poezii si citate

95
În războiul comic Gluma e regină Cu efect atomic, Râsul e de vină! epigramă de Constantin Enescu (11 ianuarie 2015) Adăugat de Constantin Enescu Comentează! | Votează! | Copiază! glumă Gluma este o sare ce trebuie întrebuinţată cu economie. definiţie clasică de Pitagora Adăugat de Adriana Pleşca Comentează! | Votează! | Copiază! umor (vezi şi comedie ) Umorul este o sabie din cauciuc - permite să înţepi fără să curgă sânge. definiţie de Mary Hirsch Adăugat de Lucian Velea Comentează! | Votează! | Copiază!

description

hazlii

Transcript of poezii si citate

Page 1: poezii si citate

În războiul comicGluma e reginăCu efect atomic,Râsul e de vină!

epigramă de Constantin Enescu (11 ianuarie 2015)Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

glumă

Gluma este o sare ce trebuie întrebuinţată cu economie.

definiţie clasică de PitagoraAdăugat de Adriana Pleşca

Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul este o sabie din cauciuc - permite să înţepi fără să curgă sânge.

definiţie de Mary HirschAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Page 2: poezii si citate

Cât de trist: un comic fără umor.

aforism de Lucian VeleaAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost scris un comentariu până acum.Spune-ţi părerea!

umor (vezi şi comedie)

Umorul este discrepanţa dintre cerere şi posibilităţi.

definiţie aforistică de Victor Martin din Plimbare cu telemobilulAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul este instinctul de a lua durerea în joacă.

definiţie de Max EastmanAdăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Page 3: poezii si citate

Umorul? E un cocktail de revoltă şi disperare.

definiţie clasică de Grigore MoisilAdăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul este doar o altă formă de apărare împotriva universului.

definiţie de Mel BrooksAdăugat de Antonio Rado

Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul este bazat întotdeauna pe ceva adevăr. Ai auzit tu vreodată o glumă despre un tată-socru?

citat din Dick ClarkAdăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul este una din cele mai puternice arme împotriva a tot ce este perimat.

definiţie de Aleksandr Ivanovici HerzenAdăugat de Adriana Pleşca

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Pribeagu Poezii

O aventura galanta

Page 4: poezii si citate

Într-o searã, pe la zece, N-a fost cald, dar nici prea rece, Am avut o aventurã, Nici cu Haike nici cu Surã, O conitã delicioasã, Nici urîtã, nici frumoasã, Si-am intrat cu ea în vorbã, Nici de Cosmos, nici de ciorbã.

Avea ochii ca doi astri, Nici cãprui, dar nici albastri, Gura dulce, zîmbitoare, Nici prea micã, nici prea mare, Sînii, douã rîndunele, Nici prea mari, nici mititele, Si vorbind cu ea în soaptãNici prostutã, nici desteaptã.

Ne-am plimbat vreo cinci minute, Nici încet, dar nici prea iute, Discutînd ca la Geneva, Nici de-Adam si nici de Eva.Si-am ajuns la ea acasã, Nici prea’naltã, nici prea joasã, Locuintã minunatã, Nici murdarã, nici curatã.

Mi-a dat o cafea usoarã, Nici prea dulce, nici amarã, S-a început sã se dezbrace, Nici încolo, nici încoace, I-am sorbit formele toate, Nici din fatã, nici din spate, Pielea-i cu miros de nalbã, Nici prea neagrã, nici prea albã.

Avea talia subtiricã, Nici prea mare, nici prea micã, Brate albe, voluptoase, Nici subtiri, dar nici prea groase, Niste-îmbrãtisãri divine, Nici prea multe, nici putine, S-o sofa cu dungi banale, Nici prea tare, nici prea moale.

Cum o sãrutam prin beznã, Nici pe nas si nici pe gleznã, Bate cineva la use, Nu-i nici unchi, dar nici mãtuse, Ci bãrbat-su, Smil din piatã, Nici cu cioc, nici cu mustatã, Dar cu un baston de mire, Nici prea gros, dar nici subtire.

Inimioara mea pustie, Nu-i nici moartã, nu-i nici vieSimt un fior care mã trece, Nici prea cald, dar nici prea rece, Si cînd mã rugam – Prea Sfinte, N-am fost prost, dar nici cuminte, 

Page 5: poezii si citate

Doamne, scoate-mã din ladã, Nici în curte, nici în stradã, Deodatã usa scapã, Nici se sparge, nici se crapã, Si stã Smil ca un sihastru, Vãd nici verde, nici albastru.

- Ce cauti aici? – Mã întreabã, Nici în pripã, nici în grabã, I-am spus, fãrã sã-mi dau seama:- Nici pe tata, nici pe mama!Ci astept, în tot minutul, Nici masina, nici serutul……Si au curs bastoane în mine, Nici prea multe, nici putine!

Restul n-are importantã, Nici spital, nici ambulantã, Stiu c-am stat trei luni jumate, Nici pe burtã, nici pe spate, De atunci mi-e viata rozã, Nici în versuri, nici în prozã, Si astept o aventurã, Ori cu Haike ori cu Surã.

Autoprotret

Ca un savant din vremuri vechiÎmi plimb prin cafenele mutra.Am păr în nas şi în urechiŞi aduc puţin cu Brahmaputra

Mi-e capul bleg şi lătăreţ,Picioarele: două prăjine,Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Deşi sunt tont şi fonf şi slutŞi am o mască incolorăDe cimpazeu sau de mamut,Toate femeile m-adoră.

De sunt urât şi nătăfleţŞi n-am nici muşchi, nici intestine,Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Sunt mare cât un năpârstocŞi poţi să mă măsori cu cotul,Din loje nu mai văd de locŞi în tramvai mă pierd cu totul

Şi aşa cum sunt un fleculeţÎncât mă poţi în palmă ţineŞi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Page 6: poezii si citate

Sunt ştirb şi tâmp şi am pistruiŞi o aluniţă imbecilăÎn loc de nas am un cucuiŞi-s cocârjat ca o gorilă

N-am simpatii şi n-am dispreţŞi n-am nici maniere fineŞi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăiŞi pe chelie fire creţeŞi am luat chiar premiul întâiLa un concurs de fumuseţe.

Şi dacă n-am profil semeţNici umeri laţi, nici şolduri pline,Şi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Când intru în baie voluptos,Urmat de membrele-mi confuze,Mă simt atâta de frumosDe parcă aş fi ales de muze.

Mă oglindesc şi-n mod glumeţMă felicit şi-mi zic în minteŞi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

În fine sunt un specimenCum nu-i al doilea sub soarePort pijama şi port jobenŞi bătături port la picioare

De n-am la Academie jilţŞi n-am smaralde sau rubineŞi-un singur lucru am măreţŞi-mi pare foarte bine!

Lupte Greco-romane

Se plimbau Avram şi LeibuÎntr-un bâlci cu panoramăCu menagerii, şi-n faţăC-o mulţime de reclame

Şarpele boa-constrictor,Armăsarul Ducipal,Tot ce-i zugrăvit afarăÎnăuntru-i natural.

Leoparzi, cămile, zebre,Din Uruguai şi IlişŞi în faţa unui circus,Am citi pe un afiş

500 de lire premiuVa primi acela care,

Page 7: poezii si citate

Dacă într-un sfert de orăVa putea să mă doboare

Iar pe podium HERCULESta cu pieptu-i să ne-nfrunteMuşchiulos şi-nalt şi mareCa un taur, ca un munte.

- Eu , mă duc – a zis Avram ,- Tot sunt eu băiat sărac.Şi apoi 500 de lireE o sumă nu e fleac!

- Eşti nebun?- exclama LeibuTu plăpând şi subţirelCum poţi să te iei la trântăCu o namilă ca el?

- Nu se ştie! Dacă ai şansăÎntr-o clipă eşti salvatParcă mititelul DavidNu, la-nvins pe Goliat?

Şi s-a dus. Iată-i pe arenăÎn chiloţi pe amândoi,Ca un tanc este atletulIar Avram, ca un bârzoi.

După două-trei minuteSe încolăcesc vârtosSe trântesc, se-nping de-a tumbaŞi se tăvălesc pe jos.

Nici Avram nu se lasăDeşi spart, ghiontit şi ruptBa că este iar deasupraBa că iarăşi dedesubt.

Cam după un sfert de orăCa un trăsnet uriaşAvramel e scos afarăCa gunoiul pe făraş.

-Ce ţi-a trebuit Avrami?-Leibu trist l-a întrebat- Ştiu şi eu ?, Credeam că prindeEi şi cum s-a întâmplat?

- Cum stăteam covrig sub dânsulMototol, strivit, năucMă gândeam ca să mă apărDe unde dracu să-l apuc?

Şi, deodată, o minune!Îi văd alea... alea douăPe la noi li se spun altfel,Dar aici, le zice ouă!

Şi, ştiind de la tăticuCe de-l strângi de ouă odatăCade jos şi se întindeCa o cârpă leşinată.

Page 8: poezii si citate

Într-o clipă, ca un fulgerMă înfig cu mâna-n ele...- Ale mele sunteţi! , urlu –Şi erau chiar ale mele!

Leac pentru tuse

Când boarea mişcă frunzele pe ramŞi colb de bronz pe pajişti risipeşteLa domnul doctor Blatt, intră AvramŞi se plânge bietul că tuşeşte

- Îmi sparge pieptul doctore şi suduiMă încovoi din mijloc şi mă aprindMă ţine câte-un ceas şi atât mă zguduiCă m-apuc de-un pom, îl mişc tuşind.

Mi-am pus bazaleone şi compresePahare şi grăsimi şi iod şi macÎncă am spasme, şi tot mereu mai receŞi nu ştiu singur ce să mă mai fac.

- Uite, îţi prescriu,- îi spune doctorul BlattO singură reţină dimineaţaUna la prânz şi alta pe-nseratŞi n-ai să mai tuşeşti în toata viaţa

- Iertaţi, domnule doctor, eu ştiamDe la bunicul meu, ce-a stat la ţară,Cum că reţina-i bună – a spus Avram –Pardon, scuzaţi, pentru ieşit afară!

-Da, dar Congresul Marei Societăţi Laringolorg care-n Dresda fuseA decretat reţinei calităţiCu efecte minune pentru tuse.

Aşa că faci precum ţi.am spus! Şi lasăCă orice fleac e greu la începutŞi poimâine vii la mine, după masă.Să te consult să văd de ţi-a trecut!

A treia zi la opt de dimineaţăCând nimeni nu gândea netam-neasamLa doctor, pământiu şi tras la faţă Ţânându-se de pântec intră Avram.

- Ei cum o duci cu tusea? Ţi-e mai bine?(Încearcă domnul doctor să glumească)- Vai, doctore – răspunse Avram -, dar cineMai îndrăzneşte acum să mai tuşească...?

Jurideceste

Şi veniră din CraiovaŞi din Iaşi, din RoşioriToţi Juriştii, toţi maeştriiŞi-ai dreptăţii slujitori.

Unii slabi, cu favoriteAlţii sluţi ca Tutankamon

Page 9: poezii si citate

Toţi cu tumori şi scripteSă asiste la examen.

Sala-i plină de discipoliŞi celebrităţi savanteNumai capete ilustreŞi figuri interesante

Şi deodată Domn ProfesorChel şi cu priviri absenteSe-adresează cu prestanţă Unei nostime studente.

- Cum e termenul juridic – Zise el zâmbind agale – Dacă eu aş pune mânaSub rochiţa dumitale?

Fata roşie ca maculDupă o scurtă meditareÎi răspunde:- Este, maestreAtentat la pudoare!

- Foarte bine! A spus maestrul, - Însă fi bună şi spuneDacă dimineaţă, mi-ai faceMie, această chestiune

Cum ar fi juridiceşteDenumirea-n trei cuvinteŞi răspunse domnişoara- Profanare de morminte!

La masa falimentară

Din seninO nenorocire mare,A căzut vijelios Peste vechiul magazinChic BerlinHerman Woiss et. David GrossAu venit toţi creditorii???MărfuriCatifele şi danteleŞi diverse cifre greleÎn registre au găsit

Weiss se plimbă agitatŞi din cap îşi smulge părulCând constată adevărulCă în curând, imediatFi-vor amândoi la felGross şi el,Declaraţi într-un momentÎn stare de faliment.

- Nu înţelegi deloc momentulBate-n uşă falimentulNeîndois(Zice Herman Weiss lui Gross)

Page 10: poezii si citate

- Eu mă zbucium ca să scapŞi îmi smulg părul din capŞi tu stai ca un baronCu mâinile băgate-n buzunarLa pantalon – 

- Îţi smulgi părul! Zise el – Dar de unde ştii mataleÎn acest moment de jaleCă nu fac şi eu la fel?

Trei dorinţe

De la Houston, înspre KansasÎntr-o zi de mai frumoasăTommy Bill, cowboy texanVesel călărea spre casă

Urâţel era băiatul Şi-nalt n-a fost delocDe aceea el la feten-a avut nicând noroc

I-ar fi drag şi lui să fie,Ferict câteva clipeCu o o fată şi s-o strângăÎn grădina cu tulipe

Dar cum vine din vecinătateFetele l-au ocolit,Fiindcă-i ciupit pe faţăSleampăt şi piperncit.

Ce să facă bietul Tommy?Deşi i-a venit cam greuL-a lăsat în voia soarteiCă aşa a vrut Dumnezeu.

Şi cum stăbătea şoseauaPlină de nisip şi vecheSimte că ceva îl pişcăDinspre ceafă spre ureche.

Duce o mână peste umărŞi prin boarea de luminăVede în juru-i cum se-nvârteŞi cum bâzâie o albină

L-a pişcat din nou, atunceaTommy mâna a întins-o,Şi-aştepând să zboare aproapeÎntr-o clipă a şi prins-o.

Şi cum o ţinea în palmăÎnsă fără a o închideEl aude o voce: - TommyFi uman, nu mă ucide.

Că eu nu-s albină careZboară din floare în floare,Ci o zână fermecatăDe-o ursită vrăjitoare.

Page 11: poezii si citate

Şi dacă mă laşi în paceVie, fără suferinţeÎţi voi împlini prin vrajeÎntr-o oră, trei dorinţe.

- Bine! – spune Tommy – bine!Vreau să fiu, dacă-i pe alese,Mai frumos ca Richard BurtonŞi la fete să am succese.

Să mă vrea, să mă doreascăŞi să fie fericite???

- S-a făcut. A doua care-i?- Cum sunt mic şi n-am fasonSă fiu zdravăn şi puternicCa şi biblicul Samson.

Să dărâm c-un pumn o casăŞi de-o fi să lupt cu hoţiDintr-o singură scatoalcăLa pământ să-i culc pe toţi!

- Se va face! – a zis albina – Dacă aşa ţi-a fost ideeaDar să nu mai pierdem vremeaSpune-mi şi dorinţa a treia.

- Mi-e cam greu – răspunse TomStai să mă gândesc mai bine...Vreau să fiu, viril întocmaiCa şi calul de sub mine.

- Şi asta ţi-oi îndeplini-o!...Zice albina în emfază.Şi acum te du cu DomnulSă te aibă el în pază.

Ajungând la han se iutăÎn vitrină şi se vedeNalt, frumos ca un AdonisChipeş, că nu-i vine a crede.

Vasă-zică din dorinţeDouă, i s-au împlinitRepede aleargă acasăSe dezbracă gol, grăbit.

Şi uitându-se-n oglindăDe necaz obrazu-i crapăFiindă calul de sub TommyN-a fost armăsar, ci iapă.

Cenzurat

Prea onorabilă cenzurăDintr-un acces de zel, fatalMi-a cenzurat „O aventură”Fiindcă subiectu-i imoral.

Page 12: poezii si citate

Sunt intrigat peste măsurăŞi trist de procedarea aceastaŞi vreau alături pe CenzurăS-o judecaţi şi dumneavoastrăÎn actul întâi sub luminiţeŞi flori, e-un pat; un pat banalSpuneţi-mi domni şi cuconiţeDacă un pat e imoralDar pot susţine cu căldurăCă e normal cum sunt şi sfinţiiFiindcă în paturi se născurăNu vreau să fac o glumă proastăNici ??? de clovn??? cunoaşteţi dumneavoastrăpe când cineva născut pe scaun?În pat întins şi-n pielea goalăC-o plapumă acoperitE un tânăr, Nicu MototealăCe meditează liniştit.Dacă-i acoperit înseamnăCă nu-s motive de scandalŞi apoi nici gândul nu te îndeamnăSă crezi că-i lucru imoralLa recrutare-n clipe greleLa baie s-au la doctor BrocNu te dezbracă până la piele?Şi nu e imoral deloc!Alăturea de pat, sfioasăŞi-nbrăcată şorţ închisSta o femeie, şi-i frumoasăCa un heruv din Paradis.Când o femeie chic, gingaşăStă lângă un bărbat idealŞi-i spune vorbe vorbe drăgălaşeGăsiţi că este imoral?Deodată puica încântătoareUn glas cu argint de clopoţeiExclamă plină de mirare:- Vai, Nicule, tu eşti ovrei?Şi acum, spuneţi-mi scumpă doamnăŞi domnilor în generalDacă ar fi ovrei înseamnăUn fapt atât de imoral?

Naufragiu

După un naufragiu, cumplitCe i-a scufundat în ceaţă,Şase marinari nevolniciCare-au mai scăpat cu viaţă Înnotând şi zi şi noaptePeste apa plumburieFură azvârliţi de valuriPe o insulă pustie.

Trei luni s-au hrănit cu ierburiŞi cu peşti găsiţi la malÎşi făcură şi-o colibă Şi trăiau originalNu le lipsea nimicaBa ades le prisosea.Aveau ierburi, hrană, apă. 

Page 13: poezii si citate

Doar femeia le lipsea.Rabdă omu-o lună, două, Mai te-agiţi, te consolezi,Însă când te-ajunge jalea Mai că-ţi vine să turbezi.Dar într-o zi, pe-un rest de barcăCe-a rămas numai crâmpeiePeste malul abrupt deodatăFu zvârlită o femeie. Una singură şi goalăŞi frumoasă, o ispită??????

Marinarii toţi zărind-oNăvăliră-n goană mare.Care de care mai degrabăS-o apuce la strâmtoare.Ea văzându-se-n pericolRidică un braţ în susŞi cu-n gest de curtezanăMarinarilor le-a spus- Ho! Nebunilor, sălbaticiNu vă repeziţi pe alee.Ţineţi seama de un lucru:Nu sunt swaiţeer, sun femeie! 

Mac-Mac

În tramvaiul care duceDin Lipscani în Ghica TeiPlin de lume anonimăDe bărbaţi şi de femei,S-a urcat o cuconiţăCu superbe rotunjimi.Trup felin, plin de ispite,Dur, rotund şi voinicelParcă ar fi sculptat cu dalta Lui Rodin sau Praxitel.După ea, se urcă un tânăr – Tip donjuan sadea,Care nu ştiu din ce priciniSe cam îndesa în eaDoamna foarte indignată,L-a privit cu mult temei,Însă tot mai mult măgarulSe îndesa în ... viaţa ei.Că deodată cuconiţaNu s-a mai putut abţineŞi i-a spus:- Ascultă june,Nu te simţi sau nu ţi-e bine?Ce te îndeşi ca la pomanăCând nici nu ştiu cine eştiCu metode de astea bruteCrezi că ai să mă cucereşti?Află că sunt doctoriţă – Chiar de nu m-arată faţaEu am tăiat toată viaţa!Că de mai m-atingi odată

Page 14: poezii si citate

Peste trup sau peste braţeŢi-o tai jos în bucăţeleImediat şi-o dau la raţe!Iar femeile – vreo zece –Din tramvaiul cel sărac,Începură toate odată:Mac, mac, maca, mac!

Probabil

La o şcoalăSpecială:- Spuneţi o proposiţiune –Zice profesorul amabil,Care să cuprindă musaiŞi acest cuvânt: probabil.Nicu, emoţionat,A răspuns imediat:- Ieri văzând noroasă vremea,Şi fiind cu haină nouă,Mi-am luat cu mine umbrelaCă probabil o să plouă.Foarte bine!Tu Marin- Transpirat de-alergătură, Deşi luna este maiMi-am pus puloverul – probabilSă nu capăt guturai.- Hm, şi asta merge ziseDomn profesor agaleŞi acum să spuie una,Tu, Abramovic Ghidale,Stă Ghidale, se pătrundeŞi apoi voios răspunde:- La vecinul nostru care-iPianist, vine de-o lunăO elevă frumuşicăŞi fac muzică împreună.Curios cum sunt din fireIeri discret ca un strigoiAm privit prin broasca uşeiŞi-am văzut cum amândoi,El îşi lasă pantaloniiFata fusta în sus ridică cam spontanŞi mi-a spus că vor probabilSă se „uşureze” în pian.

Pandele

Bunicuţa lui PandeleDupă strada Ghica TeiA băgat discret de seamăCum că nepoţelul ei,Când nu-i observat de nimeniNici de Tone şi nici de RodicaSe cam joacă cu puţica.Şi i-a spus: Pandele dragă,Vai de mine, nu-i frumosVezi pe domnul cel de colo,Ală gras şi burtos?Tot aşa o burtă mare

Page 15: poezii si citate

I-a spus tainic bunicuţa – O să-ţi crească, de vreodatăAi să te mai joci cu puţa!S-a speriat grozav PandeleŞi oftă cu-nfrigurareCând gândea că o să-i creascăTot aşa o burtă mare.Dar primind cadou o tobă,Şi un cerc şi-o muzicuţăDe atuncea niciodată,N-a mai pus mâna pe puţă.Într-o zi, fiind la plimbarePe o vreme înnouratăA văzut şezând pe-o bancăO femeie însărcinatăDrept la ea s-a dus şi-i spuseC-a roşit şi bunicuţa:- Vezi ce ai păţit cucoană,Dacă te-ai jucat cu puţa!

Boul şi Măgarul

Pe pajiştea scăldată în bronz şi soarePe drumul dintre Zlata şi Cahul,Venea un bou voinic şi mareŞi era ferice şi sătulDinspre hârtoape pe hăul de lumină,Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,Un biet măgar, venind înspre colinăSe întâlneşte nas în nas cu boul.

- Ce-i cu tine mutră pirpirie, -Întreabă boul. Ce mai este nou?Şi i-a răspuns măgarul: - Ce să fie?Deocamdată-i rău stimate bou.

De când mă ştiu, mă lupt cu disperareaÎntr-una stors de vlagă, fără rost,Stăpânii mă tot bat de-mi rup spinareaŞi în urmă, mai descoperă că-s prost.

Şi uite aşa îmi târâi biata humă,Şi-mi deapăn visul, trudnic şi plăpândDe jalea mea toţi oamenii îşi fac glumăŞi rabd şi tac şi-a pururea flămând.

- Sărmane măgar, ce soartă imbecilă...Hai vino-ncoa, căci am porumb şi meiŞi grâu... îngână boul plin de milăHai vin-o şi mănâncă tot ce vrei!

Te va servi, pe întinsul de verdeaţăCu fân mirositor crescut pe dreaptaCu apa de izvor, cu iarba creaţă,Chiar vaca, drăgălaşa mea nevastă.

Într-adevăr, în liniştea opacăMăgarul s-a-ndopat cu frenezie,Apoi privind cu ochi tâmpiţi la vacă

Page 16: poezii si citate

Îşi spuse în gând: - Ce vacă durdulie!

Ce languroşi sunt ochii ei ... cum zburdăCu coapsele şi sufletu-mi adapăCe fină e, ce nostimă şi durdăÎncât parol că-mi lasă gura apă!

Şi întocmai ca un frate din GranadaI-a sărutat copita să-i complacă,Ea îi zâmbi, făcând-şi vânt cu coadaŞi el ca un măgar s-a dat la vacă.

Când se întoarce boul pe coline,Văzând şi el ce coarne mari purta. MORALA:Când eşti bou, ia seama bineSă nu chemi măgari la masa ta.

De unde aţi cumpărat? 

Din înaltul plin de boare rece, Curg serpentine de carminŞi un domn – că-i zicem Toma – trecePe bulevardul Bolintin.

În urma lui, cu doi-trei motriCu pasul rar şi săltăreţVenea Manole zis al PetreiCu nasu-n vânt, cu părul creţ

Şi cum trecea prin filierăŞi parc şi oameni şi decorLui Toma-i scapă-n atmosferăUn pârţ urât mirositor.

Un aer greu, de neft, de varză,Ce-i intră în nori, în gât, în oaseŞi împrăştie, până să se piarzăSuspecte gaze puturoase.

Manole adulmecând aromaCe întreaga-i fiinţă îi ispiteşteAleasrgă iute după TomaŞi-l opreşte:- Scuza-ţi, vă rog - a spus ManoleVibrând cu vocea-i ca o strunăDar, unde aţi cumpărat fasoleDe-o calitate aşa de bună?

Amicul ION

La vestitul doctor Costea Vine Ion de la Copou- Bună ziua, dom-le doctorMi-a intrat o ţeapă-n ou.Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă în patŞi cu mare atenţiuneCercetează-n lung şi-n lat.Ia luneta

Page 17: poezii si citate

O fixeazăIa pensetaO flambeazăScoate ţeapa PensuleazăPune vatăBandajeazăPune faşăŞi-l panseazăScoală omul Şi-l aşeazăPacientul achită taxaŞi apoi satisfăcut.Îi dă doctorului mâna- Bună ziua!- Vă salut.Peste-un timp, aproape-o lunăVine amicul Ion din nou- Uite dom-le doctor, iarăşiMi-a intrat o ţeapă în ... ouPacientul se dezbracăDoctorul îl urcă în patŞi cu mare atenţiuneCercetează-n lung şi-n lat.Ia lunetaO fixeazăIa pensetaO flambeazăScoate ţeapa PensuleazăPune vatăBandajeazăPune faşăŞi-l panseazăScoală omul Şi-l aşeazăPacientul se îmbracăŞi achită taxa în grabăCând deodat domnul doctorFoarte curios întreabă:- Ia să-mi spui, domnule dragăCare vii de la CopouCum se-ntâmplă că într-unaTot îţi intră o ţeapă în ou?- Să iertaţi, domnule doctorA răspuns omul solemnDar nevastă-mea e şchioapăŞi are un picior de lemn.

Motiv serios

Nu s-au văzut de aproape o lună,Ea în concediu în FăureiIar el rămas în capitalăSetos de farmecul ei.

Că avea Mimi ochi mari şi negriŞi dinţi albi, mărgăritariGuriţa dulce, o comoarăŞi sâni frumoşi şi braţe mari.

Cum nu aveau unde să meargă

Page 18: poezii si citate

Să-şi stingă focul ce-i ardeaŞi dornici unul de altul, ambiiS-au îndreptat înspre şosea.

Mici, într-un tufiş sălbaticDe orişice priviri feritÎn iarbă s-au întis cu seteŞi s-au iubit şi s-au iubitSfârşind împreunarea dragă,Sorbită lung, cu mult nesaţS-au sărutat încă odatăŞi au pornit voioşi la braţ.

- Tu ştii că de trei ani, într-unaNe îndrăgim iubita meaDar astăzi şi a fost un vis, un farmecSăreai în sus nu altceva.

- Cum să nu sar în sus iubiteRăspunde ea cu mult lipiciDacă un ceas şi jumătateAm stat cu fundul pe arici

???

Trecând prin centru nenea NaeBătrânul curtezan de viţăVăzu, privind într-o vitrinăO foarte nostimă coniţă.

Apropiindu-se de dânsaCu chibzuinţa sa acerbăO auzi cum îşi şopteşte- Frumoasă rochie, superbă!

- Vă place mult? Întreabă Nae- Superbă, spuse ea din nou- Dacă atât de mult vă placePermiteţi-mi, v-o fac cadou.

Şi au intrat în prăvălieI-a împachetat-o, a plătit-oŞi foarte amabil, nenea NaePoliticos i-a oferit-o.

Coniţa, tânără şi tandrăVoind să-şi compeseze gestulL-a invitat la ea acasăŞi-acasă... înţelegeţi restul.

Un studio de pluş cu perneLumină roşie, domoalăŞi dezbrăcându-se frumoasaRămase goală, toată goală.

Frecându-şi palmele amândouăDe doru-i Nae se sfârşeaŞi-i savura din ochi şoptindu-şi Aşa, aşa, aşa, aşa!

- Hai vino, îl imploră dânsaNerăbdătoare şi lascivă

Page 19: poezii si citate

Hai vino, vino mai degrabăCă nu-ţi stă nimeni împotrivă...

Bătrânul crai şopti ca prostulPlimbându-şi ochii pe femeie,- De broască mi-am făcut eu rostulDe unde-mi fac rost şi de cheie?

Patriarhal

Fâlfâiri de boare rozeSe strecoară în infinitCând pe drumuri sure trecePopa Neacşu obosit.

Nalt e popa. De departeCu un sfânt poţi să-l asemeniCând cu dragoste împartePilde bune între oameni.

Urcă popa spre colinăRăsfirându-şi barba-n vântVesel c-a-mpărţit luminăŞi iubire pe pământ.

Când să intre în curticicăPreoteasa în trei cuvinteÎl întâmpină smerităBine ai venit părinte!

Să trăieşti! Îi spune dânsulLuminat de-a lunii razăŞi trudit de-atâtea slujbePopa-n jilţul lui se-aşează

- Ce zici coană preoteasăHai părerea să ne-o dăm:Vrei să stăm întâi la masăŞi apoi să ne culcăm?

- Ce pot eu să spun părinte?S răspuns în grabă eaFacem cum vrei tu prea sfinteŞi pe urmă vom mânca!

Cine e de vină oare?

Doctorul Avrami, om în vârstă,Şi cu maniere fine,Deşi e cărunt la tâmple,Dar se ţine bine.

Foarte ades îl vezi cu o brunăSau cu o blondă ce-i zâmbeşte„Crai bătrân” îi spun amiciiDar el nu se sinchişeşte.

Într-o zi vine la doctorCam ţinându-se de şale:- Doctore, se-ngoaşă gluma,Am slăbit în balamale! 

Page 20: poezii si citate

_ Ia dezbracă-te, îi spuneDoctorul prieteneşteŞi am să-ţi spun eu, într-o clipă Ce te doare, ce-ţi lipseşte?

Domnul Avrami se dezbracă,Doctoru-l consultă un pic,Şi îi spune – cumpătare,Fi pe pace, nu-i nimic!

- Totuşi doctore, ???Iartă-mă că îndrăznesc a-ţi spuneSimt aşa ca o sfârşealăNu ştiu, cum o slăbiciune. 

Însă nu-i dau importanţăŞi din minte mi-o suprimFiindcă am o întâlnireCu o vedetă la „MAXIM”

- Bravo! Spuse domnul doctorAi succese la nubab Se cunoaşte cât de coloCă te place sexul slab.

Cred şi eu! – zâmbi Avrami,O tratez cu băuturăMai vorbim şi despre artăSau despre literatură.

Mai un calambur, o poantă,Mai o snoavă decoltată,Şi de articolul „iubire”Nu duc lipsă nicodată.

N-am pretenţia naivăCă sunt om cu chibzuialăParcă e vreun om în lumeSă nu facă vreo greşeală?

Vii de ziua ei la Lola,Un drăcuşor cu păr bălai,Îi duci flori, cadouri, însă parcă poţiSă ştii cât stai?

Vorocle-s de farmec pline,Şi când cu lumină micăPrimul merge suportabil,Nici prea-prea, dar parcă-parcă.

La al doilea însă gâfâiLa al treilea sunt leoarcă.Doctorul îl întrerupse:- Văd că nu respecţi regimul,Dar la vârsta dumitaleDe ce nu te opreşti la primul?

- M-aş opri, cu drag la primulZice Avrami cu curajDar i-a dat şi mie, Sohnutul,La al patrulea etaj!

Page 21: poezii si citate

La???

Sus, pe Văcăreşti, pe dreaptaLîngă cârciuma lui StateAvea Smil o prăvălieŞi vindea păsări tăiate.

Găinuşe şi răţuşteCâte-un puişor de-un kilDe voiai o gâscă grasăN-o găseai decât la Smil.

Cum stătea el într-o searăPrintre raţe şi gânsaciIntră Avram în prăvălieŞi-l întreabă: - Ce mai faci?

Ce să fac? E criză mareŞi vânzare nu-i delocChiar de-mi vine, unul, dupăVreo găină, un boboc.

O ia în mână, o întoarceO apropie de nasO suceşte, o miroaseŞi mi-o pipăie un ceas.

Pleacă apoi, că-i pare scumpăŞi eu stau ca un tembel- Dragă, tocmai ca la tineŞi la mine e la fel...

- Cum la fel e şi la tine?Zice Smil cu răutateAi şi tu o prăvălieUnde vinzi păsări tăiate?

- Nu, eu n-am păsări tăiateSpuse Avram cu îngânduratÎnsă, vezi, eu am acasăTrei fete de măritat.

Schiţe de telegrame

Având să plece grabnic în misiuneCostică îşi strânge actele în geantăŞi-şi lasă lasă soţia în poziţiuneÎntr-adevăr f.f.interesantă.

Ajuns în citadela ce-şi destramăŞi-şi conturează în aur roşu schiţaCostică a şi primit o telegramă„Avut băiat! Sunt sănătoasă! Miţa.”

De atât noroc şi-n culmea bucurieiA tras un chef la Samaru cu o amicăŞi a doua zi, distrat a scris soţiei„Avut fetiţă. Sunt bolnav. Costică”

Page 22: poezii si citate

Cocoşelul

S-a însurat boierul FicăMoşier din DrăgăşaniCu o fată tinericăDe vreo douăzeci de ani.

După ce au trecut prin vrajaDulce a lunilor de mierePetrecute în seri de doruriVoluptate şi plăcere

Fică şi-a luat soţiaSă-i arate, cum vă spunMoara, vitele moşia,Tot ce are în curtea lui

Cum ajunseră la grajduriUnde caii se adapăTocma-atuncea armăsarulFăcea dragoste c-o iapă.

Mai spre deal, un taur tânărŞi-a găsit şi el de joacăŞi se înfigea prozaicÎntr-o dolofană vacă.

Şi spre vale în iarba averdeAvând martoră o ieduţăŢapul îşi vedea de treabăCu o gingaşă căpriţă.

Până şi câinii de la curteZambilica şi GriveiCam întorşi unul spre altulFăceau dragoste şi ei.

Şi îngrozită de ce vedeEa îi spune ruşinoasă:E dezgustător aiceaTot mai bine e acasă!

Când să urce pe verandăAu văzut ca într-un pastelCum o găinuşe tandrăZbenguia cu-n cocoşel.

Ciripeau voioşi şi sprinteniSăltăreţi pe tot meleagulŞi se tot pupau în ciocuriCă-ţi era mai mare dragul.

- Uite, ăştia-mi plac, spuse,Ea cu glasul îngerescUite, ce frumos se joacăŞi ce splendid se iubesc!

- Da, îţi place? Întrebă FicăBine puico, mă supui!Şi-a chemat la el degrabăPe Bogdan, vătaful lui.

Page 23: poezii si citate

- Uite, dragă vătăşeleDe azi încolo ce să faci:Priponeşti toţi armăsariiPui oprelişte la vaci.

???Opreşti orice fel de mamifereCa să nu aibă cu masculiiNici un fel de apropiere.

Nu vreau, scumpa-mi nevesticăCum e inocentă eaŞi timidă şi subtilăSă mai vadă aşa ceva!

Nimeni nu mai are voieCa să-şi mai facă aicea felulFiincă aicea-n curte iubeşteNumai eu şi cocoşelul!

Ordinul e sfânt. Şi nimeniNu crâncneşte un cuvântDac-a poruncit boierulGata! Ordinul e sfânt.

Dar într-o noapte violentăCând nici nu s-a aşteptatA intrat Bogdan vătafulFoarte emoţionat.

E cam galben şi ciudate-sAle lui căutături:Coanne Fică, coane FicăA intrat scroafa-n călduri.

Ce ne facem? Mai întreabăPlin de spaimă vătăşelulCine potoleşte scroafaDumneata sau cocoşelul?

Apeciere

George-i negustor de firmăŞi are o prăvălie „chic”Cumpără şi vinde mărfuriBlănuri, stofe, mozaic,Porţelanuri şi covoare,Chihlimbar şi abanosŞi orice marfă preţuieşteDupă ochi, după miros.

Cum e-ndrăgostit de LilyO fetiţă foarte finăIară nunta-i hotărâtăNumai peste-o săptămânăGeorge a devenit vulcanicŞi e plin de nerăbdareFiindcă Lily e o păpuşăBlondă şi fermecătoare.

Şi gândindu-se la glasu-i Ca un zvon divin de harfă

Page 24: poezii si citate

Îşi şopteşte încins de doruri:- Faină marfă, bună marfă!Sâni frumoşi şi braţe durdePulpe dulci, picorul micCum să nu te-apuce draciiLângă ea când stai un pic?

De aia poate astăzi, GeorgeCând a prins-o-n odăiţăA pupat-o plin de pofteŞi pe ochi şi pe guriţăŞi strângându-i trupu-n braţePlin de voluptăţi nebuneA alunecat cu mâna... unde nu se poate spune.

Vai Georgică, - spuse LilyŞtiu ce lungă orice clipă-iStăpâneşte-te, mă tulburiPrea mă strângi şi prea mă pipăiFii cuminte, ai răbdareMai ales şi nu uitaCă peste o săptămână, Toată, toată e a ta.

George îşi miroase palmaŞi apoi discret îngână- Asta-i marfă care poateSă mai stea o săptămână? 

Iar virgina

Tot high-life-ul CapitaleiŞi Grand-mond-ul din palateToţi ştiam că doctor BimboAre o specialitate

???ce a greşit în pas de searăDoctor Bimbo o „trateaz㔪i o face iar fericită.

Multe fete de familieCe-şi pierdură chambra floareaAu venit la el şi gataEl le-a reefăcut „onoarea”

Şi-a revenit la el şi TanţaBlondă, dulce şi suavă- Ce mă fac? De află mamaE dezastru, iau otravă!

N-o să afle nimeni, nimeniVii aicea pe la treiEu te „fac” la loc cu grijăŞi dai zece mii de lei

Şi-a plătit frumoasa TanţaA plătit cu înfiorareCe nu face o fată bunăSă mai fie „fată mare”?

După trei luni, iarăşi Tanţa

Page 25: poezii si citate

Tot aşa, plină de graţii:- Doctore, sunt disperatăTicăloşi mai sunt bărbaţii

Dar acuma chestiuneaEste foarte serioasăMă cunun cu-n om de lumeŞi vreau iar să fiu mireasă.

- Da, dar locu-i mai sensibil,Zice doctorul, să ştiiCa să fi din nou virginăCostă douăzeci de mii.

S-a plătit de două ori, câte zece Mii de leuşcaniFiindcă viaţa-i tare dulceCând ai douăzeci de ani.

După patru luni sau şaseTanţa cea fermecătoareIar greşeşte, iar şi plângeŞi la doctor iar apare.

- Cred că-i cea din urmă oarăZice foarte fermă TanţaFiindcă-ndată după nuntăPlec cu soţul meu în Franţa

- Foarte greu, răspunse Bimbo-Drept – privind în ochii eiFoarte dificil şi costăPatruzeci de mii de lei.

- Patruzeci? Dar ce-i faci oare?- O! Îţi fac un lucru rarFiindcă acuma duduiţăÎţi fixez un fermoar.

Nu e de la noi

Într-un sat pe-o cărăruieLângă cârciuma lui StateTrei femei stăteau de vorbăTrei leliţe, trei surateŞi uitându-se-n ţărânăCu pătrundere destulăMăsurau un boţ de carneCare semăna cu o... bulă.

- Fă Mărie – zice SaftaSă tot fie a lui Tănasă?- Nu e lele, că o cunosc euCă are cerc şi-i noduroasă- Poate a lui Drăgan?- Da de undeZice Tinca cu-nfocareCăci a lui Drăganm e groasăŞi are o dungă pe spinare.- Poate este a lui Hâncu?- Nu se poate sare Lina – A lui Hâncu-i năzdrăvanăŞi vânjoasă ca prăjina

Page 26: poezii si citate

Şi apoi Hâncu de vreo lunăE la Vidra, la moşie...- Dar, a cui să fie oare?

Doamne, doamne a cui să fie?Cum stăteau nedumeriteCercetând cu anevoieA trecut chiar pe-acoloPrimăreasa, doamna Zoe

- Ce faceţi pe-aicia?- Uite stăm cu mintea răvăşităŞi nu ştim a cui să fieBula asta oropsită?

- Nu e nici a lui Vasile!- Nici a lui Marin Cucui!- Nici a lui Grigore Zgaibă?- Nici a lui Mihalcea nu-i!

Primăreasa o priveşteŞi răspunde răspicat- Bula asta, fă leliţe,Nu e de la noi din sat!

Dispută religioasă

Deşi port o mare stimăŞi am respectat mereuŞi pe popă şi pe pastorŞi pe rabinul evreu

Totuşi eu am o remarcăDeşi nu e paradoxÎnsă cel mai vesel popăEste popa ortodox.

Fie praznic, nunţi, botezuriSau la orice slujbă sfântăChiar şi la înmormântarePopa cântă, popa cântă.

Dar cel mai deştept dintr-înşiiMai dibaci, mai diabolicEste fără îndoialăBruder, pastorul catolic.

Auziţi iubiţi prieteniCe abil, ce diplomatPe toţi tinerii îi însoarăEl rămâne neînsurat.

Cel mai crunt însă-i rabinulĂsta, merge-n contra fireiVrea mortiş ca să distrugăFericirea omenirii.

Auziţi ce barbarie

Page 27: poezii si citate

Zău că merită bătaieUnde trebuie să adaugeRabinul de acolo taie!

Cal mare

A venit la doctorul SmilikDoamna Sprinţa Rosenstock,- Doctore, de două zileNu mă simt bine deloc.Simt în corp o-nfrigurareCe mă trece tam-nesamDe la cap până-n picioareIa vezi, doctore, ce am?

Doctorul îşi ia o lupăŞi se uită în ochi dreptO palpează pe spinareApoi delicat pe pieptO ascultă cum respirăO mai ciocăneşte un picŞi satisfăcut îi spune:

- Doamna mea, nu ai nimic!

Tensiunea e normală,Pulsu-i iarăşi regulat...- Da, dar nu dorm toată noapteaŞi mă zvârcolesc în pat.- Eh, la vârsta dumitaleŞi zglobie, şi frumoasăSe strecoară câteodatăO afecţie curioasăNu e caz de-ngrijorareDumitale-ţi trebuieşteUn remediu de calmare!

- Asta este! De cal mare!Sare doamna radioasăUn remediu de cal mareCă de cel mic am şi-acasă!

Letru zice 

La un doctor vine NatanCu o mină foarte rea- Doctore, chestiunea aceeaNu mai merge cum mergeaAm luat şi cantaridăŞi pilule de muştarIcre negre, Perla, TitusÎnsă totul e-n zadar!

- Câţi ani ai?- Şaptezeci şi unu!- Apoi gata: Ce mai vrei?Gata ai iubit atâtaZeci şi sute de femei,Cuconiţe apetisante

Page 28: poezii si citate

Văduve încântătoareDame de chantan, studente,Picoliţe servitoareŞi-n hambare şi pe iarbăŞi la Cluj şi la SovataŞi-n cabine la MamaiaCe mai vrei? De-acuma e gata!

- Dar, dar eu am un prietenLeibu, Leibu din LipscaniCare a împlinit acumaŞaptezeci şi opt de aniŞi el zice că mai face(şi adaugă surâzând)Chiar de două ori la rând.

- Zice? – Întreabă domnul doctorŞi un gând îl străbătuDacă zici că Leibu ziceN-ai decât să-i zici şi tu!

Secretul lui Hector

O zi de mai nici cald, nici receCa atmosfera s-o mai schimbePrin Cişmigiu, moş Niţă treceCu Azor şi Hector, să se plimbe

Cu cureluşe lucitoareŞi funde, cum la alţii nu-sCâinii îi trec printre picioarePrivind în jos, privind în sus...Pe pajiştea cu roşii muşcateVenea o blondă încântătoareCu picioruşe minunateŞi într-o rochiţă scurtă tare.

O ce plăcere...! a zis moş NiţăPrivind cu ochii plini de rouă,Ce faci frumoasă coniţă?Şi pupă mâinile amândouă...

- Merci beaucoup! Dar mătăluţă?- Comsi-comsa! Văzând că-i soare,Ieşii la aer o lecuţăCu pechinezii la plimbare 

Şi-n timp ce firea stă să fiarbăCăţeii se jucau nespusTot tăvălindu-se pe iarbăPrivind în jos, privind în sus,

Şi mârâiau cu nesimţireŞi se trânteau în prund smintiţiCă adesea moş Niţă. Scos din fire,Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi!

Au mai vorbit de-a ei rochiţăDe-al câinilor temperamentŞi pururea galant, Moş NiţăGăsi prilej de compliment:

Page 29: poezii si citate

Ce păr frumos ai, un tezaurDe parcă soarele subitTe-a nins în păr cu stropi de aurŞi-n bucle raze ţi-a-mpletit!

Prin prund cu salturi jucăuşeAzor şi Hector cum v-am spusSe încurcau printre picioarePrivind în jos, privind în sus

Dar Hector, javră rubicondăLui Azorel a prins să-i spună:- Moş Niţă crede că e blondăDar numai noi ştim că-i brună!

Fakirul

Un fakir, un fel de BocsoHipnotizator de rasăVoiaja-n expres cu o doamnăTare dulce şi frumoasă.

Profitând că în ora aceeaNimeni n-o să-l deranjezeHipnotizatorul încearcăDoamna s-o hipnotizeze

O fixează adânc în ochiGata gândul să i-l sfarmeCă frumoasa închide ochiiFăr voie şi...adoarme.

- Eşti sub magica-mi putereZise el cu glas drăcescŞi ai să execuţi cu vrereTot ce-am să-ţi poruncesc!

- Da! Răspunse adormitaIară el, cu gesturi iuţi A întrebat: ce fac acuma?- Ah, pe gură mă săruţi!

- Şi acum, ce fac scumpo?A întrebat-o el sedus - Ah, respunse ea în deliru-iîmi ridici rochiţa în sus.

- Şi-acum ce mai fac păpuş-o?Iar frumoasa în letargieA şoptit: - acum te umpliŞtraşnic de blenoragie!

De avea eu ce are el

De când m-am născut pe lumeEu am un păcat şi-anumeVai ce lucru curiosSunt foarte invidiosJinduiesc la ori şi careOrice lucru ce îl areŞi-mi şoptesc încetinel

Page 30: poezii si citate

De-aş avea ce are el.

Într-o zi de vâlvătaieEu m-am duis să fac o baieŞi sub duşuri iată pocEu zăresc un RozensticEl se zbenguie cu apaŞi eu am stat protit ca ţoapaŞi-mi spunea în gând rebelCe-aş avea eu ce are el.

Într-o mică grădiniţăAm văzut o cuconiţăCe şedea în mod gingaşŞi alăpta un copilaşAdmirându-i sânul marePlin cu lapte şi ardoareEu mi-am spus în gând aşa- De-aş avea ce are ea!

Ieri când traversam Lipscaniull-am văzut pe BurileanuVicele guvernatorPeste banii tuturorI cum se are ca falăSus la Banca naţionalăMi-am şoptit blând ca un mielDe-aş avea eu ce are el.

Pe stradela ReumeoarăUrmăream o domnişoarăCu profil imaculatŞi cu părul blond, bronzatPicioruşele ei faineAscundeau comori şi taineCă mi-am zis în gând aşaDe-aş avea eu ce are ea.

Sâmbătă fiind sărbătoareEu m-am dus la alergareCu nevastă-mea MILYSă-l vedem pe „zori de zi”Şi cum ne arăta grăjdarulCe solid e armăsarulEa mi-a spus încetinelDe-ai avea tu ce are el...

Deosebire

Moritz, un elev cuminteLa liceul din BacăuÎntr-o zi pe negânditeL-a întrebat pe tatăl săuPapalâcule, i-a spune-miDar să nu fi supăratCe deosebire-i între O femeie ş-un bărbat.

_-Vai de mine şi de mineMoritz, nu mă enervaCum se poate main leibchenSă mă-trebi aşa ceva

Page 31: poezii si citate

Un băiat ca tine învaţăŞi nu întreabă aşa hai-huiChestiuni neruşinateCare nu-s de vârsta lui.

Moritz, însă nu se lasăŞi aşa cum şi-a propusPlin de nevinovăţieLa mămica lui s-a dus.Mutterlein, să nu te superiDar aşa vrea să am o lămurireCe deosebire-i întreUn bărbat şi o femeie?

- Asta da obrăznicie- Vai de mine şi de mineStau şi mă întreb într-una Cum de nu-ţi este ruşine?Tu, model în toată clasaŞi în tot liceul chiarSă vorbeşti aşa cu mama?Piai din ochii mei! Măgar!

Moritz – dezolat de atâteaObservaţiuni amareProfesorului îîi spuneTot aceiaşi întrebare.Dascălul – Albert – pe MoritzÎl întreabă rugător- Ia să-mi spui, te rog, ce număr Poartă mama la picior?

- Mama? 37 poartăIar dascălul, AlbertMai întreabă: - Dar tăticul?- Tata? 41 cert!- Deci mămica 37Tata 41 are.Precum vezi deosebireaEste numai între picioare.

Numai cu promisiuni

De departe, de la ţarăTocmai de la PomârlăniVine agale Stan IlieCu o căruţă de coceniŞi cum vine Stan IlieLegănat în zvon de varăPe căruţa lui, de-asupraPripăşitu-s-a o cioară.

Carul merge, cale lungăSpre oraş fără habarŞi ajunge-n capitalăTot aşa cu cioara în car.Deodată, prin văzduhuriSe roteşte o altă cioarăŞi se aşează în căruţăLângă cioara de la ţară.

Şi în aceiaşi feerieVeşmânatată în culoriPe căruţa lui Ilie

Page 32: poezii si citate

Satu de vorbă două ciori:- Vai, cheri, ce bine-mi pareCă eşti gigea şi sprinţarăDar spune-mi cu mâncareCum o duceţi voi la ţară?

- Ah! La ţară e o minuneZice cioara cu temeiPretutindeni flori şi viteŞi e bălegar cât vreiBoi şi vaci şi cai şi tauriŞi junice înţărcate,Tot se balegă pe drumuriŞi mănânci pe săturate.

- Da în oraş, aici, cum merge?Întreabă cioara de la ţară.- Vai, la noi, e jale mareJale mare surioară.Peste tot, pe străzi frumoasePe şosele bulevardeDoar maşini şi limuzineNumai Roll-suri şi PackarduriClaxsonează cu ardoarePufăiesc din polobocDau drumuri la damfuri, însăNu se balegă deloc.

Nici tramvaiele luxoaseŞi cu lume foarte schicDin Obor, din Tei, din garăNu se balegă un picÎncât dragă surioarăCu asemenea programeTot trăind aici, în centruCe mai vorbă, mor de foame.

Dar arareori pe uliţiMohorâte, de pe dealCând se cerne – o birjă şchioapăCu un amărât de calPirpiriu, osos şi jalnicSlab, bătut de DumnezeuMă ţin lângă el că poatePoate am să mănânc şi eu.

Zbor, cobor, alerg de foameSimt că sufletul îmi ieseŞi alerg, alerg într-unaEu alerg şi calul beseBese el, dar am speranţăCă e drumul lung şi greuÎmi promite într-una, poatePoate-am să mănânc şi eu.Fără să-şi îndrug minciuniNu mă pot hrăni feticăNumai cu promisuni.

Trei nasturi

S-a oprit tramvaiul în piaţăLume multă şi pestriţă

Page 33: poezii si citate

Şi prin iureş se împingeŞi o frumoasă cuconiţă.

Cum avea rochiţa strâmtăŞi cu nasturi mulţi pe spateVrea să urce, dar din cauzeRochiei strânse-n trup, nu poate.

Trece mâna-i mititticăRosă ca un plastureÎnspre spate şi gingaşăEa deschide un nasture.

Imposibil să se urceDar ca orişece femeieÎţi mai trece mânuşiţaŞi încă un nasture deschide.

Dar cum treapta-i înăltuţăŞi e aproape imposibil!Ce să facă, ce să facă?Vai, momentul e penibil!

Mai deschide încă unulDar zadarnic îi e dorulNic acum nu poate doamnaSă ridice-n sus picorul.

Dar un domn ce sta în urmă-i Fără nici un fel de formăO apucă de contururiŞi o saltă pe platformă.

Doamna, roşie la faţăFulgerând priviri haineSe întoarce şi îi spuneBombonind: - Nu ţi-e ruşine?

- N-ai dreptate cuconiţăZice el cu anasâna – Dumneata te superi fiindcăFără vrere am pus mânaPe când eu tăcui din gurăCând nici nu mi-ai spus pardonŞi mi-ai descheiat în grabăTrei nasturi la pantalon.

Căpriţa sfetnicului Petru

Sfântul Petru, Mare PaznicPestea-a Raiului fântânăPlictisit de-atâtea veacuriSă tot stea cu cheia în mânăÎntr-o zi s-a dus la Domnul Prea supus şi prea smeritŞi îngenunchind în faţă-iPetru astfel i-a grăit:

- Doamne, din străfund de vremuriTe slujesc fără prihanăAm şi eu o rugăminteFie-ţi milă şi pomană

Page 34: poezii si citate

Dă-mi concediu de odihnăDoamne pururi lăudatDoar o lună Nalt Prea SfinteCăci sunt om şi sunt bărbat!

- Bine Petre! Se aprobăCe nu fac eu pentru tineTreci la cadre, ia-ţi cartelăŞi te du! Te du cu bine...Ajungând în capitalăFercheş, tânăr şi cu baniCă puteai să-i dai ca vârstăDouăzeci şi opt de aniS-a încurcat c-o femeiuşcăNostimă şi dolofană.

Şi la „Compescaria” într-unaBea „Segarcea” şi „Crăcană”Toată lumea a ţinut-oNumai în chefuri şi-n antrenVizitând seară de seară„Pescăruş” şi „Monn Jarden”Că îmbătat de-atâta farmecŞi de patimi juvenileŞi-a întârziat concediul Cu vreo trei ori patru zile 

-Bine Petre, nu ştii oareCă după regulamentOrice întârziere înseamnăCum că n-ai fost vigilent?

- Ba am fost Nalt Prea Sfinte, Zice Petre fericit,Însă în timpul nopţii PărinteUite, m-am îmbolnăvit.

Două nopţi şi patru zileAm zăcut în odăiţăŞi mă tot hrăneam cu lapteDoar cu lapte de căpriţăDacă n-ar fi fost căpriţaSă mă vindece de toateZău, muream, muream de tuseDoamne Sfinte şi Îndurate

A trecut o vreme lungăPetre Sfântul cum vă spunSe topea de dor săraculDupă dulcineea lui.O vedea frumoasă, durdăGura roşie, ochi adânciTrupul de nimfă care zburdăS-o tot sorbi, s-o tot mănânci...

Drept la Dumenezeu se duseŞi îi zise rugător- Doamne, nu mai pot de tuse,Dă-mi concediu c-am să mor!

Şi dacă mă sting, cu minePiere ultima mlădiţă...Să mă vindec leacul este

Page 35: poezii si citate

Numai lapte de căpriţă!

- Bine, îţi dau o lună – ziseDomnul zărilor senineDar când vii, aduci şi capraO aduci aici cu tine.

- O aduc, Înalt Prea SfinteO aduc numaidecâtCum o ştii, în patru labeŞi c-o funie de gât.

Şi mâhnit, gata să-i spargăInimioara pătimaşaSe întreba – Şi acum PetracheSpune, pe unde scoţi acum cămaşa

A pornit cu ascensorulDin eter, azur şi neaÎntr-o clipă nea PetricăSprinten, fercheş, fu la ea.Nopţi şi mile deliranteDe iubire nesfârşităPetrecut-a Sfântul PetreCu căpriţa lui iubită.

Când să se termine lunaPetre îşi aduse aminteDe făgăduiala datăPrea Eternului Părinte.

Şi îi spuse: „fată dragăEu socot că-i foarte bineCa să nu-mi pierd slujba în ceruriTrebuie să mergi cu mine.

Dumnezeu nici nu prea vedeTe strecori încet şi atâtGoală şi în patru labeŞi cu o funie de gât.

Ascensorul te aşteaptăTe îmbarcă în el frumosŞi în două- trei minuteScumpo, vei ajunge sus.”

Ce să facă biata fatăA primit cu mult curajŞi de ce să nu profiteDe asemenea voiaj?

Dezbrăcată, e o minuneTrup de nimfă, ca-n poveştiNea Petrică, Nea PetricăCe pramatie îmi eşti...!

S-a urcat în cer cu dânsaŞi o îndeamnă mereu- Hai căpriţă, hai cu neneaSă te vadă Dumnezeu!

Cum ajunse în zenituriŞi-au deschis spre tron portiţa

Page 36: poezii si citate

Dumnezeu luă ocheanulŞi-ndelung privi căpriţa.

A privit-o încă o datăDinapoi şi dinainteŞi a izbucnit năvalnic:

- Eu când zămislit-am capraPrintre vite consacrate Avea în faţă ţăcăliaŞi avea ţâţele la spate.Dar cu capra ta PetracheO brodişi ca EremiaCă are ţâţele în faţăŞi are în spate ţăcălia!

Omnicist

În expres un tânăr, IaneMai acum o săptămânăVoiaja c-o cuconiţăMai frumoasă ca o zână.

Grecul adirându-i chipulFeciorelnic şi cosiţaN-a răbdat ca să nu-i spuie- Ce frumoasă eşti coniţă!

Lei, o mie aş da acumaDacă m-ai lăsa agaleSă pui mâna, doar o clipăPe pulpiţa dumitale

Zâna roşie ca foculŞi cu buze însângerateA răspuns: - Nu ţi-e ruşine?Vai de mine, nu se poate!

- Nu e nimeni cuconiţăSă te vadă, să te ştieCum ai ridica rochiţaŞi-am pus mâna iei o mie!

Zâna strânsă-n faldul rochiiSe mlădie ştregăreşteŞi îi face semn cu ochiiCă primeşte, că primeşte

Grecu e robit de farmecIară zâna foarte finA săltat în sus rochiţaPuţintel, câte puţin...

Pulpe roze, vede IaneCum în lume, multe nu-sDurde, dulci şi dolofane;Ah puţin, puţin mai sus!

Se ruga mieros şi lacomŞi o sorbea cu ochii duşiÎncă puţintel coniţăPuţintel mai sus, mai sus.

Page 37: poezii si citate

- Gata-i îi vorbeşte zânaRochia-i peste sânii meiHai degrabă pune mânaPune mâna unde vrei!

- Nu, nu, nu! Răspunse IaneC-a rămas perplexă zânaGrecul, om cinstit rămâneN-are bani, nu pune mâna

Căldura animală

Nenea Nae FostoloacăMegieş din strada ScurtăS-a plâns doctorului CosteaCă are dureri de burtă- Uite doctore, - am pus prişniţŞi compres cu apă receŞi de-aproape o săptămânăMă tot doare şi nu-mi trece.

Uite ce-ai să faci – îi spuneDocotrul cu chibzuinţăTrebuie să-ţi pui pe burtăO căldură animală!O viţică, o căpriţăIepure sau un pisicŞi de-l ţii un ceas pe burtăNu mai ai nimic, nimic!

Cum să intre-n pat cu capraSau viţeua a jigărrităŞi-apoi ce-o să zică miţaCând l-o prindre-n pat cu vita?Dar o staşnică ideiel-a salvat în clipe grele:Ia două găini din curteŞi se bagă în pat cu ele.

Coana Miţa isprăvindu-şiVorba cu vecineleA băgat puţin de seamăCă-i lipsesc găinileCaută-le prin coteţeSub şoproane, sub terarsă...Nicăierea! Ca furtunaCoana Miţa intră-n casă...

Şi-l zăreşte-ntins pe NaeCa buhaiul de umflatŞi fără să-i spuie o vorbăTrage plapuma din patŞi ce credeţi că văzurăOchii doamnei FoştoloacăO găină sta pe ouăŞi cealaltă pe-o cracă.

Remediu 

În bar vagon, în partea stângăVenind dinspre Oradea Mare

Page 38: poezii si citate

Şedea un domn în vârstă, lângăO duduiţă încântătoare

În faţa lor pe o banchetăPudrat şi cu obrajii liviziŞedea citind dintr-o gazetăUn donjuan cu ochi perfizi.

Duduia plină de iapiţăŞi-n ochi cu două peruzeleGemea-n răstimpuri, chinuităDe o durere de măsele.

Iar tânărul sorbind-o toatăSmerit ca în faţa unui sfântMurea de dor, numai să poatăSă-i adreseze un cuvânt.

- Mă scuzi! I-a spus cu ezitareAm un remediu minunatDacă îţi dau o sărutareDurerea-ţi trece imediat.

Dar moşul a întrebat agaleEp domnul cu obraji livizi- Mă ierţi, dar leacul dumitaleE bun şi la hemoroizi?

Chitanţa

Tanţa, domnişoara TanţaE duduie foarte chic,Zveltă şi cu ochi mari negriCap superb, năsucul mic.Picioruşele mici şi durdeŞi când trece ea prin TeiToţi bărbaţii o admiră- Mă, Halal de mama ei!

Ce profesie are Tanţa?Uite n-aş putea să spunNici nu mă intereseazăChiar dacă o presupunDar cum Tanţa-i delicioasăŞi are maniere fineNici nu vreau să ştiu ce faceNici cu ce şi nici cu cine.

Ca vecini în bloc se-ntâmplăCa să-i cer un ac sau aţăSau îmi cere ea o cartePână mâine dimineaţăO vecinătate dragăNe-a prins zilele-n cătuşeCă ades intru la TanţaFără să mai bat la uşă.

Tot aşa într—o seară intruEra iarnă grea şi gerŞi-o găsesc în pielea goalăStând lângă calorifer. Năucit de frumuseţea-i

Page 39: poezii si citate

Dau să mă retrag un picIară Tanţa-mi spune: - IntrăIntră, dragă, nu-i nimic.

Am intrat şi beat de farmecAm întrebat plin de mister- Pentru ce stai goală scumpoTot lângă calorifer?- Fiindcă a fost propietarulMi-a răspuns şăgalnic TanţaŞi uite cum mi-am plătit chitanţa.

La şcoală

Zvon şi ciripiri de glasuriJoc cu mingi şi de săgeţiToate astea se întâmplăLa o şcoală de băieţi.

Într-o pauză profesoaraPune câte o întrebare- Ce ai vrea tu să ai NaftuleCând ai să te faci mare?

- Eu aş vrea o bicicletă- Dar tu, Smil?- Un avion!- Dar tu ăla mic de coloIa răspunde, Natansohn?

- Eu... răspunde ăla micuCu privirile hai-huiMă ietaţi gheverot, însămi-e ruşine să vă spui...

- Ce înseamnă „mi-e ruşine”?Spune-mi dragă că te pup- Eu, când o să fiu mai mare Vreau să-mi crească păr pe trup!

- Păr pe trup? Cum vine asta?Mie spune-mi momentanVrei ca să trăieşti în peşteriSau în junglă ca Tarzan?- Nu vreau să trăiesc în peşteriSau în codru în GuyanaCi aşa precum trăieşteVerişoara mea Soşana.

- Da drumoasă şi isteaţăCe mai? Straşnică muiereAre un smoc de păr în faţăŞi câştigă o avere.

La Bodegă

Nae a intrat în grabăÎn bodegă „La trei poame”Şi pe chelner îl întreabă- Ce ai pe listă că mi-e foame.

Chelnerul cu reverenţă

Page 40: poezii si citate

Spre client privirea-şi plimbăŞi răspunde cu prudenţă:- Am o limbă! Dar ce limbă...!

Limbă nu mănânc răspundeNae acru la figură,Nu pot să mănânc un lucruCe-i la animale în gură!

- Bine a răspuns garsonul,Vesel cu o idee nouă:- Nu mâncaţi ce au în gură?Să vă fac vreo două ouă?

Ne-om căuta

De la Năsăud la valeŞi ţinându-se de mânăAu venit Ion cu LeanaCăpăţână.El cu coşul în piaţăIar Leana lui cea dragăAvea lână de ţigaieÎn desagă.

Cum ajunseră în piaţăEl s-a dus la poarta nouăUnde stau ăia cu păsăriŞi cu ouă.

Iară Leana lui frumoasăS-a oprit lângă fântânăUnde stau femei cu scoarţeŞi cu lână.

- Stai Ioane, stai o ţâră,Zice draga lui mireană,Cum de întâlnim să merge cătreCasă?

- Ho, că ghine zise dânsulCând va bate ceasul două,E te-oi căuta la lână,Tu la ouă!

???

- Şi,...povesteşte Nea CristacheLui Nea Nae, măcelarul Trecând cu Miţa, lângă mineÎnspre Turloaia, cu docarul

Deodată, doi bandiţi din umbrăIeşiţi din împânzirea albastrăÎn mâini cu două revolvereAu năvălit asupra noastră

- Sus mâinile, răgneşte unulHidos şi cu un ochi beteagŞi dacă faceţi vreo mişcareTrag!

Am ridiccat mâinile în grabă

Page 41: poezii si citate

Simţind că-mi trece frig prin oaseIar Miţa foarte simţitoareDe spaima biata leşinase.

Mi-au luat toţi banii şi inelulUn inel de aur vechiStilou de argint, iar MiţeiPână şi cerceii din urechi.

Şi ne-au dat drumul jos în valeaIntrovertită de omătPrea fericiţi slăvind pe DomnulCă am scăpat numai cu atât.

Noroc că Miţa mea iubită Cuminte şi deşteaptă focAscuns-a ceasul ei cu grijă,Discret într-un anume loc...

Că oricât ar fi vrut bandiţiiS-o scotocească neîncetatNu-l mai găseau nici până mâineŞi numai astfel l-am salvat!

Nea Nae curios ascultă,Apoi întreabă pe-ndelete:- Să nu te superi, nea CristacheŞi...era ceasul de perete?

Cel cu două

Se zvonise în orăşelulDe pe deal, Chilia NouăCum că Hună HaskekoviciZice-se că are douăNimeni nu ştia ce-s aleaDacă-s albe sau gălbuiDoar atât, că el le areŞi amândouă sunt a lui.

Poate are două case?Două vaci, două oiţe?Două găinuşi moţate?Poate două porumbiţe?Nu, nici una dintre acesteaDar fiind sigur că le ştiţi Vă asigur că sunt aleaChiar la care vă gândiţi

Însă fetele între eleRuşinoase cum sunt toateÎşi spunea cu precisiune:- Nu se poate! Nu se poate!Zău, suntem nişte văcuţe!Cum ne intră în creier nouăToată lumea să aibă unaNumai Hună să aibă două?

Nu şi Hana Iosub prinsăDe-al amorului jăratecŞi la gândul că are douăŞi e un băiat simpatic,S-a îndrăgostit de dânsul

Page 42: poezii si citate

De la prima scăpărareŞi mai mult să se convingăDacă într-adevăr le are.

Îl pânde la ştrand să-l vadăDezbrăcându-se pe cheiCe nu face o fată cultăPentru viitorul ei?Azi aşa şi mâine iarăşiA jucat în aşa felPână când la urma urmeiEa s-a măritat cu el.

Însă vezi, în noaptea nunţiiDupă ce-a trecut furtunaHana a observat că HunăA lucrat numai cu una.

Foarte indignată fataDe metodele acesteaL-a întrebat: - Ascultă Hună,Dar cealaltă unde este?

- Unde vrei să fie scumpo?El la rabin, fată dragă!La noi nimeni nu lucreazăCu amândouă deodatăDar când una oboseşteŞi tu eşti încă în vervăEste bine întotdeaunaSă ai piese de rezervă.

- Poate aşa e ritualul?S-a gândit Hana IosubŞi-n familia lui HunăCele sfinte-s cu şurub?Şi plângea sărmana HanaVărsând lacrimi mari cât rouaFiindcă Hună niciodatăN-antrebuinţat-o pe a doua.

A trecut o lună, douăŞi într-o seară fără lunăÎn alcovul îndrăgostiteiGiugiulindu-se împreunăEa i-a spus: - Ascultă HunăCe-i în mână nu-i minciunăAia de la rabin dragă,E cu mult, cu mult mai bună!

Alternativa

În deşertul din SaharaDe nisip şi soare plinUmblă – abia târându-şi paşii,Ars de sete, un beduin.

Umblă, umblă, fără pregetCum Allah poruncă-i deteArşiţa-l doboară, îl ardeDar mai mult moare de sete.

Cade în genunchi, se roagă

Page 43: poezii si citate

- Doamne, setea să mi-o stingDă-mi un bulgăre de gheaţăCa să-l ling, Doamne, să-l ling.

Sau de nu poţi da un bulgărDoamne, a toate îndurătorUn pistol să-mi dai părinteCa să trag să mă omor!

Nici nu-şi terminase rugaŞi-i apare din seninO fecioară ca din basmeAlbă, albă ca un crin.

Trup superb, contur de spumăBlondă şi cu pieptul golCu un sloi de gheaţă în mânăŞi-n cealaltă c-un pistol.

Stă Iosuf şi o contemplăMistuit de dor nespusŞi apoi în genunchi se roagăLui Allah din ceruri, sus.

- Ce să fac? Allah ajutăUnui beduin pribeagŞi învaţă-mă preasfinteSă ling doamne sau să trag?

Sami are un singur dor

De pe când mergeau la şcoalăŞi încă se jucau cu cerculS-a legat prieteniaÎntre Sami şi Bercu.

Amândoi făcură armataLa acelaşi regimentPlutonier ajunse SamiBercu nici măcar sergent.

Dar cum vremea trece-n goanăNumai după câţiva aniBercu-i la New York,Iar Sami este tot la Botoşani

După câţiva ani de-a rândulCă-i poţi număra pe deşteVorba ceea bătrânească:Deal cu deal se întâlneşte

Că pe Disencoff când SamiSe uita la o vitrinăVede cum amicul BercuSe dă jos dintr-o maşină.

Fuge şi-l îmbrăţişeazăŞi-l întreabă foarte amabil:- Ce faci Sami? - Merci, bine!- Dar tu Bercu?- Admirabil.

Page 44: poezii si citate

- Nici nu ştii ce mult mă bucurDupă atâţia ani de zileŞi cu ce te ocupi acuma?- Cumpăr, vând automobile.

Vezi Rolls-Royce-ul ista albastruDe o construcţie majorăAre o viteză pesteO sută şaptezeci la oră.

- Urcă sus. E o minuneRolls-royce ultimul modelNumai Domnul Nixon areÎncă un exemplar la fel.

Parcă nici nu-l simţi, pluteşte,Sparge vidul, parcă zboară,E mai iute şi ca vântul Şi ca gândul, e o comoară.

Vezi copacul ăla grosŞi cu frunzele gălbuiHăt departe? În cinci secundeO să fim în umbra lui.

Şi în clipita când motorulDuduia înverşunatPână si zice „peşte” pomul A şi fost înconjurat

- Dragă Bercule – a zis SamiLasă-mă să mă dau jos.- Nu fi prost, acum vedea-veiŞi ceva mult mai frumos!

Vezi departe o pată albăPe verdeaţă în câmpieCare-i o gazetă sau o Coală mare de hârtie?

- Da, o văd, dar dragă BercuUite ce te rog acum:Ce-ar fi rău să ne întoarcemCât ai repede din drum?

- Mare prostănac eşti SamiBercu vesel intervineTot ce ţi se-ntâmplă ţieNu se-ntâmplă şi cu mine?

Vreau să-ţi spun că-ntr-o minutăÎn virajul vitejieiMă opresc cu roata stângăDrept pe marginea hârtiei.

Şi într-adevăr maşinaA pornit-o-n zbor, nătângă,Şi-a oprit-o pe hârtieDrept pe roată, în partea stângă 

- Bercule, mă doare capul

Page 45: poezii si citate

Tot privind peste câmpiiHai, mai bine să ne-ntoarcemAm nevastă şi copii.

- Sami, fi bărbat, ce dracuEşti fricos ca o muiereDupă întrevederea noastrăEu aş vrea să-ţi fac plăcere?

Uite, vezi cum vine trenulIute cu semnalul roşCare gâfâie într-unaŞi azvârle fum pe coş?

Pariez în trei minuteCum sunt om cu firea calmăTrec prin faţa lui ca vântulLa distanţă de o palmă.- Bercule, sar din maşină!- Nu fi bleg, şi ţin-te bine!... Şi ca un ciclon Rolls-Royce-ulFu într-o clipă peste şine.

- Bravo Bercule, eşti geniuBravo, mai lăsat năuc!- Şi acum spune-mi dragă SamiUnde vrei să te mai duc?

Sami, cu emoţie în voceŞi cu faţa pământieZise: - Dacă ţii la mineDumă grabnic... la hârtie!

Tot una e

Rifca a venit la RabiŞi e plină de obidă:- Rabi, sunt neferictăIarăşi am rămas gravidă.

Dă-mi un sfat că tu eşti ţadicEşti un Dumnezeu aproapeSau citeşte-mi un psalm şi roagă-l Să mă scape, să mă scape.

- Greu femei, nu se poateFirii să vă împotriviţiChiar şi în Scriptură zice:„Creşteţi şi vă înmulţiţi”

- Da, dar am copii vreo şapteFete mici şi băieţeiNumai cel de sus mă ştieCât de greu o duc cu ei.

Rabinul deschide o carteMurmură o rugăciuneŞi cu ochii către ceruriSe înclină şi-apoi spune:

- Uite ce-ai să faci femeie:Mâine dis-de-dimineaţă

Page 46: poezii si citate

Mergi şi-ţi târguieşti o oalăCât mai mare de la piaţă

Iar târziu când vraja firei Te învăluie domoalăToată noapte, toată noapteaŢi picioarele în oală.

De se-apropie sortitulPentru clipa de norocTu picioarele din oalăNu le scoţi deloc, deloc!

Dacă asculţi povaţa astaCare-i binecuvântatăNu se poate, nu se poateSă rămâi însărcinată.

Opt luni au trecut degrabăSau chiar nouă mi se pareŞi într-o zi venind la RabiRifca, dar cu burtă mare.

- Nu mi-a folosit povaţaZise ea foarte timidăFiincă, uită-te la mineIarăşi am rămas gravidă.

- cum se poate! Îţi spusesem.Când te-oi duce la culcareTu, picioarele amândouăSă le ţii într-o oală mare!- Păi, să vezi, cinstite RabiZice ea cu mult lipicin-am găsit o oală mareŞi am luat două mai mici...

Grea pedeapsa

Prea înţeleptul Rabi IosufE un erudit, un ţadicCunoscut în tot KilatulŞi vin mulţi să-i ceară sfatul.

Casa lui miroase-a ambrăŞi a cedru din dumbravăTotu-i binecuvântareŞi evlavie şi slavă.

În odaia lui de lucruStrăjuie din părţiRafturi pline de talmuduriŞi de suluri şi de cărţi.

Ore-ntregi scrutează în biblieŞi în scripte, foarte calmSfatul lui e înţelepciuneIar cuvântul lui e psalm.

Cercetează pergamenteHărţi şi manuscrise variiStampe cu versete indeŞi cu perse comentarii.

Page 47: poezii si citate

Descifrează hieroglifeDe pe table şi papirusPericope şi percepteScrise în vremile lui Cirus.

Într-o zi îi intră în casăUn prieten din Galil.- Bună ziua! Rabi Iosuf- Bună ziua! Dragă Smil.

După ce s-au strâns în braţeRabi, foarte bucurosL-a întrebat: - În ce chestiuneŢi-aş putea fi de folos?

- A nimic, o bagatelăZice Smil, să mă scuzaţiDar întâi suntem prieteniŞi apoi suntem bărbaţi.

Iartă-mă te rog şi spune-miDacă ziua când posteştiDe Iom Kipur este voieO femeie să-ndrăgeşti?

Să petreci cu ea alăturiAmândoi la minte copţiTot ca-n celelate zileTot ca-n celelate nopţi?

- Vai de mine! – exclamă RabiRidicând privirea-n zăriCum de îndrăzneşti păgâneSă-mi pui astfel de-ntrebări?

- Nu te superi dragă IosufZise Smil politicos – Tu eşti un mare rabinŞi eu un mare păcătos.

Chiar de-i rea nelegiuireaŞi cuvintele-mi deşertePui mata o vorbă bunăCătre Înaltul să mă ierte!

Rabi a îngânat o rugăCătre cel din ceruri susApoi răsfoind o cartePăcătosului i-a spus:

- După lege nu e voieDar ţi s-ar putea iertaDacă săvârşeşti păcatulNumai cu consoarta ta! 

- Rabi – zise Smil – mă iartăSupăr cu ceva scripturaDacă în loc să fie RifkaE Soşana sau e Sara?

Dacă-i absolvit păcatul Şi e desfiinţată vina

Page 48: poezii si citate

Ce importă atunci persoanaDacă-i soaţa sau vecina?

- tocmai asta e pedeapsaZise Rabi fără vrereDe Iom Kipur nu ai voieCa să ai nici o plăcere.

Povesteşte doctorul 

Nu ştiu dacă îl ccunoaşteţiDelicat şi subţiraticDoctor Bratu de la SutuNe era la toţi simpatic.

Avea hazul lui, probabilMoştenit de la străbuniŞi în plus era şi doctor La spitalul de nebuni.

Şi ştia să povesteascăCu un şarm cum altul nu-i Chestii vesele întâmplateLui, cu pacienţii lui.

Moldovan de viţă vecheCunoştea năzbâtii multeCă se adunau în juru-iToţi amicii să-l asculte

Într-o zi veni la minePovesteşte el stilatLa spital, în deal, la Sutu,Un domn bine îmbrăcat.

După înfăţişare, pareFuncţionar superior,Poate inginer hotarnicSau, un mare negustor.

Şi îmi spune: - Domnul doctorUite aşa precum vezi,Sunt în stare disperatăŞi-am venit să mă salvezi.

Ştiu că eşti un psihiatruOm de ştiinţă cu renumeŞi de arta dumitales-a dus vestea în larga lume.

Fiul meu cel mare, LicăCare stă cu mine în BasnaOm cu mintea-n toată fireaDe o vreme o ia razna:

Sare sus peste coteţe,Se ascunde în grădinăUmblă numai între păsăriŞi se crede că-i găină.

Ba mai mult! Parcă un blestemDin Infern mă urmăreşteCă în loc să ne vorbească

Page 49: poezii si citate

El mai mult cotcodăceşte.

Dau oricât numai să scapeMartor îmi este DumnezeuDe nenorocirea astaCe-a căzut pe capul meu.

- Şi de mult are aceste Manifestaţiuni ciudate?- Cred, dacă îmi aduc aminteDe un an şi jumătate.

- De un an şi jumătate?Asta-i nemaipomenit!Şi de ce cu el aiceaPână acum n-ai venit?

- Păi să vezi domnule doctorM-am obişnuit cu viaţaŞi îmi plac mult oulă careM-i le pune dimineaţa. 

Politeţea

Din albastra risipireNe zâmbeşte mândrul soareVeşmântând întreaga fireÎn lumini de sărbătoare.

Curg văpăi de aur roşuPe trotuarele îngusteŞi întrega stradă-i plinăDe surâs şi mini fuste.

La vitrinele din centruStau în grup femei şi feteCu superbe picioruşeŞi ispite în siluete.

Rotunjimi fermecătoareStrânse în diafane rochiiCă le-nghiţi dintr-o privireŞi le devorezi cu ochii. 

Trec în şiruri manechineBlonde, brune şi roşcateŞi-i expun comori de farmecCare nu-s deloc pătrate.

Drec şi bestnici în sandaleŞi costume deşucheateCu excentrice atitudiniŞi efebi bărboşi cu plete.

Şi în această împestriţareCa la Paris sau în New YorkŞi un filfizon se plimbăFoarte grijuliu cu un Poro.

??? grăsan ce umblăsigur de aureolăşi mereu îşi bagă râtulgrogăind lângă rigolă.

Page 50: poezii si citate

Trecătorii cu mirareToţi privirile-şi întorcÎnspre tipul care ţineSă se plimbe cu un porc

Şi deodată, un tânăr cares-a desprins dintr.-o pleiadăL-a întrebat: - Nu ţi-e ruşineSă te plimbi c-un porc pe stradă?

Tipul l-a privit flegmaticScărpinându-se în ceafăŞi apoi ţanţoş îi răspunse- Nu e porc, nu vezi, e scroafă!

- Scroafă e? Îmi pare bine

Zise tânărul smeritAdăugând cu politeţe:- Păi, cu dânsa am vorbit!

Tragedie- actul întâi-

O cheamă CleoCleo are buze roşii,Pline de parfum misticCe-l ??? chiparoşii

Buclele-i muiate-n aur,Ochiii, Ochii mari albaştriŢes cântări visate-n ţarăHeruvimilor sihaştri.

El – a fost odată – AstăziChel şi putred de bacnotePare o mumie uitatăPrintre statui ostrogote

A început să-i facă curteŞi într-o seară crenelatăA cerut-oA luat-oŞi o ??? ca un tată

- actul al doilea – 

Seninul căsniciei lorSe treceCa într-un plâns de mandolinăÎntr-o catacombă rece.

Părăsit de tinereţe,DomnulÎntrupează toamnaŞi-o seninăPrimăvarăDe speranţePare Toamna.

Page 51: poezii si citate

Iar în miez de noapte mută,Prin albastrul de mătaseDouă spectreTrec pe drumulCare duce la terase...

Unul, E un fante tânărIar fantoma voalatăEste doamnaCare-şi ţine babalâculCa pe-un tată

- actul al treilea - 

FereastraTurnului cu trei cupoleSe întune în acorduriTremurateDe mandoleÎnăuntruE văpaie.

Şi o dragoste bizarăŞi o umbrăCu privirea încruntatăE afară.

ÎnăuntruDespuiatăCleo, sparge a şaptea cupă, Iar afarăUmbra neagră??? să o rupăşi....În clipa următoareUşa cade sfărâmată... A surprins-oCu amantulŞi-a bătut-o Ca un tată.

Tocmai pe dos

Samy Quatar, bogătaşulDe pe strada AlbatrosA venit să se consulteCu bancherul David Gross:

- Dragă David, vin la tineSă mă sfătuieşti niţelVreau şi eu să joc la bursăDar nu mă pricep de fel.

- dacă vrei să faci paraleZice Grossu – s-asculţi de mineLira se menţine fermăCumpără lire sterline.

Samy se-ntâlneşte-n BursăCu remisierii mariŞi în locsă ieie lireSamy cumpără dolari.

Page 52: poezii si citate

Peste trei ore dolarulScade în mod vertiginosSamy plin de disperareVine iar la david Gross.

- Vai de mine, DavidicăSunt definitiv pierdutApăi, deh! Eu ţi-am spus unaŞi tu alta ai făcut.

Du-te repede la bursăNu sta moale ca o curcăŞi să nu te prinzi în cursăIa „Petrol-block”că se urcă.

Samy nu ştie cum se faceParcă l-a lovit năpastaIa „Motor- Petrol”şi gataPierde şi de data asta.

- Vai de mine, vai de mineSunt un bou, un păcătos- Ce să-ţi fac măi Samy, dacă- Dacă tu le faci tocmai pe dos?

- Încă o dată DavidicăDă-mi un sfat să am temeiAm să fac tot ce mi-oi spuneAm să fac aşa cum vrei 

- Vrei un sfat! Ţi-l dau măi SamyDar urgent că vremea-i scrutăDacă vrei să-ţi meargă bineVino să mă pupi pe burtă.

Dacă-ţi spun pupă-mă pe burtă”Nici un gând n-am să-ţi ascundCum le faci pe dos pe toateŞtiu c-ai să mă pupi în fund.

Asta zic şi eu noroc

Într-atât ne-mbată viaţaCu iluzii şi strădaniiCă nici nu băgăm de seamăCât de repede trec anii.

Cred că nu importă urbeaDacă-i Râmnic sau FocşaniTotul e că eu pe-atunceaAvea optusprezece ani.

Şi-n oraşul plin de crâşmeŞi cu centrul plin de prafNu era nici un teatruŞi nici cinematograf.

??????Pompieri, oborul, gataŞi vreo două cafnele.

Page 53: poezii si citate

Singurul loc mai veselAl oraşului stindardEra varietul FilipUn şantan de bulevard.

Fiindcă atunci patronulNumere de-atracţie noiBalerine apetisanteChiar şi cântăreţi de soi.

Cum sosea vreo vampă „bine”Năvălea protipendadaConu Bubi, conu NicuŞi luat cu asalt naiada.

După ărogramul artisticChefuiau cu curtezanaLa conac sau la moşiaMonteoru sau Grăjdana.

Pe când noi făuritoriiDe poeme şi himereO priveam cu jind, sorbind-oC-o cafea sau cu o bere.

Într-o seară, tot la FilipDebutase o actoriţăCu trup zvelt şi ochi şăgalniciŞi cu fragă de guriţă.

Fermeca în potop de aplauzePe bărbaţii toţi, în grupeŞi ne ameţea cu-n cântec:„Vin la Tanţa să te pupe”

Avea părul spic de aurBraţe, albe subţirelePicioruşe crizantemeCare te chemau spre ele.

Noi, ştregari voioşi şi timeriNici o taină nu ne scapăO doream şi tuturoraNe lăsase gura apă.

Şi cum se zvonise o şoaptăPe la KrausLa cafeneaCă deţi dai o stă în mânăPoţi ca să petreci cu ea.

Însă cine dintr-ai noştriDin pleiada cunoscutăÎşi putea permite luxulCa să-i dea divei o sută?

Şi atunci Aurel propuseO ideeie salvatoare:Să putem strânge o sutăPunem 5 lei fiecare.

Şi jucăm la loterieÎnodăm frumos batista

Page 54: poezii si citate

Şi cine câştigă sutaĂla merge cu artista.

Zis-făcut. Nicx astăzi nu ţtiuNici când a trecut minutaNici cum m-a bătut noroculCa să-mi iasă mie suta.

Ştiu, atâta, că înălţat-amMulţumiri lui DumnezeuPentru marea fericireCe-a căzut pe capul meu.

c-un buchet de violeteŞi-n ţinută elegantăi-am palmat în mână sutaŞi ea, a depus-o în geantă.

Restul: cuib de poezieVis şi voluptăţi divineCare le-au descris şi alţiiMaul mai bine decât mine.

Pot s-adaug amănuntulCă înrâuirt de steleI-am compus în versuri tandreUn sonet şi trei rondele.

Într-atât a înduioşat-oVersul meu înaripat Că frumoasa MesalinăCu glas dulce m-a întrebat:

- Spune-mi, dragul meu, prietenCum pentru o desfătareCe ai petrecut cu mineD-ai o sută aşa de mare?

Eşti agricultor? Ai rente?Sau bancher cu acursale?Fiindcă ştiu din auziteCă poeţii n-au parale.

Îmbăta de-accentu-i sincerCa să nu stric feeriaI-am destăinuit de-a capoCum a fost cu loteria.

- Vai, a psus ea drăgăstoasăNnu se poate, nu se poate!Şi strângându-mă în braţeMi-a şoptit cu voluptate:

Tu, că eşti cel mai simpaticDintre ceilalţi curtezaniMai ales că scrii şi versuriDe la tine nu i-au bani.

Când văzui că umblă în geantăAm simţit în vine focŞi mi-am zis: Slăvit fi DoamneAsta zic şi eu noroc!

Page 55: poezii si citate

Şi cu graţie felinăŞi-un surâs descris de zeiIar m-a îmbrăţişat cu patosŞi mi-a înapoiat: 5 lei...

Cărţile Sfinte

Vestitul Rabi Ben IşmuielVestit în Mişna şi CabalăVenise într-o zi să vadăPe Rebe Lein din Capitală

Voiau să audă cum slujeşteSă-i soarbă, cântecul şi vogaPe credincioşi cum păstoreşteŞi cum slujeşte sinagogaŞi-a stat în stradă Ben IşmuielSmerit cu inima voioasăCă Leiba bucuros de oaspePe Rabi l-a poftit la masă.

Când fu să intre musafirulÎn casă, întâlni în uşe,O fată mândră ca zefirulCu chipul alb ca de pupăşeÎşmuiel Ben privi pe RabiClipind din ochi să-l înţeleagăApoi zâmbind a prins să-ntrebe- Dar, ce e asta Rabi, dragă?

Rep Leib, roşind cu modestieVăzând că rabi se-nfierbântăRăspunse tainic; - Ce să fie?O carte rabi, carte sfântă!- O carte-i sfântă-ntotdeaunaCă în ea-i lumina şi călduraDe aceea s-o iubim într-unaCă aşa ne-a învăţta scriptura.

Spălându-se pe mâini prea sfântulSlăvi pe Dumezeu divinulCă ne-a dat cerul şi pământulLumina, apele şi vinul.Dar o surpriză mai tiranăl-a ţintuit, fiindcă la masăServea o altă fetişcanămai nostimă şi mai frumoasă

- Dar asta ce e? Înmtreabă rabiCu un gest ascuns ce nu cuvântă- O altă care Ben IşmuielŞi tot ca cea dintâi e sfântă.

- Nu s-ar putea, Rep Leib părinteCum spune biblia străbunăDin cele două cărţi prea sfinteSă-mi împrumuţi şi mie una?

Mi-e greu a spus rep Leib, că întâiaAcum o citesc profeteIar celelate până acumaNu îi sunt foile tăiate.

Page 56: poezii si citate

Vesela Familie 

Într-o zi la societatea„Pheonix” de asigurarea intrat un domn în vârstăslab, cu ochelari de soare.

- Aş dori – se adreseazăFuncţionarului din faţăCa să fac asigurareCum m-am hotărât pe viaţă?

Funcţionarul, măsurându-lCu minuţiozitateSlab, cu ochelari şi vârstnicÎn răspunse: - Nu se poate!

Eşti slăbuţ, vedere scurtăAi şi semne de vărsatNu întruneşti anume puncteCa săă fii asigurat.

- Da, dar tata – zise domnulCare-i mai bătrân ca mineE asigurat aiceaDe un deceniu şi mai bine.

- Cum îl cheamă?- Dan Beşleagă.- Dan Beşleagă? Un momentCa să văd în fişe dacăNu-i vreun inconvenient.

Dan Beşleagă? Da! Se aflăÎnsă în comformitateTrebuie îndeplinităÎncă o formalitate.

Iei un formular cu timbruŞi îl completaţi acasăŞi veniţi cu tata aiceaMarţi sau miercuri dimineaţă.

??????Cu nepoţi şi cu nepoateToţi la nunta lui bunicu

- Cum, bunicul se însoară?Asta-i culmea! Pe toţi sfinţii- Se însoară! Da! Cu toateCă sunt contra lui părinţii!

Bunicuţa şi nepoţii

În expresul de FloricaLăzi, colete, un amalgamŞi în compartiment, bunicaŞi nepoţii stau la geam.

Hohotind, copii zburdă

Page 57: poezii si citate

Şi fac zgomot infernalIar bătrâna ştirbă, surdăTot priveşte cerul pal.

Dintr-un coş le dă bunicaCâte-un tort cu zahăr coptŞapte ani are LucicaIară Nicu are opt.

Înfoiată ca o varzăBaba zice mai apoi- Uite barza! Uite Barza!Care v-a adus pe voi.

Nicuşor, apoi întins pe-a coastă!Zice răsfirându-şi părul:- S-o lăsăm să moară proastă Sau să-i spunem adevărul?

Ceaiul

S-a îmbolnăvit NiculceDe pe strada înflorităLa laringo-faringită????

Mari profesori cu protecţiiI-au făcut trei operaţiiŞi vreo şaptespreze injecţii.

L-au cusut cu fir de aurLa gâtlej şi la laringeÎl aşează în pat cu o sorăCare abia, abia-l atinge.

Că slăbit bietul NiculceDe atâtea răni adânceNu poate să mai vorbeascăNici să bea, nici să mănânce.

Stă întins de două zileChinuit şi banmdajatSlab şi galben ca lămâiaNebăut şi nemâncat.

Doctorii văzând că bietulE într-un hal fără de halHotărâră de îndatăSă-l hrănească artificial.

- Da, da! Trei mii de lei!Fu chef nu glumăO cameră, trei sticle, alte treiDar ce poate să însemne această sumă:„O lumânare cinci sute de lei”.

- Se vede că aţi uitat – a spus femeiaUn amănunt de-o importanţă mareDar eu am fost „puicuţa dulce” – aceeaCare a suflat azi noapte în lumânare!

???

Page 58: poezii si citate

Nu ştiu în parte a ţăriiMi se pare că-n GheorgheniLocuia o bătrânicăDe vreo şaptezeci de ani.

O ştia tot târgul, deşiFoarte rar ieşea din casăŞi trăia în oraş departeSingurică şi retrasă.

Se spunea că ar fi odraslaUnui mare bogătaşCare avusese întinderiŞi în Vlaşca şi în Iaş

Şi frumoasă, o minuneUn tablou, o închipuireCă veneau sin alte oraşeGrup de tineri să o vadă.

Că a iubit în tinereţeUn nepot a lui ŞtirbeiŞi cum neamul lui fu contraS-a-mpuşşcat din cauza ei.

Ea atunci – chiar la mormântu-iA jurat că-n viaţa toatăn-o să se mărite pururicât trăi-va, niciodată.

I-a rămas ceva avereAcareturi de moşeancăŞi din moşioară baniiCare îi ţinea la bancă.

Nu avea vecini, nici neamuriŞi cu taina ei în gândLa biserică în duminiciSeducea din când în gând.

Iară anii trec ca vântulGoana vremii n-are leacŞi încet, încet, trecutaPeste jumătate de veac.

Ca o umbră selenarăÎşi târăşte paşii greiN-a rămas nimic din nuriiiŞi din frumuseţea ei.

Într-o zi pe poapa Neacşal-a poftit la ea acasăSă-i destăinuiască chinulCare sufletu-i apasă.

- Prea sfinţia ta, mă iartăCă grăi-voi cu păcatDar în viaţa mea pustieN-am ştiu ce e bărbat.

Nu vreau să ajung în slavaDin cereasca Lui grădină

Page 59: poezii si citate

Fără nici o îmbrăţişareŞi în vârstă şi virgină.

Caută-mi un om din gloatăŞi trimite-mi-l încoaceCu fiinţa mea să facăTot ce vrea şi tot ce-i place.

Să mă strângă lung în braţeTot aşa ca pe-o ţărancăŞi am să-i dau o recompensăCă am bani destui la bancă.

Popa milostiv să scapeBietu-i suflet păcătosI-a trimis un om din piaţăUn hamal foarte vânjos.

Cărui i-a vorbit cu milăŞi îndurarea celui sfântDespre buna învoireÎntre oameni şi pământ.

Mai cu seamă despre pildaCuvioasei Paraschieva„Cine pe semeni ajutărăsplătit pe dată fi-va”!

S-a rugat de acela careStă cu îngerul la masăSă gonească necuratulDintr-o fiinţă păcătoasă.

Şi s-a dus să izbăveascăA ispitelor furtunăFoarte mulţumit că astăziA făcut o faptă bună.

Chiar a doua zi dimineaţăPopa Neacşa s-a îndreptatÎnspre casa bătrâneascăs-o dezlege de păcat.

A intrat popa în salăS-a uita prin încăperiBărbatul era acoloDar femeia nicăieri.

- nu ştii unde-i baba careCare stă de-atâţia anii ?- Păi s-a dus din nou la bancăSă mai scoată nişte bani.

Şi căţeluşa stă în pat

Mimi are o fată blondăVea ochi mari şi păr buclatUn sân superb, o pulpă rotundăŞi avea şi-o fire vagabondăŞi ca oricare demimondăAvea un căţeliş buclat.

Sprinţară ca o căprioară

Page 60: poezii si citate

Mimi iubise un băiatŞi într-un amurg de primăvarăSimţind că focul o înfioarăI-a dat tot visul de fecioarăDar el se vede că a uitatŞi căţeluşul stă în pat.

În negre nopţi de insomnieMimi cu suflet tulburatSă uite dorul ce-o sfăşieŞi dragostea –i atât de vieÎn camera trandafiriePrivea protretul lui pictatŞi căţeluşul stă în pat.

A vrut un moş cam reumaticS-o ia cu el într-un palatŞi s-o iubească singuraticDar ea cu ochii de jăraticGândind la tipul ei simpaticDintr-un cuvânt l-a refuzatŞi căţeluşul stă în pat.

Când somnul încerca s-o prindăMimi cu corpu-nvăpăiatPrivindu-şi formele în oglindăOfta cu jale, suferindăCă nu e nimeni s-.o surprindăŞi căşeluşul stă în pat.

Şi-n cuibul ei de curtezanăVeneau priteni pe-noptatŞi beau ermuth, coniac, cinzeacăŞezând pe sofaua egipteanăSau pe divanul fermecatŞi căţeluşul stă în pat.

Veneau fecioare şi cucoaneÎn buduaru-i parfumatŞi ca să uite de canoaneFumau haşiş, fumau havaneŞi apoi ??? băietaneCădeau lascive în păcatŞi căţeluşul stă în pat.

Amurgul depăna-n tăcereAl vremei cer, argintatŞi trandafiri mureau în sereIar Azorel visa-n tăcereŞi îi plăcea să lingă miereÎn salonaşul crenelat

Şi zi şi noapte sta în pat...

Din flori să-ţi împetesc cunună

Aş vrea din flori să-ţi împletesc cununăPe strat de crini să mă inspirSă-ţi cânt în nopţşile cu lunăPe o pajişte cu trandafiri.

Din mirt să-ţi cânt: romanţa vieţiiŞi ochii tăi senini şi mari

Page 61: poezii si citate

Să sorb nectarul tinereţiiSub streşini de mărgăritar.

Ţi-oi pune dali în cosiţeŞi orhidee înnouratePe frunte flori de lămâiţăPe umeri şipe sân muşcate.

Pe braţele de nuferi albiÎnfăşura-voi cu alintBujori şi stânjenei şi nalbeŞi chiparoase de argint.Ţi-oi atârna pe şold lalelel??? şi „Nu mă uita”Ca toate gândurile meleSă guste din gura ta.

În prag voi presăra din vermeÎn ritmul versului săracImaculate crizantemeŞi sângerânde flori de mac.Din siclamene şi cicoareŢi-oi împleti un cuib boemS-adormi pe cuib de lăcrămioareCu gândul la acest poem.

Uitând de doruri şi regreteŞi prinşi de-ai dragostei fioriAvea-vom crioni şi violeteŞi poate şi un copil Din flori....

Şi luna a închis un ochi

Soarele îmbracă în aurŞi în păienjeniş de fireTot întinsl care duceLa Costeşti, la mănăstire.

Două tinere măicuţeÎn sutane lungi şi greleTrec pe drumul plin de soareDe nisip şipietricele.

Harul domnului de-a pururiScaldă în sfânta psalmodieChipurile lor suavePline de cucernicie 

Într-atât de cufundateMaicile prea cuvioaseCă nici n-au băgat de seamăCă a trecut de ora opt. 

Vorbele pieriră risipindu-se ca fumulDar de-odat se oprirăNu cumva greşt-au drumulParcă alta e şoseaua spre lăcaşul mântuiriiNici o casă nu se vede şi nici turla mănăstiriiNu mai ştiu ce să mai facăSă se oprească în zăvoi?Să mai meargă înainte? Sau să meargă înapoi?N-o să lase la anaghie două maici fără ajutor

Page 62: poezii si citate

Însă Dumnezeu e mare şi a toate îndurătorŞi în timp ce implorează milostenia Sfintei VineriCa prin farmec apărură chiar în urm alor doi tineri.

- Mergeţi înspre mănăstire?A întrebat o maică aparte- Da pe-acolo trecemÎnsă noi ne ducem mai departe- De ne daţi îngăduire, noi putem să vă-nsoţim- Cu plăcere şi evlavie Celui Veşnic mulţumim!

Şi-au pornit în grupă tuspatru Pe şosea încetinelPanait la braţ c-o maicăŞi cealaltă cu Ionel.Tot mergând de ele aproapeSângele a început să fiarbăŞi alăturea ici, colo,, câte-un păătuf de iarbă.

Iarbă verde mătăsoasăCe te-ndeamnă şi te cheamăŞi-un crâmpei de sare albastrăS-a întins ca o năframă.Le-a vorbit de MagdalenaDe Infern, de Raiul sfântŞi despre iertarea celorPăcătoşi de pe pământ.

Până le-au convins în finePlâns-au ele mai mult de-un ceasPentru odihnă ar fi mai bineCa să facă un mic popas.

Şi s-au aşezat pe iarbăPe când luna ce-i priveaPrevăzând ce-o să urmezeA închis un ochi şi ea.

Restul nu intereseazăDoar o voce sub copacÎngânat-a:Iartă-i DoamneIartă-i că nu ştiu ce fac.

Iar Eulampia de alăturiA răspuns printre suspine- Ba al meu dragă VarvarăŞtie încă foarte bine.!

Popasul lui Aizic Tirr

La înţeleptul Rabi MendelVine Aizic Tirr smeritŞi îi spune:”Raşi dragă,Sunt un om nenorocit”

Rifca mea-i atât de dulceŞi are atâta sexapealCă nu trece un an şireata Îmi trânteşte un copil

Am vreo zece să-mi trăiascăToţi sunt sănătoşi ca tunulŞi-mi sunt dragi dar ce nevoie-i

Page 63: poezii si citate

Să-mi mai nască unul? 

Şi-am venit la tine RabiDă-mi un leac să-mi foloseascăPoate Dumnezeu pe RifcaDe copii s-o izbăvească.

- Uite ce-ai să faci, îi spuneRabinul cu ochii dulciNoaptea când soseşti acasăŞi ai vrea ca să te culci

Să te ţii întodeaunaDe povaţa mea înţeleaptăSă te urci pe partea stângăŞi cobori pe partea dreaptă.

Dacă faci aşa şi totulCu stricteţe şi păzitPoţi fără grijă, RifcaDe copii s-a lecuit.

Au trecut trei luni sau şapteSau chiar opt să fi trecutŞi la Rabin într-o vineriIntră Aizic abătut.

Şi mâhnit şi nefericeOchi-i galeşi multe spunŞi plângând aproape, zice:- Rabi, n-a fost leacul bun.

N-a fost leacul bun, iar mieMi-a fost chinul inutilFiindcă uite azi noaptea RifcaMi-a născut iar un copil.

- nu cumva întreabă RabiCu un surâs ce-i schimbă faţaAi uita ce-am spus sau poateMi-ai nesocotit povaţa?

- Vai de mine! Exclamă AizicDupă vorba ta înţeleaptăM-am urcat pe partea stângăŞi-am coborât pe cea dreaptă.

- Dar ia spune, întreabă RabiScărpinându-se în nas – Nu cumva trecând pe acoloAi făcut un mic popas?

- Un popas? Făcui desigurDeh, ca omul! Ce să fac?Parcă poţi să treci pe acoloSă nu poposeşti un pic?

- Văd că na-i pătruns povaţa-mi Zice Rabi plin de fioriNu ţi-am spus să urci pe stângaŞipe dreapta să cabori.

Dacă ai poposit l amijloc

Page 64: poezii si citate

Ca un pusnic în câmpiiAizic Tirr Du-te la dracuCum vrei să nu faci copii?

Peisaj divers

Pe un tăpşan de voaluri deseCalm se plimbă aerulŞi în cadenţe neînţeleseVremea-şi toarce caierul.

Sub întins zări astraleCare-şi pierd hotareleCu o cuinună de petaleSe retrage soarele.

Cişmigiul poartă vinaCă-ş superbe florileCe-au împodobit grădinaÎn toate culorile.

Luna în necuprins se suiePoleind nidsipurileŞi un tânăr cu o duduieStau de vorbă, chipurile...

O poveste foarte vecheSpune luna laculuiŞi-într-o barcă o perecheSe sărută al dracului.

Trec pe drum în plină noapteScârţâind vehiculeIar sub pod răsună şoapte:- Nu te-ntinde Nicule!

???

Oraşu-a fost cuprinsDe euforieDin cauza unui fapt senzaţionalCă în centru e un afişPe care scrieCă astă seară-i striptisLa „Pigali”

Ce înseamnă „striptis”?La local de noapteCu becuriŢipător colorateÎn barFemeiVreo ŞapteÎn toalete cât mai decoltate.

Program de cabaretOrchestrăCântecCha, cha, sirtachi, twistIar la sfârşi o vampă goalăFreamătă din pântecŞi fiindcă o vezi

Page 65: poezii si citate

Plăteşti ca un tâmpit.

În atmosferaSupra excitantăCu jazzCu trupuri zvelteŞi felineClareta esteCea mai frumoasaDin câte s-au produsÎn curţi străine.

A fost la curtea Şahului O leacăLa radio a dansat Pe unde scurteLa curtea lui KemalLa curtea GreacăŞi aiceaO să joace tot în curte.

A fost aplaudatăLa TanagraMa Moulin RougeLa eschimoşiLa feredinoŞi „la trei ochi de plapumă”Îm Moşi.

Dar iată,Că în lumina orbitoarePe un socluCa pe vremurile lui PlutoClareta apareÎn toată a ei splendoareŞi goalăAşa, cum a făcut-o măsa.

Un trup superbŞi braţe voluptoaseDoi sâniÎnfipţi în piept ca două mereŞi rotunjimiŞi pulpe] delicioaseŞi celelalte toateLa vedere.

Din colţul lorBazil şi AurelCiocnescAşa cum cere etichetaŞampanie, nectar şi hidromelSorbindu-le cu ochi lacomiSilueta.

Apoi bazilCam ameţit niţel, şopteşteScuturându-şi ţigareta:

De stau să judec, totul e la felAtât şa Tanţi cât şi la Clareta.

Page 66: poezii si citate

???

ÂÎn oraşul unde cerul,Ca Bosforul se ???Şi cu o gardă de LuceferiTrece mândra semilunăÎntr-un parc văzutÎn visul unui rege anonimSe înalţă în slăviPalatul lui Mehmed Cadâr selim.

Prin desişuri de azaleeChiparoşi şi palmieriŞi înconjuraţi de o strajăDe eunuci şi eniceriPrin firman trimis de ceruriŞi a luiMahomed hatârStă acum în flori haremulLui mehmed Cadâr selim.

Şi era păzit haremulŞi piscina cea rotundăCă prin zid nici o privireDe ghiaur să nu pătrundăFiindă pe divanuri roşiiDe caşmir şi ispahanOdihneau cu trupuri goaleNimfe din Belucistan.

Heţaire din Galata şi Naiade din AnkaraAndaluze şi cadâne ce-au venit din toată ţaraCa dansând să satisfacă fără nici un marafetOrice doruri sau capricii ale lui Cadâr Mehmed.

Răpitoare e ZuleicaSpritenă ca o panterăŞi suleima, adaliscaCe are chip de baiaderăFloare de Siraz a KoniaBaclava e RazimbŞi sirena-i BulairaCând dansează „Turka bre”

Dar din soaţe, cea mai tandrăMai frumoasă şi mai dragăCu trupuşor de orhidee şiCu gura ca o fragăZămislită din surâsuriDe auroră şi seninŞi scăldată-n stropi de soareEra Fatme Aleiman.

În şalvari şi fesuri roşiiAu venit buluc cadiiToţi vizirii şi califiiGeanabeţii şi muştiiCa să o vadă pe AleiminaCum dansează din buricŞi s-au aşezat turceşteRonţăind pistl, fistic.

Iat-o! Cumse frânge goalăPrinsă în vraja unui cântec

Page 67: poezii si citate

Şi cum tremură cu sâniiŞi din umeri şi din pântec.Toţi efendii îşi dau coate,Cu privirea spre cultucŞi şopteau tăcuţi din barbăAferim ghiuzel giugiuc.

Nimeni n-a băgat de seamă,Prin al patimei zădufCe priviri de foc azvârleCătre un efeb, Iusuf.

Pe acesta şi-l aleseŞi-l vroia în nopţi, intimCă făcea parte dinGarda personală a lui Selim.

S-a sfârşit tot zaiafetulŞi în haremul cu eunuciNoaptea şi-a întins năframaŞi-a cuprins tot mapamondulIar Iosuf se plimba afarăPe asfalt, şi-şi face rondul.

Numai Fatme se strecoarăŞi cu braţele de pufÎn iatacul ei îl trageÎnăuntru pe Iosuf- Vino, vino lângă mineTaina visului să-ţi culciCă mi-e sete de-ndrăgireŞi mi-e dor de clipe dulci.

Îţi voi da să guşti din rodiiSă culegi de unde vreiStruguri şi căpşuni din gura-miŞi nectar din sânii mei

- Ioc! Răspunde IusufVesel şi cu glas de mamelucFiindcă eu din fericireCa şi tata sunt eunuc.

Pot să stau aici cu tineDacă-ţi place şi o orăDar să-mi dai şi o dovadăDe afecţiune ca soră.Zorile azvârl prin geamuriAvalanşe verzi de firePe când Fatme-şi zvârcoleşteTrupuşorul dornic de iubire.

Iar Iosuf, ce stă prin geamuriPe divanul cu efigii,Îşi priveşte lung conturulŞi mănâncă bigi-bigi.

Dintr-un roman aristocrat-Prolog-

Din piscul munţilor ce poartăPe umeri zvon de oasanale

Page 68: poezii si citate

Despre castele şi fantomeŞi cu ferestre ogivale

În grota unde militariiOpresc să intre la civiliIar noaptea se abat pescariiCa să vâneze crocodili.

Îţi scriu dsin turnul cu trei stemeŞi trei carabinieri la poartăPun plicul într-o sticlă vechePe care o azvârl în Marea Poartă

??? o salvă în aerca saltimbaticii să se teamăŞi ??? să suneDin clopoţele de aramă

Şi fiindcă n-am alte adreseCa epilog al joculuiTrimit impresiile culeseÎn colţ la faţa locului.

Kerheza

Să participi la serbareVăzduhul s-a punctat cu salbeNu se vedea decât picioareŞi ochi frumoşi şi braţe albe.

Pluteau surâsuri vagabondeŞi-a larg se profilau aleneFermecvătoare nimfe blondeŞi adorabile şatene.

Orchestra nu înceta să scaldeÎn ritm de sunete stridenteVârtejulspelb de corpuri caldeCu legănări impertinente.

De muzica ce tulburaŞi înfierbânta toţi emuliiÎntreg parchetul tremuraDe atât cha-cha şi huli-huli.

Şampaniza câte un grupŞi în cadenţări de jaz măiestreLascive mlădieri de trupSe rpsfăţau privirii noastre.

Din necuprinsul violetCând stele îşi ţeseau năframaSe auzea dintr-un boschet:- Fi serios, ne vede mama!

În fond continua agapaCe chef şi toasturi până la ziuăUn paj bătea în piuă apaŞi-a colombină apa în piuă.

Şi în calmul ???Alunecau perechi pierduteS-a petrecut până la punct

Page 69: poezii si citate

Pe urmă puncte...puncte...

Aşa e piesa

SeninulSparge al zărilor zapazŞli împrăştie albastreApoteozeŞi înparcul cunarcişiŞi tuberozeE vis de sărbătoareŞi extaz.

Pe alei de bambuşţiCurg metamorfozeŞi trecRomeo – în matie de atlasCu julietaÎn valuri de topazSpre chiaşcul cu garoafeŞi mimoze.

Prin pajişti cu gladiatoriCu cavaleri în zaleŞi scuturiCu săruturiCu statuiŞi urme vagi de teiRăzbate o discuţiePe tăcute- Ai spus că mă câştigi cu 200de ce-mi dai numai 10 lei?

- Epilog- Când dimineaţa risipitoareÎnseninata ei văpaieE îmbulzeală în piaţa mareŞi grămădeală la tramvaie.

Rămâne gol întreg pământulŞi pleacă nobili???Unii spre gropile OatuIar alţii spre groapa Chipăilă.

Clasic sau modern

Blauşpitz, fabricant de nasturiŞi cu sucursale în ţarăAvea tender şi-o soţieDe o frumuseţe rară.

Pe când Sulizom NaftuleUn om simplu şi în stateEra lucrător cu ziuaPe la electricitate.

Nu-şi vorbiră nicodatăNici în zori şi nici pe searăCe-şi spuneau doar „bună-ziua”Când se încrucişau pe scară.

Lunile au trecut în goană

Page 70: poezii si citate

Mai cu soare, mai cu vântŞi în toată vremea staN-au schimbat nici un cuvânt.

Dar într-o zi măreaţăSub albastru policromSe întâlniră în piaţăŞi amândoi au spus „- Salom”

- N-ai idee domnu BlauşpitzCât de mult îmi pare bineŞi nici nu ştii cât mă bucurCă te-am întâlnit vecine!

Mi-ar fi drag să stau de vorbăSă ne spunem câte-un dorCă la urma urmei suntemFiii aceluiaşi popor!

Mai o glumă, o butadăUna caldă una receCe s eaude nou prin lumeŞi uităm că vremea trece.

Nu te superi domn NaftuleDar vreau numai să-ţi explicXă pe noi socialmenteNu ne apropie nimic.

Eu altfel de culturăDumneata, meşteşugarDeaia nu ştiu ce anumeAm putea vorbi măcar.

Am să-ţi dau numai o pildăCă deşi sunt fabricantÎnsă îl ştiu pe ScophenhauerPe Sofocle şi pe Kant.

Dumneata îl ştii pe Dante?Pe Gounod, pe Tzitzian?Îl cunoaşteţi pe EuripidePlaton sau Aristofan.

- Drept e, cu savanţi şi cu geniiNu pot cot la cot să mergPe ăştia nu-i ştiu, dar mataleŞtii pe unul Goldemberg?

- Goldemberg? Modern sau clasic?Nici nam auzit de le.- Nu ştiu de-i modern sau clasicÎnsă ştiu că-i tinerel.

Care vine în orice miercuriCând eşti dus la sucursalăŞi se giuguleşte straşnicCu soţi adumitale!

Învăţăcelul Hamani 

Într-un cartier din LenbergC grădini scăldate în soare

Page 71: poezii si citate

Pripăşitu-sa într-o vremeO femeie încântătoare

Nimeni nu ştia de unde-iDin ce ţări îndepărtateÎnsă şopteau că în casa-i Se întâmplau lucruri ciudate

Stăruia un zvon: că ???Plin de ??? şi de corinţiA înnebunit bărbaţiiŞi i-a scos pe toţi din minţi.

Că adeneaori în noapteUşi ascunse se deschidŞi câte un bărbat de seamăLunecă discret prin zid.

Încât grupul de nevesteCaste darînveninateAdunatu-s-au în grabăŞi s-au dus la rabin, toate:

- Înţeleptule prea vrednicTu al cerului veşnic solPeste cartierul nostruA căzut foc şi pârjol.

C-a venit o vrăjitoareChip de drac, ispită în geneŞi ne ademeneşte soţiiCu privirile-i viclene

Scapă-ne de ea, goneşte-oCă-i primejdie tuturoraŞi ne ameninţă pedeapsaDin Sodoma şi Gomora

Rabinul şi-a pus caftanulS-a încins peste veşminteŞi şi-a luat învăţăcelul- Mergi Hamani?- Merg, prea sfinte.

Cum ajunseră la stratulCare împodobea grădinaI-a întâmpinat din uşăChiar femeia cu pricina.

Au intrat la ea în casăCu??? În toatre cele- Bucuroasă sunt de cinsteaCare-o faceţi casei mele.

-Află, doamnă, a spus rabiŞi îndoială nu încapeCă în oraş circulă zvonuriCare te privesc de aproape

Şi supus a lui din ceruriMie-i prea slăvit cuvântulAm venit să stăm de vorbăŞi de ??? să te mângâi

Page 72: poezii si citate

- Cu smerenie aculte-voiA răspuns ea drăgălaşŞi vă rog poftiţi alăturiSă luaţi loc în salonaş

- Tu Hamani – zice rabiCătre învăţăcelul săuAi să stai la uşă strajăSă nu intre duhul rău!

Şi a stat, a stat HamaniDus pe gânduri neînţeleseDe aşteptarea îi ies ochiiÎnsă Rabi nu mai iese.

Şi a mai stat un ceas HamaniBa mai mult a stat cu gragÎn sfârşit se crapă uşaŞi apare Rabi în prag.

???? e sfântulŞi zburlit, apins la faţă- Dumnezeu să te păzeascăPururi de năpastă-n viaţă!

- Zi, ce-ai hotărât cu dânsa?A întrebat învăţăcelul O gonim de-aici cu pietreSau să o judece orăşelul?

- Vai de mine, exclamă RabiDupă a legii legământE o femeie minunatăCu credinţă în domn sfânt

Are o inimă de aurCare pe învăţaţi încântăDarnci şi miloasăCa o sfântă, ca o sfântă!

- Rabi, dacă zici că-i sfântăTu cunoşti mai bine slovaŞi lumina ta e harulDin scriptura lui Iehova

- Doamne iartă, spune RabiFiind cinstită şi virtuoasăS-o lăsăm cu Domnul în paceSă mergem către casă.

- Mergem, a răspuns hamaniDa, înainte dacă vreiIa aminte la veşmşinteC-ai uitat să ţi le închei!

Dacă plouă ce mă fac

Liftan e un tip simpaticCum altul nu găseştiŞi mai e şi voiajorulCel mai prima-n Bucureşti.

Page 73: poezii si citate

De-ţi vorbeşte, totdeauna-iPlin de duh şi plin de spumăNu există să se laseFăr să-ţi plaseze o glumă.

Are un sac de anecdoteŞi de znoave fel de felLa petreceri e o plăcereNopţi întregi ai sta cu el.

Nu există povestireFie lungă, fie scurtăSă ţi-o spună el cu farmecŞi să nu te ţi de burtă.

Fiind un personaj de seamăŞi în branşa lui fruntaşTrage numai la hotelulCel mai mare din oraş.

Îl iubesc hotelieriiCa pe un portbenheur al lorFiindcă domnul Liften esteCel mai staşnic voiajor

Şi într-o zi sfârşind programulŞi soios din cale afarăSe ducea grăbit s-ajungăCât mai repede la gară.

Când să urce în tren deodatăTocmai în minutul acelaLiftan şi-a adus aminteBrusc că şi-a uitat umbrela.

La hotel se-ntoarce însăCamera (ce clipă cruntă)E ocupată de-o perecheCare e în voiaj de nuntă.

Ce să facă bietul Liftan?Deşi are treabă multăDar să-i treacă plictisealaStă la uşă şi ascultă.

- Puico, spune a cui e gura,Care în voci mă va îmbătaŞi o voce îngereascăZise:: e a ta şi a mea!

- Dar a cui sunt ochii aceştiaMari şi negri ca agata?- Tot ai mei sunt dragă Sandu!- - Să ţi le mănânce fata!

- Dar mânuţele astea rozeCu miresme de petale,Ale cui sunt păpuşico?- Ale mele şi-ale tale.

- Cămeşuţa asta finăAlbă ca un puf de nea?- Jur că n-am împrumutat-o 

Page 74: poezii si citate

Crede-mă că-i tot a mea!

- Dar pantofii albi în careDorm ca două rânduniciPicioruşele-ei superbeCine le mănâncă ghici?

- Cine vrei să le mănânce?Ciripeşte ea agaleTot ce e aici în casăToate, toate-s ale tale

Auzind aceste vorbeLiftan se aprindre focŞi cu multă discreţiuneBate în uşă: Toc!Toc!Toc!

-Cine e acolo?- Eu sunt.- Şi cam ce doreşti mata?- Când ajungi la umbrelăVă înştiinţez că-i a mea.

Bebzic şi Tintas

Bebzic a venit la RabiŞi plângând amar i- aspus- Rabi dă-mi un sfat că altfel,Altfel sunt un om distrus.

- Ce-i cu tine? Întreabă RabiCu privirea dilatatăŢi-a ars casa sau pokerŢi-ai pierdut averea toată?

- Nu, o altă catastrofăA dat crâncen peste mineCă îmi vine să-mi iau viaţaŞi să urlu de ruşine.

Şase luni abia trecurăDe când tu m-ai cununatŞi uite, Rifca mea, frumoasaMi-a născut un mic băiat!

- Mazalatov, a spus rabinulScărpinându-se-n perciuniIară Bebzic: - Cum se poateUn copil la şase luni?

Slavă cerului! vorbit-aRabi peste ochelariDumnezeu cel bun şi veşnicA făcut minuni mai mari!

De pe munte, în flăcări MoiseNe-a adus credinţă nouăŞi în fuga din EgiptetN-a spar Marea Roţie în două?

Noe în plin potop cu o arcăN-a ajuns pe Arafat?

Page 75: poezii si citate

Davit n-a învins prin knok-outUriaşul Goliat.

Mergi la sinagogă, BenzicŞi te roagă în amvonCa feciorul tău să ajungăÎnţelept ca Solomon.

Poate că-i sortit să fieO mândrie pentru neamSau un mare Tadik, ca şiPatriarhul Abraham?

Dacă Rifka-i sănătoasăDomnul nu te va uitaŞi din ceruri va trimiteHar divin în casa ta!

Şase luni, sunt şase îngeriCare zilnic strâng comoriFiului tău drag să-i fieDrumul presărat cu flori.

Dacă sorţii-i hărăzirăAle lumilor destineDumnezeu ştie ce faceŞi ce face el e bine.

- Bine Rabi, toate-s buneZice Bebzic, pătimaş –Eu în Zahal, în armatăAm fost cel mai bun ţintaş.

Într-o zi, într-o pădurePlină toată de misterAm văzut zburând un uliuCare se învârtea pe cer.

L-am luat la ochi, şi-n clipaCând să trag vertiginosVăd cum uliul se prăvaleDe un glonţ şi cade jos.

Ştiu că am tras cu îndemânareDrept în el şi asta ştiuTotuşi parcă am tras, îmi pareCu o secundă mai târziu.

De aia vreau să săpun, că oricâtDe ciudat s-ar păreaTot nu poţi să-mi scoţi din cap că altulA tras înaintea mea!

Regele şi bufonul

E o tradiţie rămasăDe pe vremea lui MeronCa un împărat să aibăLângă curte un bufon.Să-l distreze cu o znoavăSau cu vitziuni pipăratMai ales când suveranul

Page 76: poezii si citate

Ese trist şi supărat.

Napoleon l-avea pe HariusAilirlm îl avea pe GroockUmbertp pe TontoliniDon Alfonso pe ZamberlochŞtefan Vodă pe PăcalăŢarul pe Ivan DobcinIar Abdul Nahim sultanulPe unul Hogea nastratin.

Mai erau şi alţii pe vremuriŞi în Indii şi??Cu bufonii, dar din păcateNu-mi mai amitesc de ei.Doar pe unul mai ţin minteNimbus, regele gorgonCare îl avea pe NimboCel mai ghiduşar bufon.

Agreat de toţi curteniiDe prinţese şi duduiÎl iubeau şi pajiipentruCiurumbuşlucurile lui. Nu fu aniversareCe se petrecu-n castelOri consiliu de miniştri Să nu ia parte şi el.

Sestrâmba, scote aşi limbaPăcălind pe fiecareSe dădea apoi de-a tumbaŞi stătea drepţi în picioare. Înghiţea o portocalăŞi o coadă de scrumbieŞi scotea din gurăO privighetoare vie.

Era vesel cu toţi prinţiiMai ales după siestăChiar şi regelui, lui NimbusÎi mai juca o festăÎntr-o zi i-a tras o palmăS-a scuzat însă agale:- Păi să las să-şi facă muscaTreaba-n capul dumitale?

Furios peste măsurăRegele a început să-l certeCă se tot tăvălea bufonulÎn genunchi ca să îl ierte:- Zvârle-mă la cai stăpâne!Am greşit, cer iertăciune!- Bine, am să te iert, ia samaNumai cu o condiţiune: 

Mâine când vom fi în consiliuAi să intrifoarte gravŞă ai să faci o glumă careSă mă supere grozav. Şi în scuza ce urma-vaCând ai să-mi cerşeşti iertareChiar ???

Page 77: poezii si citate

Mulţumesc prea luminateSă-ţi dea Domnul prea mărirePentru măreaţa-ţi bunătateŞi a ţării înflorire! Bietul Bimbo...toată noapteaCe să spuie ca să scapeŞi acum nepedsit...

Dis-de-dimineaţăAu trezit norodu-n goanăCă sunt convocaţi miniştrii În consiliul de coroană.Stau în frunte generaliiŞi a cultelor soborPe când regele citeşteUn mesaj către popor. 

Când deodată intră BimboFace o tumbă lângă tronŞi pe rege îl ciupeşteTocmai de pardon...pardonLumea încremeneşte, nimeniNu mai ştie ce să facăCu ochii-i în flăcări NimbusScoate sabia din teacă.

Cum de-ai îndrăznit păgâneO atare fărădelegeCa în faţa întreagă a obştiiSă-ţi baţi joc de Nimbus, rege?Du-te la spânzurătoareIspăşeşte-ţi acoplo vina!Maiestate cer iertare,Am crezut că e regina.

Nesiguranţa

Pe blajinul Natan BarieOm cu minte şi moralăÎl cam chinuie ideeCă nevastă-sa-l înşeală.

Nu vrea nici o dovadăDoar că era prea frumuoasăPrea frumoasă, prea ştrengarăŞi prea des lipsea de acasă

Ca să-ţi liniştească minteaŞi să aibă un motivHotărântu-s-a să puieDupă ea un detectiv .

A citit el în gazetăDe un detectiv faimos„Zero-zero şaisprezece”Şi discret şi conştiincios.

L-a chemat, i-a spus povesteaCondiţionând aportulDiscreţiune absolutăŞi am nunţit raportul:

Când, cu cine, cum şi unde

Page 78: poezii si citate

Într-o vilă sau bordelTot ce află în legăurăCu vreo aventură a ei

- Am primit şi anonime,Numai vorbe de ocarăÎnsă vezi nesiguranţaAsta-i tot ce mă omoară!

- Nici o grijă! Am avut euCazuri şi mai mistuitoareŞi le-am dezlegat, că unui„zero-zero şaisprezece”

Exact la două zileDupă cum s-au aranjat„zero-zero şaisprezece”a venit şi-a raportat:

- Ieri, la trei şi cinci minuteStam în fordul meu agaleŞi priveam cu ochii ţintăSpre balconul dumitale.

Trece un domn în haine frescoNalt, frumos, mustaţa brunăŞi fredonând o melodieCu mult elan la uşă sună.

În balcon apare doamnaCu un ghiveci în mâna dreaptăŞi îi face semn cu mâna????

Şi coboară elegantăBlondă, cu obrajii de neaEl o ia de braţ şi ambiiUrcă în maşina mea.

A urmat îmbrăţişare, sărutări, vreo cinci sau şapteEl i-a spus maimuţă dulceŞi ea lui: purcel de lapte!

S-au oprit la KolneiDupă colţ, clădirea a patraCa să vadă „Kuni Lemel”Sau „Geames Bond” sau „Cleopatra”

M-am fixat şi eu în spateMai aproape de cadânăCa să pot vedea şi filmulŞi ce face el cu mâna.

Când s-a luminat în salăMă iertaţi dacă vă spunRujul din guriţa doamneiEra tot pe obrajii lui.

- Şi pe urmă?- Din viteză ,m-au orpit la un castel

Page 79: poezii si citate

parcă al unui prinţ din basmeÎnsă cred că a fost hotel...

Au intrat, cu după dânşiiCu o sistemă studiatăAm convins să-mi dea madamaO cameră alăturată.

I-am văzut prin borta cheiiÎn buduarul plin de şicCa doi porumbei pe o cracăDar nu s-a întâmplat nimic!

După ce-au băut şampanieEl i-a spus: - De mă iubeştiScoateţi scumpo minifustaSă văd ce superbă eşti!

Ce s-a întâmplat pe urmăNu mai ştiu domnule Beric??????

Şi pe simple presupuneri???Nu spun cu siguranhţă ccă a fost ceva între ei.

- S-ar putea să ai dreptateZice Beric într-o doarăVezi, nesiguranţa astaMă distruge, mă omoară!

Madam Popic

Când m-am mutat, Madam PopicPropietară în Piatar MoşiO femeie cu mult şicŞi dată în obraji cu roşPrinzându-şi buclele de pe frunteŞi celelalte amănunte.

Mi-a spus nu care cumvaS-aduci femei în casa meaNu sunt doamnă de elităDar casa mea este cinstită.

E greu s-o duci după tipicCând n-ai venit de la moşieDe aceea şi Madam PopicTrăieşte numai din chirie.

Mai o odaie mobilatăMai o intrare separatăAşa că nu se ştie adeseaCine a intrat şi cine ieseŞi toată lume-ai mulţumităÎncolo, casa e cinstită!

Independentă şi majorăCa orişice femeie bineAre un iubit care-o adorăŞi-un colonel ce o-ntreţineFiindcă-i o vorbă ce grăieşte

Page 80: poezii si citate

„Unde-s doi puterea creşte”Când nu vine domnul colonelAtunce domnul BombonelVine şi o face fericităÎncolo, casa e cinstită!

În faţă şade o artistăCare trăieşte c-un bancherÎn stânga jos un ofiţerŞi drept la mijloc o modistă.

În fund mai stau vreo trei familiiÎn dreapta domnişoara MilyUn domn cu cioc, o croitoreasăCare primeşte doar acasăŞi este foarte renumită...Încolo, casa e cinstită!

Cu glasul dăruit de zeiActriţa, tânără frumoasăCând nu vine bancherul eiNu prea întârzie pe acasăAşa că-n camera ElvireiPrimeşte gazda musafiriDoar pentru luni şi pentru vineriOdaia-i dată la doi tineriCe-şi spun povestea într-o clipităÎncolo, casa e cinstită.

Când îi soseşte de la ţarăVreo rudă, atunci e vâlvătaieCă trebuie pentru osearăSă pregătească o odaie.

Şi trece artista la mijlocModista la domnul cu ciocDomnul colonel la familiiDomn Bombonel la doamna LilyŞi toată lumea-i mulţumită,Încolo, casa e cinstită.