Scriitori Romani. Citate

V. Alecsandri. Concepții estetice. „Pentru a judeca și a prețui meritul unui autor, trebuie a cunoaște bine timpul in care a scris, gradul de cultură a limbei în care el a fost îndemnat a scrie și dificultățile de tot soiul, prin care geniul său și-a făcut drum pentru ca să iasă la lumină.”

V. Alecsandri. Biografia „In timp ce pe scenă se fac repetițiile generale, pline de glume și veselie, în culise se clocește o revoluție!...”

V. Alecsandri. Biografia

„Atunci o nație se apropie de moarte, când începe a fi surdă la glasul libertății.”

V. Alecsandri. Biografia „Urmează cum ai inceput: cel mai frumos titlu de glorie la care un poet trebuie să nazuiască este acela de poet poporal.”

E. Negri

V. Alecsandri. Creația populară.

„Poporul este izvorul celor mai poetice creații și poeții mari care apar ca niște rari meteori nu sunt decât revelatorii maeștri ai lor.”

V. Alecsandri. „Hora Unirei” „Hora Unirii” prin versurile ei solemne, dar mobilizatoare, prin simplitatea imagisticii și valorificarea unor elemente de ințelepciune populară, este, în felul ei, cea mai stralucită contribuție a literaturii române la propagarea idealului unitații naționale. Pinerea ei pe muzică de către compozitorul Miculi sporindu-i capacitațile emotive și asigurindu-i, prin generații, semnificații mereu actuale.” Al. Hanța

V. Alecsandri. „Hora Unirei” „Hora Unirii” (1856) încununează eforturile lui Alecsandri desfășurate în slujba realizării marelui eveniment de la 24 ianuarie 1859, Unirea Principatelor...”

Al. Hanța

V. Alecsandri. Pastelurile. „Pastelurile” au devenit fără comparare cea mai mare podoabă a poeziei lui Alecsandri, o podoabă a literaturii române îndeobște .”

T. Maiorescu

V. Alecsandri. „Despot-Voda”

„E fără nici o contestare drama cea mai buna care s-a scris în limba noastra, plină de acțiune; ici de puternice, colo de gingașe simțiri ...” M. Eminescu

V. Alecsandri. „Ovidiu”

„Aice-i întuneric ,tristeța necurmată! In loc de flori zăpadă...și marea inghețată! Privește prin furtuna ce viscole sub cer ! Se pare că văzduhul chiar tremură de ger!”

V. Alecsandri. „Ovidiu” „Un pom produce fructe și bune ș-ades rele. Nu se condamnă pomul securei pentru ele. Cu timpul tot ce-i putred se scutură perind. Și fructele frumoase rămân pe crengi licind.”

T. Arghezi

T. Arghezi. Concepţii estetice.

Poezia „e umbra şi lumina care catifelează natura şi dă omului senzaţia că trăieşte cu planeta lui în cer.”

T. Arghezi. Creaţia literară.

„Vreau să învăţ a scrie pe dedesubt ”

(„Icoane de lemn”)


„Voiam să trăiesc o experienţă, nu o dogmă. Nu sunt atare om. Mi-e indiferentă forma de religie; ceea ce mă interesează ar fi fost o nuanţă nouă de parfum de smirnă şi ceară, pe care speram să o găsesc rătăcind.”

(Referitor la experiența de călugăr)


„ Se poate deci afirma că cu T. Arghezi începe o nouă estetică: estetica poeziei scoasă din detritusurii verbale.”

(E. Lovinescu)


„ Arghezi are un ochi de vizionar, care străpunge înfăţişarea obişnuită a lucrurilor... Cuvintele poetului se înfig în carnea lucrurilor, o mişcă, să nu scape nimic din însuşirile ei – formă, culoare, miros, gust. ” (Ov. S. Crohmălniceanu)


„ Dacă aş fi bine înţeles, aş spune că importanţa covârşitoare (a vol.„Cuvinte potrivite”, n.n.) e de natură filologică.”

(M. Ralea)

T. Arghezi. „Testament”

„Profunzimea poeziei stă în aceea că, odată deschisă o uşă, zece porţi se dau la o parte zgomotos şi simultan peste ameţitoare perspective.”

(G. Călinescu)

T. Arghezi. „Belşug”

„ Poezia „Belşug” cea mai măreaţă odă ridicată vreodată ţăranului muncitor român.”

(T. Vianu)

G. Bacovia

G. Bacovia. Concepţii estetice.

„Nu am nici un crez poetic, scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire.”


„Eu nu fac politică şi nu râvnesc la posturi oficiale.”


„Astăzi îmi plce să cred că sunt sărbătorit pentru că am poetizat munca eroică proletară.”

(La sărbătorirea a 65 ani de viaţă)

G. Bacovia. Creaţia lierară.

„Bacovia a introdus în literatura românescă un oaspete nou: toamna. Şi toamna lui a introdus un oaspete nou: agonia.”

B. Fundoianu


Poezia bacoviană e „expresia celei mai elementare stări sufleteşti.” E. Lovinescu


„Compunerea operelor mele a fost de cele mai multe ori în mijlocul naturii, schiţate cu un creion, deoarece cele mai multe sunt impresii de peisaj”.


„În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare.”

„În plumb văd culoarea galbenă.”


„Nota caracteristică a poetului este mai mult melancolia produsă de serile de toamnă ploioasă.”

Şt. Cazacu

G .Bacovia. Creaţia lierară.

Poezia lui Bacovia „pare mai puţin o lucrare literară cât un document psihologic, dispoziţia nefalsificată a unui suflet ulcerat sucombând sub greutatea de a exista... Opera a absorbit în întregime pe poet”. T. Vianu

G. Bacovia. „Plumb”

„Se găsesc şi la noi artişti care au înţeles că inspiraţiile lor nu mai pot încăpea în haina unui tipar învechit, care şi-au lărgit privirile aspirând poezia orizonturilor necunoscute şi care au reuşit să se ridice deasupra banalului de care ne lovim pretutindeni”

M. Raşcu. „Un cântăreţ al toamnei”. („Opinia”), 29.X.1910.


„Un alt bard neurastenizat de chinul versificării, Gheorghe Andoni, se plimbă prin cavouri, se urcă în raclă, face tumba prin morminte, e un saltimbanc funebru … Dorul onorabilului domn Andoni de-a fi cât mai original l-a făcut ridicol în poezia „Plumb.” M. Sevastos. „Rinaldă” („Mişcarea”)


„Lumea de plumb e o viziune a conştiinţei creatoare, scindată între spaima de moarte şi speranţa în salvarea prin iubire.”

Doru Scărlătescu („Semne & simboluri”)


„… observăm că, sub impulsul solititudinii („stam singur”) şi al circumstanţei mortuare („funerar vestmânt”), universul extern se constituie ca o „proiecţie” şi o „realizare” a eului liric”.

D. Scărlătescu

G.Bacovia. Creaţia lierară.

„Aceste aripi de plumb îl trăgeau spre adâncul veşnicului întuneric.”

Agatha Grigorescu–Bacovia

I. Barbu

I. Barbu. Concepţii estetice.

„... pentru mine poezia este o prelungire a geometriei.”

I. Barbu. Concepţii estetice.

„Ca şi în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă.”

I. Barbu. „Riga Crypto…”

„Ambiţia declarată a lui Barbu este să facă o pură poezie de cunoaştere a esenţelor.”

N. Manolescu


„Simbolul soarelui ocupă un loc cu totul particular în lirica lui Barbu, dominată de o adevărată tensiune apolinică.”

N. Manolescu.


„Eminesciană e şi tema din „Riga Crypto şi Lapona Enigel”, care e un „Luceafăr” cu rolurile inversate şi într-un décor de-o nebănuită noutate.”

N. Manolescu.

L. Blaga

L. Blaga. Creaţia literară.

„În rândurile rărite îngrijorător ale cântăreţilor simţirii noastre de astăzi, fii binevenit, tinere ardelean!”

N. Iorga

L. Blaga. Biografia.

„…întregirea naţiunii în hotarele sale politice fireşti ca o promisiune ce încă din copilărie mi-o făcea frunza arinilor, murmurul apelor şi bătaia profetică a aripilor din văzduh. În aerul acestei promisiuni am crescut.”

L. Blaga. „Eu nu strivesc corola...” „Veacuri de-a rândul, filozofii au sperat că vor putea odată pătrunde secretele lumii. Astăzi filozofii n-o mai cred, şi ei se plâng de neputinţa lor. Eu însă mă bucur că nu ştiu şi nu pot să ştiu ce sunt eu şi lucrurile din jurul meu, căci numai aşa pot să proiectez în misterul lumii un înţeles, un rost…”

L. Blaga. „Eu nu strivesc corola...”

„Omul trebuie să fie un creator, de aceea renunţ cu bucurie la cunoaşterea absolutului.”

L. Blaga. „Eu nu strivesc corola…”

„Câteodată, datoria noastră în faţa unui adevărat Mister e să-l adâncim aşa de mult, încât să-l prefacem într-un mister şi mai mare.” („Pietre pentru templul meu”, 1919)

L. Blaga.

„Există două realităţi a căror imensă zdrobitoare greutate nu o simţim, dar fără de care nu putem trăi: aerul şi istoria.”

D. Cantemir

D. Cantemir. „Istoria ieroglifica” Struțocamila.

„Eu sînt un lucru mare și voiu să fiu și mai mare, caci aceasta chipul îmi vrajește”.

M. Costin

M. Costin. Valoarea educativă a letopiseţului.

„... Letopiseţele nu sînt numai să le citească omul, să ştie ce au fost în vremi trecute, ce mai mult să fie de învăţătură, ce este bine şi ce este rău şi de ce-i să se ferească şi ce va urma fiecine.”

M. Costin. „Viaţa lumii”

„Nu să poftesc vreo laudă dintr-acestă puţine osteneală, ci mai mult să se vază că poate şi în limba noastră a fi acest feliu de scrisoare ce se cheamă struhuri.”

M. Costin. Patriotisml.

„O, Moldovă, di ar fi domnii tăi, carii stăpănesc în tine, toţi înţelepţi, încă n-ai peri aşe lesne. Ce domniile neştiutoare rândul tău şi lacome sânt pricine peirii tale.”

I. Creangă

I. Creangă. Biografia.

„Eu sunt român şi România este patria mea”

(„Învăţătorul copiilor”)

I. Creangă. Biografia.

„Eu sunt de naţiune română, pentru că şi părinţii mei sunt români. Eu am o ţară română mare şi frumoasă care este patria mea. Ţara mea se numeşte România. Ea se compune din două ţări: una se cheamă Muntenia şi cealaltă Moldova.”

(„Metoda nouă de scriere şi cetire...”)

I. Creangă. Creaţia literară.

„Creangă este un reprezentant perfect al sufletului românesc între popoare; al sufletului moldovenesc între români, al sufletului ţărănesc între moldoveni; al sufletului omului de munte între ţăranii moldoveni.”

G. Ibrăileanu


„Opera lui Creangă este epopeea poporului român. Creangă este Homer al nostrum.”

G. Ibrăileanu


„Creangă e poporul roman însuşi surprins într-un moment de genială expansiune”

G. Călinescu

I. Creangă. „Amintiri din copilărie”

„Vreau să-mi dau seama despre satul nostru, despre copilăria petrecută în el…”

I. Creangă. „Amintiri din copilărie”

„ În sfârşit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată! Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci şi nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt, niciodată n-am fost.”

I. Creangă. Poveştile.

„Basmul este … o oglindire a vieţii în moduri Fabuloase.”

G. Călinescu

N. Dabija

N. Dabija. Crez artistic.

„Sufletul meu e o carte pe care-o traduc în cuvinte.” N. Dabija

N. Dabija. Creația.

„Așa cum un arbore are nevoie de sos pentru a se prinde cu rădăcinile în el, ca să nu-l ia vântul, un poet n-ar putea supraviețui fără aerul unei

patrii concrete.”

B. Şt. Delavrancea

B. Şt. Delavrancea. „Apus de soare”

Delavrancea „ne-a dat un Ştefan şi o Oană scoase din mintea sa”.

N. Iorga


„Apus de soare” trăieşte, mai ales, prin realitatea tipologică a eroului principal”.

G. Călinescu


„Capodoperă a dramaturgiei poetice şi oratorice şi nu mai puţin o dramă de observaţie a tipicului”

G. Călinescu.

B. Şt. Delavrancea. „Apus de soare” Chipul lui Ştefan

„Sunt 47 de ani… de când Moldova îmi ieşi înainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boieri, răzaşi şi ţărani în Câmpul de la Direptate. Şi cum vru Moldova aşa vrusei şi eu. Că vru ea un domn drept, şi n-am despuiat pe unii ca să îmbogăţesc pe alţii… că vru ea un domn treaz şi- am vegheat ca să-şi odihnească sufletul ei ostenit… că vru ea ca numele ei să-l ştie şi să-l cinstească cu toţii şi numele ei trecu graniţa, de la Calfa până la Roma”…


Chipul lui Ştefan

„Se cutremură Moldova şi-o prăpastie se deschise… Şi cu acest sfânt oţel oprii cutremurul şi umplui prăpastia! S-a împlinit legea!”

B. Şt. Delavrancea. „Apus de soare” Chipul lui Ştefan

„Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe… că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri, ş-a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor.”

B. Şt. Delavrancea. „Apus de soare”.

„Veritabil poem al dragostei de patrie” Al. Săndulescu

St. A. Doinaș

St. A. Doinaș. ,, Mistrețul cu colții de argint”.

„Fiecare om își are adevărul său pe care, ca și pe cuibul rândunicii, este păcat să-l distrugi.” Gr. Vieru

I. Druță

I. Druța. Creația literara.

„Una dintr marile conștiințe ale vremii sale.” T. Codreanu

I. Druța. „Frunze de dor” Chipul lui Gheorghe „Și s-a învățat să-și facă jucării, mânca poamă numai cu pâine, ca să ție mai mult saț și niciodată nu dezgheța fereastra cu buzele, de frică să n-o strice, că n-avea tată care s-o puie la loc.”

I. Druță. „Frunze de dor” Chipul lui Gheorghe

„Câmpul îi făgăduise scanduri pentru podele, parale pentru meșteri, vin pentru masă musafirilor și Gheorghe a devenit un rob al pamântului.”

I. Druță. „Frunze de dor” Chipul lui Gheorghe

„Muncea cât trei -- muncea zi și noapte, muncea pe vreme bună și pe ploaie, muncea vara și iarna...”

I. Druță. „Frunze de dor”

„La Druță -- frunzele unui dor nestăvilit de pace, de ocupațiile cotidiene, de cei în mijlocul cărora a crescut și a prins a înțelege ce-i bine si ce-i rău, ce-i frumos și ce-i urât...”. A. Hropotinschi.

M. Eminescu

M. Eminescu.

„Să ne aducem pururi aminte de Mihail Eminescu, cel mai ales dintre scriitorii acestui neam, apărut pe neaşteptate în literatura lâncedă şi convenţională a epocii. În viaţa lui scurtă a dus arta poeziei la înălţimi neîntrecute până azi.” M. Sadoveanu

La Cernăuţi. Studiile.

„Eminescu-copilul continuă să simtă dragostea pentru lumea spirituală a ţăranilor, în care până atunci copilărise. Citeşte şi va citi cu multă înflăcărare culegerile de poezii populare ale lui Vasile Alecsandri, Anastasie Marinescu şi altele…” Augustin Z. N. Pop

Portretul fizic al lui Eminescu.

„Parcă-l văd şi astăzi, mic şi îndesat, cu părul pieptănat de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, faţă lunguiaţă, umerii obrajilor puţini ridicaţi, ochii nu mari, dar vii, colorful feţii întunecat prin care străbătea însă, rumeneala sănătoasă a obrajilor. Era totdeauna curat îmbrăcat. T. V. Ştefanelli

M. Eminescu. Repere biografice.

„Eminescu dacă-i era cuiva prieten, ţinea la dânsul cu toată sinceritatea ce-l caracteriza şi care era una din cele mai frumoase virtuţi ale lui.” T. V. Ştefanelli

M. Eminescu. Debutul literar.

„Înainte cu 20 de ani, într-o dimineaţă de februarie a anului 1866 redacţia noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conţinea poezii, primele încercări ale unui tânăr, care se subsemna Mihail Eminovici. Comitiva poeziilor ne mai spunea, că autorul este numai de 16 ani.” I. Vulcan

M. Eminescu. Anii de pribegie.

„Dacă la al 14-lea an şi până la al 20-lea mi-am câştigat pâinea singur, într-o viaţă aventurioasă şi plină de nemulţămiri, am făcut-o aceasta cu deplină conştiinţă a sacrificiului însă, nu din capriciu copilăresc, precum protestam foarte ades faţă cu cunoscuţii mei, căci voiam mai iute să trec de lucru rău, decât de fiul unui om sărac şi van.”

M. Eminescu. Anii de pribegie.

„Sufletul său nu se putea adapta la calapodul formelor sociale. Eminescu s-a abătut totdeauna din drumul bătătorit de alţii, creându-şi un fel de viaţă a sa proprie… Dânsul avea ceva din temperamentul vagabond al lui Gorki şi din firea de boem a lui Paul Varlain. N. Zaharia

M. Eminescu. Anii de pribegie. La Blaj.

„Eminescu era un tânăr sănătos ca piatra, nealegător în ale mâncării; mânca bine, dormea lung şi fără grije… Nu bea, nu fuma, nu juca cărţi, era ca o fată mare.”

(Un contemporan)

M. Eminescu. Anii de pribegie. La Sibiu.

„Un fior rece mă cuprinse, un fior pentru primul moment inexplicabil, când am văzut pe acest tânăr scriitor îmbrăcat într-un costum cu totul singular. O spun nu în dezonoarea acestui om, ci pentru cunoaşterea crudei sale sorţi, că în adevăratul înţeles al cuvântului curgea zdrenţele de pe el. Abia se mai vedea pe la gât un mic /continuare/

/continuare/

rest de cămaşă neagră, iar pieptul de sus până jos era gol şi cu mare necaz cerca bietul om să-şi acopere pielea cu o jachetă ruptă în toate părţile, zdrenţuită de la mâneci până la coate, cu nişte simpli pantaloni zdrenţuiţi din sus şi zdrenţuiţi din jos.” N. Densuşeanu

Creaţia anilor de pribegie.

„Opera din întâia tinereţe a lui Eminescu e vrednică de poezia pe care o cunoaştem şi, cu anumite părţi, din care e şi contemporană. Ce limbă frumoasă, ce putere de icoane, ce avânt adesea!” N. Iorga

Veronica Micle.

„Obrazul îi era rotund şi frumos, fruntea albă, netedă şi inteligentă, părul galben – idealul poetului – ochii de un albastru deschis, nasul delicat, gura mică, umedă şi senzuală.”

N. Petraşcu

M. Eminescu. Situaţia materială.

„Canalia liberală a nimicit ideile ce mi le făurisem despre viaţă! Rămas fără o poziţie materială asigurată şi purtând lovitura morală ca o rană ce nu se mai poate vindeca, voi fi nevoit să reiau toiagul pribegiei, neavând nici un ideal. Crede-mă… că de azi sunt om pierdut pentru societate.”

Situaţia materială.

„Posteritatea nu vreau să afle că am suferit de foame din cauza fraţilor mei. Sunt prea mândru în sărăcia mea. I-am dispreţuit şi acest gest e prea mult pentru un suflet care nu s-a coborît în mocirla vremurilor de azi.”

(Din corespondenţa cu V. Micle, 1876)

M. Eminescu. Concepţiile estetice.

„Măsurariul civilizaţiunii unui popor în ziua de azi e: o limbă sonoră şi arta a exprima prin sunete noţiuni, prin şir şi accent etic – sentimente.”


„Limba, alegerea şi cursivitatea expresiunii în expunerea vorbită sau scrisă e un element al culturii…”


„…Autorul trebuie să scrie pentru publicul ce-l are, deşi nu zic.. ca el să coboare până la publicul lui…”

(„Teatrul naţional şi repertoriul lui”. „Familia”, 1870)


„… Voim ca piesele de nu vor avea valoare estetică mare, cea etică însă să fie absolută… să compunem un repertoriu naţional român care nu numai să placă, ci să şi folosească, ba înainte de toate să folosească.”

(„Tetrul naţional şi repertoriul lui”. „Familia”, 1870)

M. Eminescu. „Epigonii”

„Nu merit laudele aduse pentru poezia „Epigonii”. E o concepţie pe care o făurisem încă la Viena, într-un elan de patriotism.” (1874)


„Dacă în „Epigonii” veţi vedea laude pentru poeţi ca Boliac, Mureşanu şi Eliade, acelea nu sunt pentru meritul intern al lucrărilor lor, ci numai pentru că într-adevăr te mişcă acea năivitate sinceră, neconştiută cu care lucrau ei”.


„Poate că “Epigonii” să fie rău scrisă. Ideea fundamentală e comparaţiunea dintre lucrarea încrezută şi naivă a predecesorilor noştri şi lucrarea noastră trezită, rece… Comparaţiunea din poezia mea cade în defavorul generaţiunii noi, şi cred cu drept.”


„Predecesorii noştri credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale.”


„Meritul poetic e incontestabil, chiar când nu ne-am uni cu totul în idei. Mulţămiri sincere.”

I. Negruzzi

M. Eminescu. Poezia populară.

„Farmecul poeziei populare îl găsesc în faptul că ea este expresia cea mai scurtă a simţământului şi gândirii.”

(În articolul „Echilibrul” din „Familia”, 1870)

M. Eminescu. Creaţia populară.

„Copilărind între răzeşii şi pălmaşii din Ipoteşti, Eminescu a fost câştigat de lirica şi de eposul popular, care i-au constituit primul univers de frumuseţi reale şi imaginative, fundal de cultură…”

Augustin Z. N. Pop

M. Eminescu. Caracterul popular al creaţiei.

„Legătura strânsă între sufletul poporului nostru şi natură, umorul şi fantezia caracteristice basmelor noastre populare sânt valori fixate într-o formă măiastră şi încântătoare la Eminescu.

M. Sadoveanu

M. Eminescu. Creaţia literară.

“Tu nu m-ai făcut fericit, şi poate că sunt nici capabil de-a fi, … dar ceea ce era mai adânc ascuns în sufletul meu, privirea ta le-a scos la lumina zilei. Văzându-te, am ştiut că tu eşti singura fiinţă în lume, care în mod fatal, fără să vrea ea, fără ca eu să voiesc, are să determineze întreaga mea viaţă”. (Scrisoare către Veronica Miclea)

M. Eminescu. „Luceafărul” „În descrierea unui voaiaj prin ţările române germanul Kunich povesteşte legenda luceafărului. Aceasta este povestea, iar înţelesul alegoric ce i-am dat-o, este că dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte aici, pe pământ, nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de-a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a părut că soarta luceafărului din poveste seamănă mult cu soarta ceniului de pe pământ şi-am dat acest înţeles alegoric.”

M. Eminescu. Creaţia literară.

„Trecutul m-a fascinat totdeauna. Cronicile şi cântecele populare formează, în clipa de faţă, un material din care culeg fondul inspiraţiilor.”

(1874)

M. Eminescu. „Scrisoarea III”

„Vrei viitorul al cunoaşte, întoarce-te spre trecut.” M. Eminescu

M. Eminescu. Proza literară.

„Îmi scrieţi că vă urmăreşte un roman. Şi pe mine mă urmăreşte unul şi sub influienţa acestei urmăriri am şi scris mai multe coale…”

(Scrisoarea de la 6 februarie, 1871 către I. Negruzzi.)

M. Eminescu. „Geniu pustiu”

„Romanul meu am început a-l scrie parte după impresiuni nemijlocite din 1868, pe când eram la Bucureşti, parte după un epizod ce mi l-a povestit un student din Transilvania.”

M. Eminescu. Însemnătatea creaţiei.

„Eminescu va trăi, fiindcă a izbutit a găsi frumosul fără a imita pe nimeni.”

B. P. Hasdeu

O. Goga

O. Goga. Concepţii estetice.

„Vreau o literatură militantă… Scriitorul român trebuie să iasă din izolare. Societatea îl aşteaptă…” 1931

O. Goga. Concepţii estetice. „Eu, graţie structurii mele sufleteşti, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui şi se transformă într-o trâmbiţă de alarmă… Am văzut în scriitor un semănător de credinţe şi un semănător de biruinţă. („Mărturisiri literare”,1932)

O. Goga. Creaţia literară.

„Era în intenţia mea să fac un fel de georgicon în care să se înseileze un fel de poezie largă a tuturor îndeletnicirilor româneşti de la ţară.”


„Deci, eu, din frageda copilărie, am urmărit satul, cu toate figurile lui. Am avut contact cu toate frământările anonime, cu toate bucuriile, începând de la botez şi până la coborîrea în pământ.”

(„Fragmente autobiografice”)


„M-am născut cu pumnii strânşi, sufletul meu s-a organizat din primul moment pentru protestare, pentru revoltă, cel mai puternic sentiment care m-a călăuzit în viaţă şi din care a derivat şi formula mea literară.”

(„Fragmente autobiografice. Discursuri.”)


„Eu am văzut în ţăran un om chinuit al pământului:N-am putut să-l văd în acea atmosferă în care l-a văzut Alecsandri în pastelurile sale şi n-am putut să-l văd încadrat în acea lumină şi veselie a lui Coşbuc.”

O. Goga. „Rugăciune”

„Poetul e o prăpastie în care cad cu vuiet durerile lumii şi în cădere se dezintegrează şi ard, încât până jos nu mai ajunge decât un ecou nins de cenuşă, şi, întors spre înalt, – aproape o muzică.” Ana Blandiana

O. Goga. „Noi”, „Oltul”

„Istoria de veacuri a Ardealului românesc e istoria de lacrimi şi de umilinţă a unui popor orfan”.

(„Avram Iancu”)


„Conştiinţa unităţii e o realitate sufletească a poporului românesc de pretutindeni”.

(„Unirea tuturor românilor ”, 3.XI.1918)

B. P. Hasdeu

B. P. Hasdeu. Concepţii estetice.

„Sunt ţări unde tocmai epocele cele mai politice au fost tot odată şi cele mai literare: Elada; sunt ţări unde anume lipsa mişcării politice a căşunat mortăciunea literaturii.” („A propos de scrierea d-lui C.Negruzzi”)

B. P. Hasdeu. Concepţii social-politice.

„.... avurăm ocazii de a observa că românii, în toate privinţele, cunosc de minune universul întreg, afară numai propria lor ţară.”

(„Gamenul de Paris”)

B. P. Hasdeu. Concepţii social-politice.

„Dictatura este o patimă necesară nulităţilor.”

(B. P. Hasdeu).

B. P. Hasdeu. Patriotismul.

„Patria nu este o bucăţică limitată de pământ, ci unirea la un loc a tuturor fraţilor de aceeaşi vorbă şi de aceeaşi origine.”

(B. P. Hasdeu)

B. P. Hasdeu. Poezia.

„Niciodată n-aş fi cutezat a scoate la lumină această anatomie a suferinţelor mele, dacă nu ştiam că unora le place sumbra şi violenta pictură a lui Caravagio în care vezi numai oase şi muşchi în loc de frageda şi catifelata carne.”

B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”

„Dacă trecutul unui popor poate să învie undeva cu culorile sale plăpânde… apoi numai doară pe scenă, într-o dramă istorică… drama şi numai drama e în stare a reproduce viaţa umană cum este ea…”


„Mărirea deşartă şi iubirea de arginţi – acestea sunt nişte neputinţi iuţi ale sufletului.” (Cazania).


„Istoria ne spune în bloc că Răzvan domni foarte puţin şi muri în mod tragic în urma unei bătălii cu invazia polonă, ei bine, opera mea nu contrazice de loc aceste două fapte sintetice.”

B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Frunză verde de negară De când domneşte în ţară Petru – Vodă şchiop şi slut De râs ţara s-a făcut.” ----------------------------------- „Frunză verde de negară Vodă doarme în cămară, Iar boierii toţi furând Îşi fac treburile pe rând.”


„ Aşa-i! Tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit adevărat! Toţi banii din ţara noastră poartă, moşule, pe sine. Semnul furilor ce-i pradă, printre lacrimi şi suspine, De la noi, de la opincă, de la omul cel sărman.”


„Omul ce-şi iubeşte ţara cu adevăratul dor, Nu-i pasă de lutul ţării, ci de-al ţării viitor.”


„Nu, hatmane, niciodată. Fie pâinea cât de reaTot mai dulce mi se pare când o ştiu în ţara mea.”


„Ce-mi foloseşte domnia? Pe amândoi aici ne vezi praf, pulbere şi cenuşă!... Nebun ce din lăcomie, el pentru o biată leţcaie, eu pentru un ceas de mândrie, Necruţând nimica-n lume, neştiind nimica sfânt, Uitam că viaţa-i o punte dintre leagăn şi mormânt.”


„La voi însă, când o rază de soare pătrunde-n ţară. Toţi se scoală, toţi turbează Toţi voiesc s-o dea afară!.”

B. P. Hasdeu. „Ioan Vodă cel Cumplit”

„O naţiune ingrată către oamenii cei mari, ce au lucrat s-o ridice, este o naţiune fără rădăcină, o naţiune moartă, o naţiune care se sinucide.” (B. P. Hasdeu)

B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă.

„…o figură cam armenească, faţa închisă, păr des şi negru ca pana corbului, nas coroiat într-o formă orientală… o frunte înaltă, lată în rădăcină şi strâmtându-se în partea superioară.”


„… cursul apei fu schimbat şi canalizat în profitul tronului astfel, încât pâraiele cele împrăştiate, numeroase şi umflate, se reduse deodată la proporţiile unui singur fluviu de aur.”


„… e român oricine voieşte şi simte româneşte.”


„Dar nu fu, nu este, nu poate fi nici o penalitate destul de crudă pentru a corespunde cu fapta unui vânzător de patrie!”


„… fondul şi forma sunt o spontanietate indivizibilă a oricărei concepţiuni poetice.”

(„Lecca”)


„Un romancier adevărat, un Dickens, un Balzac, un Thackerey, nu face altceva în privinţa realităţii celei concrete decât ceea ce face algebra în privinţa aritmeticii.”

(„Fondul basmului”)


„Adevăratul poet, un Shakespeare un Goethe un Schiller un Victor Hugo nu se gândeşte la sine însuşi, el repercută şi reproduce într-o minunată prismă durerile altora, suferă suferinţele aproapelui, uşurează chinurile neamului omenesc asumându-şi chintesenţa lor, este un martir al altruismului.” („Lecca”)


„Un romanist, un poet, un istoric sunt portretiştii societăţii: vinovaţi-s ei oare zugrăvind- o aşa cum este?”

(„Apărarea redactorului”)


„Vreţi a aprofunda caracterul unui popor, studiaţi poezia sa naţională.”


„Baladele şi doinele noastre naţionale sunt nişte lacrimi cristalizate, în care s-a eternizat, ca strălucite palaturi de basalt, toată viaţa intimă a poporului român, aspiraţiile, suferinţele, desnădăjduirile şi speranţele sale.”


„Precum fără raţie nu poate fi filosofia, aşa fără imaginaţie n-ar putea fi poezia.”

(„Mişcarea literelor în Ieşi”)

M. Kogălniceanu

M. Kogălniceanu. „Dacia literară”

„Dorul imitaţiei s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional...” „Traducţiile însă nu fac o literatură.”


„Critica noastră va fi nepărtinitoare: vom critica cartea, iar nu persoana.”


„În sfârşit, ţălul nostru este realizarea dorinţei ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi.”


„Istoria noastră are destule fapte, frumoasele noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi poetice, pentru ca să putem găsi şi la noi sugeturi de scris.”

M. Kogălniceanu. Folclorul.

„Dar ceea ce formează sâmburile poeziei noastre naţionale sânt baladele şi cântecele populare”.

M. Kogălniceanu. Patriotismul.

„Istoria trebuie să fie, şi a fost totdeauna, cartea de căpetenie a popoarelor şi a fiecărui om îndeosebi.” „Cuvânt introductiv…”


„Eu privesc ca Patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbeşte româneşte.”


„Începutul nostru ni s-au tăgăduit, numele ni s-au prefăcut, pământul ni s-au sfâşiat, drepturile ni s-au călcat în picioare numai pentru că n-am avut conştiinţa naţionalităţii noastre.”

N. Labiş

N. Labiş. Creaţia literară.

„Poezia lui Nicolae Labiş prezintă buzduganul unei noi generaţii.”

E. Simion

N. Labiş. Creaţia literară.

„Nicolae Labiş este poet al timpului revoluţionar.”

T. Vianu

N. Labiş. „Moartea căprioarei”

„Fugind după stele, copii se izbesc de lume.”

M. Voiculescu

T. Maiorescu

T. Maiorescu. Creaţia.

„Critica, fie şi amară, numai să fie dreapta, este un element neapărat al susţinerii şi propăşirii noastre.”

T. Maiorescu. Creaţia.

„Subiectul poeziilor, impresiunile lirice, pasiunile omeneşti, frumuseţile naturii sunt aceleaşi de când lumea; nouă însă şi totdeauna variată este încorporarea lor în artă…”

(„O cercetare critică…”, (1867)

T. Maiorescu. Concepţii despre limbă.

„Limba… este un product necesar şi instinctiv al naţiunii şi individul nu o poate niciodată modifica după raţiunea sa izolată”.

T.Maiorescu. Ortografia.

Anul 1866:1. Eliminarea literelor âe, oe =e, y, ph, th, k,

qu, (excepţie - cuvintele străine) 2. Scrierea cu ch, gh. „ea” „oa” în loc de „e” şi „o”; 3. Introducerea literelor „ş”, „ţ”, „î”, „ă”. (preluate de la P. Maior)

T. Maiorescu. Ortografia.

Anul 1879: 1. Eliminarea lui y, ph, th, gh, gu, k,. 2. Scrierea cu ch, gh, ş, ţ. 3. Î - la început, â – în interiorul cuvântului. 4. Păstrarea lui ŭ (scurt). 5. Eliminarea consoanelor duble.

T. Maiorescu. Ortografia.

Anul 1904: 1. Eliminarea lui d (dz). (dzic – zic) 2. Scrierea diftongilor ea, oa, (în loc de e, o). 3. Scrierea cu î din i (Excepţie: când e precedat de “c”, ”g” şi în cuvintele român, România ); ( până în 1953).

A. Mateevici

A. Mateevici. Biografia.

„Da, suntem moldoveni, fii ai vechei Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului.” (1917. Congresul învăţătorilor.)

A. Mateevici. Biografia.

„Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel suntem nişte nenorociţi rătăciţi. Trebuie să ştim că suntem români… Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă.” (1917. Congresul învăţătorilor.)

A. Mateevici. Creaţia literară.

„…ar fi fost un poet mare dacă trăia.”

(G. Călinescu)

A. Mateevici. Creaţia literară.

„Numai Eminescu a mai putut să scoată atâta mireasmă din ritmurile poporane.”

(G. Călinescu)

A. Mateevici. „Limba noastră”

„Mă gândesc la o poezie despre limba noastră. Poeziile lui Sion şi Coşbuc îmi par cam sărăcăcioase în conţinut că să poată fi privite drept o cântare a limbii noastre.”

(Dintr-o scrisoare de pe front)

A. Mateevici. „Limba noastră”

„N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi ca ceea de peste Prut. Noi trebuie să ajungem de la limba proastă de azi numaidecât la limba literară românească.”

I. Neculce

I. Neculce. Patriotismul. „Aşa socotesc eu cu firea mea aceasta proastă, când ar dori Dumnezeu sa facă sa nu fie rugină pe fier si turci în Ţarigrad sa nu fie, şi lupii să nu mănânce oile în lume, atunci poate nu vor fi nici greci în Moldova şi în Ţara Muntenească, nici or fi boieri, nici or pute mânca aceste doao ţări, cum le mănânca .Iar alt leac n-au rămas cu condeiul meu să mai pomenesc, ca să pot ghici. ( Continuare)

I. Neculce. Patriotismul. (continuare) Focul îl stânji , apa o iezeşti şi o abaţi pe altă parte, vîntul când bate te dai în lături, într-un adăpost şi te odihneşti soarele intră în nour, noaptea cu întunericul trece şi se face iar lumină, iar la grec milă, sau omenie, sau dreptate sau nevicleşug, nici unele de acestea nu sânt, sau frică lui Dumnezeu. Numai când nu poate să facă rău, să arate cu blândeţe, iar inima şi firea, tot cât ar putea, este să facă răutate.”

C. Negruzzi

C. Negruzzi. „Aprodul Purice”

„Pe când tradiţiile istorice căzuseră în uitare şi faptele glorioase ale strămoşilor noştri se perdeau în întuneric, C.Negruzzi avu nobila dorinţă de a deştepta simţul naţional prin poemul istoric „Aprodul Purice.” V. Alecsandri

C. Negruzzi. „Aprodul Purice”

„Aprodul Purice” a fost o palmă dată de trecutul glorios prezentului mişelit.”

V. Alecsandri

Scrisorile lui C. Negruzzi.

„ Negruzzi e cel dintâi bun foiletonist al nostru.” E. Lovinescu

C. Negruzzi. „Scrisoarea XII. Păcală şi Tândală” „Negruzzi, în această din urmă bucată, e şi primul culegător de proverbe din România.”

Ş. Cioculescu

C. Negruzzi. Proza. „Fragmentul „Cum am învăţat româneşte” e întâiul model de literatură memorialistică de la noi.” Ş. Cioculescu

Scrisorile lui C.Negruzzi.

„... toată istoria românilor e cuprinsă în scrierea a XIX-a.” N. Iorga

C. Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul”

„Cu „Scrisorile” sale aduce un început, iar cu „Alexandru Lăpuşneanul” un început şi o culme.”

L. Leonte


„... ea poate sluji drept model de felul cum poate fi transformat un izvor istoric într-o creaţie proprie.”

E. Lovinescu

C. Negruzzi. Nuvela istorică. „Ca puţini oameni, Negruzzi a avut simţul, foarte rar, al acestui trecut: l-a văzut.”

N. Iorga


„Tensiunea dintre voinţa de autoritate a voievodului şi voinţa boierilor, ciocnirea dintre ţărănimea şi boierimea spolitoare, simbolizată de vornicul Moţoc, alcătuiesc conflictul.”

Al. Piru

C.Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul”

„În adevăr, Lăpuşneanul retezase trunchiul, dar vlăstarele creşteau, şi nu era el omul care să ştie a le seca puindu-le stavilă pre însuşi poporul; pentru aceasta, fapta lui fu judecată de crudă, şi el de tiran.”

(C. Negruzzi. „Scrisoarea a XIX-a”)


Lăpuşneanul „purta coroana Paleologilor şi peste dulama poloneză de catifea stacogie, avea cabaniţă turcească.”

C. Negruzzi. „Alexandru Lăpuşneanul” „Acel răspuns al domnului: „Proşti, dar mulţi!” cuprindea în trei cuvinte o adevărată revolţie socială.” V. Alecsandri


„Alexandru Lăpuşneanul” poate fi privit ca punctul de plecare al întregii proze literare româneşti.”

E. Lovinescu

Proza lui C. Negruzzi.

„Însemnătatea lui Negruzzi e covărşitoare ca prozator. Pentru noi ca şi pentru viitorime el va rămâne creatorul nuvelei româneşti.”

E. Lovinescu

C. Negruzzi. Creaţia literară.

„ Să ne descoperim dinaintea acestui străbun, care pe de o parte, tăia în marmură, iar, pe de alta, împletea din firul de mătase al cuvintelor cea dintâi horbotă de proză literară.”

E. Lovinescu

C. Negruzzi. Biografia.

„Când toate monumentele noastre vor fi numai cenuşă oricare străin va avea obrăznicia a ne zice că am furat numele de român, pe care îl purtăm, şi ce-i vom răspunde.”

C. Negruzzi


„Scriitorii cei mai mari, un Homer, un Shakespeare, sunt aceia despre care posteritatea crede că n-au existat.”

G. Flobert

M. Preda

M. Preda. „Moromeţii”

„- Ce e atunci adevăr şi ficţiune în „Moromeţii”? - Adevărate sunt sentimentele. Ficţiuni sunt împrejurările.” (Dialog: M. Preda – Eugen Simionescu, 1968) „Gazeta literară”


Ilie Moromete „simbolizează lumea ţărănească în valorile ei durabile.”

E. Simion


„Tata avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau.”

M. Preda. „Moromeţii” Chipul lui Ilie

„Până în clipa din urmă omul e dator să ţină la rostul lui...”

„Că tu vii şi-mi spui că noi suntem ultimii ţărani pe lume şi că trebuie să dispărem. Şi de ce n-ai fi tu ultimul prost de pe lume şi că mai degrabă tu ai trebui să dispari, nu eu?”...

M. Preda. „Moromeţii” Chipul lui Ilie

„Domnule, ... eu totdeauna am dus o viaţă independentă.”

L. Rebreanu

L. Rebreanu. Creaţia literară.

„Liviu Rebreanu se distinge în literatura noastră prin darul masiv de a crea viaţa.”

M. Sebastian

L. Rebreanu. Concepţiile estetice.

„Realitatea e doar lutul care serveşte la modelarea operei de artă. Procesul creaţiei pentru a fi artistic nu trebuie să fie o copie fotografică.”

L. Rebreanu. Concepţiile estetice.

„Pot eu, care sunt fiu de plugar, să afirm că nu mai simt nici un pic de miros de brazdă afânat în mine? Arborele îşi simte rădăcina adânc înfiptă în glie, ca de acolo să-i tragă seva pentru ramurile care urcă în sus. Simt pe toţi muncitorii de pământ cum se frământă în mine .”

L. Rebreanu (Interviu de I. Valerian)

L. Rebreanu. „Ion” „Dacă aş izbuti să fac pe Ion al Glanetaşului Să înfăţişeze şi să simbolizeze pasiunea organică a ţăranului român pentru pământul pe care s-a născut, pe care trăieşte şi moare, atunci da, ar putea deveni un tip reprezentativ.”

(„Mărturisiri”)

L. Rebreanu. „Ion”

„În romanele mele nu este nici un personagiu copiat după natură, dar nu este nici un personagiu în care să nu fie ceva real.” (Interviu. În „Rampa”, 1931. Ioan Massoff)


„Aşa în romanul „Ion” aproape toate persoanele au diferite conexiuni cu diferite personagii care au trăit şi trăiesc.”

(Interviu. În „Rampa”, 1932. Ioan Massoff)

L. Rebreanu. „Ion” Cipul lui Ion „În planul creaţiei Ion e o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare şi a rămas în cele din urmă cu pământul.”

G. Călinescu

L. Rebreanu. „Ion” Cipul lui Ion

„Ion este expresia instinctului de stăpânire, a pământului, în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită, o cazuistică strânsă, o viclenie procedurală şi, cu deosebire, o voinţă imensă : nimic nu-i rezistă.”

E. Lovinescu


„Şi astăzi nu trebuie să ucidem ţăranul din noi. Şi să recunoaştem: glasurile se amestecă şi se confundă în zgomotul lumii.”

G. Călinescu

L. Rebreanu. „Ion” Chipul Anei.

„...femeia reprezintă două braţe de lucru, o zestre şi o producătoare de copii.” G. Călinescu


Chipul Anei. „...faţa lunguiaţă, arsă de soare, cu o întipărire de suferinţă.”

L. Rebreanu. „Pădurea spănzuraţilor” „Pădurea spănzuraţilor” e o „monografie a incertitudinii chinuitoare.”

G. Călinescu

L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor” Apostol Bologa

„În Apostol, am vrut să sintetizez prototipul propriei mele generaţii. Şovăirile lui Apostol

Bologa sunt şovăirile noastre, ale tuturora, ca şi zbuciumările lui.” („Mărturisiri” „Revista Fundaţiilor regale, 1940”)

L. Rebreanu. „Pădurea spânzuraţilor” Apostol Bologa „Numai un astfel de om putea să fie personaj central al unui roman în care lupta dintre datorie şi sentiment ameninţa mereu să degenereze în frazeologie goală, patriotardă.”

(„Mărturisiri” „Revista Fundaţiilor regale, 1940”)


„... simţi limpede că flacăra din ochii condamnatului i se prelinge în inimă ca o imputare dureroasă. ”


„Când omul are un ideal, înfruntă toate greutăţile... nu voi ezita nici un moment a-mi face datoria cea adevărată.”

(Către Varga)


„ – Nici o datorie din lume nu-mi poate impune să ucid un camarad...”


„Eu însumi, deşi sunt o fire excesiv de şovăitoare, de data aceasta am conştiinţa pe deplin împăcată, absolut pe deplin...”


„...războiul e adevăratul izvor de viaţă şi cel mai eficace mijloc de selecţie. ”


„Azi simt c-am descoperit o comoară şi trebuie s-o apăr cu orice jertfă.”


„Niciodată n-am fost laş, excelenţă, şi deci am să vă mărturisesc şi acuma că în sufletul meu s-a prăbuşit o lume.”


„Mă plimb veşnic între două prăpastii, Constantine! Veşnic, veşnic! Prăpastie afară, prăpastie în sufletul meu.”


„Crezi că mi-a fost uşor să-mi dezbrac trecutul ca pe-o haină murdară şi să rămân gol în mijlocul furtunii. ”


„Ce ridicol am fost cu concepţia de viaţă – se gândi apoi deodată. Cum nu mi-am dat oare seamă că o formulă neroadă nu poate ţine piept vieţii niciodată.”

A. Russo

A. Russo. Biografia.

„Prefer de o mie de ori cărarea de la munte decât cariera deschisă înaintea mea.”

A. Russo. Creaţia populară.

„Moldova are şi ea analele sale, scrise pe frunzele codrilor.”

(„Studie naţională”)

A. Russo. Concepţiile estetice.

„Imitaţia necugetată ne strică mintea şi încet-încet va ruina patriotismul, dacă este patriotism!”

(„Piatra Teiului”)

A. Russo. Concepţiile estetice. „Ce-mi pasă mie, moldovan rugenit, de scenele voastre din Italia, de serile voastre pariziene, de amintirile voastre din străinătate... Zugrăviţi-mi mai curând o icoană de ţăran, povestiţi-mi o scenă de la noi, pipărată ori plină de poezie, o mică scenă improvizată, căci bunul şi răul, simplul şi emfaticul, adevărul şi ridicolul se întălnesc la fiecare pas.” („Piatra Teiului”)


„Se zice cu tot dreptul: limba este naţiunea şi, prin urmare, limba română este naţiunea română.”


„Limbile se fac prin vreme, prin scrieri bune, după rândul şi spiritul naţionalităţilor.”

(„Cugetări”)


„Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvânt, nevoia îl va iscodi nu dupa sistema cutăruia sau cutăruia, dar după logica limbii, pe care nu o fac nici învăţaţii, nici lexicoanele.” („Cugetări”)


„Adevărat, nevoile nouă cer mijloace nouă, şi ideile nouă au trebuinţă de cuvinte nouă, dar nevoia trebuie să le deie la iveală, să le creeze şi să le împământenească.”

(„Cugetări”)


„Spre a găsi temeiul limbilor îi de nevoie de a se întoarce înapoi şi a lua limba în gura celor ce au făcut-o, pentru că atuncia este expresie a neamului întreg. ”

„Cugetări”


„Slavonismul este o nevoie istorică pentru limba noastră, precum germanismul, arabismul au fost nevoile istorice ale celorlalte limbi neoromane.” „Scoateţi slavonismul din limba noastră şi s-a dus originalitatea.” „Cugetări”


„Munceşte-ţi pana şi pune o zăbală străinismului... care începe de o vreme şi sub toate chipurile a ne înăduşi. ”

(Scrisoare către redact. M. Kogălniceanu)

A. Russo. „Cântarea României”

„Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de domnul pre pământ? Care alta se împodobeşte în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?”


„ ...Biruieşte-ţi durerea... E vremea să ieşi din amorţire, seminţie a domnitorilor lumii![...]”


„Acolo unde nu e lege, nu e nici slobozenie, şi acolo unde legea e numai pentru unii şi ceilalţi sânt scutiţi de subt ascultarea ei, slobozenia a pierit... şi fericirea e stânsă.”


„Poezia poporală este întâia fază a civilizaţiei unui neam ce se trezeşte la lumina vieţii.”

(„Poezia poporală”)


„Datinile, poveştile, muzica şi poezia sânt arhivele popoarelor.Cu ele se poate oricând reconstitui trecutul întunecat.”


„Mioriţa”

„Cu „Mioriţa” însuşi Virgil şi Ovid s-ar fi mândrit cu drept cuvânt, dacă ar fi compus această minune poetică.”


M. Sadoveanu

M. Sadoveanu. Personalitatea.

„Sadoveanu este vocea cea mai clară a poporului român în cântarea destinului său şi a frumuseţii acestor pământuri.”

Al. Balaci

M. Sadoveanu. Opera.

„Opera scriitorului e o arhivă a unui popor primitiv, ireal: dragostea, moarte, viaţă agrară, viaţa pastorală, război şi asceză, totul e reprezentant.”

G. Călinescu

M. Sadoveanu. Crez artistic.

„Definiţia unei naţiuni se face prin scriitorii ei. Aceştia plămădesc cu încetul conştiinţa socială.”

M. Ralea. („Scrieri din trecut”)

M. Sadoveanu. Creaţia literară.

„O mare parte din viaţa mea a fost preocupată de ridicarea ţăranimii, de luminarea spiritului şi a vieţii sale.”

(Interviu în „Vremea”, 1942. Vasile Netea)

M. Sadoveanu. „Baltagul”

„Cu „Baltagul” d-l M. Sadoveanu se aşează mai puţin în inima, literaturi româneşti, unde l- au aşezat cele peste 50 de volume... cât în inima propriei sale literaturi.”

Perpessicius („Menţiuni critice”)


„Restituirea valorilor morale ale vechii civilizaţii româneşti este şi tema din „Baltagul”, mic epos al transhumaţiei, dar şi elogiu al recuperării dreptăţii.”

Al. Piru


„Ideea cardinală ce prezidează cartea e aceea a justiţiei, a biruinţei finale pe care, chiar în condiţiile învăluite măcar o vreme în mister, trebuie să o recupereze forţele binelui asupra acelora ale răului.”

Aurel Martin („Metonimii.”)

M. Sadoveanu. „Baltagul” Vitoria Lipan.

„Ochii ei căprui, în care se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duşi departe.”

M. Sadoveanu

Samuil Micu. Gheorghe Şincai. Petru Maior Samuil Micu. Gheorghe Şincai. „Elementa linguae daco-romanae...” (1780) Descoperă unele legități ale evoluției l.române: - „l” intervocalic în cuvintele de origine latină trece în „r”: salem-sare. - căderea lui „v” intervocalic: vivus-viu. - trecerea lui „v” în „b” înainte sau după consoane: vervex-berbex-berbece; pulvis-

pulbere.

Samuil Micu. 1. Tipărirea primei cărți românești scrisă cu litere latine. 2. Adunarea unui material bogat pentru un dicționar științific etimologic. (Lexiconul de la Buda, 1825). 3. Formularea justă a problemelor de limbă

(introducerea neologismelor etc.). 4. Redactarea primei gramatici tipărite a l. române. 5. Formularea principalelor legi fonetice ale limbii. 6. Îmbogățirea limbii cu o serie de termeni științifici și filozofici.

Gheorghe Şincai. „Elementa...” (1805)

- Scrierea vocalei „â” cu accent circumflex: campus-câmp, lana-lână.

- Introducerea diftongului „oa”:mora (în1780)- moară (în1805); porta (în1780)- poarta (în 1805).

- Abandonarea consoanei „h”: hom (1780)- om (1805), - „cl”, „gl” în cuvintele latine -- ca azi:clarus- chiar;.glacies-ghiație. („Elementa...”)

Petru Maior. „Orthografhia...”, 1819

- Înlocuirea lui „cl”, „gl” în cuvintele latine cu „chi”, „che”, „ghi”, „ghe”: ochi, vechi, ghiaţă.

- Introducerea literelor „ş” şi „ţ”: tătuș.

(„Orthografhia romana sive...”)

Gr. Ureche

Gr. Ureche. Concepţiile social-politice.

„Pre Moldova este acest obiceiu de per făr’de număr, făr’de judecată, făr’ de leac de vină, însăş pâraşte, însăşi umple legea şi de acesta noroc Moldova nu scapă, că mulţi sântu de le este drag a vărsa sânge nevinovat.”

(„Învăţătură şi certare”)

Gr. Ureche. Patriotismul.

„ ... ca vasul cel fără fund, măcară câtă apă ai turna într-însul, nu-l mai poţi umplea, aşa şi turcul, de ce dai mai mult,de aceea îţi face mai multă nevoie...”

(„Învăţătură şi certare”)

Gr. Ureche. Rolul educativ al literaturii.

“Mulţi scriitori au nevoit de au scris rândul şi povestea ţărâlor, de au lăsat izvod pe urmă, şi bune şi rele, să rămâie feciorilor şi nepoţilor, să le fie de învăţătură, despre cele rele să să ferească şi să să socotească, iar dupre cele bune să urmeze şi să să înveţe şi să să îndirepteze.”

Gr. Ureche. Concepţiile.

„Numai ce era mai de treabă domniii lipsea, că nu-ncerca bătrânii la sfat.”

(Despre Al. Lăpuşneanu)

Gr. Ureche. Concepţiile.

„... că boierilor le era părinte, pre cării la cinste mare-i ţinea şi din sfatul lor nu ieşea.”

(Despre Petru Şchiopul)

Gr. Ureche. Portretul lui Ştefan cel Mare.

„Fost-au acest Ştefan-vodă om nu mare de stat, mânios şi de grabă vărsătoriu de sânge nevinovat, de multe ori la ospeţe omorîea fara judeţ. Amintrilea era om intreg la fire, neleneş si lucrul său îl ştia al acoperi, şi unde nu gândeai, acolo îl aflai. La lucruri de razboaie meşter, unde era nevoie însuşi se vârîia, că, vazându-l ai săi să nu să îndărăpteaze, şi pentru aceea rar razboi de nu-l biruia. Şi unde-l biruia alţii,nu perde nadejdea, că, ştiindu-se cazut jos, se ridica de-asupra biruitorilor”.

Gr. Ureche. Plasticitatea limbii.

“... din afară să vedea pom înflorit, iară dinlăuntru lac împuţit.”

(Despre Iliaş Vodă-Rareş)


„...ca un păstor bun ci străjuieşte turma sa.”

(Despre Petru Rareş)


„... s-au vorovit într-o sară, ca nişte lupi gata spre vânat ca să înece oaia cea nezlobită.”

„Ca nişte lei sălbatici au năvălit asupra-i şi multe rane făcându-i, l-au omorît.”

(Uciderea lui Ştefan )


„...Urma lui (Ştefan - n.n.) luasă la lucruri vitejeşti”

„...din pom bun, roadă bună iese.” (Despre Bogdan cel Orb)


„... ca nişte lupi într-o turmă fără de nici un păstor au întrat întrânşii de-i snopea şi-i înjunghia.”

(Despre Alexandru Lăpuşneanu)

Varlaam. Dosoftei

Varlaam. „Cazania”

„Io, Vasile Voievod, cu darul lui Dumnezeu ţiitorul şi biruitorul şi domn a toată ţara Moldovei, dar şi milă şi pace şi spăsenie a toată semenţia românească pretutindenea ce se află pravoslavnici într-acestă limbă...”

Dosoftei. Biografia.

„Acestu Dosofteiu mitropolit nu era om prostu de felul lui; şi era neam de mazăl, pre învăţăt, multe limbi ştie: elineşte, latineşte, slăvineşte, şi altă adâncă carte şi învăţătură, deplin călugăr şi cucernic şi blând ca un miel. În ţară noastră pe aceasta vreme nu este om ca acela.”

I. Neculce

Dosoftei. Psaltirea în versuri.

„Cine-şi face zid de pace, Turnuri de frăţie Duce-o viaţă fără greaţă În a sa-mpărăţie. Că-i mai bună împreună Viaţa cea frăţască, Decât armă ce destramă Oaste vitejască.”

Dosoftei. Psaltirea în versuri.

„Limbile să salte Cu cântece-nalte, Să strige-n frăţie Glas de bucurie. Lăudând pe Domnul Să cânte tot omul”.

Gr. Vieru

Gr. Vieru. Concepţii estetice.

„ – Care ar fi după D-stră sarcinile poeziei azi ?-- Să-i facă omului clipă mai uşoară şi mai frumoasă. Să-l facă pe om mai bun, mai încrezut în forţele sale...”

(Interviu, Nina Josu)


„-- Care ar fi misiunile fundamentale ale poeziei contemporane ? --Să ocrotească integritatea sufletului uman, în primul rând.”

(Interviu)


„Noros sau clar ca o amiază, Eu sunt poetu-acestui neam Şi-atunci când lira îmi vibrează, Şi-atunci când cântece nu am.”

Gr. Vieru. Poezia pentru copii.

„ – De unde porneşte pentru D-stră copilăria?-- Copil, am văzut cel din urmă rănit al celui de-al doilea război mondial – soarele – ridicându-se de-asupra jalei înlăcrimate a milioanelor de mame şi copii. Poezia mea de-acolo porneşte, din copilărie.”

(Interviu, Nina Josu)

Gr. Vieru. Poezia pentru copii.

„Poezia pentru maturi înseamnă, în cazul meu, aratul pe arşiţă într-un pământ uscat. Poezia copiilor este ploaia curată, care mă spală de colbul zilei, mă înseninează şi mă întăreşte în vederea aratului.”

Gr. Vieru. Ciclul „Mama”.

Mama la Gr. Vieru este „simbolul încăpător al veşnicului început şi veşniciei continuări.”

M. Cimpoi („Simbolul esenţelor primordiale”)

Gr. Vieru. „Faptura mamei”

„Un asemenea imn închinat mamei este o capodoperă de valoare universală în simplitatea cea de peste vârfuri a unui clasicism nepieritor, mereu modern, apropiat fiecărei generaţii.”

I. Alexandru

Gr. Vieru. Ciclul „Mama”.

Dragostea pentru mama „înseamnă neuitarea casei părinteşti, a locului în care te-ai întemeiat, permanenţă, limbă -- totul”

(Nina Josu. Interviu)

Gr. Vieru. Patria.

„O singură fereastră i-ar fi destul casei, dacă dincolo de ea se întinde priveliştea dulce a Patriei.”

Scriitori Romani. Citate

Documents

Transcript of Scriitori Romani. Citate