citate
2
Aproapeca imi doresc sa nu scriu randurile astea, desi gandurile imi sugruma degetele (cam patetic). Ma straduiesc sa sar paginile din viata mea. Dar se pare ca asta e o carte ce se scrie pe masura ce o citesc. E o ... lectura care ma ... consuma (doar are nevoie de material pentru litere). Imi doresc de mult timp sa recitesc “Tunelul” sau pe Raskolnikov (desi el m-a citit mereu). Chiar incep si reincep de cateva ori pe saptamana(e adevarat ca in cazul “tunelului” am ajuns cel mai aproape de lumina, asta poate si pentru ca trenurile circulau cu viteza mai mare.Acum nu mai circula pentru ca le-au arestat.) Azi mai pun si pe seama postului, cum ca ma vlaguiesc rugaciunile si numirea pacatelor. Dar totusi citesc. Nu cu incrancenare sau patima. Doar cu ... linistea. Ce stiu e ca atunci cand ajung in preajma acestei ciudatenii a comunicarii nu va pot ocoli cuvintele. E drept, e un gand pe care nu-l pot deslusi intre amintirile Iasilor si pasii acestui mic print in varianta Mara. Si e bine asa (adica sa cred ca deslusesc mai totul ). Scrisul dumneavoastra e ca un film despre cum Miller, Cohen si Kundera sunt pusi in ascultare de Karen von Blixen-Finecke si Ileana … (Malancioiu dupa nume). E ciudat, usurator si … moale ca soarele din zilele acestea. Imi cer scuze daca randurile astea sunt nepotrivite (si am sentimentul ca sunt). Dar simteam nevoia sa multumesc cuiva care imi face zilele mai … asezate in noapte. Numai bine si sper ca adevarul sa fie drumul gandului. Stiu deja ... gandul filosofului e acasa in adevar (orice ar insemna ... pentru mine) si bine. Iertare si multumesc amandurora! “Il me fallut longtemps pour comprendre d’où il venait. Le petit prince, qui me posait beaucoup de questions, ne semblait jamais entendre les miennes. Ce sont des mots prononcés par hasard qui, peu à peu, m’ont tout révélé.” Nu ar trebui să încercăm să privim prin lumina rațiunii unele lucruri, ca să nu le întunecăm. John Steinbeck Ne-am născut provizoriu, undeva, apoi încetul cu încetul conștientizăm în noi originea noastră, și așa renaștem mereu, de fiecare dată mai definitiv.
Transcript of citate
Aproapeca imi doresc sa nu scriu randurile astea, desi gandurile imi sugruma degetele (cam patetic). Ma straduiesc sa sar paginile din viata mea. Dar se pare ca asta e o carte ce se scrie pe masura ce o citesc. E o ... lectura care ma ... consuma (doar are nevoie de material pentru litere). Imi doresc de mult timp sa recitesc “Tunelul” sau pe Raskolnikov (desi el m-a citit mereu). Chiar incep si reincep de cateva ori pe saptamana(e adevarat ca in cazul “tunelului” am ajuns cel mai aproape de lumina, asta poate si pentru ca trenurile circulau cu viteza mai mare.Acum nu mai circula pentru ca le-au arestat.) Azi mai pun si pe seama postului, cum ca ma vlaguiesc rugaciunile si numirea pacatelor. Dar totusi citesc. Nu cu incrancenare sau patima. Doar cu ... linistea. Ce stiu e ca atunci cand ajung in preajma acestei ciudatenii a comunicarii nu va pot ocoli cuvintele. E drept, e un gand pe care nu-l pot deslusi intre amintirile Iasilor si pasii acestui mic print in varianta Mara. Si e bine asa (adica sa cred ca deslusesc mai totul ). Scrisul dumneavoastra e ca un film despre cum Miller, Cohen si Kundera sunt pusi in ascultare de Karen von Blixen-Finecke si Ileana … (Malancioiu dupa nume). E ciudat, usurator si … moale ca soarele din zilele acestea. Imi cer scuze daca randurile astea sunt nepotrivite (si am sentimentul ca sunt). Dar simteam nevoia sa multumesc cuiva care imi face zilele mai … asezate in noapte. Numai bine si sper ca adevarul sa fie drumul gandului. Stiu deja ... gandul filosofului e acasa in adevar (orice ar insemna ... pentru mine) si bine. Iertare si multumesc amandurora!
“Il me fallut longtemps pour comprendre d’où il venait. Le petit prince, qui me posait beaucoup de questions, ne semblait jamais entendre les miennes. Ce sont des mots prononcés par hasard qui, peu à peu, m’ont tout révélé.”
Nu ar trebui să încercăm să privim prin lumina rațiunii unele lucruri, ca să nu le întunecăm.
John Steinbeck
Ne-am născut provizoriu, undeva, apoi încetul cu încetul conștientizăm în noi originea noastră, și așa renaștem mereu, de fiecare dată mai definitiv. Rainer Maria Rilke (1875 - 1926)
Nu povara te doboară, ci modul în care o cari.
Lena Horne
