citate
2
„Obsesia autodefinirii poate fi considerată un fenomen care, de la cronicari încoace, a fost consubstanţial culturii noastre. Cine suntem noi, românii? Ce ne caracterizează? Iată câteva maniere de a răspunde: !omânul e de soiul lui înzestrat cu mult bun simţ, el are cuminţenia popoarelor care au suferit multe, cuminţenia omului păţit." #$. %minescu, &'(() *epăsarea +i fatalismul, rod al celor câteva trăsături mai de seamă ale istoriei noastre +i ecou adesea al înrâuririi Orientului, sunt notele cele mai limpezi +i lămurite ce se pot desprinde în sufletul +i caracterul nostru." #. ră-icescu, &/0() 1 fi român înseamnă a fi o fiinţă cu multă apă în sân-e. 2i această diluare se -ăse+te în toate planurile vieţii." #%. Cioran, &/33) în !omânia, tipul omului inteli-ent +i unanim simpatizat este ciulan-iul sistematic, pentru care viaţa este un prile4 de capriciu subiectiv, de e5erciţiu minor al dispreţulu i, de ne-ativitate superficială. 6...7 8untem un popor prea bun, prea cumsecade +i prea a+ezat." #%. Cioran, &/33)
description
citate
Transcript of citate
Obsesia autodefinirii poate fi considerat un fenomen care, de la cronicari ncoace, a fost consubstanial culturii noastre. Cine suntem noi, romnii? Ce ne caracterizeaz? Iat cteva maniere de a rspunde:
Obsesia autodefinirii poate fi considerat un fenomen care, de la cronicari ncoace, a fost consubstanial culturii noastre. Cine suntem noi, romnii? Ce ne caracterizeaz? Iat cteva maniere de a rspunde:Romnul e de soiul lui nzestrat cu mult bun sim, el are cuminenia popoarelor care au suferit multe, cuminenia omului pit. (M. Eminescu, 1877)Nepsarea i fatalismul, rod al celor cteva trsturi mai de seam ale istoriei noastre i ecou adesea al nruririi Orientului, sunt notele cele mai limpezi i lmurite ce se pot desprinde n sufletul i caracterul nostru. (D. Drghicescu, 1907)A fi romn nseamn a fi o fiin cu mult ap n snge. i aceast diluare se gsete n toate planurile vieii. (E. Cioran, 1933)n Romnia, tipul omului inteligent i unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viaa este un prilej de capriciu subiectiv, de exerciiu minor al dispreului, de negativitate superficial. [...] Suntem un popor prea bun, prea cumsecade i prea aezat. (E. Cioran, 1933)
