Cinstirea icoanelor

3
Cinstirea icoanelor Sinodul al VII-lea Ecumenic a hotărât: “este admis şi chiar bineplăcut înaintea lui Dumnezeu a face icoane. Acestor icoane sfinte nu li se dă însă adorarea(închinarea) care se cuvine numai lui Dumnezeu, ci venerarea sau cinstirea care se aduce persoanei înfăţişate pe icoană, iar nu materiei icoanei sau chipului de pe ea”. Au fost 350 la Sinodul VII de la Niceea, dar s-au mai amestecat încă 17 episcopi, care călcaseră sfintele icoane în picioare, care căzuseră în eres şi care se luaseră după luptătorii de icoane. Dar de frica tiranilor şi pentru alte interese au călcat peste sfintele icoane şi le-au defăimat. Când au vazut Sinodul adunat, în fruntea căruia era marele Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, şi binecredincioşii împărati Constantin şi Irina, au căzut în genunchi, au cerut iertare. Au sărutat sfintele icoane şi s-au închinat cu lacrimi în fata lor şi au fost primiţi în Soborul al VII-lea Ecumenic. Icoanele erau păstrate şi venerate atât în biserici cât şi în case particulare. Cele două grupări implicate în această controversă erau: Iconoclastii, numiţi şi "sfărâmătorii de icoane", priveau cu suspiciune orice reprezentare artistică a lui Dumnezeu sau a unor oameni; ei cereau distrugerea icoanelor, deoarece considerau cultul icoanelor ca idolatrie; Iconodulii, numiţi şi "cinstitorii icoanelor" erau cei care apărau locul icoanelor în Biserică. O prezenţă personală a lui Dumnezeu în viata omului este icoana, despre care vom vorbi în cele ce urmează. Icoana este o reprezentare grafică a lui Dumnezeu personal, care a luat chip uman din Maica Domnului (Ecclesiastic 4, 4-5). Icoana este o prezenţă personală a lui Dumnezeu, precum şi a sfinţilor, în materialul în care

description

Lucrare despre cinstirea icoanelor

Transcript of Cinstirea icoanelor

Cinstirea icoanelor

Cinstirea icoanelor

Sinodul al VII-lea Ecumenic a hotrt: este admis i chiar bineplcut naintea lui Dumnezeu a face icoane. Acestor icoane sfinte nu li se d ns adorarea(nchinarea) care se cuvine numai lui Dumnezeu, ci venerarea sau cinstirea care se aduce persoanei nfiate pe icoan, iar nu materiei icoanei sau chipului de pe ea.

Au fost 350 la Sinodul VII de la Niceea, dar s-au mai amestecat nc 17 episcopi, care clcaser sfintele icoane n picioare, care czuser n eres i care se luaser dup lupttorii de icoane. Dar de frica tiranilor i pentru alte interese au clcat peste sfintele icoane i le-au defimat. Cnd au vazut Sinodul adunat, n fruntea cruia era marele Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, i binecredincioii mprati Constantin i Irina, au czut n genunchi, au cerut iertare. Au srutat sfintele icoane i s-au nchinat cu lacrimi n fata lor i au fost primii n Soborul al VII-lea Ecumenic.

Icoanele erau pstrate i venerate att n biserici ct i n case particulare. Cele dou grupri implicate n aceast controvers erau:

Iconoclastii, numii i "sfrmtorii de icoane", priveau cu suspiciune orice reprezentare artistic a lui Dumnezeu sau a unor oameni; ei cereau distrugerea icoanelor, deoarece considerau cultul icoanelor ca idolatrie;

Iconodulii, numii i "cinstitorii icoanelor" erau cei care aprau locul icoanelor n Biseric.

O prezen personal a lui Dumnezeu n viata omului este icoana, despre care vom vorbi n cele ce urmeaz.

Icoana este o reprezentare grafic a lui Dumnezeu personal, care a luat chip uman din Maica Domnului (Ecclesiastic 4, 4-5). Icoana este o prezen personal a lui Dumnezeu, precum i a sfinilor, n materialul n care sunt zugraviti. De aceea, icoana nu are caracter sacru, care indic o particularitate a omului la comuniunea cu Dumnezeu.

O preconfigurare clar i concis a icoanelor o avem n Vechiul Testament, atunci cnd Dumnezeu a grit cu Moise i a zis: s faci o perdea de in rsucit i de mtase violet, stacojie i viinie; s aib chipuri de heruvimi, alese cu iscusin (Ieire 26, 31). Icoana n Vechiul Testament era interzis categoric, dat faptului c Dumnezeu nu putea fi reprezentat iconografic, deoarece nc nu se revelase n mod deplin. Odat cu ntruparea lui Iisus Hristos, n care sunt cuprinse cele dou naturi: firea divin i cea uman, unite n mod deplin, neamestecate i nedesprite, Dumnezeu a putut fi reprezentat.

Sfnta Tradiie ne vorbeste despre existena unei icoane a Mntuitorului n timpul vieii Sale, i despre icoane ale Sfintei Fecioare, imediat dup El. Aceast traditie este o dovad c nc de la nceput a existat o ntelegere clar a semnificaiei i a posibilitilor icoanei. Mntuitorul i-a atins chipul de o panz i a trimis regelui Avgar al Edessei, pe care l-a vindecat de lepr. Alt exemplu este mahrama Veronici. Evanghelistul Luca, de asemenea, a reprezentat Buna Vestire.

Icoana este n mod necesar proprie esenei cretinismului, de la ntemeierea lui, deoarece cretinismul este revelaia dat de Dumnezeu-Om, nu numai a Cuvntului lui Dumnezeu, ci i a Chipului lui Dumnezeu pe Dumnezeu nimeni nu l-a vzut vreodat, Fiul ce Unul Nscut, care este n snul Tatlui, Acela l-a fcut cunoscut. (Ioan 1, 18). Prin ntruparea Sa, Dumnezeu Cuvntul este strlucirea Slavei i chipul fiinei Lui (Evrei 1,3) i reveleaz lumii n Dumnezeirea Sa, Chipul Tatlui.

Cretinii nu se nchin materialului din care sunt fcute icoanele, nici zugrvelilor de pe lemn, ci persoanelor al cror chip este zugrvit pe icoane; adic icoanele nu sunt idoli. Sfntul Ioan Damaschin spune: reprezentarea este una, iar ceea ce reprezint este altceva. Tot el spune: icoana lui Hristos este Hristos i icoana unui sfnt este acel sfnt. Puterea i slava nu se mpart, ci devin atribute ale celui nfiat. i iari, tot Sfntul Ioan spune: am vzut chipul omenesc al lui Dumnezeu i sufletul meu s-a mntuit.

Icoana este reprezentarea grafic a caracterului personal al lui Dumnezeu.

O prefigurare a icoanelor o avem n Vechiul Testament, cnd Dumnezeu i-a dat sfaturi lui Moise la construirea temeinic a cortului sfnt.

Pn la ntruparea Fiului, Dumnezeu nu a putut fi reprezentat.

Credincioii nu se nchin la materialul din care este fcut icoana, ci la ceea ce reprezint.

Icoana este o fereastr cereasc. Ea i reprezint pe cei care stau alturi de Tatl Nostru Cel din ceruri; de aceea, ea poate fi considerat o bucat din Rai.

Icoana este, asadar, reprezentarea grafic a caracterului personal a lui Dumnezeu.

S ncercam aadar s fim fiecare n parte cte o icoan. Cea mai frumoas fiind cu noi toi adunai, rugndu-ne, n Biseric.