Marcus Tullius Cicero, Filipice - discursuri împotriva lui Marcus Antonius, Traducere de

Dumitru Crăciun, Editura Pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1968, p. 36.

Filipica a II-a

- Fragment -

„Filipica a II-a, răspuns la discuţiile din şedinţa Senatului este un adevărat model de

oratorie. Din această cuvântare reiese adevăratul caracter al lui Antonius. Dintre discursurile

celebre ale marelui orator al lumii vechi, acesta este cel mai însufleţit, cel mai vehement, cel mai

încărcat de apostrofe. El a rămas însă nerostit.” Dumitru Crăciun

XVIII. Vrei oare să începem a ne spiona chiar din vârsta copilăriei? Mă învoiesc şi cu

asta; deci să începem cu începutul începutului. Mai ţii minte că te ruinaseşi încă de copil? „Asta-i

vina tatei”, ve-i spune. Da, fie, căci apărarea-ţi este plină de pietate. Cu îndrăzneala ta, ai stat

între cele 14 şiruri de bănci, în loc să te fi aşezat alături de cei ruinaţi, în locurile fixate după

legea Roscia1, chiar dacă aceştia decăzuseră din vina sorţii şi nu dintra lor. Ai îmbracat apoi toga

virilă2, pe care în scurt timp ai schimbat-o cu haina femeilor uşoare3. La început ai fost o

curtezană de rând cu o plată fixă pentru desfrânare, nu mică. Curând a intervenit însă Curio, te-a

smuls din bălăceala cu desfrânatele şi te-a pus în rândul oamenilor aşezaţi, ânbrăcându-te în aşa

zisa haină a matroanelor cinstite, printr-o căsătorie statornică. Nici un copil de casă, cumpărat

pentru plăcere n-a fost cândva atât de supus stăpânului tău cum ai fost tu lui Curio. De câte ori nu

te-a azvârlit taica-său afară din casă, de câte ori n-a pus sclavi de pază ca să nu-i treci pragul şi

totuşi, tu, favorizat de întuneric şi îndrumat de pofte, lacom de câştig pătrundeai în casă pe

acoperiş. Dar casa n-a putut suporta multă vreme aveste destrăbălări. Ştii oare că vorbesc de

fapte pe care le cunosc perfect? Aminteşte-ţi de timpul când tatăl lui Curio zăcea în pat zeluindu-

se şi fiul său, căzându-mi la picioare, mă ruga cu lacrimi, recomandându-mi-te să te apăr

împotriva tatălui său, dar i-ar cere cei 600 000 de sesterţi cât spunea că a pus gaj pentru tine.

1 Roscius, tribunal plebei, legiferase asistenţa la spectacole. În primele 14 şiruri de bănci era îngăduit să se aşeze doar oamenii cu vază, foşti consuli, senatori, alţi patricieni, cavaleri.2 Romanii îmbrăcau toga virilă, semn al bărbăţiei şi al majoratului, cînd împlineau vârsta de 17 ani.3 Curtezanele purtau toga, iar matroanele stola, un fel de rochie lungă.

1

Aprins de dragoste pentru tine, zicea că e gata să pornească în exil, pentru că n-ar putea suporta

despărţirea de tine. În acea vreme, eu am potolit, ba chiar am înlăturat marile necazuri ale acestei

familii deosebit de înfloritoare. L-am convins pe tată să achite datoria fiului, să readucă pe calea

cea bună, prin mijlocirea averii sale, pe tânărul care promitea voiciune şi talent, iar prin puterea

şi dreptul său de părinte să-l oprească nu numai de la intimitatea, dar chiar de la orice întâlnire cu

tine. Când îţi aminteai perfect că acestea sunt faptele săvârşite de mine ai mai fi îndraznit să mă

provoci cu ocări dar nu te+ai fi bizuit pe săbiile pe care le vedem?

2