COMERT INTERNATIONAL

CURS 1,2,(Fundamentele noii diplomaţii comerciale în condiţiile globalizării )

Elemente definitoriii pentru actualul sistem comercial internațional

• Este unul dintre cele mai importante instrumente ale managementului economic global;

• A consacrat corelația dinamică dintre comerț și dezvoltare economică;

• Generează și bunăstare dar și și pauperitate;

• Furnizează numeroase oportunități pentru actorii corporativi;

• Se confruntă cu numeroase schimbări de paradigmă;

Reconsiderări la nivelul sistemului comercial internațional

• Dilema revenirii la epoca succeselor;

• Dilema rezistenței în fața atacurilor protecționiste;

• Dilema armonizării între reguli și derogări de la acestea;

• Dilema compensării celor care pierd din participarea la acest sistem comercial internațional;

• Provocările actualului sistem pentru lumea afacerilor;

La dinamica schimburilor comerciale externe contribuie:

• Tendinţa tot mai pronunţată de deschidere a economiilor spre mediul extern;

• Transformările din domeniul logisticii internaţionale;

• Dezvoltarea dinamică a tehnologiei informaţiei;

• Tranziţia de la economia transnaţională la economia globală. (transformarea rolului economic al statului; abandonarea concepţiei keynesiste sau fordiste şi însuşirea celei neo-liberale)

Globalizarea obligă actorii economici să:

• Reacţioneze mai rapid în procesul de negociere;

• Aleagă în timp real oportunităţile optime;

• Caute permanent noi tipuri de tehnici tranzacţionale,

• Aibă o viziune strategică;

• Fie gestionari de mari portofolii;

• Perceapă şi să-şi asume regulile jocului.

Se schimbă specificităţile actorilor comerciali

• Firma multinaţională:

-se află în căutarea factorilor de producţie;

-caută debuşeele optime pentru produsele şi serviciile sale;

-se străduieşte să minimizeze costurile ca principal atu al competitivităţii.

• Firma globală:

-integrează cele trei obiective;

-are o viziune globală asupra pieţei şi a concurenţei;

-trebuie să-şi cunoască foarte bine principalii rivali concurând sau asociindu-se cu aceştia;

- se comportă ca un jucător global;

-tehnologiile au un rol tot mai important în coordonarea filialelor;

-cultivă un lanţ de localizare, delocalizare, relocalizare;

-se înscrie în triunghiul –global networking, global switching, global focusing.

În prezent comerţul internaţional:

• Se asociază cu(imaginea unei mari companii; rivalitatea între variaţi actori economicii; practicile comerciale neloiale,negocierile,de multe ori confidenţiale în cadrul unor forumuri regionale sau multilaterale.)

• Conectează oamenii obişnuiţi din toate zonele lumii pe o axă producţie-consum tot mai complexă;

• Determină modul în care oamenii-se hrănesc -locuiesc şi petrec timpul liber (au acces la educaţie si le sunt respectate drepturile fundame-participă la interdependenţele globale )

• Comerţul se derulează având la bază o reţea de norme de conduită naţionale, regionale sau internaţionale,

• Comerţul are o pronunţată dimensiune umană;

• Fluxurile de bunuri şi servicii:

-implică creare şi transfer de bunăstare;

- consolidează dezvoltarea durabilă;

-contribuie la atenuarea sau adâncirea decalajelor.

Concluzii

• SCI este o reţea de pieţe în care consumatorii se angrenează în schimburi cu alţi actori invizibili pentru ei, dar ale căror vieţi sunt afectate de reguli care le guvernează comportamentul economic;

• Aceste reguli pot schimba fundamental vieţile oamenilor şi pot crea un mediu în care sunt partajate beneficiile fluxurilor comerciale,

• O mare parte din importantul potenţial al comerţului de a acţiona ca forţă a creşterii economice se risipeşte pentru că este gestionat inadecvat.

Modificarea determinanţilor diplomaţiei comerciale

• Interdependenţele tot mai pronunţate permit ţărilor să se specializeze în sectoarele şi activităţile în care sunt mai competitive;

• Se produce o tot mai evidentă deschidere spre mediul economic extern care generează avantaje dar şi disconfort;

• Concurenţa, dinamica şi structura pieţelor de export, evoluţia cererii sunt influenţate de avantajele tehnologice şi de modificarea preferinţelor consumatorilor;

• Ţările cu economiile cele mai deschise au de câştigat pe termen mediu şi lung.

Elemente definitorii ale tabloului comercial actual

• Se bazează în continuare pe percepția clasică, centrată la nivelul statelor ca actori economici principali;

• Se prezumă că politicul și economicul locuiesc în lumi încă diferite;

• Trebuie redefinit rolul statului ca unic portdrapel al interesului național;

• Se estompează diferențele dintre politica externă și politica economică externă. Corelația tradițională dintre acestea s-au inversat;

• Pe agendele negocierilor internaționale își fac loc noi subiecte sensibile;

• Devine importantă corelația dintre comerț și securitate;

• Trebuie gestionat un nou echilibru între schimburile comerciale și principiile etice;

Diplomația comercială – unele abordări

• Este o activitate derulată de reprezentanții, cu statut diplomatic, ai statelor lumii în vederea promovării afacerilor;

• Niveluri la care se poziționează: high politics și low politics ;

• Denominări: atașat comercial; consilier comercial; reprezentant comercial;

• Roluri: culegerea de informații; comunicarea; oferirea de referințe credibile; promovarea unor interese punctuale; considerente de natură logistică.

Rațiuni ale diplomației comerciale

• Obținerea unor informații utile și veridice despre mediul extern de afaceri;

• Sprijinirea firmelor de dimensiuni mai mici să își sporească credibilitatea și să își îmbunătățească imaginea externă,

• Încurajarea companiilor să își internaționalizeze afacerile;

• Ținerea sub control a posibilelor stări tensionate sau chiar conflictuale;

• Preocupări de natură strategică;

Fundamentele comerţului internaţional sunt influenţate de:

• Avantajele comparative şi competitive ale statelor şi companiilor;

• Structura sectoarelor analizate;

• Specificităţile strategiilor şi de managementul firmelor;

• Natura, previzibilitatea şi eficacitatea politicilor guvernamentale;

• Inerţia istorică( tradiţii, obiceiuri, moduri de viaţă specifice).

Naţiunile fac comerţ între ele pentru că:

• Este tehnic imposibil şi economic nerentabil ca să se producă la nivel naţional tot ceea ce cere funcţionarea unei economii moderne;

• Economiile de scară şi de gamă implică dimensiuni productive care nu se regăsesc în cadrul relativ îngust al unei economii naţionale;

• Factorii de producţie sunt relativ asimetric răspândiţi pe glob;

• Au nevoie de rezultatele creaţiei ştiinţifice şi de forţele concurenţei externe

Câştigurile obţinute din participarea la comerţul internaţional

• Locuri de muncă mai bune şi mai bine remunerate;

• Pieţe cu dimensiuni mai mari,

• Mai multă stabilitate şi armonie la scară regională şi internaţională,

• Reducerea sărăciei şi a subdezvoltării;

• Creşterea interesului pentru forme instituţionalizate de raporturi comerciale,

• Descoperirea şi utilizarea unor tehnici de comercializare noi şi adecvate şi a unor noi reţele logistice,

• Diseminarea tehnologiilor şi îmbunătăţirea canalelor de comunicare;

• Stimularea altor fluxuri ale circuitului economic mondial.

• Apele politicii actuale se izbesc de alte tipuri de stânci.

• Apare un nou raport între forţa interdependenţei şi cea a teritorialităţii .

Globafobie sau antiglobalizare

• Există o notabilă deosebire între cele două curente;

• Luările de poziţie împotriva globalizării reprezintă provocări la adresa SCI şi a regulilor care îl guvernează şi nu respingerea comerţului în sine,

• “Globafobia” este, mai degrabă, o percepere pesimistă a comerţului internaţional;

• Susţinătorii acesteia consideră că globalizarea produce mai multă sărăcie, polarizare socială, exploatarea ţărilor sărace de către cei dezvoltaţi şi de CTN, pagube ambientale. Nu se poate demonstra că fluxurile comerciale sunt responsabile de aceste efecte.

• Susţinătorii acestui curent practică un optimism nesustenabil;

• Are o puternică susţinere în cadrul FMI, BIRD, OMC şi în ţările dezvoltate;

• Se concentrează pe creşterea exporturilor, liberalizarea importurilor şi sporirea coeficientului de integrare la nivelul economiei mondiale;

• Se consideră că toate fluxurile comerciale sunt un lucru pozitiv iar barierele comerciale sunt un “rău nenecesar”;

• Principala provocare este transformarea comerţului internaţional în generator de bunăstare prin schimbarea instituţiilor, a normelor de conduită şi a comportamentului actorilor economici.