Chirita in provinţie – Comentariude Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri (1818-l890), personalitate marcanta a pasoptismului, se simte dator sa contribuie la construirea politica, morala si intelectuala a Principatelor Romane si considera ca spectacolul teatral atrage publicul mult mai usor decat lectura, deoarece transmite mesajul in chip nemijlocit si poate fi astfel un mijloc eficient de indreptare a moravurilor societatii si de implinire a idealurilor nationale si democratice ale epocii. In cei 46 de ani in care a scris piese de teatru, adica intre 1840, cand s-a jucat "Farmazonul din Harlau " si 1886, cand a fost definitivata drama "Odiu ", a abordat cele mai variate specii dramatice: cantecele comice, farse, vodeluri, feerii, operete, comedii, drame etc.Ciclul de comedii cunoscut sub numele "Chiritele " este alcatuit din patru piese: "Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca " (1850), "Chirita in provintie " (1852), "Cucoana Chirita in voiaj " (1863), subintitulata "cinticel comic " si "Chirita in balon ".

Comedia reprezintă specia literara a genului dramatic cult in care ni se prezintă o serie de evenimente menite a stârni rasul. Categoria estetica prin intermediul căreia sunt surprinse evenimentele se numeşte comic. Sursele comicului variază in funcţie de ceia ce surprinde si satirizează scriitorul: comicul de situaţie, de limbaj, intenţie, nume, caracter.

„Chirita in provinţie” reprezintă o comedie de moravuri întrucât Alecsandri surprinde, satirizează moravurile societarii: corupţia, snobismul, incultura, parvenismul. Astfel, V.Alecsandri abordează tema inlaturarii corupţiei, a dorinţei de a parveni, ducându-si personajele, impingadu-le in zona ridicolului, subliniind discrepanta dintre esenţa si aparenta, criticând diferenţa dintre ceia ce sunt in realitate si ceia ce vor sa para personajele comediei.

Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, "Ia mosia Barzoieni " si "intr-un targ din tinut ", iar timpul in care se petrec intamplarile este plasat in prima jumatate a secolului al XlX-lea. Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, adica prezentate in ordinea derularii evenimentelor, iar in cateva situatii perspectiva temporala este discontinua, remarcandu-se alternanta temporala a intamplarilor, prin flashback.

Titlul comediei ne indica numele protagonistei, Chirita, un personaj ridicol, dornic de a parveni, un personaj a cărui imagine este adusa in prim-plan ca fiind simbolul snobismului, inculturii si al parvenismului. Întreaga acţiune se concentrează in jurul acestui personaj feminin, scriitorul conturându-i un portret moral prin acumulare de trasatori si prin fuziunea modalităţilor de caracterizare directa (indicaţii scenice si replicile altor personaje) cu modalităţile de caracterizare indirecta (limbajul, atitudinile, faptele personajului). Titlul operei conţine de asemenea si o coordonata spaţiala: „in provinţie”, ce subliniază si anticipează inarvertenta dintre esenţa si aparenta, Alecsandri ironizând dorinţa Chiritei de a se sincroniza cu moda Parisului. Conflictul dramatic este reprezentat de incrancenarea cu care Chirita se impotriveste, din motive meschine si rautacioase, casatoriei dintre Luluta si Leonas, doi tineri care se iubesc si care triumfa in finalul comediei.

Comedia este structurata in doua acte, iar răsturnarea de stituatii, limbajul si gesturile personajelor stârnesc hazul. Ca moduri de expunere dominante întâlnim dialogul si monologul ce constituie modalitatea de caracterizare indirecta a personajelor si au rolul de a contura caracterul personajelor, dezvăluindu-ne totodată firul întregii acţiuni. Singurele intervenţii in text ale scriitorului sunt indicaţiile scenice care, inserate intre replicile personajelor, constituie o modalitate directa de caracterizare a personajelor oferindu-ne informaţii cu privire la gestica, mimica personajelor, dar si cu privire la decor. Personajele comediei sunt relativ puţine, insa conturează prototipuri umane, viabile si in ziua de astăzi. Astfel, Chirita simbolizează snobismul, incultura, corupţia, parvenismul, ca si şotul acesteia. Luluta simbolizează orfana, capabila insa a iubi sincer; Leonas simbolizează tipul inteligent, abil, ce reuseste sa învingă si sa demaşte corupţia; Gulita este tipul retardatului, incapabil a lua singur decizii si a-si asuma responsabilitatea.

Comicul de limbaj se realizează prin vorbele unor personaje intr-o franceza inventata de ele („furculission”, „lingurission”), utilizarea unor neologisme cu forme si sensuri greşite (Chirita: „Nu sunt ipocondra”). Comicul de caracter se manifesta prin personajul Chirita, care se lauda in fata celorlalţi ca ar fi o persoana cultiva care ştie multe lucruri din Occident, dar ea inga mai are idei învechite, specifice Orientului.

Folosirea diminutivelor ca nume – Luluta, Gulita, Chirita, exprima cam ce pot gândi personajele, ele fiind oarecum hilare. Fiecare personaj se crede grozav intr-un anumit domeniu, dar acest lucru este eronat, deoarece termeni ca ipocrizia, incultura, snobismul si corupţia descriu foarte bine acţiunile personajelor din opera.

De-a lungul comediei, prin intermediul situaţilor hilare, V.Alescsandri satirizează societatea, moravurile acesteia, ridiculizându-si totodată personajele călăuzite de dorinţa de a parveni si de a accede in societate. Dorinţele Chiritei, un personaj ilar, privesc sincronizarea modei de la Paris cu cea din provincie, schimbarea statului social dorind investirea in funcţia de ispravnic al şotului si casatoria unicului fiu, Gulita, cu orfana Luluta.

Utlizand un procedeu romantic, Vasile Alecsandri pune in antiteza doua cupluri: Chirita si şotul sau, cuplu caracterizat prin snobism, incultura si corupţie, si cuplul format din Leonas si Luluta, un cuplu romantic, de o idee pura, un cuplu adept al ideilor inovatoare, capabil in finalul operei a demasca corupţia.

CARACTERIZAREChirita este sotia unui boier de tara, Grigore Barzoi ot Barzoieni, cu pretentii, dornica de marire si de a fi la moda, o combinatie de parvenitism si snobism.

Chirita este un personaj ridicol prin contrastul inte ceea ce este si ceea ce vrea sa para. Comportamentul Chiritei ocazioneaza satira unor moravuri specifice epocii : falsa cultura, negarea traditiei, imitarea modei cu orice pret, cosmopolitismul.

Cele trei scopuri ale Chiritei sunt: sa ajunga ispravniceasa, sa isi insoare fiul natang, Gulita, cu Luluta, o orfana care va mosteni o mare avere si sa introduca la Barzoieni moda timpului.

Aceste scopuri sunt evidentiate inca din primul act al comediei, in scena 3. De la inceput, boieroaica de provincie, recent intoarsa de la Iasi, vrea sa impuna moda vremii la mosie. De aceea calareste imbracata in „armazoanca”, fumeaza „ca un caporal” tigari de „halva” si cocheteaza cu barbatii mai tineri (musiu Sarl, Leonas), motivandu-si mondenitatile cu expresia „daca-i moda?”. Din acelasi motiv, ca e la moda, il plateste

pe profesorul Sarl sa il invete franceza pe fiul sau, Gulita, un gogoman prost crescut , care ii batjocoreste pe tarani, le omoara viteii ca vanat si le aprinde bordeiele cu „ciubucul cel de hartie”. Desi nu este in stare sa retina prima fraza din poemul scriitorului francez Féleon, Gulita trece cu brio examinarea facuta de mama, in prezenta profesorului, oferind drept corespondent in franceza cuvinte inventate : „furculision”, „fripturision”, „invartision”. Scena comica este memorabila ca dovada a falsei culturi.

Ca sa devina ispravniceasa, il trimite pe Barzoi la Iasi. In discutia cu Safta, Chrita isi expune „temeiurile” ridicole ale pretentiei ca Barzoi sa obtina functia de ispravnic. Parvenitismul, demagogia si falsul patriotism care ii definesc monologul, anticipeaza personajele caragialiene precum Dandanache sau Catavencu.

Imitarea cu orice pret a modei, faptul ca vrea sa introduca la Barzoieni eticheta caselor mari de la oras, se infatiseaza magistral prin situatia comica din scena 4 a primului act. Desi este nerabdatoare sa afle de numirea in functie a lui Barzoi, nu deschide ravasul primit de la Iasi, pana cand Ion, feciorul din casa, nu i-l aduce pe o tava cu servet. Ion, buimacit insa de noile reguli, nu intelege ordinea asezarii obiectelor pe tava si le incurca de fiecare data, spre nemultumirea stapanei sale, sustinatoarea provinciala a unui fel de „civilisation... cu serviette”.

In personajul Chirita al lui V. Alecsandri, parvenitismul si snobismul sunt inseparabile. Pentru atingerea unui scop (material sau social) este necesar un anumit comportament. Parvenitismul isi schimba existenta, de la vestimentatie si limbaj, la relatii de familie. Femeie voluntara, Chirita se foloseste de Barzoi, comod si lipsit de initiativa, ca sa parvina pe scara sociala si il obliga sa isi schimbe obiceiurile culinare si vestimentare dupa moda.

Caracterizarea Chiritei se realizeaza prin moidalitati specifice textului dramatic: directe, prin didascalii si autocaracterizare, si indirecte, prin realtiile cu celelalte personaje.

In relatia cu fiul sau, Chirita aminteste de cele trei dame care il educau pe d-l Goe, rasfatandu-l. Ca o mama buna, aceasta vrea sa ii faca lui Gulita o educatie in franceza si sa il capatuiasca cu zestrea Lulutei. Numai ca dorintele ii raman neimplinite, in parte din cauza prostiei fiului, dar si a iubirii fetei pentru Leonas.

In portretizarea Chiritei, comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda cu orice pret. Chirita ii marturiseste lui „monsiu Sarla” ca a invatat franceza singura, cu volubilitatea unui jargon romano-francez care amesteca ciudat graiul neaos moldovenesc cu „frantuzisme”, de fapt decalcuri comice construite de Chirita si urmate de expresia „nous disons comme ça en moldave”.