Facultatea de Chimie a fost înfiinţată în 1946. Tot atunci a fost înfiinţată şi Catedra

„Chimie analitică”, în componenţa căreia activau 2 conferenţiari şi 3 asistenţi, paralel cu

activitatea didactică la catedră a fost elaborat un program de cercetări ştiinţifice, care avea

menirea de a pregăti cadre de calificare înaltă, precum şi să rezolve unele probleme ce ţineau

de elaborarea metodelor noi de analiză. Conducătorul științific al cercetărilor a fost numit A.

Kokorin. Care către 1956 susține la Moscova teza de doctor în chimie.

Prima temă ştiinţifică elaborată a fost „Heteropoliacizii ca reactivi în chimia analitică”.

Astfel că către 1955 a fost prezentată pentru susţinere publică prima teză de doctorat de la

catedră.

Astfel a fost formată prima direcţie ştiinţifică de la catedră. Studiul heteropoliacizilor a

permis catedrei să ocupe un loc de frunte printre colectivele care efectuau cercetări similare.

În diferite perioade catedra a colaborat cu Institutul de Chimie fizică al Academiei de ştiinţe

din Moscova, Moldova etc.

O contribuţie deosebită în elaborarea acestei teme a adus prof. N. Polotebnov, sub

bagheta sa au fost conduse 14 teze de doctorat.

Cercetările în domeniul polarografiei au fost începute în 1952 sub conducerea noului şef

de catedră, prof. Iurie Lealicov, aceasta s-a dovedit a fi de neînlocuit în studiul metalelor

nobile.

În 1988 în funcţia de şef al catedrei Chimiei analitică a fost ales prof. M. Revenco.

Cercetările ştiinţifice de şa catedră capătă un caracter mai complex şi sunt orientate spre

studierea compuşilor coordinativi ai metalelor de tranziţie, rare, nobile cu reactivi organici şi

spre aplicarea lor în analiza chimică.

Din 1946 pin in 1996 la Catedră au fost susţinute 36 de teze de doctor.

Un mare efort a depus catedra la pregătirea cadrelor de înaltă calificare pentru alte ţări.

Sub îndrumarea profesorilor A. Kokorin, N. Polotebnov, Iurie Lealicov, M. Bardin, M.

Revenco, au fost pregătite şi susţinute 12 teze de doctorat de către studenţii din fosta

Cehoslovacie, Vietnam, Siria, America Latină.

Catedra Chimie Organică înfiinţată în 1948, primul şef de catedră a fost B. Darşkevici

(1948-1952). Prima direcţie ştiinţifică „Chimia compuşilor naturali” a început să se formeze

în 1953, odată cu numirea în funcţie de şef de catedră a prof. Gh. Lazurievschi. Mai târziu în

baza cercetărilor efectuate la catedră, la uzina „Vilr din Moscova a fost implementat în

producerea preparatului medicinal „Brevicolina”.

1

În 1961 conducerea catedrei este preluată de A. Şur. Tema pe care se axează este

„Chimia compuşilor macromoleculari”. Astfel că cunoaşterea profundă a obiectului i-a permis

ulterior să implementeze împreună cu N. Ivanov la uzina de piei artificiale din Chişinău

metoda de colorare stabilă şi uniforme a pielii artificiale cu o economie de 158 mii ruble.

În 1976 în fruntea catedrei se află conf. N. Barbă care continuă aceeaşi tematică

începută de Şur.

În baza cercetărilor ştiinţifice de la catedră au fost susţinute peste 30 de teze de doctorat,

sunt publicate sute de lucrări ştiinţifice, inclusiv brevete de autor, patente, precum monografii

şi manuale.

Catedra Chimie Fizică fondată în 1949, în acest an este transferat la universitate

profesorul A. Şlîghin din Kazani, astfel el este considerat fondatorul catedrei. El propune ca

temă de investigaţie: Metodele electrochimice de cercetare a proceselor de absorbţie şi

catalitice. Pe parcursul anilor la catedră se perindă un şir de personalităţi marcante din

domeniul chimiei fizice precum: P. Migal, M. Cherdivarenco, V Ţîpleacov, C. Tudoreanu şi

alţii, care pe baza studiilor efectuate şi-au adus un aport considerabil în descoperirea noilor

fenomene ale chimiei fizice.

Din 1992 în fruntea catedrei vine Victor Isac continuând să studieze direcţia stabilirii

mecanismelor de oxido-reducere în diverse sisteme mangan-peroxid şi în această bază sunt

elaborate metode catalimetrice de înaltă sensibilitate pentru determinarea microcantităţilor de

mangan.

Termenul de chimie ecologică a fost propus pentru prima dată de savantul australian

Bokris în monografia sa „Chimia mediului ambiant” pentru a evidenția aspectul chimic al

interacţiunii mediului cu organismele vii şi aspectul aplicativ al chimiei şi ecologiei în

protecţia mediului ambiant.

La sfârşitul anilor 70 încep anilor 80 sunt iniţiate lucrările de aplicare a sistemelor de

rexod la rezolvarea problemelor chimiei ecologice, la purificarea apelor reziduale, la

elaborarea metodelor de stabilizare a vinurilor seci şi de obţinere a vinurilor ecologic pure.

2