Cheltuieli privind serviciile publice din bugetele locale

Cheltuielile publice sunt plile efectuate de stat din resursele aflate la dispoziia sa n scopul satisfacerii nevoilor publice, a intereselor generale ale societii, a ndeplinirii obiectivelor urmrite de stat: funcionarea instituiilor publice, asigurarea ordinii i linitii publice i a siguranei naionale, finanarea nvmntului, culturii i sntii, precum i a sistemului de asigurri sociale, realizarea aciunilor economice de interes general. Aceste cheltuieli materializeaz cea de a doua etap a funciei de repartiie a finanelor publice, care const n repartizarea fondurilor publice pe diverse destinaii. Cheltuielile publice se fac, de regul, n bani, acetia reprezentnd cel mai comod i cel mai echitabil achizitor de bunuri materiale sau imateriale necesare pentru satisfacerea nevoilor generale. Prestaiile n natur, sub diferitele forme n care se pot prezenta (de exemplu, locuine de serviciu pentru funcionarii publici) au unele inconveniente, ntre care se numr faptul c nu ofer o imagine corect a sacrificiilor pe care populaia le face pentru ntreinerea serviciilor publice, imposibilitatea contabilizrii efective a acestor cheltuieli, implicit a stabilirii raportului de valoare dintre serviciile i contraserviciile prestate, faptul c acest tip de cheltuieli dau natere la abuzuri i nedrepti.Cheltuielile publice reflect efortul financiar public pe o anumit durat de timp, prevzute n bugetul de stat i n celelalte bugete. Ele concretizeaz destinaia pe care o au veniturile bugetului public n procesul de folosire a lor. ntrebuinarea acestor resurse este precedat de fixarea destinaiei lor, decizie care constituie, n fapt, o repartizare a fondurilor bneti conform cu opiunile forelor politice aflate la putere.Obiectivele finanate de stat n cadrul sectorului public, prin cheltuieli publice, se regsesc att n sfera nematerial ct i n sfera produciei materiale. ndeplinirea funciilor interne i externe ale statului se realizeaz printr-o multitudine de organe i instituii publice, pentru care i prin care se fac cheltuielile cu destinaie public.Cheltuielilor publice trebuie s conin trei elemente constitutive:- ntrebuinarea unor sume de bani;- sumele trebuie utilizate de stat sau o unitate administrativ-teritorial;- folosirea sumelor menionate s se fac n vederea satisfacerii unor trebuine publice. Pentru o mai bun nelegere a conceptului de buget local, trebuie avut n vedere mai nti ceea ce simbolizeaz o unitate administrativ-teritorial, iar conform Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naional, unitile administrativ-teritoriale sunt comunele, oraele i judeele; unitile administrativ-teritoriale de baz sunt oraele i comunele care cuprind una sau mai multe localiti. Aducnd o completare, lucrarea Finane publice coordonator Vcrel Iulian, caracterizeaz comunitile locale ca fiind colectiviti umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic i administrativ, care au autoriti publice diferite de cele ale statului. Bugetul local reprezint bugetul unitilor administrativ-teritoriale. Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanele publice locale reglementeaz elaborarea urmtoarelor bugete: bugetelor locale ale comunelor, oraelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureti, judeelor i municipiului Bucureti; bugetelor instituiilor publice finanate integral sau parial din bugetele locale, dup caz; bugetelor instituiilor publice finanate integral din venituri proprii; bugetului mprumuturilor externe i interne, pentru care rambursarea, plata dobnzilor, comisioanelor, spezelor i a altor costuri se asigur din bugetele locale i care provin din: mprumuturi externe contractate de stat i submprumutate autoritilor administraiei publice locale i/sau agenilor economici i serviciilor publice din subordinea acestora; mprumuturi contractate de autoritile administraiei publice locale i garantate de stat; mprumuturi externe i/sau interne contractate sau garantate de autoritile administraiei publice locale; bugetului fondurilor externe nerambursabile. Veniturile bugetare locale se constituie din: venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contribuii, alte vrsminte, alte venituri i cote defalcate din impozitul pe venit; sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; subvenii primite de la bugetul de stat i de la alte bugete; donaii i sponsorizri; sume primite de la Uniunea European i/sau ali donatori n contul plilor efectuate i prefinanri. Cheltuieli publice pentru aciuni social-culturale Realizarea acestei concepii genereaz cheltuieli social-culturale, reprezentand servicii gratuite sau parial gratuite de care beneficiaz intreaga populaie sau o parte a ei. Importana acestor eforturi sociale rezid in faptul c ele se finalizeaz intr-un nou nivel, mai ridicat, al culturii i civilizaiei ce caracterizeaz societatea/statul in cauz i care, la randul lor, contribuie la dezvoltarea economic a statului respectiv. In cadrul acestei concepii s-au individualizat aciuni vizand securitatea social i aciuni vizand protecia social. Securitatea social se refer la aciuni cu adres, directe, de care beneficiaz cei stabilii prin lege. Protecia social se refer la aciuni de orice natur, directe sau indirecte, specifice sau generale, iniiate de stat fa de fenomene sau activiti cu efect negativ asupra populaiei. De exemplu, cheltuielile in infrastructura colar (coli noi, clase noi, dotri, etc.) sunt incluse in protecia social, deoarece au un caracter general, vag, neidentificabil pe un anumit beneficiar, dar cu posibil efect favorabil pentru oricare cetean al rii : copil pentru c este sau va fi elev, tanr pentru c ar putea deveni student, adult pentru c ar putea beneficia pentru copiii si sau chiar pentru sine insui in contextul educaiei continue. Cheltuielile de invmant pentru burse sunt incluse in securitatea social pentru c au ca adres direct numai pe cei care indeplinesc anumite condiii legale: sunt elevi/studeni, au anumite rezultate in pregtire, au un anumit statut social etc. Principalele surse utilizate pentru finanarea cheltuielilor social-culturale sunt:-fondurile bugetare, care constituie in multe cazuri sursa principal i care, in Romania, include bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugete locale i unele fonduri speciale;-cotizaii sau contribuii ale persoanelor fizice sau juridice, care alimenteaz unele fonduri predestinate cum sunt fondul de asigurri sociale, fondul pentru ajutor de omaj, fondul pentru sntate .a.;-fondurile proprii ale intreprinderilor publice sau private, pentru aciuni privind protecia muncii, perfecionarea pregtirii profesionale a angajailor, aciuni sociale iniiate de respectivele firme ;-venituri ale unor instituii social-culturale din propria lor activitate ;-veniturile populaiei, din care aceasta suport prin tarife/preuri etc.-costul unor servicii/bunuri de factur social-cultural ;-fondurile organizaiilor nelucrative (fundaii, aezminte, societi filantropice, organizaii neguvernamentale, instituii de cult .a.); Cheltuieli publice pentru invmantCheltuielile publice pentru invmant reflect politica educaional a statului. Dimensiunea acestor cheltuieli este determinat de trei categorii de factori:-demografici, cu impact preponderent direct proporional; in aceast categorie de factori se include i strucutra pe varste a populaiei, care atenueaz impactul direct al numrului populaiei; pe de alt parte, in multe ri s-a iniiat i extins sistemul de educaie/invare numit al formrii continue, care atenueaz impactul invers al acelor structuri demografice in care predomin contingentele in varst;-economici, cu impact preponderent direct proporional; dezvoltarea economic i progresul tehnic necesit munc bine calificat i, prin aceasta, genereaz cerere pentru activitatea educaional; in acelai timp, creaz i posibiliti financiare sporite pentru susinerea invmantului;-sociali i politici, incluzand politica educaional, legislaia referitoare la invmant (durata invmantului obligatoriu, gradul de cuprindere a populaiei de varst colar, crearea resurselor de finanare etc.), normele de dotare pentru invmant etc.

Dimensiunea finanrii i sursele de provenien au specificitate in raport cu nivelul i tipul de invmant. Clasificaia UNESCO prevede urmtoarele categorii de invmant: precolar, primar, secundar (general, tehnic, profesional, pedagogic i postliceal), superior i alte tipuri. Practic, in multe state, la toate aceste categorii de invmant se intalnesc atat sectorul public (invmant public), cat i sectorul privat (invmantul privat). Finanarea invmantului privat se face din taxe de colarizare suportate de beneficiari, respectiv de familiile lor, dar nu sunt excluse sursele alternative (donaii, sponsorizri, contravaloarea unor prestaii efectuate de respectivele uniti). Finanarea invmantului public se face, pentru nivelele preuniversitare, in principal din bani publici: bugetul de stat i bugetele locale, precum i, in mai mic msur, din surse alternative de genul celor menionate mai sus. Finanarea invmantului public universitar este mai diversificat: surse bugetare, credite bancare pentru studii, surse extrabugetare (contravaloarea unor servicii de cercetare tiinific, expertiz, consultan .a.), sponsorizri, donaii, burse acordate de unele instituii, fundaii etc. Diversitatea finanrii este determinat in principal de caracterul opional (in toate rile) pe care il are pregtirea de acest nivel, astfel incat statul se implic in mai mic msur i numai prin bugetul central, nu i prin cele locale. In organizarea invmantului universitar acioneaz dou principii care au impact inclusiv asupra finanrii:-egalitatea de ans , adic toi aspiranii s aib ansa reuitei i toi studenii s aib ansa absolvirii, ambele independent de statutul lor etnic, rasial, religios, familial etc.;-echitatea, adic toi studenii s se bucure de efecte similare decurgand din alocaiile bugetare. Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente (de personal, pentru servicii i pentru materiale generale, dar i specific didactice, burse, subvenii) i cele de capital (investiii). Pentru determinarea cuantumului cheltuielilor se folosesc indicatori specifici, cum sunt: contingentul colar, costul unitar de colarizare, norme de invmant etc., precum i indicatori comuni, cum sunt: normele de intreinere i funcionare, chetuielile anilor precedeni etc. In rile dezvoltate, cheltuielile unitare de colarizare la nivelul invmantului superior sunt de circa 1500 USD/anstudent (la nivelul anului 1996), iar in Romania circa 900 USD/an student pentru (anul universitar 2000/2001). Eficiena acestor cheltuieli poate fi evideniat prin indicatori de mare sintez, cum sunt: gradul de cuprindere a populaiei colare, numrul de studeni la 100.000 de locuitori, durata medie a instruciei colare .a. Sunt utilizai i indicatori de natur financiar, cum sunt: costul formrii profesionale (suma actualizat a costurilor unitare anuale de colarizare), sporul de PIB sau venit naional la o unitate monetar de cost .a Cheltuielile publice pentru sntateCheltuielile publice pentru sntate reflect politica sanitar a statului. Dimensiunea acestor cheltuieli este determinat, in principal, de factori cu aciune direct, intre care cei mai importani sunt:-factorii demografici , respectiv numrul populaiei i structura ei pe varste; tendina creterii numerice este qvasigeneral i este insoit de o cretere a ponderii populaiei de varsta a III-a; intre aceste tendine i calitatea actului medical (atat preventiv, cat i curativ) exist o relaie pozitiv, al crui efect, in plan financiar, este creterea cheltuielilor publice pentru sntate;-factorii sociali, in primul rand nivelul de trai i gradul de instruire, care determin o preocupare mai intens a individului pentru conservarea propriei snti, dar i exigene sporite fa de actul medical i de modul in care statul se implic in problemele de sntate;-creterea preocuprilor privind prevenirea;-creterea costurilor atat in faza preventiv, cat i in cea curativ, datorit perfecionrii i modernizrii asistenei medicale i a tratamentelor, a amplificrii caracterului sofisticat al analizelor medicale, al aparaturii i al medicamentelor. Sistemul de ocrotire a sntii include un sector public (majoritar sau puternic majoritar in cele mai multe state) i un sector privat. Finanarea difer intre cele dou sectoare, pentru cel de-al doilea fiind qvasiexclusiv din tarifele percepute de la beneficiarii serviciilor, dar i din valorificarea brevetelor de cercetare, de tehnic medical etc., ca i din donaii sau subvenii. Finanarea sectorului public se face din urmtoarele surse: fonduri alocate din buget, cotizaii de asigurri de sntate (pltite atat de persoane fizice, cat i de persoane juridice), resursele populaiei (in special de la cei neasigurai) i ajutoare externe (Organizaia Mondial a Sntii, Crucea Roie Internaional, Semiluna Roie Internaional, Banca Mondial .a.). Finanarea aciunilor privind sntatea prezint o mare varietate de forme (sisteme), dintre care trei sunt mai frecvente:-sistemul Bismark, practicat in mai multe ri din Uniunea European, in care finanarea public este secundar i cea prin cotizaii este predominant; cotizaiile sunt pltite i de salariai i de intreprinderi i sunt gestionate de case de asigurri de boal; acestea acoper toate cheltuielile de ingrijiri medicale, indiferent c sunt prestate de uniti sau medici din sectorul privat sau din cel public, statul suportand salariile personalului medical angajat in cadrul celui din urm; exterior sistemului funcioneaz asigurrile private de sntate, a cror pondere in finanare este redus;-sistemul Beveridge, practicat in Anglia, in care finanarea se face din impozite, iar gestiunea banilor este in sarcina Ministrului Sntii; finanarea din sursele bugetare este puternic predominant, completrile fcandu-se din pli efectuate de bolnavi, in special pentru o cot din contravaloarea medicamentelor;-sistemul american, practicat in SUA, bazat in principal pe asigurrile private de sntate; statul finaneaz asistena medical pentru persoanele de varsta a III-a (peste 65 de ani) i pentru cele cu venituri sub pragul srciei. In Romania, sistemul de finanare a ocrotirii sntii a intrat, incepand cu anul 1998, intr-un proces de reform prin instituirea asigurrilor sociale de sntate (un sistem asemntor celui german). Cotizaiile sunt suportate de ctre salariai (prin impozitul pe salarii) i de ctre persoanele juridice (prin cote calculate la fondul de salarii); din aceste surse se acoper plata medicamentelor, a serviciilor medicale i cheltuielile administrative i de funcionare a prestatorilor de servicii medicale. Gestionarea acestui fond revine Casei Naionale de Asigurri de Sntate i unitilor similare judeene i a municipiului Bucureti. Din bugetul de stat sunt finanate: funcionarea unitilor sanitare publice, a instituiilor administrative de sntate, a unitilor sanitare speciale (TBC, psihiatrie .a.), a instituiilor de cercetare pentru sntate, precum i investiiile in sectorul sanitar public. In plus, exist cateva fonduri speciale extrabugetare pentru sntate (vezi subcapitolul 5.5) dintre care Fondul de asigurri sociale de sntate se utilizeaz in beneficiul unitilor finanate integral din resurse bugetare, este gestionat de Ministerul Sntii i se constituie din :o tax de 10% din veniturile obinute din publicitatea pentru produse din tutun, igri i buturi alcoolice;o tax de 1% din veniturile productorilor de astfel de produse;cot din veniturile policlinicilor cu plat .a. Cheltuielile publice pentru sntate includ dou mari categorii de destinaii: organizarea, intreinerea i funcionarea instituiilor sanitare (atat cheltuieli generale, cat i cheltuieli medicale); prevenirea i educaia sanitar. Eficiena acestor cheltuieli se determin pornind de la principalele categorii de efecte pe care acestea le genereaz:-efecte medicale , cu caracter individual, extrem de importante deoarece vizeaz refacerea sntii, esenial i mai presus de orice pentru persoanele bolnave i familiile lor;-efecte sociale , care reflect starea general de sntate a intregii populaii, cum sunt: sperana medie de via, morbiditatea, mortalitatea general i cea infantil, gradul de asisten medical a populaiei (numr de locuitori la un medic, la un pat de spital, arondai unei uniti sanitare etc.);-efecte economice , care reflect in general neproducia datorat strii nesatisfctoare a sntii: perioada medie de incapacitate de munc, eradicarea unor boli, creterea duratei medii a vieii active .a.

Cheltuieli publice pentru cultur Cheltuielile publice pentru cultur au in vedere organizarea, funcionarea i intreinerea instituiilor culturale legate de orice art (biblioteci, muzee, teatre, filarmonici, oper-operet, patrimoniu cultural), dar i pres, edituri, case de film .a. Aceste cheltuieli reflect politica cultural a statului. Principalele surse de finanare sunt fondurile bugetare, incasrile proprii ale instituiilor respective, donaii, sponsorizri. Specificul finanrii este legat de modul in care se finalizeaz activitatea acestor instituii:-in cazul finalizrii in bunuri (cri, librete, partituri, filme, picturi, sculpturi .a.), acestea presupun vanzarea in condiii economice, adic astfel incat preurile practicate s acopere costurile i s rezulte chiar un profit; in acest caz finanarea este de tipul autofinanrii, iar bugetul intervine numai in msura in care preul nu acoper costul sau cand dorete s subvenioneze unele dintre aceste bunuri pentru a incuraja consumul lor;-in cazul finalizrii prin servicii (audiii, vizionri, concerte, spectacole .a.), acestea se fac adesea cu titlu gratuit (vizite la muzee, concerte pentru copii) sau cu tarife modice; in acest caz finanarea se face preponderent prin buget in completarea incasrilor proprii respectivelor instituii sau prin constituirea acestor incasri in venituri extrabugetare. Finanarea acestor activiti se face in cea mai mare parte din bugetele locale. Principala lor destinaie o reprezint activitile curente (salarii, materiale, servicii i utiliti generale) i investiii in infrastructur (construcii), iar ca excepie investiii in opere de art. In multe ri (inclusiv Romania) in categoria acestor cheltuieli se includ i cele pentru culte, activitatea sportiv, aciuni pentru tineret i recreare/divertisment. Finanarea prin sponsorizare, in ara noastr, este stimulat prin faptul c sponsorul poate beneficia de reducerea cu 5-10% a bazei impozabile a impozitului pe profit, in funcie de tipul de activitate (cultural, de culte, sportiv, pentru tineret, pentru recreare) pe care a sponsorizat-o.

Cheltuieli publice pentru aciuni economice In cadrul acestei categorii de cheltuieli se includ, in mod frecvent, i cheltuielile pentru protecia mediului i cele pentru cercetare-dezvoltare. Cheltuieli publice pentru protectia mediului Aceste reflect politica ecologic a statului i sunt efectuate de acesta pentru meninerea parametrilor ecologici in contextul efectelor negative pe care dezvoltarea economic le-ar putea avea asupra mediului natural. Aceast concepie, aprut la inceputul anilor 70 i menionat in lucrarea Limitele dezvoltrii (Clubul de la Roma, 1972), este cunoscut azi ca dezvoltare durabil i presupune concomitena dezvoltrii economice cu, cel puin, pstrarea parametrilor de mediu. Intervenia statului in aceast chestiune este determinat de caracterul public al mediului inconjurtor i de faptul c alterarea lui afecteaz intraga comunitate. Statul intervine, dar nu este echitabil i nici raional ca eforturile de refacere/pstrare a caracteristicilor de mediu natural s fie suportate de intreaga societate in mod solidar. De aceea, in finanarea acestor aciuni, primeaz principiul poluatorul pltete. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU CERCETARE-DEZVOLTAREReflect politica statului in domeniul tiinei i sunt efectuate de acesta pentru a susine i incuraja inovarea. Finanarea acestui domeniu se face cu anumite diferenieri, in raport cuforma pe care o imbrac cercetarea:-cercetarea fundamental , al crei scop este inovarea teoretic, extinderea limitelor cunoaterii; este finanat in mare msur de ctre stat;-cercetarea aplicativ, al crei scop este inovarea practic, respectiv crearea de produse/servicii/tehnologii/tehnici/reete noi sau imbuntite; este finanat in mare msur de agenii economici;-cercetarea de dezvoltare, al crei scop este aplicarea cercetrii i/sau transferul ei in economie i societate i care este finanat in mare msur de agenii economici. Cheltuieli pentru servicii publice generale, aprare, ordine public i siguran naional Cheltuielile de acest tip sunt ocazionate de necesitatea existenei unor organe specializate, rezultate din insi existena statului. Acestea sunt:-organe ale puterii i administraiei publice , in care se includ:-instituia prezidenial sau monarhic;-organele puterii legislative centrale sau locale (parlamentul i camerele sale, consilii locale);-organele puterii judectoreti; in ara noastr, aici se includ Ministerul Justiiei i structura sa de tribunale, judectorii i curile de apel, Curtea Suprem de Justiie i Ministerul Public;-organele executive centrale sau locale (guvern, ministere, prefecturi, primrii); in ara noastr, aici se includ i Curtea de Conturi, Curtea Constituional, Comisia Naional a Valorilor Mobiliare, Avocatul Poporului, alte agenii i oficii guvernamentale; Cheltuieli publice privind asigurrile sociale Asigurrile sociale sunt o form de protecie i sprijin, organizat de societate, pentru cazul in care membrii ei sunt in incapacitate temporar sau permanent de a-i catiga prin munc existena lor i a familiilor lor. In noiunea de societate se includ: statul, companiile naionale, regiile autonome, societile comerciale, unitile i organizaiile cooperatiste, asociaiile, intreprinztorii particulari i insei persoanele fizice, care, toate, apar in calitate de contribuabili pentru fondurile de asigurri sociale.

Bibliografie1.Finante publice locale - Elena Cigu -editura Tehnopress