Organizarea turistică a zonei

Cheile Turzii

Cluj – Napoca

Introducere

Turismul reprezintă un fenomen económico-social propriu civilizaţiei moderne, puternic

ancorat în viaţa societăţii. Prin conţinutul şi rolul său, turismul reprezintă astăzi un domeniu

distinct de activitate, o componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale pentru un

număr tot mai mare de ţari ale lumii.

Cercetarea ştiinţifică a fenomenului turistic integrează o arie tematică largă, de la

clarificările conceptuale şi definirea locului acestuia în strategia dezvoltării, la evidenţierea

determinanţilor, tendinţelor de evoluţie şi formele de manifestare, a coordonatelor şi

mecanismelor pieţei şi la evaluarea impactului său în plan economic, social, cultural, ecologic şi

politic.

Deşi, într-o primă etapă, turismul a reprezentat un factor de stimulare economică, de

protecţie şi conservare a resurselor naturale, din ce în ce mai frecvent, în ultimul timp, se observă

situaţii în care creşterea turismului afectează echilibrul ecologic şi calitatea resurselor turistice.

Mutaţiile majore din practica turismului au favorizat intensificarea cercetărilor cu privire la

conţinutul şi trăsăturile definitorii ale acestui domeniu, au impus crearea unui cadru metodologic

unitar pentru înregistrarea şi evaluarea dimensiunilor şi efectelor sale.

Turismul este considerat, în primul rând o formă de recreere alături de alte activităţi şi

formule de petrecere a timpului liber, el presupune mişcarea temporară a oamenilor spre

destinaţii situate în afara reşedinţei obişnuite şi activităţile desfăşurate în timpul petrecut la acele

destinaţii, în cele mai multe situaţii acesta implicând efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra

economiei zonelor vizitate.

Aşadar, turismul reprezintă o activitate complexă, cu o „multitudine de faţete”, cu

încărcătură economică semnificativă, poziţionată la intersecţia mai multor ramuri şi sectoare din

economie, toate acestea reflectându-se în varietatea punctelor de vedere cu privire la conţinutul

noţiunii de turism şi a conceptelor adiacente.

Turismul răspunde mai multor nevoi sociale ale omului, având calitatea de a deschide noi

orizonturi, de a descoperi noi aspecte ale lumii, activitatea turistică reprezintă un barometru al

calităţii vieţii, al gradului de cultură atins de populaţia unei zone. Datorită importanţei turismului

1

din zilele noastre, se impune a găsi o soluţie pentru valorificarea resurselor naturale şi antropice

ale unei zone acest lucru fiind realizat printr-o amenajare turistică a teritoriului.

Amenajarea turistică trebuie să fie concepută în relaţie cu dezvoltarea turistică şi chiar cu

progresul economic, dar trebuie să se ţină cont şi de cerinţele cadrului natural şi antropic.

Lucrarea de faţă are ca obiectiv realizarea unei amenajări turistice în zona Cheile Turzii,

în vederea inventarierii zonei, pentru a se putea dezvolta şi diversifica serviciile turistice.

2

Capitolul I. Analiza existentă a zonei turistice Cheile Turzii. Probleme şi

disfuncţionalităţi

1. Analiza cadrului natural a zonei turistice Cheile Turzii. Probleme şi

disfuncţionalităţi

1.1. Aşezare geografică

Cheile Turzii sunt o rezervaţie naturală protejată, aflată la o distanţă de 6 km vest de

municipiul Turda, de la care şi-a împrumutat şi numele. Orientate aproximativ pe direcţia nord-

vest spre sud-est, cheile cuprind între pereţii abrupţi un sector cu o lungime de 1272 m. La

intrarea Hăşdatelor în această strâmtoare, altitudinea este de 450 m, iar la ieşire, 425 m. Culmea

calcaroasă are tocmai aici, unde s-au format cheile, înălţimea cea mai mare. Astfel, pe dreapta

Hăşdatelor, Dealul Mănăstirii atinge 794 m, iar pe versantul opus, Dealul Sândului,759m.

1.2. Formarea Cheilor Turzii

Formarea acestui monument al naturii a început cu mulţi ani în urmă, când depunerile

Mării Sarmatice s-au aşternut peste întreaga regiune din jur, inclusiv peste culmea Buru-Tureni.

În urma mişcărilor de ridicare a scoarţei terestre, marea s-a retras şi apele curgătoare de pe

înălţimi s-au îndreptat spre Depresiunea Transilvaniei. Apele bazinului Petreştilor au fost

adunate de râul Hăşdatele, care şi-a adîncit valea în decursul milioanelor de ani prin straturile

mai moi sau mai tari. De la un timp nivelul albiei Hăşdatelor a coborât până la înălţimea

pintenului calcaros de azi, care era îngropat pe atunci sub depuneri moi. Încetul cu încetul, apa

curgătoare a erodat de-a curmezişul culmea de roci calcaroase. Ploile, zăpezile şi vînturile au

dezgolit de sub aşternutul moale culmea rezistentă, aceasta apărând ca un munte printre colinele

joase ale împrejurimilor. Hăşdatele însă şi-a păstrat albia tăiată, adâncind-o mai departe în roca

tare, dând naştere astfel la o „vale epigenetică", la fel cu cea a Cheilor Turenilor.

O teorie mai nouă asupra formării Cheilor Turzii şi ale Turenilor spune că acestea ar fi

luat naştere mai degrabă prin fenomenul „antecedenţei"; adâncirea treptată a văii este rezultatul

mişcărilor tectonice de ridicare produse în corpul pintenului calcaros.

3

La formarea Cheilor Turzii au mai contribuit şi o serie de alţi factori. Sub acţiunea de

dizolvare şi de coroziune a apelor de infiltraţie, în masa calcaroasă au luat naştere o serie de

fenomene carstice ca peşteri, avenuri, doline, lapiezuri etc.; toate au contribuit la fărâmiţarea

rocilor calcaroase, înlesnind astfel acţiunea de adâncire a văii. Variaţiile climei din epocile

geologice trecute au contribuit şi ele la dăltuirea cheilor. De la perioadele cu o climă caldă,

mediteraneană pâna la perioadele reci, glaciare, secetoase, sau bogate în ploi, toate şi-au lăsat

urmele în această regiune. Sub influenţa ploilor mai abundente, Hăşdatele a curs pe albia strâmtă

şi în panta accentuată din cheile în formare. Valurile furioase au ros puternic stâncile şi au adus

cantităţi masive de bolovani şi pietrişuri, pe care le-au depus în regiunea de ieşire din defileu.

Umiditatea mărită a atmosferei din aceste perioade a contribuit de asemenea la descompunerea

chimică a formaţiunilor calcaroase. În perioadele secetoase însă, din cauza debitului scăzut de

apă, albia Hăşdatelor era deseori secată. Sub influenţa insolaţiei puternice, fărâmiţarea mecanică

a luat proporţii mari intensificînd formarea numeroaselor grohotişuri şi „zuruşuri", care se pot

vedea şi azi. Puţinele precipitaţii din aceste perioade fiind sub formă de averse puternice au

provocat de asemenea ample distrugeri şi transporturi de materiale. Fenomenele succesive de

îngheţ şi dezgheţ din timpul glaciaţiunilor au avut şi ele o contribuţie importantă la modelarea

defileului.

Se poate spune că formarea Cheilor Turzii este rezultatul acţiunii comune, de-a lungul

anilor, a unui întreg complex de factori ai mediului natural.

1.3. Clima

Teritoriul Cheilor Turzii se încadrează în sectorul cu climă temperat-continentală

moderată. Temperatura medie anuală, în împrejurimile cheilor, atinge 8,5°C, ceva mai ridicată

decât la Cluj- Napoca. Iarna este moderată, luna ianuarie având o temperatură medie de —4,5°C.

Numărul mediu al zilelor cu îngheţ variază între 100— 120 anual. Primăvara, temperatura creşte

mai repede decât în munţi, motiv pentru care acest anotimp este mai scurt. Vara este relativ

caldă, mai ales în luna iulie, când temperatura medie în această regiune este de 19,3°C. Toamna,

temperatura scăzând încet, devine aici anotimpul cel mai lung.

Radiaţia solară globală însumează valori medii anuale de 110-115 kcal/cm an.

În regiunea Cheilor Turzii predomină vânturile de vest şi nord-vest, care bat mai ales

primăvara şi vara. Poziţia cheilor fiind pe direcţia acestor vînturi, se înţelege de ce ele au o

4

frecvenţă mare, o viteză şi tărie accentuate faţă de zonele limitrofe. Aceeaşi orientare explică

frecvenţa vânturilor de sud-est, de intensitate şi viteză mai reduse.

Umiditatea în Cheile Turzii se menţine destul de ridicată, chiar în circumstanţele unor

precipitaţii sărace, şi aceasta din cauza morfologiei specifice, cu pereţi înalţi şi deschideri înguste

între versanţi. Media anuală a precipitaţiilor atmosferice este de 552 mm. Cele mai mari cantităţi

de apă cad în luna iunie, iar cele mai puţine în luna februarie.

În interiorul Cheilor Turzii există şi diferite variaţii micro-climatice, în funcţie de

altitudine, expunerea sudică ori nordică a pereţilor calcaroşi, de înclinarea acestora şi gradul lor

de acoperire cu vegetaţie, de apropierea sau depărtarea de cursul apei. O astfel de particularitate

este lângă albia Hăşdatelor, alta pe brânele dogorite de soare ale Peretelui Uriaş, la altitudinea de

600 m şi cu totul alta pe versanţii umbriţi ai malului drept. Aceste multiple variaţii

microclimatice explică menţinerea unor specii de plante specifice regiunilor mai calde,

submediteraneene, alături de altele din regiuni mai reci, circumpolare.

1.4. Hidrografia

Reţeaua de râuri şi pârâuri din zona Cheilor Turzii aparţine bazinului hidrografic al râului

Arieş. Unul din afluenţii Arieşului este râul Hăşdatele, valea constructor al Cheilor Turzii.

Acesta izvorăşte la 26 km de Cheile Turzii, din coastă răsăriteană a Muntelui Mare şi se varsă în

Arieş lângă satul Corneşti. Hăşdatele se întinde pe o distanţă de numai 31 km, bazinul de recepţie

dezvoltându-se pe o suprafaţă de 215 km². Deşi primeşte 23 de afluenţi, râul nu are totuşi un

debit mare, rămânând sub l m3 pe secundă, fiindcă în bazinul său hidrografic precipitaţiile sunt

reduse. Debitul mediu variază de la un anotimp la altul. Astfel, în timpul topirii zăpezilor şi al

ploilor abundente, scurgerea apei atinge valorile maxime. Debitul obişnuit al lunilor de

primăvară depăşeşte de două ori debitul mediu anual. Volumul minim se înregistrează la sfârşitul

verii şi iarna.

Râul Hăşdatele îşi îmbogăţeşte apele cu ajutorul mai multor pârâuri. Cele mai importante

sunt văile Sălicea, Ciunla, Sălişte, Micuşu şi Negoteasa din versantul stâng, iar din versantul

drept pârâurile Hăşmaş, Şchiopi, Valea Mare şi Valea după Deal.

Dincolo de confluenţa cu valea Hăşdate, Arieşul mai primeşte din împrejurimile Cheilor

Turzii două pârâuri: Pordeiul şi Sănduleşti.

5

Pârâul Racilor, aval de comuna Tureni, şi-a creat drum sălbatic în calcarele Culmii

Petreşti, în apropierea Cheilor Turzii.

În cuprinsul Cheilor Turzii, apa Hăşdate se îmbogăţeşte şi cu aportul câtorva izvoare,

venite din ambii versanţi. La intrarea apuseană a defileului în faţa Dealului Guguleu, la stânga

albiei se găseşte Izvorul cu Jgheab a cărui apă are vara o temperatura de l2°C, iar iarna între 5° şi

7°C. Ceva mai departe, pe dreapta sunt două izvoare: Fântâna Morarilor şi Fântâna lui Chiper,

ambele cu temperaturi asemănătoare izvorului anterior.

Izvorul cel mai cunoscut din Cheile Turzii este Şipotul Cheii, la poalele Zuruşului Cetăţii

din dreapta râului, aproape de mijlocul cheilor. Acest izvor este alimentat în mare parte de apa

precipitaţiilor care se acumulează sub uriaşa cantitate de pietre. Temperatura apei prezintă mari

variaţii între anotimpuri, în iulie urcă pînă la 13°C, iar în ianuarie scade la 4°C.

A doua grupă de izvoare înregistrează o temperatură aproape constantă, atât vara cât şi

iarna. Acestea sunt izvoare care provin din adâncime. Izvorul Feredeului de sub Şura Balichii, nu

departe de intrarea apuseană a cheilor, prezintă vara o temperatură de 16°C, în timp ce iarna

valorile nu scad sub 14°C. Acest lucru se explică prin faptul că izvorul se află pe una din liniile

de ruptură ale scoarţei.

În vecinătatea Cheilor Turzii se evidenţiază existenţa unor lacuri naturale cum ar fi lacul

de la Cheia Turda, cantonat în gipsurile miocene.

În ceea ce priveşte disfuncţionalităţile pe care le prezintă aceasta zonă, se poate menţiona

faptul că există câteva râuri şi pârâuri neamenajate, câteva izvoare neamenajate şi zone în care

există pericol de inundaţii deoarece malurile râurilor sunt foarte joase.

1.5. Vegetaţia şi flora

Cheile Turzii adăpostesc o floră extrem de interesantă, care însumează un număr

neobişnuit de mare de specii. Aici s-a identificat aproximativ 1000 de specii floristice.

Bogăţia neobişnuit de mare în specii de plante a Cheilor Turzii se explică printr-un

complex de factori specifici. Poziţia privilegiată a Cheilor Turzii, cu orientarea generală nord-

vest—sud-est, apărată de fronturile atmosferice reci din nord şi aerul foarte uscat din sud, a

favorizat dezvoltarea şi păstrarea unor specii de plante întâlnite foarte rar chiar şi în alte părţi ale

continentului nostru. O specie floristică celebră din această categorie este usturoiul sălbatic, cu

6

flori palid-gălbui, numit de localnici „ceapa ciorii din cheie", care creşte pe poliţele pereţilor

abrupţi ai defileului, dar şi în crăpăturile stâncilor, la înălţimile ameţitoare din Peretele Uriaş.

Tot un martor al vremurilor trecute este o specie de aeral cu flori frumoase galbene, care

în afară de Cheile Turzii, Cheile Boiţei şi Munţii Bukk din Ungaria, nu s-a mai găsit nicăieri în

lume.

În Cheile Turzii s-au păstrat din lunga perioadă glaciară cîteva specii alpine, care azi în

alte locuri se găsesc numai la altitudini mari, cum ar fi ochiul boului cu flori violacee şi piciorul

cocoşului.

În timpul perioadei calde, secetoase, care a urmat după cea glaciară, unele specii de

plante din stepele din jurul Mării Negre au imigrat în Câmpia Transilvaniei, iar de acolo şi în

Cheile Turzii. Din această vegetaţie de stepă s-au păstrat specii de colilie, de negară, păiuş,

peliniţă etc. Tot dintr-o perioadă caldă şi aridă, poate chiar preglaciară, au imigrat dinspre sud,

din Peninsula Balcanică şi din regiunile mediteraneene, câteva specii caracteristice, de exemplu:

trânjoaica, viţa sălbatică, o specie de iarbă mare cu flori galbene etc.

O importanţă ştiinţifică deosebită prezintă speciile care, acomodându-se mediului izolat

din chei, au evoluat într-o nouă specie sau subspecie. Aceste specii, numite endemisme sau

endemite au apărut în urma izolării geografice a rezervaţiei. Dintre cele 29 de endemisme cele

mai importante sunt: o specie de omag cu flori albastre sau violacee, o specie de stânjenel, o

specie de vulturică şi câteva specii de spini.

În Cheile Turzii se mai găsesc 17 endemisme carpatice care sunt tot plante rare. Dintre

acestea, unele sunt adevărate podoabe ale abrupturilor cum ar fi frumoasa garofiţă cu flori albe.

În afară de plantele caracteristice Cheilor Turzii, în defileu se găseşte un arbust de o rară

frumuseţe, tisa, care e pe cale de dispariţie în Carpaţi. O altă raritate montană, ocrotită pe plan

republican, este tulichina de pe stâncile calcaroase cu flori mărunte roz-roşietice, fin parfumate.

Toate plantele de pe teritoriul Cheilor Turzii, rare ori comune, sunt ocrotite şi astfel,

ruperea, culegerea sau deteriorarea lor sunt strict interzise.

În urma unor cercetări minuţioase de peste 10 ani, s-au determinat în chei încă 666 de

specii de micromicete şi macromicete, nesemnalate până în prezent, care se adaugă la cele 47 de

specii de ciuperci cunoscute în trecut.

O altă categorie de plante inferioare o constituie lichenii. Au fost descoperite 91 de specii

caracteristice rocilor calcaroase, aşa numiţii licheni calcicoli. Dintre aceştia 10 n-au mai fost

7

semnalate până acum în ţara noastră, iar 9 sunt rarităţi, Cheile Turzii reprezentând al doilea loc

de creştere în România a acestor specii de licheni.

Păduricea de aluniş cu arţar de la ieşirea Hăşdatelor din chei, 22 s-a format, probabil, în

urma circulaţiei frecvente prin defileu, iar pădurea de pini de pe versantul drept, sub Pădurea

Mischiului, a fost plantată la începutul acestui secol.

1.6. Fauna

În spaţiul Cheilor Turzii, fauna urmează în linii mari distribuţia zonală a vegetaţiei.

Formele de relief, solul, clima şi mai ales microclimele cheilor au exercitat o influenţă

hotărâtoare şi asupra animalelor. Pe lângă cele mediteraneene, se găsesc aici şi specii montane,

subalpine.

Datorită faptului că se constituie în teritoriu ocrotit, valea râului Hăşdate oferă condiţii

favorabile dezvoltării faunei piscicole de talie mica şi mijlocie. În adâncul undei reci se găsesc:

zvârluga şi grindelul. În marginea apelor, pe lângă malurile străjuite de pereţii verticali, trăiesc

porcuşorii căutând adăpostul grotelor sau al rădăcinilor de sub apă.

Dintre numeroasele specii de broaşte, atât de frecvente în mediul umed al cheilor, se pot

menţiona: broasca roşie de munte, care trăieşte mai mult prin părţile ierboase, brotăcelul precum

şi broasca râioasă brună. Reptilele sunt reprezentate prin puţine specii în Cheile Turzii. Pe

malurile Hăşdatelor, acoperite cu o vegetaţie mai abundentă, este destul de frecvent şarpele de

apă. În partea inferioară a cheilor, prin locurile stâncoase sau prin ascunzişurile de la marginea

pădurilor, apare deşi mai rar, vipera, o specie de şarpe veninos. Pe vreme umedă, pe cărările

defileului se întâlneşte năpârca, o şopârlă lipsită de picioare, asemănătoare cu un şarpe, de

culoare plumburie.

Stâncile acoperite cu vegetaţie de pe versantul stâng sunt năpădite de insecte. Călugăriţa,

atât de rară în alte părţi, aici e destul de des întâlnită. O insectă răpitoare, de origine

mediteraneană, semănând cu un fluture colorat în negru şi galben, este Ascalaphus macaronius,

ale cărei larve se hrănesc cu păduchii de frunze.

Fluturii, începând cu primăvara timpurie şi până în toamna târzie, sunt frecvenţi. În afară

de speciile comune, Cheile Turzii adăpostesc şi câteva rarităţi a căror faimă a trecut peste

hotarele ţării: specia Dysauxes punctata, frecventă în tufişurile de pe Grohota Morarilor,

Heterogynnis penella, ce zboară prin împrejurimile stâncoase ale Coastei Călăştur, Eublema

8

suavis, frumos colorată, zburând prin tufişurile abrupturilor calcaroase ale cheilor, cunoscută de

asemenea ca o raritate a faunei noastre.

Dintre toate vertebratele, păsările sunt reprezentate în chei prin cel mai mare număr de

specii. O raritate a cheilor, este mierla-de-piatră, cu un penaj multicolor. Una dintre cele mai

caracteristice păsări din chei este presura mustăcioasă, pasăre tipică de stâncării, de mărimea

unei vrăbii, dar frumos colorată. Una dintre podoabele de preţ ale Cheilor Turzii este fluturaşul

purpuriu, o adevărată bijuterie a abrupturilor stâncoase. Dintre păsările răpitoare de zi, vindrelul

roşu sau eretele roşu , din familia şoimilor, este caracteristic stâncilor din defileu. Dar adevărata

fală a cheilor este acvila. Un interesant paradox biologic e cazul vulturului pleşuv negru. Dintre

păsările răpitoare de noapte, buha sau bufniţa mare îşi face cuibul în găurile stîncilor calcaroase.

E cea mai mare specie de bufniţă din Europa centrală, lărgimea aripilor fiind de 150—175 cm.

Tot o raritate este şi corbul, pasăre cu un penaj frumos, negru-lucios, al cărei corp are o lungime

de aproape 3/4 de m.

Mamiferele de asemenea populează în mare număr Cheile Turzii. Două insectivore

interesante sunt chiţcanul-de-pădure şi chiţcanul-de-apă.

Din cauza numărului mare de peşteri, liliecii sunt reprezentaţi prin numeroase specii.

Dintre carnivore, vulpea este cea mai răspândită. Nevăstuica, viezurele şi jderul de piatră sunt de

asemenea prezente. Pisica sălbatică, fiara cheilor, poate fi zărită în părţile păduroase.

Dintre omnivore se poate aminti mistreţul, animalul cel mai mare al Cheilor Turzii. De

asemenea, căprioarele se întâlnesc tot mai mult pe padinile mai ferite. Veveriţa şi iepurele sunt

de asemenea prezente.

1.7. Peşteri

Fenomenele carstice cele mai interesante din zona Cheile Turzii sunt fără îndoială

peşterile. Deşi majoritatea din ele sunt mici, datorită îngustimii culmii calcaroase, aceste peşteri

prezintă interes, atît pentru oamenii de ştiinţă, cât şi pentru vizitatori.

Cea mai mare peşteră din chei este Peştera Ungurească, situată pe malul drept, la

jumătatea muntelui, la baza unui perete înalt de circa 100 de metri, numit Peretele Vulturilor.

Gura peşterii este foarte largă, având 20 de metri lăţime şi 15 înălţime.

Peştera pătrunde în munte cam 76 de metri şi este luminată natural pe o porţiune mare. Din tavan

atârnă frumoase perdele de stâncă, din care, din când în când, mai cad bucăţi de piatră. Această

9

peşteră a fost folosită încă din preistorie, săpăturile arheologice scoţând la iveală fragmente de

ceramică, obiecte şi unelte, utilizate de oamenii primitivi. Tot pe malul stâng este situată şi

Peştera Binder, la o latitudine de 518 m. Intrarea larga de aproximativ şase metri are numai doi

metri înălţime. În interior se poate vedea că tavanul peşterii se înalţă la şapte metri, pe o distanţă

de 20 m, când sala se închide. Doar în dreapta se poate observa un culoar foarte îngust, ce se

adânceşte cu încă câţiva metri. Pe peretele din fundul peşterii se găseşte o semnătură, De Pato,

datând din anul 1574 şi aparţinând, cu siguranţă, celui mai vechi vizitator cunoscut.

Pe malul stâng se pot observa trei peşteri: Peştera Morarilor, Cetăţeaua Mică şi Peştera

Călăştur. Accesul la Peştera Morarilor este foarte greu deoarece gura peşterii este inundată de

vegetaţie, iar pe platoul din faţa intrării creşte un adevărat lan de urzici. Ineditul Peşterii Călăştur

este dat atât de aspectul de catedrală gotică al intrării, cât şi al interiorului în care tavanul în arc

frânt este susţinut de coloane caloaroase.

Dintre peşterile mai importante situate de-a lungul celeilalte direcţii de rupturi pe care o

urmează cheile (nord-vest spre sud-est) se găsesc Peştera Filimon (numită şi Peştera romboidală)

şi Peştera Hornarilor, ambele de pe malul drept. Gura Peşterii Filimon este înaltă de 3 m şi are

contururi romboidale. În interior ea este adâncă de 5 m, apoi se continuă în sus cu un horn lat.

Pereţii sunt împodobiţi cu incrustaţii de calcar. Peştera Hornarilor este situată la cota de 582 m.

Intrarea în peşteră este dreptunghiulară şi înaltă de 6 m. Galeria încăpătoare este orientată nord-

vest spre sud-est, largă de 3—4 m şi lungă de 22 m. Spre fundul peşterii, bolta cu stânci în formă

de draperii coboară mult. La capătul galeriei se deschide spre dreapta un coridor foarte îngust, pe

care se poate înainta cu vreo 15 m. Apoi culoarul se înclină brusc şi se continuă vertical până la o

adâncime de cca 30 m terminându-se cu un bazin adânc cu apă

S-a constatat că peşterile cheilor sunt situate la mai multe niveluri, corespunzătoare

teraselor formate succesiv, resturi ale vechilor funduri ale văii Hăşdatelor, rămase suspendate din

cauza adâncirii treptate a cursului de apă şi nedistruse de agenţii externi. Astfel, la cea mai înaltă

altitudine se găseşte Peştera Călăştur (751 m), aproape de culme. La nivelul următor, la 630 m,

tot în peretele stâng, se află Coşul Hilii, din care n-a rămas decât bolta de la intrare. La al treilea

nivel, 580—600 m, în peretele stâng se află Peştera Morarilor, iar pe cel din dreapta, Peştera

Ascunsă, a Feciorilor, a Hornarilor şi Peştera Ungurească. Mai jos urmează nivelul cuprins între

520—230 m, cu Peştera Modoloaie, a Liliecilor, a Cuptorului şi Peştera Binder. Nivelul inferior

e reprezentat prin peşterile Cetăţeaua Mică şi Cetăţeaua Mare, aşezate faţă-n faţă, precum şi

10

Peştera Filimon. Acestea se găsesc la o înălţime de 450—485 m. Trebuie amintită şi Peştera cu

două intrări, situată chiar la actualul nivel al Hăşdatelor, expusă inundaţiilor.

Peşterile din Cheile Turzii, din cauza cantităţii reduse a apelor de infiltraţie s-au oprit în

dezvoltarea lor şi, lipsind formaţiunile specifice, stalactite, stalagmite etc. şi fauna cavernicolă,

prezintă puţin interes speologilor. În schimb, ele s-au dovedit a fi deosebit de importante din

punct de vedere arheologic.

Peşterile din Cheile Turzii au fost populate pentru prima dată de către omul primitiv în

paleoliticul mijlociu, „cultura musteriană" (120 000—100 000 î.e.n.). Atestări în acest sens au

fost descoperite numai în peşterile situate la nivelul superior : Peştera Călăştur, Peştera

Morarilor, Peştera Binder. Urmează, cronologic, epoca neolitică (6000—1900 î.e.n. : culturile

„Lumea Nouă" şi „Petreşti") identificată mai ales în Peştera Ungurească, Peştera Binder, a

Hornarilor, a Morarilor etc. Vestigii ale epocii cuprului (1900—1600 î.e.n. ; cultura Coţofeni),

ale epocii bronzului (mileniul al II-lea î.e.n.) şi cele din prima vârstă a epocii fierului (sec. XII —

V î.e.n.) au apărut cu precădere în etajele mijlociu şi inferior ale peşterilor.

În această zonă pot fi menţionate alte câteva disfuncţionalităţi naturale cum ar fi:

alunecările şi ruperile de teren, câteva surse de poluare reprezentate de cariera din apropiere şi de

autostradă şi viroage (văi mici, râpoase şi mocirloase, care s-au format în urma ploilor şi a

inundaţiilor sau prin părăsirea albiei de către un râu).

2. Analiza cadrului antropic a zonei turistice Cheile Turzii. Probleme şi

disfuncţionalităţi

Cum zona turistică Cheile Turzii se întinde pe suprafaţa localităţilor Buru, Mihai Viteazu,

Moldoveneşti, Tureni, Iara, Sănduleşti, Cheia şi Borzeşti, cadrul antropic este reprezentat de

oamenii care locuiesc în imprejurimile zonei.

Comuna Mihai Viteazu, atestată documentar încă din anul 1170, este situată la poalele

munţilor Apuseni, de-a lungul Văii Arieşului, în zona de contact a Munţilor Trascăului cu

Podişul Transilvaniei. Din punct de vedere teritorial comuna Mihai Viteazu este una dintre cele

mai mici din cadrul judeţului Cluj, ea având o suprafaţă de 47.53 km², respectiv 4753 ha, dintre

care 350.87 ha fiind intravilan.

11

Comuna Mihai Viteazu este alcătuită din 3 sate: Mihai Viteazu, Corneşti şi Cheia.

Mihai Viteazu, centrul de comună, este şi cea mai importantă aşezare din punct de vedere

socio-economic şi cultural. Se găseşte pe cursul Arieşului şi pe DN 75 la 6 km de Turda. În

august 2006 Mihai Viteazu a devenit “sat european”, ca urmare a rezultatelor deosebite

înregistrate în cadrul acţiunilor comunitare înscrise în baza concursului “Satul românesc, sat

european”, organizat în 2005 de către Delegaţia Comisiei Europene în România.

Cheia este situată în partea de nord-vest a comunei, în zona colinară. Pe raza localităţii

Cheia se află cabana Cheile Turzii şi intrarea în vestitele Chei. Este cea mai mică dintre

localităţile comunei şi este aşezată pe malul stâng al Arieşului. Este legată de şoseaua naţională

printr-un drum comunal asfaltat de 1 km.

Din punct de vedere al densităţii generale, comuna Mihai Viteazu se află pe locul al

nouălea în rândul localităţilor rurale ale judeţului, cu o densitate de 127 locuitori/km², faţă de

media de 38,4 locuitori/km² pe judeţ pentru zona rurală.

Populaţia comunei este de 5749 locuitori din care 49,47% sunt bărbaţi, iar 50,43% sunt

femei.

Comuna Moldoveneşti (atestată documentar în anul 1074) este situată în partea de sud,

sud-est a judeţului Cluj şi grupează în teritoriul sau şase sate: Moldoveneşti, Plăieşti, Badeni,

Stejeriş, Pietroasa şi Podeni. Ocupă 144,96 km² din care teritoriul intravilan al celor şase

localităţi este 733 ha, şi teritoriul extravilan este de 13763 ha. fiind a doua ca mărime din judeţul

Cluj.

Comuna are o populaţie de 3345 de locuitori din care 1636 bărbaţi, 1709 femei şi 596

copii (272 la şcoli şi grădiniţe).

În comună sunt 1791 gospodării grupate astfel: în Moldoveneşti 1255, în Bădeni 730, în

Plăieşti 657, în Podeni 656, în Stejeriş 197, iar în Pietroasa 173.

Principala ocupaţie a localnicilor este agricultura, pe cele 5043 ha de pamânt arabil ei

cultivând legume de toate felurile, dar în cantitate mare se cultivă ceapa, morcovii şi cartofii. În

localităţile Podeni şi Pietroasa ponderea o prezintă creşterea animalelor.

Comuna Iara (atestată documentar în anul 1228) este situată în  sud-vestul judeţului Cluj,

la limita dintre Depresiunea Transilvaniei şi Muntii Apuseni. Face parte din zona Hăjdate-Turda.

12

  Comuna Iara are în componenţă, pe lângă localitatea de reşedinţă a comunei, alte

douăsprezece sate: Agriş, Borzeşti, Buru, Cacova Ierii, Făgetu Ierii, Lungeşti, Masca, Magura

Ierii, Ocolişel, Surduc, Valea Agrişului şi Valea Vadului.

Conform recensământului de la 1 iulie 2007, are o populaţie de 4554 locuitori.

În Evul Mediu a fost populată de locuitori saşi în slujba unui conte local. În secolul XV a

devenit un sat predominat maghiar, după Reforma Protestantă din secolul XVI locuitorii au

trecut la confesiunea unitariană, iar din secolul XVIII sunt şi locuitori romano-catolici.

Satul Buru este aşezat la întretăierea unor importante drumuri care traversează Apusenii:

spre nord Valea Ierii – Cluj-Napoca, spre est Turda, spre sud Aiud, spre vest Baia de Arieş –

Câmpeni – Abrud.

În urma recensământului de la 1 iulie 2007 avea o populaţie de 219 locuitori.

Pe şoseaua Turda – Abrud, între Moldoveneşti şi Buru, exista pe vreme un loc de mare

atracţie turistică, o îngustare a drumului, numită de localnici Colţul Fetei, flancat de stânci înalte

şi spectaculoase; din cauza accidentelor rutiere frecvente petrecute în acest loc, partea dinspre

Arieş a Colţului Fetei a fost aruncată în aer în anii ‘50 ai secolului XX, iar şoseaua lărgită.

A fost în trecut staţie de cale ferată a Mocăniţei; pe versantul drept al Arieşului, în

amonte, turiştii folosesc şi astăzi vechiul Drum al Romanilor. Nu departe de Buru, în aval, se află

Valea şi Cheile Borzeşti, precum şi Cabana Buru din „Pădurea Oraşului”.

Comuna Tureni (atestată documentar începând cu anul 1276) este situată în partea

central-sudică a judeţului Cluj, la 22 km distanţă de municipiul Cluj Napoca şi la 9 km distanţă

de Turda.

Comuna este formată din următoarele localităţi: Tureni, care este şi centrul administrativ,

Miceşti, Ceanu Mic, Martineşti şi Comşeşti, ocupând o suprafaţă de 74,04 km2, din care 55,4 km2

sunt suprafaţă agricolă şi 5,34 km2 intravilan.

Are o populaţie de 2585 locuitori, din care 60% persoane apte de muncă.

Majoritatea locuitorilor din comunã se ocupă cu agricultura. Suprafaţa cultivată cu

cereale acoperă 2600 ha, cultivându-se în special grâu, porumb, plante tehnice, leguminoase şi

cartofi. Legumicultura se practică pe 179 ha, livezile de pomi fructiferi acoperă 35 ha, iar

pădurea ocupa peste 1300 ha.

13

Comuna Petreştii de Jos este situată în partea de sud a judeţului Cluj, în Depresiunea

Petreşti, la poalele Culmii Hăşdate a munţilor Petridului din cadrul munţilor Trascăului, pe râul

Hăşdate. Se află la 28 km distanţă de municipiul Cluj Napoca şi la 15 km distanţă de Turda.

Comuna este formată din următoarele localităţi: Petreştii de Jos , care este şi centrul

administrativ, Petreştii de Mijloc, Petreştii de Sus, Deleni, Livada, Crăieşti şi Plaiuri.

Activitatea economică a locuitorilor comunei este bazată pe agricultură, cultivarea

plantelor şi creşterea animalelor în gospodării individuale. Suprafaţa cultivată cu cereale este de

cca.100 ha, iar cu plante tehnice se cultivă cca. 500 ha.

Comuna Petreştii de Jos are o populaţie de 2128 locuitori.

Comuna Sănduleşti (atestată documentar din anul 1288) este compusã din două localitãţi:

Sănduleşti, reşedinţa de comună şi Copãceni, sat aparţinător comunei Sănduleşti.

Suprafaţa comunei este de 2248,21 ha, iar populaţia comunei este de 1857 de locuitori.

Activitatea predominantă în comună este agricultura, cu subramura: creşterea animalelor, fiind o

zonă de deal şi coline.

În această zonă majoritatea localităţilor au o populaţie îmbătrânită, unele dintre ele

rămânând fără niciun locuitor, doar cu câteva case părăsite, aşa cum este cazul satului Borzeşti,

în prezent nelocuit. Alte problema demne de a fi menţionate ar fi drumurile comunale

neasfaltate, drumurile judeţene de proastă calitate şi amplasarea autostrăzii în interiorul zonei

turistice Cheile Turzii.

3. Evaluarea potenţialului turistic natural al zonei Cheile Turzii

Cheile Turzii se încadrează cu siguranţă printre cele mai frumoase şi impresionante

sectoare de chei din Romania, un superb peisaj carstic de peste 3 km lungime, realizat de râul

Hăşdate, un mic afluent al Arieşului în calcarele jurasice din nord-estul munţilor Trascău.

Rezervaţia complexă (geologică, floristică, faunistică, arheologică) în care este inclusă

zona adăposteşte peste 60 de peşteri  dintre care cele mai importante sunt: Peştera Liliecilor,

Peştera Ungurească, Peştera Morarilor, Peştera Binder, Peştera Cetăţuia Mare, Peştera

Modoloaie, Peştera Ascunsă, dar şi o serie de  colţuri stâncoase, coloane, pereţi abrupţi unele de

peste 100 de m. Peşterile din Cheile Turzii sunt renumite şi pentru faptul că turdenii aici şi-au

găsit adăpost de-a lungul istoriei ori de câte ori au avut loc invazii de popoare migratoare.

14

Urmele de locuire din Cheile Turzii indică prezenţa omului în aceste peşteri încă din Paleoliticul

Mijlociu, din Neolitic şi aparţinând culturii Coţofeni. În peşterile din chei s-au facut foarte

interesante descoperiri arheologice: unelte, vase, podoabe, morminte ale omului primitiv.

În Cheile Turzii întâlnim un peisaj de o rară sălbăticie: pereţi de stâncă de peste 200 de

metri înălţime, creste ascuţite, tancuri şi turnuri de piatră, brine înguste şi vâlcele pietroase,

grohotişuri, arcade şi deschiderile a peste 30 de peşteri. Toponimele sunt sugestive: Turnul

Galben, Colţul Crăpat, Colţul Lat, Peretele Uriaş, Jgheabul Fioros, Zurusul Lung, Turnul Ascuţit,

Creasta Cocoşului, Colţul Sansil, Colţul Cetăţii, etc.

În afară de peisajul excepţional, aici şi-au găsit adăpost peste 900 de plante vasculare,

dintre care unele sunt foarte rare. Poate fi amintit usturoiul sălbatic, numit de localnici "ceapa

ciorii din cheie", şi care creşte în rest numai în sudul Munţilor Urali şi în Munţii Tian-Şan din

Asia Centrala. Fluturi rari, specii diverse de păsări şi alte vieţuitoare ale văzduhului zboară

printre pereţii cheilor.

Zona oferă excelente condiţii de practicare a drumeţiei montane: peste 100 de kilometri

de marcaje turistice ne conduc paşii prin şi în jurul cheilor, fac legatura cu alte obiective din jur

(Cheile Turenilor, Cascada Ciucaş, Cheile Borzeştilor, Defileul Hăşdatelor), cu localităţile

învecinate sau spre alte masive montane.

Cheile Turzii sunt unul dintre cele mai importante locuri din ţara pentru practicarea

escaladei sportive şi alpinismului: peste 150 de manşe şi trasee de escaladă, pitonate, de diferite

lungimi şi grade de dificultate, îi asteaptă pe căţărători, care vin în număr foarte mare.

Escaladarea pereţilor verticali oferă şi turiştilor un spectacol fascinant.

La Cheile Turzii se practică şi zborul cu parapanta. Zona oferă condiţii de practicare a

altor sporturi montane: orientare turistică, ciclism montan, speoturism şi schi (iarna, dacă este

zapadă suficientă).

Cascade

O importantă atracţie naturală local este şi Cascada Ciucaş, care se găseşte pe cursul

inferior al Văii Hăşdatii, nu departe de satul Corneşti, la sud-vest de Turda. Cascada Ciucaş este

situată în Defileul Hăşdatelor, ce prezintă numeroase rupturi de pantă, cu repezişuri şi cascade.

Cascada are o înălţime de circa 5 m, iar la bază apa bălteşte creând un mic lac.

Cheile Turenilor

15

Sunt o rezervaţie naturală sălbatică aflată la nord de municipiul Turda, în judeţul Cluj.

Lungimea lor o depăşeşte pe cea a Cheilor Turzii, atingînd 1850 m, datorită faptului că, spre

deosebire de Hăşdate, care şi-a axat cursul perpendicular pe direcţia de desfăşurare a barei

calcaroase, Turul o intersectează oblic, de unde un traseu mai lung în calcare.

O primă, şi cea mai importantă valenţă atractivă a cheilor derivă din morfologia lor

inedită. Spre deosebire de alte forme de acest gen amplasate într-un cadru natural pitoresc, cu

numeroase forme carstice, Cheile Turenilor se ivesc pe neaşteptate din monotonia peisajului

Câmpiei Transilvaniei. Ele sunt printre cele mai sălbatice din Munţii Trascăului, îngustimea

profilului transversal şi verticalitatea pereţilor obligând frecvent turistul la eforturi deosebite

pentru a le putea străbate. Talvegul văii prezintă numeroase repezişuri şi mici cascade (cea mai

înaltă atingând 3 m), iar la baza acestora apar marmite de mari dimensiuni unde apele înspumate

îşi domolesc pornirile în lacuri, numite local "bolboane" (Bolboana Feţelor, Bolboana Şerpilor).

Pe versanţii abrupţi apar forme ale reliefului carstic şi calcaros, platforme structurale,

polite, zimţi, pilieri (renumiţi sunt Popa Ţiganilor şi Tunsul).

În apropierea ieşirii din chei, înspre avale, la partea superioara a versantului drept, se află

un clasic portal, cel al Peşterii Şura Mare.

Formarea Cheilor Turenilor este aproape identică în desfăşurarea sa cu geneza şi evoluţia

Cheilor Turzii, situate în imediata apropiere. Emm. de Marlonne (1022) le-a definit ca

"prototipul Cheilor Hăşdatelor".

În Cheile Turenilor sunt cunoscute un număr de 29 de cavităţi, între care se detaşează

Peştera cu Silex (64 m lungime), Peştera cu Horn (29 m), Peştera de sub Grohotiş (27,5 m),

Peştera cu Săritori (21 m) etc. Deşi de dimensiuni reduse, ele diversifică atracţiile turistice,

oferind vizitatorilor un prim contact, de mica anvergură, cu lumea subterană. Există şi aici

numeroase peşteri pe care tradiţia orală le-a umanizat, pornind de la funcţia de adăpost vremelnic

(Peştera Morarilor, Peştera Zânelor, Peştera Feciorilor etc.). Alte atracţii turistice sunt Colţul

Câinilor, Stâna Crinilor.

Cheile Borzeşti

Cheile Borzeşti sunt situate la cca 5 km sud-vest de Cheile Turzii, fiind săpate de apele

Văii Borzeşti (Berchiş) în aceleaşi formaţiuni calcaroase jurasice, ca şi Cheile Turenilor şi Cheile

Turzii.

16

Privite dinspre culoarul Arieşului, Cheile Borzeştilor nu-şi trădează prin nici un indiciu

existenţa. Cheile Borzeştilor sunt situate, aşadar, în bazinul mijlociu al văii cu acelaşi nume, în

zona unde ea intersectează fâşia, efilata tot mai mult spre sud-est de calcare jurasice. Are o

direcţie relativ paralelă cu cea a cheilor din apropiere, respectiv nord-vest - sud-est şi o lungime

ce nu depăşeşte 400m.

Prezenţa Cheilor Turzii, de o parte, a defileului Arieşului de cealaltă parte răpeşte Cheii

Borzeştilor posibilitatea de a-şi etala valenţele atractive.

Geneza şi evoluţia cheii aduce câteva elementc particulare, neîntâlnite încă în Munţii

Apuseni. Astfel, ea este singura cheie prin care râul care a sculptat-o a curs în doua sensuri,

schimbându-şi, în timp, atât nivelul de baza cât şi colectorul. Cheia Borzeştilor şi-a început

morfogeneza odată cu pătrunderea epigenetica, în calcare, a văii primare. Odata cu schimbarea

sensului ei de drenaj, către Arieş, şi constituirea actualei configuraţii a reţelei hidrografice,

adâncirea primeşte un nou impuls, favorabil edificării reliefului de chei.

Datorită peisajului sălbatic, reprezentativ pentru Cheile Borzeşti, acestea au fost declarate

rezervaţie peisagistică.

Munţii Trascău

Munţii Trascău, care cuprind acest fenomen natural numit Cheile Turzii, participă la

alcătuirea Munţilor Apuseni, iar aceştia întregesc, la rândul lor, osatura Carpaţilor româneşti. Ca

localizare, aceştia alcătuiesc extremitatea de răsărit a Apusenilor, dincolo de ei desfăşurându-se

Podişul Transilvaniei.

Cu toate că au înălţimi moderate, Munţii Trascău sunt interesanţi datorită formelor de

relief spectaculoase, modelate în calcare de factorii atmosferici şi de ape, constituind prin acestea

principalele atracţii turistice ale zonei.

Varful cel mai înalt este Dimbau; alte vârfuri importante sunt Bedeleu (1227 m), Cireşul

(1239 m), Colţii Trascăului (1128 m), Plesa Râmeţului (1250 m), Piatra Ceţii (1233 m). Bogaţi

ân stâncării şi fenomene carstice (izbucuri, ponoare, chei, pereţi, creste, peşteri - Huda lui

Papara, Poarta Zmeilor, Bisericuţa), acesti munţi reprezintă, prin frumuseţe şi gradul lor de

accesibilitate, una din marile atracţii ale zonei turistice. Calcarul se iveşte mai cu seamă sub

forma unor bare puternic ridicate (500-900 m) peste ţinutul înconjurător (Culmea Bedeleului şi

Culmea Colţii Trascăului).

În masiv se afla iezerul Ighiel, lac de baraj natural de o frumuseţe deosebită.

17

Turistul va descoperi pe cărările Munţilor Tracău şi cele două defilee: al văii Iara, numit

Surduc, şi al Arieşului, între localităţile Buru şi Moldoveneşti, acesta din urmă fiind cea mai

solicitată poartă de pătrundere în Apuseni.

În vecinătatea Cheilor Turzii se evidenţiază existenţa unor lacuri naturale cum ar fi lacul

de la Cheia Turda, cantonat în gipsurile miocene

4. Evaluarea potenţialului antropic din zona turistică Cheile Turzii

Potenţialul antropic reprezintă totalitatea resurselor turistice rezultate ale creaţiei umane din

punct de vedere cultural - istoric şi tehnico -economic din cadrul unui teritoriu sau al unei aşezări

umane considerate ca având valoare turistică sau constituind bază de existenţă pentru turism.

Pe la începutul secolului XX, sus pe stâncă, pe partea stângă a Cheilor era aşezată o cruce

mare de lemn – crucea a fost amplasată în perioada interbelică, în cadrul unei ceremonii publice,

la care au luat parte atât oameni din partea locului cât şi oficialităţi din Turda – după război

crucea de lemn a fost înlocuită cu o cruce de metal, care mai există şi azi.

Pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XX, pe coama din partea dreaptă a Cheilor exista o

veche bisericuţă din lemn, nefolosită care a fost demantelată complet de către oamenii locului

spre sfârşitul anilor 50.

În anul 2004 a fost elaborată Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj, moment în

care au înscrise pe listă o serie de situri arheologice din zona turistică Cheile Turzii

Mihai Viteazu: tumulii preistorici din punctele Drumul Văii şi Izvorul Sălcii,

tumulii preistorici de pe malul stâng al Arieşului, în direcţia Sănduleşti, situl

arheologic din punctul Drumul Văii (epoca preistorică), situl arheologic din

punctul Valea Sândului (secolele II-III d.H., epoca romană), aşezarea romană din

punctul Coborâre, aşezarea romană de lângă fântâna Sai, şi situl arheologic din

punctul Cetatea Fetei (secolele II-III d.H., epoca romană).

Moldoveneşti: aşezarea preistorică din punctul Şanţul Păgânilor, situl arheologic

din Dealul Cetăţii, aşezarea romană (la 2 km de cetatea din Moldoveneşti) şi

necropola medievală din parcul Castelul Jósika (unde astăzi este Primăria)

Iara: aşezarea preistorică de la Iara, situată în extravilan şi aşezarea romană din

punctul Groapa lui Papa.

18

Tureni: situl arheologic din punctele La Furci, Svona, Ghincenghe şi tumulii

preistorici din punctul Ghincenghe.

Sănduleşti: situl arheologic preistoric din punctul Pietrele Rotate; tumulii

preistorici din punctul Pietrele Rotate; tumulii plasaţi extravilan; situl arheologic

din punctul 1 (extravilan) şi situl arheologic din punctul Piatra Tăiată (secolele

II-III d.H., epoca romană).

Petreştii de Sus: tumulii preistorici din punctul Dealul Bisericii, aşezarea

fortificată preistorică din punctul La Biserică, situl arheologic din punctul La

Pădure care datează din epoca bronzului, situl arheologic din punctul Terasa de

lângă şcoală şi casa parohială, aşezarea romană (sec. II-III d.C.) din punctele

Cernei, Cărămida şi Pietrosul.

În afara de lista cu aceste monumente istorice, mai sunt câteva care pot fi de mare interes

pentru turişti.

În comuna Mihai Viteazu, un obiectiv turistic nevalorificat suficient îl reprezintă biserica

reformată din localitate, monument istoric cu o vechime de câteva secole.

Biserica catolică din apropiere, construcţie interesantă, realizată într-un stil aparte are o

vechime de peste 150 de ani.

Palatul Wolf, în prezent Căminul Cultural din satul Mihai Viteazu reprezintă un obiectiv

care ar trebui valorificat la adevărata sa valoare.

Mormântul lui Mihai Viteazul reprezintă un alt punct de atracţie pentru turişti. Aici a fost

îngropat trupul lui Mihai Viteazul, capul a fost dus la Mânăstirea Dealu de lângă Târgovişte,

fosta capitală a Ţării Româneşti. Iniţial, pe acest loc, soţia sa Doamna Stanca, cu învoirea

principelui Transilvaniei Gabriel Báthory, a reuşit să ridice o capelă în stil bizantin, distrusă

ulterior intenţionat de către naţionalişti fanatici maghiari. Capela a fost realizată sub forma unei

troiţe. În anul 1923, pe locul fostei capele, a fost realizată o Troiţă din lemn, în prezent expusă la

Muzeul de Istorie din Turda (din anul 1977). Este lucrată în stil popular şi are gravată inscripţia:

„Aici a fost răpus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”.

În satele Corneşti şi Cheia se regăsesc ca şi obiective turistice biserica catolică, respectiv

cea ortodoxă.

19

În comuna Moldoveneşti, fondul turistic de natură antropică, reprezentat de Cetatea

Moldoveneşti, Castelul Josika şi Biserica Unitariană din Moldoveneşti completează zestrea

turistică a comunei.

Cetatea din comuna Moldoveneşti, cunoscută şi sub numele de „Cetatea Turzii” este una

din cele mai vechi amenajări fortificate din Transilvania medievală (sec. XI-XIII). Ea fost

construită pe locul unui vechi castru roman de apărare a drumului de transport al aurului

exploatat în Munţii Apuseni. A aparţinut iniţial populaţiei româneşti, devenită apoi cetate regală

maghiară. Cetatea e amintită (indirect) într-un document din anul 1075. A fost definitiv

abandonată în partea a doua a secolului XIII, din cauza masivelor distrugeri provocate de

invaziile tătare din anii 1241 şi 1285. Puţinele rămăşiţe ale fortăreţei se mai pot vedea şi azi.

Castelul Jósika este construit în stil baroc şi este utilizat în prezent de Primărie. În cursul

lucrărilor de plantare realizate în primăvara anului 1912 la Moldoveneşti, în grădina Castelului

baronului Jósika Gábor, a fost dezvelit accidental un cimitir de înhumaţie reprezentând 57

morminte, care au fost datate ca fiind din epoca medievală timpurie.

Biserica Unitariană din Moldoveneşti a fost construită în jurul anului 1300, în stil

romanic, iar mai târziu a fost rezidită în stil gotic. A fost înconjurată cu un zid de apărare, care nu

a rezistat însă atacului tătar din 1661, iar în anul 1672 a fost renovată.

A avut si o mare populatie amestecata etnic, eterogena din punct de vedere al ocupatiilor.

Aici si-au avut sediul marii baroni, conti ai zonei care au lasat in urma constructii cu o structura

impunatoare.

Multă vreme comuna Iara a cunoscut o mare activitate meşteşugărească, pe prim plan

aflându-se olăritul. Aici se aflau renumitele produse ceramice, realizate de olari a căror faima a

trecut de graniţele ţării. În  prezent, activitatea de olărit şi-a pierdut din importanţă, în localitate

mai există doar un singur olar care deşi are o vârstă înaintată încă modelează cu maiestrie lutul,

vasele ieşite din mâna lui fiind apreciate atât în ţara cât şi peste hotare.

La Iara, se găsesc biserici care au o arhitectură diversa şi o istorie deosebit de interesantă.

În primul rând, biserica unitariană care are o vechime de peste 750 de ani şi biserica reformată în

care sunt păstrate o serie de documente vechi, de mare preţ.

Alte obiective turistice de mare interes sunt: conacul Teleki (construit în secolul XIX),

conacul Beldi (construit în secolul XIX) şi conacul Kemény (construit în secolul XIX).

20

În comuna Sănduleşti obiectivele turistice sunt prezente prin: Castelul familiei contelui

Borş, Monumentul Eroilor din primul război mondial şi calea ferată îngustă Sănduleşti - Turda

(760 mm). Tot aici mai pot fi amintite şi Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, construită în

anul 1702 şi Biserica Unitariană din Sânduleşti, cunoscută şi ca “Biserica Unitariană din Sând”,

care datează din anul 1796.

Din categoria atracţiilor turistice se poate menţiona şi Mănăstirea Schimbarea la Faţă

Cheile Turzii, care ocupă un loc de primă importanţă în rândul mănăstirilor din Transilvania.

Bastion al ortodoxismului, vatră de tradiţie şi credinţă străbună, centru statornic de transmitere a

învăţămintelor perene pentru noile generaţii, aceasta a fost mănăstirea Petridul de Sus - Cheile

Turzii.

Prin donaţiile unui număr de credincioşi s-a creat o bună parte din baza materială şi

financiară necesară reconstruirii mănăstirii pe terenul concesionat gratuit de primaria comunei

Petreştii de Jos. Ba mai mult, s-a găsit şi un vietuitor pentru reînceputul vieţii călugăreşti în

aceste locuri, în persoana monahului Teofil Popescu, fiu al oraşului Turda. Călugărit la

Mănăstirea Cozia, monahul Teofil a acceptat să se întoarcă acasă, să reînnoade firul unei tradiţii

mănăstireşti cu profunde ecouri, aici, pe plaiurile natale.

Şi pentru ca lucrarea începută să fie dusă la bun sfârşit, o echipă de tineri teologi în frunte

cu monahul Teofil Popescu colindă în fiecare duminică satele şi oraşele transilvane pentru a

aduna fonduri necesare construcţiei. Primul corp de chilii este ridicat împreună cu paraclisul,

trapeza şi bucătăria. Locul este propice pentru viaţa mănăstirească, la doar un kilometru şi

jumătate depărtare de satul Petreştii de Sus, pe dealul numit La Curmaturi. Nu s-a putut construi

pe locul vechiului asezământ din cauza solului şi a condiţiilor vitrege de acolo, deşi aceasta a fost

dorinţa iniţială. Probabil acolo se va construi un mic paraclis şi o chilie ce va aparţine de

mănăstire.

O altă atracţie pentru turişti poate fi considerată şi Mocăniţa, denumirea locală dată unor

căi ferate înguste. Una dintre cele mai cunoscute este calea ferată care traversează o parte din

Munţii Apuseni între oraşele Turda şi Abrud.

Între anii 1910-1912 ia fiinţă Calea ferată îngustă Turda-Abrud, numită „mocăniţa”

datorită faptului că localnicii din zona respectivă erau cunoscuţi şi sub numele de „mocani” a

fost construită intre anii 1910 – 1912.

21

5. Forme de organizare turistică în cadrul zonei turistice Cheile Turzii.

În prezent, cei care doresc să viziteze zona Cheile Turzii, vor fi foarte dezamăgiţi

deoarece nu vor fi întâmpinaţi de nicio infrastructură adecvată şi nu vor avea la dispozitie niciun

serviciu turistic. Nu există nimic de cumpărat, nici măcar un suvenir sau material documentar.

Momentan, doar pe oamenii de ştiinţă şi pe activiştii din ONG-urile de mediu îi preocupă

protejarea acestei zone. Zecile de mii de turişti, la fel ca practicanţii sporturilor montane sau alte

categorii de vizitatori, practic nu aduc nici un beneficiu nici instituţiilor şi comunităţilor locale

din zonă şi nici judeţului sau statului. În schimb, zona necesită întretinerea amenajărilor şi

supraveghere ecologică, dar acestea costă.

Deşi au fost declarate rezervaţie naturală încă din perioada interbelică şi autorităţile le

recunosc oficial valoarea excepţională, Cheile Turzii nu beneficiază practic încă de atenţia şi

protecţia necesară, nici măcar de minimumul prevăzut de lege.

Astăzi, în Cheile Turzii

În prezent în Cheile Turzii:

Se aruncă gunoaie peste tot;

Se fură stâlpii de marcaj şi se şterg semnele ce delimitează rezervaţia;

Se păşunează în zona protejată;

Se execută construcţii ilegale sunt vandalizate amenajările turistice;

Se campează neautorizat;

Se face zgomot şi foc în interiorul cheilor;

Apele aduc munţi de gunoaie din satele din amonte;

Se pescuieşte şi chiar se vânează în plină zonă protejată, sfidând legile;

Motocicliştii vin o dată pe an, în număr foarte mare, exact în această zonă atât de

sensibila din punct de vedere ecologic;

MIG-urile de la Luna fac zboruri razante chiar deasupra cheilor, spre panica pasarilor si

animalelor;

exploziile de la carierele învecinate depăşesc limitele admisibile şi dislocă stâncile de pe

versanţi.

Lipsa unui cadrul legislativ adecvat, au dus la degradarea Rezervaţiei Naturale Cheile

Turzii. Multe din problemele apărute sunt datorate lipsei de cunoaştere a celor implicaţi, care

22

sunt privaţi de materiale de popularizare, ştiinţifice sau manageriale adecvate, prin intermediul

cărora să se poată aprecia cu obiectivitate oportunitatea unor măsuri cu adevarat eco-protective.

Trebuie luate anumite măsuri de stopare a degradării deoarece presiunea factorului antropic se

manifestă din ce în ce mai intens de pe mai multe planuri. Amplasarea lor în apropierea unor căi

de acces, a unor exploatări miniere, a unor zone populate, creşte vulnerabilitatea acestora în faţa

factorilor perturbanţi.

Întârzierea aplicarii unui plan de management adecvat va avea ca efect pierderea pentru

totdeauna a unui capital bio-genetic şi ştiintific inestimabil, imposibil de recuperat de către

generaţiile viitoare, mult sărăcite din aceasta privinţă, care astfel vor fi private de accesul la o

parte din valorile mediului natural.

Chiar dacă zona protejată şi aria adiacentă sunt lipsite de dotări corespunzătoare, turismul

este practicat în zonă, într-un ritm alert. Cheile Turzii este unul dintre cele mai importante locuri

din ţară pentru practicarea alpinismului, a drumeţiei montane, a orientării turistice, ciclismului,

speoturismului, etc. Din păcate, pentru că turismul nu s-a facut într-un cadru organizat, impactul

negativ a fost extrem de puternic. Potenţialul turistic local ar putea fi exploatat în acest fel mult

mai eficient.

Creşterea atractivităţii ofertei turistice locale prin amenajarea adecvată a acestei zone

reprezintă unul din cele mai puternice argumente economice având în vedere că rezervaţia este

vizitată în cursul unui an de aproximativ 4000 de turişti. În urma unui calcul aproximativ,

dimensionat la fluxul turistic actual, din încasarile taxei de vizitare, de filmare sau fotografiere,

de utilizare a traseelor de escalada, s-ar putea realiza venituri considerabile.

6. Evaluare circulaţiei turistice din zona Cheilor Turzii

Datorită binemeritatei lor faime, Cheile Turzii atrag la fiecare sfârşit de săptămână multe

sute de vizitatori (aproximativ 50 000 pe an) dintre care mai mult de jumătate sunt străini. Astfel,

Cheile Turzii sunt cel mai frecventat obiectiv turistic din judeţul Cluj concurând chiar şi cu

celebrul Padiş pentru locul I pe ansamblul munţilor Apuseni.

În anul 2009, 44 000 de persone au vizitat Chile Turzii, numărul turiştilor crescând cu

25% faţă de anul 2008 când au fost luaţi în evidenţă 25 700 de turişti.

23

Pentru realizarea unor amenajări şi îmbunătăţiri în Rezervaţia Naturală Cheile Turzii,

Consiliul Judeţean Cluj a alocat anul trecut suma de 27.000 de lei. Planul administraţiei judeţene

privind îmbunătăţirea activităţii turistice din zona Cheile Turzii s-a concretizat prin înfiinţarea de

poteci, trasee marcate prin indicatoare reamenajate, amplasarea de toalete ecologice şi, nu în

ultimul rând, prin reabilitarea celor două pichete de intrare. Scopul alocării acestor bani viza o

mai bună funcţionare a rezervaţiei, cât şi un confort sporit pentru turişti, iar rezultatul nu s-a lăsat

aşteptat, numărul turiştilor crescând în ultimul an. Dacă în 2008 rezervaţia a fost vizitată de

4.500 de copii sub 14 ani şi 21.200 de adulţi, în total 25.700 de turişti, în anul 2009 numărul lor

s-a ridicat la 4.400 - 6.800 de copii şi 37.200 de adulţi.

În Cheile Turzii se practică adesea turismul educaţional, diferite şcoli şi chiar grupuri de

studenţi solicitând în numeroase ocazii realizarea de prezentări detaliate ale cheilor, interesul

maxim fiind acordat florei şi faunei. Vizitatorilor interesaţi de aceste detalii le sunt puse la

dispoziţie informaţii avizate, acordate de către ghizii rezervaţiei, prezenţi în zonă pe întreaga

durată a sezonului turistic. Un motiv în plus ce facilitează prezenţa unui număr important de

turişti în Rezervaţia Naturală Cheile Turzii îl reprezintă preţul modic perceput pentru un bilet.

  Pe de altă parte, reprezentanţii administraţiei judeţene admit că au pierdut un proiect de

finanţare europeană important (400.000 de euro), care ar fi ajutat la creşterea calităţii serviciilor

turistice, precum şi la implementarea unui sistem de protecţie a rezervaţiei naturale. Finanţarea ar

fi acoperit partea de prezentare amănunţită a speciilor protejate, desfăşurarea de activităţi de

conştientizare şi informare a turiştilor, a comunelor învecinate cu rezervaţia, a copiilor din zonă

şi, nu în ultimul rând, ar fi ajutat la creşterea capacităţii instituţiilor de a administra aceste arii

protejate. Reprezentanţii administraţiei judeţene au explicat că proiectul nu a fost acceptat şi nu

au primit finanţare, dar nu din cauza conţinutului sau a structurii documentaţiei, ci din pricina

calităţii prezentării.

Surse din Consiliul Judeţean susţin că planul de îmbunătăţire a serviciilor din Cheile

Turzii va continua. Se are în vedere refacerea şi extinderea amenajărilor pentru vizitarea zonei,

deschiderea unui centru de informare turistică, realizarea unor spaţii de cazare şi alimentaţie

publică, cai de acces şi parcaje adecvate, instituirea unei taxe de vizitare, editarea de materiale

informative, bornarea clara a limitelor rezervaţiei şi zonelor-tampon, aducerea sub control a

fenomenului constructiilor ilegale şi tot ce mai este necesar. Deşi punere lui în aplicare necesită

24

mulţi bani, punerea lui în practică, pe lânga faptul că va asigura conservarea valorilor zonei, care

trebuie să rămână ţinta prioritară, va aduce destule venituri.

7. Analiza S.W.O.T. a zonei turistice Cheile Turzii

Puncte tari Puncte slabe- existenţa unor forme de relief

pitoreşti (chei, defilee, peşteri) ce se

instituie în obiective turistice de sine

stătătoare, de mare atractivitate;

- zona este inclusă în patrimoniul

UNESCO

- încadrarea într-un climat temperat

moderat, fără extreme deosebite, ceea ce

favorizează desfăşurarea activităţilor turistice

întregul an;

- zona deţine numeroase situuri

arheologice antice, cetăţi şi castele

medievale, biserici şi mănăstiri,

monumente cu rol decisiv în practicarea

turismului cultural;

- drumeţie montană;

- zborul cu parapanta;

- alpinism şi escaladă;

- lipsa amenajărilor specifice unei

oferte atractive competitive;

- lipsa serviciilor turistice;

- lipsa materialelor promoţionale;

- lipsa promovării ofertei turistice la

toate nivelurile (regional, naţional,

internaţional);

- lipsa unor instituţii indispensabile

informării şi organizării activităţilor

turistice (centre de informare turistică,

asociaţii ale promotorilor turismului din

diferite subramuri ale acestuia, sindicatul

lucrătorilor din turism etc).

- lipsa implicării comunităţilor locale;

- lipsa unui plan de management

adecvat;

- introducerea deficitară, cu amenajări

de circumstanţă, în circulaţia turistică a multor

25

- cel mai frecventat obiectiv din

judeţul Cluj;

- trasee accesibile pentru drumeţii,

alpinism şi escaladă;

obiective;

- lipsa unui proiect de dezvoltare locală

sau zonală;

Oportunităţi Ameninţări- includerea într-un parc natural al

Munţilor Trascău;

- crearea unor noi produse turistice;

- redescoperirea unor produse turistice;

- dezvoltarea capacităţii de cazare şi

alimentaţie;

- creşterea atractivităţii zonei datorită

numărului mare de turişti

- apropierea faţă de centre urbane

majore;

-

- menţinerea în stare latentă,

ineficientă economic şi social, a valorificării

potenţialului atractiv al judeţului;

- afectarea şi degradarea resurselor

turistice naturale sau antropice, prin exploatare

inadecvată;

- construirea unei şosele prin chei;

- localnici din satele vecine, care ar

vrea să nici nu existe Cheile, să fie doar teren

arabil sau păşune;

- fabrica de ciment din Turda care

doreşte să transforme Cheile în carieră de

calcar;

- botaniştii, care ar vrea să intre doar ei

pentru cercetari în chei;

- alpiniştii, care ar vrea să nu existe

amenajări turistice,

- cei care ies la picnic, care ar vrea să

fie potecă prin chei asfaltată şi chioşcuri cu

mici şi bere;

- iluminarea Cheilor Turzii;

- camparea în zonele interzise;

- furtul marcajelor turistice;

26

8. Organizarea spaţiului turistic. Concepte.

Prin amenajarea turistică se înţelege acţiunea de punere în valoare estetică şi economică

a unui obiectiv, complex atractiv sau zonă turistică. Ea generează prin edificarea unei anumite

părţi din infrastructura turistică produsul turistic sau oferta turistică integrală. Simpla existenţă în

spaţiul geografic a unui fond turistic remarcabil nu generează o mişcare turistică importantă, este

nevoie de intrarea în scenă a unor elemente infrastructurale care să asigure accesul în zonă după

care trebuie edificată baza tehnico-materială necesară unui turism modern .

Împrumutată şi adaptată din studiile vizând aglomeraţiile urbane şi industriale din

economiile regionale, noţiunile de ˝amplasare turistică˝, ˝localizare turistic˝, ˝valorificare

turistică˝ şi, ulterior de ˝amplasare turistică˝ a fost dezbătută pe larg în literatura de specialitate a

ultimelor decenii, ilustrând ordinea etapelor prin care au trecut diferitele teritorii înscrise pe

spirala ascendentă a dezvoltării lor.

Problemele concrete vizând organizarea spaţiului turistic şi conturarea treptată a unei

componente distincte a amenajării teritoriului – amenajarea turistică – au început să-i preocupe

pe specialişti relativ recent (începând cu deceniul şase al secolului XX), pe măsură ce s-a

înregistrat o intensificare fără precedent a călătoriilor turistice şi, odată cu aceasta, afirmarea

puternică a turismului de masă, concomitent cu acutizarea efectelor ce derivă din limitele

economiilor dezvoltate.

Amenajarea turistică a spaţiului geografic reprezintă o componentă esenţială a procesului

dinamic şi complex de organizare ştiinţifică a spaţiului geografic, care trebuie să beneficieze şi

să valorifice atât particularităţile componentelor teritoriului în cauză (naturale şi antropice,

vizând îndeosebi resursele, activităţile, funcţiile, etc) prin intermediul dotărilor şi serviciilor

specifice, cât şi posibilităţile de exploatare eficientă a acestora (în raport cu obiectivele şi

priorităţile vizate de gestiunea globală a spaţiului geografic analizat).

Aşadar, scopul prim şi finalitatea ultimă a acestui demers vizează atât integrarea optimă

şi echilibrată a activităţilor turistice în dezvoltarea economico-socială de ansamblu a teritoriului

vizat, cât şi armonizarea relaţiilor complexe care se instituie între mediul înconjurător şi

colectivităţile umane cu întreg ansamblul de factori care influenţează caracteristicile şi modul de

manifestare al acestor relaţii.

27

Amenajarea turistică devine „liantul” între cererea şi oferta de profil, stabilind o relaţie de

determinare directă între acestea şi fixând astfel limitele superioare ale absorbţiei turistice şi

pragul maxim de încărcare a ofertei turistice din teritoriul de referinţă. Ignorarea acestor praguri

atrage după sine afectarea, nu în puţine cazuri iremediabilă, a calităţii şi atractivităţii resurselor

turistice care stau la baza formării imaginii şi mărcii produsului respectiv.

Principalii factori care trebuie vizaţi într-o acţiune de amenajare turistică pot fi grupaţi

astfel:

- aptitudinile cadrului natural din unitatea teritorială supusă amenajării (numărul

obiectivelor, calitatea şi diversitatea acestora, poziţia spaţială şi legat de aceasta, gruparea

în teritoriu, accesibilitatea şi posibilităţile de integrare în circuitele turistice etc.);

- distanţa dintre zona emiţătoare şi cea receptoare, element ce se repercutează direct şi

diferenţiat asupra costului transportului, duratei, gradului de oboseală şi plictiseală

provocate de călătorie şi, în consecinţă, asupra eficacităţii actului recreativ;

- potenţialul zonei de destinaţie, variabilă care reflectă modul şi timpul în care aceasta

poate reţine în teritoriul respectiv şi satisface necesităţile unui număr cât mai mare de

turişti şi pentru o perioadă de timp cât mai îndelungată, precum şi numărul potenţial de

turişti ce vor vizita regiunea în cauză, veniturile şi nivelul lor de trai; nu se vor omite, de

asemenea, şi alte variabile secundare aferente acesteia, legate de potenţialul emisiei

turistice, precum: volumul potenţial de turişti, mobilitatea şi vârsta acestora,

„sensibilitatea” la anumite forme de turism etc.;

- resursele umane din zona de destinaţie şi nivelul de pregătire al acestora, elemente

indispensabile unui turism modern, eficient şi de ţinută;

- politica factorilor de decizie şi a promotorilor turismului referitoare la dezvoltarea

turismului într-o anumită regiune;

- capacitatea de primire actuală sau proiectată, cuantificată în număr de locuri de cazare,

spaţii de primire, alimentaţie publică, animaţie etc., a cărei dimensionare şi diversificare

trebuie să aibă în vedere evitarea perioadelor de vârf ale cererii, care poate conduce la

suprasolicitarea infrastructurii şi a resurselor atractive (cu consecinţe negative asupra

ofertei turistice), dar şi perioadele de inter-sezon, respectiv de sub-valorificare a acestora

etc.

28

Caracteristicile structurale ale diverselor tipuri de resurse atractive amenajabile, pe de o

parte, şi complexitatea procesului de amenajare turistic, pe de altă parte, permit surprinderea

unor aspecte diferenţiate ale amenajărilor turistice. Astfel, amenajările turistice, privite în

totalitatea lor, se prezintă într-o mare varietate de forme şi structuri, în raport cu particularităţile

cererii şi resurselor atractive ce alcătuiesc oferta turistică a regiunii respective.

În funcţie de calitatea şi dispersia în teritoriu a resurselor atractive următoarele tipuri de

amenajări turistice, se pot individualiza:

Se pot individualiza, în funcţie de calitatea şi dispersia în teritoriu a resurselor atractive

următoarele tipuri de amenajări turistice:

- în cazul existenţei unui singur obiectiv cu valoare turistică particulară, bine

individualizat, în măsură să stimuleze cererea turistică spre acesta şi, pe această bază,

urmează să fie integrat circuitelor turistice (un obiectiv istoric sau cultural, o peşteră, un

sector de chei sau defileu, o structură geologică inedită etc.) avem de a face cu o

amenajare turistică univocă; de regulă, în acest caz amenajările aferente sunt sumare,

puţin diversificate, relativ izolate şi strict dimensionate în raport cu gradul de atractivitate

al obiectivului respectiv;

- atunci când acţiunea de echipare turistică se extinde asupra unui ansamblu de resurse

turistice omogene, relativ grupa spaţial (situaţia unui areal cu ape minerale sau

termominerale), a unui ansamblu de obiective cultural – istorice sau religioase) şi

caracterizate printr-o anumită specificitate, amenajarea poartă denumirea de plurivocă; în

acest caz, dotările generale şi turistice sunt mai complexe, integrate, de regulă, unor

entităţi individualizate spaţial (centre, localităţi sau staţiuni turistice);

- atunci când prin acest demers se urmăreşte integrarea în circuitele turistice a unui

teritoriu omogen şi relativ extins, însă fără a se distinge printr-o particularitate aparte şi în

care resursele turistice sunt relativ diseminate, amenajările turistice se corelează, în

general, cu necesităţile şi caracteristicile manifestate de cererea turistică a zonei

emiţătoare; în această situaţie tipul de amenajare turistică este cunoscută sub titulatura de

echivocă, gradul de complexitate ale dotărilor înregistrând forme de la cele mai simple

până la cele cu un grad de complexitate ridicat, legate însă între ele prin relaţii de

complementaritate, astfel încât entitatea teritorială din care fac parte funcţionează ca un

sistem integrat.

29

În funcţie de raporturile care se instituie între particularităţile regiunii amenajate şi

distribuţia cererii, se pot individualiza:

- amenajări turistice izolate (puncte turistice), cu o distribuţie spaţială punctiformă şi o

paletă minimă de servicii puse la dispoziţia clientelei;

- amenajări complexe (staţiuni turistice) integrate regiunilor turistice, la scara cărora

fenomenul turistic se desfăşoară la cote majore de intensificare şi diversitate.

Totodată, particularităţile spaţiului geografic şi obiectivele vizate de acţiunea de

amenajare constituie un alt criteriu de structurare a localizărilor turistice, condiţii în raport cu

care se disting:

- amenajarea spaţiilor balnear-litorale;

- amenajarea spaţiilor balnear-termale şi balneoclimaterice;

- amenajarea spaţiilor montane de „dominantă albă”;

- amenajarea spaţiilor turistice de tip „verde” (agroturistice);

- amenajarea siturilor istorice şi arheologice;

- amenajarea zonelor peri-urbane;

- amenajarea parcurilor şi rezervaţiilor naturale.

Definirea unei strategii de amenajare turistică presupune stabilirea unor obiective clare,

precise şi coerente care să urmărească:

- valorificarea superioară echilibrată a potenţialului turistic;

- reducerea amplitudinii sezonalităţii turistice şi efectelor sale negative (economice, sociale

şi asupra peisajului) prin extinderea şi diversificarea ofertei de echipamente şi dotări

exploatabile şi funcţionale pe toată durata unui an calendaristic, pentru a putea substitui,

în perioada de inter-sezon, lipsa sau diminuarea considerabilă a atracţiei principale;

- dimensionarea ofertei în raport cu cererea turistică potenţială, estimată pe baza unor

riguroase studii prospective asupra pieţei turistice;

- elaborarea şi actualizarea continuă a unei strategii promoţionale care să aibă ca şi obiectiv

şi finalitate atragerea şi reţinerea pentru o perioadă cât mai îndelungată a unui număr cât

mai ridicat de turişti din ţară şi străinătate;

- sporirea numărului şi lărgirea ariei geografice de provenienţă a turiştilor străini;

- atragerea şi antrenarea eficientă a resurselor financiare şi socio-umane în realizarea

proiectelor de amenajare turistică;

30

- creşterea eficienţei economico-sociale a activităţii de turism;

- asigurarea unei dezvoltări economico-sociale echilibrate a teritoriului supus acţiunii de

amenajare prin integrarea armonioasă a turismului cu celelalte sectoare de activitate;

- dezvoltarea formelor de turism practicate şi a unor noi forme de turism posibile şi

pretabile teritoriului respectiv;

- conservarea resurselor turistice şi a mediului înconjurător.

Astfel, obiectivele majore ale oricărui proiect de dezvoltare a turismului, indiferent de

nivelul taxonomic, rangul şi extensiunea spaţială a teritoriului ce urmează a fi amenajat, trebuie

să vizeze valorificarea la cote superioare de eficienţă a resurselor naturale şi antropice, utilizarea

optimă a resurselor financiare destinate investiţiilor, rentabilitatea ridicată a amenajării în

condiţiile unei dezvoltări durabile, care să asigure exploatarea echilibrată şi conservarea

resurselor turistice.

Conturarea unei strategii de amenajare turistică viabile concepute ca o strategie a ofertei

turistice, va avea la bază ansamblul de decizii, instrumente de transpunere în practică şi acţiuni

concrete care să permită realizarea obiectivelor. Ca urmare elaborarea şi aplicarea unei astfel de

strategii trebuie să urmărească respectarea consecventă a unor principii ale procesului de

amenajare turistică.

Particularităţile atractive ale unei regiuni turistice şi corelaţiile care se pot stabili între

acestea permit decelarea a cinci principii majore ale procesului de amenajare turistică, care

trebuie luate în calcul de către promotorii turismului în deciziile de amplasare şi dimensionare a

echipamentelor şi infrastructurii de profil:

- principiul unicităţii prestaţiei, conform căruia fiecare amenajare turistică reprezintă un

caz singular, chiar dacă este integrată unei regiuni turistice amenajate complex; această

caracteristică decurge din existenţa şi combinaţia particulară în cadrul fiecărui segment al

spaţiului geografic, indiferent de extensiunea sa teritorială, a unei mari varietăţi de

componente aparţinând cadrului natural, a diverselor componente de natură cultural-

istorică sau activităţilor incluse sectorului terţiar; serviciile puse la dispoziţia turiştilor pot

etala forme şi combinaţii extrem de variate, conducând la o extensiune practic nelimitată

a câmpului de plasare s produsului turistic şi, implicit, a eficienţei economice a activităţii

turistice;

31

- datorită rigidităţii şi imposibilităţii „transferului” ofertei turistice, amplasarea oricărei

amenajări turistice trebuie să se facă la „sursă” şi presupune deplasarea cererii către

aceasta;

- principiul localizării îndepărtate în raport cu bazinul cererii turistice acţionează

diferenţiat; intervenţia factorului distanţă în localizarea amenajărilor turistice presupune o

nuanţare a calităţii şi complexităţii dotărilor şi echipărilor turistice în raport cu aria de

provenienţă a cererii;

- polivalenţa unei staţiuni sau regiuni turistice, respectiv gradul de diversitate şi

complexitate a ofertei turistice puse la dispoziţia vizitatorilor şi posibilităţile de

valorificare a unei game mai largi de elemente atractive, este direct proporţională cu

amploarea pieţelor turistice cărora le este adresată;

- amenajările turistice sunt favorizate şi stimulate în regiunile cu un nivel ridicat al

dezvoltării economice, deoarece evoluţia ascendentă a activităţilor turistice dintr-un

anumit teritoriu depinde într-o proporţie determinantă de evoluţia celorlalte ramuri

economice prezente; practic, este imposibil de conceput o strategie eficientă de

dezvoltare turistică fără ca activităţile sectoarelor economice conexe să atingă un anumit

grad de dezvoltare.

Prin valorificarea resurselor naturale, umane, materiale şi financiare puse la dispoziţia sa,

turismul generează, alături de efectele economice şi efecte sociale. Din această cauză, în

elaborarea unei strategii de amenajare turistică trebuie abordate ambele aspecte ale eficienţei

turistice, atât cea socială, cât şi cea economică.

Eficienţa socială constituie un element luat în calcul pe măsura extinderii loisirului

pentru mase tot mai largi de populaţie, din cele mai diverse medii, ca urmare a incidenţei unui

summun de factori: tendinţa permanentă pe plan naţional şi internaţional de reducere treptată a

zilei şi săptămânii de lucru şi, odată cu acestea, creşterea intervalului de timp liber, în care

individul poate desfăşura şi alte activităţi, între care şi turismul. În esenţă, eficienţa socială a

turismului este reprezentată de aportul adus de acest domeniu de activitate la petrecerea agreabilă

a timpului liber, reconfortarea, recreerea şi refacerea capacităţii de muncă în cazul indivizilor

angrenaţi în diferite activităţi stresante sau solicitante din puncte de vedere fizic, ridicarea

nivelului general de pregătire şi cunoaştere, satisfacerea unor motivaţii spirituale psihice, etc.

32

Eficienţa economică presupune crearea unei oferte turistice competitive care reflectă sau

trebuie să reflecte o cerere turistică dinamică, dimensionată şi variată şi care conduce la

conturarea unei pieţe turistice bine definite. Orice proiect de amennajare turistică şi, ulterior,

transpunerea acestuia în practică, trebuie să răspundă necesităţilor şi opţiunilor unei cereri

extrem de segmentate, într-o continuă modificare şi diversificare. Aceasta cu atât mai mult cu cât

cererea turistică este foarte variabilă, fiind influenţată de condiţiile social-economice şi politice

de la destinaţie şi răspunde la o anumită orientare de moment.

Elementele care dau conţinut strategiei de amenajare turistică pot fi grupate astfel:

- crearea unei oferte turistice originale (sau unice) prin integrarea şi valorificarea tuturor

resurselor cu caracter de specificitate (naturale sau antropice) din teritoriul respectiv;

- localizarea infrastructurii generale şi turistice în cadrul staţiunilor sau regiunilor turistice

în funcţie de numărul, poziţia şi gruparea în teritoriu, diversitatea, gradul de accesibilitate

a resurselor atractive naturale şi/sau antropice;

- integrarea armonioasă a construcţiilor proiectate în ansamblul cadrului natural şi

construit, urmărindu-se crearea unei note de specificitate a sistemului astfel edificat;

- dimensionarea viitoarelor construcţii şi echipamente turistice în funcţie de capacitatea

optimă de primire a teritoriului respectiv;

- dimensionarea ofertei în raport cu volumul, structura şi caracteristicile cererii turistice,

luând în considerare efectele sezonalităţii, prin edificarea unor dotări funcţionale pe tot

parcursul anului şi asigurarea unei oferte flexibile, care să permită modelări şi adaptări

permanente în funcţie de nevoile, gusturile şi exigenţele cât mai multor segmente de

turişti (ca vârstă, venit, grad de cultură etc.);

- diversificarea şi ierarhizarea echipamentelor, produselor şi serviciilor turistice, în

concordanţă cu specificul şi dimensiunile cererii turistice, în vederea asigurării unei

varietăţi de prestaţii turistice care să vină în întâmpinarea nevoilor, preferinţelor şi

exigenţelor unui segment cât mai cuprinzător posibil al cererii turistice;

- extinderea şi diversificarea echipărilor cu dotări auxiliare care să asigure posibilitatea

practicării unei game largi de forme de turism;

- asigurarea unei funcţionalităţi optime a activităţii de turism sub multiplele sale forme

(servicii, capacităţi de cazare, de agrement, tratament, alimentaţie publică, comerciale,

33

tranzit, informare, sportive etc.), într-o combinaţie care să respecte specificul regiunii în

cauză;

- asigurarea unei eficienţe economice şi sociale ridicate a activităţii de turism.

Capitolul II. Propuneri de organizare şi amenajare a zonei turistice Cheile Turzii

1. Includerea Cheilor Turzii în structura unui parc natural al Munţilor Trascău.

Parcul natural este o arie naturală protejată al cărei scop este protecţia şi conservarea

unor ansambluri peisagistice, în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul

timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu

o mare diversitate biologică.

Organizarea unor parcuri naturale trebuie să rămână nu doar o simplă sarcină socială, nu

doar o simplă încercare de ocrotire a naturii, ci şi o modalitate de valorificare turistică a unor

elemente ale mediului ambiant cu statutul de unicat .

Iniţiatorul ariilor protejate din Germania, Sonneman, spunea că „natura nu trebuie

protejată numai pentru ea însuşi, dar mai ales pentru oamenii care caută în ea o sursă de sănătate,

bucurie şi recreere inteligentă“.

Acţiunea de amenajare a ariilor protejate trebuie gândită pe două coordonate

fundamentale: protejarea elementelor bio-diversităţii, alături de cointeresarea comunităţilor

umane în realizarea acestui deziderat din perspectiva dezvoltării durabile, a habitatelor umane.

Eliminarea omului din ecuaţia protecţiei naturii reprezintă o greşeală care mai devreme

sau mai târziu va obstrucţiona ideea de conservare a bio diversităţii. Din aceste multiple

34

perspective parcurile naturale şi naţionale trebuie amenajate în folosul valorificării lor de către

turiştii dornici să guste natura la ea acasă .

Atât în ţara noastră cât şi în celelalte ţări cu tradiţie în domeniul ocrotirii naturii

sistematizarea parcurilor are în vedere divizarea teritoriilor în cel puţin 3 zone în funcţie de care

se realizează construirea reţelei de drumuri de acces şi de circulaţie interioară şi amplasamentele

bazei materiale propriu-zise:

- o primă zonă a rezervaţiei ştiinţifice, în cuprinsul căreia este promovată ideea de protejare

globală a naturii, flora, fauna şi peisajul fiind supuse unui regim restrictiv din partea

activităţilor umane şi făcând doar obiectul cercetării ştiinţifice;

- o a doua zonă, numită zonă tampon, este rezervaţia integrală mai extinsă ca suprafaţă, ce

înconjură rezervaţia ştiinţifică, asigurându-i o protecţie ecologică; este supusă şi ea unui

regim restrictiv dar nu exclude unele activităţi umane, chiar economice limitate; în cadrul

ei sunt amenajate alei pentru circulaţie, uneori şi alte construcţii turistice, chiar baze de

cazare;

- cea de-a treia zonă, în mod obişnuit zona periferică, este construită în jurul parcurilor, în

scopul de a pune la dispoziţia vizitatorilor aceleaşi obiective naturale cărora lise aplică

însă o reglementare strictă de ocrotire; ea comportă activităţi umane de diferite intensităţi

şi asigură preluarea fluxurilor turistice şi apoi dispersarea lor spre obiectivele de interes

din restul parcului.

Amenajarea turistică a parcurilor naturale şi naţionale variază de la o ţară la alta, aşa cum

diferă şi echipamentele turistice ale fiecărui parc în funcţie de specificul lui. Dotările turistice

cuprind în general baze de cazare foarte diversificate (terenuri de campare, corturi, cabane,

refugii, vile, hoteluri, tabere de tineret, sate de vacanţă, etc.), baze de alimentaţie publică

(restaurante moderne cu specific local, chioşcuri, cofetării, etc.), magazine pentru comerţ

adecvat, călărie, şi alte dotări pentru divertisment caracteristice fiecărui loc.

În cazul realizării unui parc natural, activităţile permise vor fi cele a căror derulare

efectivă nu afectează mediul înconjurător şi nu intră în conflic cu statutul acestora, între acestea

numărându-se:

studierea florei, faunei şi peisajelor precum şi fotografierea sau pictarea lor;

practicarea alpinismului, speoturismului, drumeţiilor montane, cicloturismului, echitaţiei,

schiului;

35

vizitarea obiectivelor culturale, istorice şi etnografice din aşezările din zonele de acces

liber;

cunoaşterea şi deprinderea unor meşteşuguri tradiţionale (olăritul, prelucrarea artistică a

lemnului, etc);

vizitarea de peşteri;

prezenţa unor platforme speciale pentru panorame generale;

vizionarea de filme documentare în cadrul centrelor de primire a turiştilor.

Înfiinţarea unui asemenea parc natural va aduce beneficii nu numai mediul înconjurător,

prin protejarea zonele turistice, ci şi prin numeroasele avantaje care vor decurge în folosul

comunităţilor locale:

comercializarea produselor de artizanat;

posibilitatea construirii unor sate de odihnă şi recreere;

comercializarea produselor locale cu numele parcului pe etichetă;

oportunităţi pentru finanţare din fonduri interne şi externe pentru infrastructură

asigurarea unor spaţii de cazare şi masă pentru turişti;

exploatarea silvică doar pentru asigurarea nevoilor comunităţilor limitrofe Parcului

Natural;

păstrarea nealterată a mediului înconjurător prin implicarea elevilor şi a localnicilor în

acţiuni ce vizează conservarea naturii din această zonă, activitate ce se poate desfăşura cu

suport financiar din fonduri nerambursabile din partea diverşilor finanţatori;

dezvoltarea sectorului privat care oferă diverse servicii pentru turişti;

reducerea considerabilă a degradării drumurilor;

asigurarea unor venituri şi locuri de muncă pentru membrii comunităţilor limitrofe

Parcului;

asigurarea exploatării durabile a pământului doar de către membrii comunităţilor şi a

proprietarilor de terenuri;

Cu prilejul Conferinţei Mondiale a Turismului din Indonezia (Bali 1992) s-a ridicat

pentru prima dată problema capacităţii de suport a mediului , având la bază recomandările OMT,

potrivit cărora nevoile turistului nu trebuie să prejudicieze interesele sociale şi economice ale

comunităţilor locale. Acestea trebuie să îşi păstreze şansa de a convieţui în armonie cu natura

locurilor, fapt pentru care au fost stabilite o serie de norme speciale.

36

2. Propuneri privind delimitarea şi organizarea rezervaţiilor naturale din cadrul zonei

turistice Cheile Turzii

Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi

conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier,

hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic.

Managementul unui parc natural urmăreşte menţinerea interacţiunii armonioase a omului cu

natura prin protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului promovând păstrarea folosinţelor

tradiţionale ale terenurilor, încurajarea şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale

ale populaţiei locale. De asemenea, se oferă publicului posibilitate pentru recreere şi turism şi se

încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale.

O dată cu realizarea unui parc natural, activităţile umane sunt supuse unui regim special:

exploatările miniere şi forestiere, vânătoarea, pescuitul, păşunatul animalelor domestice,

practicarea agriculturii, industriei şi comerţului, construcţia de baraje, locuinţe, linii electrice de

înaltă tensiune sunt interzise şi este limitată construirea căilor de comunicaţie şi a altor activităţi

care ar duce la ruperea echilibrului ecologic.

Administraţia publică locală va asigura informarea populaţiei şi a turiştilor cu privire la

ceea ce înseamnă un parc natural, ce presupune acesta, regulile şi restricţiile stabilite, dar şi

sancţiunile aplicate pentru nerespectarea statutului acestuia.

Parcul Natural Cheile Turzii va fi organizat în felul următor:

- semnalizarea vizibilă a limitelor parcului;

- existenţa unui centru de informare şi a unuia de salvamont;

- prezenţa unui număr suficient de ghizi şi salvamontişti;

- existenţa unor spaţii de parcare spacial amenjate;

- existenţa unor spaţii de campare special amenajate, aprovizionate cu apă potabilă, pubele

de gunoi, etc.

- existenţa unor grupuri sanitare bine dotate;

- prezenţa marcajelor turistice la intrarea în parc, pentru accesul cu maşina, pentru traseele

de ciclism montan, de drumeţii montane, de escaladă şi alpinism, etc;

37

- asigurarea nevoilor financiare din taxe, subvenţii ale primăriilor locale, donaţii, amenzi

consistente pentru încălcarea regulamentului;

- existenţa în cadrul parcului de puncte de apă potabilă şi pubele de gunoi;

Parcul Natural Cheile Turzii va cuprinde localităţile Corneşti, Iara, Buru, Moldoveneşti,

Mihai Viteazu, Cheia, Borzeşti, Petreştii de Sus, Petreştii de Mijloc şi Sănduleşti.

Principalele obiective turistice vor fi:

Cheile Turzii situate în localitatea Cheia şi având ca drum de acces DN75;

Cheile Borzeşti din comuna Iara accesul făcându-se pe DJ107M;

Cheile Turenilor din localitatea Tureni cu acces prin E60;

Satul Borzeşti din comuna Iara cu acces prin DJ107M;

Cascada şi lacul Ciucaş din localitatea Corneşti accesul făcându-se prin DN75;

Defileul Hăşdatelor din localitatea Corneşti cu acces prin DN75;

Defileul Arieşului din localitatea Buru cu acces prin DN75;

3. Propuneri privind declararea de noi arii protejate din cadrul zonei turistice Cheile

Turzii

O arie protejată este o arie terestra, acvatică sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi

având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale

sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografie, peisagistice, geologice, paleontologice,

speologice sau de alta natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită.

Declararea de noi arii protejate se realizează în scopul conservării unor habitate naturale,

a stucturilor şi formaţiunilor naturale cu valoare ecologică, ştiinţifică şi peisagistică. Conform

articolului 55 din Legea Protecţiei Mediului, ariile protejate se declară prin acte sau reglementări

cu caracter normativ. Acestea sunt evidenţiate în planurile de urbanism şi de amenajare a

teritoriului, aprobate conform legii.

Declararea de noi arii protejate reprezintă o necesitate deoarece protejează cursuri de apă

importante, cuprind zone de o remarcabilă frumuseţe şi semnificaţie culturală, adăpostesc

comunităţi umane ce au culturi tradiţionale, protejează teritorii care reflectă istoria interacţiunii

omului cu mediul şi nu în ultimul rând pentru că sunt locuri de maximă importanţă pentru turism,

cercetare şi educaţie.

Ariile protejate sunt în mod deosebit importante pentru menţinerea biodiversităţii -

38

ecosistemele, speciile şi varietatea genetică care alcătuiesc diversitatea vieţii. Ele conservă

caracterele complexe şi mereu schimbătoare ale ecosistemelor. Ele sunt un prim loc de apărare

împotriva dispariţiei speciilor mari şi mici. Ele păstrează diversitatea biologică, sălbatică sau

cultivată a unora dintre cele mai importante recolte ale omenirii. De asemenea, reprezintă un

rezervor vital pentru plantele şi animalele necesare medicinei.

Ariile protejate îmbunătăţesc, de asemenea, calitatea vieţii umane, în mod deosebit ca

locuri de recreere. Ariile protejate oferă oportunităţi pentru petrecerea timpului liber, sunt un

antidot pentru stres şi un loc pentru înţelegere şi învăţare. Mai mult, ele sunt o sursă de reînnoire

mentală, psihică şi spirituală. Mulţi cred că abordarea problemelor de mediu nu trebuie făcută

doar din punctul de vedere al beneficiilor omului. Şi alte specii au dreptul să existe şi ariile

protejate sunt o cale importantă de a le da o şansă de supravieţuire.

Adesea ariile protejate sunt privite ca ceva izolat sau nelegat de dezvoltarea durabilă a

unei naţiuni. De fapt, ele pot juca un rol important în susţinerea bunăstării economice şi sociale a

comunităţilor umane. Acest lucru se va întâmpla dacă ariile protejate vor fi incluse în sistemul

mai larg de amenajare a teritoriului. Ariile protejate contribuie la dezvoltarea durabilă prin:

- conservarea solului şi apei în zone erodabile;

- regularizarea şi purificarea apei, în special prin protejarea pădurilor şi a zonelor umede;

- apărarea oamenilor de dezastre naturale ca inundaţii sau furtuni devastatoare;

- menţinerea vegetaţiei naturale pe soluri cu productivitate mică şi în zone sensibile;

- menţinerea resurselor genetice sălbatice importante pentru medicină, pentru plante şi

pentru hrana animalelor;

- protejarea speciilor care sunt extrem de sensibile la intervenţia umană;

- asigurarea habitatelor critice pentru hrănire, reproducere, creştere şi odihnă a speciilor

care sunt utilizate durabil;

- asigurarea de venituri şi locuri de muncă prin turism.

Deoarece denumirea de arie protejată este o formă de folosire a terenului, nevoile unei

asemenea arii trebuie să fie cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului. Prin adoptarea unor

sisteme eficiente de planificare a utilizării terenurilor, prin controlul construcţiilor, a clădirilor,

proiectelor, instalaţiilor industriale, a agriculturii, silviculturii, etc., se va întări protecţia acordată

tuturor resurselor naturale şi culturale, deci şi ariilor protejate. Planurile de amenajare a

teritoriului joacă un rol vital pentru ariile protejate. Ele trebuie să fie orientate spre viitor şi să

39

acorde ariilor protejate o mare importanţă. Planificarea utilizării terenurilor trebuie, între altele,

să fie făcută în interes public, să fie deschisă validării publice şi comentariilor, să promoveze

interdependenţa ariilor protejate şi economiei localnicilor, astfel încât ambele părţi să aibă de

câştigat, etc.

În ceea ce priveşte zona turistică Cheile Turzii, se pot declara ca arii naturale

următoarele:

Cascada şi Lacul Ciucaş reprezintă atracţii naturale de importanţă majoră pentru zona

turistică Cheile Turzii. Se găsesc pe cursul inferior al Văii Hăşdate, nu departe de satul Corneşti,

într-o zonă ce prezintă numeroase rupturi de pantă, cu repezişuri şi cascade. Cascada are o

înălţime de circa 5 m, iar lacul se formează la baza cascadei, într-o marmită. O data cu stabilirea

statutului de zonă protejată se va obţine conservarea acestei părţi a patrimoniului natural de mare

valoare a judeţului Cluj.

Defileul Hăşdatelor, cuprins între Cheile Turzii până la vărsarea în Arieş, în dreptul

satului Corneşti; culmi montane din zona defileului sunt: Baba Vara, culme împădurită cu pini şi

având zone de păşunat, Vârful Piatra Sură, Poiana Mică, Poiana Mare, Aluniş; din punct de

vedere geologic aici se întâlnesc calcare, gipsuri şi şisturi cristaline, în apropierea satului Cheia

găsindu-se o carieră de piatră; valoare mixtă inestimabilă a dus la inevitabila declarare drept zonă

protejată impunându-se astfel conservarea tuturor resurselor naturale preţioase de care dispune.

Defileul Arieşului cu abrupturi, creste, peşteri, unul dintre cele mai pitoreşti, mai

cunoscute şi mai populare defilee din ţară, reprezentând o adevărată coloană vertebrală a zonei,

cu o lungime de aproximativ 2 km; prin declararea defileului ca zonă protejată cu valoare mixtă

se va interzice ridicarea de construcţii, activităţi industriale poluante sau alte surse de degradare a

peisajului.

Satul Borzeşti este o localitate din zona turistică Cheile Turzii situată la vest de Turda.

Aparţine din punct de vedere administrativ comunei Iara. A fost atestat documentar în anul 1351.

Prin sat curge Valea Borzeşti, care înainte de vărsarea în Arieş, formează Cheile Borzeşti.

Conform recensământului din iulie 2007 satul avea o populaţie de 373 locuitori, dar în prezent nu

mai există niciun locuitor păstrându-se doar casele, printre care şi cea a familiei profesorului

Alexandru Borza (în numele familiei acestuia s-a schimbat numele satului din Borzeşti, iniţial

numindu-se Berchiş). Datorita faptului că a rămas nelocuit, dar casele s-au păstrat, satul Borzeşti

poate fi declarat muzeu al satului.

40

Scopurile majore ale managemenului ariilor protejate sunt: protecţia diversităţii speciilor

şi a diversităţii genetice, protecţia unor trăsături naturale şi culturale specifice, utilizarea durabilă

a resurselor ecosistemelor naturale, menţinerea caracteristicilor culturale şi tradiţionale, turismul,

educaţia şi recreerea.

4. Propuneri privind infrastructura zonei turistice existente

În prezent, cei care doresc să viziteze zona Cheile Turzii, vor fi foarte dezamăgiţi

deoarece nu vor fi întâmpinaţi de nicio infrastructură adecvată şi nu vor avea la dispozitie niciun

serviciu turistic. Nu există nimic de cumpărat, nici măcar un suvenir sau material documentar.

Pentru dezvoltarea infrastructurii turistice în această zonă trebuie să se ţină cont de

orientarea turistică a zonei, adică turism montan, drumeţii, ciclism, escaladă şi eventual schi în

sezonul rece. Infrastructura trebuie de asemenea să îndeplinească toate condiţiile unui turism

durabil şi să contribuie la dezvoltarea economică a zonei.

Turiştii care vor vizita Cheile Turzii vor fi întâmpinaţi de:

centru de informare turistică, care se va construi pe platoul din faţa cabanei care există în

prezent; aici turiştii vor plăti taxele de vizitare, fotografiere, campare şi tot de aici vor

putea să-şi achiziţioneze hărţi sau diverse suveniruri, care să le amintească de excursia

lor; tot aici turiştii vor găsi ghizi pentru drumeţiile lor sau instructori pentru sporturile pe

care doresc să le practice; acest centru va fi folosit şi ca centru de închiriere de

echipamente pentru schi, alpinism, escaladă, parapantă.

centru de salvamont, care se va construi lângă centrul de informare turistică;

sate turistice în care locuitorii vor putea sa le ofere cazare turiştilor în gospodării, vor

folosi propriile produse pentru alimentaţia acestora, îi vor îndruma să participe la

diferitele activităţi gospodăreşti şi nu în ultimul rând vor organiza ateliere pentru cei

interesaţi de deprinderea meşteşugurilor (olărit, ţesut, împletit, etc);

parc de aventură unde se vor practica tiroliana, swing, se vor realiza trasee pentru

orientare turistică, trasee de cordeline pentru copaci pentru diferite jocuri sau concursuri

şi câteva amenajări pentru escalada în copaci;

spaţii de campare, care vor dispune de vetre de foc, apă potabilă, pubele de gunoi, etc.

41

centru de hipism unde turiştii vor putea lua lecţii de călărie de la instructori sau, dacă sunt

deja iniţiaţi în tainele acestui sport, vor putea explora împrejurările;

puncte de belvedere de unde turiştii vor avea o panoramă superbă asupra zonei; de

asemenea, aceste puncte sunt destínate şi celor pasionaţi de observarea păsărilor;

parcare, atât pentru maşini mici cât şi pentru autocare;

cabanele de lemn vor fi renovate şi întrebuinţate ca unităţi de cazare, dar se vor face şi

altele noi;

poduri peste râu;

grupuri sanitare;

marcaje turistice:

la intrarea în Parcul Natural Cheile Turzii, dar şi în punctele de acces: Cheile

Turzii, Cheile Turenilor, Buru;

pentru accesul cu maşina, spre spaţiile de campare sau parcare, în Cheile

Turzii, Cheile Turenilor;

pentru traseele de snowmobil şi atw;

pentru traseele de drumeţii montane;

pentru traseele de ciclism montan prin pădurile din zona Cheilor Turzii, de la

Cheile Turenilor la Cheile Turzii, de la Borzeşti în Cheile Turzii sau Cheile

Turenilor etc.;

pentru traseele pentru schi fond şi schi de tură;

pentru traseele de aplinism şi escaladă, în Cheile Turzii şi Cheile Turenilor;

pentru zona destinată zborului cu parapanta şi deltaplanul, doar în Cheile

Turzii;

pentru zona destinată vederii panoramice, în punctul cel mai înalt al Cheilor

Turzii;

pentru zona destinată campării, pentru respectarea condiţiilor impuse şi

pentru protejarea rezervaţiilor naturale de pe aria parcului;

pentru traseele spre orice obiectiv turistic inclus în Parcul Natural, Muzeul

Satului din Borzeşti, Cheile Borzeşti, Cascada şi Lacul Ciucaş, Defileul

Arieşului sau Defileul Hăşdatelor.

42

5. Propuneri privind optimizarea şi dezvoltarea activităţilor economice din cadrul

zonei turistice Cheile Turzii

Turismul este o latură a sectorului terţiar al economiei, unde activitatea prestată are ca

scop organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de agrement, recreere sau deplasărilor de persoane la

diferite congrese şi reuniuni, include toate activităţile necesare satisfacerii nevoilor de consum şi

de servicii ale turistilor. El deţine un rol important în viaţa economică şi socială, acţionând ca un

element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii

economice, de reducere a decalajului interregional şi de asemenea acţionează ca un element de

educare şi instruire.

Importanţa socială poate fi pusă în evidenţă prin următoarele aspecte:

turismul contribuie la menţinerea echilibrului biologic şi fiziologic al omului contemporan,

reprezintă un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultură, contribuie la refacerea formei

de muncă şi de asemenea, facilitează schimbul de idei şi confruntarea de opinii care conduce la

lărgirea orizontului cultural.

În ceea ce priveşte importanţa economică, turismul contribuie la crearea de venit, la

ridicarea social - economică a unor zone asigurând eliminarea decalajelor interregionale,

valorifică acele elemente care n-ar fi putut fi puse în valoare în cadrul altei activităţi şi nu în

ultimul rând, reprezintă şi o vocaţie ecologică întrucât în strategia dezvoltării turistice se impun

măsuri de protejare a mediului şi a valorilor fundamentale ale existenţei umane.

O parte importantă a dezvoltării economice din această zonă o vor avea locuitorii din

localităţile învecinate rezervaţiei naturale deoarece ei vor fi parte integrantă a procesului de

dezvoltare. Aceştia vor putea oferi turiştilor cazare în propriile lor gospodării, alimentaţia va fi

constituită din produse obţinute chiar de ei, de acestea putând beneficia atât la masă, cât şi în

timpul excursiilor pe care le vor face în zonă. Produsele de alimentaţie vor putea fi vândute de

asemenea unităţilor de cazare din apropiere sau comercializate sub formă de produce specifice cu

eticheta parcului natural pe ele. În acest fel, populaţia din zonă va participa activ la promovarea

turismului rural în zonă, aducând investiţii care vor putea ajuta la dezvoltarea localităţilor.

Un alt aspect pozitiv al dezvoltării turismului în această zonă va fi şi ocuparea forţei de

muncă. O dată cu dezvoltarea turismului rural, numărul persoanelor active pe piaţa forţei de

muncă va creşte pentru că noile unităţi de cazare vor avea nevoie de mult personal. Va fi nevoie

43

de asemenea de oameni care să se ocupe de promovarea zonei prin confecţionarea de suveniruri,

vânzarea acestora fiind altă sursă de venit. În ceea ce priveşte meşteşugurile, se vor putea

organiza şi cursuri pentru cei interesaţi de aceste deprinderi. Nu în ultimul rând, va fi nevoie de

ghizi turistici, cei mai potriviţi fiind chiar localnicii din zonă fiindcă nimeni un cunoaşte această

zonă mai bine ca ei. Locuri de muncă vor fi create şi pentru îmbunătăţirea sistemului sanitar,

pentru un centru de informare al turiştilor, dar şi pentru centrul de salvamont.

În ceea ce priveşte exploatarea agricolă pe teritoriul Rezervaţiei Naturale Cheile Turzii,

acesta va fi permisă doar pentru a da o nouă folosinţă unui teren din zona cu iarbă în zona

împădurită, pentru a îndepărta excesul de iarbă sau pentru a putea amenaja o zonă de campare

sau de infrastructură, toate acestea realizându-se fără a afecta statutul de arie protejată a zonei.

Cu excepţia localităţii Borzeşti unde terenurile agricole vor fi desfinţate deoarece satul este

nelocuit, fiind în prezent muzeu, toate celelalte localităţi din împrejurimi îşi vor putea păstra

terenurile agricole.

Dezvoltarea pomiculturii în unele areale este o altă metodă de optimizare a activităţilor

economice deoarece turiştii vor fi încântaţi de peisajele cu livezi, de instalaţiile tradiţionale de

rafinare a alcoolului (cazane de fiert ţuica), de preparatele culinare bazate pe fructe, de băuturile

răcoritoare (sucuri naturale, cidrul) şi chiar de surprinderea fazelor culturilor. Prin plantarea de

viţă de vie s-ar urmări atragerea turiştilor prin peisajul viticol, prin amenajarea de spaţii de

depozitare a vinului, crame, spaţii de degustare a vinului, preparate culinare bazate pe vie,

procedeele de vinificaţie şi chiar muzee ale vinului.

Fiind o zonă protejată unde totul se bazează pe economie, o problemă care nu poate fi

lăsată deoparte este reprezentată de platformele de depozitarea a deşeurilor acestea trebuind să

fie conforme cu regulamentul rezervaţiei. În acest fel, deşeurile menajere vor fi amenajate şi

amplasate pe teritoriului acestei zone, colectate şi duse la o gropă de gunoi a municipiului Turda.

Un mod de a aduce venituri zonei este şi exploatarea de calcar de la Cheia, ea furnizând

calcarul necesar construcţiei autostrăzii. Mai există o exploatare de calcar în apropiere de Cheile

Turenilor, dar aceasta a fost scoasă din folosinţă şi în prezent este un obiectiv turistic unde

turiştii pot observa diferite tipuri de calcar.

În ceea ce priveşte drumurile, acestea vor fi reparate şi amenajate deoarece vor face

legătură între diferitele obiective turistice; autostrada va constitui un mijloc de acces al turiştilor

în rezervaţie.

44

Delimitarea, marcarea şi mediatizarea traseelor turistice va contribui la creşterea

popularităţii acestui spatiu, cu posibile implicaţii în creşterea fluxului turistic, activitatea

personalului calificat (agenţi de teren ai parcului sau ghizi locali de turism) fiind o garanţie a

creşterii calităţii serviciilor turistice promovate în această zonă.

Optimizarea activităţilor economice se va baza în principal pe crearea de noi locuri de

muncă, amenajarea traseelor şi a drumurilor, dezvoltarea sectorului primar (agricultura,

pomicultura, viticultura, meşteşugurile), îmbunătăţirea sistemului sanitar şi transformarea

localităţilor în sate turistice încurajând în acest fel populaţia să participe activ prin cazarea

turiştilor în gospodării, folosirea propriilor produse pentru alimentaţia acestora, îndrumarea

acestora să participe la diferitele activităţi gospodăreşti şi nu în ultimul rând organizarea de

ateliere pentru deprinderea meşteşugurilo

6. Propuneri privind zonarea funcţională a teritoriului din zona turistică Cheile Turzii

Rezervaţia naturală Cheile Turzii a fost înfiinţată în 1938 şi recomfirmată în Legea nr.

5/2000 privind planul de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea III-a arii protejată de

interes naţional, este arie naturală de interes naţional.

Aria protejată „Cheile Turzii” face parte din categoria ariilor protejate „Rezervaţie

Naturală”, categorie care corespunde categoriei IV IUCN, şi anume „arie de gestionare a

habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservarea prin intervenţii de

gospodărire”.

Scopul Rezervaţiilor Naturale este protecţia şi conservarea unor habitate şi specii naturale

importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic,

pedologic, istoric şi arheologic, prin elaborarea unor strategii şi studii de impact ecologic de

durată scurtă, medie şi îndelungată.

Conform HG. nr. 2151/2004, suprafaţa total a Rezervaţiei Naturale Cheile Turzii este de

324 ha. Teritoriul acesteia se întinde pe raza comunelor Mihai Viteazu, Sânduleşti şi Petreştii de

Jos din judeţul Cluj, iar limítele sunt descrise în HG. 2151/2004, inclus cu nr. aviz CMN B

940/07.06.2004.

Zonarea funcţională a Rezervaţiei Naturale Cheile Turzii este realizată pe baza PUZP nr.

53/1995 pentru suprafaţa de 104 ha, suprafaţă desemnată în Legea nr. 5/2000.

45

Zonarea funcţională a teritoriului este realizată pe baza a trei grade de protecţie, care

corespund – conform criteriilor de estimare a trei Unităţi Teritoriale de Referinţă, de grad 0, 1 şi

2, şi anume:

a) Zona protejată de gradul 0 (UTR – Z.P.”0”), care corespunde valorii de patrimoniu

atestate oficial de instituţiile abilitate prin lege, supus protecţiei cu regim sever. Întregul teritoriu

este destinat conservării şi protecţiei valorilor botanice, zoologice, geologice, speologice, istorice

şi peisagere pe care acestea le conţine.

b) Zona protejată de gradul 1 (UTR – Z.P.”1”), care corespunde vecinătăţii apropriate

valorii de patrimoniu cu interdicţie sau restricţie de construire după caz.

c) Zona protejată de gardul 2 (UTR – Z.P.”2”), zona tampon care corespunde zonei

ambientale, vecinătăţii de context a valorii de patrimoniu atestate cu restricţie de construire.

Pe teritoriul Rezervaţiei Naturale „Cheile Turzii” au fost propuse patru Unităţi Teritoriale

de Referinţă destinate construcţiilor şi amenajărilor în scopuri recreative, educative şi ştiinţifice,

şi anume:

a) UTR „4” şi UTR „5” sunt inclavate în zona de protecţie „2” şi reprezintă propunerile

proiectantului PUZP ca urmare a analizei posibilităţilor oferite de terenurile aval de Rezervaţia

Naturală „Cheile Turzii” şi legăturile existente şi posibil de ameliorat, cu drumurile judeţene

către Turda şi Cluj-Napoca; aceste zone sunt destinate amenajării lor complexe pentru

valorificarea în scop turistic şi recreativ; în aceste zone a fost propusă de către proiectanţi

amplasarea Centrului de cercetări Arheologice;

b) UTR „6” situat în amonte de Rezervaţia Naturală (inclavată în zona de protecţie „2”),

propusă de către proiectantul PUZP în scopul valorificării potenţialului ştiinţific şi educativ al

UTR – ZP „0” prin amplasarea unui Centru de Educaţie Ecologică pentru copii şi adolescenţi,

precum şi a amenajărilor aferente de legătură între teritoriul protejat şi cel neprotejat;

c) în UTR „7” sunt cuprinse toate construcţiile existente aflate la data elaborării PUZP în

interiorul perimetrului UTR – ZP „1”.

Până la data elaborării noii PUZP pentru aria extinsă de 324 ha pe baza unor cercetări

ştiinţifice şi argumentaţii logistice adaptate condiţiilor de pe teren, zonarea Rezervaţiei Naturale

„Cheile Turzii” va fi valabilă cu menţiunea că limita exterioară a zonei protejate de gradul 2 va fi

mărită cu limita ariei extinse de 324 ha, stipulată în HG 2151/2004.

46

Capitolul III. Regulamentul general de utilizare a teritoriului

1. Dispoziţii generale

(1) Prezentul Regulament stabileşte regulile ce vor trebui respectate pe teritoriul Rezervaţiei

Naturale „Cheile Turzii”;

(2) Principiul de bază a prezentului Regulament este conservarea patrimoniului natural şi

cultural pe teritoriul Rezervaţiei;

(3) Turismul, sporturile specifice zonei, cercetările ştiinţifice şi educaţia ecologică au ca scop

primordial conştientizarea publicului asupra necesităţii protecţiei valorilor naturale şi

culturale din cadrul Rezervaţiei Naturale, respectiv dezvoltarea atitudinii eco-civice;

(4) Alte activităţi umane sunt subordonate şi permise pentru servirea principiului protecţiei

valorilor patrimoniului din rezervaţie, respectiv pentru asigurarea condiţiilor de vizitare şi

cunoaştere a acestor valori de către vizitatori;

(5) Activităţile legate de reglementarea şi managementul Rezervaţiei Naturale „Cheile

Turzii” vor fi desfăşurate în aşa fel încât să susţină reabilitarea, conservarea şi utilizarea

durabilă a zonei aferente rezervaţiei;

(6) Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentului Regulament sunt:

a) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice zonei protejate;

47

b) principiul implementării şi respectării atitudinii eco-civice;

c) principiul transparenţei în luarea deciziilor şi implementarea acestora;

(7) Modalităţile de implementare a principiilor şi elementelor strategice:

- promovarea cercetării fundamentale şi aplicative cu scopul luării tuturor măsurilor

necesare în vederea asigurării unei protecţii eficiente a Rezervaţiei Naturale „Cheile

Turzii” şi a valorilor patrimoniului natural şi cultural identificat pe aria naturală

protejată;

- instruirea şi educarea populaţiei privind necesitatea ariilor protejate şi conservarea

capitalului natural şi cultural;

- participarea organizaţiilor neguvernamentale şi a instituţiilor abilitate la elaborarea şi

aplicarea deciziilor legate de reglementarea şi managementul ariei protejate.

2. Reglementarea activităţilor umane

Secţiunea 1 – Activităţi de vizitare:

Vizitarea zonei turistice Cheile Turzii

(1) Accesul în defileul Rezervaţiei Naturale pe traseul principal marcat în scopul vizitării este

permisă tuturor persoanelor care respectă normele de conduită eco-civică, actele

normative în vigoare şi reglementările din prezentul regulament, folosind poteca

principală de picior, pasarelele de traversa a văilor, platformele de salvare în cazul

viiturilor şi punctele de alimentare cu apă potabilă;

(2) Turiştii care doresc să parcurgă traseele turistice din Rezervaţia Naturală trebuie să fie

echipate adecvat, în aşa fel încât să nu aducă impedimente pentru circulaţia turistică pe

traseele în care sunt angajaţi pentru parcurgere;

(3) Accesul pentru vizitatori este permisă prin punctele de acces controlate, prin achitarea

unei taxe de vizitare;

(4) Folosirea aparatelor de fotografia şi filmare în ariile protejate este permisă numai cu

achitarea taxelor corespunzătoare la punctele de control din cele patru capete ale

rezervaţiei;

48

(5) Accesul în afara ariilor protejate respectiv parcurgerea traseului de circuit al rezervaţiei

este permisă cu condiţia respectării normelor de conduită eco-civică, actelor normative în

vigoare şi regulamentul ariei protejate, fără achitarea taxelor de vizitare;

(6) Vizitarea Rezervaţiei Naturale pe toată aria protejată este permisă numai pe traseele

marcate;

(7) Pe traseele din zonele protejate deşeurile şi resturile menajere se vor colecta în pungi

puse la dispoziţie la pichetele de emitere a biletelor de vizitare, respectiv vor fi depozitate

în pubelele sau containerele dispuse în aval de intrare, sau vor fi transportate până la orice

punct de colectare a deşeurilor;

(8) Pentru grupuri organizate se poate pune la dispoziţie, contra cost, un ghid din cadrul

formaţiei „rangeri” – Salvamont;

(9) Este interzis, cu excepţia cazurilor autorizate de către custode:

a. accesul ilegal în rezervaţie prin alte puncte decât cele de control;

b. accesul ilegal prin neplata taxei de vizitare;

c. accesul cu aparatură foto şi video fără plata taxelor aferente;

d. părăsirea traseului de vizitare pe toată suprafaţa ariei protejate;

e. recoltarea sau distrugerea plantelor, uciderea, deranjarea sau capturarea animalelor;

f. ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, puieţilor sau lăstarilor, precum şi

însuşirea celor rupţi sau doborâţi de fenomene naturale sau de alte persoane;

g. dislocarea şi colectarea unor piese mineralogice, speologice şi paleontologice;

h. folosirea radiourilor şi casetofoanelor în afara zonei amenajate pentru campare;

i. poluarea cu orice resturi menajere şi ambalaje;

j. amplasarea corturilor în afara zonei amenajate pentru campare;

k. aprinderea focurilor în afara zonei vetrei special amenajate în acest scop;

l. scăldatul în râul Hăşdate sau Arieş;

m. daune aduse amenajărilor existente – izvoare, poteci, pasarele de trecere peste râu

etc.;

n. folosirea peşterilor aflate în perimetrul Rezervaţiei Naturale „Cheile Turzii” în alte

scopuri decât cele de vizitare;

o. inscripţionarea peşterilor, stâncilor, dotărilor de infrastructură (panouri informative,

marcaje, pasarele etc.) şi a arborilor;

49

p. distrugerea sau deteriorarea dotărilor şi amenajărilor de infrastructură (panouri

informative, marcaje, pasarele, amenajări existente la izvoare, platforme de salvare în

cazul viiturilor etc.), sau demersuri intenţionate în acest scop (staţionarea în grup sau

alergarea pe pasarele, balansarea pasarelelor etc.).

Camparea vizitatorilor şi a practicanţilor de sporturi specifice zonei:

(1) Camparea cu cortul este permisă pe teren nelimitat numai în zona de platou din UTR –

ZP „2”, în aval de intrare in defileu;

(2) În zona de campare resturile menajere şi deşeurile se depozitează în pubelele şi

containerele amplasate în zonă;

(3) Aprinderea şi folosirea focurilor de campare este permisă numai în vetrele de foc special

amenajate;

(4) Utilizarea radiourilor şi casetofoanelor este permisă numai cu condiţia respectării unei

limite fonice care nu aduce prejudicii altor vizitatori sau faunei din rezervaţie;

(5) Scăldatul în râul Arieş sau în valea Hăşdate în afara defileului este permis fără utilizare

de poluanţi;

(6) Efectuarea necesităţilor fiziologice este permisă numai în grupurile sanitare amenajate în

acest scop;

(7) Este interzisă cu desăvârşire spălatul autovehiculelor în râul Arieş sau în valea Hăşdate.

Secţiunea 2 – Practicarea sporturilor specifice zonei:

Organizare de concursuri sau alte activităţi sportive:

(1) Organizarea oricăror concursuri sau alte activităţi (comemorări etc.) sportive pe teritoriul

Rezervaţiei Natural „Cheile Turzii” trebuie notificată în prealabil de către organizatori

către custode şi Serviciului Public Judeţean Salvamont;

(2) Custodele are dreptul să limiteze şi să controleze modul de organizare şi desfăşurare a

concursurilor sau altor activităţi sportive organizate, în vederea respectării regulilor de

protecţia naturii respectiv regulilor de siguranţă turistică şi sportivă.

Escaladă şi alpinism:

50

Pe teritoriul Rezervaţiei Natural funcţionează Serviciul Public Judeţean Salvamont, care

intervin în caz de accidentare a turiştilor aflaţi pe teritoriul ariei protejate, sau când sunt situaţii

deosebite care presupun aceste intervenţii.

(1) Practicanţii escaladei sportive sunt obligaţi să circule atât la accesul spre trasee cât şi la

retragerea de la trasee exclusiv pe potecile existente;

(2) Este strict interzisă săparea de prize sau aplicarea de prize artificiale în trasee;

(3) Persoanele aflate în escaladă sunt obligate să limiteze căderea sau aruncarea intenţionată

a pietrelor;

(4) Comenzile vocale necesare în timpul escaladei (comunicarea între capul de coardă şi

secund) trebuie limitate cantitativ şi calitativ la strictul necesar;

(5) Este interzisă circulaţia pe grohotişul deasupra Şipotului Cheii şi pe cel de sub „Moara”,

din Cheile Turzii;

(6) Accesul în trasee friabile deasupra potecii este permisă numai cu acordul custodelui, în

perioade cu foarte puţini vizitatori;

(7) Intenţia de deschidere de noi trasee de alpinism şi de manşe trebuie notificată în prealabil

custodelui;

(8) Deschiderea de noi trasee de alpinism este permisă numai cu acordul custodelui şi cu

avizul Serviciul Public Judeţean Salvamont, în condiţiile în care noul traseu propus nu

periclitează siguranţa vizitatorilor (perete friabil deasupra potecii) şi nu are impact mare

asupra mediului (perete cu vegetaţie, prezenţa unor cuiburi de păsări rare, zonă neatinsă

de om);

(9) Căţărătorii care intră în trasee sunt solicitaţi să notifice şi să semneze în registrele aflate

la ambele capete ale cheilor ora, denumirea traseului care urmează a fi escaladat,

respectiv să notifice şi să semneze după ieşirea din traseu ora părăsirii zonei. Persoanele

care nu părăsesc zona după ieşirea din traseu la una din capetele cheilor sunt solicitate să

notifice acest aspect înainte de intrarea pe traseu;

(10) Salvamontiştii de serviciu au dreptul să interzică accesul în traseu sau să le ceară

să întrerupă escalada şi să retragă căţărătorii care îşi periclitează major viaţa sau

sănătatea, şi anume persoanelor fără un nivel minim de cunoştinţe şi echipament,

persoanelor aflate în stare de ebrietate sau alt element care indică o clară lipsă de

discernământ sau imposibilitate a cunoaşterii şi evaluării riscului;

51

(11) Căţărătorii care nu sunt începători şi prezintă discernământ în evaluarea riscului

asumat, respectiv insistă să îşi asume riscuri în plus, sunt solicitaţi să semneze o

declaraţie-tip pe proprie răspundere, în care se va notifica că au fost avertizaţi că încalcă

normele de siguranţă şi că doresc să efectueze escalada pe propria răspundere contrar

avizului Salvamontului;

(12) Registrele cu notificarea căţărătorilor şi declaraţiile-tip vor fi puse la dispoziţia

serviciului de salvamont pentru a le facilita activitatea;

(13) Este interzisă practicarea escaladei pe pereţii din vecinătatea cuibului de acvila de

munte, indiferent unde va cuibări acvila.

Zborul cu parapanta şi deltaplanul:

(1) Este interzis zborul cu parapanta şi deltaplanul pe teritoriul Rezervaţiei Naturale „Cheile

Turzii” în perioade de clocire şi hrănire a puilor acvilei de stâncă, şi anume în perioada

15 februarie – 31 iulie;

(2) Este interzis zborul cu parapanta şi deltaplanul în interiorul cheilor dinspre aval dincolo

de planul vertical imaginar ce uneşte Crucea Sândului cu Colţii Mischiului, respectiv

dinspre amonte dincolo de planul imaginar ce uneşte Colţii Cetăţii de Colţul Morarilor;

(3) Este interzis zborul cu parapanta şi deltaplanul la altitudine mare, de minim 250 m

deasupra nivelului Dealului Mănăstirii (altitudine absolută peste 1000 m);

(4) Este interzis zborul cu parapanta şi deltaplanul „la faleza” deasupra Peretelui Cald pentru

începători sau în zile cu condiţii nefavorabile.

Sporturi cu motor:

Este interzisă organizarea întâlnirilor motocicliştilor pe teritoriul Rezervaţiei Naturale

„Cheile Turzii”.

Ciclism:

Este interzisă intrarea în defileu cu bicicleta.

52

Sporturi de orientare turistică:

(1) Organizarea evenimentelor sportive de orientare turistică pe teritoriul rezervaţiei trebuie

notificate către custode, fiind menţionate traseele ce urmează să fie parcurse de către

participanţi, respectiv dacă se solicită părăsirea traseelor turistice marcate pe teritoriul

Rezervaţiei Naturale „Cheile Turzii”;

(2) Custodele are dreptul să limiteze sau să interzică organizarea unor astfel de evenimente

dacă acesta aduce prejudicii majore scopului de protecţie şi conservare a patrimoniului de

pe aria Rezervaţiei Naturale, a amenajărilor şi dotărilor aferente, respectiv siguranţei şi

integrităţii vizitatorilor.

Secţiunea 3 – Activităţi de cercetări ştiinţifice şi educaţie ecologică:

Activităţi de cercetări ştiinţifice:

(1) Activităţile de cercetări ştiinţifice vor fi orientate pentru realizarea scopului primordial,

cel de conservare a patrimoniului floristic, faunistic, geologic, speologic, istoric şi

peisagistic al teritoriului rezervaţiei;

(2) Activităţile desfăşurate în scopuri ştiinţifice este permisă numai cu autorizaţia custodelui

Rezervaţiei Naturale „Cheile Turzii”;

(3) Pentru eliberarea autorizaţiei persoanelor care doresc să efectueze cercetări ştiinţifice sunt

obligate să prezinte planul de cercetare, care va include următoarele: lista participanţilor,

perioada, zona exactă, metodele şi echipamentul de cercetare;

(4) Datele şi rezultatele ştiinţifice rezultate în urma cercetărilor desfăşurate pe teritoriul ariei

protejate trebuie puse la dispoziţia custodiei ariei protejate în vederea unei mai bune

cunoaşteri a patrimoniului natural şi cultural a ariei protejate, pentru întocmirea unei baze

de date cu inventarul speciilor, respectiv elaborarea planului de management;

(5) Cercetările ştiinţifice sunt permise numai cu condiţia respectării regulamentului,

excepţiile de la regulament (colectare de material biologic, părăsirea traseelor turistice

etc.) fiind anexate la autorizaţia emisă de către custode;

53

(6) Custodele are dreptul să limiteze sau să interzică activitatea de cercetare solicitată dacă

aceasta aduce prejudicii majore scopului de protecţie şi conservare a patrimoniului de pe

aria Rezervaţiei Naturale, a amenajărilor şi dotărilor aferente, respectiv siguranţei şi

integrităţii vizitatorilor.

Activităţi de educaţie ecologică:

(1) Activităţi de educaţie ecologică se poate realiza prin tabere organizate, pentru grupuri de

elevi şi studenţi, cu condiţia respectării conduitei eco-civice, actelor normative aflate în

vigoare respectiv a regulamentului ariei protejate;

(2) Taberele organizate în acest scop se pot efectua numai cu avizul prealabil al custodelui;

(3) La cerere prealabilă custodele este dispus să sisteze şi să participe în activităţile de

educaţie ecologică organizată conform cerinţelor.

Secţiunea 4 – Amplasarea obiectivelor, dotărilor şi amenajărilor de utilitate publică:

Construcţii, dotări, amenajări:

(1) Obiectivele, dotările şi amenajările de pe teritoriul Rezervaţiei Naturale „Cheile Turzii”

au scopul de a deservi administrarea rezervaţiei, de a facilita vizitarea ariei protejate,

activităţile sportive specifice zonei, respectiv activităţile de cercetare şi de educaţie

ecologică;

(2) Pe teritoriul Rezervaţiei Naturale funcţionează următoarele obiective de utilitate publică:

Pichetele de la cele patru puncte de control amplasate la capetele rezervaţiei. Aceste

construcţii marchează pentru orice tip de vizitator intrarea reglementată în teritoriul de ariei

protejate. Punctele de control vor cuprinde spaţii destinate următoarelor activităţi şi dotări:

- eliberarea autorizaţiilor de vizitare contra plată: bilete de intrare pentru adulţi şi copii,

taxe pentru fotografiere şi filmare;

- punerii la dispoziţia vizitatorilor care au plătit taxele aferente a pungilor pentru recoltarea

deşeurilor şi resturilor menajere produse pe traseul care urmează a fi vizitat;

- panouri de prezentare a valorilor rezervaţiei, a regulamentului rezervaţiei, a traseelor

permise în rezervaţie, a amplasării platformelor de salvare etc.;

54

- vânzării de materiale informative despre Rezervaţia Naturală „Cheile Turzii”: pliante,

hărţi, broşuri, cărţi etc.;

- contjuztttainere pentru depozitarea selectivă a tuturor deşeurilor produse pe loc sau aduse

de către turişti de pe traseele turistice;

- registre puse la dispoziţia căţărătorilor care doresc să intre pe trasee de escaladă, în care

vor nota ora de intrare în defileu, traseul urmează a fi escaladat etc.;

- declaraţia-tip pe proprie răspundere dispuse căţărătorilor care îşi asumă riscuri în plus.

Silvicultura:

Pe toată suprafaţa Rezervaţiei Naturale „Cheile Turzii” activităţi silvice se vor desfăşura

numai cu acordul custodiei.

(1) În Zona Protejată „0” activităţi silvice se vor desfăşura numai cu acordul custodiei, şi

numai în condiţii speciale (tăierea arborilor care periclitează siguranţa turiştilor, în cazul

epidemiilor etc.);

(2) În Zonele Protejate „1” şi „2” activităţi silvice se vor desfăşura în scopuri de amenajare şi

igienizare a zonei.

Activităţi umane interzise sau care necesită reglementări (păşunat, vânat, pescuit):

(1) Pe suprafaţa Rezervaţiei Naturale „Cheile Turzii” păşunatul este admis numai în condiţii

speciale de către custode, cu scopul reglementării vegetaţiei;

(2) Este interzis vânatul pe toată suprafaţa ariei protejate;

(3) Este interzis pescuit în râul Hăşdate pe secţiunea de pe aria protejată.

Activităţi legate de administrarea Rezervaţiei Naturale Cheile Turzii:

A. Activităţi de pază şi control:

(1) Patrularea organelor abilitate pe traseele turistice, şi, după caz, părăsirea traseelor pentru

activitatea de pază şi control;

(2) Persoanele abilitate de pază şi control au dreptul să constate contravenţii şi să sancţioneze

în conformitate cu prevederile legale şi regulament;

(3) Persoanele abilitate pentru pază şi control sunt:

- organe abilitate de Consiliul Judeţean Cluj

55

- persoane cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei de Protecţia Mediului

- organe de inspecţie şi control din cadrul Romsilva, Ministerul Apelor, Comisia pentru

Ocrotirea Monumentelor Naturii

- corpul Gardienilor Publici

- „rangeri”.

B. Activităţi legate de întreţinerea dotărilor şi amenajărilor:

(1) Repararea pasarelelor existente şi construirea celor noi pe bază de PUD, autorizaţie de

construcţie şi avizele însoţitoare;

(2) Lucrări de amenajare a torenţilor reglementate de legislaţia în vigoare;

(3) Amenajarea şi întreţinerea traseelor turistice, a traseelor de escaladă şi a potecilor pentru

picior.

C. Activităţi comerciale:

(1) Activităţi comerciale în scopul deservirii vizitatorilor este permisă numai cu acordul

custodiei respective numai în locuri special desemnate pentru aceste activităţi, cu condiţia

posedării tuturor avizelor necesare funcţionării unităţii comerciale.

3. Sancţiuni

(1) Încălcarea prevederilor prezentului Regulament atrage răspundere civilă, materială,

contravenţională sau penală, după caz;

(2) În conformitate cu prevederile art. 48 din Legea 462/2001, nerespectarea prevederilor

prezentului Regulament constituie contravenţie, dacă potrivit legii penale nu constituie

infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă contravenţională după cum urmează:

a) de la 50 RON la 500 RON pentru persoanele fizice şi de la 500 RON la 2500 RON

pentru persoanele juridice, pentru:

- distrugerea sau degradarea marcajelor sau a panourilor indicatoarea din exteriorul

sau interiorul peşterilor;

- îngrădirea accesului persoanelor autorizate spre intrările peşterilor;

b) de la 500 RON la 2000 RON pentru persoane fizice şi de la 1000 RON la 5000 RON

pentru persoane juridice, în funcţie de gravitatea faptelor, pentru:

- accesul în zone şi/sau perioade interzise în prezentul Regulament;

56

- recoltarea şi capturarea speciilor de interes comunitar;

- distrugerea sau degradarea resurselor peşterii şi efectuarea de săpături sau derocări

neautorizate;

- colectările de faună, fosile sau de obiecte de interes arheologic, efectuate fără

autorizaţie în peşteri;

- pătrunderea, prin forţarea intrării, într-o peşteră protejată închisă şi semnalizată ca

atare;

- utilizarea neautorizată a peşterilor şi desfăşurarea unor activităţi ce pot pune în

pericol integritatea sau echilibrul natural al peşterilor;

c) de la 50 RON la 2000 RON pentru persoane fizice şi de la 2000 RON la 7500 RON

pentru persoane juridice, pentru:

- realizarea oricăror lucrări sau activităţi susceptibile să genereze un impact negativ în

perimetrul ariei protejate şi în vecinătatea acestuia;

- nerespectarea Planului de Management şi a Regulamentului de către persoanele

fizice şi juridice care deţin sau administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau care

desfăşoară activităţi în perimetrul ariei naturale protejate;

- orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a speciilor de

plante şi animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane, care se află sub regim strict

de protecţie;

- perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare

şi de migraţiune a speciilor care se află sub regim strict de protecţie;

- distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi ouălor din natură a speciilor

care se află sub regim strict de protecţie;

- deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere sau odihnă a speciilor care se

află sub regim strict de protecţie;

- recoltarea florilor şi fructelor, culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu

intenţie a speciilor de plante aflate sub regim strict de protecţie în habitatele lor

naturale;

- deţinerea, transportul, comerţul sau schimburile în orice scop a speciilor de plante şi

animale aflate sub regim strict de protecţie fără autorizaţia autorităţii de mediu

competente;

57

- degradarea prin inscripţionare sau poluare a peşterilor prin depozitarea în interiorul

lor sau în elementele de relief, cu care aceasta comunică în mod direct, de obiecte,

deşeuri de orice fel, cadavre, substanţe toxice şi periculoase, combustibil de orice

natură.

4. Dispoziţii finale

(1) Prezentul Regulament este valabil până la modificări survenite odată cu realizarea PATZ

pentru aria extinsă respectiv cu noile amenajări efectuate pe baza planului de

management aflat în curs de elaborare;

(2) Custodele are dreptul să propună modificarea şi adaptarea formei şi conţinutului

prezentului Regulament oricând în funcţie de cerinţe şi experienţa dobândită pe parcursul

administrării Rezervaţiei Naturale „Cheile Turzii”, prin argumentarea schimbărilor

propuse respectiv prin implicarea şi consultarea factorilor interesaţi;

(3) Propuneri pentru modificarea şi adaptarea prezentului Regulament pot fi depuse la

custode sub formă scrisă de toţi factorii interesaţi prin argumentarea solidă şi reală a

propunerilor.

58

Bibliografie:

1. Cocean, Pompei, Chei şi defilee din Munţii Apuseni, Editura Academiei Republicii

Socialiste România, Bucureşti, 1988

2. Pop, Maxim, Cheile Turzii, Editura pentru Turism, Bucureşti, 1973

3. Vasile, Mihai, Turism şi alpinism în Cheile Turzii, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1986

4. Ciangă, Nicolae, Dezsi, Ştefan, Amenajare turistică, Editura Presa Universitară clujeană,

Cluj – Napoca 2007

5. Popescu – Argeşel, Ion, Munţii Trascăului: studiu morfologic, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1977

6. http://www.primariaiara.ro/

7. http://www.primariamoldovenesti.ro/

8. http://www.sandulesti.turda.ro/

9. http://www.petrestiidejos.ro/

10. http://www.unesco.pub.ro/acte/Legea%20Mediului.htm

11. http://www.pronatura.ro/ap/necesitatea.htm

12. www.cjcluj.ro/docs/hotarari/174_cheile_turzii_9938.doc

13. http://romania.ici.ro/ro/turism/c_turzii.html

14. http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-schimbarea-fata-cheile-turzii-

37923.html

15. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cheile_Turului

59

16. http://www.romguide.ro/turda/obiective/cascada-si-lacul-ciucas

17. http://www.ropedia.ro/obiective-turistice/prezentare/Cluj/Borzesti-a/Cheile_Borzesti

18. http://ro.wikipedia.org/wiki/Moc%C4%83ni%C5%A3a

19. http://www.munte.utcluj.ro/Html-Ro/TURE/trascau.htm

20. http://www.exploratorii.ro/lucrari/prez_puscc.pdf

21. http://www.greenagenda.org/mun/nr_4/arii2.htm

60