Certej” Capitolul 3 2010 III. Descrierea instala ţieiarpmtm.anpm.ro/files/ARPM...

$: Certej” Capitolul 3 2010 III. Descrierea instala ţieiarpmtm.anpm.ro/files/ARPM TIMISOARA/Reglementari/cap3.pdf · concasor conic pentru a sf ărâma frac ţia critic ă; rem ăcinarea$
Raport de secutritate ,,Exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul

Certej” Capitolul 3

2010

Elaborat de S.C. OCON ECORISC S.R.L. Turda 42

III. Descrierea instalaţiei

A. Descrierea activităţilor şi a produselor principale aparţinând acelor părţi ale

amplasamentului care au importanţă din punctul de vedere al securităţii, surselor de

riscuri de accidente majore şi a condiţiilor în care un astfel de accident major se poate

produce, precum şi descrierea măsurilor preventive propuse

Activităţile desfăşurate în cadrul amplasamentului care au relevanţă din punct de

vedere a securităţii sunt :

1. Cariera

Zăcământul Certej va fi deschis şi pregătit pentru exploatare prin lucrări miniere

specifice exploatării în carieră:

- lucrări de deschidere - amenajarea drumurilor principale industriale de acces şi

transport, precum şi drumurile tehnologice din carieră la treptele în exploatare;

- lucrările de descopertare - vor începe de la cota + 600 în trepte de 10 m după care

se va trece la exploatarea propriu zisă în trepte cu înălţimea de 5 m.;

Zăcământul Certej poate asigura prin exploatarea în carieră, realizarea unor capacităţii

de producţie de până la 3.000.000 t/an extras industrial.

În tabelul următor se prezintă informaţii privind producţia şi necesarul de resurse

energetice:

Tabel 3.1 . Producţia şi necesarul de resurse energetice:

Producţia Resurse folosite pentru realizarea producţiei Denumire Cantitate anuală

(medie) Denumire Cantitate anuală

(medie)

Minereu prelucrat 3.000.000 tone Motorină 5.400.000 l Rompetrol Concentrat aurifer 315.000 tone GPL 240 t Rompetrol Aur în aliaj Doré 5.512 kg Energie electrică 145.194 MWh ENEL

Apa industrială 1.848.960 m3 r. Mureş Apă potabilă 29.376 m3 captare izvor

Capacitatea de producţie a carierei este corelată cu capacitatea de prelucrare în uzina de

preparare, aceasta prezentându-se în tabelul următor.



2010


Tabelul 3.2 . Capacităţi de producţie uzina de preparare

U/M An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6 An 7 An 8 An 9 An 10 Total mil. t/an 3,0 3,0 2,99 2,99 3,00 2,99 3,01 3,03 3,06 1,12 28,20 Minereu

prelucrat mil. mc/an 1,27 1,27 1,26 1,26 1,27 1,26 1,27 1,28 1,29 0,47 11,90

2. Uzina de procesare

Procesarea minereului se realizează în trei etape:

− etapa I – Prepararea minereului prin flotare cu obţinerea concentratului aurifer;

− etapa II – Oxidarea concentratului de pirită auriferă (procesul Albion);

− etapa III – Cianurarea concentratului oxidat, eluţia metalelor preţioase şi obţinerea

aurului prin electroextracţie şi turnare în lingouri de aliaj Dore (procesul CIL).

În Anexea 3.1. se prezintă schema fluxului tehnologic, iar în cele ce urmează se

descriu principalele etape ale procesului tehnologic:

2.1. Etapa I – Prepararea minereului prin flotare cu obţinerea concentratului aurifer

Prepararea minereului constă din următoarele operaţii principale:

▪ concasarea minereului, într-un concasor giratoriu;

▪ depozitarea minereului rezultat după concasare;

▪ măcinarea minereului într-o moară semiautogenă SAG, care lucrează în circuit cu un

concasor conic pentru a sfărâma fracţia critică;

▪ remăcinarea umedă a grobului într-o moară cu bile care lucrează în circuit cu o

baterie de hidrocicloane, bateria de hidrocicloane alimentează agitatorul de condiţionare, din

care se alimentează instalaţia de flotare;

▪ condiţionarea cu reactivi de flotaţie: Sulfat de cupru, Silicat de sodiu şi Xantat

amilic de potasiu;

▪ flotarea minereului şi obţinerea unui concentrat de pirită auriferă şi a sterilului final

de flotaţie;

▪ îngroşarea sterilului de flotaţie într-un îngroşător de mare capacitate. Sterilul

îngroşat este trimis la iazul de decantare, iar apa limpezită rezultată de la îngroşare este

introdusă într-un bazin de stocare, de unde va fi recircuitată în procesul de măcinare.



2010


▪ filtrarea / pompare concentratului rezultat din îngroşător. Concentratul este fie

filtrat (partea solidă fiind depozitată în vederea valorificării ca atare – primii doi ani de

activitate, sau a unei prelucrări ulterioare iar partea lichidă recirculată în proces), fie pompat

direct în instalaţia Albion pentru prelucrare în continuare.

2.2. Etapa II – Oxidarea concentratului de pirită auriferă (Procesul Albion)

Oxidarea concentratului de pirită auriferă constă din următoarele operaţii principale:

• măcinarea concentratului de pirită auriferă la fineţe avansată;

• oxidarea concentratului aurifer (oxidarea Albion) se realizează la presiune

atmosferică prin injectarea de oxigen gazos, cu menţinerea pH-ului în

domeniul 5,5 - 6 prin adaos de calcar măcinat;

• îngroşarea produsului de oxidare într-un îngroşător cu φ 20 m. Produsul

îngroşat este dirijat la neutralizare, iar apă limpezită din preaplinul

îngroşătorului este pompată şi recirculată la măcinarea şi la oxidarea

concentratului aurifer (procesul Albion);

• neutralizarea şi răcirea îngroşatului rezultat de la oxidarea concentratului.

2.3. Etapa III – Procesul CIL

Procesul CIL constă din următoarele operaţii principale:

a. Leşierea cu cianură a tulburelii rezultată de la Albion;

b. Îngroşarea şi pomparea sterilului rezultat de la leşiere;

c. Spălarea acidă, eluţia şi regenerarea cărbunelui activ, extragerea metalelor

preţioase

d. Detoxifierea sterilului de cianuraţie (Detox 1) şi pomparea pe iazul de decantare

3. Iaz de decantare a sterilelor de flotaţie

Sterilele de flotaţie se vor depozita în iazul de decantare amplasat pe Valea Măcrişului

la cca. 2 km nord-est de uzina de preparare şi carieră.



2010


În Tabelul 3.3 se prezintă prognoza cantităţilor de steril de flotaţie ce va fi depozitat

în iazul decantare a sterilelor de flotaţie:

Tabelul nr. 3.3 Cantitatea de steril de flotaţie depozitat pe ani în iazul decantare

Specificaţie U.M. An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6 An 7 An 8 An 9 An 10 Total

Steril flotaţie mii t 2.788 2.784 2.754 2.732 2.706 2.732 2.760 2.737 2.826 1.032 25.851

Tulbureala rezultată din flotaţie este constituită dintr-un amestec de particule minerale

solide şi apă industrială. Faza solidă a amestecului, după îngroşare reprezintă cca. 60 % din

tulbureală (372.4 mc/h tulbureală cu 349,1 t/h fracţia solidă - steril de flotaţie şi 232,7 m3/h

fracţia lichidă-apă).

Compoziţia sterilelor rezultate de la flotaţie diferă în funcţie de zona de provenienţă a

minereului prelucrat (tipurile de minereu din cele patru domenii ale Carierei Certej - Vest,

Central, Intermediar şi Est) în funcţie de caracteristicile rocilor din fiecare domeniu, de

greutatea specifică a sterilului.

S-au efectuat analize ale tulburelilor rezultate la teste de flotaţie efectuate în Grecia,

în laboratorul SC CEPROMIN SA Deva în luna noiembrie 2006, aceleaşi probe fiind

analizate şi în laboratorul INCD ECOIND –Bucureşti în luna ianuarie 2007.

Analizând rezultatele determinărilor efectuate în laboratorul INCD ECOIND –

Bucureşti în luna ianuarie 2007 pentru:

1. Sterilul de flotaţie/fracţia solidă (Raport de încercare nr. 26/EVMT din 14.02.2007)

se constată:

- sterilele de flotaţie rezultate din prelucrarea zăcămintelor VEST şi EST prezintă

caracter acid (pH= 3,14÷3,63);

- sterilul din zona de EST este mai puţin încărcat cu sulfaţi şi mangan decât celelalte

sterile;

- în general se regăsesc conţinuturi mici de Ni, Cu, Cr, Cd;

- As se găseşte similar în EST şi Intermediar . (42 mg/l);

- Conţinutul de Fe este redus: 0,5÷0,6% s.u.

2. Fracţia lichidă - apa limpezită (Raport de încercare nr. 26/EVMT din 14.02.2007)

se constată:

- probele din cele patru zăcăminte prezintă un caracter acid (pH=2,56÷4,42);



2010


- determinările efectuate asupra caracteristicilor fazelor lichide rezultate din prelucrarea

zăcămintelor din cele patru domenii au demonstrat conţinutul mare în sulfaţi;

- fracţia limpezită rezultată din prelucrarea zăcămintelor din EST şi INTERMEDIAR

prezintă un conţinut mai ridicat de Fe decât cele din VEST şi CENTRAL;

- fracţia limpezită rezultată din prelucrarea zăcământului din EST este mai puţin

încărcată cu mangan decât fracţiile limpezite rezultate din celelalte zăcăminte.

4. Iaz de decantare CIL

Sterilul rezultat de la procedeul ALBION - CIL va fi depozitat în iazul de decantare

CIL amplasat pe Valea Măcrişului, amonte de iazul de decantare a sterilelor de flotaţie.

Sterilul este constituit dintr-un amestec de particule minerale solide şi apă (faza solidă a

amestecului, reprezintă 50 – 60 %). Înainte de pompare pe iazul de decantare, acest steril este

denocivizat în vederea reducerii concentraţiei cianurii WAD în instalaţia DETOX 1 aflată în

incinta uzinei de preparare.

Cantităţile de steril de cianurare ce vor fi eliminate anual din fluxul tehnologic, sunt

prezentate în Tabelul 3.4

Tabelul nr.3.4 Cantităţile de steril de cianurare ce vor fi eliminate din fluxul tehnologic

Specificaţie U.M. An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6 An 7 An 8 An 9 An 10 Total

(steril Albion+CIL) mii t - - 535,54 606,95 688,82 611,52 577,39 670,89 536,38 181,68 4.409

Tulbureala rezultată după procesul ALBION - CIL, este constituită dintr-un amestec

de particule minerale solide şi apă industrială, în care faza solidă a amestecului, reprezintă

60% . Înainte de a intra în Staţia de tratare DETOX 1, tulbureala este diluată cu apă limpezită

recirculată din iazul CIL. În urma diluţiei realizate, tulbureala tratată în DETOX 1 prezintă 40

% faza solidă şi un debit de cca. 114.1 m3/h.

Compoziţia chimică a tulburelii de cianuraţie denocivizată (fracţia solidă şi fracţia

lichidă) rezultat din DETOX 1 este redată în Tabelele 3.5 şi 3.6 (Teste de neutralizare

realizate în laboratoarele SGS Lakefield în anul 2006 / 2007).



2010


Tabelul nr. 3.5 Compoziţia chimică a fazei solide

Nr crt Încercare executată UM

Conţinuturi - steril de cianuraţie (fracţia solidă)

1 Floruri % <0,005 2 Cloruri % <0,01 3 Sulfaţi % 39 4 Mercur % 0,0003 5 Arsen % 0,19 6 Bariu % 0,01 7 Cadmiu % 0,0043 8 Crom % 0,0011 9 Cupru % 0,06 10 Molibden % 0,002 11 Nichel % 0,014 12 Plumb % 0,33 13 Amoniu % 0,047 14 Seleniu % 0,0012 15 Zinc % 0,94

Nu există informaţii referitoare la conţinutul de cianuri din steril şi a indicatorului pH.

Tabelul nr. 3.6 Calitatea fazei lichide din tulbureala denocivizată

Concentraţia (Faza lichidă din tulbureală ) mg/l

Nr. Test pH

CNT

CN

WA

D

CN

WA

D

acid

pic

ric

Cu Fe Zn Ni

SCN

Alimentare* 10,2 165 165 n.a. 82,3 <0,1 9,7 <0,3 80

CND 1.2 9,2 11,4 n.a. 8 17,0 <0,2 n.a. n.a. n.a.

CND 1.3 8,9 6,6 n.a. 2 8,6 1,3 0,11 0,67 77

Alimentare** 10,2 108 n.a. n.a. 53 <0,1 6,3 <0,2 52

CND 1.4 9,0 5,1 n.a. 3 4,85 0,07 n.a. n.a. 50

CND 1.5 8,7 3,9 3,6 1,3 3,52 <0,05 <0,02 0,42 43

Calitatea fazei lichide din tulbureala denocivizată, care va fi dirijată şi depozitată în

iazul de decantare CIL, depinde de procentul de solid din tulbureala supusă denocivizării

(Alimentare* - 40 % solid din tulbureală; Alimentare** - 30 % solid din tulbureală) şi de

cantitatea de metabisulfit utilizat la neutralizarea primară (DETOX 1) (1,14 kg - 0,93 kg

echivalent SO2/ mc tulbureală).



2010


Caracterizarea sterilului de cianurare ca deşeu acceptat într-o anumită clasă de „depozit

de deşeuri”- conform Ord. 95 MMGA /2005, s-a realizat pe baza testului de levigare pe

tulbureala denocivizată (CND 1.5.) în conformitate cu standardul SR EN 12457 - 2.

În Tabelul 3.7 sunt prezentate rezultatele obţinute în urma testului de levigare

efectuate la SGS Lakefiel.

Tabelul nr. 3.7. Rezultatele testului de levigare SGS Lakefiel 2007

Nr Crt Indicator analizat UM

Valori limită admise Ord. 95 MMGA /2005 Tab. 3.1. Nepericuloase

Cantitate levigată de pe steril cianurat şi

denocivizat 1 Floruri mg/Kg 150 1,0 2 Cloruri mg/kg 15.000 <20 3 Sulfaţi mg/kg 20.000 16.000 4 Carbon Organic Dizolvat mg/l 800 19 5 Total solide dizolvate (TDS) mg/kg 60.000 23.800 6 H2S mg/kg - 2,8 7 Mercur mg/kg 0,2 <0,001 8 Arsen mg/kg 2 0,022 9 Bariu mg/kg 100 0,5062 10 Cadmiu mg/kg 1 0,6571 11 Crom mg/kg 10 <0,003 12 Cupru mg/kg 50 0,031 13 Molibden mg/kg 10 0,001 14 Mangan mg/kg - 1,65 15 Nichel mg/kg 10 0,202 16 Plumb mg/kg 10 0,0034 17 Stibiu mg/kg 0,7 0,018 18 Seleniu mg/kg 0,5 0,25 19 Zinc mg/kg 50 18,5 20 pH - - 7,06

Nu există informaţii referitoare la conţinutul de cianuri şi sulfocianuri din levigat.

Rezultatele testului de levigare indică încadrarea sterilului de cianurare denocivizat,

care se va depozita în iazul CIL, în categoria deşeurilor nepericuloase. Deoarece, acest steril

provine de la cianurare, chiar dacă înainte de deversare în iaz va fi neutralizat în instalaţia

DETOX 1, este indicat ca sterilul să fie încadrat în categoria „deşeu periculos” care poate fi

acceptat în depozite de deşeuri nepericuloase.



2010


B. Descrierea proceselor şi a metodelor de operare

1. Cariera

Tehnologia de exploatare în carieră cu trepte de înălţime 10 m, constă în principal din:

- forarea pentru puşcarea primară - găuri cu diametre de 165 mm- cu foreze.

- forarea pentru puşcarea secundară, cu perforatoare şi ciocane de abataj.

- puşcarea găurilor încărcate. Explozivii utilizaţi: nitramon (exploziv de bază, obţinut

prin amestecul dintre azotatul de amoniu şi motorină care se realizează chiar la locul de

puscare), buster şi dinamită (explozivi de iniţiere) pentru împuşcarea masei miniere şi

dinamita DII pentru sfărmarea secundară.

- încărcarea masei miniere derocate cu excavatoare şi autoîncărcătoare.

- transportul masei miniere la uzină cu basculante.

Înălţimea treptei a fost stabilită în corelaţie cu caracteristicile utilajelor care vor intra

în dotarea tehnică iniţială a carierei.

Cele 16 trepte din zona Vestică şi cele 29 din zona Centrală, Intermediară şi de Est

asigură exploatarea corespunzătoare a substanţei minerale utile din carieră fără a se impune

lucrări de pregătire speciale. Lăţimea bermei de lucru a treptei a fost stabilită la 30 m, iar

lăţimea bermei de siguranţă la 2 - 5 m.

Raportul de descopertă este în medie de 3 t/t pentru total masa minieră extrasă cea ce

presupune generarea unei cantităţi importante de rocă sterilă care va fi transportată la cele

două halde de sterile.

Apele de şiroire de pe treptele carierei sunt colectate în incinta carierei de unde sunt

dirijate prin pompare la staţia de epurare a apelor acide situată în incinta uzinei.

2. Uzina de procesare

2.1. Etapa I – Prepararea minereului prin flotare cu obţinerea concentratului aurifer

a. Concasarea şi măcinarea minereului

Minereul este livrat de la carieră cu basculante de 65 t în regim de 24 h/zi, 7

zile/săptămână, 360 zile/an.

Minereul este basculat direct în buncărul de minereu brut, dar poate fi basculat şi în

depozitul de minereu brut din apropiere. Acest buncăr are o capacitate nominală de 71 m3 (98



2010


t) şi este protejat cu un grătar fix cu ochiuri de 900x900mm. Buncărul este confecţionat din

tabla din oţel carbon, rigidizata corespunzător, căptuşit cu blindaje din oţel manganos (Hardox

400), asamblate cu şuruburi cu cap înecat. Supragabaritele reţinute pe grătar, sunt sparte cu un

ciocan hidraulic, montat pe un suport articulat rotativ, care acoperă toată suprafaţa de lucru.

Dimensiunile depozitului de minereu brut din apropierea buncărului sunt 20m x 30m,

având capacitatea de depozitare de cca. 2400 t. Din depozit se va alimenta buncărul de

minereu cu ajutorul unui încărcător frontal.

Din buncăr, minereul trece pe un alimentator cu bare vibrante cu capacitate de 434 t/h,

cu deschiderea de 100 mm, care descarcă refuzul, printr-un jgheab căptuşit cu blindaje, în

concasorul cu fălci. Trecerea este dirijată, prin jgheaburi căptuşite cu blindaje, direct pe banda

colectoare de sub concasor.

Alimentatorul cu bare are viteza reglabilă manual pentru controlul debitului de

alimentare.

Concasorul cu fălci 1500 x 1070mm este de tipul cu o singură falcă mobilă şi poate

prelua roca cu dimensiunea maximă de 1000 mm şi o aduce la dimensiunea de 100 mm, cu o

productivitate de 434 t/h. Concasorul are rol de a produce un material sfărâmat la cca 80% -

100mm.

Roca concasată este dirijată printr-un jgheab căptuşit cu blindaje, pe banda

transportoare colectoare, cu capacitatea de 520 t/h, lăţimea de 1000 mm, lungimea de circa 20

m, şi înălţimea de ridicare de 3,1m. Toate echipamentele fluxului tehnologic sunt montate pe

o structură metalică, care asigură montajul în cascadă a utilajelor.

Întreaga structură este montată într-o cuvă betonată, în trepte, cu placa de bază

amenajată cu pante spre un jomp colector al apelor de scurgere. Evacuarea din acest jomp se

face cu o pompă verticală cu debitul de 50 m3/h şi H = 27m, în canalele de drenaj ale

amplasamentului.

De pe banda transportoare nr.1, roca este descărcată, printr-un jgheab căptuşit cu

blindaje, pe o altă bandă transportoare, cu capacitatea de 520 t/h, lăţimea de 1000 mm,

lungimea de circa 170 m şi cu înălţimea de ridicare de 40,7 m, care transportă minereul în

depozitul de minereu sfărâmat. Pe traseul acestei benzi este montat un cântar de bandă pe o

singură rolă echipat cu celule de sarcină cu instrument de precizie de măsurare tensiune,

furnizat într-un integrator preasamblat în cadru de greutate, cu senzori digitali de viteză a



2010


benzii şi role de calitate a cântăririi, care monitorizează cantitatea de rocă prelucrată.

Pentru a preveni pătrunderea de corpuri metalice în depozitul de minereu sfărâmat, pe

traseul acestei benzi este prevăzut un electromagnet desupra benzii şi un detector de metale.

Piesele metalice reţinute vor fi descărcate alături de banda într-un recipient metalic. Ambele

benzi transportoare sunt montate pe pasarele suspendate, susţinute pe stâlpi metalici montaţi

în fundaţii din beton armat, prevăzute cu culoar de circulaţie pe o parte.

Pentru monitorizarea funcţionării utilajelor din flux sunt prevăzute o serie de

echipamente, conectate la sistemul de control al procesului sau la sistemul de control

distribuit, astfel:

- Camera de luat vederi deasupra buncărului de minereu brut.

- Sistem de control al nivelului în buncărul de minereu brut cu indicarea prin

semnal semaforizat a permiterii basculării de rocă şi a pornirii alimentatorului cu bare.

- Camera de luat vederi deasupra zonei de alimentare a concasorului.

- Cabluri de decuplare, detectori de alunecare şi aliniere la transportoarele cu

bandă.

- Camera de luat vederi la descărcarea benzii în depozitul de minereu sfărâmat

- Sistem de semnalizare şi transmitere la distanţă a blocării jgheaburilor de

descărcare a transportoarelor.

Pentru a preveni poluarea cu praf a zonei de lucru este prevăzut un sistem de

desprăfuire folosind jeturi de apă la:

- Punctul de basculare a camioanelor

- Intrarea în concasor

- Ieşirea din concasor

- Evacuarea transportorului de colectare

- Evacuarea transportorului de transfer al minereului sfărâmat în depozit

Sistemul de desprăfuire, de tip cu stropire, operează automat. Alimentarea cu apă a

punctelor de desprăfuire se face pe conducte din oţel carbon zincate, cu dimensiuni

descrescătoare spre aval de la Dn 40 la Dn 25. Reglajul debitului de apă se face cu vane de

reglare acţionate cu aer instrumental.

Depozitul de minereu sfărâmat

Depozitul de minereu sfărâmat are o formă circulară cu diametrul de 35m, este



2010


descoperit şi are capacitatea utilă de 6800 t, asigurând o capacitate pentru 18 ore pentru moara

SAG. Aceasta se bazează pe un unghi de extragere natural, iar capacitatea totală inclusiv

încărcătura neactivă este de 46.000 t. Încărcătura neactivă poate fi împinsă în alimentatoare cu

un încărcător, dacă este necesar.

Sub depozit este amenajat un tunel din elemente de beton prefabricate, cu

dimensiunile interioare L = 78 m, H = 5,2 m, B = 3,5 m, prevăzut la partea superioară cu 2

guri cu dimensiunile de 5,5 m x 1,5 m, prin care se alimentează cele 2 alimentatoare cu plăci.

Placa de bază a tunelului este amenajata cu pante spre un jomp colector al apelor de

scurgere.

Evacuarea din acest jomp se face cu o pompă verticală cu debitul de 50 m3/h şi H = 27

m, în sistemul de colectare a scurgerilor de la măcinare.

Alimentatoarele cu plăci, montate în dreptul gurilor, preiau minereul măcinat, prin

intermediul unor jgheaburi și îl transferă pe o bandă transportoare cu capacitatea de 600 t/h,

cu lăţimea de 1000 mm, lungă de circa 143 m, cu pantă de coborâre de 10,7 m, care descarcă

în jgheabul de alimentare al morii semiautogene.

Alimentatoarele au capacitatea variabilă între 190 și 400 t/h și au lungimea de 6,7 m

și lășimea de 0,9 m.

Alimentatoarele cu plăci au viteză variabilă, controlată prin debitul de alimentare al

morii, măsurat cu un cântar de bandă şi condusă de programul de control al morii.

Pentru monitorizarea funcționării utilajelor din flux sunt prevăzute o serie de

echipamente, conectate la sistemul de control al procesului sau la sistemul de control

distribuit, astfel:

- Camera de luat vederi a depozitului de minereu măcinat.

- Camera de luat vederi a zonei de funcționare a fiecărui alimentator.

- Cabluri de decuplare, detectori de alunecare şi aliniere la transportorul cu

bandă.

- Sistem de semnalizare și transmitere la distanță a blocării jgheaburilor de

alimentare a alimentatoarelor.

Pentru a preveni poluarea cu praf a zonei de lucru este prevăzut un sistem de

desprăfuire folosind jeturi de apă la punctele de descărcare pe alimentatoare.

Sistemul de desprăfuire, de tip cu stropire, operează automat, cu funcționarea



2010


alimentatorului asociat.

Sistemul de desprăfuire constă dintr-un rezervor de stocare a apei brute, cu volumul de

1,4 m3 (Ø1,6 m x 1,9 m), alimentat printr-o vană cu funcţionare automată cu sistem de

menţinere a nivelului cu plutitor.

Din rezervor, apa este preluată cu o pompă centrifugală, cu Q = 5 m3/h, H = 13 m.

Legătură de la rezervor la pompă se face cu ţeava Dn 40mm, din oţel zincat, iar

refularea cu acelaşi tip de ţeavă.

Această pompă alimentează şi circuitul de desprăfuire de la concasarea primară.

Alimentarea cu apă a punctelor de desprăfuire se face pe conducte din oțel carbon

zincate, cu dimensiuni descrescătoare spre aval de la Dn 40 la Dn 25.

Reglajul debitului de apă se face cu vane de reglare acționate cu aer instrumental.

Tunelul este echipat cu un ventilator pentru a furniza aer proaspăt.

Circuitul de măcinare primară cuprinde o moară semiautogenă – SAG echipată cu un

motor cu viteză variabilă de Recuperare a Energiei de Alunecare (SER), o moară cu bile cu

viteză fixă, care funcţionează în circuit închis cu hidrocicloane şi un sistem de recircuitare a

materialului grob. Moara semiautogenă are dimensiunile 7,92m x 3,05m, iar moară cu bile

4,72m x 7,32m. Ambele mori sunt echipate cu un motor de 3000kW pentru piese de schimb

comune. Moara SAG (semiautogenă) este alimentată din depozitul de minereu sfărâmat de

două alimentatoare cu plăci cu viteză variabilă, acţionate hidraulic. Debitul de alimentare al

morii semiautogene este controlat de un program de control al morii prin modificarea vitezei

alimentatoarelor. În mod normal, ambele alimentatoare vor fi în funcţie dar fiecare

alimentator are capacitate suficientă pentru a alimenta singur această moară. Transportorul de

alimentare a morii SAG are lăţimea de 1000mm şi este echipat cu un cântar de bandă pentru

controlul debitului de alimentare a morii. Minereul care nu este măcinat la dimensiunile

corespunzătoare, este recircuitat. Moara semiautogenă – SAG este prevăzută cu un sistem de

recircuitare a fracţiei critice. Capacitatea acestui sistem este de 113 t/h. Sistemul cuprinde 2

transportoare cu bandă cu lăţimea de 600mm urmate de un transportor Flexowell. Al doilea

transportor cu bandă este echipat cu un cântar de bandă pentru a măsura sarcina de

recircuitare. Transportorul Flexowell descarcă direct pe transportorul de alimentare a morii

SAG.

Minereul măcinat în moară este evacuat în ciurul Trommel al morii, de unde trecerea



2010


ciurului este evacuată printr-un sistem de jgheaburi în bazinul de alimentare al pompei

centrifuge de tulbureală, iar refuzul ciurului, constând din fracţia nemăcinată cu dimensiunea

peste 12 mm, este descărcată în circuitul de concasare şi redirecţionat în alimentarea morii.

Circuitul de sfărâmare constă dintr-un transportor cu bandă nr.1 cu lăţimea de 650

mm, cu jgheab, cu lungimea de 17m, montat perpendicular pe axul morii. Aceasta bandă

alimentează o altă bandă (nr.2), montată paralel cu axul morii, cu lungimea de 38 m, care va

descărca într-un jgheab de direcţionare. Jgheabul de direcţionare este folosit şi pentru a

direcţiona fierul detectat de detectorul de metale la capătul transportorului flexibil. De pe

transportorul nr.2, bulgării sfărâmaţi sunt descărcaţi pe transportorul nr.3, cu lăţimea de 650

mm, cu jgheab pentru bulgări, montat perpendicular pe axul morii, care descarcă pe

transportorul cu bandă principal (lăţimea de 1000 mm) de alimentare a morii semiautogene.

Tulbureala rezultată din mori este preluată de câte un jgheab pentru fiecare moară, este

deversată într-un jgheab colector, care descarcă direct în bazinul pompelor, prevăzut cu 2

compartimente. Jgheabul colector este prevăzut cu 2 vane cauciucate, care permit descărcarea

în ambele compartimente, sau succesiv în fiecare compartiment al bazinului. Toate

jgheaburile sunt cauciucate. Legătura de la fiecare compartiment al bazinului la pompă, se

face cu un tronson scurt de ţeavă Dn 500, din oţel carbon, căptuşit cu cauciuc sau HDPE.

Pompă de tulbureală este de tipul orizontală, centrifugală, cu carcasa cauciucată şi

rotor din oţel aliat, cu etanşare cu spălare cu apă, având Q = 1729 m3/h, H = 31m. Refularea

pompei se va face cu o ţeava scurtă din oţel carbon, Dn 500, căptuşită cu cauciuc sau HDPE,

la care se va cupla un furtun armat de 1,5 m şi în continuare printr-o ţeavă din HDPE 80 (12,5

bari).

Menţinerea constantă a nivelului în bazinele pompelor se face prin bucla de reglare a

turaţiei pompei.Pardoseala suprafeţei pe care se montează moară semiautogenă şi moară cu

bile, este amenajată cu pantă spre un jomp, de unde scurgerile sunt preluate cu o pompă

verticală şi alimentate în bazinul de la evacuarea morilor sau direct la bazinul pompelor de

alimentare a îngroşătorului de steril. La fel şi pardoseala suprafeţei pe care se montează moară

de remăcinare, este amenajată cu pantă spre un jomp, de unde scurgerile sunt preluate cu o

pompă verticală şi alimentate direct la bazinul pompelor de alimentare a îngroşătorului de

steril.

Morile lucrează în circuit închis cu o baterie de 8 hidrocicloane de 500mm, 7 în



2010


funcţiune şi unul în rezervă. Grobul de la hidrocicloane este recircuitat la moară cu bile care a

fost proiectată pentru o sarcină de recircuitare de 250%. Suprascurgerea hidrocicloanelor

ajunge gravitaţional în agitatorul de condiţionare a flotaţiei primare. Moară cu bile descarcă

tulbureala obţinută prin măcinare în acelaşi bazin de colectare cu cel de la moară

semiautogenă. La moară cu bile este adăugat silicat de sodiu care are rol de depresant al

mineralelor de gangă în procesul de flotaţie. Bilele sunt adăugate în ambele mori din butoaie.

Butoaiele sunt ridicate folosind un dispozitiv de ataşare a butoaielor la macara, manipulându-

le până la jgheabul de alimentare cu bile, unde conţinutul unui butoi este basculat direct în

moară. Bilele sunt depozitate lângă instalașia de măcinare pe platformă.

Sisteme de control:

Moara SAG este echipată cu detector de sarcină prin presiunea în lagăre şi detectarea

zgomotului. Controlul funcţionarii morii se face prin transmisie de date printr-un PLC

conectat la sistemul de control al uzinei DCS. Viteza morii va fi reglată manual. Apa de

diluţie din alimentarea morii SAG va fi controlată automat, proporţional cu debitul de

alimentare cu minereu a morii SAG.

Apa de diluţie în bazinul pompelor este controlată prin menţinerea unei valori a

densităţii tulburelii de intrare în hidrocicloane, iar nivelul din bazinul pompelor principale este

controlat prin reglarea turașiei pompei.

Pentru alimentarea hidrocicloanelor, sunt prevăzute 2 pompe – 1 în funcţiune şi 1 în

rezervă (pentru cazul defectării uneia dintre ele).

Hidrocicloanele sunt echipate cu vane comandate. Hidrocicloanele sunt reglate manual

online cu referire la presiunea de intrare în hidrociclon care este monitorizată în DCS.

Este măsurată şi înregistrată în computerul central atât alimentarea cu minereu a morii

SAG cât şi debitul de alimentare cu bulgări recirculaţi.

Granulometria suprascurgerii hidrociclonului este măsurată de un granulometru în flux

continuu.

Legături tehnologice

La morile de măcinare se alimentează în circuit apă recircuitată (rezultată din

decantarea sterilului de flotaţie), reactiv (silicat de sodiu) pentru moară cu bâle şi bile de

măcinare. Apa recircuitată este dozată în alimentarea morii semiautogene şi a morii cu bile, la

stropirea ciurului Trommel, în bazinul pompelor principale. Apa dozată la mori se distribuie



2010


pe conducte din oţel carbon, cu diametre descrescătoare, spre aval, de la Dn 250 mm, la 150

mm în alimentarea morilor şi la Dn 50 mm pentru stropirea pe ciururi. Circuitele de

alimentare sunt prevăzute cu sistem de reglare a debitului şi cu sistem de control şi

transmitere la distanţă a parametrilor de lucru.

b. Flotarea minereului şi obţinerea concentratului de pirită auriferă

Minereul clasat în instalaţia de hidrociclonare este evacuat gravitaţional, pe o conductă

din PE 80 (8 bari) cu diametrul exterior de 315 mm, în agitatorul de condiţionare, cauciucat,

cu volumul util de circa 130 m3 (Ø 5,5 m x 6,3 m), cu timp de retenţie de circa 11 minute,

existent în hala flotaţiei.

Mecanismul de agitare este echipat cu 2 rotoare, compuse din segmenţi care sunt

amplasaţi pe o spirală ascendentă, cu diametrul de 1900 mm.

Granulometria atât a alimentării primare (suprascurgerea hidrocicloanelor de la

măcinarea primară) cât şi suprascurgerea hidrocicloanelor de la remăcinare este probată şi

măsurată cu analizorul de granulometrie în flux continuu. Sunt instalate pompe de transfer a

probelor la analizorul granulometric. Va fi prevăzut un sistem de filtrare pentru a furniza

probe compuse pentru analiza de laborator.

Din agitator, tulbureala este evacuată gravitaţional în prima celulă a liniei de flotaţie

primară, care este compusă din 5 celule de flotaţie de 130 m3, montate în cascadă în gruparea

1+2+2, cu cutie de golire după fiecare treaptă.

Concentratul (spuma), colectat în jgheaburi, este evacuat gravitaţional într-un bazin de

7,8 m3, de unde este preluat de pompe şi trimis în alimentarea liniei de celule de îmbogăţire 1.

Sterilul, colectat în cutia de golire a ultimei trepte, este evacuat gravitaţional, într-un

bazin de 11,5 m3, de unde este preluat cu pompe şi trimis la bazinul pompelor de alimentare a

îngroşătorului de steril.

Linia de celule de îmbogăţire 1 este compusă din 4 celule de flotaţie de 30 m3, montate

în cascadă în gruparea 2+2, cu cutie de golire după fiecare treaptă.




bazin de 11,5 m3, de unde este preluat cu pompe şi trimis în alimentarea hidrocicloanelor de la



2010


moară de remăcinare, amplasată în hala de măcinare.





Sterilul, colectat în cutia de golire a ultimei trepte, este evacuat gravitaţional, în

alimentarea liniei de celule de îmbogăţire 1.




3,0 m3, de unde este preluat de pompe şi trimis în alimentarea îngroşătorului de concentrat.

Sterilul, colectat în cutia de golire a ultimei trepte, este evacuat gravitaţional, direct, în

cutia de alimentare a liniei de celule de îmbogăţire 2.

Tulbureala remăcinată şi clasată în hidrocicloanele morii de remăcinare este

alimentată, gravitaţional, în cutia de alimentare a liniei de celule de curăţire.

Linia de celule de curăţire este compusă din 4 celule de flotaţie de 30 m3, montate în

cascadă în gruparea 2+2, cu cutie de golire după fiecare treaptă.




bazin de 11,5 m3, de unde este preluat cu pompe şi trimis la bazinul de 11,5 m3 al pompelor

de alimentare a îngroşătorului de steril.

Toate bazinele pompelor sunt construite din oţel şi sunt cauciucate.

Toate celulele de flotaţie sunt de tipul cu insuflare de aer la 0,5 bari, produs de către 2

suflante cu debitul de 248 Nm3/min, una pentru celulele de 130 m3 şi una pentru celelalte

celule.

Reactivii de flotaţie se dozează în cutiile de alimentare.

Pentru măcinarea sterilului de la linia de celule de îmbogăţire 1, s-a optat pentru moara

turn convenţională, tip Metso Vertmill 1000-VTM.

Moara constă dintr-un corp inferior, de formă cilindrică, cu diametrul de 3200

mm şi înălţimea de 4800 mm, căptuşit cu blindaje, în care se roteşte un arbore cu elice care



2010


ridică partea grobă şi bilele, spre partea superioară.

Tulbureala este alimentată pe la partea superioară, la fel şi bilele de măcinare

cu diametrul de 12 mm, iar prin aruncarea centrifugală se realizează măcinarea la 0,045 mm.

Tulbureala măcinată este evacuată pe la partea superioară în bazinul pompei

verticale, de unde, partea grobă este preluată de pompă şi trimisă la recircuitare în moară, iar

partea fină, colectată în jgheabul bazinului, este evacuată gravitaţional într-un bazin, preluată

de către pompe şi trimisă în alimentarea instalaţiei de hidrociclonare compusă din 6

hidrocicloane de 375 mm, 4 în funcţiune şi 2 de rezervă.

Grobul de la hidrocicloane este alimentat gravitaţional în moară turn, iar

suprascurgerea hidrocicloanelor (80% -0,045 mm) ajunge prin gravitaţie la linia de celule de

curăţire.

De la bazinul celulelor de îmbogăţire 3, concentratul este trimis cu ajutorul pompelor,

la îngroşătorul de concentrat, împreună cu returnările de probe şi scurgerile din jompul secţiei

de flotare. Concentratul este îngroşat într-un îngroşător de mare productivitate. Îngroşătorul

constă dintr-o cuvă cilindrică, din oţel, cu diametrul de 10m şi înălţimea la partea cilindrică de

3m, cu fundul conic, în care se roteşte, cu turaţie redusă, un mecanism cu raclete la partea

inferioară.

Tulbureala alimentată în îngroşător, din cutia de alimentare, este distribuită central, iar

prin agitarea redusă din cuvă, se realizează îngroşarea prin decantare a concentratului din

tulbureală. Pentru a favoriza decantarea, în îngroşător se dozează floculant, care este preparat

în instalaţia care alimentează uzina de flotație.

Apa rezultată, este colectată la partea superioară, într-un jgheab, şi descărcată

gravitaţional într-un bazin cu capacitatea utilă de 30 m3 (Ø3,4m x 4,3m), de unde este preluată

de către pompe (una activă, una rezervă, Q = 89 m3/h, H = 24 m) şi trimisă la bazinul de apă

reciclată la un debit mediu de 73,80 m3/h.

Legătură de la jgheabul îngroşătorului, la bazinul de apă limpezită se face cu ţeava Dn

150, din oţel carbon, iar legătura de la bazin la pompa se face cu ţeavă Dn 150, din oţel

carbon, respectiv, refularea pompelor se face pe ţevi din oţel carbon, Dn 100.

Pompă de suprascurgere a îngroşătorului este cu viteză variabilă controlată de nivelul

din rezervorul suprascurgerii îngroşătorului.

Materialul îngroşat este colectat spre centrul cuvei şi evacuat prin pâlnia centrală de



2010


evacuare, de unde este preluat de 2 pompe (una activă, una rezervă, Q = 46 m3/h, H = 10m) şi

alimentat la moară ISAMILL, în cantitate controlată, surplusul este trimis prin bypas înapoi în

cuvă.

Viteza pompei pentru îngroşatul de la îngroşător este controlată prin densitatea pulpei

îngroşate măsurată de un instrument de densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul

patului şi torsiunea sunt monitorizate cu senzorii prevăzuţi de furnizorul îngroşătorului.

Nivelul patului poate fi folosit pentru a controla debitul de floculant prin DCS-ul uzinei

folosind pompa cu viteză variabilă de alimentare cu floculant.

Mecanismul de agitare poate fi ridicat, automat, pe verticală, reglându-se astfel

concentraţia fluidului evacuat.

Rotorul cu racleţi este susţinut de un pod suport şi este prevăzută o pasarelă cu

balustrade pentru accesul personalului la partea centrală. Există sistem de măsurare a înălţimii

de reglaj a racletelor faţă de fundul cuvei, cu sistem de transmitere la distanţă la sistemul de

control distribuit (DCS) al uzinei. Deasemenea există sistem de măsurare şi transmitere la

distanţă a momentului de torsiune a arborelui de acţionare, pentru prevenirea blocării.

Tot ansamblul este montat pe o structură de susţinere din oţel.

Pardoseala suprafeţei pe care se va monta îngroşătorul de concentrat, va fi amenajată

cu pantă spre un jomp, amplasat la extremitatea suprafeţei de montaj, în apropierea bazinului

de apă decantată, de unde scurgerile sunt preluate cu o pompă verticală (Q = 50 m3/h, H =

13m) şi pompate direct la cutia de alimentare a îngroşătorului.

De la bazinul de steril de la flotarea primară, sterilul de flotaţie este pompat la bazinul

de alimentare a îngroşătorului de steril împreună cu returnările de probe şi diferitele scurgeri

de la pompe. Sterilul este îngroşat într-un îngroşător cu diametrul de 20m de mare

productivitate. Acesta constă dintr-o cuvă cilindrică, din oţel, cu diametrul de 20m şi

înălţimea la partea cilindrică de 3,5 m, cu fundul conic, în care se roteşte, cu turaţie redusă, un

mecanism cu raclete la partea inferioară.

Pentru a favoriza decantarea, în îngroşător se dozează floculant, care este preparat în

instalaţia care alimentează uzina de flotație.

Apa separată este colectată la partea superioară într-un jgheab şi descărcată

gravitaţional într-un bazin din oţel (Ø10 m x 5 m), cu capacitatea utilă de 338 m3. Bazinul de

apă de recircuitare poate să asigure stocarea pentru un timp de 0,5 ore, pentru a asigura



2010


debitul necesar în cazul scurtelor opriri ale pompelor de apă returnată de la iazul de decantare

amplasat la distanţă. Cu debitul preconizat de apă returnată de la iazul de decantare, nivelul

rezervorului va coborî cu o viteză de cca 0,6 m/h dacă pompa de la iazul de decantare se

opreşte.

Din bazin, apa este utilizată ca apă recircuitată, prin preluarea de către 2 pompe (una

activă, una rezervă, Q = 782 m3/h, H = 19m), pe 2 circuite independente, unul care

alimentează măcinarea primară, moară Isamill, prepararea reactivilor, iazul de decantare

sterile de flotație şi alte 2 pompe (una activă, una rezervă, Q = 234 m3/h, H = 24m), care

alimentează liniile de flotaţie.

Legătura de la jgheabul îngroşătorului, la bazinul de apă limpezită se face cu ţeava Dn

350mm, din oţel carbon. Legătura de la bazin la circuitul nr.1 de pompe se face cu ţeava Dn

350, din oţel carbon, iar refularea pompelor se face pe ţevi din oţel carbon, Dn 250, respectiv

legătura de la bazin la circuitul nr.2 de pompe se face cu ţeava Dn 90, din oţel carbon, iar

refularea pompelor se face pe ţevi din oţel carbon, Dn 150.

Pompele de apă de recircuitare sunt cu turație fixă cu o buclă parţial închisă pentru a

asigura un debit minim cerut de pompă.

La începutul funcţionării uzinei, pe durata câtorva luni de funcţionare nu va fi apă

recircuitată de la iazul de decantare şi toată apa de completare va fi de la alimentarea cu apă

brută.

Materialul îngroşat este colectat spre centrul cuvei şi evacuat prin pâlnia centrală de

evacuare, de unde este pompat la iazul de decantare flotaţie.

Viteza pompei pentru îngroşat este controlată prin densitatea pulpei îngroşate

măsurată de un instrument nuclear de densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul

patului şi torsiunea sunt monitorizate cu senzorii furnizaţi de vânzătorul îngroşătorului.



Rotorul cu racleţi este susţinut de un pod suport şi este prevăzută o pasarelă cu

balustrade pentru accesul personalului la partea centrală.

Există sistem de măsurare a înălţimii de reglaj a racletelor faţă de fundul cuvei, cu

sistem de transmitere la distanţă la sistemul de control distribuit (DCS) al uzinei.

Deasemenea există sistem de măsurare şi transmitere la distanţă a momentului de



2010


torsiune a arborelui de acţionare, pentru prevenirea blocării.

Tot ansamblul este montat pe o structură de susţinere din oţel.

Pardoseala suprafeţei pe care se montează îngroşătorul de steril, este amenajată cu

pantă spre un jomp, amplasat la extremitatea suprafeţei de montaj, în apropierea bazinului de

apă colectată, de unde scurgerile sunt preluate cu o pompă verticală (Q = 50m3/h, H = 14m) şi

pompate direct la cutia de alimentare a îngroşătorului.

Fluxul de aer comprimat

Pentru realizarea unei flotaţii corespunzătoare a concentratului în celulele de flotaţie,

în acestea se insuflă aer la 0,5 bari, produs de către 2 suflante cu debitul de 248 Nm3/min, una

pentru celulele de 130 m3 şi una pentru celelalte celule.

Toate conductele pe care circulă fluide tehnologice (aer suflante, apa tehnologică,

reactivi) sunt prevăzute cu robineţi de reglare cu comandă la distanţă, acţionaţi cu aer

instrumental.

Aerul instrumental este produs în 2 compresoare (unul în rezerva) cu debitul de 935

Nm3/h, la presiunea de 8 bari.

Atât suflantele, cât şi compresoarele, sunt montate într-o incintă izolată la transmiterea

zgomotului spre exterior, amplasată într-o travee în incinta clădirii flotaţiei.

Controale

Pentru prevenirea apariţiei poluării cu praf a unor puncte din fluxul tehnologic, este

prevăzut un sistem de desprăfuire folosind jeturi de apă în urmăroarele puncte:

� Punctul de basculare a camioanelor

� Intrarea în concasor

� Ieşirea din concasor

� Evacuarea transportorului de colectare

� Evacuarea transportorului de transfer al minereului sfărâmat în depozit

� În tunelul prin care trece alimentatorul care transportă minereul spre moara

semiautogenă. În acest tunel există şi cu un ventilator simplu pentru a furniza aer proaspăt

Pentru măsurarea nivelului minereului din buncărul de minereu brut pentru a indica

dacă există capacitate pentru bascularea unei autobasculante sunt prevăzute semafoare



2010


conectate la buncărul de minereu.

Pentru a monitoriza punctul de alimentare a depozitului sunt prevăzute camere TV.

Echipamentul este monitorizat şi controlat prin sistemul de măsură şi control integrat al uzinei

fie din camera principală de control fie de la ecranul prevăzut într-o cabină lângă concasor.

Debitul de alimentare a concasorului este controlat prin reglarea manuală a vitezei

alimentatorului cu bare. Există un detector de blocare a jgheabului de la alimentarea

concasorului. Transportoarele sunt echipate cu cabluri de decuplare de siguranţă, detectori de

alunecare, comutatoare de aliniere şi detectoare de uzură.

Alimentatoarele cu plăci au viteză variabilă controlată prin debitul de alimentare al

morii, măsurat cu un cântar de bandă şi condusă de programul de control al morii.

Transportorul de alimentare a morii semiautogene - SAG este echipat cu cabluri de decuplare

şi detectoare de alunecare, aliniere şi uzură a benzii.

Moara SAG este echipată cu detector de sarcină prin presiunea la lagăre şi sistem de

detectare a zgomotului. Detectorul este conectat la sistemul de măsură şi control integrat al

uzinei prin magistrala de date. Viteza morii va fi reglată manual. Nu a fost inclus un sistem

expert pentru moment din motive de costuri dar acesta poate fi adăugat în viitor.

Apa de diluţie din alimentarea morii SAG este controlată proporţional cu debitul de

alimentare a morii semiautogene - SAG. Hidrocicloanele sunt echipate cu vane comandate şi

sunt reglate manual cu referire la presiunea de intrare în hidrociclon care este monitorizată în

sistemul de măsură şi control integrat al uzinei.

Este măsurată şi înregistrată atât alimentarea morii SAG cât şi debitul de alimentare cu

fracţie critică. Granulometria atât a alimentării primare (suprascurgerea de la cicloanele de la

măcinarea primară) cât şi suprascurgerea cicloanelor de la remăcinare este probată şi măsurată

cu analizorul de granulometrie în flux continuu.

Sunt instalate pompe de transfer al probelor la analizorul granulometric. Va fi prevăzut

un sistem de filtrare pentru a furniza probe compuse pentru analiza de laborator.

Toate grupurile de celule de flotaţie (1 şi 2 celule per grup) au debit de aer controlat şi

control al nivelului în celulă. Toate jompurile de concentrat şi steril sunt controlate prin

pompele cu viteză variabilă.

Densitatea din alimentarea cicloanelor de la remăcinare controlează debitul apei de

diluţie din jompul de alimentare a cicloanelor, în timp ce nivelul jompului este controlat prin



2010


viteza pompei. Presiunea de intrare în ciclon este monitorizată prin sistemul de măsură şi

control integrat al uzinei.

Viteza pompei pentru îngroşatul de la îngroşător de concentrat cât şi de la îngroşătorul

de steril este controlată prin densitatea pulpei îngroşate măsurată de un instrument nuclear de

densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul patului şi torsiunea sunt monitorizate cu

senzori. Nivelul patului poate fi folosit pentru a controla debitul de floculant prin sistemul de

măsură şi control integrat al uzinei, folosind pompa cu viteză variabilă de alimentare cu

floculant.

Pompă de suprascurgere a îngroşătorului este cu viteză variabilă controlată de nivelul

din rezervorul suprascurgerii îngroşătorului.

Pompă de apă de recircuitare de la îngroşătorul de steril este cu viteză fixă cu o buclă

parţial închisă pentru a asigura un debit minim cerut de pompă. Pompă de recuperare de la

iazul de decantare al flotaţiei şi pompa de recuperare de la iazul de decantare sunt oprite şi

pornite de către nivelul din rezervorul de apă recuperată pentru a menţine rezervorul aproape

plin. Apă brută este folosită ca şi completare pentru a menţine nivelul în rezervor dacă

pompele de recuperare a apei din iazul de decantare nu pot menţine nivelul. Pe durata câtorva

luni de funcţionare a uzinei nu va fi apă recircuitată de iazul de decantare şi toată apa de

completare va fi de la alimentarea cu apă brută.

2.2. Etapa II – Oxidarea concentratului de pirită auriferă (Procesul Albion)

a. Măcinarea concentratului

Concentratul de flotaţie îngroşat la 60% solid este pompat la un debit de 39,1 m3/h cu

pompa de transfer al concentratului la rezervorul de alimentare a morii IsaMill. În rezervorul

de alimentare al morii IsaMill tulbureala este diluată la 45% solid cu apă de recircuitare.

Corpurile de măcinare IsaMill, cuprinzând bile ceramice Keramax de 2mm, sunt alimentate

continuu la cca 34 kg/h din buncărul de alimentare cu corpuri de măcinare IsaMill cu un

alimentator elicoidal în rezervorul de alimentare IsaMill. Buncărul de alimentare cu bile este

amplasat sub moară IsaMill astfel că acesta acţionează ca un receptor când încărcătura morii

este golită permiţând ca bilele să fie recuperate cu uşurinţă. Moara IsaMill este alimentată din

rezervorul de alimentare IsaMill cu pompa de alimentare. Tulbureala de la evacuarea morii

curge în bazinul de alimentare al leşierii Albion de unde este pompată în tancurile de leşiere



2010


cu ajutorul unei pompe de alimentare. Această pompă este cu turație variabilă controlând

nivelul în rezervorul de alimentare a leşierii Albion.

b. Oxidarea Albion

Leşierea Albion oxidează sulfurile din concentrat prin insuflarea de oxigen la presiune

atmosferică. Nu este necesară oxidarea completă.

Prin leşierea Albion se tratează 40 t/h de concentrat măcinat la o fineţe de 80% -9

microni cu 30% solid într-o serie de 5 tancuri cu agitare la presiune atmosferică la un timp

total de retenţie de 30 ore. Leşierea operează la 90o C şi oxidarea sulfurilor este realizată prin

injectarea de oxigen prin numeroase duze aproape de baza tancurilor pentru a menţine

concentraţia necesară de oxigen dizolvat în soluţie. Oxidarea eliberează acid sulfuric şi pH-ul

este controlat în fiecare tanc menţinându-se la 5,5 prin adaos de calcar măcinat. Reacţia este

exotermă dar temperatura este controlată prin vaporii de apă din gazul care părăseşte tancul

împreună cu pierderea de căldură prin pereţii tancului. Gazul emis, la cca 96o C, din tancuri

este sărac în oxigen şi bogat în bioxid de carbon format prin reacţia calcarului cu acidul

sulfuric. Pe motive de siguranţă, tancurile sunt acoperite toate şi fiecare echipat cu un

ventilator şi un coş de tiraj cu înălțimea de 7 m deasupra tancurilor pentru a controla emisia

gazelor evacuate departe de personal. Fiecare tanc are un diametru de 11,5m şi o înălţime

totală de 15,4m cu o capacitate utilă de 1500m3. Tancurile sunt din oţel carbon cu trei

deflectoare şi un ridicător şi sunt fabricate din LDx2101 pentru protecţie acidă. Tancurile se

golesc în nişte jgheaburi de scurgere acoperite, în formă de U, din LDx2101 cu capace

rabatabile pentru uşurinţa îndepărtării depunerilor de material. Toate tancurile pot fi

scurtcircuitate prin şuberele de pe jgheab pentru întreţinere. Fiecare tanc este echipat cu o

elice dublă de 225 kW. Elicea de la bază este mai înaltă pentru a îmbunătăţi transferul de

oxigen, iar elicea superioară este portantă pentru a menţine solidele în suspensie. Oxigenul

este injectat la 3,2570 Nm3/h în fiecare tanc prin 24 duze de oxigen la 6,5 bari. Oxigenul este

furnizat cu puritate de 95% O2 de către fabrica de oxigen la un debit de 533 t/zi. Cele 5% din

gaz care nu este oxigen contribuie la gazul de ieşire şi prin urmare la răcirea tulburelii din

tancuri prin evaporarea de apă.

PH-ul este măsurat în fiecare tanc şi controlat prin adaosul de calcar de la conductă

inelară de calcar. Pentru neutralizare şi control al pH-ului la 5,5 este necesar un total de cca 30



2010


t/h de calcar.

Leşierea operează la 30% solid şi alimentarea de la IsaMill este diluată cu apă de

procesare de la suprascurgerea îngroşătorului Albion. Suprascurgerea îngroşătorului CIL care

conţine 200-300 ppm CNT nu va fi folosită ca apă de diluţie în procesul Albion din cauza

riscului de siguranţă datorat apariţiei de HCN în leşie. Din acest motiv completarea de apă în

procesul Albion se poate face în caz de necesitate doar cu apa recuperată de la iazul de

decantare CIL care se presupune că are un conţinut de până la 4 ppm CNT funcţie de

degradarea naturală din iaz.

Datorită adaosului de calcar şi oxidării sulfurilor există o creştere a masei solidelor în

procesul Albion. Tonajul de solide în reziduul Albion este de 2,16 ori tonajul concentratului

alimentat şi de 1,22 ori tonajul combinat din concentrat şi calcar adăugat. Această creştere

constă în ghips şi mai mult, deşi concentratul a fost măcinat la 80% -9 microni, distribuţia

granulometrică a reziduului Albion este foarte grobă la cca 80% -80 microni datorită creşterii

cristalelor de ghips în leşie.

Există o pierdere de apă în gazele de la ventilaţie de la leşierea Albion. Aceasta este

înlocuită cu apa conţinută în şlamul de calcar şi prin adaos de apă de procesare Albion în

fiecare tanc.

Suprafeţele fierbinţi vor fi protejate fie cu balustrade fie izolate pentru a evita arderea.

c. Îngroşarea produsului de oxidare Albion

Reziduul de la ultimul tanc în funcţiune de la leşierea Albion curge în bazinul de

evacuare şi de aici în bazinul de alimentare a îngroşătorului Albion împreună cu scurgerile

dacă există. Reziduul este îngroşat într-un îngroşător cu diametrul de 21m de mare

productivitate echipat cu un acoperiş şi ventilat, în care se adaugă floculant Magnafloc 1011

în consum de 40 g/t de reziduu. Floculantul este preparat într-o instalaţie specială de preparare

a floculantului de unde se dozează şi la îngroşătorul CIL. Floculantul este dozat la îngroşător

cu pompa şi este diluat în flux cu apa recircuitată de la iazul de decantare CIL pentru a obţine

o soluţie dozată cu concentraţia de 0,05% floculant.

Soluţia din suprascurgerea îngroşătorului este pompată cu pompa de suprascurgere la

alimentarea leşierii Albion pentru a menţine diluţia corectă în timp ce se reţine căldura.

Completarea apei se face cu apa recircuitată de la iazul de decantare CIL. Această apă este



2010


adăugată în jgheabul de la îngroşător pentru a reduce saturarea gipsului cât mai curând posibil

pentru a reduce crustele din conductele de apă. Îngroşatul de la îngroşător cu 60% solid este

pompat la turnul de răcire a tulburelii.

Suprafeţele îngroşătorului şi ale tancurilor care intră în contact cu soluţia sunt din

LDx2101. Conductele de tulbureală sunt din oţel căptuşit cu cauciuc. Suprafeţele fierbinţi vor

fi protejate fie cu balustrade fie prin izolare pentru a evita arderea.

d. Neutralizarea şi răcirea îngroşatului Albion

Reziduul îngroşat de la leşierea Albion are un pH de 5,5 şi cca 980C. Pentru CIL, pH-

ul tulburelii trebuie ridicat la cca 10,5 şi temperatura redusă la 450C şi tulbureala diluată la

40% solid. Diluarea se face cu suprascurgere de la îngroşătorul CIL care conţine de obicei

100 – 300 mg NaCN/l. În consecinţă, pentru a evita emisia de HCN, tulbureala trebuie să fie

neutralizată înainte să se facă diluarea. Diluarea trebuie făcută înainte ca tulbureala să curgă

prin ciurul de rebuturi CIL.

Îngroşatul de la îngroşător este neutralizat cu văr de la conductă inelară cu lapte de văr

în tancul cu agitare pentru neutralizarea tulburelii Albion. PH-ul este ridicat la cca 10,5,

ajustări în continuare putând fi făcute la CIL. Tancul este făcut din oţel carbon şi are un timp

de retenţie de 30 minute.

Reziduul neutralizat de la leşierea Albion este pompat în turnul de răcire a tulburelii

Albion. Turnul de răcire este un turn gol cu insuflare de aer în circuit deschis fabricat din

GRP cu căptuşeală PPH pentru a reduce depunerea de piatră. Turnul are separatoare de

picături din plastic pentru a reduce pierderile prin antrenare. Tulbureala răcită la o

temperatură sub 450C este diluată la 40% solid pentru CIL folosind apa de la suprascurgerea

îngroşătorului CIL adăugată la baza turnului de răcire. Tulbureala răcită şi diluată curge din

turn pe un ciur de rebuturi cu ochiurile de 600 microni şi apoi în bazinul pompei de alimentare

CIL. Din acest bazin, tulbureala este pompată prin aparatul de probare a alimentării CIL în

primul tanc CIL. La baza turnului de răcire există un şuber pentru etanşare pentru a nu se

pierde aer pe la bază.

Tulbureala este distribuită în turn printr-o conductă inelară cu duze rezistente la

colmatare.

Crustele se vor acumula în turnul de răcire atât pe separatoarele de picături cât şi pe



2010


pereţi. Separatoarele superioare pot fi ridicate în exteriorul turnului cu o macara mobilă pe un

cadru suport unde sunt spălate de solide din când în când. Este prevăzut un set de rezervă de

separatoare pe un al doilea suport cadru lângă turnul de răcire pentru a înlocui setul scos

pentru curăţire. Pentru a curăţa pereţii, este coborâtă în turn o instalaţie specială de detartrare.

Depunerea este curăţată manual de pe pereţii din această instalaţie. Crusta cade la baza

turnului şi se evacuează printr-o conductă într-o chiblă. Turnul de răcire, cadrele suport a

separatoarelor de picături şi chibla pentru crustă sunt amplasate într-o îngrădire separată

pentru a localiza crusta într-o singură zonă. Deoarece aceasta crustă conţine metale prețioase,

periodic se reintroduce în circuitul de măcinare la moară SAG.

Se estimează că detartrarea va dura până la 6 ore, probabil la fiecare două săptămâni.

Pentru a minimaliza efectul asupra producţiei uzinei, îngroşătorul Albion este dimensionat să

cuprindă un îngroşat pentru 6 ore. Turnul de răcire şi procesele din aval sunt dimensionate să

permită o capacitate suplimentară de 10% pentru ca acest stoc din îngroşător să fie redus în

timp pentru următoarea operaţie de detartrare.

Toate utilajele din procesul Albion sunt amplasate în cuve betonate pentru evitarea

scurgerilor în afara incintelor, iar scurgerile accidentale sunt recuperate în jompurile

amplasate în fiecare incintă şi repompate în flux.

2.3. Etapa III – Procesul CIL

a. Leşierea cu cianură

Tulbureala oxidată, îngroşată, neutralizată şi răcită rezultată din procesul Albion este

dirijată la pompa de alimentare CIL printr-un aparat de probare transversal pe alimentarea

CIL, la primul tanc, la un debit de 87 t/h solid, 40% conţinut de solid şi 450C. Conţinutul în

alimentarea CIL este în medie de 8 g/t Au şi 45 g/t Ag dar în anii când sunt prelucrate

minereuri cu conţinut mare de argint acesta se poate schimba la cca 6 g/t Au şi 81g/t Ag.

Proiectul de bază pentru procesul CIL a fost făcut pe baza testării CIL într-o instalaţie pilot.

Încărcarea cu carbon din proiect a fost de 7000 g/t Au+Ag pe baza testelor finale de absorbţie

a cărbunelui la care s-au obţinut 8000 g/t Au+Ag. Această încărcare este normală pentru un

raport argint/aur moderat de ridicat în leşie dar este mai degrabă mică pentru o alimentare cu

conţinut mare. Din cauza aceasta şi a conţinutului de argint relativ mare, viteza de mişcare a

cărbunelui este mare şi circuitul de eluţie este relativ mare pentru producţia de aur.



2010


Reacţia chimică ce are loc în procesul de cianuraţie este următoarea:

4 Au + 8(NaCN) +O2 + 2 H2O = 4 NaAu (CN)2 + 4 NaOH

CIL cuprinde o serie de şase tancuri din oţel carbon, cu agitare, montate în serie.

Fiecare tanc are un volum util de 830 m3, un diametru de 10,1 m, o înălţime totală de 11,1 m,

4 deflectoare şi un timp de retenţie de 5 ore. Timpul total de retenţie în CIL este prin urmare

30 ore. Fiecare tanc este echipat cu un agitator dublu de 55 kW, cu ambele agitatoare

căptuşite cu cauciuc. Oxigenul este adăugat la baza agitatoarelor prin duze de presiune joasă.

Fiecare tanc este echipat cu un ciur interstadial de tip MPS (P) cu deschiderea

ochiurilor de 0,8 mm din lamele de oţel inox. Prin ciururile interstadiale tulbureala este

evacuată din fiecare tanc în jgheaburi prevăzute cu şubere care permit scurtcircuitarea oricărui

tanc pentru întreţinere. Tancurile CIL sunt aranjate cu toate părţile superioare şi inferioare la

aceeaşi cotă, iar gradienţii hidraulici vor fi asiguraţi prin acţiunea de pompare din ciururile

interstadiale care sunt prevăzute cu pompe. Ciururile interstadiale prevăzute cu pompe au fost

selectate după o evaluare a costului suplimentar de construcţii implicate comparativ cu soluţia

fără astfel de ciururi cu pompare. Sunt folosite două palane pe mono-şină deasupra tancurilor

pentru a îndepărta ciururile interstadiale pentru curăţire şi pompele de cărbune pentru

întreţinere. Îndepărtarea agitatoarelor se va face cu o macara mobilă.

Cărbunele se mişcă între stadii cu ajutorul pompelor de cărbune verticale cu rotorul

încastrat. Acestea sunt dimensionate pentru a pompa până la 22 t de cărbune pe zi folosind

toate pompele în funcţionare simultană. Această deplasare va fi necesară pe durata perioadelor

cu conţinuturi mari de argint, perioade în care vor fi făcute două eluţii pe zi, 6 zile pe

săptămână. Atunci mişcarea cărbunelui va avea loc 20 ore/zi, 6 zile/săptămână.

În perioadele cu conţinuturi medii, va fi necesară numai 1 eluţie pe zi şi mişcarea

cărbunelui poate fi făcută într-o perioadă mai scurtă de timp sau poate fi pompat intermitent,

mai degrabă decât să funcţioneze toate pompele simultan, permiţând oarecum cărbunelui să se

încarce mai mult. Pompă de cărbune din tancul 1, sau dacă tancul 1 este scurtcircuitat, pompa

din tancul 2 refulează la ciurul vibrant pentru cărbune încărcat cu ochiuri de 0,5mm. Trecerea

ciurului se întoarce la primul tanc CIL, iar refuzul este colectat într-un rezervor de cărbune

încărcat. Acest rezervor este un rezervor căptuşit cu cauciuc, conic şi deschis la partea

superioară care poate înmagazina 11 tone de cărbune. Din acest rezervor cărbunele este

pompat în şarje de 11 tone la coloana de spălare acidă cu pompa de transfer a cărbunelui.



2010


Acest rezervor este necesar pentru colectarea cărbunelui deoarece la 2 eluţii pe zi va fi un

timp insuficient să se descarce cărbunele încărcat direct în coloana de spălare acidă. Vărul

poate fi adăugat la tancul CIL din amonte pentru a ajusta pH-ul la 10,5 dacă este cazul, deşi

majoritatea varului va fi adăugat în tancul de neutralizare în zona de răcire a tulburelii. Soluţia

de cianură de sodiu se va adăuga la oricare tanc CIL după cum este necesar. Debitul de

cianură este măsurat şi monitorizat pe DCS-ul uzinei. În cadrul procesului CIL este prevăzut

un analizor în flux continuu care măsoară pH-ul şi concentraţia de cianură liberă în tancul 2 şi

6. Datele din acest analizor sunt monitorizate de DCS-ul uzinei şi utilizate la optimizarea

dozajului cianurii.

Reziduul de la ultimul tanc curge pe un ciur vibrant de control al cărbunelui cu

deschidere a ochiurilor de 0,6mm pentru a recupera orice scăpări de cărbune grosier. Trecerea

ciurului de control curge la bazinul de alimentare a îngroşătorului de steril CIL.

Soluţia recircuitată de la circuitele de eluţie şi electroextracţie şi diferitele scurgeri

sunt pompate la începutul CIL. Deoarece debitul de soluţie de la eluţie este mare comparativ

cu debitul de alimentare proaspătă de la CIL, debitele maxime ale acestor curgeri sunt

comparabile cu debitul mediu prin CIL. Prin urmare pentru a evita şocurile şi nevoia unor

ciururi interstadiale mai mari, soluţiile recircuitate sunt colectate în rezervorul de recircuitare

a soluţiei CIL din care acestea sunt pompate cu un debit constant în tancul primar CIL. Un

comutator de nivel scăzut în acest rezervor opreşte pompa. Turația pompei este fixată manual

de către operatorul DCS în funcţie de nivelul din rezervor.

Aerul pentru CIL şi pentru neutralizarea cianurii este furnizat de compresoarele CIL.

Sunt prevăzute 3 compresoare cu şurub din care 2 sunt normal în funcţiune şi 1 va fi de

rezervă.

Este prevăzută o pompă de rezervă pentru cărbune şi un ciur de rezervă interstadial.

Este prevăzută o pompă submersibilă pentru drenarea tancului de leşiere pentru a evacua cât

de mult este posibil din conţinutul tancului într-un tanc în funcţiune când se goleşte un tanc

pentru întreţinere.

Principalele controale în CIL sunt:

� Aparatul de probat alimentarea CIL acţionat la intervale de timp

� Adaosul de var controlat prin pH

� Adiţia şi măsurarea debitului de cianură controlate prin punctul de reglare



2010


manuală, dar cu potenţial de a fi controlate de la analizorul de cianură

� Măsurarea cianurii şi pH-ului în tancurile 2 şi 6

� Alarme de nivel în fiecare tanc CIL

� Debitul de aer la fiecare tanc măsurat şi controlat prin punctele de reglare

manuală

� Debitul soluţiei recircuitate controlat prin pompa cu viteză variabilă de

recircuitare a soluţiei la CIL cu un punct de reglare manuală

� Nivelul de cărbune monitorizat în rezervorul de cărbune încărcat.

b. Îngroşarea şi pomparea sterilului CIL

Îngroşătorul sterilului CIL este prevăzut în flux pentru a recupera cianura în vederea

reutilizării la CIL prin recircuitarea suprascurgerii îngroşătorului şi de a reduce de asemenea

consumul de reactivi pentru neutralizarea cianurii. Trecerea ciurului de control al cărbunelui

de la CIL curge în bazinul de alimentare a îngroşătorului de steril CIL împreună cu scurgerile

şi ocazional cu nămolul Detox 2. Sterilul este îngroşat într-un îngroşător cu diametrul de 17m

de mare productivitate cu adăugarea de Magnafloc 1011 la un consum de 36 g/t de concentrat.

Floculantul este pregătit într-o instalaţie specială de pregătire a floculantului amplasată lângă

îngroşător. Floculantul este livrat în saci de 25 kg la pâlnia de alimentare a instalaţiei de

preparare floculant şi apoi este dozat automat la un rezervor de amestec cu apă brută pentru a

da o soluţie 0,5%. Soluţia de floculant este depozitată într-un rezervor de stocare. Floculantul

este dozat prin conducte la îngroşător cu pompa de alimentare şi diluarea în flux cu apă de la

suprascurgerea de la îngroşător pentru a obţine o soluţie cu concentraţia de 0,05% floculant.

Această instalaţie de dizolvare a floculantului alimentează şi îngroşătorul Albion.

Suprascurgerea de la îngroşător este pompată cu pompa de suprascurgere în primul

rând la CIL ca apă de diluţie a alimentării CIL, dar este de asemenea folosită pentru stropirea

ciurului de control al cărbunelui CIL şi pentru diluarea floculantului. Dacă este nevoie de apă

de completare pentru suprascurgerea îngroşătorului aceasta este furnizată ca apă recircuitată

de la iazul de decantare CIL. Totuşi, bilanţul de apă arată că va fi un surplus de apă în

suprascurgere şi acest surplus va fi pompat la INCO Detox 1 pentru neutralizarea cianurii.

Îngroşatul de la îngroşător este pompat la 60% solid la INCO Detox 1 pentru

neutralizarea cianurii. Densitatea pulpei din îngroşatul îngroşătorului nu este critică deoarece



2010


aceasta este diluată în alimentarea INCO Detox 1.

Turația pompei pentru îngroşatul de la îngroşător este controlată de densitatea pulpei

îngroşate măsurată de un instrument de densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul

patului şi torsiunea sunt monitorizate cu senzorii furnizaţi de furnizorul îngroşătorului.



Sistemul de preparare a floculantului este controlat cu sistemul de control al

furnizorului şi monitorizat în DCS-ul uzinei.

Pompa pentru suprascurgerea îngroşătorului are viteză fixă. Nivelul în rezervorul

pentru suprascurgerea îngroşătorului este controlat mai jos de un nivel maxim prin

deschiderea vanei de control de pe conducta spre Inco Detox 1 şi peste un nivel minim prin

controlarea unei vane de pe conducta de completare cu apă recircuitată la iazul CIL.

Toate utilajele din procesul CIL sunt amplasate în cuve betonate pentru evitarea

scurgerilor în afara incintelor, iar scurgerile accidentale sunt recuperate în jompurile

amplasate în fiecare incintă şi repompate în punctele din flux aşa cum este arătat pe planşele

corespunzătoare.

c. Spălarea acidă, eluţia şi regenerarea cărbunelui acid

Secţia de eluţie este proiectată să proceseze două şarje de cărbune încărcat pe zi la 11 t

cărbune per şarjă. Proiectul se bazează pe o funcţionare de 24 h/zi, 6 zile/săptămână. Cu

producţia folosită pentru proiectare, în perioadele cu conţinut mare de argint, vor fi tratate cca

624 de şarje pe an cu până la 2 şarje/zi. În medie, pe durata de viaţă a exploatării, vor fi tratate

411 şarje/an necesitând o medie de 1,3 şarje/zi, astfel că pe durata conţinutului scăzut de

argint va fi tratată numai 1 şarjă/zi.

Din cauza conţinutului mare de argint şi a nevoii de a manipula multiple şarje/zi, a fost

selectat un circuit divizat de eluţie AARL. Cu acest circuit, ultima porţiune din eluatul de la

coloana de eluţie este recircuitată la tancul de soluţie pentru preumectare. Acest lucru reduce

volumul de soluţie încărcată care trebuie tratată prin electroextracţie, creşte conţinutul

acesteia şi reduce consumul de căldură. Din cauza numărului mare de şarje, pentru a încerca

să se reducă consumul de apă potabilă, există posibilitatea de a folosi parte din electrolitul

epuizat pentru ciclul de stripare în circuitul de eluţie. Pentru acest scop, electrolitul epuizat



2010


este stocat în tancul de electrolit epuizat. Va fi întotdeauna folosită apă potabilă pentru ultima

parte a ciclului de stripare pentru a spăla cărbunele şi a răci coloana. Totuşi proiectul permite

folosirea de apă potabilă în loc de soluţie epuizată pe tot ciclul de eluţie dacă se preferă aşa.

Ciclul global de spălare acidă şi eluţie inclusiv transferul cărbunelui înăuntru şi

înafară, durează până la 12 ore. În rezumat secvenţa este:

� Pomparea până la 11 t de cărbune încărcat din rezervorul de cărbune încărcat

într-o coloană goală de spălare acidă

� Spălarea acidă a cărbunelui cu acid clorhidric diluat la temperatura mediului şi

la presiune atmosferică.

� Spălarea acidului epuizat

� Transferul cărbunelui spălat acid şi limpezit la coloana de eluţie

� Preumectarea cărbunelui la 1300C cu o soluţie de preumectare de cianură şi

sodă caustică urmată de striparea la 1300C cu electrolit epuizat şi apă tratată

� Stocarea soluţiei încărcate de la etapa de eluţie în unul din cele două rezervoare

de soluţie încărcată în vederea electroextracţiei

� Regenerarea cărbunelui eluat în cuptorul pentru cărbune la 7500 C

� Recircuitarea cărbunelui eluat şi regenerat la tancul 6 CIL împreună cu

cărbunele proaspăt necesar

� Electroextracţia şarjei de electrolit, recircuitarea electrolitului epuizat în

rezervorul de electrolit uzat pentru reutilizare sau la rezervorul tampon de recircuitare a

soluţiei CIL, după cum este necesar

Operaţiile de spălare acidă, eluţie şi transfer al cărbunelui sunt programate în secvenţe

automate de DCS-ul uzinei. Este de asemenea posibilă operarea semiautomată şi manuală prin

DCS.

Spălarea acidă

Spălările acide sunt realizate în şarje de 11 t de cărbune/şarjă. Spălarea acidă poate fi

făcută pe o şarjă în timp ce şarja spălată anterior este la eluţie. Coloana de spălare acidă este

recipient cu fundul conic din oţel carbon căptuşit cu cauciuc cu inserţii de sită de plastic

pentru a reţine cărbunele. Spălarea acidă se face la temperatura ambientală folosind o soluţie

3% de acid clorhidric (HCl). Cărbunele spălat este transferat din coloana de spălare acidă la



2010


coloana de eluţie cu pompa de cărbune. HCl este furnizat uzinei ca acid cu concentraţia de

32%, livrat de o cisternă. Volumele selectate de acid concentrat sunt pompate în rezervorul de

circulaţie acidă ca parte a unei operaţii programate în timp. Ciclul automat de spălare acidă,

inclusiv transferul cărbunelui din coloană, durează cca 5,5 ore şi funcţionează după cum

urmează :

� Cărbunele încărcat este pompat în coloana de spălare acidă folosind apă de transfer.

Apa antrenată cu cărbunele se scurge pe la baza coloanei în rezervorul de apă de transport.

Durata nominală este de 0,9 ore.

� În acelaşi timp este pregătită o şarjă care cuprinde 1 volum de pat (BV) de 3% HCl

prin pomparea unui volum fixat de acid concentrat într-o şarjă de apă brută în rezervorul de

circulaţie acidă. Cantităţile de apă şi acid sunt controlate de DCS prin măsurarea nivelului în

rezervorul de circulaţie acidă. Volumul de apă adăugată este controlat de creşterea nivelului în

rezervorul de circulaţie acidă. Volumul de acid concentrat adăugat este controlat prin timpul

de pompare a pompei de transfer a acidului concentrat şi de un factor de calibrare a pompei.

Această etapă de completare durează cca 0,6 ore.

� Pompa pentru circulaţie acidă este pornită şi refulează acid diluat la un debit regulat de

2 BV/oră timp de 1,5 ore prin coloană şi înapoi în rezervorul de circulaţie până când spălarea

acidă este terminată.

� Pompa de circulaţie acidă este oprită şi cărbunele este spălat printr-un debit regulat de

apă brută livrată la baza coloanei de spălare acidă. Parte din acidul epuizat poate fi reîntors în

rezervorul de circulaţie acidă dacă se constată că acidul epuizat poate fi refolosit. Spălăturile

rămase sunt direcţionate la rezervorul de neutralizare a acidului. Curgerea apei brute continuă

în timpul programat până când cărbunele a fost complet limpezit de orice acid rezidual.

(curgere 2BV/oră pe o durată de cca 2 ore)

� Cărbunele este pompat din coloana de spălare acidă cu apa de transport ca diluţie în

coloana de eluţie într-un timp programat până când coloana de spălare acidă este goală (durata

nominală 0,9 ore).

� Coloanele de spălare acidă şi de eluţie sunt lăsate să se dreneze înapoi în rezervorul de

apă de transport (durata nominală 0,5 ore).

Echipamentul de spălare acidă este amplasat într-o zonă îndiguită rezistentă la acid,

deservită de o pompă specială pentru scurgeri. Este prevăzut un duş de siguranţă. Rezervorul



2010


de HCl concentrat este amplasat în exterior şi este ventilat printr-un scruber de coloană.

Rezervorul de circulaţie acidă este ventilat în exteriorul clădirii cu ventilatorul spălării acide.

Acidul epuizat nu este direcţionat la sterilul CIL deoarece instalaţia Inco Detox 1 este

proiectată să îndepărteze cianura numai până la <10mg/l şi există riscul de emanare de HCN

dacă s-ar adăuga acid. În schimb, acidul epuizat este neutralizat cu văr din conductă inelară de

văr din instalaţie cu controlul pH-ului. Pompă de evacuare a acidului refulează acidul

neutralizat la îngroşătorul sterilului de flotaţie pentru deversare eventuală în iazul de

decantare al flotaţiei. Mai mult, această procedură previne depăşirea limitei de emisie în

cursurile de apă de 500 ppm Cl- pentru apa recircuitată de la iazul CIL care s-ar aplica dacă ar

fi utilizată Detox 2.

Spălarea acidă este controlată periodic de DCS-ul uzinei.

Circuitul de eluţie

Este prevăzut un circuit de eluţie AARL divizat. Acesta este proiectat să elueze o şarjă

de 11 t de cărbune la 1300C, deşi este de aşteptat să fie suficient 110 – 1200C. Durata ciclului

de eluţie, inclusiv transferul cărbunelui din coloană va fi de cca 6,5 ore.

Coloana de eluţie este un vas de presiune din oţel inox de 316 l cu inserţii de sită din

inox pentru a reţine cărbunele. Conducta la eluţie este din inox. Coloana de eluţie, conducta

fierbinte, tancul de preumectare, tancul de soluţie epuizată şi rezervoarele de soluţie încărcată

sunt izolate şi blindate cu inox pentru a reduce pierderea de căldură şi a proteja personalul.

Eluantul este încălzit indirect de un încălzitor alimentat cu LPG (240 t/an) care

încălzeşte fie fluidul termic fie apă sub presiune recircuitată printr-o placă a schimbătorului de

căldură. Este folosit un încălzitor cu combustibil în loc de unul electric pentru a evita

adăugarea unei puteri instalate sesizabile în sistemul electric. O placă de recuperare a

schimbătorului de căldură răceşte soluţia încărcată care părăseşte coloana de eluţie încălzind

soluţiile care intră.

Sunt prevăzute filtre cu sită dublă ca şi capcane pentru cărbune după coloana de eluţie.

Soluţia de preumectare cuprinde soluţia încărcată cu conţinut redus de la capătul

ciclului anterior, pregătită la 2,0% NaOH şi 3,0% NaCN. Soluţia de stripare pentru prima

parte a ciclului de stripare poate cuprinde electrolitul epuizat de la rezervorul cu electrolit

epuizat. Pentru partea finală a circuitului de stripare este folosită apă de eluţie pentru răcirea



2010


cărbunelui. Această apă cuprinde apă potabilă cu conţinut scăzut de clor, deşi există

prevederea de a folosi apă brută ca apă de completare dacă nu va fi suficientă apă potabilă.

Apa brută nu trebuie folosită pentru eluţie în mod regulat deoarece conţinutul de clor

din râul Mureş este prea mare şi ar conduce la corodarea echipamentului din oţel inox.

Zona de eluţie este într-o cuvă prevăzută cu un jomp pentru pompă. Este prevăzut un

duş de siguranţă.

Ciclul de eluţie este complet automatizat cu operarea valvelor, pornire/oprire şi control

al încălzitorului eluantului, a pompei de eluţie, a distribuţiei apei de eluţie, pompele de apă

pentru eluant şi apă de transport fiind programate în timp de DCS-ul uzinei.

Mai jos este dat un sumar al etapelor de operare executate pe durata ciclului de eluţie :

� Prepararea soluţiei de preumectare

Este pregătit 1,3 BV de soluţie din soluţia încărcată cu conţinut scăzut de la capătul

ciclului anterior. La aceasta este adăugată soluţie de NaOH cu pompa de dozare a sodei

caustice şi cianură cu pompa de dozare a cianurii pentru a obţine o soluţie cu concentraţia de

2% NaOH şi până la 3% NaCN. Cantitatea de cianură necesară de fapt va fi stabilită în uzină.

În practică adesea este nevoie de o concentraţie mică. Pregătirea soluţiei este parte a secvenţei

controlate de DCS. Umplerea rezervorului cu apă, dacă nu a fost reţinută soluţie încărcată cu

conţinut redus din ciclurile anterioare, durează 1 oră.

� Umplerea coloanei, încălzirea şi umectarea (durata nominală de 1 oră)

Soluţia de preumectare este pompată în coloana de eluţie cu ajutorul unei pompe din

rezervorul de preumectare prin schimbătoarele de căldură cu încălzitorul de eluţie pornit. Pe

durata acestei operaţii valvele automate sunt setate să recircuiteze soluţia care iese din

schimbătorul de căldură înapoi la rezervorul de preumectare, realizând astfel un circuit închis.

Circulaţia este continuată un timp programat, 1 oră la 2 BV/oră. Pe durata încălzirii, valva de

reglare a presiunii de pe latura de ieşire a circuitului controlează presiunea în coloană pentru a

preveni stropirea.

� Striparea (durata nominală 2 – 2,6 ore)

Odată ce temperatura soluţiei de umectare care rezultă de la schimbătorul de căldură

este suficient de înaltă (de obicei 110 – 1200C), începe striparea cărbunelui folosind soluţia

epuizată din rezervorul de soluţie epuizată folosind aceeaşi pompă de eluţie şi încălzitorul de

soluţie care controlează temperatura eluţiei. Valvele schimbă traseul soluţiei încărcate la



2010


rezervorul selectat de soluţie încărcată. Sunt prevăzute două rezervoare de soluţie încărcată

pentru a permite două electroextracţii pe zi lăsând un rezervor să primească eluantul în timp

ce celălalt alimentează celulele de electroextracţie.

Striparea este realizată prin pomparea până la 5BV de soluţie epuizată la 2 BV/oră

prin sistem în rezervorul de soluţie încărcată. A fost prevăzută flexibilitate în volumul total al

soluţiei de stripare folosită pentru a permite schimbări în cinetica eluţiei datorate variaţiilor în

raportul Au : Ag. La terminarea stripării încălzitorul de eluţie este decuplat.

Această treaptă de stripare poate fi realizată cu apă de eluţie în loc de soluţie epuizată

dacă este nevoie. Dar nu se aşteaptă să fie suficientă apă potabilă din surse municipale pentru

a înlocui complet utilizarea de soluţie epuizată, chiar pentru 1 eluţie/zi.

� Răcirea coloanei (durata nominală 1 oră)

Încălzitorul de eluţie este decuplat şi este folosită pompa de eluţie pentru a pompa apă

de eluţie tratată (apă potabilă rece) prin coloană şi urmând circuitul până la rezervorul de

soluţie încărcată. În baza unui timp presetat valvele schimbă direcţionarea soluţiei încărcate

spre rezervorul de preumectare.

Prin coloana de eluţie este pompat un volum total de cca 2 BV de apă de eluţie la o

viteză de 2 BV/h. După un timp care asigură folosirea suficientă a eluţiei şi cu condiţia ca

temperatura în soluţia încărcată să coboare sub 950C înainte că vâna de reglare să fie închisă,

pompa de eluţie este decuplată şi coloana de eluţie este ventilată.

� Transferul cărbunelui eluat (durata nominală 0,9 ore)

Coloana de eluţie este presurizată cu apa de transport şi cărbunele este transferat sub

presiune la ciurul de desecare a cărbunelui eluat la începutul circuitului de regenerare a

cărbunelui. Trecerea ciurului ajunge gravitaţional în rezervorul cu apa de transport. Cărbunele

eluat şi desecat este descărcat de un ciur în rezervorul de cărbune eluat.

� Drenarea coloanei de eluţie (durata nominală 1 oră)

După ce a trecut un timp suficient astfel încât coloana de eluţie să fie golită de

cărbune, pompa de apă de transport este oprită şi coloana drenată. Apa de transport drenată

din coloana de eluţie ajunge la jompul pompei de eluţie şi este refulată la rezervorul tampon al

recircuitării soluţiei CIL pentru pompare la începutul circuitului.

Eluţia este controlată secvenţial de DCS-ul uzinei. Coloana de eluţie este protejată la

presiunile ridicate atât de supapa de presiune cât şi de membrană de explozie. Încălzitorul de



2010


eluţie va fi controlat de PLC-ul furnizorului cu conectare la DCS-ul uzinei prin legarea în

serie pentru a monitoriza alarmele de avarie şi a permite încălzitorului să fie cuplat şi decuplat

ca parte a secvenţei de eluţie.

Regenerarea cărbunelui

Cărbunele transferat de la coloana de eluţie este desecat pe un ciur vibrant cu ochiurile

de 0,6mm înainte de a fi descărcat în bazinul de cărbune eluat.

Bazinul de cărbune eluat conţine 17 t (1,5 BV) de cărbune, asigurând o capacitate

tampon în circuitele de eluţie şi regenerare.

Cărbunele este recuperat din bazinul de cărbune eluat la un debit de 1000 kg/h de un

alimentator elicoidal cu viteză variabilă. Cărbunele se descarcă de pe alimentator într-un

cuptor orizontal de regenerare a cărbunelui încălzit electric la 1100kW cu funcţionare

continuă. Cuptorul este prevăzut cu un motor de urgentă DC acţionat cu o baterie.

Cuptorul conţine o secţiune de preîncălzire a cărbunelui şi zone de încălzire care

operează la 7500C. Temperatura din cuptor este controlată de PLC-ul furnizorului şi

monitorizată de DCS-ul uzinei. Gazele evacuate din cuptor ajung la un scruber pentru

îndepărtarea prafului.

Cărbunele regenerat este descărcat la < 4500C din cuptor direct într-un tanc de stingere

umplut cu apă care este capabil să primească 2 t de cărbune. Cărbunele proaspăt va fi adăugat

de asemenea ocazional în tancul de stingere la un debit de cca 100 kg/zi.

Cărbunele va fi pompat din tancul de stingere pe un ciur cu deschiderea de 1mm în

şarje intermitente controlate de secvenţa de timp. Trecerea ciurului care conţine cărbune fin

cu conţinut scăzut va fi evacuată cu o pompă de transfer a şlamurilor de cărbune la rezervorul

Inco Detox pentru evacuare la iazul CIL. Cărbunele granulat şi regenerat care se descarcă de

pe refuzul ciurului trece într-un tanc de cărbune regenerat cu capacitatea de 11 t. Cărbunele va

fi pompat intermitent din acest tanc la coada circuitului CIL de pompă de transfer a cărbunelui

regenerat ca parte a secvenţei globale de mişcare a cărbunelui.

Cuptorul poate fi ocolit prin direcţionarea cărbunelui eluat care iese din coloana de

absorbţie direct pe ciurul de clasare a cărbunelui.

Rezervorul cu apa de transport este alimentat pentru completare de apă de eluţie tratată

printr-o vană plutitoare. Ocazional, cărbunele fin acumulat poate fi drenat din rezervor şi



2010


deoarece aceste şlamuri pot conţine cărbune încărcat este colectat într-un sac de recuperare a

cărbunelui, dacă se doreşte.

Regenerarea este controlată secvenţial de DCS-ul uzinei. Cuptorul de regenerare va fi

controlat de PLC-ul vânzătorului cu conectare la DCS-ul uzinei prin legătură în serie pentru a

monitoriza temperaturile şi starea de funcţionare.

Extragerea electrolitică şi topirea

Soluţia încărcată produsă în procesul de eluţie este colectată în unul din cele două

rezervoare de soluţie încărcată pentru electroextracţie. De obicei vor fi 5,5-6 BV de soluţie

încărcată per şarjă, dar rezervoarele de soluţie încărcată asigură până la 8 BV de soluţie per

şarjă. Ciclul de electroextracţie este de aşteptat să dureze între 8 şi 10 ore per şarjă. Cele două

rezervoare de soluţie încărcată sunt prevăzute în aşa fel ca electroextracţia să poată funcţiona

cu un rezervor în timp ce circuitul de eluţie umple al doilea rezervor.

Circuitul este proiectat spre a fi capabil să opereze fie cu recircuitarea

electrolitului prin celule înapoi la rezervoarele de soluţie încărcată, fie cu o singură trecere.

Electroextracţia metalelor preţioase se face în patru celule de electroextracţie

de 340 l de tip « cu sedimentare » aranjate în două rânduri paralele de 2 celule în serie

amplasate în camera de aur. Celulele sunt din inox cu căptuşeli din polipropilenă şi sunt

echipate fiecare cu 33 catozi din ţesătură de inox. Hotele celulelor sunt conectate la un

ventilator pentru evacuare în exteriorul clădirii. Fiecare celulă este alimentată de un redresor

dedicat.

La completarea ciclului de eluţie va fi un total de 5,5 – 8 BV de soluţie la 90 –

950C în rezervorul de soluţie încărcată. Soluţia încărcată este pompată prin aparatul de

probare în circuitul de electroextracţie. Debitul de soluţie este monitorizat, iar valvele setate în

aşa fel încât soluţia să fie divizată uniform între cele două baterii de celule.

La părăsirea celulelor de electroextracţie, electrolitul epuizat curge

gravitaţional la pompa de transfer de unde va fi pompat prin aparatul de probare a

electrolitului epuizat la rezervorul de soluţie încărcată. Electroextracţia va continua prin

recircuitare până când conţinutul electrolitului epuizat are o astfel de valoare încât încă o

trecere asigură gradul de epuizare dorit. Electrolitul epuizat este apoi direcţionat la rezervorul

de soluţie epuizată până când se umple şi apoi la tancul de recircuitare al soluţiilor de la



2010


începutul circuitului CIL. Dacă este folosită funcţionarea cu o singură trecere, electrolitul

epuizat prima dată umple rezervorul de electrolit epuizat şi apoi ceea ce rămâne este pompat

la rezervorul de returnare a soluţiilor de la începutul instalaţiei CIL.

Aurul şi argintul electroextras formează un sediment care se desprinde uşor de

pe catozi şi un nămol la fundul celulelor de electroextracţie. Celulele vor fi curăţate manual de

două ori pe săptămână.

Curăţirea celulelor presupune pentru început îndepărtarea soluţiei de electrolit

înainte de îndepărtarea nămolului cu metale preţioase. Majoritatea electrolitului este

îndepărtat din celulă printr-o vană de golire în filtrul de nămol cu metale preţioase şi pompat

prin intermediul unei pompe în rezervorul de nămol de la electroextracţie. Acest fapt permite

accesarea catozilor pentru spălare. Nămolul de metale preţioase este apoi spălat de pe catozi”

în situ” cu un jet de apă sub presiune şi este pompat la filtrul de metale preţioase.

Turta care rezultă de la filtrul de metale preţioase este uscată şi apoi topită într-un

cuptor de inducţie cu fondanţi şi cu o cantitate de zgură sfărâmată de la topirea anterioară.

Dore-ul este turnat în lingouri de 1000 oz folosind forme de turnare în cascadă. Lingourile

sunt curăţate, probate, cântărite şi apoi depozitate în tezaur. Zgura de la topire este sfărâmată

manual şi o parte este returnată la moară SAG. Fiind folosiţi catozii de inox va fi puţin oxid

de fier în topitură şi cantitatea de zgură va fi mică.

Este prevăzut un filtru cu saci pentru a curăţa cuptorul de topire şi zona de turnare de

gazul rezultat.

Secţia de electroextracţie şi topire este situată în interiorul camerei de aur care este o

zonă de securitate cu acces controlat şi monitorizare CCTV. Sunt prevăzute două palane

pentru a manipula anozii şi catozii celulelor de electroextracţie. Pardoseala camerei de aur de

sub celule şi filtrul pentru aur este înclinată spre un jomp de scurgeri unde este prevăzută o

pompă. Orice scurgere şi apa de la spălarea pardoselii sunt pompate la primul tanc CIL sau la

rezervorul de nămol.

d. Detoxifierea sterilului de cianuraţie (Detox 1)

Tulbureala sterilă îngroşată rezultată de la îngroşătorul CIL este pompată la Staţia de

epurare DETOX 1, pentru neutralizarea cianurii, înainte de evacuare la iazul de decantare

CIL.



2010


Staţia de epurare Detox 1 este compusă din:

� instalaţie de neutralizare INCO care îndepărtează cianura din tulbureală sterilă CIL

prin oxidare cu aer şi SO2 (furnizat de metabisulfitul de sodiu) folosind cupru drept

catalizator. Tulburela sterilă neutralizată fiind apoi dirijată la iazul de decantare prin

intermediul staţiei de pompare steril CIL;

� instalaţie de dizolvare a metabisulfitului de sodiu, dozat sub formă de soluţie.

Staţia de epurare Detox 1 a fost proiectată să reducă nivelul CNWAD sub 10 mg/l,

testele efectuate în Laboratoarele SKG Lakefild, au condus la reducerea concentraţiei CNWAD

sub 5 mg/l (3,9 mg CNWAD/l).

5. Iaz de decantare a sterilelor de flotaţie

Pentru amenajarea iazului se va executa un baraj de iniţiere (starter) din arocamente,

după care se realizează o etapă de supraînălţare a barajului cu diguri de anrocamente în trepte

succesive cu extindere spre aval şi o etapă de supraînălţare cu diguri de anrocamente în trepte

succesive în axul vertical cu extindere spre aval. Aceste etape de supraînălţare a digului se

realizează pe măsură ce nivelul iazului creşte ca urmare a depunerii sterilului de procesare,

astfel permanent să fie asigurată o înălţime de gardă de minim 1,5 m.

Exfiltraţiile şi precipitaţiile colectate de pe paramentul aval al barajului sterile de

flotaţie sunt stocate în bazinul de colectare de unde sunt repompate în iaz. În aval de bazinul

de colectare ape exfiltrate se va realiza un baraj pentru intercepţia apelor de exfiltraţie având

aceeaşi configuraţie ca şi barajul de închidere amonte iaz sterile de flotaţie. Se estimează că

exfiltraţiile din iaz prin filtrele dinspre paramentul amonte să reprezinte 100 mc/zi.

Hidrotransportul sterilelor de la uzina de procesare la iazurile de decantare se va

realizeaza prin conducte metalice supraterane, montate pe suporţi. Punctele de deversare a

tulburelilor sterile vor fi amplasate pe toată lungimea coronamentelor celor două baraje

începând de la cota coronamentului barajelor de iniţiere.

Staţia de pompare tulbureală la iazul sterile de flotaţie va fi amplasată pe platforma

incintei uzinei de la cota + 538 m, între îngroşătorul de sterile de flotaţie şi staţia de epurare a

apelor recircuitate de la iazul sterile de flotaţie. Staţia va fi destinată pompării sterilelor de

flotaţie la iaz.

Pentru traseul de transport al hidroamestecului, ce va fi compus din conducte de oţel



2010


cu diametrele nominale de 200 şi 250 mm, pierderea totală de presiune a fost calculată la 381

mCA.

Vor fi folosite 5 pompe centrifugale, înseriate, primele două montate în cuva

îngroşătorului de sterile, iar următoarele trei în cuva staţiei propriu-zise.

Specificaţiile tehnice necesare ale pompelor sunt

- debitul, Q = 353 mc/h;

- înălţimea de pompare, H = 76,2 mCA;

- puterea absorbită, Pu = 169 kW.

Pentru cazul defectării uneia sau a mai multe pompe a fost prevăzută o linie paralelă

de rezervă, formată tot din 5 pompe de acelaşi tip. Pentru colectarea eventualelor scurgeri, în

cele două cuve au fost prevăzute rigole de colectare şi jompuri dotate cu pompe submersibile;

aceste pompe sunt prevăzute pentru debitul de 100 mc/h şi înălţimi de pompare de 12 mCA.

În apropierea staţiei de pompare a fost prevăzut un batal de avarie în care se va putea

goli conţinutul conductei de hidrotransport în cazul întreruperii activităţii. Capacitatea

batalului a fost calculată să poată prelua volumul hidroamestecului aflat pe conductă (cca 107

mc).

Apele limpezite, după sedimentarea fracţiei solide în iazuri, sunt preluate de staţia de

pompare amplasate pe barje plutitoare şi vor fi transportate la rezervorul apă recircuitată de la

Staţia de epurare ape limpezite iaz flotaţie din incinta uzinei. De aici o parte va fi preluată în

fluxul tehnologic, surplusul va fi dirijat la staţia de epurare şi apoi evacuată în emisar.

6. Iaz de decantare Albion - CIL

Pentru amenajarea iazului de decantare CIL se va executa un baraj de iniţiere (starter)

Etapa următoare constă în supraînălţarea barajului în axul vertical al starterului cu extindere

spre aval şi în final o etapă de supraînălţare prin executarea de diguri de anrocamente cu

retragere înspre amonte. Aceste etape de supraînălţare a digului se realizează pe măsură ce

nivelul iazului creşte ca urmare a depunerii sterilului de procesare, astfel permanent să fie

asigurată o înălţime de gardă de minim 1,5 m. În figura următoare se prezintă grafic curba

dependenţei volumului de steril acumulat în iaz (V) şi respectiv a suprafeţei iazului (S) funcţie

de cota sterilului acumulat.



2010


Exfiltraţiile şi precipitaţiile colectate de pe paramentul aval al barajului sterile CIL

sunt stocate în bazinul de colectare de unde sunt repompate în iaz.

Detalii privind construcţia barajului principal şi sistemul de management al apelor

pentru iazul de decantare a sterilelor CIL au fost prezentate în cap. 1.

Staţia de pompare tulbureală la iazul CIL va fi amplasată pe platforma incintei uzinei

de la cota + 538 m, lângă îngroşătorul de sterile CIL şi staţia de epurare DETOX 1. Este

destinată pompării sterilelor CIL la iaz.

Traseul de transport al hidroamestecului, va fi compus din conducte de oţel cu

diametrele nominale de 150 şi 200 mm. Pierderea totală de presiune a fost calculată la 437

mCA.

Ca şi în cazul sterilelor de flotaţie vor fi folosite tot 5 pompe centrifugale, înseriate,

toate montate în cuva staţiei propriu-zise.

Pentru cazul defectării uneia sau a mai multe pompe a fost prevăzută o linie paralelă de

rezervă, format tot din 5 pompe de acelaşi tip.

Specificaţiile tehnice necesare ale pompelor sunt

- debitul, Q = 161 mc/h;

- înălţimea de pompare, H = 87,5 mCA;

- puterea absorbită, Pu = 106 kW.

Pentru colectarea eventualelor scurgeri, în cuva staţiei a fost prevăzută o rigolă de

colectare cu jomp. Golirea jompului se va face cu o pompă submersibilă având următoarele

caracteristici: debitul de 100 mc/h şi înălţimea de pompare de 12 mCA.

În apropierea staţiei de pompare a fost prevăzut un batal de avarie în care se va putea goli

conducta de hidrotransport pentru cazul întreruperii activităţii. Capacitatea batalului este

calculată să asigure preluarea volumul hidroamestecului aflat pe conductă (cca. 100 mc).

Apele limpezite, după sedimentarea fracţiei solide în iazuri, vor fi preluate de staţiile

de pompare amplasate pe barje plutitoare şi vor fi dirijate prin conducte la rezervorul apă

recircuitată DETOX 2; de aici va fi reintrodusă în fluxul tehnologic; în cazul unor debite mari

(datorate unor cantităţi mari de precipitaţii), la depăşirea cantităţii necesare în flux această apă

se epurează în staţia DETOX 2 şi va se evacuează în emisar



2010


C. Descrierea substanţelor periculoase

1 .Inventarul substanţelor periculoase

În tabelul 3.8 de mai jos, sunt prezentate substanţele sau preparatele chimice utilizate,

specifice procesului de extracţie al metalelor preţioase din minereu care pot fi prezente în

cadrul amplasamentului.

Tabelul 3.8 Inventarul substanţelor periculoase

Nr crt

Denumire Număr CAS

Mod de stocare/

Localizarea

Capacitatea totală de stocare (t)

Starea fizică Încadrare în HG

804/2007 Condiţii de

stocare

Periculozitate Fraze de risc*

Clasificare ADR**

1 Cianură de

sodiu (solidă şi soluţie)

0143-33-9

Rezervor metalic/ Depozit NaCN

276 Soluţie (Solid)

Anexa 1 Partea a 2 a

Pct. 1 Pct. 9

- în aer liber - în cuva de retenţie impermea -bilizată

Foarte toxic/ periculos pentru mediu R26/27/28-32 50/53

2 Acid

clorhidric (soluţie)

7647-01-0

Rezervor polstif /

Hala CIL zona eluţie

87

Soluţie 32 % Nu se încadrează

- în interiorul halei - în cuvă de retenţie

Coroziv R 34 -37

3 Hidroxid de

sodiu 1310-73-2

Big-bag Magazie reactivi

Rezervoaremetalice/ Hala CIL

zona eluţie

27 Solid

Soluţie 20 %

Nu se încadrează

- în interiorul halei -în cuvă de

retenţie

Coroziv R 35

4 Metabisulfit

de sodiu 7681-57-4

Big-bag/ Magazie reactivi

159 Solid Nu se încadrează

- în interior

Nociv, iritant R22-31-41

5 Sulfat de

cupru 7758-99-8

Big bag/ Magazie reactivi

25 Solid


Pct. 9

-în interior

Nociv/ periculos pentru mediu R22-36/38-50/53

6

Apă oxigenată (soluţie 50

%)

7722-84-1 Rezervor 1 Soluţie 50 %


Pct. 3

-în aer liber -în cuvă de retenţie

Oxidant/ coroziv R8-35-20/22



2010


7 Oxigen 7782-44-7

Vas tampon + trasee/ Instalaţia de oxigen

154 Gaz

lichefiat

Anexa 1 Partea a I a Substanţă

nominalizată

- în interior Oxidant R 8

8 Exploziv de

iniţiere - dinamita

6484-52-2 (azotat de amoniu);

În ambalaje originale/ Depozit

explozivi

10 Solid


Pct. 5

- în interior, magazie subterană

Exploziv R2-6-44 ADR/RID: 1.1D

9 GPL 68476-85-

7

Rezervor cilindric

orizontal/ Instalaţia

CIL-eluţie

10 Gaz

lichefiat

Anexa 1 Partea a 1 a Substanţă

nominalizată

- în aer liber

Extrem de inflamabil F+ ; R12

10 Azotat de amoniu

6484-52-2 Saci PE 90 Solid

Anexa 1 Partea a 1 a Substanţă

nominalizată

- în interior Oxidant, iritant R8-36/37/38

11 Motorină 68476-34-6

Rezervoare îngropate/ Depozit

carburant

153 Lichid

Anexa 1

Partea a 1 a Substanţă

nominalizată

- în exterior Inflamabil R10-40-36/37

Notă: * Frazele de risc menţionate sunt conform fişelor de securitate eliberate de

producător (documente anexate). Acestea includ frazele de risc alocate conform HG

1408/2008, anexa nr. 2, (lista substanţelor periculoase).

** HG 804/2007 în anexa 1 Partea a 2 a, clasifică substanţele explozive în funcţie de

clasificarea UN/ADR***: cele care se încadrează sub UN/ADR secţiunea 1.4 cu o cantitate

relevantă de 200 t, sau cele care se încadrează sub oricare din UN/ADR grupa : 1.1, 1.2, 1.3,

1.5 sau 1.6, ( cele care au frazele de risc asociate R2, R3).

Conform HG 804/2007 : “Dacă o substanţă sau preparat este clasificată atât de

UN/ADR, cât şi de frazele de risc R2 sau R 3, clasificarea UN/ADR are prioritate”.

*** UN/ADR - Acordul european privind transportul rutier internaţional al mărfurilor

periculoase din 30 septembrie 1957, aşa cum a fost amendat şi transpus în Directiva

Consiliului 94/55/CE.



2010


Semnificaţia frazelor de risc R (conform HG 1408/2008) este următoarea:

R 2 – Risc de explozie la şoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere.

R 6 – Pericol de explozie în contact sau fără contact cu aerul .

R 8- Contactul cu materiale combustibile poate provoca incendiu.

R 10 - Inflamabil

R 12 – Extrem de inflamabil.

R 22- Nociv în caz de înghiţire.

R 31 – La contactul cu acizii degajă gaze toxice.

R 32- La contact cu acizii degajă gaze foarte toxice.

R 34 – Provoacă arsuri.

R 35 - Provoacă arsuri severe.

R 37 – Iritant pentru sistemul respirator

R 40 – Posibil efect cancerigen – dovezi insuficiente

R 41 – Risc de leziuni oculare grave.

R 44 – Risc de explozie dacă este încălzit în spaţiu închis.

R 20/22 – Nociv prin inhalare şi prin înghiţire.

R 36/37 – Iritant pentru ochi şi sistemul respirator.

R 36/38 – Iritant pentru ochi şi pentru piele

R 50/53 – Foarte toxic pentru organismele acvatice, poate provoca efecte adverse pe

termen lung asupra mediului acvatic.

R 26/27/28 - Foarte toxic prin inhalare, în contact cu pielea şi prin înghiţire.

R 36/37/38 – Iritant pentru ochi, sistemul respirator şi pentru piele.

2. Descrierea substanţelor periculoase

Specificul procesului de extracţie al metalelor preţioase din minereu, presupune

existenţa pe amplasament a următoarelor substanţe şi preparate încadrate în HG 804/2007:

1. Cianură de sodiu

- Masa moleculară: 49,01;

Caracteristici fizico-chimice

- Aspect: solid alb;



2010


- Miros: distinct, asemănător cu migdala amară;

- Temperatura de topire: 562°C

- Temperatura de fierbere 1497°C

- Densitatea, g/cm3: - 1,6 (la 20°C);

- Densitatea în vrac : 750 – 950 kg/m3 ( pudră, granule, compactă)

- Solubilitate în apă: ca. 370 g/l (20°C )

- Nu este inflamabil, exploziv sau combustibil;

- Toxicitate pentru peşti LC50:0,042 mg/l / 96 h

Alte cianuri prezente în preparatele existente

Cianura de calciu, Ca(CN)2 este uşor solubilă în apă, dizolvarea în apă făcându-se cu

degajare treptată de HCN. Face parte din categoria cianurilor libere.

Cianura de cupru, CuCN este relativ insolubilă în apă (log Ks = -15,9) şi intră în

categoria cianurilor totale şi uşor eliberabile (CNue).

Cianura de zinc, Zn(CN)2 este relativ insolubilă în apă (log Ks = -19,5) şi intră în

categoria cianurilor totale şi uşor eliberabile.

Cianura de nichel, Ni(CN)2 este relativ insolubilă în apă (9,1 x 10-4 g/ 100 g apă la

25°C) şi intră în categoria cianurilor totale şi uşor eliberabile.

Cianuri complexe:

Cianuri complexe slabe:

- [Cd(CN)4]2- este un complex slab (log Ke = 17,9) şi intră în categoria cianurilor

totale şi uşor eliberabile.

- [Zn(CN)4]2- este un complex slab (log Ke = 19,6) şi intră în categoria cianurilor

totale şi uşor eliberabile, toxicitatea pentru peşti fiind LC50 = 0,18 mg/l .

Cianuri complexe moderate:

- [Ni(CN)4]2- este un complex cu tărie moderată ( log Ke = 30,2) şi intră în categoria

cianurilor totale şi uşor eliberabile, toxicitatea pentru peşti fiind LC50 = 0,42 mg/l .

- [Cu(CN)2]1- este un complex cu tărie moderată ( log Ke = 16,3) şi intră în categoria

cianurilor totale şi uşor eliberabile.


cianurilor totale şi uşor eliberabile, toxicitatea pentru peşti fiind LC50 = 0,71 mg/l la o

expunere de 24 h.



2010




- [Ag(CN)2]1- este un complex cu tărie moderată ( log Ke = 20,5) şi intră în categoria


Cianuri complexe tari:

- [Fe(CN)6]4- este un complex puternic ( log Ke = 35,4) şi intră în categoria cianurilor

totale, toxicitatea pentru peşti fiind la lumină LC50 = 35 mg/l iar la întuneric LC50 = 860-940

mg/l .

- [Fe(CN)6]3- este un complex puternic ( log Ke = 43,6) şi intră în categoria cianurilor

totale, toxicitatea pentru peşti fiind la lumină LC50 = 35,2 mg/l iar la întuneric LC50 = 860-

1210 mg/l

- [Au(CN)2]1- este un complex puternic ( log Ke = 38,3) şi intră în categoria

cianurilor totale.

- [Co(CN)6]4- este un complex puternic.

2. Sulfat de cupru

Caracteristici fizico-chimice:

- Aspect: cristale albastre

- Densitatea specifică (20°C): 2,29 g/cmc

- Solubilitate in apă la 20°C: 317g/l

- Alte solubilităţi: solubil in metanol, glicerină;

- Densitate în vrac: 900 -1200 kg/mc

- Descompunere termică: 88-245 °C - pierde apa de cristalizare

Caracteristici toxicologice şi eco-toxicologice:

Toxicitate

- Cancerogeneză : Nu este clasificată.

- Efecte acute : Iritant al mucoaselor, membranelor, pielii şi ochilor.

- Efecte cronice : Prin contactul direct cu ochii poate provoca tulburări oculare. Praful

determină apariţia conjunctivitelor. Prin ingerare provoacă dureri gastrice, diaree, tahicardii,

aciditate.

- LD 50 oral şobolan: > 2000 mg/kg;



2010


- LD 50 dermal şobolan: 960mg/kg;

Ecotoxicitate

- Efecte asupra organismelor acvatice: Foarte toxic pentru organismele acvatice, poate

cauza efecte nefavorabile pe termen lung asupra mediului acvatic.

- Persistenţă şi degradabilitate: Metodele de determinare nu sunt aplicabile

substanţelor anorganice.

- Alte efecte adverse : Ionul de cupru devine toxic pentru organismele acvatice la o

concentraţie sub 1 mg/l.

- LC 50 peşte: 0,1- 2,5 mg/l-96 h-(subst. anhidra);

- EC 50 Daphnia magna: 0,024 mg/l - 48h - (subst. anhidră).

Comportamentul fizic şi chimic:

- Stabilitate: Stabil în condiţii normale de depozitare şi manipulare.

- Reactivitate : Se va evita contactul produsului cu hidroxil-amina .Cu hidroxizii, în

exces precipită hidroxidul cupric;

- Condiţii de evitat: Temperaturi înalte - pierde apa de cristalizare .

- Produse periculoase de descompunere: Oxizi de sulf.

- Incompatibilităţi: Nu are când produsul este uscat. Soluţiile sunt medii corozive

pentru oţel.

3. Apă oxigenată

- Denumire chimică: Peroxid de hidrogen;


- Aspect: lichid incolor;

- Miros: înţepător;

- Punct de fierbere: 125 °C;

- Inflamabilitate: neimflamabil

- Densitate (20°C), g/cm3: 1,23;

- Solubilitate în apă : 100%

- Punct de topire/îngheţare : -560C


Toxicitate



2010


a) Inhalare: produsul este iritant şi coroziv pentru sistemul respirator superior şi

inferior. Inhalarea de vapori poate provoca iritaţia ochilor, nasului, gâtului, tuse, dureri de cap,

respiraţie dificilă, cianozarea feţei şi buzelor, ameţeală, slăbirea forţei musculare. Expunerea

la concentraţii mari de noxe poate duce la ulceraţii ale membranei mucoasei nazale, edem

pulmonar, insomnie, tremurări şi amorţeală, pierderea cunoştinţei şi posibil moarte.

b) Contactul cu pielea: este corosiv şi foarte iritant pentru piele şi toate ţesuturile vii.

Contactul cu substanţa poate cauza iritaţie sau senzaţie de arsură, urmată de colorarea

temporară în alb a zonei afectate. Concentraţii mai mari produc inflamaţii, arsuri şi băşici

dureroase, afecţiuni profunde ale ţesuturilor.

c) Contactul cu ochii: este extrem de iritant şi coroziv pentru ochi. Contactul cu ochii

produce înţepături, senzaţie de arsură, lăcrimare şi inflamarea pleoapelor, opacitatea şi

ulcerarea corneii care duce la tulburarea vederii şi posibil pierderea ei.

d) Înghiţire: se pot produce iritaţii şi arderea buzelor, gurii şi gâtului. Simptomele care

apar sunt : salivaţie puternică, sete, inflamarea gâtului, ameţeli şi vărsături, relaxare stomacală

(datorită eliberării de oxigen) şi risc de perforare a stomacului, convulsii, comă, posibil edem

cerebral şi moarte.

e) Efecte cronice: expunerea prelungită poate cauza dermatite, eczeme, conjunctivite,

edem pulmonar, pneumonie chimică, pierderea vederii şi afecţiuni permanente ale ţesuturilor

care apar la concentraţii peste 50%.

- LD50, oral – şobolan : 1232 mg/kg pentru H2O2 35%.

- LD50, oral - şobolan: 841 mg/kg pentru H2O2 60%.

- LD50,dermal - iepure : >2000 mg/kg pentru H2O2 35%.

- LD50, inhalare – şobolan : 2000 mg/m3/ 4 h..

Ecotoxicitate:

Solubilitatea mare în apă şi presiunea de vapori scăzută indică faptul că peroxidul de

hidrogen va fi găsit cu preponderenţă în mediul acvatic. Prezintă o bună capacitate de

infiltrare în sol.

- Toxicitate acvatică:

Peşti - LC50, Pimephales promelas : 16,4 mg/l; 96h

- LC50, Channel catfish : 37,4 mg/l; 96h

Crustacee - EC50, Daphnia magna,: 7,7 mg/l; 24h



2010


- EC50, Daphnia pulex, 4h: 2,4 mg/l.

Alge - EC50, Nitzchia closterium: 0,85 mg/l. 96h (în apă sărată)

Comportamentul fizic şi chimic:

- Stabilitate : - Soluţiile pure de peroxid de hidrogen, lipsite de impurităţi, sunt stabile.

Peroxidul de hidrogen de diferite concentraţii este instabil în prezenţa impurităţilor catalitice ,

surselor de căldură. Stabilitatea se reduce de asemenea la pH 4 . Pentru reducerea procesului

de descompunere , produsul comercializat se stabilizează.

- Condiţii de evitat: Căldura, radiaţiile UV, materiale incompatibile.

- Materiale de evitat: Produsul este incompatibil cu : cianurile, fierul, cuprul şi aliajele

sale, agenţii oxidanţi (compuşii cromului hexavalent, acidul azotic, permanganat de potasiu)

agenţii reducători, acizi, baze, săruri ale metalelor, materiale organice şi substanţe

combustibile.

- Produse de descompunere periculoase: Impurificările de orice natură conduc la

descompunerea rapidă a peroxidului de hidrogen, cu degajare de oxigen care susţine

combustia.

4. Oxigen - lichid criogenic

- Stare fizică la 200C: lichid criogenic

- Culoare: albăstrui

- Miros: inodor

- Punct de topire (0C) -219

- Punct de fierbere (0C) -183

- Temperatura critică (0C) -118

- Densitate relativă, în stare lichidă (apa=1): 1,1;

- Densitate relativă, în stare gazoasă (aer=1): 1,1;

- Solubilitate în apă: 39 mg/l.


Nu există efecte toxice pentru acest produs.

Efectul de răcire intensă poate provoca degerarea vegetaţiei.

Stabilitate şi reactivitate:



2010


- Reacţionează violent la contactul cu substanţele inflamabile şi agenţii reducători.

- Oxidează violent materialele organice.

- Scurgerile de produs lichefiat poate modifica structura materialelor.

Scurgerea produsului peste substanţe organice (lemn, asfalt) generează riscul de explozie.

5. Explozibili

a. Dinamita GOMA 2 ECO/Ligamită/AmmoniteE/Supergel/Elexit

- Compoziţie (funcţie de tipul produsului):

- 60-70% azotat de amoniu, CAS: 6484-52-2;

- 26-31% nitroglicol,

- 0,5-3% nitroceluloză,

- combustibili 2-6%


- Aspect: pastă solidă, albă argintie

- Densitatea 1,48 gr/cm3

- Rezistenţa la apă : completă

- Temperatura de descompunere: ≥ 80 °C

- Temperatura de explozie, °C: ≥200 °C

- Sensibilitatea la şoc 6,8 J


Toxicitate

- Contactul cu pielea: nitroglicolul în contact cu pielea poate provoca iritaţii, usturimi

şi fisuri ale pielii.

- Contactul cu ochii: poate provoca iritaţii ale mucoasei oculare.

- Nu provoacă toxicitate cronică.

- Valoare limitei de expunere în atmosferă recomandată: nitroglicol: 0,3 mg/m3

Ecotoxicitate

- produsul se dizolvă parţial în apă. Dacă produsul penetrează în sol, va prezenta

mobilitate şi este posibil să contamineze pânza freatică.

Stabilitate şi reactivitate:

- Produsul este stabil în condiţii normale de temperatură şi umiditate;



2010


- Risc de explozie în masă în cazul lovirii, frecării sau a altei acţiuni mecanice;

- A se evita materialele şi sculele care pot provoca scântei.

- Produse de descompunere: monoxid de azot, dioxid de azot, monoxid de carbon,

dioxid de carbon.

6. GPL (Gaz petrolier lichefiat)

Denumirea conţinutului: Amestec complex de hidrocarburi constând în primul rând

din propan (C3) şi butan (C4) plus mai puţine hidrocarburi înalte. Pot fi prezente cantităţi mici

de sulf , hidrogen sulfurat şi mercaptani. Poate conţine în concentraţii extrem de reduse 1,3-

butadiena.

Stare de agregare: gaz lichefiat

Culoare: incolor

Miros: distinct şi neplăcut dacă este odorizat, fără miros dacă este neodorizat.

Punct de fierbere: cca. 200C

Presiunea de vapori: cca. 660 kPa la 200C

Densitate: cca. 540 kg/m3 la 150C

Densitate de vapori (aer=1) cca. 1,75 la 150C

Punct de inflamabilitate : -600C

Limita inferioară de explozie 1,8% (V/V)

Limita superioară de explozie 9,5% (V/V)

Temperatura de autoaprindere: >4300C

Proprietăţi explozive: în timpul utilizării poate forma amestecuri inflamabile

/explozive vapori-aer.


Datele de toxicitate nu au fost determinate special pentru acest produs. Informaţiile

furnizate se bazează pe datele existente pentru componenţii produsului şi ai produşilor

similari.

a) Inhalare: LC50>5 mg/l (Gaz)

b) Înghiţirea: Nu există date

c) Contactul cu pielea: nu există date.

d) Contactul cu ochii : Nu este iritant. Lichidul cauzează degerături.



2010


Ecotoxicitate:

Datele ecotoxicologice nu au fost determinate specific pentru acest produs.

Informaţiile furnizate se bazează pe datele referitoare la componenţii produsului şi la

alte substanţe similare.

- Toxicitate scăzută asupra mamiferelor

- Se evaporă extrem de rapid din apă şi de pe sol. Se dispersează rapid în aer.

- Este oxidat rapid prin reacţii fotochimice în aer.

- Din perspectiva ratei mari de evaporare din soluţie, este puţin probabil ca produsul

să reprezinte risc pentru viaţa acvatică.

Stabilitate/reactivitate

Stabilitate: Stabil

Condiţii care trebuie evitate: Căldura, flacăra şi scântei.

Materiale care trebuie evitate: agenţi oxidanţi puternici.

Produşi periculoşi de descompunere: substanţele rezultate din descompunerea termică

a acestor produşi vor depinde în mare măsură de condiţiile de ardere. Următoarele substanţe

pot fi generate din arderea normală: dioxid de carbon, monoxid de carbon, hidrocarburi

policiclice aromatice, hidrocarburi nearse, compuşi organici şi anorganici neidentificaţi,

materii particulare, oxizi de azot.

7. Azotat de amoniu

În amestec cu motorina este utilizat ca exploziv industrial.

- Aspect şi miros: cristale solide, incolore, higroscopice, fără miros

- Solubilitate în apă: 118,3 g/100 cm3 apă la 00C

- Punct de fierbere: 2100C

- Punct de topire 169,60C


Azotatul de amoniu nu este periculos pentru sănătate dacă este manipulat corect.

- contactul prelungit cu pielea poate produce iritaţii;

- poate produce iritarea ochilor la contact prelungit sau repetat;

- ingestia în cantităţi mici nu are efecte toxice, iar în cantităţi mari poate cauza

deranjamente gastro–intestinale, şi în cazuri extreme (mai ales la copii) formarea



2010


metahemoglobinemiei, aşa zisul sindrom „blue baby” şi poate cauza apariţia cianozei

(sesizată prin albăstrirea buzelor).

- inhalare: concentraţii mari de praf cuprinzând acest produs pot cauza iritaţii ale

nasului şi ale căilor respiratorii având ca simptome dureri de gât şi tuse.

- efecte pe termen lung: nu se cunosc reacţii adverse;

- produse de descompunere termică: inhalarea gazelor rezultate prin descompunere

termică, conţinând oxizi de azot şi amoniac, poate provoca iritaţii ale sistemului respirator.

Toxicitate LC50 (şobolan oral) = 4820 mg/kg


Stabilitate: Este stabil la temperatura camerei , în condiţii normale de depozitare şi

manipulare.

Incompatibilităţi chimice:

- este un agent oxidant puternic care reacţionează cu bazele tari eliberând amoniac

- poate reacţiona puternic cu materiale reducătoare

- se aprinde în contact cu bicromatul de amoniu, bicromatul de potasiu, cromatul de

potasiu, sărurile cromului hexavalent , clorura de sodiu, şi azotatul de potasiu.

- poate reacţiona violent sau exploziv cu apa fierbinte, , uree, rumeguş, azotat de bariu,

sulfura de cupru şi fier, anhidrida actică + acid azotic, clorura de amoniu + apa + zinc şi sulfat

de amoniu + potasiu.

- azotatul de amoniu topit reacţionează violent sau exploziv , la 2000C cu metale sub

formă de pudre cum ar fi : aluminiu, antimoniu, bismut, cadmiu, brom, cobalt, cupru, fier,m

plumb, magneziu, mangan, nichel, zinc, cositor şi alama.

- azotatul de amoniu formează amestecuri explozive cu hidrocarburi, nemetale, uleiuri

organice, zahăr, permanganat de potasiu, acid acetic, aluminiu+azotat de

calciu+formaldehida, cloruri, oxizi metalici + cărbune activ.

Produse periculoase de descompunere: descompunerea termică oxidativă poate forma

oxizi de azot , gaze toxice.

Condiţii de evitat: contactul cu căldura, sursele de aprindere şi substanţele organice.

Dacă este contaminat cu aceste materiale incombustibile, poate fi considerat un exploziv

capabil de detonaţie prin combustie sau prin şocuri ale explozivilor adiacenţi.



2010


8. Motorina


- Compoziţie: Conţine hidrocarburi aromatice policiclice şi compuşi cu sulf.

Conţinutul de hidrocarburi aromatice policiclice este de max. 11% (m/m), iar conţinutul total

de sulf este de max. 10 mg/kg.

- Stare fizică lichid

- Culoare: galbenă

- Miros: miros specific de produs petrolier;

- Punct de inflamabilitate : min > 55° C;

- Caracteristici de explozivitate: - Limita inferioară de explozie: 0,6% v/v;

- Limita superioară de explozie: 7,5% v/v.

- Densitate: - max. 845 kg/m3 la 15 0C

- Solubilitate în apă: neglijabil;

- Interval de fierbere: 180-365° C


Toxicitate:

a) Inhalarea: inhalarea excesivă a aerosolilor sau ceţii poate provoca iritaţia căilor

respiratorii, cefalee, ameţeli, greaţă, vărsături şi pierderea coordonării, în funcţie de

concentraţia şi durata expunerii. Odată evacuate din zona de expunere, de obicei, persoanele

afectate îşi revin complet. Inhalarea poate provoca euforie, aritmie cardiacă, stop respirator şi

efecte toxice asupra sistemului nervos central. Efectele secundare pot include hipoxie

(insuficient oxigen în celule), infecţie şi disfuncţie pulmonară cronică.

b) Ingestia poate produce iritarea gastrointestinală, vomă, diaree şi în cazuri

severe depresia sistemului nervos central, progresând către comă şi moarte.

c) Contactul cu pielea: contactul cutanat prelungit poate irita foliculii părului şi bloca

glandele sebacee, producând o erupţie de pustule de acnee, de obicei pe braţe şi pe picioare.

e) Toxicitate cronică: contactului repetat cu pielea poate provoca dermatita.

- Motoria a fost clasificată ca o substanţă carcinogenă categoria 3.

Ecotoxicitate:

- Este periculos pentru ecosistemul acvatic



2010


- În cazul deversării în apa formează o pelicula ce împiedică contactul cu atmosfera,

ducând la perturbarea vieţii acvatice. Este poluant şi prin aspectul de murdărie.

- In cazul scurgerii în sol, formează o peliculă impermeabilă la suprafaţa solului , care

împiedică circulaţia apei în sol şi împiedică schimbul de oxigen dintre sol şi atmosferă,

provocând asfixierea rădăcinilor, de asemenea aportul suplimentar de hidrocarburi în sol

modifică raportul natural de C/N, influenţând negativ activitatea microbiologică şi nutriţia

plantelor cu azot.

- Produsul este recuperat şi tratat în instalaţiile de epurare a apelor uzate, iar în sol,

biodegradabilitatea are loc în mod lent, şi prin metode de tratament specifice.

- DL50 (şobolan, ingestie) >2000mg/kg. – slab toxic

- LC50 (şobolan inhalare ) >5000mg/m3. – slab toxic

- DL 50( iepure , contact cu pielea) >2000mg/kg. – slab toxic


- Stabilitate: - este stabil la temperatura camerei în containere închise, în condiţii

normale de depozitare şi manipulare.

- Produsul este inflamabil. În contact cu o sursă de foc se poate aprinde;

- Vaporii de motorină în amestec cu aerul în limitele de explozie pot exploda;

- Condiţii ce trebuie evitate:

- depozitarea în locuri fără o buna ventilaţie;

- depozitarea în apropierea surselor de căldură şi de aprindere;

- contactul cu materiale oxidante;

- formarea electricităţii statice.

- Materiale ce trebuie evitate: materiale oxidante, halogenii, acizii tari, substanţele

alcaline;

- Produse de descompunere periculoase: - hidrocarburi cu masă moleculara mică,

monoxid de carbon, dioxid de carbon şi oxizi de sulf.

3. Comportamentul fizic şi chimic al cianurilor, în condiţii normale de utilizare şi în

condiţii previzibile de accident

Cianura este foarte reactivă formând săruri simple cu cationii metalelor alcaline şi

complexe ionice de diferite tării cu mai mulţi cationi metalici. Solubilitatea acestor săruri



2010


este influenţată de cation şi de pH. Cianurile alcaline de sodiu, potasiu şi calciu sunt toxice,

deoarece sunt foarte solubile în apă, deci se dizolvă repede pentru a forma cianură liberă.

Dimpotrivă, cianurile metalelor grele sunt, în general, insolubile, excepţie făcând cianura

mercurică Hg(CN)2, care este o combinaţie covalentă, solubilă. Dat fiind caracterul slab acid

al acidului cianhidric, cianurile în soluţii apoase sunt stabile numai în domenii de pH puternic

alcaline.

Cianura formează complecşi ionici de stabilitate variată cu diverse metale. Compuşii

slabi sau moderat de stabili cum ar fi cei ai cadmiului, cuprului şi zincului sunt clasificate ca

putând fi descompuse de acizii slabi (WAD). Deşi compuşi de metal-cianură în sine sunt mai

puţin toxici decât cianura liberă, descompunerea lor eliberează atât cianura liberă cât şi

cationul care poate fi de asemenea toxic. Chiar şi în domeniul de pH neutru a majorităţii

apelor de suprafaţă, compuşi cianură-metal WAD se pot descompune suficient pentru a fi

periculoase pentru mediu dacă sunt în cantităţi suficient de mari. În tabelul 3.9 se prezintă

valoarea constantei de disociere şi concentraţia aproximativă a cianurii libere la diferite

concentraţii iniţiale ale complexului cianuric:

Tabelul 3.9 Valoarea constantei de disociere şi concentraţia aproximativă a cianurii libere

Concentraţia iniţială a complexului [mg/1]

1 10 100 1000

Nr. crt.

Complexul

Constanţa de disociere

Concentraţia de CN- liber [mg/1]

1 Ag(CN) -2 1x10 -21 1.23x10-6 2.66x10-6 5.73 x10-6 12.4 x10-6

2 Cu(CN)2-3 5x10 -28 2.65 x10-4 4.71 x10-4 8.37 x10-4 14.9 x10-4

3 Cd(CN)2-4 1.4x10 -12 1.6 1.2 3.16 5.0

4 Zn(CN)2-4 1.3x10 -17 1.04 1.89 2.8 4.7

Cianura formează compuşi cu aurul, mercurul, cobaltul, fierul care sunt foarte stabili în

condiţii de aciditate scăzută. Complecşii cianurilor feroase sunt de o importanţă deosebită

datorită abundenţei fierului prezent în soluri şi datorită stabilităţii extreme a acestui complex

în cele mai variate condiţii de mediu. Cu toate acestea, cianurile feroase sunt supuse

descompunerii fotochimice şi vor elibera cianuri atunci când sunt expuse luminii ultraviolete.

Complecşii metalelor cu cianuri formează de asemenea compuşi de tip săruri cu

cationii metalelor precum ferocianură de potasiu (K4Fe(CN)6) sau ferocianura de cupru

(Cu2[Fe(CN)6]), solubilitatea cărora variază cu cianura metalică şi cu cationul. Aproape toate

sărurile alcaline ale cianurilor metalice sunt foarte solubile, după dizolvare aceste săruri duble



2010


se descompun şi complexul de cianură metalică eliberat poate produce cianură liberă.

Complecşii cu cianuri de fier formează precipitaţi insolubili cu fierul, cuprul, nichelul,

manganul, plumbul, zincul, cadmiul, staniul şi argintul. Aceste săruri netoxice rămân stabile

pe o gamă a pH-ului de la 2 la 11. Cianurile complexe ale fierului au în general o stabilitate

mare. Deşi ionul hexacianoferit (III), denumit şi fericianură [Fe(CN)6]3-, este mai stabil decât

ionul hexacianoferat (II) numit şi ferocianură [Fe(CN)6]4-, constantele lor de stabilitate fiind

de 1044, respectiv 1037, echilibrul: [Fe(CN)6]n < _ > Fe6-n + 6CN- este atins mult mai repede

în primul caz, decât în al doilea. Astfel, ionul [Fe(CN)6]4- este mult mai inert şi din această

cauză netoxic, spre deosebire de ionul [Fe(CN)6]3- deşi valorile constantei de stabilitate ar

indica o comportare inversă.

Cianura reacţionează cu unele specii de sulf pentru a forma tiocianatul mai puţin toxic.

Sursele potenţiale de sulf includ minerale cu sulf şi sulfaţi precum calcopirita, calcozina şi

pseudomorfoza de pirită sau de marcasit după pirotină, precum şi produsele lor de oxidare,

cum ar fi polisulfidele şi tiosulfaţii. SCN se descompune în condiţii de aciditate scăzută, dar în

mod normal nu este considerată WAD deoarece are proprietăţi asemănătoare cu ale

complecşilor cianurii. HSCN aste de aproximativ 7 ori mai puţin toxic decât HCN dar este

foarte iritantă pentru plămâni, deoarece SCN se oxidează chimic şi biologic în carbonat, sulfat

şi amoniac.

Oxidarea cianurii, fie prin proces natural sau prin tratarea efluenţilor care conţin

cianură, poate produce cianat OCN. Cianatul este mai puţin toxic decât HCN, şi se

hidrolizează repede în amoniac şi dioxid de carbon. Oxidarea cianurii în cianat, care e mai

puţin toxic, necesită de obicei un puternic agent oxidant precum ozonul, apa oxigenată sau

hipocloritul. Cu toate acestea, absorbţia cianurii în substanţele organice şi anorganice în sol

pare să încurajeze oxidarea acesteia în condiţii naturale.

Cianurile şi complecşii cianurilor metalice sunt absorbiţi de constituenţii organici şi

anorganici în sol, incluzând oxizi de aluminiu, fier şi mangan, anumite tipuri de argile şi

carbon organic. Deşi puterea reţinerii cianurilor pe materiale anorganice este incertă, cianurile

sunt puternic legate de materia organică.

În condiţii aerobe, activitatea microbiană poate degrada cianura în amoniac, care apoi

se oxidează în nitrat. Acest proces s-a dovedit eficient la concentraţii ale cianurii de până la

200 ppm. Deşi degradarea biologică apare, de asemenea, în condiţii anaerobe, concentraţii ale



2010


cianurii mai mari de 2 ppm. sunt toxice pentru aceste micro-organisme. Oxidarea biologică

descompune cianurile libere în HCO3- şi NH3 producând prin nitrificări ulterioare NO2

- si

NO3-. Alţi produşi de degradare cum ar fi SCN- sunt de asemenea supuşi degradării biologice

şi producerii de HCO3- , HSO4

- si NH3.

Pe măsură ce pH-ul descreşte, HCN poate fi supus hidrolizei rezultând acid formic sau

formiat de amoniu. Deşi această reacţie nu este rapidă, poate fi semnificativă în apa freatică

unde există condiţii anaerobe.

Una dintre cele mai importante reacţii ce afectează concentraţia de cianuri libere este

volatilizarea HCN şi care are o importanţă deosebită în ceea ce priveşte pericolul în caz de

accidente. Cianura liberă nu este rezistentă în majoritatea apelor de suprafaţă deoarece pH-ul

acestor ape este de obicei sub 8, deci HCN se volatilizează şi se dispersează. Cantitatea de

cianură pierdută pe această cale creşte odată cu descreşterea pH-ului şi cu creşterea

temperaturii.

Degajarea HCN gazos din soluţiile conţinând cianuri libere depinde foarte mult şi de

salinitatea acestora. În figura de mai jos se prezintă dependenţa de pH şi de salinitate a

hidrolizei ionului cian. Semnificaţia simbolului “I” este tăria ionică sau salinitate. De notat că

se formează cu atât mai mult HCN gazos cu cât pH-ul soluţiei este mai mic decât pKa.

Corelaţia dintre pKa şi salinitate este:

I = 0 0,1 0,5 1 3 5

Pka = 9,22 9,05 8,95 8,95 9,22 9,66

Formarea HCN gazos este iniţial diminuată de creşterea salinităţii dar la salinităţi peste

3 este favorizată. Deci în soluţii foarte saline, HCN gazos se formează chiar la valori de pH

mai mari. O salinitate de 0,5 la 1 asigură posibilitatea de a se lucra la pH-uri ceva mai mici,

cu aceeaşi cantitate de HCN volatilizat, deci condiţii mai sigure de operare.



2010


Dependenţa de pH şi de salinitate a hidrolizei ionului cian

Efectul cianurilor asupra sănătăţii populaţiei

Cianura este o substanţă chimică industrială foarte folosită şi foarte valoroasă şi cu

siguranţă este o otravă care acţionează rapid şi care în lipsa primului ajutor poate ucide în

câteva minute. Cianura este eliminată din organism cu ajutorul ficatului şi nu se ştie să

producă cancer. Oamenii care suferă intoxicaţii nefatale îşi revin complet repede, iar

experienţa arată că dacă oamenii nu sunt expuşi unor concentraţii mult peste limitele impuse

pentru perioade mai lungi de timp, nu există efecte pe termen lung. Deşi este o substanţă

chimică foarte toxică care trebuie folosită cu mare grijă, este rareori cauza morţii accidentale.

HCN lichid sau gazos poate pătrunde în corp prin inhalare, ingestie sau contactul

acesteia cu pielea. Gradul de absorbţie al pielii creşte, în cazul în care aceasta prezintă tăieturi,

asperităţi sau e umedă. Sărurile cianurice inhalate sunt foarte repede dizolvate şi întră în

contact cu mucoasele umede. Toxicitatea HCN la oameni depinde de natura expunerii.

Datorită variabilităţii efectelor doză-răspuns între indivizi, toxicitatea este exprimată ca fiind

concentraţia sau doza care este letală pentru 50% din polupaţia expusă (LC50 sau LD50). LC50

pentru HCN gazos este 100-300 ppm. Inhalarea unei concentraţii de cianuri situată în acest

interval, moartea survine în 10-60 minute, iar acest timp se reduce o dată cu creşterea



2010


concentraţiei de cianuri. Prin inhalarea unei cantităţi de 2000 ppm de HCN, moartea survine

într-un minut. LD50 pentru ingestie este de 50-200 mg, sau 1-3 mg per kg din greutatea

corpului. Pentru contactul cu pielea, LD50 este de 100 mg (ca HCN) per kg din greutatea

corpului.

Neţinând cont de modul de expunere, acţiunea biochimică a cianurilor, odată pătrunse

în organism, este la fel. Din momentul în care acestea pătrund în sânge, cianurile formează

complecşi stabili cu citocromoxidaza, iar enzimele care contribuie la transferul electronilor în

mitocondria celulelor în timpul sintezei de ATP. Fără o funcţionare corespunzătoare a

citocrom oxidazei, celulele nu pot utiliza oxigenul prezent în sânge, obţinându-se hipoxia

citotoxică sau asfixierea celulară. Lipsa oxigenului necesar duce la schimbarea

metabolismului din aerobic în anaerobic, pe măsura acumulării de lactate în sânge. Efectul

combinat al hipoxiei şi acidoza lactică este depresurizarea sistemului nervos central, care

poate opri respiraţia şi, apoi, survine moartea individului. La o doză letală mai ridicată,

cianurile otrăvesc şi afectează alte organe şi sisteme din organism, chiar şi inima.

Iniţial, simptomele otrăvirii cu cianuri pot surveni datorită expunerii la o concentraţie

a HCN de 20-40 ppm, şi acestea pot fi identificate prin dureri de cap, somnolenţă, ameţeală,

slăbiciune şi puls ridicat, respiraţie adâncă şi rapidă, înroşirea feţei, greaţă şi vomă. Aceste

simptome pot fi urmate de convulsii, dilatarea pupilelor, piele umedă, puls scăzut şi foarte

rapid, respiraţie insuficientă. În final, bătăile inimii devin lente sau neregulate, scade

temperatura corpului, buzele, faţa şi extremităţile se albăstresc, individul intră în comă, şi

survine moartea. Aceste simptome pot să apară şi la expunerea la concentraţii aflate sub doza

letală, dar acestea vor fi diminuate şi corpul va fi detoxificat şi acestea se vor elimina sub

formă de tiocianaţi.

Fiziopatologia intoxicaţiei cu cianuri este datorată întreruperii sistemului enzimatic

citocrom ce duce la oprirea producţiei celulare de ATP, acidoză metabolică şi scăderea

consumului de oxigen. Aceste schimbări duc la alterarea sistemului cardiovascular şi a

sistemului nervos central. Intoxicaţia acută cu cianuri duce la comă şi convulsii alături de

aritmii cardiace. În urma expunerii cronice la cianuri s-a observat apariţia iritaţiilor pielii,

dermatite, iritaţii ale căilor aeriene superioare, iar în urma expunerii la nivele crescute de

cianuri au apărut tulburări aeriene mici.



2010


Sistemul nervos central reprezintă unul dintre organele ţinta sub aspectul toxicităţii

cianurilor. Cianurile reduc memoria concomitent cu reducerea nivelelor de dopamina si 5-

hidroxitriptamina in hipocamp. Acest efect este amplificat în condiţiile unei malnutriţii care

precede administrarea cianurii.

Corpul are anumite mecanisme care detoxifică cianurile. Majoritatea cianurilor

reacţionează cu tiosulfaţi în reacţii catalizate de către alte enzime pentru a forma tiocianaţi.

Tiocianaţii sunt eliminaţi prin urină în câteva zile. Deşi cianurile sunt cu câteva ordine de

mărime mai toxice decât tiocianaţii, dacă creştem concentraţia de tiocianaţi din corp, în urma

unei expuneri cronice la cianuri, aceasta duce la îmbolnăvirea tirodei. Cianurile prezintă o

mare afinitate pentru metemoglobină decât pentru citocrom oxidaze, şi va prefera să formeze

cianmethemoglobina. Dacă aceste sau alte mecanisme de detoxificare au loc când doza şi

timpul de expunere nu sunt mari, ele pot preveni o otrăvire acută cu cianuri de a deveni fatal.

Unii antidoţi prezintă avantaje faţă de mecanismele naturale de detoxificare ale

organismului. Tiosulfatul de Na administrat intravenos face ca sulful eliberat să intensifice

transformarea cianurilor în tiocianaţi. Nitriţii de amil, Na şi dimetilaminofenolul (DMAP)

sunt folosite pentru creşterea cantităţii de methemoglobină în sânge, care apoi se leagă cu

cianurile pentru a forma cianmethemoglobina care nu este toxică. Compuşii cobaltului sunt,

de asemenea, folosiţi pentru a forma complecşi cianurici stabili, netoxici, dar alături de nitriţi

şi DMAP, Co este el însuşi toxic.

Cianurile nu se acumulează sau depun, şi de aceea, expunerea cronică la concentraţii

subletale nu cauzează moartea individului. Însă, expunerea cronică devine periculoasă când

dieta individului cuprinde plante ce conţin cian, cum ar fi maniocul. Expunerea cronică la

cianuri este legată de leziuni ale nervului optic, atrofiere optică, şi funcţionarea defectuoasă a

tiroidei.

Nu există dovezi că expunerea cronică la cianuri poate avea efecte carcinogene,

teratogene şi mutagene.

Efectul cianurilor asupra mediului înconjurător

Cianura, în mediu, este produsă pe cale naturală de către diverse bacterii, alge, fungi şi

numeroase specii de plante incluzând boabe (cafea, năut), fructe (seminţe şi sâmburi de mere,

cireşe, pere, caise, piersici, prune şi migdale), legume din familia verzei şi rădăcinoase



2010


(cartofi, ridichii, napi). Combustia incompletă din timpul incendiilor forestiere este

considerată o sursă principală de cianuri în mediu. Activităţile industriale incluzând producţia

de aur au potenţialul de a elibera cianuri în mediu, în concentraţii mult mai mari decât cele

provenite din surse naturale. Deşi cianura reacţionează rapid în mediu şi degradează sau

formează complecşi şi săruri cu stabilităţi diferite, aceasta poate avea efecte adverse asupra

organismelor vii.

a) Efectul asupra organismele acvatice

Cianura este o otravă care acţionează foarte rapid şi împiedică utilizarea oxigenului la

nivel celular. Puternica toxicitate a cianurilor asupra vieţii acvatice a fost mult timp studiată şi

astfel s-a descoperit că molecula HCN este principala cauză a toxicităţii cianurilor.

Toxicitatea majorităţii soluţiilor cu complexe cianurate testate asupra peştilor este atribuita în

special HCN rezultat din disoluţia formelor complexe. Deşi nivelele acute ale toxicităţii

variază în funcţie de anumiţi parametri cum ar fi anotimpul, specia, alţi parametrii acvatici

ele, concentraţiile de cianuri libere de 0,005 – 0,003 mg/l sunt considerate nepericuloase

pentru organismele acvatice.

Gradul de disociere al diferiţilor complecşi de metalo-cianuri, la echilibru, creşte cu

scăderea concentraţiei şi a pH-ului. Complecşii de cianuri-zinc şi cianuri-cadmiu se disociază

aproape total în soluţii foarte diluate, astfel că aceşti complecşi pot fi foarte toxici pentru peşti

la orice pH. La aceeaşi diluţie disociaţia complecşilor nichel-cianuri este mult mai redusă., iar

cei mai stabili complecşi de cianuri sunt cei care se formează cu cuprul. Toxicitatea acută la

peşti a soluţiilor diluate care conţin anioni ai formelor complexe de argint-cianură sau cupru-

cianură poate fi datorată mai ales sau în întregime de ionii nedisociaţi, cu toate că ionii

complecşi sunt mult mai puţin toxici decât HCN.

Ionii complecşi de fer-cianura sunt foarte stabili şi netoxici. La întuneric nivele de

toxicitate acuta ale HCN se înregistrează doar în soluţii nu prea diluate. Cu toate acestea

aceşti complecşi sunt subiectul unei fotolize rapide şi extinse, cu formare de HCN ca urmare a

expunerii directe la soare a soluţiilor diluate. Descompunerea sub influenţa luminii depinde de

expunerea la radiaţii ultraviolete şi este redusă dacă apa este iluminată slab în apele adânci, cu

turbiditate mare sau cele care se găsesc în zone umbrite.

Peştii şi nevertebratele acvatice sunt deosebit de sensibile la expunerea la cianuri.

Concentraţiile cianurilor libere între 5,0 şi 7,2 µg/l, reduc performanţa de înot şi capacitatea



2010


de reproducere la majoritatea speciilor de peşti. Alte efecte adverse includ mortalitatea

întârziată, patologia, respiraţie întreruptă, disturbări osmoregulatorii şi algoritmi de creştere

alteraţi. Concentraţiile situate între 20-70 µg/l de cianuri libere determină moartea multor

specii, iar nivelele de peste 200 µg/l sunt foarte toxice pentru majoritatea speciilor de peşti.

Nevertebratele suferă efecte adverse neletale la 18-43 µg/l de cianuri libere şi efecte letale la

30-100 µg/l (deşi nivelele între 3 şi 7 µg/l au determinat moartea la amfipozi (Gammarus

pulex).

Algele şi macrofitele pot tolera nivele mult mai ridicate de cianuri libere decât peştii şi

nevertebratele şi nu prezintă efecte adverse la 160 µg/l sau mai mult. Plantele acvatice nu sunt

afectate de cianuri la concentraţii care sunt letale multor specii de apă dulce, peştilor marini şi

nevertebratelor. Cu toate acestea, sensibilităţile diferite la cianură pot rezulta în schimbări ale

structurii comunităţii plantelor, cu expuneri la cianuri care duc la dominarea comunităţii

plantelor de către specii mai puţin sensibile.

Sensibilitatea organismelor acvatice la cianuri este specifică fiecărei specii în parte şi

este afectată şi de pH-ul apei, temperatura acesteia şi conţinutul de oxigen, precum şi de

stadiul de viaţă şi condiţia organismului.

b) Efectul asupra păsărilor

LD50 orală raportată pentru păsări variază de la 1,43 mg/kg de greutate corporală ( raţă

sălbatică) până la 11,1 mg/kg de greutate corporală (pui domestici). Simptomele cum sunt

gâfâitul, clipitul ochilor, salivarea şi letargia apar în 1-5 minute de la ingerare la speciile mai

sensibile şi până la 10 minute la speciile mai rezistente. Expunerile la dozele ridicate au

condus la îngreunarea respiraţiei urmată de înghiţituri repetate la toate speciile. Mortalitatea

apare în general în 15-30 minute; cu toate acestea, păsările care supravieţuiesc mai mult de o

jumătate de oră îşi revin, probabil datorită metabolizării rapide al cianurilor în tiocianat şi

datorită eliminării sale rapide.

Ingerarea de cianură WAD de către păsări poate determina mortalitate întârziată. Se

pare că păsările beau apă care conţine cianură WAD care nu este fatală imediat, dar care se

declanşează în condiţiile de aciditate din stomac şi produce nivele suficient de ridicate de

cianură pentru a fi toxică.

Efectele sub nivelul letal ale expunerii păsărilor la cianură, precum creşterea

susceptibilităţii lor faţă de prădători, nu au fost investigate amănunţit.



2010


c) Efectul asupra mamiferelor

Efectul cianurii asupra mamiferelor este obişnuit datorită numărului mare de plante de

nutreţ cu conţinut de cianuri precum sorgul, iarba de Sudan şi porumbul. Condiţiile de

cultivare a acestora în mediu uscat favorizează acumularea de glicozide cianogenice în

anumite plante şi sporesc utilizarea acestor plante ca şi nutreţ.

LD50 orală raportată pentru mamifere variază între 2,1 mg/kg de greutate corporală

(coiot) şi 10,0 mg/kg de greutate corporală (şobolani de laborator). Simptomele de otrăvire

acută incluzând excitabilitatea iniţială cu tremurul muşchilor, salivarea, lăcrimarea, defecaţia,

urinarea şi respiraţia grea, urmate de neconcordanţă musculară, gâfâit şi convulsii, apar în

special la 10 minute după ingerare. În general, sensibilitatea la cianuri a şeptelului scade de la

cirezile de vite la turmele de oi, la cai şi porci. Căprioarele par a fi foarte rezistente la

toxicitatea cianurilor.

d) Prezenţa cianurilor în sol

Aproape toate cianurile din solurile afectate de poluarea cu cianuri sunt sub formă de

complecşi cu fierul, predominant ca cianuri feroferice. Cianurile libere nu sunt detectabile în

aceste soluri, decât imediat după producerea poluării. Cianurile feroferice sunt adesea stabile

şi nu sunt prea mobile, în special în condiţiile acide asociate de obicei cu solurile din astfel de

amplasamente, avâd o toxicitate redusă. Cianurile feroferice devin solubile odată cu creşterea

pH-ului (pH peste 6), dar ionul de hexacianoferat rezultat va avea de asemenea o toxicitate

redusă, datorită disocierii nesemnificative în cianuri libere. Alţi complecşi sau săruri de

metalo-cianuri nu sunt asociate cu solurile din aceste amplasamente în cantităţi semnificative

pentru a produce o creştere a interesului pentru toxicitate. Deşi razele UV pot transforma

cianurile complexate cu fier în cianuri libere foarte toxice , nu se cunoaşte încă cinetica

acestei fotodegradări în soluri. Chiar şi aşa, fotodegradarea este relevantă numai la suprafaţa

solului, iar gazul astfel rezultat se va dilua rapid şi va fi dispersat în aer până la nivele non-

toxice.

Deşi prezentă în mediu şi disponibilă în multe specii de plante, toxicitatea cianurilor

nu este foarte larg răspândită datorită unui număr de factori semnificativi. Cianura are o

persistenţă redusă în mediu şi nu este acumulată sau stocată în nici un mamifer studiat. Nu s-a

raportat nici o dezvoltare biologică a cianurii în lanţul trofic. Cu toate că intoxicaţia cronică

cu cianuri există, cianura are o toxicitate cronică redusă. Dozele sub-letale repetate de cianură



2010


determină efecte adverse cumulate. Multe specii pot tolera cianura în cantităţi substanţiale,

dar în doze sub-letale intermitente pe perioade lungi de timp .

Certej” Capitolul 3 2010 III. Descrierea instala ţieiarpmtm.anpm.ro/files/ARPM...

Documents

Transcript of Certej” Capitolul 3 2010 III. Descrierea instala ţieiarpmtm.anpm.ro/files/ARPM...