10.1. CLASIFICAREA ABATOARELOR

Abatoarele pot fi clasificate funcţie de capacitate şi profil astfel:

După profil:

- abatoare mixte;- abatoare pentru bovine;- abatoare pentru porcine;- abatoare pentru ovine;- abatoare pentru păsări;- abatoare pentru iepuri de casă.

După capacitate (pentru bovine, porcine, ovine):

abatoare sub 5 tone/zi (centre de tăiere);- abatoare pentru 10 tone/zi;- abatoare pentru 20 tone/zi;- abatoare pentru 30 tone/zi;- abatoare pentru 50 tone/zi;- abatoare pentru 80-100 tone/zi;- abatoare peste 100 tone/zi.

După capacitate (pentru păsări):

- abatoare pentru 3500 tone/an-linie, adică 900 păsări /h;- abatoare pentru 7000 tone/an-linie, adică 1800 păsări /h;- abatoare pentru 10000 tone/an-linie, adică 2600 păsări /h;- abatoare pentru 20000 tone/an-linie, adică 5200 păsări /h.

După capacitate (pentru iepuri de casă):

- abatoare pentru 1000 tone/an-linie, adică 200 capete/h;- abatoare pentru 3500 tone/an-linie, adică 600 capete/h.

10.2. CERINŢE SANITAR–VETERINARE PRIVIND PROIECTAREA UNITĂŢILOR

DESTINATE ABATORIZĂRII

Proiectarea, amplasarea, construirea abatoarelor şi a instalaţiilor aferente, amplasarea utilajelor şi proiectarea modernizării acestor unităţi se va realiza pe baza unor documentaţii şi studii tehnico-economice avizate şi de către organele inspecţiei veterinare de stat şi de către inspectoratul de sănătate publică.

Proiectarea abatoarelor

Studiile şi documentaţiile tehnico-economice care stau la baza proiectării şi, implicit, a amplasării abatoarelor ţin seama de următoarele aspecte:

- balanţele de deficit sau spor de capacitate de zonă;- bazele de materii prime (calitatea şi densitatea animalelor);- costul transportului materiei prime şi auxiliare;- costul distribuirii produselor finite;- cheltuielile de aprovizionare şi desfacere;- criteriile de aprovizionare cu utilităţi şi investiţii conexe sau colaterale;- criterii sociale.

De asemenea, la proiectare, se va urmării, cu deosebită atenţie corelarea capacităţilor:

- capacitatea de producţie cu cea de depozitare (spaţii pentru depozitarea produselor finite, spaţii pentru materia primă, spaţii pentru ambalaje);

- capacitatea de producţie, cu necesarul de apă potabilă;- capacitatea de producţie, cu capacitatea de evacuare a apei industriale şi sanitare.

La proiectarea abatoarelor, atât a încăperilor în care se desfăşoară procesul tehnologic, precum şi a încăperilor auxiliare necesare spălării ambalajelor, utilajelor, ustensilelor, preparării soluţiilor de spălare, depozitării cărucioarelor şi unele spaţii social sanitare, se vor respecta următoarele cerinţe sanitar-veterinare:

- la încăperile destinate procesului tehnologic se va avea în vedere realizarea unor fluxuri tehnologice care să evite încrucişări ale materiei prime cu produsele finite, încrucişarea ambalajelor murdare cu cele curate. Nu se admite încrucişarea produselor salubre cu cele confiscate sau a produselor comestibile cu cele necomestibile;

- la spaţiile de producţie şi la cele în care au loc procese tehnologice în mediu umed, se vor folosi materiale de construcţie impermeabile, rezistente la uzură, eroziunea factorilor fizici şi chimici, netoxice şi care se pot curăţa uşor;

- se va evita crearea de spaţii înguste, platforme false de rabiţ sau din elemente de construcţii cu structură poroasă ori cu goluri;

- nu este admisă desfăşurarea proceselor de producţie în spaţii cu subsol;- în spaţiile de producţie trebuie să se prevadă, pentru fiecare om al muncii antrenat în

procesul de producţie o suprafaţă minimă de 4 m2 şi un volum minim de 13 m3;- proiectele vor conţine, în mod obligatoriu, dispozitive, instalaţii şi materiale pentru

spălarea, curăţarea, dezinfectarea şi întreţinerea elementelor constructive ale spaţiilor de producţie (pereţi, pavimente, tavane, uşi, ferestre, luminatoare, ventilatoare, etc.), acestea fiind corelate cu cele destinate spălării şi întreţinerii utilajelor;

- înălţimea spaţiilor de producţie nu va fi mai mare de 3,5 m, iar distanţa minimă de la paviment la până la elementele proeminente de construcţie, deasupra locurilor de muncă, va fi de 2,5 m;

- proiectarea spaţiilor de producţie trebuie astfel făcută pentru a permite uşor accesul pentru operaţiile de igenizare, în orice zonă a pereţilor şi tavanului;

- fundaţiile vor fi izolate hidrofug, pentru a preveni apariţia igrasiei şi a coloniilor de mucegai.

La abatoare se va lua în calcul posibilitatea aplicării măsurilor de carantină sanitară veterinară, organizându-se circulaţia materiei prime, a produselor finite şi a deşeurilor, fără incomodarea unităţilor din zonă.

Amplasarea abatoarelorLa amplasarea abatoarelor trebuie ţinută seama de o serie de cerinţe, atât în ceea ce

priveşte terenurile pe care urmează a fi amplasate cât şi în ceea ce priveşte protecţia mediului şi a populaţiei.

Cerinţele privind terenurile destinate amplasării abatoarelor sunt:

- să fie uscate, plane, ferite de vânturi puternice;- să fie ferite de pericolul avalanşelor sau a inundaţiilor;- să nu fie inundabile;- să fie ferite de riscurile surpării şi alunecării;- nivelul apelor freatice să fie de minim 2 m faţă de cota pavimentului, iar nivelul apei de

infiltraţie la minim 1,5 m;- să fie ferite de emanaţiile sau infiltraţiile de substanţe toxice, inflamabile sau explozibili- să fie ferite de influenţa nocivităţilor eliminate de obiectivele economice învecinate

(mirosuri neplăcute, fum, gaze toxice, praf, alte noxe) şi să permită dezvoltarea normală a plantaţiilor;

- să fie departe de produse de rafinării de petrol, unităţi ale industriei chimice, unităţi pentru industrializarea cadavrelor şi confiscatelor de origine animală, locuri pentru depozitarea gunoaielor menajere;

- să asigure condiţii igienice de aprovizionare cu apă şi de îndepărtare a apelor meteorice, a celor uzate, a reziduurilor solide, precum şi de întreţinere a salubrităţii solului.

- să fie în apropierea unor căi de comunicaţie corespunzătoare pentru traficul auto, feroviar sau fluvial;

- să aibe căi de acces adecvate pentru transportul animalelor, şi separat pentru transportul cărnii şi a produselor de abator; căile de acces să fie pietruite sau asfaltate, iar dacă este necesar se va amenaja şi o linie de garaj pentru vagoane de cale ferată, cu rampă pentru descărcare-încărcare;

- secţiile pentru prelucrarea produselor necomestibile şi confiscate se vor amplasa în mod obligatoriu în spatele sălilor de tăiere, separat de rampele pentru livrarea cărnii şi a subproduselor comestibile;

- amplasamentul trebuie să fie avizat de Inspecţia sanitară veterinară de stat şi deInspectoratul de sănătate publică.

În ceea ce priveşte protecţia şi prevenirea poluării mediului , în amplasarea abatoarelor trebuie ţinută seama de următoarele cerinţe:

- amplasarea abatoarelor se va face întotdeauna în aval de oraş sau de zona de locuit, în scopul de a asigura deversarea apelor uzate în emisarori canale pentru colectare în raport cu direcţia în care curge apa spre emisar;

- să fie orientate astfel, încât vânturile dominante să nu polueze centrele locuite prin difuzarea mirosurilor;

- abatoarele, punctele de recepţie a animalelor să fie amplasate la distanţa minimă de protecţie sanitară de 500 m (conform Ordinului 536/1997 al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei);

- să asigure protecţia abatoarelor faţă de poluarea produsă de industriile care creează noxe, printr-o zonă de protecţie sanitară, cu respectarea distanţelor minime de:Fabrica de ciment, fabrica de îngrăşăminte chimice, fabrica de sticlă, fabrica de coloranţi şi detergenţi, Protan, rampe de gunoi neacoperite, rampe de gunoi şi vidanjare neacoperite cu pământ, staţii de epurare a apelor de la fermele de porci 1000 mBazine deschise pentru fermentarea nămolului 500 mRampe pentru gunoi acoperite, paturi pentru uscarea nămolului, staţii pentru epurarea apelor uzate orăşeneşti 300 mStaţii pentru epurarea apelor uzate industriale, autobaza serviciilor de salubritate 200 mCamera pentru tratarea biologică a gunoaielor 100 m

- faţă de unităţile zootehnice, F.N.C.-uri şi alte unităţi industriale poluante ale mediului înconjurător, distanţa minimă de protecţie se va stabili pe bază de studiu, de către organele de proiectare, în urma determinării substanţelor poluante, care trebuie să fie inferioare concentraţiei maxime admisibile, în condiţii meteorologice din cele mai nefavorabile, ţinându-se seama de următoarele indicaţii: direcţia vânturilor dominante, cantitatea şi natura substanţelor poluante eliminate de unităţile vecine, înălţimea coşurilor sau a altor dispozitive de evacuare a substanţelor nocive ale unităţilor vecine, eficienţa instalaţiilor pentru reţinerea şi neutralizarea nocivităţilor, concentraţiile maxime de substanţe poluante admisibile;

- nivelul limită al zgomotului admisibil în timpul zilei este de 80 dB, iar în timpul nopţii de 10 dB.

- Este oblogatoriu să se obţină autorizaţia de mediu de la Inspectoratul Teritorial al Mediului

Aprovizionarea cu apă a abatoarelorAbatoarele vor fi aprovizionate numai cu apă potabilă, în cantităţi suficiente, pentru

nevoile fluxului tehnologic şi pentru procesul de igenizare. Apa potabilă poate proveni fie din reţeaua pentru aprovizionarea localităţii , fie din sursă proprie (puţuri de mică sau mare adâncime).

Debitul de apă potabilă va fi cel din cronogramele de consum pentru necesităţi tehnologice, la care se adaugă debitele de apă potabilă pentru consum în funcţie de numărul oamenilor muncii, numărul de schimburi, cât şi pentru duşuri. Consumul de apă se apreciază orientativ astfel:

- abator sub 10 tone/zi 10mc/tonă;

- abator între 10 şi 20 tone/zi 20 mc/tonă;

- abator între 20 şi 50 tone/zi 22mc/tonă;

- abator peste 50 tone/zi 24 mc/tonă.

Apa potabilă trebuie distribuită în totă reţeaua, sub o presiune adecvată şi continuă, în cantităţi suficiente, pentru acoperirea tuturor nevoilor de funcţionare, nevoilor de consum ale oamenilor muncii şi pentru duşuri. Pentru distribuirea apei de băut se vor folosi fântânile ţâşnitoare, amplasate astfel încât distanţa de la locul de muncă la fântână să nu depăşească 75 m.

Tote abatoarele vor fi dotate în mod obligatoriu cu instalaţii pentru încălzirea şi distribuirea apei calde. Apa potabilă va trebui să fie asigurată astfel:

- apă rece la temperatura de distribuţie a reţelei pentru scopuri tehnologice, spălări şi băut;

- apă caldă la 40C, pentru alimentarea spălătoarelor cu pedală;- apă caldă la 65C pentru grupuri sociale (duşuri);- apă caldă la 83C pentru spălări şi dezinfecţie.

Reţelele de alimentare şi distribuţie a apei potabile vor fi complet separate şi fără posibilitate de intersecţie cu cele de apă industrială. Conductele de apă potabilă se vor monta astfel încât să fie mai sus decât nivelul cel mai ridicat al lichidelor din diversele recipiente, pentru a se evita sifonarea din recipiente în conducta de apă potabilă. În cazul în care nu este posibilă în condiţiile specificate, se vor prevedea dispozitive mecanice de antisifonare.

Apa industrială poate fi utilizată la: condensatorii de amoniac, spălarea reţelelor pentru canalizare, ca sursă de apă pentru stingerea incendiilor. Se interzice utilizarea apei industriale în procesul de igenizare a căilor de acces, a padocurilor, a spaţiilor de lucru, în fluxul de tăiere a animalelor, de prelucrare a carcaselor şi organelor; în centralele termice care produc aburul necesar utilajelor din zonele pentru produsele comestibile.

Conductele instalate în interiorul spaţiilor de producţie vor fi identificate prin culori diferite şi anume:

- conducte pentru apă potabilă: verde;- conducte pentru apă industrială: negru;- conducte pentru canalizare: negru;- conducte pentru încălzire: roşu;- conducte pentru gaze: galben;- conducte pentru amoniac: albastru;- conducte pentru produse comestibile: verde;- conducte pentru produse necomestibile: negru;- conducte pentru aburi: portocaliu.

CanalizareaReţelele de canalizare reprezintă sisteme pentru evacuarea apelor uzate (menajere,

pluviale, industriale). Acestea se vor proiecta şi realiza într-un sistem unitar sau divizor, dar reţeaua pentru canalizare industrială (colectează apa, impurităţile, deşeurile din spaţiile tehnologice, apa rezultată din procesul tehnologic), în interiorul corpurilor de producţie, va fi

complet separată de reţeaua pentru canalizare sanitară (coletează apa, impurităţile provenite din grupurile sanitare, laborator, cantină). Racordarea între cele două reţele se va face în exteriorul unităţii, după bazinul pentru decantare grăsimi, astfel, ca să se prevină refulare conţinutului din conductele sanitare, în interiorul spaţiilor tehnologice. Dacă nu există altă posibilitate de amplasare a conductelor sanitare decât prin zonele pentru produse comestibile, conductele vor fi protejate corespunzător în partea inferioară, prin jgheaburi metalice racordate la canalizare.

Reţeaua de canalizare trebuie să fie dimensinată corespunzător cantităţii de apă utilizată pentru a evita stagnările sau refulările.

Această reţea poate fi racordată la reţeaua de canalizare a localităţii unde este situată unitatea, ori poate fi racordată la un sistem propriu de evacuare (în canale, râuri sau puţuri absorbante), caz în care este obligatorie prezenţa unei staţii pentru epurarea apelor reziduale.

De-a lungul sistemului pentru canalizare se vor amplasa guri pentru vizitare, pentru curăţirea curentă sau pentru deblocare în caz de accidente, însă fără să constituie un pericol de contaminare pentru produsele comestibile.

Toate spaţiile în care se practică în mod curent spălări şi dezinfecţii ale pavimentului, vor fi prevăzute cu o gură de canal la fiecare 40 m2 de paviment. Aceste guri de canal vor fi prevăzute cu un mic sifon, în profunzime, în formă de U sau S, cu clopot metalic şi capace metalice din grilaj, cu ochiuri de 2 cm aşezate la nivelul pavimentului pentru a se evita pătrunderea mirosurilor neplăcute din reţelele pentru canalizare în spaţii pentru producţie sau depozite. Este interzisă montarea de guri de canal care nu au sifoane şi clopote.

Pavimentele trebuie să prezinte o pantă uniformă de scurgere, pantă a cărei înclinare va fi de 2 cm la un metru liniar de paviment. În tunelele de refrigerare panta de înclinare poate fi de 1 cm la un metru liniar de paviment.

În sălile de tăiere cu proces de prelucrare mecanizat, sub liniile de tăiere, trebuie să se prevadă instalarea unor şanţuri pentru scurgere, racordate la reţeaua de canalizare, late de minimum 60 cm, adânci de minimum10 cm (încastrate în paviment) şi acoperite cu grătare metalice amovibile, în scopul efectuării igenizării în mod eficient.

Conductele de canalizare se construiesc din fontă sau metal galvanizat şi au un diametru de minim 15 cm (6 ţoli). Conductele racordate la utilajele pentru golirea stomacelor de porcine şi prestomacelor de ovine şi viţei, vor avea un diametru de minim 15 cm (6 ţoli). Conductele racordate la utilajele pentru golirea prestomacelor de bovine, vor avea un diametru de minim 20 cm (8 ţoli).

Abatorul sanitar sau sala sanitară vor fi prevăzute cu reţea pentru canalizare separată de a sălilor de tăiere obişnuite.

Bazinele pentru decantarea şi colectarea grăsimilor industriale nu se vor amplasa în apropierea zonelor unde se încarcă-descarcă produsele comestibile. Construirea acestor bazine trebuie să permită golirea şi curăţarea lor completă, zilnic.suprafeţele care înconjură bazinele vor fi pavate cu materiale impermeabile (beton, asfalt), cu pantă de scurgere de 2 cm la 1 metru liniar. Lângă aceste separatoare de grăsimi vor fi montate racorduri de apă caldă la 83C, pentru igenizare şi dezinfecţie.

Bazinele de opărire vor fi prevăzute cu ţevi având diametrul de minim 5 cm (2 ţoli), racordate la canalizare.

Pentru evitarea blocării reţelei exterioare de canalizare prin depunerea de grăsimi pe pereţii conductelor, este obligatorie prezenţa unui bazin decantor pentru grăsimi necomestibile, situat în exteriorul sălilor pentru tăiere şi racordat direct la canalizarea acestor săli.

Evacuarea reziduurilor solide şi lichide

În abatoare reziduurile solide sunt resturile menajere, ambalaje nerecuperabile, gunoaiele de curte, bălegarul de la adăposturile animalelor, conţinutul stomacal rezultat din sala de tăiere; iar deşeurile nerecuperabile sunt cărnurile confiscate ce nu sunt admise pentru făină furajeră. Aceste reziduuri, din cauza conţinutului în substanţe organice, putrezesc repede, producând o serie de mirosuri neplăcute, constituind un mediu favorabil pentru înmulţirea insectelor şi rozătoarelor.

Colectarea reziduurilor solide se face în recipiente metalice, acoperite cu capac, acţionate cu pedală la picior. Acestea se transportă la platformele pentru gunoi cu cărucioare speciale. Amplasarea recipientelor se va face la o distanţă de cel puţin 25 m de locurile de muncă. Pentru depozitarea reziduurilor solide şi a deşeurilor nerecuperabile se va prevedea în incintă, în zona murdară, o platformă închisă, betonată, racordată la canalizare, în care se vor depozita pubele sau alte recipiente cu deşeuri.

Deşeurile destinate prelucrării în făină furajeră vor fi evacuate de la locul de producţie la locul de colectare prin conducte antrenate pneumatic sau hidraulic, ori direct în mijloace de transport PROTAN. Dacă aceste deşeuri au ca punct de colectare o cameră, aceasta trebuie răcită.

Bălegarul de la carantină şi abatorul sanitar trebuie depozitat în vederea dezinfecţiei biotermice, în grămezi, pe platforme separate.

Conţinutul stomacal de la bovine se va transporta pneumatic la presa pentru conţinut stomacal şi se va colecta în remorci etanşe, cu care se va transporta.

Colectarea deşeurilor necomestibile de la prelucrarea maţelor se va face în bazine sau recipiente identificate corespunzător, printr-o dungă galbenă de vopsea, lată de minim 10 cm, trasată continuu, pe toată circumferinţa containerului, care va purta şi inscripţii cu indicaţia destinaţiei.

Din grupa reziduurilor lichide fac parte apele provenite din procesul tehnologic, de la spălarea a utilajelor şi ustensilelor, de la spălarea pavimentului şi întreţinerea curăţeniei, de la funcţionarea anexelor social-sanitare, precum şi apele pluviale. Evacuarea apelor reziduale din incintă se poate face numai printr-un emisar exterior, după tratarea corespunzătoare a apelor în incintă. Sistemul de tratare a apelor reziduale va cuprinde, în funcţie de gradul de epurare, următoarele: separatoare de grăsimi, dispozitive pentru reţinerea particulelor solide, instalaţii pentru epurare biologică, dispozitive pentru clorizare. În cazul în care condiţiile locale ale emisarului impun realizarea unei staţii pentru epurare în trepte: mecanică, biologică, chimică a apelor reziduale, amplasarea acesteia se va face la minim 500 m de incinta unităţii. Evacuarea apelor reziduale provenite de la abatorul sanitar, grajdul de carantină şi din spaţiul de prelucrare a confiscatelor se va face într-o cuvă, după o prealabilă sterilizare cu substanţe chimice, şi înainte de a fi dirijate în reţeaua generală pentru canalizare.

Nu se admite evacuarea reziduurilor lichide în puţuri absorbante. În cazuri bine justificate, cu avizul organelor sanitar-veterinare şi sanitare, la centrele de tăiere situate în localităţi care nu au canalizare adecvată sau nu au canalizare, se pot prevedea puţuri absorbante. Acestea nu pot fi executate acolo unde stratul acvifer conţine nisip cu o granulaţie mai mică de 5 mm sau cu un conţinut de argilă ori nămol mai mare de 5%.