CERCETĂRI PRIVIND CLUSTERELE DIN ROMÂNIA ŞI … · CERCETĂRI PRIVIND CLUSTERELE DIN ROMÂNIA...

ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018

Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936

CERCETĂRI PRIVIND CLUSTERELE DIN ROMÂNIA ŞI IDENTIFICAREA

POTENŢIALULUI DE DEZVOLTARE AL ACESTORA

Cristian- Marius Dumitru- Vlădulescu, masterand

Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Economie Agroalimentară și a

Mediului

e-mail: [email protected]

Ioana Mușat, masterand

Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Economie Agroalimentară și a

Mediului

e-mail: [email protected]

Rezumat:

"Clusterul" exprimă cu precădere aglomerările industriale care pun accent pe concentrarea unor

întreprinderi din acelaşi domeniu sau domenii conexe, cu efecte economice diverse, analizate în conținutul lucrării

de față. Importanţa acordată pe plan internaţional aglomerărilor economice de tip cluster în perioada

contemporană, de către cercetători, coroborată cu datele statistice furnizate de organizaţiile internaţionale cu

privire la efectele economice şi sociale ale acestor asocieri ilustrează relevanţa temei de cercetare. Lucrarea

denumită „CERCETĂRI PRIVIND CLUSTERELE DIN ROMÂNIA ŞI IDENTIFICAREA POTENŢIALULUI DE

DEZVOLTARE AL ACESTORA” propune spre analiză elemente de interes pentru mediul ştiinţific şi pentru

societatea românească, prin determinarea potențialului de cluster din economia naţională. În vederea realizării

acestui obiectiv, este utilizată analiza cantitativă a clusterelor tip stele. Astfel, ramurilor ale căror indicatori

depăşesc pragul de 10% li s-a atribuit o stea. Rezultatele cercetării subliniază faptul că ramura cu cel mai mare

potențial de clusterizare este Industria, urmată de ramura Comerțul cu ridicata.

Cuvinte cheie: analiza cluster, potențial de dezvoltare, vectori

Parte introductivă

Obiectivul general al cercetării constă în identificarea caracteristicilor, a factorilor principali care

influenţează dezvoltarea clusterelor în România şi analizarea potențialului de clusterizare a ramurilor economice.

Cercetarea este orientată pe două direcţii: teoretică şi aplicativă. Partea teoretică vizează delimitarea teoriilor cu

privire la explicarea conceptului şi mecanismului funcţionării clusterelor. Cercetarea aplicativă constă în efectuarea

unei analize asupra caracteristicilor clusterelor din România şi asupra potenţialului dezvoltării clusterelor în

România.

Din punct de vedere teoretic, analiza cluster reprezintă un instrument care are ca scop reducerea unor

mulțimi de obiecte, la un număr mai restrâns, acestea fiind clusterele. Exista o mulțime de definiții ale clusterelor

care vin cu elemente în plus pentru a le descrie cat mai bine.

Conform Michael Porter: "Clusterele sunt concentrări geografice de instituţii şi companii interconectate, dintr-un

anumit domeniu". Analizând în profuzime, acesta a observat faptul că "de multe ori, clusterele se extind în aval

către diverse canale de distribuţie şi clienţi, şi lateral către producători de produse complementare." [6] (Porter M.,

1986)

Prima descriere a clusterelor, din punct de vedere al lanțurilor de furnizori a fost înaintată de economistul

Alfred Marshall. Acesta a prezentat atât caracteristici cât și efecte ale "clusterizării". Concentrările geografice de

întreprinderi dintr-un anumit sector creează efecte economice pozitive involuntare – aşa numitele externalităţi:

o Efecte asupra forţei de muncă: faptul că un număr mare de întreprinderi se alimentează din acelaşi

bazin de forţă de muncă are drept consecinţă creşterea salariilor, pe de o parte şi specializarea şi

creşterea nivelului de calificare a acesteia, pe de altă parte;

o Spre a evita concurenţa, întreprinderile dintr-o aglomerare industrială tind să se specializeze pe un

anumit segment al lanţului de creare a valorii adăugate, conducând la creşterea calităţii produselor

şi la reducerea costurilor. În România, definiția clusterelor este întalnită în legislație ca fiind o grupare de producători, utilizatori

și/sau beneficiari, în scopul punerii în aplicare a bunelor practici din Uniunea Europeană în vederea creșterii

competitivității operatorilor economici.

Conform Comisiei Europene, clusterul reprezintă un grup de firme, actori economici conecși și instituții

localizate într-o proximitate geografică și care au ajuns la un grad de mărime considerabil.

Prin intermediul acestor considerații putem afirma faptul că un cluster reunește:

Întreprinderile, reprezentând latura economică a clusterului;

20

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]



Universităţile şi institutele de cercetare, reprezentând furnizorii de soluţii inovative aplicabile nevoilor reale

ale întreprinderilor din cluster;

Autorităţilor publice locale, regionale etc.

Politica de sprijinire a clusterelor este diferită de la ţară la ţară, în funcţie de condiţiile politice, socio-

economice şi istorice specifice. Indiferent care le este mărimea, companiile tind să devină mai eficiente atunci când

concurează unele cu altele şi mai creative atunci când cooperează între ele. Aceasta pare a fi în esenţă motivaţia

apariţiei structurilor economice numite clustere.

Legăturile stabilite între organizaţiile aparţinând unui cluster permit fiecărui participant în parte să fie mai

productiv şi mai inovativ decât ar fi fost dacă ar fi rămas în izolare, iar acest lucru devine posibil pentru că firmele şi

instituţiile dintr-un cluster beneficiază de:

Proximitate - esenţială pentru utilizarea în comun a unor resurse, inclusiv pentru captarea şi valorificarea

oricăror externalităţi pozitive generate de membrii clusterului;

Conexiuni - întemeiate pe obiectivele comune ale participanţilor, ele permit exploatarea avantajelor de

proximitate şi oportunitatea de a interacţiona în cadrul unor forme de colaborare formale (consorţii de

firme, lanţuri de aprovizionare, sau reţele) şi informale;

Interacţiune - pe lângă apropiere spaţială şi activităţi corelate, pentru a determina producerea efectelor

pozitive specifice clusterelor, este nevoie de un anumit grad de interactivitate a organizaţiilor participante;

Masa Critică - este nevoie de un număr suficient de mare de participanţi la cluster pentru ca interacţiunile

dintre aceştia să aibă un impact semnificativ asupra performanţei companiilor implicate.

Analizând în profunzime, clusterul poate fi privit, de asemenea, și ca un sistem organic viu şi nu doar ca o

simplă aglomerare de întreprinderi şi instituţii. Întrucât participanţii la un cluster sunt legaţi prin nenumărate legături

formale şi informale prin care interacţionează neîntrerupt, ei devin sub anumite aspecte dependenţi unii de alţii, dar,

totodată, devin şi mai capabili să funcţioneze mai eficient.

Punand cap la cap aceste aspecte teoretice, termenul de "cluster" exprimă cu precădere aglomerările

industriale care pun accent pe concentrarea unor întreprinderi din acelaşi domeniu sau domenii conexe, cu efectele

economice aşa cum au fost ele identificate de Marshall: asupra forţei de muncă, asupra specializării furnizorilor şi în

ceea ce priveşte transferul tehnologic şi inovarea.

Pentru formularea unor aprecieri pertinente cu privire la caracteristicile aglomerărilor economice din

România, situaţia şi posibilităţile de dezvoltare a clusterelor din România, am folosit ca formă de cercetare analiza

cantitativă a clusterelor, datele fiind culese prin intermediul Institutului Național de Statistică si prin intermediul

EuroStat. Metodologia urmărită în cadrul prezentei lucrări se subsumează obiectivului general, anume acela de a

evidenția ramurile cu potențial de clusterizare la nivelul economiei naționale. În cadrul analizei cantitative distingem

următorii indicatori/ vectori aplicați la nivel național: Importanța, Mărime, Inovare, Export.

Metoda de analiză cantitativă folosită în această lucrare este metoda clasificării de tip "stele". Metoda

clasificării de tip "stele" presupune luarea în considerare a valorilor indicatorilor de analiză ce depăşesc un anumit

prag. Propunem în lucrarea de faţă ca ramurilor economice ale căror indicatori depăşesc pragul de 10% să li se

atribuie o stea. Un caz special îl constituie vectorul INOVARE care este analizat prin prisma a 2 indicatori. În acest

caz se acordă o stea acelor ramuri ce depăşesc simultan 10% la ambii indicatori. Ramurile supuse analizei au fost

alese atât pe criterii de disponibilitate a datelor cât și pe criterii de importanță pentru economia națională:

Construcții, Imobiliare, Informații și comunicații, Agricultură, Administrație publică, învațământ și asistență socială,

Activități profesionale, științifice și tehnice, Intermedieri financiare, Comerț cu ridicata, Industrie și Alte Servicii.

[1] (Coşniţă D., 2012)

Rezultatele cercetării

Vectorul Importanță ( W/w ) - Contribuția ramurii industriale la PIB

Evidențiază efectele ramurilor analizate din punct de vedere al contribuției la PIB.

Vectorul se calculează la nivel național ca pondere a ramurii analizate la Valoarea Adăugată Brută la

nivelul Romaniei.

Wi =

Cu ajutorul datelor preluate de pe Eurostat s-a realizat urmatorul tabel în vederea realizării vectorului

Importanță:

Tabel 1. Vectorul Importanță

Ramura Valoarea adaugată brută

2016 (%)

Clasificare

ramuri

Construcții 6,8

Imobiliare 9,2

Informații și comunicații 5,9

Agricultură 4,6

21



Ramura Valoarea adaugată brută

2016 (%)

Clasificare

ramuri

Administrație publică, învățământ și asistență

socială

11,8

Activități profesionale, ștințifice și tehnice 7,7

Intermedieri financiare 3,3

Comerț cu ridicata 20,5 Industrie 26,9 Alte servicii 3,3 Sursa: Eurostat

Figura 1. Distribuirea grafică a Vectorului Importanță

Din punct de vedere al "Importanţei", considerăm drept ramuri cu potenţial de clusterizare pe cele cu o

contribuţie mai mare de 10%. Astfel, conform tabelului 1, se poate observa că ponderile cele mai mari sunt alocate

ramurilor: Administrație publică, învățământ și asistență socială, Comerț cu ridicata și Industrie. Aplicând metoda

clasificării tip "stele", aceste ramuri menționate primesc câte o stea.

Vectorul Mărime – Număr angajați ramură / Număr angajați la nivel național

Evidențiază capacitatea ramurilor analizate de a ocupa forța de muncă. Acest vector este calculat ca

pondere între numărul de salariați al ramurii industriale și total angajați la nivel național.

Tabel 2. Vectorul Mărime

Ramura Pondere angajați 2016 (%) Clasificare ramuri

Construcții 10,52 Imobiliare 0,53


Agricultură 26,56 Administrație publică, învățământ

și asistență socială

3,12

Activități profesionale, ștințifice și

tehnice

2,97


Comerț cu ridicata 18,86 Industrie 30,10 Alte servicii 2,57 Sursa: Institutul Național de Statistică

Construcții; 6,8

Imobiliare; 9,2 Informații și

comunicații; 5,9

Agricultură; 4,6

Administrație publică,

învățământ și asistență socială;

11,8

Activități profesionale,

ștințifice și tehnice; 7,7 Intermedieri

financiare; 3,3

Comerț cu ridicata; 20,5

Industrie; 26,9

Alte servicii; 3,3

22



Figura 2. Distribuirea grafică a Vectorului Mărime

Analizând tabelul de mai sus, au fost atribuite stele următoarelor ramuri economice:

Construcții;

Agricultură;

Comerț cu ridicata;

Industrie.

Din punct de vedere al "Mărimii", acestea sunt considerate drept ramuri cu potenţial de clusterizare

înregistrând o contribuţie mai mare de 10%.

Vectorul Export – Valoarea exporturilor ramură / valoarea exporturilor naționale

Evidențiază contribuția ramurilor industriale la exporturile naționale.

În ceea ce privește vectorul Export la nivelul naţional, acesta se calculează ca pondere a ramurii industriale

analizate în totalul exporturilor României.

Astfel s-a realizat următorul tabel:

Tabel 3. Vectorul Export

Ramura Pondere exporturi 2016 (%) Clasificare ramuri

Construcții 0.93

Imobiliare 0.12

Informații și comunicații 0.86

Agricultură 1.57

Administrație publică, învățământ


0.07


tehnice

1.20

Intermedieri financiare 0.37

Comerț cu ridicata 38.52 Industrie 49.97 Alte servicii 6.39 Sursa: Institutul Național de Statistică

Construcții; 10,52

Imobiliare; 0,53

Informații și comunicații; 3,14

Agricultură; 26,56



3,12


ștințifice și tehnice; 2,97

Intermedieri financiare; 1,62


Industrie; 30,1

23



Figura 3. Distribuirea grafică Vectorului Export

În ceea ce privește vectorul Export, doar două dintre ramuri au ponderea peste pragul stabilit: Comerț cu

ridicata și Industria.

Vectorul Inovare

Acest vector este cel mai dificil de cuantificat. Vectorul Inovare este împarțit în doi subvectori:

Număr angajați cu studii superioare (SUP/sup)

La nivel naţional se calculează ca pondere a numărului de angajaţi cu studii superioare al ramurii

industriale analizate raportat la număr de angajaţi cu studii superioare la nivel naţional.

Tabel 4. Număr angajați cu studii superioare

Ramura Pondere angajați studii

superioare 2016 (%) Clasificare ramuri

Construcții 1,92

Imobiliare 5,45


Agricultură 10,4 Administrație publică, învățământ


13,1


tehnice

11,4


Comerț cu ridicata 5,46

Industrie 23 Alte servicii 13 Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 4. Distribuirea grafică a indicatorului Număr angajati cu studii superioare

Construcții; 0,93 Imobiliare; 0,12

Informații și comunicații; 0,86

Agricultură; 1,57

Administrație publică, învățământ și asistență socială;

0,07





Industrie; 49,97

Alte servicii; 6,39

Construcții; 1,92

Imobiliare; 5,45 Informații și

comunicații; 8,04

Agricultură; 10,4



13,1





Industrie; 23

Alte servicii; 13

24



Analizând Tabel 4. Număr angajați cu studii superioare, se poate observa că ramurile cărora li s-au atribuit

câte o stea sunt următoarele:

Agricultură (10,4%);

Administrație publică, învățământ și asistență socială (13,1%);

Activități profesionale, ștințifice și tehnice (11,4%);

Industrie (23%);

Alte servicii (13%).

Astfel, în industrie regăsim cel mai mare procent din punct de vedere al numărului de angajați cu studii

superioare. Următoarele ramuri cu un număr crescut de salariați cu studii superioare dețin o pondere asemănatoare,

în jurul procentului de 12%.

Cheltuieli de cercetare/dezvoltare (R&D)

La nivel naţional se calculează ca pondere a cheltuielilor de cercetare/dezvoltare din ramura industrială

analizată raportat la totalul naţional.

Tabel 4. Cheltuieli de cercetare- dezvoltare

Ramura Pondere cheltuieli cercetare-

dezvoltare 2016 (%) Clasificare ramuri

Construcții 0,09

Imobiliare 0,29


Agricultură 0,99

Administrație publică, învățământ


17,01


tehnice

11,47


Comerț cu ridicata 0,35

Industrie 28,02 Alte servicii 38,66 Sursa: Institutul Național de Statistică

Figura 5. Distribuirea grafică a indicatorului Cheltuieli de cercetare- dezvoltare

Comparativ cu celălalt indicator din cadrul vectorului Inovare, respectiv Număr angajați cu studii

superioare, indicatorul Cheltuieli de Cercetare- Dezvoltare cuprinde doar 4 ramuri cărora li s-a atribuit câte o stea.

Acestea sunt:

Administrație publică, învățământ și asistență socială (17,1%);

Activități profesionale, ștințifice și tehnice (11,47%);

Industrie (28,02%);

Alte servicii (38,66%).

Construcții; 0,09

Imobiliare; 0,29 Informații și comunicații;

2,94

Agricultură; 0,99


învățământ și asistență

socială; 17,01


ștințifice și tehnice; 11,47 Intermedieri

financiare; 0,19


Industrie; 28,02

Alte servicii; 38,66

25



Cele mai însemnate cheltuieli de cercetare- dezvoltare au fost realizate în ramura Alte servicii, procentul

fiind de 38,66%.

În ceea ce privește vectorul Inovare, acesta are un caz special, deoarece este analizat din prisma a 2

indicatori, respectiv Număr angajați cu studii superioare și Cheltuieli de Cercetare- Dezvoltare. Astfel, se acordă

câte o stea acelor ramuri care depășesc simultan pragul de 10% atât la un indicator cât și la celălalt.

Tabel 5. Vectorul Inovare

Branch Higher Education 2016 (%) R & D expenditure 2016

(%) Branch classification

Construction

1,92 0,09

Real estate 5,45 0,29

Information and

communications

8,04 2,94

Agriculture 10,4 0,99

Public administration,

education and social

assistance

13,1 17,01

Professional, scientific and

technical activities 11,4 11,47

Financial intermediation 8,23 0,19

Wholesale 5,46 0,35

Industry 23 28,02

Other services 13 38,66

Sursa: Prelucrarea proprie a datelor

Analizând cei doi indicatori ai vectorului Inovare a rezultat Tabel 5 unde se poate observa, că ramurile care

au depășit simultan 10% sunt următoarele:

Administrație publică, învățământ și asistență socială;

Activități profesionale, ștințifice și tehnice;

Industrie;

Alte servicii.

Astfel doar ramurile menționate au primit stea.

Agricultura, deşi întruneşte condiţia de prag la indicatorul Număr angajaţi cu studii superioare , nu-l

îndeplinește însă şi pentru indicatorul Cheltuieli de cercetare- dezvoltare din cadrul aceluiaşi vector Inovare, prin

urmare neprimind nici o stea.

Concluzii

Clasificarea ramurilor economiei naționale după metoda acordării de "stele" urmărește următorul principiu:

Se centralizează situația stelelor atribuite fiecărui vector și se cumulează într-un tabel pentru a determina cea mai

importantă ramură.

Tabel 6. Clasificarea ramurilor

Branch Importance Size Export Innovation Number of stars

Construction

Real estate

Information and

communications

Agriculture

Public administration,

education and social

assistance

Professional, scientific

and technical activities

Financial

intermediation

Wholesale

Industry

Other services

Sursa: Prelucrarea proprie a datelor

26



Analizând tabelul de mai sus, se poate observa că ramura careia i-a fost atribuit cel mai mare număr de stele

este Industria. Acest lucru evidențiază faptul că acest sector are un mare potențial de clusterizare.

Pe locul al 2-lea se situează ramura Comerțul cu ridicata, aceasta având 3 stele.

Ramurile Imobiliare, Informații si comunicații, precum și Intermedieri financiare se clasează pe ultimul loc

în ceea ce privește potențialul de clusterizare, acestea neavând nici o stea atribuită.

Cu o singură stea atribuită se confruntă ramurile: Construcții, Agricultură, Activități profesionale, științifice

și tehnice precum și Alte servicii.

Aşadar, actorii care optează pentru clusterizare îşi dau seama că de unul singur nu îşi pot realiza obiectivele

(nu au suficiente resurse: la nivel politic, ştiinţific, financiar, profesional, tehnologic sau instrumental). Împreună, în

anumite cazuri cu competitorii (în spiritul: „inamicul inamicului meu îmi este prieten”), pot obţine succese mai mari.

Astfel organizaţia este extrem de schimbătoare, există actori care apar, iar apoi, după un succes pe termen scurt,

dispar. Fluctuaţia este mare. Asemănător organismelor vii, îşi schimbă forma şi direcţia, pentru a se adapta cât mai

bine mediului. Totodată este necesar un miez tare, a cărui păstrare şi coordonare este sarcina managementului de

cluster. Urmând strategia de cluster, actorii nu trebuie numai să adere la asociaţie, ci trebuie ca fiecare să şi lucreze

activ. Clusterul nu este o organizaţie de apărare a intereselor ca şi o cameră, unde este suficient să se plătească

cotizaţia anuală pentru asigurarea accesului la servicii. Adevăratul beneficiu în cadrul clusterului este realizat de

membrii înşişi, pe principiul reciprocităţii.

Bibliografie

[1] Coşniţă D., "Analiza situaţiei privind clusterele existente şi potenţiale din România", Clustero, Bucureşti, 2012,

pag. 32

[2] Coşniţă D., Iorgulescu F., "Analiza competitivităţii clusterelor din România" , 2013 , pag. 12

[3] European Commission, "Regional Clusters in Europe", Observatory of European SMEs –Enterprise

Publications., 2002, pag 1

[4] Muraru C., „Ghid pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ”, Bucureşti,, 2009, pag.

10

[5] Pencea S., "Aglomerările economice de tip cluster", IEM, 2007, pag. 65

[6] Porter M., "Competitive Strategy, The Free Press, New York", 1998, pag. 23

27

CERCETĂRI PRIVIND CLUSTERELE DIN ROMÂNIA ŞI … · CERCETĂRI PRIVIND CLUSTERELE DIN ROMÂNIA...

Documents

Transcript of CERCETĂRI PRIVIND CLUSTERELE DIN ROMÂNIA ŞI … · CERCETĂRI PRIVIND CLUSTERELE DIN ROMÂNIA...