CERCETĂRI PRIVIND ANTREPRENORIATUL ÎN INDUSTRIILE … Final.pdf · Australia, America și Europa....
85
UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI CERCETĂRI PRIVIND ANTREPRENORIATUL ÎN INDUSTRIILE CREATIVE - REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT - Doctorand: Adriana Bujor Conducător de doctorat : Prof.univ.dr.ing. Silvia Avasilcăi IAŞI, 2019
Transcript of CERCETĂRI PRIVIND ANTREPRENORIATUL ÎN INDUSTRIILE … Final.pdf · Australia, America și Europa....
UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI
CERCETĂRI PRIVIND ANTREPRENORIATUL ÎN INDUSTRIILE CREATIVE - REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT -
Doctorand: Adriana Bujor Conducător de doctorat : Prof.univ.dr.ing. Silvia Avasilcăi
IAŞI, 2019
MULȚUMIRI
Deoarece o astfel de cercetare nu este rezultatul unui efort individual, doresc să adresez
primele mulțumiri doamnei Prof.univ.dr.ing. Silvia Avasilcăi, conducătorul tezei de doctorat, pentru
îndrumarea oferită în vederea ducerii la bun sfârșit a acestui demers științific. Vă mulțumesc pentru
tot timpul și ajutorul acordat pe tot parcursul anilor de pregătire și cercetare științifică, pentru
îndrumarea și consilierea oferită, pentru înțelegere și răbdare, pentru profesionalismul, încrederea și
încurajările acordate, toate acestea determinându-mă să mă autodepășesc mereu și să cresc din
punct de vedere profesional și nu numai.
Deosebită recunoștință și mulțumiri se cuvin comisiei de îndrumare formată din
Prof.univ.dr.ing. Carmen-Aida Huțu, Prof.univ.dr.ec. Rodica Boier și Șef lucrări dr.ec. Lidia Alexa
pentru sfaturile oferite de-a lungul timpului, pentru sprijinul și încrederea acordată atât în elaborarea
tezei de doctorat, cât și cu ocazia diverselor situații în care am lucrat împreună, cum ar fi activitățile
din cadrul proiectelor. Doamnelor Prof.univ.dr.ing. Carmen-Aida Huțu și Prof.univ.dr.ec. Rodica
Boier doresc să le mulțumesc și pentru că în toți anii cercetării doctorale și-au arătat disponibilitatea
și interesul de a participa în comisiile de evaluare a rapoartelor științifice pe care le-am susținut,
îndrumându-mă, oferindu-mi sfaturi și sugestii constructive care au influențat pozitiv conținutul
științific al prezentei teze de doctorat.
Alese mulțumiri doresc să adresez și referenților, membri ai comisiei de doctorat, domnii
Prof.univ.dr.ing. Dumitru-Radu Stanciu și Prof.univ.dr.ing Cezar Scarlat de la Facultatea de
Antreprenoriat, Ingineria și Managementul Afacerilor din cadrul Universității Politehnica București
pentru amabilitatea de a răspunde solicitării de a realiza recenzia tezei de doctorat și de a participa
la susținerea publică a acesteia, precum și doamnei Conf.univ.dr. Mariana Ursache, Decan al
Facultății de Textile Pielărie și Management Industrial din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe
Asachi” Iași, pentru amabilitatea de a prezida comisia de susținere a tezei de doctorat.
Mulțumiri adresez și colegilor mei de la doctorat, alături de care am petrecut multe clipe
prețioase, înțelegând ce presupune cu adevărat munca în echipă și învățând câte ceva de la fiecare,
precum și întregului colectiv de profesori din cadrul Departamentului de Inginerie și Management,
al Facultăți de Textile, Pielărie și Management Industrial din cadrul Universității Tehnice
„Gheorghe Asachi” din Iași, pentru încurajările oferite de-a lungul activității mele științifice.
Nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc din suflet mamei mele, care m-a sprijinit
necondiționat în toate demersurile mele inclusiv cele profesionale, așa cum este și cazul parcursului
cercetării doctorale. Mulțumiri aduc și tuturor celor care mi-au fost mereu aproape în această
perioadă, încurajându-mă necontenit în finalizarea cu succes a unuia dintre proiectele cele mai
importante întreprinse până în acest moment!
Cuprins
Listă de Figuri ................................................................................................................................. i
Listă de Tabele ............................................................................................................................. vii
Listă Abrevieri .............................................................................................................................. xi
INTRODUCERE ........................................................................................................................... 1
CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND CONCEPTUL DE
INDUSTRII CREATIVE ……………………. ............................................................................ 7
1.1. Definirea conceptului de Industrii Creative .................................................................... 8
1.2. Clasificare/Tipuri de Industrii Creative (CAEN Industrii Creative) .......................... 14
1.2.1. Clasificarea industriilor creative la nivel global.......................................................... 15
1.2.2. Clasificarea industriilor creative la nivel european ..................................................... 19
1.3. Modele internaţionale de Industrii Creative ………………………… ........................ 25
1.3.1. Modelul DCMS …………………………..………………….... ................................ 26
1.3.2. Modelul TWF …………………………..……………………... ................................ 26
1.3.2. Modelul Textelor Simbolice …………..…………………….... ................................. 27
1.3.4. Modelul drepturilor de autor WIPO ………………………..………… ..................... 28
1.3.5. Modelul Americanii pentru Arte ………………………………. ............................... 29
1.3.6. Modelul NESTA …………………………..…………………... ............................... 30
1.3.7. Modelul Celor 3 T …………………………..…………………... ............................. 31
1.3.8. Modelul ERIBA …………………………..…………………... ................................ 35
1.3.9. Modelul Potts & Cunningham ………………………………. ................................... 41
1.3.10. Modelul Hartley ………………………………. ...................................................... 48
1.4. Analiza comparativă a modelelor ................................................................................... 51
1.5. Concluzii. Contribuții personale ..................................................................................... 61
CAPITOLUL 2. INDUSTRIILE CREATIVE LA NIVEL NAȚIONAL ȘI
INTERNAȚIONAL …………... ................................................................................................. 63
2.1. Industriile Creative în Australia ……………………………............... ......................... 64
2.1.1. Geneza și evoluția Industriilor Creative în Australia .................................................. 64
2.1.1.1. Politici privind Industriile Creative în Australia .................................................. 64
2.1.1.2. Modele de clasificare a Industriilor Creative ....................................................... 68
2.1.2. Impactul economic și social al Industriilor Creative în Australia ............................... 75
2.2. Industriile Creative în Statele Unite ale Americii ……..……………... ....................... 80
2.2.1. Geneza și evoluția industriilor creative în Statele Unite ale Americii ........................ 80
2.2.1.1. Politici privind Industriile Creative în Statele Unite ale Americii ....................... 83
2.2.1.2. Modele de clasificare a Industriilor Creative ....................................................... 85
2.2.2. Impactul economic și social al industriilor creative în Statele Unite ale Americii ..... 88
2.3. Industriile Creative în Europa .................................................... .................................. 98
2.3.1. Geneza și evoluția industriilor creative în Europa ...................................................... 99
2.3.1.1. Politici privind Industriile Creative la nivelul Europei ........................................ 99
2.3.1.2. Modele de clasificare a Industriilor Creative ..................................................... 103
2.3.2. Impactul economic și social al industriilor creative în Europa ................................. 108
2.4. Industriile Creative în Marea Britanie ...................................................... .................. 130
2.5. Industriile Creative în România ................................................................ .................. 140
2.6. Direcții de cercetare asociate industriilor creative la nivel European ...................... 150
2.7. Concluzii. Contribuții personale ................................................................................... 156
CAPITOLUL 3. ANTREPRENORIATUL ÎN INDUSTRIILE CREATIVE...................... 159
3.1. Definirea conceptului de Antreprenoriat/ Geneza și evoluția conceptului de
antreprenoriat ........................................................................................................................ 159
3.1.1. Definiții și scurt istoric .............................................................................................. 160
3.1.2. Caracteristici/ trăsături/ calități/ competențe antreprenoriale .................................... 166
3.2. Modelul conceptula și etapele antreprenoriatului conform Global Entrepreneurship
Monitor ................................................................................................................................... 171
3.3. Antreprenoriatul in Industriile Creative ..................................................................... 186
3.3.1. Definirea conceptului de Antreprenoriat în Industriile Creative ............................... 187
3.3.2. Definirea conceptului de Antreprenor în Industriile Creative (Antreprenorul Creativ)
............................................................................................................................................. 190
3.4. Tipuri și caracteristici ale antreprenorilor/ antreprenoriatelor creative.................. 192
3.4.1. Tipuri de antreprenori/ antreprenoriate creative ........................................................ 192
3.4.2. Caracteristicile industriilor creative .......................................................................... 195
3.4.3. Caracteristicile antreprenorilor creativi ..................................................................... 197
3.5. Natura forței de muncă creativă ................................................................................... 199
3.6. Tipuri de tehnologii ce sprijină afacerile cretive ......................................................... 202
3.7. Concluzii. Contribuții personale ................................................................................... 205
CAPITOLUL 4. INOVAREA ȘI MANAGEMENTUL INOVARII..................................... 207
4.1. Conceptul de inovare și importanța acestuia în dezvoltarea/pentru performanța
afacerilor/ firmelor ................................................................................................................ 207
4.1.1. Definirea inovării ...................................................................................................... 208
4.1.2. Principalele tipuri de inovare: inovarea închisă vs. inovarea deschisă ..................... 212
4.2. Inovarea deschisă ........................................................................................................... 217
4.2.1. Tipuri de inovare deschisă ......................................................................................... 218
4.2.2. Crowdsourcing: strategie a inovării deschise ............................................................ 219
4.2.2.1. Tipuri de crowdsourcing .................................................................................... 220
4.2.2.2. Aplicații de tip crowdsourcing ........................................................................... 228
4.2.3. Co-crearea: strategie a inovării deschise .............................................................. 229
4.2.3.1. Definirea conceptului de co-creare .................................................................... 229
4.2.3.2. Utilizarea timpurie a co-creării........................................................................... 231
4.2.3.3. Metode de co-creare ........................................................................................... 232
4.2.4. Co-crearea vs. Crowdsourcing-ul: diferențe cheie .................................................... 234
4.3. Inovarea deschisă - strategie pentru creșterea performanței în afaceri ................... 236
4.4. Inovarea deschisă în Industriile/ Afacerile Creative ................................................... 245
4.5. Utilizarea mediilor online în Industriile Creative ....................................................... 251
4.6. Concluzii. Cotribuții personale ..................................................................................... 257
CAPITOLUL 5. METODOLOGIA DE CERCETARE ........................................................ 259
5.1. Introducere ..................................................................................................................... 259
5.2. Cadru de referință în vederea identificării problemei de cercetare .......................... 262
5.3. Scopul cercetării și schema logică a modului de structurare a cercetării ............. 268
5.4. Formularea întrebărilor de cercetare și a obiectivelor de cercetare ..................... 271
5.5. Strategia de cercetare ..................................................................................................... 273
5.5. Concluzii și contribuții personale .............................................................................. 280
CAPITOLUL 6. INOVAREA DESCHISĂ ÎN INDUSTRIILE CREATIVE. CERCETĂRI
APLICATIVE ............................................................................................................................ 283
6.1. Inovare deschisă în Firma Creativă ............................................................................... 284
6.1.1. Studiu de caz: Barilla ................................................................................................ 284
6.1.2. Studiu de caz: Mulino Bianco ................................................................................... 308
6.1.3. Studiu de caz: Lego ................................................................................................... 330
6.2. Analiza comparativă a inovării deschise în Firma Creativă ....................................... 358
6.3. Inovare deschisă în Comunitatea Creativă .................................................................... 365
6.3.1. Studiu de caz: A Way to Mars................................................................................... 365
6.3.2. Studiu de caz: Threadless .......................................................................................... 382
6.3.3. Studiu de caz: Arcbazar ............................................................................................. 404
6.4. Analiza comparativă a inovării deschise în Comunitatea Creativă ............................ 431
6.5. Concluzii și contribuții proprii ...................................................................................... 441
Capitolul 7. Concluzii finale, limitări și direcții viitoare de cercetare.................................. 443
Bibliografia ................................................................................................................................ 465
Anexe .......................................................................................................................................... 491
Lista de lucrări .......................................................................................................................... 495
1
INTRODUCERE
Industriile creative sunt considerate în prezent ca fiind principalele motoare ale reînnoirii
şi inovării. Organizaţii din toate industriile apelează la capacităţi creative pentru a dezvolta produse
şi servicii centrate pe utilizator într-o economie care se bazează tot mai mult pe colaborare.
Prezentul demers de cercetare a avut ca punct de plecare explorarea și identificarea în
literatura de specialitate internațională a conceptelor de industrii creative și antreprenoriat în
industriile creative (afaceri creative). În consecință, principalele aspecte ale conceptului de
industrii creative ce au fost identificate și prezentate odată cu demersul de cercetare au vizat fie
istoriografia termenului, fie definițiile cele mai relevante, fie modele și importanța acestor
industrii sau politicile elaborate în sprijinul industriilor creative.
Cercetarea aprofundată a literaturii a scos la iveală o serie de organisme specializate la
nivel național și internațional ce acordă o atenție deosebită acestor industrii emergente, dintre care
Department for Digital, Culture, Media and Sport (DCMS) din Marea Britanie este destul de
cunoscut și activ la nivel european, considerat drept etalon în această direcție. DCMS a elaborat
cea mai populară definiție a industriilor creative, realizând în anul 1995 și clasificarea acestora în
13 sectoare, clasificare pe care a reorganizat-o ulterior, în anul 2015, în 9 sectoare. În consecință:
Industriile creative: „acele activităţi care își au originea în creativitatea individuală,
măiestrie, talent şi care au potenţialul de a genera belşug şi crea locuri de muncă prin
intermediul generaţiei şi exploatarea proprietăţii intelectuale” (DCMS, 1998).
Clasificarea industriilor creative: Publicitate și Marketing; Arhitectură; Meșteșuguri;
Design: de produs, grafic și de modă; Film, TV, Video, Radio și Fotografie; IT, Software
și Servicii computerizate; Activitatea editorială; Muzee, Galerii și Biblioteci; Muzica și
Artele spectacolului și vizuale (DCMS, 2015).
După identificarea celor mai relevante definiții și clasificări ai termenului de industrie
creativă, pentru o înțelegere cât mai aprofundată a ceea ce reprezintă, autorul cercetării de față a
continuat cu studierea unor aspecte cheie legate de aceste industrii emergente cum ar fi: geneza și
evoluția, precum și impactul economic și social al acestora în trei zone geografice importante:
Australia, America și Europa.
Conceptele de antreprenoriat și antreprenor au fost, de asemenea, identificate și prezentate,
având ca bază definițiile oferite de literatura de specialitate, identificând printre acestea și rolul de
inovator al antreprenorului, conform Schumpeter, care reușește să aducă ceva nou procesului,
neputând discuta de existența antreprenorului fără inovații. Conceptul de inovație/ inovare, inițial
2
considerat doar ca rol al antreprenorului de inventator individual, a fost ulterior extins și la nivel
organizațional identificându-se importanța pe care inovarea o are la nivel de proces. Într-adevăr,
poate antreprenorul pornește la drum cu o inovare, invenție individuală, însă, ca urmare a
dezvoltării inițiativei antreprenoriale, aceasta este automat extinsă și la nivel de organizație,
antreprenorii fiind considerați agenți ai inovării și schimbării radicale creativă (creative
disruption).
Vorbind anterior despre concepte precum industrii creative și antreprenoriat, următorul
concept identificat și cercetat în demersul științific a fost cel de antreprenoriat în industriile
creative (antreprenoriat creativ), concept cu un anumit grad de noutate, ce aduce în prim plan
combinarea calității de artist sau creativ cu cea de om de afaceri, demonstrând capacitatea de a-și
aduce aportul pozitiv la economia unui oraş, ajutându-l chiar a se salva, în special acolo unde
economia tradiţională (agricultură, industrie sau comerţ) nu a reușit. Însă, chiar dacă afacerile
creative sunt considerate a fi acele sectoare ale creaţiei, ce pun accent deosebit şi pe dezvoltarea
tehnologică, generând profit şi regândind cultura ca un stimulator al dezvoltării naționale, dar şi
regionale, acestea trebuie să se adapteze permanent la nevoile, cerințele propriilor clienți, a piețelor
competitive și schimbătoare. Majoritatea antreprenoriatelor creative sunt de dimensiuni mici, dar
de o mare diversitate, pentru care creativitatea reprezintă nucleul, substanța de unde pornește ideea,
punându-se astfel întrebarea: ce anume trebuie să facă pentru a deveni tot mai inovative și creative
pentru a putea împlini visurile, pasiunile, dorințele clienților? Astfel, relevanța cercetării de față
constă în evidențierea principalelor strategii adoptate de către diverse firme și comunități creative
la nivel internațional, care au reușit cu succes să facă față schimbărilor și competiției acerbe
indiferent de stadiul de existență în care acestea se află.
Pe parcursul cercetării literaturii de specialitate în domeniul industriilor creative și
culturale realizată în cadrul prezentului demers științific, termeni precum inovare, procese de
inovare, inovare deschisă au apărut destul de frecvent, în special în cercetările din ultimii ani. În
consecință, s-a putut demonstra că există o legătură strânsă între creativitate și inovare, lucru ce
nu a întârziat să apară și în cercetările privind direcțiile, tendințele ce duc la dezvoltarea acestor
industrii, inovarea considerându-se a juca un rol important în dezvoltarea acestor industrii
emergente. Acestea sunt percepute ca fiind printre industriile cele mai inovatoare din economie,
reușind a depăși alte sectoare în ceea ce privește dezvoltarea și introducerea de noi produse și
servicii și, de asemenea, angajându-se în activități de cercetare și dezvoltare mai des decât în
economia globală. Mai mult decât atât, studiile și cercetările în domeniu demonstrează faptul că
industriile creative nu sunt doar inovatoare în sine și în cadrul industriei lor, ci sunt considerate și
3
motoare pentru inovarea economică și socială în economia națională sau locală în ansamblu. Tema
inovării se dovedește a fi de o importanță semnificativă pentru industriile creative în înțelegerea
sa mai largă, care include și inovarea tehnologică, ce reprezintă punctul central al analizei
previzionării, precum și alte tipuri de inovare, cum ar fi inovarea deschisă.
Pornind de la aceste fapte privind inovarea și industriile creative, cercetarea de față și-a
continuat parcursul cu prezentarea unui concept care deși exista de ani de zile, utilizarea acestuia
a luat amploare în ultima perioadă ca urmare a creării de valoare pe care o aduce atât
consumatorilor, cât și producătorilor, cel de inovare deschisă, ca strategie de creștere a
performanței unei afaceri.
Explorarea aprofundată a teoriilor cu privire la principalele concepte identificate în acest
demers științific a permis formularea problemei de cercetare astfel: Procesele de inovare, în
special cele bazate pe inovare deschisă, influențează atât formarea de comunități creative, cât și
dezvoltarea firmelor creative, favorizând promovarea antreprenoriatului, indiferent de stadiul de
viață al acestuia.
Astfel, pe lângă baza teoretică a conceptului, autorul cercetării a identificat și evidențiat o
serie de firme ce au îmbrățișat inovarea deschisă, având curajul de a ieși în afara granițelor proprii
și de a se lăsa pe mâna mulțimii. Majoritatea acestora au implementat cu succes două cele mai
populare tipuri de inovare deschisă, și anume co-crearea și crowdsourcing-ul. Trebuie de
menționat faptul că inovarea deschisă oferă nu doar posibilități de co-creare de bunuri și/ sau
servicii sau de punere în legătură stakeholderii și firmele, cât și posibilitatea de finanțare a
rezultatelor proceselor de co-inovare. Prin urmare, cu ajutorul strategiei de crowdfunding creațiile
rezultate, fie în urma co-creării (inovării deschise) sau creării interne (inovării închise), pot fi astfel
finanțate de mulțime, de către orice doritor, consumator, client sau un simplu fan al ideii respective.
O preocupare majoră a autorului a constat în identificarea și prezentarea de afaceri creative
de succes, în special cele care au abordat inovarea deshisă în vederea creșterii vizibilității sau
performanței de inovare, care ar putea fi considerate drept model de bune practici și care ar putea
sta la baza deciziei altor antreprenori sau manageri de a îmbrățișara inovarea deschisă, făcând
astfel trecerea de la modelele trandiționale la modele de afaceri noi, cum ar fi cele de tip disruptiv.
Inițial s-ar putea considera că aceste tipuri de afaceri nu ar avea neapărat nevoie de implicarea
mulțimii în crearea de produse/ servicii, ținând cont că trăsătura cheie ce le definesc este
creativitatea, gradul ridicat de inovare datorat acestei creativități. Însă, și aceastea s-au alăturat
acelora care au înțeles importanța vocii mulțimii, indiferent de motiv, fie doar pentru a fi în trend,
fie doar pentru a-și defini poziția pe piață.
4
Pornind de la această preocupare majoră, autorul a propus un model conceptual cu scopul
de a evidenția performanța de inovare a unei firme creative ca urmare a relației ce se stabilește prin
transformarea resurselor creative interne abordând inovarea deschisă, atât la nivel de firmă, cât și
cel de industrie creativă, model ce ulterior a fost modificat prin înglobarea aspectelor legate de
crowdsourcing atât la nivel intern, de firmă creativă, cât și la nivel de industrie creativă. În final,
ca urmare a cercetării detaliate a conceptelor, precum și ca urmare a identificării proceselor ce au
loc în cadrul inovării deschise (co-creare și crowdsourcing), precum și a tipurilor acestora (co-
ideație, co-evaluare, co-design, co-test și co-lansare, respectiv crowdcreation, crowdwisdon,
crowdvoting și crowdfunding), autorul prezentului demers științific a propus două modele
conceptuale derivate din cele menționate anterior, și anume:
Model conceptul Faza I: co-inovarea la nivel de Afacere Creativă, și
Model conceptual Faza II: co-inovarea la nivel de Comunitate Creativă.
În vederea aplicării modelelor conceptuale, șase studii de caz au fost alese și elaborate de
către autorul cercetării. Două dintre afacerile creative din primul set, precum și cele trei din setul
al doilea au făcut și obiectul unor studii de benchmarking realizate în cadrul a două proiecte de
cercetare, astfel:
brandurile BARILLA și MULINO BIANCO din primul set ce pun accentul pe Firma
Creativă și au fost elaborate de către autorul cercetării de față în calitate de membru în
echipa de cercetare a proiectului „E-soluții de inovare prin implicarea pro-activă a clienților
în crearea de valoare pentru creșterea competitivității organizaționale” E-PICUS, PN-II-
PT-PCCA-2013-4-1811, derulat în perioada 2014-2017, ce a avut ca un obiectiv major
crearea unei platforme de co-creare dedicate implicării pro-active a consumatorilor în
procesele de inovare/ dezvoltare de produse: http://e-picus.com/aplicatie/;
cel de-al doilea set de studii de caz, ce cuprinde tot 3 studii de caz: AWAYTOMARS,
THREADLESS și ARCBAZAR, pune accentul pe Comunitatea Creativă din industriile
creative și, la rândul lor, reprezintă rezultatul efortului susținut al autorului cercetării de
față ca membru în echipa de cercetare a proietului „Digital Innovation Model for Business
Ecosystems from Creative Industries” [email protected], PN-III-P2-2.1-PED-2016-0689,
www.creativbiz.ro, derulat în perioada 2017-2018, ce a avut drept obiectiv major
dezvoltarea unei platforme experimentale de implementare a inovării deschise prin crearea
unei comunități în care toți actorii relevanți se pot întâlni, interacționa, dobândi acces și
distribui cunoștințe, informații și resurse, cu alte cuvinte o platformă de crowdsourcing în
Industriile Creative din România: www.creativebiz.ro/.
5
Cele 2 studii de caz din primul set au fost completate ulterior cu un al treilea, și anume
brandul LEGO. Ambele seturi au fost dezvoltate conform unor structuri special concepute pentru
cercetarea de față, urmărindu-se astfel ca între toate acestea să existe o similaritate în vederea
realizării corecte a analizei comparative inter-caz.
Schema logică a cercetării
Investigarea literaturii de specialitate
Investigarea bibliografică a Industriilor
Creative la nivel internațional
Investigarea bibliografică a Industriilor
Creative la nivel național
Sinteza modelelor de Industrii Creative
Investigarea și aprofundarea conceptelor cheie
Structură Antreprenoriat Firmă Creativă Co-creare Performanța
Industrii Creative și Proces inovativ de
Evoluție Inovare Comunitate Creativă Crowdsourcing Inovare
Identificarea și definirea problemei de cercetare
Industrii Creative Antreprenoriat Inovare deschisă
Ju
stif
ica
rea
ba
zei
teo
reti
ce
Exemple de afaceri creative ce au îmbrățișat
inovarea deschisă
Model conceptual propriu privind performanța
proceselor de inovare deschisă
Exemple de comunități creative din mediul
online special dezvoltate pentru a găzdui
inovarea deschisă
Model conceptual propriu privind performanța
proceselor de inovare prin mediul online
Model conceptual FIRMĂ CREATIVĂ Model conceptual COMUNITATE CREATIVĂ
Metodologia de cercetare: Testare modele în cadrul a 6 Studii de Caz
3 la nivel de Firmă Creativă 3 la nivel de Comunitate Creativă
Prezentarea rezultatelor cercetării
Investigarea comparativă a studiilor de caz
Evidențierea proceselor de inovare Co-Creare Crowdsourcing
6
CAPITOLUL 1. INDUSTRIILE CREATIVE
Capitolul 1 al prezentei teze de doctorat a fost elaborat pornind de la obiectivul general
O1: Investigarea literaturii de specialitate privind industriile creative, iar în cadrul acestuia
autorul și-a propus ca obiective: trecerea în revistă a definițiilor conceptului de industrii creative;
identificarea tipurilor de industrii creative în lume; analiza bibliografică a modelelor de industrii
creative conform cărora țările/ regiunile unde au fost identificate înregistrează creșteri economice;
selectarea câtorva trăsături comune ale industriilor creative pe baza analizei bibliografice a
diverselor definiții identificate în literatura de specialitate; precum și analiza comparativă a
modelelor de industrii creative identificate.
Comunitatea Internaţională a cunoscut recent o varietate mare de studii și măsurători, în
funcţie de definiţiile particulare, cu privire la conceptul de industrii culturale, industrii creative și
economie creativă. Indiferent de termenul utilizat, acestea devin tot mai interesante ca și
componente strategice în dezvoltarea și bunăstarea ţărilor. Cu toate că termenul de industrie
creativă este destul de răspândit, definirea acestuia încă reprezintă o problemă ce stârnește
contradicții considerabile în mediul academic și cercurile celor care elaborează politici și strategii
în acest sens. Prin urmare, înțelesul termenului de industrie creativă variază de la o țară la alta.
Considerat a fi de origine relativ recentă, în curs de dezvoltare în Australia, începând cu
septembrie 1994, termenul de industrie creativă a înregistrat o și mai mare popularitate în anul
1997, atunci când factorii politici de decizie ai Department for Culture, Media and Sport (DCMS)
din Marea Britanie au înființat Creative Industries Task Force (UNCTAD; UNDP, 2010)
(UNCTAD; UNDP, 2008). Este demn de remarcat faptul că termenul de industrii creative, care s-
a dezvoltat continuu de atunci, a extins domeniul de aplicare al industriilor culturale dincolo de
arte și a marcat o schimbare de abordare a potențialelor activități comerciale care, până de curând,
erau considerate pur sau predominant non-economice (UNCTAD, 2004).
Termenul de industrii creative se referă la potențialul socio-economic al activităților ce fac
obiectul comerțului cu creativitatea, cunoștințele și informațiile (British Council, 2008-2011).
Definirea industriilor creative este de o foarte mare importanță în înțelegerea mărimii, formei și
competențelor cerute forței de muncă.
Definiţiile privind industriile creative au fost analizate în prezentul demers științific cu
scopul de a identifica cele mai importante trăsături care ar trebui să definească aceste industrii,
precum şi apariţia acestora. Pe toată perioada cercetării, întrebarea: Industrie Culturală, Industrie
Creativă sau Industrie Culturală și Creativă? a apărut mereu, stârnind permanent alte semne de
întrebare privind corectitudinea utilizării unuia dintre acești termeni.
7
Pornind de la faptul că specialiștii consideră că trebuie să existe o bază teoretică solidă
pentru orice definiție utilizată ca politică publică, mai ales dacă această definiție are consecințe
importante pentru modul în care orice tip de industrie, inclusiv cele ce fac obiectul acestei cercetări,
urmează a fi măsurate, precum și tipul de intervenție ce va fi adoptat (Stuart Cunningham, 2001,
p 19; Andy Pratt 2001, p. 63; John Hawkins 2002, p 7; Martin 2004; Chris Bilton & Ruth Leary
2004, p. 50) (Galloway & Dunlop, 2007), prezentarea unei istoriografii a termenilor utilizați în
cercetarea de față a fost necesară și prin urmare realizată de către autorul acesteia.
Dacă analistul de afaceri John Howkins susține faptul că conceptul de industrie creativă a
apărut prima dată în Australia, la începutul anilor 1990 (Hawkins, 2002), de fapt, pentru cei mai
mulți specialiști, momentul schimbării decisive în terminologie a avut loc odată cu alegerea
partidului New Labor în anul 1997 în Marea Britanie, ocazie cu care termenul de industrie creativă
a ajuns la ascendență în politica publică (O’Connor, 1999; Flew 2002; Caust 2003; Pratt 2004).
În consecință, în timp ce industriile culturale clasice au apărut din progresele tehnologice
ale începutului secolului XX, industriile creative sunt un produs al schimbărilor tehnologice de la
sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI. Astfel, noile tipuri de aplicații creative ale
tehnologiei înseamnă faptul că publicul nu se mai bazează nici pe stilul vechi al industriilor
culturale (divertisment produs în masă de către mari corporații) și nici pe consumul public în timp
real (artele). Întreprinderile creative mici aplică tehnologia într-un mod care amenință modelele de
afaceri constante a firmelor comerciale mari (Cunningham, 2001); (Uricchio, 2004).
După cum se desprinde din această cercetare, abandonarea termenului de cultural, în
favoarea celui de creativ este semnificativ în contextul economiei cunoașterii. Întrucât, inițial,
industriile culturale (radiodifuziune, film, publicare, muzică înregistrată) au fost încorporate în
politica culturală, în această nouă poziție de politică cultura a fost inclusă în cadrul unei agende a
industriilor creative a politicii economice, iar în acest proces aspectele sale distincte au fost
ascunse.
Tot în cadrul capitolulului 1 autorul prezintă și cele mai des utilizate definiții privind
termenul de industrie culturală, industrie creativă și industrie culturală și creativă, având în
vedere abordarea economică ce ar putea contribui la clarificarea unora dintre problemele din cadrul
acestei dezbateri. Definirea industriilor creative a reprezentat un real interes pentru diferite zone
geografice, astfel:
în Australia, Strategia Industriilor Creative a Guvernului Statului Queensland definește
industriile creative ca fiind industriile care se concentrează pe conectarea creativității cu
piețele comerciale, aceste industrii folosind creativitatea ca sursă de valoare, generând idei
8
în proprietate intelectuală (IP) nouă, folosind și comercializând apoi acel IP în moduri
inovatoare, de multe ori prin intermediul inter-acțiunilor din industrie pe bază de proiect
(CCi [ARC Centre of Excellence for Creative Industries and Innovation], 2007);
în S.U.A., cei de la American for the Arts au realizat o abordare conservatoare pentru
definirea industriilor creative, concentrându-se exclusiv asupra întreprinderilor implicate
în producția sau distribuția artelor. Astfel, industriile creative sunt compuse din
întreprinderi artistice care variază de la cele de tip non-profit: muzee, orchestre și teatre, la
cele de tip de-profit: companii de film, arhitectură și design (Americans for the Arts, 2015);
în Europa, DCMS definește industriile creative ca fiind „acele activităţi care își au originea
în creativitatea individuală, măiestrie, talent şi care au potenţialul de a genera belşug şi crea
locuri de muncă prin intermediul generării şi exploatării proprietăţii intelectuale” (DCMS,
1998).
Cât privește modalitatea de aplicare în România a definiţiei industriilor creative dată de
DCMS, se impune corelarea acesteia cu modul de clasificare a activităţilor economice din
România, mai exact cu nomenclatorul din Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională
(C.A.E.N.) (Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest, 2014).
Identificarea tipurilor de industrii creative a făcut, de asemenea, obiectul primului capitol,
cercetarea evidențiind faptul că industriile creative sunt formate din domenii vaste și se ocupă cu
interacțiunea diferitelor sectoare. Sectoarele aparținând industriilor creative variază de la activități
înrădăcinate în cunoștințele tradiționale și patrimoniul cultural, pornind de la festivități culturale
și artizanale la subgrupe mai tehnologice și orientate către servicii, precum audiovizualul și media
nouă. O parte dintre clasificările identificate sunt prezentate de literatura de specialitate sub formă
de modele, fiecare dintre acestea având o anumită justificare, în funcție de ipotezele cu privire la
scopul și modul de funcționare al industriilor creative.
Dintre modelele ce evidențiază diferite clasificări ale industriilor creative amintim:
Modelul DCMS: se bazează pe activități care necesită creativitate, iscusință, îndemânare, talent,
cu potențial de bunăstare și creare de locuri de muncă prin exploatarea proprietății intelectuale
(DCMS, 2001); Modelul cercurilor concentrice (Modelul TWF): se bazează pe originea și
difuzarea ideilor creative prin sunet, text și imagine din artele creative de bază (Throsby, 2001);
Modelul textelor simbolice: se bazează pe industriile interesate de producția industrială și
difuzarea/ diseminarea de texte simbolice (Hesmondhalgh, 2002); Modelul privind drepturile de
autor WIPO: se bazează pe industriile implicate direct sau indirect în crearea, fabricarea,
producerea, difuzarea și distribuția de drepturi de autor (WIPO, 2003); Modelul Americans for
9
the Arts: se bazează pe întreprinderile implicate în producția sau distribuția artelor (arte centrate
pe afaceri); Modelul UIS privind comerțul: se bazează pe bunuri și servicii culturale care intră
în comerțul internațional (UIS, 2005).
În vederea identificării acelor trăsături, caracteristici comune pentru toate modelele
enumerate anterior, o sinteză bibliografică asupra definițiilor industriilor creative a fost realizată
în acest prim capitol de către autorul cercetării, sinteză din care s-a desprins faptul că majoritatea
definițiilor sunt construite pe baza câtorva termeni, trăsături comune, mai bine zis a unor
combinații între acestea: creativitate, proprietate intelectuală, valori/ expresii culturale/
artistice, producție de social meaning, produse cu conținut artistic și cultural.
Figura 1.15. Principale trăsături comune ale industriilor creative
Capitolul 1 se finalizează cu prezentarea unei sinteze comparative a modelelor de
clasificare ale industriilor culturale și creative, pornind de la clasificarea industriilor culturale.
Autorul a realizat această sinteză comparativă în raport cu industriile culturale, conform primei
coloane, cu scopul: de a scoate în evidență expansiunea acestora către industriile creative, și de
a oferi un punct de plecare în realizarea unei propuneri de clasificare a industriilor creative, cu
aplicabilitate la nivelul României.
Industrii creative/ culturale
proprietate intelectuală
producție/ producție de social meaning
valori/ expresii
culturale/ artistice
bunuri și servicii
creative/
culturale
creativitate
Tabel 1.14. Sinteză comparativă a modelelor de clasificare a industriilor creative/ culturale
Industrii
Culturale
Industrii
Creative
DCMS -
NESTA
Industrii
Culturale și
Creative
UNCTAD
Industrii
Drepturi de
Autor
WIPO
Modelul
Cercurile
Concentrice
TWF-KEA
Modelul
Textelor
simbolice
White Paper
on Creativity
Italy
Americans for
the Arts
SUA
Industriilor
Creative în
Australia și Noua
Zeelandă
Agențiile
de presă
Cinema
Edituri
Muzică
TV&Radio
Arhitectură
Arte și
antichități
(piața
artelor)
Artele
spectacolului
Design
Editura
Fashion
Film
Jocuri
electronice
Meșteșugărit
Muzică
Publicitate
Software
TV& Radio
Moștenire
Artizanat,
Festivaluri și
Sărbători:
Expresii
tradiționale
culturale
Site-uri
culturale:
Sit-uri
argheologice
Muzee
Biblioteci
Expoziții
Arte
Artele
vizuale:
Pictură
Sculptură
Fotografie
Antichități
Artele
specatcolului:
Muzică live
Teatru
Dans, Operă,
Circ, Păpuși
Industrii de
Drepturi de
Autor
Principale
Servicii de
publicitate
Societăți de
gestionare a
colecției
drepturilor
de autor
Filme și
video
Muzică
Teatru și
operă
Presă și
literatură
Software și
baze de date
Televiziune
și radio
Fotografie
Artă vizuală
și grafică
Nucleu
(core)
Artele
vizuale
Artele
spectacolului
Moștenirea
Culturală
Industrii
culturale
Film
Editură
Muzică
TV&Radio
Jocuri video
Industrii
Creative
Modă
Design
Arhitectură
Publicitate
Industrii
conexe Suporturi
audio-video
Produse
electronice
Industrii
culturale
principale
Publicitate
Film
Internet
Muzică
Activități
editoriale
Televiziune
și Radio
Jocuri și
video pe
calculator
Industrii
culturale
periferice
Creații
artistice
Industrii
culturale
de
frontieră
Electronice
de consum
Modă
Software
Sport
Cultură
materială
Modă
Design
Vin&Mâncare
Industrii de
conținut
Film
Softare
Editură
Publicitate
TV&Radio
Moștenire
istorică și
culturală
Moștenire
culturală
Arhitectură
Muzică și
Artele
spectacolului
Arta
contemporană
Artele
spectacolului
Muzică
Teatru
Dans
Operă
Servicii și
facilități
Inerpreți
(neclasificați
în altă parte)
Artele vizuale
și Fotografia
Meșteșugărit
Artele vizuale
Fotografia
Serviciile
Muzee și
colecții
Muzee
Grădini
botanice și
zoologice
Societatea
istorică
Planetariu
Muzică și Artele
Spectacolului
Muzică:
Compoziție
muzicală
Spectacol muzical
Înregistrare
muzicală
Editare compoziție
muzicală
Artele
spectacolului:
Artele spectacolului
în general
Spectacole de dans
și balet
Artă dramatică
Locații pentru
Artele spectacolului
Spectacol de operă
11
Industrii
Culturale
Industrii
Creative
DCMS -
NESTA
Industrii
Culturale și
Creative
UNCTAD
Industrii bazate
pe drepturi de
autor
WIPO
Modelul
Cercurile
Concentrice
TWF-KEA
Modelul
Textelor
simbolice
White
Paper on
Creativity
Italy
Americans
for the
Arts
SUA
Industriilor
Creative în
Australia și Noua
Zeelandă
Media
Editare și
mass-media
printată:
Cărți
Presă
Alte
publicații
Audiovizual:
Film
Televiziune
Radio
Alte
radiodifuziuni
Creații
funcționale
Design:
Interior
Grafic
Modă
Bijuterii
Jucării
Media nouă:
Arhitectura
Industrii de
Drepturi de
Autor
Interdependente
Materiale de
înregistrare goale
Electronice de
consum
Instrumente
muzicale
Hârtie
Fotocopiator,
echipament
fotografic
Fabricarea,
vânzarea cu
ridicata și cu
amănuntul de:
Televizoare
Radio
CD recordere
Calculatoare și
echipamente
Instrumente
cinematografice
Producția de
instrumente
optice și
fotografice
Film,
Radio și
Televiziune
Filmele de
animație
Televiziune
Radio
Design și
Editură
Arhitectură
Design
Editură
Publicitate
Școlile și
Serviciile
de Artă
Consilii de
Artă
Școli de
Artă și
Instrucție
Agenți
Film, Radio, TV
Radio:
Producția de
programe radio
Producția de filme
Efectele speciale de
film post producție
Scriere de scenarii
de film
Transmisia TV
Biblioteci de film și
video
12
Industrii
Culturale
Industrii
Creative
DCMS -
NESTA
Industrii
Culturale și
Creative
UNCTAD
Industrii
bazate pe
drepturi de
autor
WIPO
Modelul
Cercurile
Concentrice
TWF-KEA
Modelul
Textelor
simbolice
White
Paper on
Creativity
Italy
Americans
for the
Arts
SUA
Industriilor Creative
în Australia și Noua
Zeelandă
Media nouă/
Servicii
Creative:
Arhitectură
Publicitate
Cercetare și
dezvoltare
culturală și
recreațională
Digitală și
alte servicii
creative
asociate
Industrii de
Drepturi de
Autor
Parțiale
Arhitectură
Îmbrăcăminte,
încălțăminte
Design
Modă
Bunuri
gospodărești
Jucării
Publicitate și
Marketing
Servicii:
Servicii de publicitate
Servicii de marketing
Publicitate
Software și Conținut
Interactiv
Software:
Dezvoltare de software
Publicarea Produselor
software
Conținut Interactiv:
Dezvoltarea de Internet
Multimedia
Dezvoltarea Jocurilor
online și Interactive
Editori de Jocuri
Interactive
Furnizori de Servicii de
Internet Multimedia
Editarea Conținutului
Internet Multimedia
Edituri
Editare:
Plublicare/Editare Ziare
Publicații Periodice
13
Industrii
Culturale
Industrii
Creative
DCMS -
NESTA
Industrii
Culturale și
Creative
UNCTAD
Industrii
bazate pe
drepturi de
autor
WIPO
Modelul
Cercurile
Concentrice
TWF-KEA
Modelul
Textelor
simbolice
White
Paper on
Creativity
Italy
Americans
for the
Arts
SUA
Industriilor Creative
în Australia și Noua
Zeelandă
Editarea de Cărți
Compoziție/Compunere:
Scris
Biblioteci
Arhitectură, Design și
Arte Vizuale
Design:
Arhitectură
Artă grafică și Ilustrație
Design de Bijuterii
Design de Vestimentar
Design de Interior
Design de Produs
Arhitectură Marină
Alte tipuri de Design
Specializat
Arte vizuale:
Muzee și Galerii
Arte vizuale, Pictori,
Sculptori
Fotografie
14
Contribuțiile autorului din cadrul primului capitol sunt următoarele:
Analiza stadiului actual al cunoașterii cu privire la ceea ce înseamnă industriile creative și
modul de clasificare ale acestora la nivelul diferitelor țări.
Identificarea și prezentarea unor modele de industrii creative, considerate forțe motrice în
dezvoltarea economică a unei țări.
Realizarea unei analize comparative a modelelor de industrii creative în vederea selectării
unor trăsături comune ale acestora.
Identificarea unor trăsături comune pentru industriile creative ca bază pentru oferirea unei
definiții la nivelul României.
Realizarea unei sinteze comparative a industriilor culturale și creative, în raport cu
industriile culturale.
15
Capitolul 2. INDUSTRIILE CREATIVE LA NIVEL
NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL
Primul obiectivul general O1: Investigarea literaturii de specialitate privind industriile
creative a constituit și baza de pornire pentru elaborarea celui de-al doilea capitol al tezei de
doctorat, capitol în care autorul cercetării a avut ca obiective: analiza genezei, evoluției și stadiului
actual al cunoașterii privind industriile creative în Australia, America și Europa, cu accent pe
Marea Britanie și România; identificarea principalelor organisme, instituții din domeniul
industriilor creative, precum și a celor care se ocupă și de aceste industrii, evidențiind principalele
cercetări, studii și rapoarte ale acestora în domeniu; identificarea politicilor privind industriile
creative la nivel internațional: în America și Australia, precum și în Europa; identificarea
politicilor privind industriile creative la nivel național; listarea clasificărilor industriilor creative
existente în lume identificate în literatura de specialitate; identificarea direcțiilor de cercetare a
industriilor creative.
Analiza aprofundată a industriilor creative realizată de autor în acest capitol a fost realizată
urmărind trei aspecte importante, în următoarea ordine:
Figura 2.1. Aspectele abordate în vederea analizării industriilor creative la nivel național și internațional
Dacă primele două aspecte au fost analizate și prezentate în mod separat pentru Australia,
America și Europa, în cazul celui de-al treilea autorul s-a concentrat pe identificarea direcțiilor de
cercetare doar la nivel European. Practic s-a urmărit trecerea în revistă a situației industriilor
creative din momentul apariției acestora pe cele trei continente, considerate adevărate promotoare
ale acestor tipuri industrii. La nivelul Europei, autorul și-a propus și a realizat o analiză separată a
industriilor creative din Marea Britanie față de celelalte țări, având în vedere faptul că aici a fost
utilizat pentru prima dată termenul de industrie creativă la nivel european, definiție ce a fost
ulterior preluată și de multe alte țări europene. Pe lângă definiție, diferite țări europene au preluat
ca model de bune practici și diferitele tipuri de clasificări sau politici privind industriile creative
regăsite la nivelul Marii Britanii, adaptându-le la practicile lor naționale. Prin urmare, Marea
Britanie constituie un etalon pentru majoritatea țărilor europene care, de la apariția acestor industrii
și pe continentul european, au făcut și fac eforturi imense de a exploata creativitatea, de a evidenția,
demonstra rolul industriilor creative, impactul lor economic și social pentru dezvoltarea
economică, atât la nivel național, cât și local, regional.
Geneză și evoluție Impactul economic și social
Direcții de cercetare
16
Analiza genezei și evoluției industriilor creative în lume a scos la iveală faptul că, indiferent
de modul în care sunt definite, aceste tipuri de industrii reprezintă deja componente semnificative
ale economiei avansate, creativitatea fiind considerată motorul schimbărilor sociale și economice
ale secolului curent. John Howkins, citat de John Hartley (Hartley, 2005), argumentează faptul că,
să continuăm să gândim doar la o societate a informației nu mai este de ajuns (Howkins, 2001).
Conform acestuia, perioada informației a început de mult să lase loc la ceva mult mai provocator,
și anume creativității, care, așa cum afirmă Richard Florida, „este acum sursa decisivă pentru
avantaj competitiv” (Florida, 2002).
Pornind de la analiza industriilor creative în cele trei zone geografice, autorul a realizat în
acest capitol o evidențiere a faptului că, indiferent de modul în care sunt definite sau clasificate,
industriile creative reprezintă centrul economiei creative, aducând acesteia o contribuție vitală,
jucând un rol important în dezvoltarea socială și culturală globală și contribuind la o mai bună
conectare a bogăției culturale europene și a capacităților creative la activitățile economice,
performanța economică și înființarea de locuri de muncă.
Creșterea Produsului
Brut în sectoarele de
muzică, artele
spectacolului, design,
dezvoltare software
și arte vizuale;
Creșterea gradului de
ocupare a forței de
muncă și a locurilor
de muncă;
Dezvoltarea
afacerilor creative.
Apariția unui index
creativ: Global
Creative-Class Index;
Impact asupra
dinamismului cultural;
Crearea și dezvoltarea
conținutului cultural
(creșterea producției
culturale);
Creșterea gradului de
ocupare a forței de
muncă creative;
Impact major asupra
producțiilor de film,
jocuri de calculator și
televiziune.
Creșterea gradului de
ocupare a forței de
muncă la nivelul
Uniunii Europene;
Înregistrarea unei
creșteri a Produsului
Intern Brut la nivel
de țară;
Apariția unor centre
culturale care
stimulează economia;
Stimularea
atractivității centrelor
urbane;
Înregistrare de
progres din
perspectiva inovării
și competitivității.
Impactul Economic și Social al Industriilor Creative
AUSTRALIA AMERICA EUROPA
17
Studiile de cercetare privind industriile creative realizate de-a lungul anilor (fie la nivel
global sau European, național sau regional), identificate și analizate de către autorul cercetării în
vederea încadrării a temei de studiu în literatura de specialitate, au demonstrat industriile culturale
și creative au o dimensiune considerabilă când vine vorba de numărul de întreprinderi, valoarea
adăugată și ocuparea forței de muncă. În consecință, pornind de la analiza impactului economic și
social în lume realizat în cadrul acestui capitol, s-a putut evidenția faptul că industriile creative în
lume au determinat creșteri economice semnificative, fiind considerate și motoarele economiei
cunoașterii, precum și deschizătoare de drumuri pentru alte industrii sau servicii.
Autorul a pus accentul pe industriile creative la nivel European, cercetând separat situația
industriilor culturale și creative din U.K. și România, datorită importanței acestora în stimularea
creșterii economice, a înființării de locuri de muncă, precum și a inovării, concluzionând că
Uniunea Europeană urmărește să facă aceste industrii tot mai vizibile, punând accentul pe
schimbarea economiei europene față de producția tradițională către servicii și inovare.
Practic, inovarea, respectiv, inovarea deschisă este termenul cel mai potrivit de utilizat
atunci când vorbim despre industriile culturale și creative la orice nivel și în orice fel: în realizarea
de produse, oferirea de servicii (experiențe), orientarea către un anumit tip de model de afacere,
crearea de comunități colaborative, implicarea stakeholderilor, etc. Efectele pozitive asupra
sistemelor regionale de inovare, efectele de migrare din cadrul altor industrii și oferirea de locuri
de muncă orientate spre viitor prin intermediul industriile culturale și creative sunt utilizate în
contextul revitalizării și repoziționării economice a orașelor și regiunilor, așa cum o demonstrează
și orașele creative alese prin intermediul programului Europa Creativă (Sibiu-România).
Întrebările importante adresate în cercetările întreprinse se referă la accesul și utilizarea
digitalizării, posibilitățile de cooperare între industriile culturale și creative și economia globală,
accesul la finanțare, precum și importanța acestora pentru dezvoltarea regională și rolul deținut în
sistemele regionale de eco-inovare. Pentru a le întâmpina, numeroase strategii și măsuri de sprijin
(de la servicii de consultanță și sprijin financiar, instruire și îndrumare, măsuri de sensibilizare a
stakeholderilor - clienți, instituții publice sau publicul larg -, la inițiativele de clustere și la
schemele de finanțare), precum și politici, identificate și prezentate de autorul cercetării în acest
capitol, au fost dezvoltate la nivel european, național și regional pentru a promova dezvoltarea
competitivă a acestor industrii emergente, aflate la intersecția dintre arte, afaceri și tehnologii
digitale, prin abordarea diferitelor provocări și domenii politice.
În ultimii ani industriile culturale și creative au câștigat în mod constant o importanță mai
mare decât oricare alt sector. Prin forța proprie, dată în principal de abundența ideilor de afaceri,
18
cât și prin puterea de a crește atractivitatea orașelor și regiunilor pentru alte industrii, acestea sunt
acum percepute ca și factor cheie de progres în ceea ce privește inovarea și competitivitatea
economiei europene în ansamblu.
Mai mult, într-un context mai global, industriile culturale și creative europene sunt cruciale
pentru efortul de a defini și scoate în evidență unicitatea Europei, structura economică și identitatea
sa culturală. Datorită rezultatelor acestor industrii, caracterizate de o diversitate și interconectare
ridicată, țelul U.E. de a fi un actor economic global și principalul promotor al schimbărilor socio-
economice este întărit. Este nevoie așadar de consolidarea și dezvoltarea acestor atuuri.
Industriile creative în România s-au dovedit și ele a fi adesea rentabile, generând creștere
economică, fără ca resursele publice să aibă de suferit. Ca și în cazul altor țări de la nivelul U.E. și
nu numai, și în România unele sectoare culturale și creative pot fi mai bine reglementate, altele
având însă nevoie de mai multă încredere când vine vorba de jucătorii din sectorul privat. Unele
componente, cum ar fi și serviciile de conservare ale patrimoniului român, depind foarte mult de
bugetele publice, sponsorizările din mediul de afaceri fiind greu de identificat (Gabor, 2014).
Deși România are o economie mai slab dezvoltată, estimările privind aportul industriilor
creative la aceasta demonstrează că dețin un adevărat potențial de creștere, ca și în cazul țărilor
membre U.E., potențial care s-a dovedit a fi mult mai rapid față de restul economiei. În ciuda
diverselor controverse, statisticile în domeniu permit afirmarea faptului că și în România
importanța industriilor creative este în creștere.
La ora actuală, sectoarele creative și culturale românești reprezintă o prioritate pentru
progresul economiei țării în următoarele decenii, bucurându-se de sprijinul direct al Ministerului
Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, care, alături de Ministerul Culturii și
Ministerul Fondurilor Europene, este responsabil pentru proiectul România competitivă: un
proiect pentru o dezvoltare economică sustenabilă, ce își propune creșterea contribuției sectoarelor
creative și culturale românești prin creșterea PIB-ului până în anul 2020 de la 7% la 10% (INCFC,
2017). Introducerea sectoarelor culturale și creative românești printre domeniile pentru perioada
2014-2020 s-a datorat dinamicii tot mai accentuate a acestora din ultimii ani, dinamică vizibilă atât
înainte de declinul din anul 2009, dar și după acest an de cumpănă pentru economia românească
în general, de când au reușit să iasă, treptat, din zona de umbră a politicilor publice, începând astfel
să ocupe un loc tot mai important în programarea strategică la nivel național (Cojanu, Pîslaru, &
Botezatu, 2016).
Capitolul al doilea al prezentului demers științific se încheie cu prezentarea principalelor
direcții de dezvoltare și de cercetare identificate de către autor la nivelul U.E. Astfel, tranziția în
19
mediul online și digitalizarea este văzută ca principala direcție de dezvoltare și cercetare aplicată
în vederea creșterii domeniului industriilor creative și culturale europene. Având în vedere acest
lucru, se degajă principalele direcții de dezvoltare și cercetare, precum și scopurile bine definite
pentru punerea în practică a acestora:
Revigorarea, pe alte coordonate, la nivel european a programelor dedicate industriilor
creative, în special partea care se referă la abordarea intersectorială, ca un întreg, în
detrimentul abordării doar pe fiecare sector în parte;
Partajare de know-how, atât la nivel sectorial, cât și prin intermediul unor programe de
genul Erasmus +;
Implementarea direcțiilor de acțiune prevăzute în programe precum Horizon 2020, care au
ca scop creșterea inovării în I.T. și IMM-uri;
Canalizarea către sectoarele din industriile culturale și creative a fondurilor europene
pentru coeziune, pentru dezvoltare regională ori socială (Austrian Institute for SME
Research and VVA Europe , 2016).
În mod real, aceste direcții și preocupări în dezvoltarea industriilor culturale și creative pot
fi observate în sprijinul transferului inovării, know-how-ului către domenii precum școli, centrale
electrice, infrastructura smart, arhitectură, design, reducerea consumului de energie și a costurilor
pentru construcții etc. European Creative Business Network (ECBN) estimează că peste 1% din
planurile de investiții ale U.E. până în anul 2020 vor fi atrase către transferul de inovare dinspre
aceste industrii spre proiectele de infrastructură, aflate în diverse stadii de implementare, atât
pentru proiecte existente, cât și cele ce urmează a fi propuse și demarate.
Printre contribuțiile autorului în cadrul acestui capitol se numără și:
Realizarea unei sinteze de ansamblu cu privire la ceea ce înseamnă industriile creative,
pornind de la definiții, clasificări, până la impactul economic și social al acestora la
dezvoltarea economică, socială și culturală globală, cu accent pe Europa;
Crearea unui cadru de analiză al industriilor creative la nivel internațional, prin
evidențierea unor aspecte importante privind impactul economic al acestora;
În final, pornind de la analiza și rezultatele sintezei de ansamblu a sectoarelor creative,
schițarea și identificarea direcțiilor de cercetare viitoare privind industriile creative,
precum și a unor recomandări importante cu privire la dezvoltarea continuă a acestora, cu
scopul de a devenit tot mai vizibile în toate țările europene.
20
Capitolul 3. ANTREPRENORIATUL ÎN INDUSTRIILE CREATIVE
Pornind de la obiectivul general O2: Identificarea şi explorarea particularităţilor
antreprenoriatelor creative, în cel de-al treilea capitol autorul a urmărit atingerea următoarelor
obiective: analiza stadiul actual al cunoașterii privind conceptul de antreprenoriat de la apariție
până în prezent, prezentarea câtorva definiții relevante ai termenilor antreprenoriat și antreprenor,
rolurile cheie ale acestora (ca factori de decizie), etc.; identificarea principalelor caracteristici/
trăsături/ calități/ competențe antreprenoriale; prezentarea modelului conceptual și a etapelor
antreprenoriatului conform Global Entrepreneurship Monitor (GEM), de la apariție până în
prezent; definirea conceptului de antreprenoriat în industriile creative, pornind de la cel de
antreprenoriat tradițional; identificarea tipurilor și caracteristicilor antreprenorilor/
antreprenoriatelor creative; înțelegerea termenului de economie creativă, pornind de la explicarea
naturii forței de muncă creativă; identificarea unor tehnologii ce vin în sprijinul afacerilor creative.
În capitolul al doilea, autorul realizează o prezentare a celei de-a doua părți a temei de
studiu și încadrarea acesteia în literatura de specialitate, încercând să identifice cele mai importante
și recente accepțiuni privind termenii de antreprenoriat și antreprenor în industriile creative, pe
scurt antreprenoriat/ antreprenor creativ.
În vederea identificării și evidențierii conceptului de antreprenoriat în industriile creative,
autorul cercetării de față a pornit la drum cu identificarea și prezentarea conceptului de
antreprenoriat. Cercetând în acest sens literatura de specialitate (management și economie) s-a
putut constata într-o primă fază varietatea de definiții ai termenului de antreprenoriat (tabelul 3.1),
provenind din diferite perspective teoretice, precum și cea a inovației, care este legată de termenul
de antreprenoriat, conform unor specialiști în domeniu.
Cercetările întreprinse au evidențiat faptul că în literatura economică nu există un consens
în ceea ce privește definirea antreprenorului. Evoluția teoriilor privind antreprenoriatul și
antreprenorul debutează din evul mediu, iar în perioada respectivă desemna persoana responsabilă
de proiectele de producție la scară largă (Hisrich & Peters, 2002). În secolul al XVII-lea,
antreprenorul reprezenta persoana care își asuma riscuri pentru profit (sau pierdere) în cadrul unui
contract cu valoare fixă cu guvernul. Începând cu secolul al XVIII-lea, antreprenoriatul a început
să fie subiect de discuție și analiză pentru economiști, continuând să atragă interesul acestora şi în
secolul următor.
Cea mai veche definiţie datează din secolul al XVIII-lea și descrie antreprenoriatul, din
punct de vedere economic, ca procesul de asumare a riscului de a cumpăra la anumite preţuri
cunoscute şi de a vinde la preţuri incerte. Această definiţie la rândul său a fost extinsă mai târziu
21
de către economişti, incluzând şi conceptul de a aduce împreună factorii de producţie, ca apoi
conceptul de inovare să fie şi el adăugat, inovare ce poate fi a unui proces, a unei pieţe, a unui
produs, a unui factor sau chiar a unei organizaţii. Definiţiile ulterioare descriu antreprenoriatul ca
implicând crearea de noi întreprinderi, avându-l pe antreprenor ca fondator (Di-Masi, 2000).
Tabel 3.1. Roluri cheie ale antreprenorului, respectiv antreprenoriatului în anii 1900
Autor Anul Ce este antreprenoriatul/ antreprenorul?
Richard Cantillon 1925 persoana care își asumă riscuri, diferită de cea care oferă
capital
Joseph Schumpeter 1934 persoană inovatoare care dezvoltă o tehnologie netestată încă
Frank Knight 1942 persoana ce are ca funcție principală asumarea incertitudinii
legată de diverse evenimente ce pot să apară (o schimbare a
comportamentului consumatorului), protejând astfel toate
celelalte părți interesate împotriva acestuia
Peter Drucker 1964 persoana care maximizează oportunitățile
Alfred Marshall 1964 persoana care încearcă în mod continuu să reducă costurile
Jean-Baptiste Say 1971 persoana care redirecționează resursele economice dintr-o
zonă defavorabilă într-o zonă cu productivitate, a cărei
calitate principală este de a avea o judecată bună
rolul antreprenorului este separat de cel al capitalistului
Albert Shapero 1975 persoana cu inițiativă, ce organizează unele mecanisme
sociale și economice și își asumă riscuri
Robert Hisrich 1985 procesul de a crea ceva diferit și cu valoare, investirea
timpului și a resurselor necesare, asumarea unor riscuri
financiare, psihologice și sociale corespunzătoare și primirea
recompenselor și satisfacțiilor economice și personale
Howard Stevenson &
Carlos Jarillo
1990 procesul prin care indivizii, fie ei înșiși, fie în interiorul unei
organizații, urmăresc oportunități fără a ține seama de
resursele pe care le controlează în prezent (Stevenson &
Jarillo, 1990).
William Bygrave &
Charles Hofer
1991 persoana care percepe o oportunitate și creează o organizație
care să o urmărească (Bygrave & Hofer, 2002).
România la rândul ei acordă o atenție deosebită dezvoltării unui mediu antreprenorial
sănătos în toate tipurile de industrii, numeroase proiecte și programe desfășurându-se periodic în
vederea sprijinirii inițiativelor antreprenoriale de a prospera.
Deși nu există un acord general privind modul de definire a antreprenoriatului, așa cum
autorul cercetării a evidențiat anterior, fie că este vorba de un risc, de crearea întreprinderii sau de
stimularea inovării, există însă un acord mai mic referitor la felul în care acest lucru poate fi definit
în cadrul sectorului cultural și creativ. Câteva dintre cele mai populare definiții ale acestor tipuri
de industrii identificate și prezentate în cadrul capitolul 3 sunt:
din perspectivă ocupațională: antreprenorii culturali și creativi dețin și gestionează
întreprinderea lor de afaceri ca un antreprenor general. Proprietari de afaceri care creează,
la rândul lor, valoare. Antreprenorul creativ este un creator de valoare economică
(Sternberg & Wennekers, 2005) (HKU, 2010);
22
un nou mod de a gândi, o nouă atitudine, şi anume de a căuta oportunități în mediul unei
organizații culturale, în ceea ce priveşte misiunea culturală ca punct de plecare (UNCTAD;
UNDP, 2010);
înseamnă a avea idei creative și a le urmări într-un mod comercial, cu scopul de a obține
un profit; totuși, acest profit în sine nu reprezintă motorul antreprenoriatului, ci
creativitatea și posibilitatea de a construi ceva, împlinirea de sine sau capacitatea de a
urmări propriile interese creative (HKU, 2010);
este o combinație între partea antreprenorială și cea creativă, de aici și prescurtarea de
antreprenoriat creativ, termen ce definește activitatea antreprenorilor din cadrul afacerilor
aparţinând unuia dintre cele 9 sectoare ale industriilor creative (DCMS, 2015), deoarece
afaceri frumoase şi de succes pot fi înfiinţate în oricare dintre acestea: de la arhitectură,
design, publicitate, până la muzică, dans, artizanat etc., cu condiţia de a respecta
principalele reguli ale unei iniţiative antreprenoriale.
Din termenul de antreprenoriat în industriile creative (antreprenoriat creativ) derivă
termenul de antreprenor în industriile creative (antreprenor creativ), ce se ocupă cu realizarea unei
strategii, design organizațional și leadership în context creativ sau cultural. Această noțiune îi
caracterizează pe acei antreprenori talentați și de succes, capabili de a transforma propriile idei în
produse și/ sau servicii pentru societate (UNCTAD; UNDP, 2010).
Antreprenorul creativ diferă de antreprenorul general prin faptul că primul este preocupat
cel mai mult de crearea şi exploatarea capitalului creativ sau intelectual. În mod esenţial,
antreprenorii creativi sunt investitori în talent – propriul talent sau al altora. Față de celelalte tipuri
de afaceri, afacerile creative sunt mult mai active în promovarea inovării, iar adevărata provocare
căreia trebuie sa îi facă faţă cei ce se încumetă să se angajeze într-un antreprenoriat creativ este
necesitatea de a găsi un echilibru între partea artistică, cea financiară şi cea de dezvoltare.
Dacă, în general, aproape toate industriile conțin cel puțin un element de creativitate,
industriile creative diferă prin faptul că valoarea pe care o oferă consumatorilor este furnizată doar
de creativitate, conform (UNCTAD; UNDP, 2010). Practic, intrările sunt de o dimensiune creativă,
chiar dacă rezultatele au o dimensiune funcțională. Având ca standard definiția industriilor creative
oferită de DCMS, preluată de mulți autori, cum ar fi și Flew (Flew, 2012), contribuțiile creației,
respectiv a culturii, se produc doar datorită talentului și abilităților individuale, iar rezultatele sunt
produse și/ sau servicii inovatoare, care trebuie să fie protejate de dreptul de autor (proprietatea
intelectuală) (Bujor, Avasilcai, & Alexa, 2017).
23
Tot în cadrul capitolului 3, autorul cercetării prezintă tipurile de antreprenori creativi
identificați plecând de la diferitele clasificări oferite de literatura de specialitate pentru antreprenori
în general. Astfel, acesta consideră faptul că, în funcție de caracteristicile lor definitorii,
antreprenorii creativi își pot găsi și ei locul în cadrul clasificărilor identificate de literatura de
specialitate, cum ar fi și cea oferită de către Institutul Global pentru Antreprenoriat, fie ca
antreprenori de afaceri mici și lifestyle (stil de viață), antreprenori sociali și nonprofit sau
întreprinzători creativi și inovatori.
De asemenea, luând în calcul ceea ce a fost identificat că îi caracterizează, în urma
cercetării întreprinse în cadrul acestui capitol privind antreprenorul creativ (pasiunea de a crea
ceva nou, perseverența lor de a face ideile lor reale cu credința puternică că vor ajuta lumea, că
ceea ce creează va răspunde rapid la schimbările de pe piață, faptul că lucrează foarte bine atât în
grupuri mici, cât și pe cont propriu, iubind să-și asume riscul, dorința lor de a obține independență
fiind ceea ce îi ajută să-și utilizeze pe deplin capacitatea creativă din momentul în care încep ziua,
fără a avea nevoie de un program special de lucru sau de birou, în general), precum și Modelul
NESTA al Sectoarelor Creative, autorul cercetării de față propune o clasificare a antreprenorilor
creativi în patru mari categorii diferite: antreprenori furnizori de servicii creative, antreprenori
producători de conținut creativ, antreprenori furnizori de experiențe creative și antreprenori
producători de obiecte originale creative.
Un alt punct acoperit în cadrul capitolul 3 a vizat identificarea caracteristicilor industriilor
culturale și creative, care dețin, la rândul lor, anumite caracteristici particulare ce le diferențiază
de alte tipuri de industrii. Pentru analizarea acestor caracteristici au fost luate în considerare câteva
aspecte precum: dimensiunea întreprinderilor din industriile creative, caracteristicile pieței
muncii din industriile creative, caracteristicile proceselor întreprinderilor din industriile creative
și condițiile de piață și schimbarea modelelor de afaceri (HKU, 2010).
Din punct de vedere al dimensiunii, cercetările întreprinse în acest sens au scos la iveală
faptul că majoritatea industriilor creative sunt întreprinderi foarte mici, aproape 60%, cu doar 1
până la 3 angajați, iar caracteristicile structurale ale acestora impun o cerință de a menține un nivel
ridicat de competențe antreprenoriale dinamice pentru a rămâne competitive. Cât privește
carateristicile pieței muncii din industriile creative, întreprinzătorii culturali și creativi sunt mult
mai predispuși să dețină forme neconvenționale de angajare, locuri de muncă multiple, lucrătorii
culturali și creativi având nevoie de un venit minim pentru supraviețuire și un anumit grad de
securitate financiară; mulți dintre artiștii, scriitorii, regizorii, artiștii vizuali, meșteșugarii,
compozitorii, designerii și alții pot fi considerați liber profesioniști independenți.
24
După identificarea caracteristicilor acestor industrii, un alt obiectiv atins al capitolul 3 de
către autorul cercetării de față a constat și în identificarea caracteristicilor antrprenorilor creativi.
Antreprenorul creativ împărtășește cu antreprenorul tradițional o serie de caracteristici, cum ar fi
dorința de a-și asuma riscuri în fața incertitudinii (HKU, 2010), precum o eventuală pierdere a
capitalului de afaceri sau a securității financiare personale sau riscurile asociate cu rezultatul incert
al unei întreprinderi antreprenoriale (Knight F. , 1921); vigilența oportunității, punând accentul pe
detectarea oportunităților antreprenoriale fie pentru profit financiar, fie pentru un nou conținut
(HKU, 2010), vigilență ce permite antreprenorului să exploateze oportunitățile de piață care au
fost trecute cu vederea sau nu au fost descoperite de ceilalți (Kirzner, 1973); văd schimbarea ca
pe ceva normal și sănătos (Drucker, 1985).
Pornind de la cele 11 aptitudini antreprenoriale esenţiale necesare pentru a mări șansele de
succes în orice efort întreprins, nu doar în antreprenoriat (Gordon, 2012) și de la lista cu cele 11
reguli pentru antreprenorii creativi de succes (Howkins, 2001), autorul cercetării de față a realizat
o analiză comparativă între cele două liste, căutând atât similarități, cât și diferențieri între
antreprenorii tradiționali (prima coloană) și antreprenorii creativi (a doua coloană).
Figura 3.16. Caracteristicile antreprenorului creativ: analiză comparativă (Bujor & Avasilcai, 2016)
Să evalueze cu exactitate situația actuală
Să adopte o viziune îndrăzneață
Să comunice eficient
Să negocieze viguros, win-win
Să utilizeze brainstorming-ul
Să rezolve probleme
Să ia decizii adecvate
Să mobilizeze resurse puternice
Orientat către decizii
Să fie de neoprit
Să aibă un comportament responsabil
Să se inventeze
Să prioritizeze ideile, nu datele
Să fie nomad
Să fie definit de propriile activități, mod
de gândire, de a vedea lucrurile
Să fie adeptul studiului pe viață, să
împrumute, să inoveze
Să exploateze faima și celebritatea
Să trateze ce este virtual ca real și invers
Să fie bun, deoarece bunătatea este un
factor de succes
Să admire succesul în mod deschis
Să fie ambițios și curajos
Să se distreze
Să comunice eficient
25
În urma realizării asocierilor două trăsături ce aparțin clasificării lui Gordon au rămas fără
o asociere, autorul cercetării neputând realiza o potrivire corectă cu trăsăturile din lista lui
Howkins: Să utilizeze brainstorming-ul și Să comunice eficient. Însă, pornind de la ideea că
artistul/ creativul comunică prin arta/ creația sa, autorul cercetării consideră că această trăsătură
poate fi adăugată listei lui Howkins ca regulă pentru ca un antreprenor creativ să fie de succes.
Pentru a evidenția acestă asociere, în figura 3.16 a fost adăugată o nouă celulă la capătul listei lui
Howkins, proiectată separat față de celelalte și direcționată din lista lui Gordon cu o linie
întreruptă. Pe de altă parte, două reguli care definesc un antreprenor în industriile creative nu se
regăsesc în lista lui Gordon: să fie nomad și să se distreze.
Tot în cadrul acestui capitol, autorul a considerat necesar a clarifica și ce este natura forței
de muncă creativă, neputându-se înțelege bine termenul de economie creativă dacă nu se înțelege
la ce anume se referă acest tip de forță de muncă. Practic aceasta nu se referă strict la forța de
muncă din industriile creative, ci reprezintă combinația dintre ocupațiile (locurile de muncă)
creative și ocuparea forței de muncă în industriile creative.
Figura 3.17. Natura forței de muncă creativă
De-a lungul cercetărilor realizate privind industriile creative și a clasificării acestora, în
special în România, autorul cercetării a întâmpinat deseori întrebări referitoare la gradul de
înțelegere a diferenței dintre industriile creative și forța de muncă creativă, respectiv locurile de
muncă creative. Pornind astfel de la întrebarea: „De ce industria auto nu este o industrie creativă?”
se poate realiza o mai bună diferențiere, oferind în același timp și o explicație clară asupra unui
sector al industriei creative, a locurilor de muncă aferente și a unui loc de muncă creativ care poate
fi găsit în orice tip de industrie. Pentru a realiza această diferențiere și a oferi o explicație clară,
autorul cercetării a utilizat Tridentul Creativ, un instrument, o metodă utilă pentru a arăta diferitele
valori ale locurilor de muncă creative și ale sectoarelor creative ce realizează următoarea
diferențiere privind forța de muncă creativă: specialistul creativ este cel care lucrează într-un
Forța de muncă creativă
Ocupațiilecreative
Forța de muncădin industriile
creative
26
sector al industriilor creative, fiind ocupat în mod creativ (realizând activități creative); angajatul
suport, care, chiar dacă lucrează în cadrul industriilor creative, nu desfășoară activități creative;
creativul încorporat, este ocupat în mod creativ, ca și specialistul creativ, dar nu funcționează în
cadrul industriilor creative (CCI, ARC Centre of Excellence for Creative Industries & Innovation,
2007).
Conform Tridentului Creativ, cel mai bun răspuns la întrebarea anterioară este că în cadrul
unei industrii auto se găsesc creativi încorporați. Acest tip de industrie nu a fost clasificată ca o
industrie creativă, dar în cadrul acesteia există numeroase locuri de muncă creative, pe lângă
celelalte care nu sunt catalogate drept creative, cum ar fi designerul în cadrul industriei auto sau
un grafic designer în diferite industrii non-creative.
Autorul cercetării de față a completat acest trident cu încă o altă categorie de forță de muncă
ce a apărut în ultima vreme: prosumatorii care pot fi considerați o forță de muncă creativă, cu
anumite limitări. Definit ca unul „care estompează distincția dintre un consumator și un
producător” (CISCO, 2008), un prosumator poate fi considerat un tip de forță de muncă, având în
vedere că poate participa la co-crearea de bunuri sau dezvoltarea de servicii diferite pentru o
companie.
Figura 3.19. Tridentul Creativ și locul Prosumatorului în cadrul acestuia, dezvoltare proprie (Bujor,
Avasilcai, & Alexa, 2017)
În finalul capitolului 3, autorul prezintă tipurile de tehnologii ce sprijină afacerile creative
prin propunerea unui model propriu de analiză ce vizează tehnologia și performanța afacerii
creative, tehnologia creativă putând fi privită în două moduri: ca sector tehnologic care sprijină
sectoarele industriilor creative și ca sector în sine al industriei creative.
Prosumator
27
Figura 3.20. Tehnologia și performanța afacerii în Industriile Creative - model propriu de analiză (Bujor &
Avasilcai, 2016)
Conform figurii 3.20, sectorul IT (Internet și Tehnologie) sprijină toate industriile creative,
iar gradul de dezvoltare al acestora are un impact mare asupra lor, pe mai multe niveluri: crește
viteza și calitatea producției produselor și/ sau serviciilor creative; crește viteza accesului la
informații (de o calitate mai bună); comunicarea interactivă cu părțile interesate; avantajul
competitiv pe piață prin promovare (on și off line); posibilitatea de a găsi soluții (mai bune) la
diferite probleme, etc. În același timp, toate sectoarele care se află în zona centrală se bazează, de
asemenea, pe tehnologiile lor specifice. Software-ul și serviciile informatice pot sprijini
majoritatea industriilor creative, mai puțin piețele de artă și de antichități și artizanat. Aceste
sectoare, în special ultima, de obicei nu au nevoie de software special, cu atât mai puțin servicii de
calculator, deoarece se bazează pe artizanat, pe măiestrie individuală. Din acest motiv, în modelul
de mai sus, acestea se regăsesc în afara graniței roșii, considerând că se bazează mai mult pe
tehnologia specifică.
Folosind modelul NESTA al Industriilor Creative ca punct de plecare, autorul cercetării
evidențiază foarte bine modul în care IT-ul sprijină toate industriile creative prin intermediul unui
alt model propriu ce vizează impactul IT asupra celor patru tipuri de afaceri din industria creativă,
(figura 3.21).
28
Figura 3.21. Sensibilitate tehnologică - Impactul IT asupra celor patru tipuri de afaceri din industria
creativă, model propriu
Indiferent de tipul de tehnologie folosit în industria creativă, fie tehnologie creativă, fie
tehnologie specifică, aceasta a schimbat destinul acestor sectoare, în special al artei, prin faptul că
a dat o nouă dimensiune, determinând dezvoltarea explozivă de noi domenii, cum ar fi: cercetarea
artei; cercetarea prin arte; artă și tehnologie; uman și tehnologie. Spectacolul uimitor pe care
tehnologia îl poate oferi în spații publice sau în teatre contemporane arată, în timp ce ascunde, un
fenomen efervescent: interdisciplinaritatea la granița dintre două domenii ale cunoașterii,
cunoștințele științifice și cunoștințele artistice (Mandea, 2014).
Având în vedere toate elementele și luând în considerare caracteristicile specifice ale
industriilor creative identificate și prezentate în acest capitol de către autorul acestui demers
științific, privind dimensiunea și compoziția acestora, procesele lor de creare a produselor,
bunurile necorporale și inovațiile ascunse, schimbarea ecologiilor lanțului valoric, schimbarea
mediului digital și impactul pe care îl au asupra modelelor de afaceri și interacțiunii cu utilizatorul,
se poate concluziona faptul că afacerile creative au multiple provocări complexe.
Contribuțiile autorului din cadrul acestui capitol sunt următoarele:
Analiza stadiului actual al cunoașterii cu privire la ceea ce înseamnă antreprenoriatul
creativ, pornind de la antreprenoriatul general.
29
Listarea principalelor caracteristici/ trăsături/ calități/ competențe antreprenoriale.
Analiza comparativă a evoluției și modificărilor modelelor conceptuale și etapelor
antreprenoriatului conform Global Entrepreneurship Monitor (GEM), de la apariție până
în prezent.
Realizarea unei clasificări a antreprenorilor creativi, pornind de la Modelul NESTA, cu
detalierea caracteristicilor acestora.
Identificarea și prezentarea principalelor caracteristici ale afacerilor creative.
Realizarea unei analize comparative între antreprenorul creativ și antreprenorul general pe
baza trăsăturilor identificate în literatura de specialitate și a discuțiilor realizate cu diverși
antreprenori în cadrul cercetării de față, în vederea corelării trăsăturilor comune a
antreprenorilor creativi și antreprenorilor generali.
Plasarea prosumatorului în cadrul tridentului creativ, pentru o mai bună înțelegere a naturii
forței de muncă creativă și a tipurilor de ocupații dintr-o economie creativă.
Realizarea unui model propriu de analiză privind tehnologia și performanța afacerii în
industriile creative, precum și a unui model privind modul în care IT-ul influențează
afacerile creative (sensibilitatea tehnologică), pornind de la clasificarea antreprenorilor
creativi realizată având ca punct de plecare modelul NESTA.
30
Capitolul 4. INOVAREA ȘI MANAGEMENTUL INOVĂRII
Capitolul 4 al prezentului demers științific s-a conturat având ca bază următoarele obiective
generale:
O3: Identificarea factorilor decizionali principali, motivația utilizării principalelor
strategii ale inovării deschise de către afacerile creative, respectiv comunitățile creative şi ce
anume motivează mulțimea de a participa la co-inovare și/ sau crowdsourcing.
O4: Identificarea strategiilor de comunicare, a modului de interacțiune dintre
comunitate și firma creativă.
O5: Identificarea motivației utilizării co-creării și crowdsourcing-ului.
Pornind de la aceste obiective generale, obiectivele urmărite de către autorul tezei de
doctorat în cadrul capitolului 4 au vizat: analiza stadiul actual al cunoașterii privind conceptul de
inovare; identificarea celor mai relevante interpretări privind definirea conceptului de inovare;
clasificarea și prezentarea tipurilor de inovare și a caracteristicilor ce le diferențiază; definirea
conceptului de inovare deschisă și identificarea tipurilor de inovare deschisă; analiza principalelor
tipuri de inovare deschisă: co-crearea și crowdsourcing-ul, pornind de la identificarea acestora în
cadrul inovării deschise, continuând cu identificarea tipurilor și aspectelor cheie ale acestora;
identificarea importanței utilizării inovării deschise pentru sporirea performanței unei afaceri, cu
accentul pe afacerile creative; conceperea unui model cu scopul de a evidenția performanța de
inovare a unei firme creative, prin înglobarea celor mai relevante strategii de inovare deschisă.
Atingerea obiectivelor stabilite pentru acest capitol a necesitat într-o primă fază
investigarea și înțelegerea conceptului de inovare, concept ce este în prezent unul dintre cei mai
populari termeni în ceea ce privește modalitățile de creștere a performanței unei afaceri, considerat
de către majoritatea economiștilor ca principalul factor determinant al performanței și prosperității
economice pe termen lung, precum și o influență esențială asupra funcționării și performanței
firmelor individuale și piețelor (Bakhshi, McVittie, & Simmie, 2008).
Astfel, autorul a realizat o analiză a literaturii de specialitate identificând diferitele definiții
ale inovării cum ar fi cea oferită de Drucker (1988), conform căruia inovarea poate fi privită ca un
efort intenționat și concentrat pentru a realiza schimbări în potențialul economic sau social al unei
organizații. La rândul rău, Schumpeter, adesea considerat ca fiind iniţiatorul cercetărilor în
domeniul inovării și primul ce a atras atenția asupra importanței inovării, o definește ca fiind
implementarea unor combinări de diferiți factori noi, cum ar fi un produs nou sau o metodă de
producţie nouă.
31
Cât privește principalele tipuri de inovare, cercetările întreprinse au evidențiat existența de
diferite clasificări, câteva dintre acestea fiind: 1. inovare incrementală, inovare radicală (Sloane,
2016) și inovarea disruptivă (Christensen, 1997); 2. inovări cerute de piață și inovări bazate pe
tehnologie (Zapfl, 2018), respectiv inovarea arhitecturală (Lopez, 2015); 3. inovare închisă și
inovare deschisă, care se referă mai mult la managementul inovării decât la inovarea în sine.
Astfel, în timp ce inovarea închisă implică doar resurse interne pentru generarea ideilor,
dezvoltarea și implementarea inovațiilor, inovarea deschisă integrează, de asemenea, parteneri
externi cum ar fi clienții, institutele de cercetare sau furnizorii în procesul de inovare (Zapfl, 2018).
Dintre aceste tipuri de inovare, autorul a pus accentul pe prezentarea acesteia din urmă,
având în vedere faptul că cercetarea aplicativă a prezentului demers științific are ca bază modul de
utilizare a inovării deschise ca strategie în vederea creșterii performanței unei afaceri creative.
Termenul de inovare deschisă a cunoscut multe semnificații pe parcursul timpului, mai ales
până când Chesbrough, după o cercetare aprofundată, definește inovarea deschisă ca fiind
„utilizarea intenționată a intrărilor și ieșirilor de cunoștințe pentru a accelera inovarea pe piața
proprie și, respectiv, pentru a extinde utilizarea cunoștințelor interne pe piețele externe”
(Chesbrough, 2003a). Este vorba despre utilizarea și combinarea atât a ideilor interne, cât și a celor
externe în diverse platforme, arhitecturi și sisteme, inovarea deschisă devenind un fenomen
discutat pe scară largă în toată lumea, ca strategie pentru creșterea performanțelor în afaceri, în
locul strategiilor tradiționale, printre care se numără și cele din industriile creative.
De la introducerea termenului de inovare deschisă până în prezent au fost identificate mai
multe moduri în care o companie se angajează să folosească acest tip de inovare, indiferent dacă
este vorba de intrare (în acest caz cunoștințele circulă în cadrul unei companii) sau de ieșire (caz
în care cunoștințele depășesc granițele companiei), existând cazuri în care aceste cunoștințe pot fi
nemonetizate, neexistând astfel o compensație, recompensare financiară directă (Chesbrough &
Brunswicker, 2013).
Însă în prezent cele mai des utilizate strategii de inovare deschisă sunt co-crearea și
crowdsourcing-ul, primul termen fiind mai recent decât cel de-al doilea. Ca o companie să poată
lua decizia corectă de utilizare a uneia dintre acestea în vederea creșterii performanței, aceasta
trebuie să cunoască în primul rând ce anume le diferențiază, care sunt particularitățile uneia și care
sunt particularitățile celeilalte. În acest sens, în acest capitol, autorul cercetării a realizat o
prezentare a definițiilor, tipurilor, caracteristicilor, modele de inovare deschisă, comparații între
cele două cele mai populare tipuri de inovare deschisă, oferind în același timp și exemple pentru
32
fiecare dintre tipurile identificate ca fiind cele mai populare, în vederea unei bune înțelegeri a ceea
ce anume presupun.
Ca și exemplu, prima piață de servicii (marketplace) din lume înființată pe baza inovării
deschise este InnoCentive, conform descrierii acestora, cu un model de afaceri centrat pe
problemele de radiodifuziune ce consideră că o problemă împărtășită este o problemă rezolvată.
În practică, InnoCentive este o companie de cercetare științifică și dezvoltare care diseminează
problemele științifice dificile cu care se confruntă companiile client, numite Seekers, către o
comunitate on-line de Solvers care oferă soluții provocărilor respective, soluții care sunt acordate
financiar (Brabham, 2013)(Alexa, Avasilcăi, & Bujor, 2017).
Pornind de la prezentarea inovării deschise ca fiind o modalitate socială și integrată de
soluționare a problemelor complexe și de îmbunătățire a proceselor, tabelul 4.6 prezintă o
diferențiere între crowdsourcing și co-creare în termeni mai generali.
Tabel 4.6. Inovarea deschisă: Co-crearea vs. Crowdsourcing-ul (Neumann, 2017)
INOVAREA DESCHISĂ
creează un mediu în care atât actorii interni cât și cei externi se pot implica activ în crearea celor mai
bune soluții pentru ambele părți;
dă procesului decizional o trăsătură democratică;
permite o abordare curajoasă în rezolvarea unei probleme;
construiește comunități de colaborare prin interacțiunea/ implicarea grupurilor largi de actori într-o
problemă sau provocare comună;
considerată o modalitate socială, incluzivă de a rezolva probleme dificile și de a îmbunătăți diferitele
procese din cadrul unei afaceri.
Crowdsourcing-ul: Co-crearea:
apare atunci când o companie decide să externalizeze
proiecte specifice publicului, cu scopul de a folosi
cunoștințele și experiența mulțimii, astfel încât
intrarea vine de la un grup mare și necunoscut de
oameni;
considerat un apel deschis către publicul larg, căutând
soluții din partea mulțimii;
stabilește o provocare pentru mulțimea care dorește să
se implice și așteaptă punctele de vedere și soluțiile la
provocarea respectivă;
bazat pe oameni care creează o idee minunată pentru
o afacere;
cele mai populare tipuri de crowdsourcing: crowd
creation (crowd design), crowd wisdom, crowd voting
și crowd funding.
bazată pe relația dintre o companie și un grup
definit de stakeholderi, de cele mai multe ori
clienții săi;
presupune lucrul cu utilizatorii finali ai unui
produs sau serviciu, schimbul de cunoștințe,
experiență și resurse, pentru a oferi o experiență
unică utilizând propunerea de valoare a
companiei;
reprezintă o modalitate de implicare directă a
clienților în procesele de dezvoltare ale
produselor;
etapele co-creării: co-ideație, co-evaluare, co-
design, co-test și co-lansare.
Inovarea deschisă, ca strategie de creștere a performanței în afaceri, a început să fie utilizată
odată ce societățile și-au dat seama că modelele tradiționale de afaceri au încetat să mai dea
rezultate satisfăcătoare, intrându-se poate și într-o anumită rutină. Astfel, acesta a fost momentul
în care companiile au fost nevoite să devină mai îndrăznețe, să se îndepărteze de modurile
tradiționale de a face afaceri și să adopte inovarea, în oricare dintre formele ei (Neumann, 2017).
33
Cercetările întreprinse de către autor și prezentate în capitolul 4 au demonstrat că
îmbrățișarea inovării deschise de către diferite companii creative în vederea sporirii performanței
s-a dovedit o decizie înțeleaptă, iar rezultatele, la rândul lor, nu au întârziat să apară.
Tabel 4.9. Exemple de afaceri creative ce au îmbrățișat inovarea deschisă în vederea creșterii performanței
Firma creativă Scurtă descriere
Crowdsourcing
Considerat cel mai mare marketplace online de design grafic din lume,
platforma de crowdsourcing conectează orice persoană care are nevoie
de un lucru bine realizat, de la oameni creativi la antreprenori sau afaceri
iscusite cu designeri independenți talentați (99designs, 2018).
Designerii concurează între ei pentru a oferi clienților lor un design
personalizat, iar până la momentul realizării cercetării de față, platforma
a reușit să adune 444.306 de clienți fericiți și a plătit 200 de milioane de
dolari pentru designer cu ajutorul inovării deschise.
Crowdsourcing
Începând cu anul 2000, când iStock a creat o industrie de stocuri a cărei
sursă provine de populație, platforma a devenit sursa originală pentru
fotografiile, vectorii & ilustrațiile și clipurile video stocate de utilizatori.
Folosind iStock, artiștii din întreaga lume au șansa de a face bani din
pasiunea lor, licențiind conținutul stocurilor create de ei diferitelor
companii și persoane fizice din întreaga lume (iStock, 2018).
Crowdsourcing
Co-creare
A fost fondată în anul 2001 și de atunci a fost recunoscută, pe scară
largă, ca prima platformă de finanțare de către fani de pe Internet. Prin
urmare, ArtistShare a fost folosit ca un model pentru crearea a
numeroase alte astfel de platforme, cum ar fi KickStarter, IndieGoGo,
PledgeMusic și WeAreHere (o platformă de crowdfunding din
România). Văzută mai mult ca o platformă de publicitate, la început,
compania oferă o platformă puternică și servicii profesionale premiate,
în special pentru artiștii antreprenori. Dar din descrierea realizată se
poate deduce și faptul că platforma folosește nu numai crowdfunding-
ul ca o strategie de inovare deschisă, ci și co-crearea, atât timp cât
intermediază reunirea artiștilor cu fanii nu doar pentru a împărtăși
entuziasmul și frumusețea procesului creativ sau pentru a participa
financiar, dar și pentru a permite fanilor să urmeze procesul creativ cu
scopul de a se implica uneori în crearea de noi lucrări artistice (Bujor &
Avasilcai, 2018). Astfel, relația dintre artiști și fani este păstrată,
indiferent de schimbările din industrie sau tehnologie. Fiind și un
puternic susținător al drepturilor de proprietate intelectuală ale artiștilor,
artiștii ArtistShare dețin și controlează întotdeauna drepturile asupra
creațiilor lor printr-un model de afaceri complet transparent. Ca urmare
a utilizării strategiilor inovării deschise, proiectele companiei au primit
numeroase premii, incluzând 30 de nominalizări la Grammy și 10 premii
Grammy, începând cu anul 2003 (artistShare, 2018).
Dacă la nivel internațional utilizarea mediilor online de către firmele creative a luat
amploare, în România încă se fac încercări timide în acest sens, însă evoluția este una pozitivă.
Chiar dacă multe dintre acestea sunt deschise la un dialog cu clienții, parțial prin personalizare și
co-creare, încă există reținere în ceea ce privește gradul de implicare directă a acestora în inovarea
unui produs nou.
34
Tabel 4.8. Exemple de companii din România ce au folosit/ folosesc inovarea deschisă
Strategiile inovării deschise sunt utilizate în zilele noastre de întreprinderile creative pentru
a depăși provocările și oportunitățile cu care se confruntă zilnic. În consecință, succesul înregistrat
de co-creare, crowdsourcing, dar și crowdfunding (o formă de crowdsourcing și finanțare
Companie
inițiatoare
Domeniul de activitate Proiectul inovativ/
Link
O companie 100% românească,
înființată în anul 1991 și având ca
obiect principal de activitate
proiectarea, dezvoltarea și
producția de sisteme de interfonie,
control acces și echipamente
electronice.
E-PICUS: „E-soluții pentru inovare prin implicarea pro-
activă a clienților în crearea de valoare și creșterea
competitivității organizaționale”.
Rezultatele proiectului vor contribui la creșterea
competitivității companiilor, în special a IMM-urilor,
promovarea proceselor de inovare și dezvoltarea unei
culturi corporative bazate pe inovare și antreprenoriat.
Rezultatul tangibil al proiectului: modelul experimental E-
PICUS cu multiple aplicații software pentru medii on-line
care pot fi utilizate de companii pentru inovarea produselor
prin implicarea proactivă a consumatorului.
http://e-picus.com/ - Co-creare
O platformă românească de
crowdfunding destinată
industriilor creative, cu scopul de
a sprijini finanțarea evenimentelor
și proiectelor educaționale
creative care sunt planificate și au
nevoie doar de finanțare.
Deoarece inițiatorii au dorit să aducă mai multă creativitate
în fața cât mai multor oameni, au pregătit un spațiu web în
care creatorii și inovatorii găsesc suporteri și finanțare prin
crowdfunding. Pe platformă, proiectul este prezentat direct
comunității interesate, care are aceeași pasiune ca și el și o
va lansa în lume, cu o armată de suporteri. Proiectul trebuie
să se încadreze în una din domeniile Filmului, Teatrului și
Dansului, Muzicii, Editării, Designului și Expoziției,
Educației Urbane, Științei și Tehnologiei.
www.we-are-here.ro - Crowdfunding
Rezolvarea remunerată de către
mulțime a aproape tuturor tipurilor
de sarcini realizabile în orice
platformă profesionistă de
crowdsourcing.
VIESPAR: platformă de crowdsourcing ce poate rezolva,
aproape toate tipurile de sarcini realizabile în orice
platformă profesionistă de crowdsourcing, de la
categorizarea conținutului, imaginile de moderare,
digitizarea documentelor la sondaje sau studii de piață.
www.viespar.ro - Crowdsourcing
Misiunea companiei s-a născut din
iubirea pentru pantofi și nu a fost
niciodată mai puternică. Scopul
spre care se îndreaptă toate
eforturile constă în dezvoltarea
continuă de produse de top cu
accent pe calitate și detalii, pentru
a fi prima alegere a clienților
companiei.
În anul 2013, GUBAN a organizat primul concurs creativ
de design și creare de pantofi, fiind în același timp și primul
eveniment major organizat de companie după foarte mult
timp, o oportunitate de a fi (re)amintit și re-apreciat. De
asemenea, acest prilej a marcat și deschiderea companiei
către consumatori, oferind o mână întinsă spre dezvoltarea
unei relații durabile, din care ambele părți să beneficieze în
mod egal de rezultatele colaborării lor. Această campanie
creativă a înregistrat un adevărat succes, aducând valoare
industriei de încălțăminte din piele de calitate din România
și mai ales mărcii Guban. Rezultatul concursului a fost
crearea a două modele elegante de mare finețe și fără cusur.
www.guban.ro – Co-creare
35
alternativă tot mai des utilizată în industriile creative) ca strategii de inovare deschisă încurajează
industriile creative să țină seama de co-producția creativă ca o opțiune viabilă pentru dezvoltare în
toate segmentele. Din nefericire, puține lucruri se cunosc despre inovarea deschisă în industriile
creative, chiar dacă a fost adoptată de către multe sectoare creative, de la gastronomie (haute
cuisine) la foto-video sau design (în special modă sau grafică).
Printre strategiile de inovare deschisă identificate în urma cercetării de către autorul tezei
de doctorat și folosite cu scopul de a produce cele mai bune produse sau pentru a oferi cele mai
bune servicii clienților, cele mai des utilizate rămân, și în cazul industriilor creative, co-crearea și
crowdsourcing-ul. Pe lângă rezultatele obținute, inovarea deschisă, odată adoptată de o companie
creativă, joacă un rol important în închegarea unei comunități, care oferă mediul perfect pentru
realizarea unor produse, colectarea de informații mai captivante, mai interesante, mai distractive
și creative pentru aceasta (Bujor & Avasilcai, 2016), într-un cuvânt produse inovative.
Un alt aspect cercetat în prezentul demers științific a fost cel legat de utilizarea mediilor
online în industriile creative, pornind de la faptul că în ziua de azi lumea digitală joacă un rol
semnificativ, după cum reiese din cercetările recente privind marketingul digital și consumatorii
virtuali. Acestea au dezvăluit implicarea din ce în ce mai mare a consumatorilor (stakeholderilor)
în toate aspectele proceselor de marketing, de la inovarea produselor la publicitatea tipărită și
difuzată. În consecință, trecerea de la un model de afaceri tradițional la un model de afaceri bazat
pe inovare deschisă reprezintă un pas important făcut de multe companii care i-au înțeles
importanța pentru dezvoltarea permanentă a afacerilor lor, concentrându-se în special pe cei 3C:
co-creare, crowdsourcing și comunitate (colaborativă).
Literatura privind inovarea deschisă și comunitățile subliniază rolul internetului în
modelarea inovării ca pe un proces interactiv și deschis din punct de vedere social, care se
manifestă prin colaborarea utilizatorilor împuterniciți. Pentru a înțelege rolul tehnologiei în
modelarea practicilor trebuie analizate întâlnirile bazate pe web. Cu alte cuvinte, procesul de
întâlnire este concepualizat ca un spațiu pentru co-creare și internetul ca un factor de facilitare a
contactelor și a interacțiunilor.
Industriile creative ce se bazează pe conținut digital sunt cele care utilizează cel mai mult
procesul de inovare. În cadrul acestora, comunitățile de utilizatori sunt implicate într-o proporție
ridicată în dezvoltarea de produse și/ sau servicii, jucând și oferind noi idei, dar și dezvoltând
instrumente pentru noi modalități de utilizare a produselor și mediilor. O comunitate de utilizatori,
considerată un nou loc de inovare, este o structură organizațională în care compania controlează
procesul de inovare, chiar dacă se bazează pe ideile utilizatorilor. Aceste comunități care apar
36
odată cu adoptarea inovării deschise reprezintă principala sursă de succes a acesteia, și chiar mai
mult de atât, cercetările înterprinse în cadrul acestei teze de doctorat au evidențiat faptul că,
identificând această oportunitate, multe companii creative au luat ființă prin abordarea directă a
unui model de afacere disruptiv, utilizând cel puțin una dintre strategiile inovării deschise.
Pentru a evidenția câteva medii online creative dezvoltate cu scopul de a găzdui inovarea
deschisă, autorul cercetării de față a realizat în finalul acestui capitol o analiză privind câteva dintre
firmele aparținând industriilor creative și prezentate anterior ce au dezvoltat site-uri web, ca și
context specific de întâlnire al actorilor, cu scopul de a găzdui inovarea de la rețeaua de actori:
Tabel 4.10. Exemple de medii online creative dezvoltate cu scopul de a găzdui inovarea deschisă
Firma Contextul de
design web
Fazele
principale
Proiectul
inovativ
Actorii
principali Acțiunile principale
Arc
ba
zar
arcbazar
Co-ideație
Co-evaluare
Co-design
arcbazar
Arhitecți
Designeri de
interior și
peisagiști
Clienți
- Conectarea designerilor și arhitecților cu
clienții și invers
- Clienții să lanseze competiții de design:
să descrie proiectul, să încarce imagini și
să ofere dimensiuni de bază, să propună
premiul, termenul limită, etc.
- Să propună și să negocieze servicii de
design
- Să claseze ofertele
Aw
att
oM
ars
awaytomars
Co-ideație
Co-evaluare
Co-desgin
Aw
atto
Mar
s Designeri
Profesioniști
Minți
creative
- Să împărtășească ideile prin postarea pe
forumul de co-creare
- Să evaluze corect și în mod egal ideile
- Să ofere feedback și să ajute la
îmbunătățirea desenelor și modelelor.
Nad
eo
Trackmania
Co-ideație
Co-design
Co-test
Co-launch Tra
ckm
ania
(Echipe de)
Jucători:
Creatori
Manageri
Competitori
- Să ofere propuneri pentru îmbunătățirea
jocului (scoruri, schimburi de circuite,
tipuri de joc etc.)
- Să testeze jocul în vederea dezvoltării
acestuia.
Pro
pel
lerh
ead
Reason
Co-ideație
Co-test
Co-launch Rea
son
Pasionații de
muzică
Producători
Compozitori
- Să propună idei și soluții noi pentru
dezvoltarea software-ului companiei
- Să testeze proiectul de dezvoltare
software
99
des
ign
s
99designs
Co-ideație
Co-evaluare
Co-design
99
des
ign
s
Clienți
(Firme)
Designeri
(grafici)
- Să solicite diverse reprezentări grafice
(exemplu, logo-uri)
- Să opteze pentru ajutor profesionist de tip
one-to-one
- Să propună/ furnizeze reprezentări
grafice conform cerințelor
- Să aprecieze/ voteze proiectele furnizate
- Să stabilească modalitatea de
recompensare.
37
Luând în considerare tendințele actuale de utilizare a co-creării tot mai des ca strategie de
dezvoltare a unei afaceri, dar nu ca substitut, ci alături de potențialul intern de inovare al acesteia,
autorul cercetării de față propune în acest capitol un model conceptual cu scopul de a evidenția
performanța de inovare a unei firme creative ca urmare a relației ce se stabilește prin transformarea
resurselor creative interne abordând inovarea deschisă, atât la nivel de firmă, cât și cel de industrie
creativă.
Figura 4.12. Model conceptul propriu de evidențiere a performanței de inovare a unei firme creative ca
urmare a relației ce se stabilește prin transformare resurselor creative interne abordând inovarea deschisă,
atât la nivel de firmă, cât și cel de industrie creativă
Sesizând oportunitatea de a îngloba și aspectele legate de crowdsourcing atât la nivel
intern, de firmă creativă, cât și la nivel de industrie creativă, autorul prezentei teze de doctorat
încheie capitolul al patrulea cu modificarea modelului propus inițial, oferind un nou model
conceptual propriu, conform figurii nr. 4.13.
Potențial intern
de inovare
(C&D)
Proiectare
produs prin
co-creare
Performanța de
inovare a firmei
Potențial/
resurse creative
Procese de
design inovativ
Performanța de
inovare a
industriei
Firma
creativă
Industria
creativă
38
Figura 4.13. Model conceptul propriu modificat prin înglobarea aspectelor legate de crowdsourcing atât la nivel intern, de firmă creativă, cât și la nivel de industrie
creativă
Performanța
de inovare a
industriei
Potențial
intern de
inovare (C&D)
Procese interne de inovare + Creativitate
Proiectare Platforme: CO-CREARE
Produse + Inovare Produse inovative
Performanța
de inovare a
firmei
Potențial /
resurse
creative
Procese de design inovativ
Implementare platformă CO-INOVARE/
CROWDSOURCING
Imagine + referințe față de stakefolderii externi
Tehnologii utilizate/ noi
Extinderea utilizării inovării deschise
Aplicare metode de recompensare
Gradul de externalizare
Includerea nișelor creative, etc.
Firma
creativă Industria
creativă
Contribuțiile autorului din cadrul acestui capitol au constat în:
Crearea modelelor adaptate după teorie;
Identificarea tipurilor de inovare deschisă prin analiza comparativă a diferitelor platforme
de co-creare și/ sau crowdsourcing;
Crearea unui model conceptual propriu cu scopul de a evidenția performanța de inovare a
unei firme creative ca urmare a relației ce se stabilește prin transformarea resurselor
creative interne abordând co-crearea, atât la nivel de firmă, cât și cel de industrie creativă.
Identificarea variabilelor care permit definirea tipurilor de crowdsourcing: cele 4 variabile;
Reprezentarea schematică a tipurilor de aplicații de crowdsourcing și modelului inovării
deschise
Realizarea unui model propriu de analiză privind impactul inovării deschise asupra
performanței atât la nivel de firmă, cât și industrie creativă.
Modificarea modelului conceptual propriu propus inițial prin înglobarea aspectelor legate
de crowdsourcing atât la nivel intern, de firmă creativă, cât și la nivel de industrie creativă,
figura 4.13.
40
CAPITOLUL 5. METODOLOGIA DE CERCETARE
În cadrul capitolului al cincilea, obiectivele pe care autorul și-a propus să le atingă au vizat:
elaborarea metodologiei de cercetare, precum și argumentarea acesteia, cu scopul de a facilita
demersul științific propus ce stă la baza prezentului studiu; schițarea unui cadru teoretic al
cercetării de față care să vizeze cele mai recente cercetări în domeniu; identificarea și utilizarea
celor mai relevante aspecte regăsite în cadrul celor mai relevante studii cu privire la industriile
creative și inovarea deschisă, ca suport pentru creionarea modelului conceptual al cercetării de
față; prezentarea, dar și argumentarea utilizării studiului de caz, ca instrument de cercetare ales în
cadrul prezentului demers științific, în vederea identificării a acelor aspecte care influențează
performanța de inovare a firmei creative, respectiv comunității creative cercetate.
Pentru a îndeplini primul obiectiv, autorul și-a propus proiectarea unei metodologii
de cercetare argumentată, care să faciliteze demersul științific propus în cadrul prezentului studiu.
Astfel, în acest capitol, autorul subliniază și argumentează metodologia de cercetare
folosită în cadrul studiului: cercetare calitativă ce s-a bazat pe utilizarea metodei studiului de caz.
Pornind de la premisele cercetării calitative, precum și a principalelor diferențe între
cercetarea calitativă și cercetarea cantitativă prezentate în începutul capitolului, autorul demersului
științific s-a bazat pe o paradigmă interpretativist-constructivistă (Figura 5.1).
Figura 5.1. Abordarea metodologică a cercetării, dezvoltare proprie după (Bryman, 2012)
Un alt obiectiv propus de autor a constat în realizarea unui cadru referință al cercetării, prin
trecerea în revistă a principalelor surse bibliografice relevante ce au constituit baza dezvoltării atât
a conceptelor utilizate în demersul de cercetare, cât și a problemei de cercetare. Astfel, ca urmare
a cadrului de referință utilizat pentru realizarea acestui demers de cercetare, autorul acestuia a
identificat și prezentat atât conceptele utilizate (figura nr. 5.1), cât și problema de cercetare. În
consecință, plecând de la premisele că inovarea deschisă, prin intermediul celor mai populare
Poziționare
Interpretativistă
Poziționare
Constructivistă
Poziție
Epistemologică
Poziție
Ontologică
Paradigma
Interpretativist-Constructivistă
41
strategii ale sale: co-creare și crowdsourcing, joacă un rol important în apariția de diverse
comunități creative, precum și în dezvoltarea firmelor creative, problema de cercetare a fost astfel
definită:
Procesele de inovare, în special cele bazate pe inovare deschisă, influențează atât
formarea de comunități creative, cât și dezvoltarea firmelor creative, favorizând promovarea
antreprenoriatului, indiferent de stadiul de viață al acestuia.
Figura 5.2. Dezvoltarea conceptelor în demersul de cercetare
Co-creare Crowdsourcing
Procese inovative
Performanța de inovare
Firmă Creativă Comunitate
Creativă
Antreprenoriat Inovare
Industrii Creative
Structură și
evoluție
42
Tema cercetării de față a luat naștere ca urmare a analizei schimbărilor resimțite în ultima
perioadă datorate apariției internetului, și anume curajul firmelor de a renunța la metodele
tradiționale de afaceri, în special în ceea ce privește cercetarea, dezvoltarea și inovarea internă.
Astfel scopul tezei este acela de a analiza, descrie și reda, într-un mod cât mai precis, cea mai
nouă și populară strategie pentru mediul de afaceri creativ, aflat mereu sub presiunea de a face
față unei competiții tot mai acerbe. Soluția se referă la ieșirea firmelor în afara propriilor granițe
și adoptarea principalele metode ale inovării deschise, co-crearea și crowdsourcing-ul, ca strategii
de creștere a performanței individuale, strategii de a aduce ceva nou atât pentru firmă, cât și pentru
clienții, fanii acestora.
În consecință scopul cercetării constă în:
Cercetarea modului în care inovarea deschisă, bazată în principal pe co-creare și
utilizarea crowdsourcingului, contribuie la formarea și/ sau dezvoltarea de structuri creative
(firme și comunități) prin demersuri antreprenoriale sustenabile.
Pornind astfel de la problema de cercetare identificată și scopul cercetării, autorul stabilește
obiectivele prezentului demers științific, după cum urmează:
O1: Investigarea literaturii de specialitate privind industriile creative.
O1.1: Identificarea definițiilor privind Industriile Creative oferite de diverși autori,
diverse instituții de specialitate, organisme etc. naționale și internaționale.
O1.2: Identificarea și descrierea categoriilor de Industrii Creative, pe baza diverselor
modele regăsite în literatura de specialitate.
O2: Identificarea şi explorarea particularităţilor antreprenoriatelor creative.
O2.1: Definirea antreprenoriatului creativ;
O2.2: Identificarea și explorarea particularităților antreprenoriatelor creative la la nivel
internațional.
O3: Identificarea factorilor decizionali principali, motivația utilizării principalelor strategii ale
inovării deschise de către afacerile creative, respectiv comunitățile creative şi ce anume
motivează mulțimea de a participa la co-inovare și/ sau crowdsourcing?
O3.1: Identificarea definițiilor inovării deschise și tipurilor de inovare deschisă;
O3.2: Identificarea și prezentarea de afaceri creative ce utilizează co-crearea și
crowdsourcing-ul ca strategii ale inovării deschise;
O3.3. Investigarea modului în care co-crearea și/ sau crowdsourcing-ul pot să influența
percepția clienților asupra produselor, respectiv serviciilor oferite.
43
O4: Identificarea strategiilor de comunicare, a modului de interacțiune dintre comunitate și
firma creativă.
O4.1: Identificarea, explorarea și prezentarea tipurilor de platforme dezvoltate de către
firmele creative în vederea comunicării cu mulțimea;
O4.2: Evidențierea principalelor diferențe, dar și asemănări ale platformelor de
crowdsourcing și co-creare aparținând diferitelor sectoare ale industriilor creative;
O4.3: Identificarea actorilor implicați în procesul de co-creare și/ sau crowdsourcing.
O5: Identificarea motivației utilizării co-creării și crowdsourcing-ului.
O5.1: Identificarea factorilor ce stau la baza deciziei utilizării co-creării și
crowdsourcing-ului de către firma creativă;
O5.2: Identificarea factorilor ce stau la baza deciziei implicării în co-creare și
crowdsourcing de către diferiți actori.
O6: Identificarea aspectelor cheie din perspectiva inovării deschise ce influențează performanța
unei afaceri creative
O6.1: Identificarea principalelor aspecte comune ale celor 3 afaceri creative, respectiv 3
comunități creative, conform importanței și semnificației ce o reprezintă pentru creșterea
performanței afacerii creative.
O6.2: Realizarea unei analize comparative, tip inter și intra-caz.
Strategia de cercetare utilizată pentru investigarea antreprenoriatului creativ, a inovării
deschise, precum și a modului în care aceasta din urmă este îmbrățișată și implementată la nivel
de afacere creativă, este prezentată în figura 5.4. Așa cum a fost deja menționat, prezentul demers
de cercetare se bazează pe metoda studiilor de caz, strategie determinată de scopul cercetării:
exploratoriu, ce urmărește să obțină răspunsuri la întrebări de tipul cum? și de ce? (Bonoma, 1985)
(Yin R. K., 2009).
Tot în cadrul acestui capitol, pornind de la modelul conceptual propriu propus în capitolul
al patrulea (Figura 4.13) și pe baza conceptelor dezvoltate ca urmare a cercetătrii bibliografice
efecutate (Figura 5.2), autorul a realizat reproiectarea acestuia, propunând în final pentru testare
două modele conceptuale proprii, dezvoltate pe două niveluri: cel de firmă creativă, și cel de
comunitate creativă. Această divizare are drept motiv principal dorința/ posibilitatea unei mai bune
evidențieri a modului în care strategiile inovării deschise, co-crearea și crowdsourcing-ul,
acționează și înregistrează succes în ceea ce privește crearea de produse inovative, înființarea și
dezvoltarea de comunități creative colaborative, ce au un rol important în co-crearea de produse
noi sau îmbunătățirea celor deja existente.
Figura. 5.4. Etapizarea demersului de cercetare
Faza 1
Cercetarea bibliografică a literaturii de specialitate
Faza 2
Selecția conceptelor
Crearea modelelor inițiale de analiză
Faza 3
Crearea protocolului de căutare pentru Firmele Creative
Crearea protocolului de căutare pentru
Comunitățile Creative
Selecția Firmelor Creative pentru
analiza aplicativă
Selecția Comunităților
Creative pentru analiza aplicativă
Faza 4
Alegerea tipului de instrument - Studiul
de Caz
Stabilirea seturilor pentru analiza
Studiilor de Caz
Elaborarea structurii ghidului de Studiu
de Caz pentru Firma Creativă
Elaborare structurii ghidului de Studiu
de Caz pentru Firma Creativă
Validarea Studiilor de Caz - triangulare
Faza 5
Aplicarea modelului conceptual propriu
pe cele 3 Firme Creative
Analiza comparativă între Firmele
Creative
Aplicarea modelului conceptual propriu
pe cele 3 Comunități Creative
Analiza comparativă între Comunitățile
Creative
Faza 6
Elaborare raport
Concluzii și direcții viitoare de cercetare
Figura 5.5. Model conceptul propriu – Firma Creativă
Imagine și reputație față de stakeholderii externi
Extinderea utilizării inovării deschise
Comunități colaborative
Portofoliu de produse co-create
TIPURI DE CO-CREARE CUM?
Co-ideație Co-evaluare Co-design Co-test Co-lansare
POTENȚIAL INTERN DE
INOVARE (CDI)
PROCESE PENTRU INOVARE
FIRMA
CREATIVĂ
CE?
IMPLEMENTARE PLATFORME CO-CREARE
CU CE?
Inovare închisă
Inovare deschisă
Structura
platformei: identitate
vizuală,
internalizare/
externalizare,
secțiuni, forum,
resurse utile,
etc.
Managementul
relației cu
stakeholderii: procese derulate,
recompense, etc.
Managementul
ideilor: colectare,
prelucrare și analiză
Drepturile de
proprietate
intelectuală/
industrială
asupra ideilor/
inovațiilor co-
creatorilor
Portofoliul
de clienți/
Actorii
implicați
Prezența
pe social
media:
tipuri de
rețele,
strategie
etc.
PERFORMANȚA DE INOVARE A FIRMEI CREATIVE
Recompense oferite co-creatorilor
Produse inovative
Grad de externalizare
Piață de conținut
CE?
46
Figura 5.6. Model conceptul propriu – Comunitatea Creativă
POTENȚIAL/ RESURSE
CREATIVE
PROCESE DE DESIGN INOVATIV
COMUNITĂȚI
CREATIVE
CE?
IMPLEMENTARE PLATFORME ÎN
COMUNITĂȚILE CREATIVE ONLINE
CU CE?
PERFORMANȚA DE INOVARE A INDUSTRIILOR CREATIVE
Reputația și vizibilitatea față de stakeholderii externi
Extinderea utilizării inovării deschise
Portofoliu de produse/ servicii inovate
TIPURI DE CROWDSOURCING CUM?
Recompense oferite comunităților creative
Tehnologiile utilizate/ noi
Piață de muncă
Recrutare de talente
Servicii creative personalizate (unu-la-unu)
CE?
Structura
platformei:
modul
crowdsourcing,
e-shop/ e-
commerce,
forum, resurse
utile, etc.
Managementul
relației cu
stakeholderii:
procese
derulate,
pachete oferite,
taxe,
recompense,
etc.
Prezența
pe social
media:
tipuri de
rețele,
strategie
etc.
Drepturile de
proprietate
intelectuală/
industrială
asupra ideilor/
inovațiilor
contribuitorilor
Portofoliul
de clienți/
Actorii
implicați
Crowdcreation Crowdwisdom Crowdvoting Crowdfunding
Contribuțiile autorului în cadrul capitolului 6 se referă la următoarele aspecte:
Alegerea abordării metodologice care a contribuit la colectarea unor date de cercetare
relevante pentru îndeplinirea scopului cercetării;
Realizarea unei sinteze în vederea evidențierii cadrului de referință utilizat pentru
prezentarea modului în care principalele instrumente ale inovării deschise au fost
implementate la nivel de firmă creativă, respectiv de comunitate creativă;
Formularea problemei de cercetare pornind de la cadrul de referință investigat în
profunzime;
Dezvoltarea conceptelor cheie utilizate în prezentul demers științific;
Argumentarea alegerii tipului de cercetare utilizat: cercetarea calitativă, precum și a
strategiei aleasă dintre cele ce aparțin acestui tip de cercetare: studiul de caz;
Reproiectarea modelului de cercetare construit inițial, prin divizarea acestuia în două
modele conceptuale, ca urmare a analizei studiilor celor mai relevante și recente din
cadrul literaturii privind industriile creative, antreprenoriatul creativ, inovarea
deschisă, co-crearea și crowdsourcingul;
Construirea schemei logice a prezentei cercetări;
Dezvoltarea strategiei de cercetare, etapizarea demersului de cercetare și prezentarea
succintă a activităților specifice realizate în cadrul fiecărei faze;
Construirea unei scheme integrative a instrumentelor de cercetare utilizate în cadrul
studiului curent.
48
CAPITOLUL 6. INOVAREA DESCHISĂ ÎN INDUSTRIILE CREATIVE.
CERCETĂRI APLICATIVE
Plecând de la obiectivul general O6: Identificarea aspectelor cheie din perspectiva
inovării deschise ce influențează performanța unei afaceri creative, obiectivele capitolului al
șaselea vizează: aplicarea strategiei de cercetare; elaborarea studiilor de caz privind abordarea și
implementarea inovării deschise în Firma Creativă; elaborarea studiilor de caz privind abordarea
și implementarea inovării deschise în Comunitatea Creativă; analiza aplicabilității modelelor
propuse; analiza comparativă privind inovarea deschisă în Firmele Creative; analiza comparativă
privind inovarea deschisă în Comunitățile Creative.
Cele șase studii de caz selectate și elaborate de către autorul cercetării de față și care servesc
scopului aplicativ al prezentului demers de cercetare au făcut, de asemenea, și obiectul unor studii
de benchmarking realizate în cadrul a două proiecte de cercetare, astfel:
2 dintre cele 3 studii de caz ce alcătuiesc primul set, Barilla și Mulino Bianco, pun accentul
pe Firma Creativă și au fost elaborate de către autorul cercetării de față în calitate de
membru în echipa de cercetare a proiectului „E-soluții de inovare prin implicarea pro-
activă a clienților în crearea de valoare pentru creșterea competitivității organizaționale”
E-PICUS, PN-II-PT-PCCA-2013-4-1811, derulat în perioada 2014-2017, ce a avut ca un
obiectiv major crearea unei platforme de co-creare dedicate implicării pro-active a
consumatorilor în procesele de inovare/ dezvoltarea de produse: http://e-
picus.com/aplicatie/; cele 2 studii au fost completate ulterior cu un al treilea studiu de caz
(LEGO), elaborat conform structurii special concepută pentru cercetarea de față, lucru
valabil și pentru celelalte două. S-a urmărit astfel ca între acesta și primele două să existe
o similaritate în vederea realizării corecte a analizei comparative din cadrul capitolului de
față;
cel de-al doilea set de studii de caz, ce cuprinde 3 studii de caz, pune accentul pe
Comunitatea Creativă din industriile creative și, la rândul lor, reprezintă rezultatul efortului
susținut al autorului cercetării de față ca membru în echipa de cercetare a proiectului
„Digital Innovation Model for Business Ecosystems from Creative Industries”
[email protected], PN-III-P2-2.1-PED-2016-0689, www.creativbiz.ro, derulat în perioada
2017-2018, ce a avut drept obiectiv major dezvoltarea unei platforme experimentale de
49
implementare a inovării deschise prin crearea unei comunități în care toți actorii relevanți
se pot întâlni, interacționa, dobândi acces și distribui cunoștințe, informații și resurse, cu
alte cuvinte o platformă de crowdsourcing în Industriile Creative din România:
www.creativebiz.ro/. Și în acest caz, studiile au fost adaptate conform scopului cercetării
de față.
Cele trei studii de caz ce fac obiectul subcapitolului Inovare deschisă în Firma Creativă:
Barilla, Mulino Bianco și LEGO sunt prezentate conform structurii elaborate special pentru a se
putea demonstra aplicabilitatea modelului conceptual propus pentru o Firmă Creativă (figura 5.5),
încadrată conform istoricului și obiectului de activitate ca făcând parte din industriile creative și
care a implementat cu succes inovarea deschisă.
Acestea au abordat inovarea începând chiar din perioadele incipiente de activitate, însă o
inovare închisă pentru început. Cu toate acestea orientarea și către inovarea deschisă nu a fost
dificilă și nici greu de anticipat ca strategie în vederea creșterii performanței firmelor creative. În
cazul Grupului Barilla se poate afirma faptul că acesta practica o formă de inovare deschisă cu
mult timp înainte ca aceasta să devină atât de populară, atât timp cât în cadrul grupului era pusă în
practică politica conform căreia stakeholderii erau implicați în dezvoltarea de inițiative la diferite
niveluri, pornind de la o simplă comunicare și ajungându-se la colaborarea în proiecte comune.
Cât privește LEGO, brandul și-a îndreptat pașii către inovarea deschisă începând cu anul 2004, an
din care a început să acorde o atenție deosebită dialogului cu utilizatorii prin intermediul mediului
online.
Având în vedere faptul că grija principală și permanentă a celor trei firme creative a fost și
continuă să fie livrarea celor mai bune produse posibile, asigurând bunăstarea Oamenilor și a
Comunităților în care activează (Barilla și Mulino Bianco) și care inspiră și dezvoltă viitori creatori
(LEGO), inovarea deschisă a devenit parte din cultura acestora. Până la urmă nu este vorba doar
despre produse, ci și despre experiențe unice, apartenență, curaj și intelectualitate (Barilla),
cultivarea visului de a construi o lume mai bună (Mulino) și despre conștientizarea posibilităților
umane (LEGO). Valorile acumulate și transmise din generație în generație sunt considerate forța
motrice din spatele firmelor, bazându-se pe pasiune, curiozitate, curaj, încredere și integritate în
cazul brandurilor Barilla și Mulino și pe imaginație, creativitate, distracție, învățare, grijă și calitate
în cazul brandului LEGO. În consecință, s-a putut observa cu ușurință accentul deosebit pus de
50
firme pe calitate, creativitate și inovare. Importanța pe care firmele o acordă calității poate fi ușor
observată și din sloganurile acestora: Bun pentru Tine, Bun pentru Planetă (Grupul Barilla), o
Lume Bună (Mulino Bianco) și Numai cel mai bun este suficient de bun (LEGO).
Una dintre cele mai importante strategii pe care cele trei firme creative se concentrează
este strategia de dezvoltare de produse inovatoare, cu concentrare în special pe protecția mediului
și prin implicarea pro-activă a diferiților stakeholderi. În acest sens, acestea au creat instrumente
speciale care asigură buna comunicare între cele două părți: platforme online ce permit
împărtășirea de idei, opinii cu privire la produse sau inovările utilizatorilor în vederea îmbunătățirii
a celor existente sau crearea de altele noi (Mulino Bianco și LEGO), crearea de postere și video-
uri (Barilla), prin intermediul unor competiții de co-creare lansate de firmele creative, cu scopul
de a da voce tuturor actorilor ce doresc să facă parte din comunitatea respectivă, aducându-și astfel
aportul, folosindu-și creativitatea și talentul individual în co-crearea de produse inovative.
În scopul evidențierii aspectelor ce influențează performanța afacerilor creative s-a urmărit
aplicarea modelului conceptual propriu la nivel de Firmă Creativă. Accentul s-a pus pe
identificarea proceselor de inovare, pe digitalizarea inovării, tipurile de platforme utilizate în
vederea înlesnirii colaborării între consumatori și firma creativă, pe tipurile de co-creare utilizate,
rezultatele co-creării.
La finalul fiecărui set, autorul a realizat o analiză comparativă între cele trei firme creative
(inter caz), pe baza următoarelor criterii: personalitatea firmei (misiune, viziune, valori, etc.);
procesele inovative și rezultatele cuantificabile ale demersului inovativ; implicarea pro-activă
clienți/ dialogul cu stakeholderii și digitalizarea inovării; inovarea modelului de afaceri a firmei
creative/ implementarea inovării deschise. Analiza comparativă inter caz a evidențiat următoarele
elemente cheie:
Interesul celor trei firme creative pentru inovare este permanent din dorința de a fi numărul
unu în alegerea de către clienți, astfel modelul de afacere practicat este și el unul inovativ.
Se acordă atenție inovării de produse, de tehnologii, de ambalaje (Barilla, Mulino Bianco
și LEGO), de lanțuri de aprovizionare și furnizare ingrediente (Barilla și Mulino Bianco).
Eforturile de co-creare ale firmelor creative s-au îndreptat către implicarea stakeholderilor
externi, de cele mai multe ori în cadrul unor competiții tip call-to-action, ce au ca obiectiv
fie obținerea de idei noi (Mulino), fie crearea de design de postere și video-uri (Barilla),
fie obținerea de propuneri/ prototipuri de produse (LEGO).
51
Instrumentele utilizate în vederea digitalizării inovării: platforme online externalizate, care
intermediază dialogul și interacțiunea între firmele creative și utilizatori, facilitând astfel
implicarea acestora în procesul de inovare deschisă, prin crowdsourcing și/ sau co-creare.
Competițiile au loc în mod etapizat, pe perioade de timp bine stabilite de către firmele
creative (Barilla, Mulino Bianco) sau până ating un anumit număr de voturi impus (LEGO).
Stakeholderii sunt motivați să participe la asemenea competiții prin oferirea de către
firmele creative de diverse recompense, fie de natură financiară (Barilla, LEGO), fie prin
realizarea ideii câștigătoare (Mulino Bianco). Însă indiferent de sistemul de recompensare
oferit, dorința de implicare a stakeholderilor este alimentată mai mult de diversele nevoi,
visuri, pasiuni ale acestora, legate într-o anumită măsură de brandul respectiv. De exemplu,
în cazul brandului LEGO, stakeholderii sunt de fapt pasionații de multitudinea și
diversitatea pieselor de joc LEGO, pornind de la tradiționalele piese de joc tip cărămidă,
precum și de multitudinea de modalități de a le combina și crea altele noi, eliberându-le
astfel potențialul creativ/ inovativ, stimulându-le imaginația. Barilla este deja cunoscut ca
un inovator timpuriu de postere cu ajutorul designerilor și artiștilor care și-au găsit
inspirația în sărbătorirea produselor alimentare, influențate de arta timpurilor respective.
Stakeholderii care contribuie cu idei inovative în cadrul competițiilor organizate de Mulino
Bianco, sunt atât consumatori actuali, cât consumatori potențiali ai brandului.
Procesele inovative: etapizate (ideație (idei), dezvoltare (proiect), execuție (prototip),
lansare (produs)), rezultatele fiecărei etape fiind evaluate în vederea deciderii continuării
procesului de dezvoltare produse (Barilla), încep și se termină cu consumatorul (outside-
in process) (Mulino Bianco), se bazează pe produs tras de pe piețe, și nu împins pe piață
(LEGO).
Performanța de inovare a celor trei firme creative: imagine și referințe față de stakeholderii
externi, extinderea utilizării inovării deschise, comunități colaborative, portofoliu de
produse co-create, creștere competitivitate brand pe piață: lider industrie, internaționalizare
puternică.
Studiile de caz ce fac obiectul subcapitolului Inovarea deschisă în Comunitatea Creativă:
Awaytomars, Threadless și Arbazar, au fost, de asemenea, prezentate conform structurii
elaborate special pentru a se putea demonstra aplicabilitatea modelului conceptual propus de
52
această dată pentru o Comunitate Creativă, ce a luat ființă în cadrul unei inițiative antreprenoriale
din industriile creative. Principala caracteristică a acestor inițiative este decizia întreprinzătorilor
de a implementa inovarea deschisă, în special a modulelor de co-creare și/ sau crowdsourcing, prin
crearea directă de platforme online, chiar de la momentul înființării (Antreprenor în Devenire
conform GEM), asumându-și riscul, atât de caracteristic inițiativelor antreprenoriale, de a permite
implicarea diverșilor actori în dezvoltarea de produse/ servicii.
Cele trei comunități creative ce au făcut parte din cel de-al doilea set de studii de caz au
luat naștere odată cu inițiativele antreprenoriale creative, ca urmare a viziunii/ oportunităților
identificate de fondatori conform cărora nevoile și aspirațiile către design sunt în curs de
dezvoltare: consumatorii de astăzi și de mâine aleg, creează și elaborează ceea ce poartă
(AwaytoMars), din dorința de a da înapoi comunității prin realizarea de bunuri din munca creată
de toți artiștii (Threadless) și de a construi o punte între client și designer/ arhitect pentru
realizarea de proiecte design interior, ambiental, peisagistic, etc. (Arcbazar).
Dezvoltate de la început sub formă de platforme inovative online de tip crowdsourcing,
unele utilizând și co-crearea de produse ca strategie de co-inovare (AwaytoMars, Threadless),
precum și crowdfunding-ul, ca strategie de finanțare a produselor co-create (AwaytoMars),
inițiativele antreprenoriale creative urmăresc și dezvoltarea de comunități creative (colaborative).
Aceste comunități creative sunt împuternicite și astfel direct și activ implicate în mai toate acțiunile
ce se desfășoară pe aceste platforme inovative.
Prin implicarea pro-activă în realizarea de produse și/sau servicii, designerilor din întreaga
lume, parte a acestor comunități creative, li s-a oferit șansa de a fi recunoscuți prin intermediul
platformelor de crowdsourcing, un exemplu a modului de implicare pro-activă a clienților constând
în inițierea de către aceștia a unei competiții de design arhitectural de dimensiuni mici sau mijlocii
(Arcbazar). Practic, inițiativele antreprenoriale creative au pornit la drum îmbrățișând în mod
direct inovarea deschisă, cu scopul de a promova gândirea creativă, inovarea și estetica de înaltă
calitate (AwaytoMars), de a sprijini toți artiștii/ designerii necunoscuți să devină complet cunoscuți
(Threadless) și de a potrivi designerii cu proiectele clienților platformei (Arcbazar).
Procesele de co-inovare intermediate de platformele de crowdsourcing sunt de regulă
relativ simple, etapizate, sub formă de competiții încadrate în anumite intervale de timp
(AwaytoMars, Arcbazar) sau competiții de co-creare neîntreruptă (Threadless). Modelul de
53
afacere abordat este unul disruptiv, revoluționar chiar, ce deschide industria respectivă într-un mod
în care căile tradiționale de a face carieră nu reușesc.
Și în acest caz, în scopul evidențierii aspectelor ce influențează performanța comunităților
creative s-a urmărit aplicarea modelului conceptual propriu la nivel de Comunitate Creativă.
Accentul s-a pus pe potențialul/ resursele creative, identificarea proceselor de design inovativ, pe
digitalizarea inovării, tipurile de platforme utilizate în vederea înlesnirii colaborării actorilor atât
în interiorul comunității creative, cât și între acestea și afacerile creative, pe tipurile de
crowdsoucing utilizat, rezultatele colaborării prin intermediul crowdsourcingului.
Și la finalul acestui set, autorul a realizat o analiză comparativă între cele trei comunități
creative (inter caz), pe baza următoarelor criterii: personalitatea firmei (misiune, viziune, valori,
etc.); procesele de desing inovativ și rezultatele cuantificabile ale demersului inovativ; implicarea
pro-activă clienți/ dialogul cu stakeholderii și digitalizarea inovării; inovarea modelului de
afaceri a firmei creative/ implementarea inovării deschise; performanța de inovare a industriilor
creative. Câteva caracteristici cheie ce se desprind din analiza comparativă a celor trei inițiative
antreprenoriale creative bazate pe inovarea deschisă și care au dezvoltat comunități creative se
referă la faptul că:
toate folosesc crowdsourcingul ca parte principală a planului de afacere;
nu există limite în ceea ce privește sexul, rasa, abilitatea sau bogăția;
comunitatea creativă ce s-a dezvoltat este implicată în fiecare etapă a procesului de
co-inovare = comunitate inovativă (AwaytoMars, Threadless);
clientul este comunitatea (Threadless, Arcbazar);
participanții la competițiile de co-inovare nu trebuie să fie neapărat profesioniști
(AwaytoMars), însă să aibă abilități artistice/ de design în domeniul din care face
parte comunitatea creativă (Threadless, Arcbazar);
oferirea minților creative din lume a mai multor oportunități de a crea și de a vinde
rezultatele proceselor de co-inovare (Arcbazar, Threadless);
prima inițiativă de acest tip din sectorul creativ respectiv ce a furnizat prima colecție
de modă co-creată din lume, prima implicare pro-activă a întregii comunități
creative (Arcbazar), prima piață online direct către consumatori care vizează
consumatorii individuali, dar și pe cei de afaceri, care caută servicii de proiectare
(Arcbazar). Cât privește Threadless, brandul este considerat printre primele
54
companii din lume ce a folosit crowdsourcingul, profitând de oportunitatea
întrezărită: puterea mulțimii (expresia aproape pură a modelului de
crowdsourcing);
sisteme de recompensare: pe lângă promovarea profit-sharing-ul (AwaytoMars),
impactul masiv asupra potențialului câștig pentru fiecare artist (Threadless),
premiile financiare împărțite între primii trei designeri/ arhitecți preferați de client
(Arcbazar), ceea ce participanții la competițiile ce au loc pe platformele de
crowdsourcing urmăresc este recunoașterea lor oriunde în lume;
tipurile de crowdsourcing abordate: cele trei inițiative antreprenoriale creative se
bazează pe crowcreation, însă la AwaytoMars crodfunding-ul este de asemenea
promovat în vederea finanțării realizării produselor rezultate în urma co-creării;
tipurile de antreprenoriate creative: antreprenoriat producător de conținut
creativ (AwaytoMars, Threadless), cât și antreprenoriat furnizor de servicii
creative (Threadless, Arcbazar);
performanța industriilor creative: reputația și vizibilitatea față de stakeholderii
externi; extinderea utilizării inovării deschise; portofoliu de produse și/ sau servicii
inovate; reducerea barierelor de intrare ale industriei modei; construire și dezvoltare
de cariere și afaceri de către creativi (inițiative antreprenoriale); democratizarea
industriei prin ruperea barierelor (între creativi și consumatori); posibilitatea de
replicare a modelului de afaceri.
Conform rezultatelor analizei comparative realizată s-a putut remarca faptul că inovarea
deschisă a fost abordată atât la nivel de firmă creativă, cât și de comunitate creativă din dorința de
a oferi diverselor categorii de stakeholderi șansa de a se implica pro-activ la/ pe diferite niveluri
în vederea realizării fie de produse și/ sau servicii noi, fie de a le îmbunătăți pe cele deja existente.
Acest lucru nu se datorează faptului că firmele respective ar fi în panică de idei, ci dimpotrivă,
acestea alocă sume importante și activității interne de CD&I (firmele creative), înființând diverse
laboratoare, academii, etc. De cele mai multe ori, acestea lucrează în paralel cu inițiativele de
inovare deschisă în vederea creșterii performanței de afaceri.
Dacă firmele creative care au făcut subiectul acestei cercetări sunt firme cu tradiție, lăsate
drept moștenire generației următoare, comunitățile creative s-au dovedit a fi inițiative
55
antreprenoriale contemporane, ce au pornit la drum cu un model de afacere inovativ, disruptiv prin
abordarea și implementarea directă a principalelor strategii ale inovării deschise: co-crearea și
crowdsourcing-ul. Strategia de crowdfunding a fost, de asemenea, identificată în cazul unei
comunități creative (AwaytoMars), cu ajutorul acesteia creațiile rezultate în urma co-creării să
poată fi finanțate de mulțime, de către orice doritor, fie că este vorba de un consumator, client sau
simplu fan al ideii respective.
Atât afacerile creative, cât și comunitățile creative studiate au utilizat în vederea
implementării inovării deschise platforme online, cu scopul de a facilita întâlnirile virtuale a
tuturor stakeholderilor implicați în procesele de co-inovare. Dacă prima categorie a creat în acest
sens o serie platforme externalizate (Barilla Factory, Nel Mulino che Vorrei, LEGO Ideas), cea
de-a doua categorie a dezvoltat aceste platforme odată cu inițiativa antreprenorială creativă,
acestea purtând astfel numele afacerii în sine (AwaytoMars, Threadless, Arcbazar). De asemenea,
termenii cei mai des promovați atunci când se face referire la acestea sunt: cămin al competenței,
hub pentru inovare, atelier, laborator de inovare, cercetare, etc. deoarece în cadrul acestora se
urmărește în special dezvoltarea de concepte noi, inovative, organizarea de competiții de design:
de afișe, video-uri (Barilla Factory), idei de noi produse (Nel Mulino che Vorrei), de jucării
LEGO), textil (AwaytoMars), grafic (Threadless), precum și arhitectural (Arcbazar).
Indiferent de strategiile inovării deschise utilizate (co-creare sau crowdsourcing), de
tipurile de co-creare (co-ideație, co-evaluare, co-design), respectiv crowdsourcing (crowdcreation)
implementate, de periodicitatea de realizare a acestora, de faptul că sunt monetizate sau nu, de
modul de finanțare a rezultatelor proceselor de co-inovare, cercetarea întreprinsă în acest sens a
scos la lumină și o serie de aspecte cheie comune ce au rezultat ca urmare a implementării inovării
deschise, atât la nivel de firmă, cât la nivel de comunitate creativă, de o importanță majoră în ceea
ce privește performanța de inovare la nivel de firmă creativă, respectiv de industrie creativă:
vizibilitatea, imaginea și reputația atât față de stakeholderii externi, cât și față de stakeholderii
interni; extinderea utilizării inovării deschise și portofoliu de produse și/ sau servicii co-inovate.
Contribuțiile autorului din cadrul acestui capitol sunt următoarele:
Elaborarea structurii studiilor de caz privind abordarea și implementarea inovării deschise
în Firma Creativă, respectiv Comunitatea Creativă, pe baza celor două modele
conceptuale dezvoltate în cadrul capitolului 5;
Realizarea a 6 studii de caz structurate în două seturi;
56
Aplicarea celor două categorii de structuri de studii de caz în cadrul a 6 cazuri special
selectate pentru cercetarea de față (câtre trei pentru fiecare categorie);
Verificarea aplicabilității celor două modele conceptuale propuse pentru fiecare caz în
parte;
Realizarea unei analize comparative privind inovarea deschisă în Firmele Creative,
respectiv în Comunitățile Creative cu scopul de a identifica și evidenția acele aspecte
comune ce influențează performanța de inovare la nivel de firmă creativă, respectiv de
industrie creativă.
57
CAPITOLUL 7. CONCLUZII, CONTRIBUȚII, LIMITĂRI ȘI
DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE
Obiectivele ultimului capitol al prezentei teze de doctorat pe care autorul acesteia le-a vizat
au constat în: prezentarea concluziilor pentru fiecare capitol în parte al tezei de doctorat;
delimitarea contribuțiilor personale; identificarea limitărilor cercetării de față; propunerea unor
direcții de cercetare viitoare în domeniul abordat în cercetarea curentă.
Prezenta teză de doctorat, structurată pe şapte capitole, prezintă o abordare a conceptelor
de industrii creative, antreprenoriat creativ și inovare deschisă, concepte considerate a fi de
actualitate, atingând o arie despre care diverși specialiști și organisme internaționale vorbesc și de
care sunt preocupați, şi anume rolul inovării deschise în creșterea performanței afacerilor, prin
implicarea pro-activă a diverșilor stakeholderi, plecând de la propriul consumator/ clientul.
Autorul cercetării de față a pornit la drum cu studierea noțiunii de industrie creativă. Astfel,
în primul capitol acesta a realizat o prezentare a diferitelor definiții ale industriilor creative, a
identificat diverse tipuri și modele de industrii creative. Din cercetările întreprinse a reieșit faptul
că la momentul actual încă nu există o definiție a industriilor creative unanim acceptată nici măcar
la nivel European, cu atât mai puțin la nivel mondial, lucru valabil și pentru clasificarea acestora,
chiar dacă s-au realizat diverse încercări în acest sens, mai toate având ca etalon definiția și
clasificarea propusă de către DCMS din U.K., în anul 1995. În ceea ce privește denumirea în sine
a acestor industrii, încă există confuzii, fiind țări care nu au reușit să renunțe la cel de cultural,
rămânând încă reticente și la ideea că din cultură se pot face bani sau se pot dezvolta afaceri
(inițiative antreprenoriale creative), cum ar fi și cazul unor specialiști români.
Concluziile care reies la finalul primului capitol se îndreaptă spre nevoia unei definiţii a
conceptului de industrie creativă la nivel național, care să înglobeze cât mai clar și concis ce este
esențial din practica şi literatura de specialitate. O altă nevoie în aceeași direcție ar fi și cea de
clasificare a industriilor creative la nivel național, cercetările scoțând la iveală și existența unor
altor domenii, față de cele propuse de DCMS, considerate a fi creative, cum ar fi cercetarea,
gastronomia și chiar cel al frumuseții, cu accent pe make-up.
În capitolul al doilea, autorul a continuat cu cercetarea și prezentarea industriilor creative
la nivel Australian, American și European, cu accent pe geneză și evoluție, impactul economic și
social, precum și identificarea direcțiilor viitoare la nivel European. Astfel, s-a acordat o atenție
58
mai în detaliu industriilor creative la nivelul Marii Britanii, ca punct de referință, model pentru
țările europene, precum și la nivelul României, care, la rândul său, face pași importanți în a accepta
și acorda o atenție deosebită industriilor creative, ca urmare a aportului în dezvoltarea țării atât din
punct de vedere economic, cât și social.
În urma cercetării întreprinse în acest sens a putut fi evidențiată importanța pe care aceste
industrii o dețin în stimularea creșterii economice și a inovării, în crearea de noi locuri de muncă,
pornind de la exploatarea creativității, a talentului individual, abilităților și aptitudinilor proprii.
Având în vedere aceste performanțe, Uniunea Europeană dorește să sporească vizibilitatea
industriilor creative, aducând în prim plan potențialul de inovare al acestora, realizând astfel și o
tranziție de la afacerile tradiționale la cele bazate pe inovare, fie că este vorba de realizare de
produse și/ sau servicii/ experiențe inovative, fie chiar abordarea unui model de afacere inovativ.
În ceea ce privește dezvoltarea de politici la nivelul României din concluzia desprinsă reiese faptul
că situația este una destul de ambiguă, neexistând în acest moment ceva clar și concis în acest
domeniu.
Însă, în ciuda diverselor probleme cu care țările europene se confruntă în stabilirea
modurilor de acordare a importanței și vizibilității meritate în context național, concluziile care au
reieșit la finalul capitolului al doilea au evidențiat faptul că potențialul inovativ al industriilor
creative au determinat creșteri economice semnificative, fiind considerate a fi și motoarele
economiei cunoașterii, precum și deschizătoare de drumuri pentru alte industrii sau servicii.
În prima parte al celui de-al treilea capitol autorul a identificat cele mai întâlnite accepțiuni
privind definirea conceptului de antreprenoriat/ antreprenor, pornind de la identificarea și
prezentarea celor mai elocvente definiții, clasificări, trăsături, modele etc., continuând apoi, în a
doua parte, cu prezentarea conceptului de antreprenoriat/ antreprenor creativ.
Ca și în cazul industriilor creative, analiza înterprinsă cu privire la definirea termenului de
antreprenoriat a scos la iveală faptul că nu există un consens în acest sens în literatura de
specialitate nici măcar în ziua de azi, cu toate că evoluția teoriilor privind antreprenoriatul și
antreprenorul au debutat în evul mediu. Ce s-a putut concluziona însă, pe baza analizei comparative
între diferitele propuneri identificate este faptul că antreprenoriatul este o abilitate ce poate fi
sporită de investiții (Hébert & Link, 1988) și că există în toate aspectele vieții, conform Schultz,
Cât privește definirea antreprenoriatului creativ, față de definirea antreprenoriatului
(general), cercetările întreprinse au evidențiat faptul că există un oarecare acord în acest sens. O
59
concluzie desprinsă se referă la faptul că, antreprenorii culturali și creativi, văzuți dintr-o
perspectivă ocupațională, dețin și gestionează propria afacere ca un antreprenor general, fiind la
rândul lor clasificați drept proprietari de afaceri, creatori de valoare economică (Sternberg &
Wennekers, 2005) (HKU, 2010).
O diferență importantă ce se desprinde din analiza afacerilor creative se referă la faptul că
acestea sunt considerate mult mai active în promovarea inovării față de celelalte tipuri de afaceri,
însă provocarea importantă căreia trebuie să îi facă față constă în necesitatea acestora de a găsi un
echilibru între partea artistică, cea financiară şi cea de dezvoltare. De asemenea, o altă diferență
majoră de reținut se referă la în faptul că atunci când se vorbește despre creativitate în cazul
industriilor creative, se vorbește despre conținut. Antreprenorul creativ se deosebește de cel
tradițional prin faptul că este preocupat cel mai mult de crearea şi exploatarea capitalului creativ
sau intelectual, fiind investitori atât în propriul talent, cât și al altora.
Cele mai importante caracteristici particulare ale afacerilor creative identificate de autor,
caracteristici ce le diferențiază și de alte tipuri de afaceri constau în faptul că: majoritatea afacerilor
creative sunt întreprinderi foarte mici, antreprenorii culturali și creativi sunt mult mai predispuși
să dețină forme neconvenționale de angajare, locuri de muncă multiple, cu contracte de muncă cu
timp parțial (perioade scurte), majoritatea sunt liber profesioniști independenți (artiștii, scriitorii,
regizorii, artiștii vizuali, meșteșugari, compozitori, designeri, etc.), dețin un nucleu mic de angajați
cu normă întreagă, etc. Cele mai mari industrii pe număr de lucrători angajați sunt: Moda (31,41%
din totalul angajaților), Design (20,12%), Arhitectura (10,74%) și Carte & Presă (9,89%),
conform Eurokleis (2009).
Pornind de la conceptul de inovare, în capitolul al patrulea autorul abordează și
evidențiază rolul inovării, punând accent deosebit pe inovarea deschisă, ca strategie de creștere a
performanței unei afaceri. Practic acest capitol al prezentei lucrări oferă o bază teoretică importantă
pentru identificarea tipurilor de strategii care aparțin inovării deschise și care, odată abordate au
determinat modificări importante, pozitive, la nivel de firmă.
Astfel, ca urmare a analizării câtorva firme ce au îmbrățișat inovarea deschisă, având
curajul de a ieși în afara granițelor proprii, dintre tipurile de inovare deschisă identificate, cel mai
des utilizate sunt co-crearea și crowdsourcing-ul. De asemenea, cu ajutorul strategiei de
crowdfunding creațiile rezultate, fie în urma co-creării (inovării deschise) sau creării interne
60
(inovării închise), pot fi finanțate de mulțime, de către orice doritor, fie că este vorba de un
consummator, client sau simplu fan al ideii respective.
O preocupare majoră a autorului în acest capitol a constat în identificarea și prezentarea de
afaceri creative (din industriile creative), în special, ce au abordat inovarea deshisă în vederea
creșterii vizibilității sau performanței de inovare.
Un alt aspect identificat în urma acestei analize a fost legat de motivele pentru care
mulțimea dorește să se implice în procesele de inovare deschisă, atât timp cât această implicare
prespune și muncă neplătită în special pentru creativii participanți în competițiile de
crowdsourcing și/ sau co-creare ale căror creații nu au prins podiumul. Motivele sunt diferite și
variază funcție de visurile și motivațiile fiecăruia, de la simpla idee/ dorință legată de un bun/
serviciu pe care dorește să o vadă transpusă în realitate, până la șansa de inițiere a unui
antreprenoriat.
În final, în cadrul acestui capitol autorul și-a propus să identifice câteva exemple creative
de succes care ar putea fi considerate drept model de bune practice și care ar putea sta la baza
deciziei și a altor antreprenori sau manageri de a îmbrățișara inovarea deschisă, făcând astfel
trecerea de la modelele trandiționale la modele de afaceri noi, cum ar fi cele de tip disruptiv.
Pornind de la această preocupare majoră, autorul a propus model conceptual cu scopul de
a evidenția performanța de inovare a unei firme creative ca urmare a relației ce se stabilește prin
transformarea resurselor creative interne abordând inovarea deschisă, atât la nivel de firmă, cât și
cel de industrie creative, model ce în finalul capitolului a fost modificat prin înglobarea aspectelor
legate de crowdsourcing atât la nivel intern, de firmă creativă, cât și la nivel de industrie creativă.
În cadrul capitolul al cincilea, autorul a evidențiat și argumentat metodologia de cercetare
la care a apelat în vederea realizării cercetării, și anume cercetarea calitativă, respectiv studiul de
caz, cercetarea exploratorie calitativă fiind considerată de autor ca fiind cea mai potrivită în
vederea atingerii obiectivelor stabilite.
Un obiectiv principal urmărit a fost acela de a elabora un cadru conceptual de analiză a
strategiilor de inovare deschisă utilizate în industriile creative. În acest sens, pornind de la modelul
conceptual propus în finalul capitolului al patrulea, autorul a dezvoltat două modele de analiză a
inovării deschise, una la nivel de firmă creativă și una la nivel de comunitate creativă. Scopul final
al demersului conceptual prevede identificarea acelor elemente comune ce determină performanța
61
de inovare a firmei creative, respectiv a comunității creative, ce în final determină performanța de
inovare a industriei creative.
De asemenea, tot în cadrul capitolului al cincilea, autorul a realizat o etapizare a
principalelor evoluții ale modelului de cercetare abordat, precizând fazele prin intermediul cărora
a fost (re)proiectat, în funcție de cercetările efectuate de către autor în cadrul literaturii de
specialitate în domeniu.
Pornind de la cele șase obiective generale stabilite, s-a urmărit evidențierea relevanței
uilizării co-creării și crowdsourcing-ului creativ pentru creșterea performanței unei afaceri
creative, atât la nivel de firmă creativă, cât și de industrie creativă. În acest sens, pornind de la
modelul conceptual propriu propus în capitolul anterior și pe baza conceptelor dezvoltate ca
urmare a cercetătrii bibliografice efecutate, autorul a realizat reproiectarea acestuia, propunând în
final pentru testare două modele conceptuale proprii, dezvoltate pe două niveluri: cel de firmă
creativă, și cel de comunitate creativă. Explicația acestei divizări constă în asigurarea posibilității
unei mai bune evidențieri a modului în care strategiile inovării deschise, co-crearea și
crowdsourcing-ul, acționează și înregistrează succes în ceea ce privește crearea de produse
inovative, înființarea și dezvoltarea de comunități creative colaborative, ce au un rol important în
co-crearea de produse noi sau îmbunătățirea celor deja existente.
Capitolul al șaselea a fost în exclusivitate dedicat cercetării aplicative privind procesele
de inovare deschisă din industriile creative. În acest sens, șase tipuri de afaceri au fost analizate,
grupate în două mari categorii:
trei dintre acestea au fost cercetate urmărind o structură special elaborată de către
autor și denumită Firmă Creativă, iar
celelalte trei au fost de asemenea cercetate conform unei structuri special elaborată
în acest sens, denumită în acest caz Comunitatea Creativă.
Două dintre cele trei studii de caz ce au făcut obiectul primului set, Firma Creativă, au
făcut de asemenea și obiectul unui studiu de benchmarking din cadrul proiectului de cercetare
EPICUS „E-soluții de inovare prin implicarea pro-activă a clienților în crearea de valoare pentru
creșterea competitivității organizaționale”, PN-II-PT-PCCA-2013-4-1811, www.e-picus.com, din
care autorul cercetării de față a făcut parte în calitate de membru echipă de cercetare.
62
De asemenea, toate cele trei studii de caz din cadrul celui de-al doilea set, Comunitatea
Creativă, au făcut și ele obiectul unui studiu de benchmarking din cadrul unui alt proiect de
cercetare în care autorul cercetării a avut calitatea de membru în echipa de cercetare, și anume:
[email protected] „Digital Innovation Model for Business Ecosystems from Creative Industries”,
PN-III- P2-2.1- PED-2016- 0689, www.creativebiz.ro.
Conform rezultatelor analizei comparative realizată, o primă observație remarcată se referă
la faptul că inovarea deschisă a fost abordată atât la nivel de firmă creativă, cât și de comunitate
creativă din dorința de a oferi diverselor categorii de stakeholderi șansa de a se implica pro-activ,
la/ pe diferite nivele în vederea realizării fie de produse și/ sau servicii noi, fie de a le îmbunătăți
pe cele deja existente. O primă diferență, destul de evidentă din primele etape ale cercecetării, ce
s-a putut desprinde analizând comparativ inovarea deschisă la nivel de firmă creativă și la nivel de
comunitate creativă se referă la momentul în care această importantă strategie de creștere a
performanței a fost implementată. Astfel:
la nivel de firmă creativă, cu o veche tradiție în inovare, inovarea deschisă a fost
implementată la un anumit moment din povestea acesteia, în timp ce
la nivel de comunitate creativă, inovarea deschisă a fost implementată odată cu
pornirea inițiativei antreprenoriale.
Astfel, între cele două categorii de afaceri studiate o diferență majoră este accentuată de
modalitatea de creare a relației cu clienții în vederea păstrării avantajelor competitive deja
înregistrate, ca lideri de industrie (Barilla, Mulino Bianco, LEGO). Dacă prima categorie are deja
o tradiție puternică în acest sens, a doua categorie, fiind relativ recent create (AwaytoMars,
Threadless, Arcbazar), pun accentul foarte mult pe orientarea spre viitor pentru a putea înregistra
la rândul lor asemenea avantaje.
Însă, indiferent de momentul apariției, toate cele șase cazuri studiate și-au făcut publică
preocuparea pentru promovarea inovării deschise în mediile online prin enunțarea de misiuni și
viziuni, stabilirea de valori esențiale, premise, motto-uri și filozofii ce pun în lumină acest lucru.
Astfel, pasiunea, curajul, creativitatea, imaginația, responsabilitatea, integritatea sunt câteva
dintre valorile necesare pe care firmele se bazează pentru a inova, dar nu oricum, ci lăsând ușile
deschise pentru toți doritorii, de oriunde din lume.
63
Indiferent de tipurile de co-creare sau crowdsourcing utilizate, de periodicitatea de
realizare a acestora, de faptul că sunt monetizate sau nu, de modul de finanțare a rezultatelor
proceselor de co-inovare, cercetarea întreprinsă în acest sens a scos la lumină și o serie de aspecte
cheie comune ce au rezultat ca urmare a implementării inovării deschise, atât la nivel de firmă, cât
la nivel de comunitate creativă, de o importanță majoră în ceea ce privește performanța de inovare
la nivel de firmă creativă, respectiv de industrie creativă.
Pentru o mai bună identificare a aspectelor comune ce influențează performanța de inovare
a industriilor creative, autorul pune în evidență mai întâi pe cele rezultate ca urmare a aplicării
celor două modele conceptuale propuse de acesta, prin creionarea figurii 7.1. Analizând această
figură, aspectele cheie comune ce influențează performanța de inovare a industriei creative
vizează: vizibilitatea, imaginea și reputația atât față de stakeholderii externi, cât și față de
stakeholderii interni; extinderea utilizării inovării deschise; portofoliu de produse și/ sau servicii
co-inovate.
Însă în afara acestora, din cercetarea întreprinsă mai reies și alte câteva aspecte pe care
autorul le consideră a fi într-o mare măsură comune. De exemplu, internaționalizarea puternică
este unul dintre acestea. Regăsit doar la nivel de firmă creativă, acest aspect este ușor de identificat
și la nivel de comunitate creativă, atât timp cât unul dintre obiectevele inițiativelor antreprenoriale
creative este de a crea o punte între mulțimea de oriunde, din orice colț al planetei și firmă. Se
poate astfel vorbi și despre crearea unei piețe globale direct-către consumatori de către fiecare
dintre cele șase firme prin utilizarea inovării deshise, ca un aspect comun.
Pornind de la câteva caracteristici comune, și anume preocuparea pentru mediu, calitate și
bunăstarea clienților, identificate în toate cazurile analizate, în procesele de co-inovare
implementare și care au determinat crearea de produse și/ sau servicii sigure, de top, conform
nevoilor clienților (grad pozitiv de încântare al consumatorilor) prin utilizarea de tehnologii
inovative, cu grijă deosebită față de mediu și natură, abordând un comportament responsabil
permanent față de acestea, dar și față de comunitățile dezvoltate ca urmare a abordării inovării
deschise, păstrând mereu dorința de a crea o lume mai bună, progresul tehnologic și cultural ar
putea fi, de asemenea, catalogat drept un aspect comun important pentru performanța de inovare
atât la nivel de firmă creativă, cât și de industrie creativă.
64
Figura 7.1. Performanța de inovare identificată din cercetarea întreprinsă
la nivel de Firmă creativă vs. Comunitate creativă
Imagine și
reputație față de
stakeholderii
externi
Extinderea
utilizării inovării
deschise
Comunități
colaborative
Portofoliu de
produse co-create
Creștere
competitivitate
brand pe piață:
lider industrie
Progres cultural și
tehnologic
Internaționalizare
puternică
Imagine și
reputație față de
stakeholderii
externi
Extinderea
utilizării inovării
deschise
Comunități
colaborative
Portofoliu de
produse co-create
Creștere
competitivitate
brand pe piață:
lider industrie
Progres cultural și
tehnologic
Internaționalizare
puternică
Imagine și
reputație pozitivă
față de
stakeholderii
externi
Extinderea
utilizării inovării
deschise
Comunități
colaborative
Fenomen global
de crowdsourcing
ghidat de fani
Portofoliu de
produse co-create
Creștere
competitivitate
brand pe piață:
lider industrie
Schimbări
profunde în
structura
organizației
Internaționalizare
puternică
Reputația și
vizibilitatea față de
stakeholderii
externi
Extinderea
utilizării inovării
deschise
Portofoliu de
produse/ servicii
inovate
Reducerea
barierelor de
intrare ale
industriei modei
Externalizarea
finanțării
(finanțare prin
crowdfunding)
Reputația și
vizibilitatea față de
stakeholderii
interni și externi
Extinderea
utilizării inovării
deschise
Portofoliu de
produse inovate
Inițiative
antreprenoriale
Reputația și vizibilitatea
față de stakeholderii
externi
Extinderea utilizării
inovării deschise
Portofoliu de servicii
inovate
Construire și dezvoltare
de cariere și afaceri de
către creativi
Democratizarea
industriei prin ruperea
barierelor (între creativi
și consumatori)
Posibilitatea de
replicare a modelului
de afaceri
Piață globală online
direct-către-
consumatori
Înglobare surse
complementare de
inovare (parteneri și
afiliați)
PERFORMANȚA DE INOVARE
Barilla: Mulino Bianco: LEGO: AwaytoMars: Threadless: Arcbazar:
FIRMA CREATIVĂ
COMUNITATEA CREATIVĂ
65
Autorul prezentei lucrări a adus o serie de contribuții personale pe întreaga cercetare,
începând chiar din primul capitol cu sintezele bibliografice și continuând cu următoarele capitole
dezvoltate. Aceste contribuții personale sunt detaliate după cum urmează:
Analiza și sistematizarea stadiului actual al cunoașterii cu privire la conceptul de industrii
creative;
Explicarea principalelor diferențe între termenii de industrie culturală, industrie culturală
și creativă și industrie creativă;
Identificarea modului în care aceștia sunt utilizați la nivel international cu scopul de a
descrie o economie creativă;
Realizarea unei sinteze de ansamblu cu privire cele mai des utilizate definiții privind
termenul de industrie culturală, industrie creativă și industrie culturală și creativă;
Enumerarea tipurilor de industrii creative, precum și a modurilor de clasificare ale acestora
la nivel global;
Identificarea și prezentarea unor modele de industrii creative, considerate forțe motrice în
dezvoltarea economică a unei țări;
Selectarea unor trăsături comune a industriilor creative prin realizarea unei sinteze
bibliografice privind definițiile industriilor creative și analiza acestora în acest sens;
Propunerea unor trăsături comune pentru industriile creative ca bază pentru oferirea unei
definiții la nivelul României;
Realizarea unei analize comparative a modelelor de industrii creative identificate în raport
cu industriile culturale cu dublu scop:
o de a evidenția expansiunea către industriile creative, și
o de a oferi un punct de plecare în realizarea unei propuneri de clasificare a
industriilor creative, cu aplicabilitate la nivelul României;
Realizarea unei cercetări aprofundate a industriilor creative la nivelul Australiei, Statelor
Unite ale Americii și Europei, pornind de la geneza și evoluția acestora, punând accentul
pe modele de politici în domeniu, modele de clasificare
Evidențierea impactului economic și social al industriilor creative la dezvoltarea
economică, socială și culturală la nivelul trei zone geografice analizate;
Realizarea unei descrieri detaliate a industriilor creative din Marea Britanie, considerate
model de bune practici pentru celelalte țări ale Uniunii Europene, și nu numai;
Prezentarea industriilor creative în România, considerate prioritare pentru progresul
economiei țării în următoarele decenii;
66
Listarea direcțiilor de cercetare viitoare privind industriile creative, precum și a unor
recomandări importante cu privire la dezvoltarea continuă a acestor industrii, cu scopul de
a devenit tot mai vizibile în toate țările europene;
Identificarea rolului inovării în cadrul acestor direcții de cercetare, precum și a gradului de
acces și utilizare a digitalizării, a posibilităților de cooperare între industriile creative și
economia globală, accesului la finanțare, importanța acestora pentru dezvoltarea regională
și rolul deținut în sistemele regionale de co-inovare;
Realizarea unei sinteze pe baza unor studii importante cu privire la geneza și evoluția
conceptului de antreprenoriat;
Analiza literaturii de specialitate în vederea evidențierii unor definiții relevante ale
termenilor antreprenoriat și antreprenor;
Stabilirea rolurilor cheie ale termenilor de antreprenoriat și antreprenor (ca factor de
decizie);
Listarea principalelor caracteristici/ trăsături/ calități/ competențe antreprenoriale; Listarea
principalelor caracteristici/ trăsături/ calități/ competențe antreprenoriale.
Prezentarea modelului conceptual și a etapelor antreprenoriatului conform Global
Entrepreneurship Monitor (GEM), de la apariție până în prezent, evidențiind principalele
modificări/ îmbunătățiri de care a beneficiat de-a lungul anilor;
Analiza comparativă a evoluției/ modificărilor modelelor conceptuale și etapelor
antreprenoriatului conform Global Entrepreneurship Monitor (GEM), de la apariție până
în prezent.
Detalierea unor aspecte importante privind stadiului actual al cunoașterii cu privire la ceea
ce presupune antreprenoriatul creativ, având ca punct de plecare antreprenoriatul general;
Propunerea unei clasificări a antreprenorilor creativi dezvoltată având în vedere modelul
NESTA, cu detalierea caracteristicilor fiecărui tip;
Detalierea principalelor caracteristici ale industriilor culturale și creative ce le diferențiază
de alte tipuri de industrii pe baza următoarelor aspecte comune: dimensiunea
întreprinderilor din industriile culturale și creative, caracteristicile pieței muncii din
industriilor culturale și creative, caracteristicile proceselor întreprinderilor din industriile
culturale și creative și condițiile de piață și schimbarea modelelor de afaceri.
Realizarea unei analize comparative între antreprenorul creativ și antreprenorul general pe
baza trăsăturilor identificate în literatura de specialitate și a discuțiilor realizate cu diverși
antreprenori în cadrul cercetării de față, în vederea identificării și corelării trăsăturilor
comune a antreprenorilor creativi și antreprenorilor generali;
67
Plasarea/ încadrarea prosumatorului în cadrul tridentului creativ, pentru o mai bună
înțelegere a naturii forței de muncă creativă și a tipurilor de ocupații dintr-o economie
creativă;
Detalierea unor aspecte importante privind termenul de economie creativă, pornind de la
explicarea naturii forței de muncă creativă;
Identificarea de tehnologii ce vin în sprijinul afacerilor creative și realizarea unui model
propriu de analiză privind tehnologia și performanța afacerii în industriile creative, precum
și a unui model privind modul în care IT-ul influențează afacerile creative (sensibilitatea
tehnologică), pornind de la clasificarea antreprenorilor creativi realizată având ca punct de
plecare modelul NESTA.
Analiza aprofundată a stadiului actual al cunoașterii privind conceptul de inovare și
importanța acestuia dezvoltarea afacerilor;
Prezentarea celor mai relevante interpretări privind definirea conceptului de inovare,
pornind de la cea schumpeteriană la cele contemporane, precum și evidențierea tipurilor de
inovare;
Identificarea și prezentarea clasificării tipurilor de inovare, evidențiind principalele
caracteristici ce le diferențiază și oferind exemple practice pentru o mai bună înțelegere a
ceea ce reprezintă;
Explorarea literaturii de specialitate în vederea identificării înțelesului conceptului de
inovare deschisă, precum și a tipurilor de inovare deschisă, detaliind cele mai importante
caracteristici ale acestora;
Analiza aprofundată a principalelor tipuri de inovare deschisă: Co-crearea și
Crowdsourcing-ul, pornind de la identificarea acestora în clasificarea inovării deschise și
continuând cu evidențierea tipurilor și aspectelor cheie ale acestora;
Evidențierea celor mai populare clasificări ale tipurilor de crowdsourcing propuse de
experți și cercetători din industrie pe baza diferitelor variabile;
Exemplificarea a ceea ce presupune fiecare tip de crowdsourcing prin prezentarea unor
unor cazuri reale de utilizare a acestora;
Dezvoltarea unui model propriu de analiză privind tipurile de aplicații de crowdsourcing
și caracteristicile universale de comparație ale acestora, pe baza analizei studiilor celor mai
recente și relevante din cadrul literaturii privind inovarea deschisă;
Realizarea unei descrieri detaliate cu privire la conceptul de co-creare, pornind de la
identificarea în literatura de specialitate a modului de definire al acestuia și reliefarea
principalelor metode de co-creare;
68
Realizarea unei analize comparative între crowdsourcing și co-creare, comparație ce ar
putea sta la baza deciziei unei firme de a alege strategia potrivită în vederea îmbunătățirii
performanței de inovare;
Identificarea modalităților de utilizare a inovării deschise ca strategie de creștere a
performanței în afaceri, cu accentul pe afacerile creative;
Reproiectarea modelului procesului inovării deschise tip inside-out identificat în literatura
de specialitate pentru o evidențiere mai de ansamblu a tuturor elementelor ce îl descriu;
Realizarea unui model propriu de evidențierea a modului în care Modelul celor 5 de Co-
a derivat, la rândul său, din cei 12 de Co- ai proceselor de colaborare;
Ilustrarea gradului în care inovarea deschisă este abordată la nivel național, prin oferirea
de exemple de companii românești ce au avut curajul de a aborda, într-o anumită măsură,
inovarea deschisă;
Analiza modului de abordare a inovării deschise în industriile creative în vederea creșterii
avantajului competitiv pe piață, pornind de la analiza aprofundată a acestui tip de inovare
realizată anterior pe baza literaturii de specialitate;
Identificarea și prezentarea de afaceri creative ce au îmbrățișat inovarea deschisă în vederea
creșterii performanței, ca exemple de urmat;
Proiectarea unui model conceptul propriu de evidențiere a performanței de inovare a unei
firme creative ca urmare a relației ce se stabilește prin transformarea resurselor creative
interne abordând inovarea deschisă, atât la nivel de firmă, cât și cel de industrie creativă;
Evidențierea importanței utilizării mediilor online în industriile creative pe baza sublinierii
de către literatura de specialitate (privind inovarea deschisă și comunitățile) a rolului
internetului în modelarea inovării ca pe un proces interactiv și deschis din punct de vedere
social, care se manifestă prin colaborarea utilizatorilor împuterniciți;
Exemplificarea modului în care inovarea deschisă este găzduită de mediile online creative,
prin prezentarea unor afaceri creative de succes, ce au dezvoltat site-uri web, ca și context
specific de întâlnire al actorilor, cu scopul de a găzdui inovarea de la rețeaua de actori;
Reproiectarea modelului conceptul propriu propus inițial prin înglobarea aspectelor legate
de crowdsourcing atât la nivel intern, de firmă creativă, cât și la nivel de industrie creativă;
Identificarea tipurilor de inovare deschisă prin analiza comparativă a diferitelor platforme
de co-creare și/ sau crowdsourcing;
Alegerea abordării metodologice care a contribuit la colectarea unor date de cercetare
relevante pentru îndeplinirea scopului cercetării;
69
Realizarea unei sinteze cu scopul de a evidenția cadrul de referință utilizat pentru
prezentarea modului în care principalele instrumente ale inovării deschise au fost
implementate la nivel de firmă creativă, respectiv de comunitate creativă;
Formularea problemei de cercetare pornind de la cadrul de referință investigat în
profunzime;
Dezvoltarea conceptelor cheie utilizate în prezentul demers științific;
Argumentarea alegerii tipului de cercetare utilizat: cercetarea calitativă, precum și a
instrumentului ales dintre cele ce aparțin acesteui tip de cercetare: studiul de caz;
Reproiectarea modelului de cercetare construit inițial, prin divizarea acestuia în două
modele conceptuale, ca urmare a analizei studiilor celor mai relevante și recente din cadrul
literaturii privind industriile creative, antreprenoriatul creativ, inovarea deschisă, co-
crearea și crowdsourcingul;
Construirea schemei logice a prezentei cercetări;
Dezvoltarea strategiei de cercetare, etapizarea demersului de cercetare și prezentarea
succintă a activităților specifice realizate în cadrul fiecărei faze;
Construirea unei scheme integrative a instrumentelor de cercetare utilizate în cadrul
studiului current;
Elaborarea structurii studiilor de caz privind abordarea și implementarea inovării deschise
în Firma Creativă, respectiv Comunitatea Creativă, pe baza celor două modele conceptuale
dezvoltate în cadrul capitolului 5;
Realizarea a 6 studii de caz structurate în două seturi: setul 1 Firma creativă (Barilla,
Mulino Bianco și LEGO), respectiv setul 2 (Arcbazar, Threadless, Arcbazar);
Verificarea aplicabilității celor două modele conceptuale propuse pentru fiecare caz în
parte;
Realizarea unei analize comparative privind inovarea deschisă în Firmele Creative,
respectiv în Comunitățile Creative cu scopul de a identifica și evidenția acele aspecte
comune ce influențează performanța de inovare la nivel de firmă creativă, respectivă de
industrie creativă.
Limitări și direcții viitoare de cercetare
Având în vedere faptul că acest demers științific s-a bazat pe abordarea studiilor de caz ca
strategie de cercetare, limitările impuse în asemenea situație, dezbătute și de literatura de
specialitate, se aplică și acestei cercetări într-o anumită măsură.
Astfel, o primă limitare este legată de posibilitatea de generalizare a rezultatelor cercetării
realizată prin intermediul studiilor de caz, având în vedere faptul că studiile calitative, prin natura
70
lor (număr mic de entități analizate, respectiv șase în cazul de față), nu sunt deschise spre
generalizare, conform (Stenbacka, 2001), cel puțin nu spre o generalizare statistică, care este
specifică mai degrabă cercetărilor cantitative. Având în vedere acest aspect, s-a recurs la
generalizarea analitică, autorul prevalându-se de teoria studiată anterior, acest cadru teoretic
devenind principalul mijloc pentru generalizarea rezultatelor în studiile de caz (Yin, 2003)
(Halkier, 2011) (Thomas, 2011). De asemenea, chiar dacă cercetările calitative ce apelează la
studiile de caz nu pot oferi generalizarea statistică a rezultatelor, acest lucru nu trebuie văzut ca un
impediment în folosirea acestora ca puncte de referințe pentru firmele din domeniu, într-o primă
fază.
O altă limitare, specifică cercetărilor realizate prin intermediul studiilor de caz se referă la
gradul de obiectivitate și/ sau subiectivitate a cercetătorului, așa cum Lincoln & Cuba (1985),
Patton (1990) sau Larsson (1993) subliniază, funcție de instrumentele de cercetare utilizate, ce ar
putea determina apariția unor mici diferențe față de situația reală. Asfel, pentru a se evita pe cât
posibil subiectivismul, pe parcursul cercetării autorul a realizat o analiză extinsă a literaturii de
specialitate, atât cea referitoare la industriile creative și inovare, cât și cea care tratează probleme
metodologice specifice tipului de cercetare abordat.
O altă limitare a apărut ca urmare a datelor cu privire la aspecte care țin de abordarea și
implementarea inovării deschise la nivel național, autorul cercetării dorind inițial ca măcar unul
dintre cele șase studii de caz ce au compus partea aplicativă să fie din România. Din păcate, la
momentul realizării cercetării nu a fost identificată nicio firmă creativă care să fi abordat inovarea
deschisă și la nivel național.
În același timp, literatura de specialitate din România nu oferă foarte multe documente sau
lucrări relevante legate de industriile creative, respectiv antreprenoriatul creativ.
Din punct de vedere al direcțiilor viitoare de cercetare este important de subliniat faptul că
domeniul industriilor creative nu este încă în totalitate explorat la nivel național, atât din punct de
vedere al impactului economic și social, al antreprenoriatului creativ, cât și al inovării deschise ca
strategie de creștere a performanței de inovare a acestora. Prin urmare, continuarea exploatării
oportunităților evidențiate datorită prezentului demers de cercetare reprezintă o direcție de
cercetare viitoare de mare interes pentru mediul de afaceri, atât la nivel internațional, dar și
național.
De asemenea, printre direcțiile viitoare de cercetare mai pot fi enumerate:
Aplicarea modelului conceptual propus la nivelul mai multor firme creative, respectiv din
domeniul industriilor creative cu scopul de a identifica mai mulți factori, diferiți sau
comuni, ce influențează performanța de inovare a acestora;
71
Abordarea metodologică combinată, cercetare calitativă și cantitativă prin date primare, a
industriilor creative, cu scopul de a contura profilul antreprenorului creativ;
Abordarea cercetării cantitative în identificarea trăsăturilor antreprenorilor din industriile
creative;
Continuarea explorării în vederea identificării de comunități creative ce utilizează mediul
online ca spațiu comun de comunicare și socializare;
Elaborarea unor tipologii de indicatori de performanță asociată fiecăruia din cele două
modele conceptuale dezvoltate și testate în cadrul prezentei cercetări;
Elaborarea unei metodologii de analiză a relațiilor dintre diferitele abordări ale
demersurilor de inovare deschisă și performanța firmei.
72
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Americans for the Arts. (2017). Americans for the Arts. Retrieved September 30, 2017, from Home: By Program:
Reports and Data: Research Studies & Publications: Creative Industries:
http://www.americansforthearts.org/sites/default/files/pdf/2017/by_program/reports_and_data/creative/2017_
UnitedStates_NationalOnePager_Color.pdf
2. Antorini, Y., Muniz Jr., A., & Askildsen, T. (2012). Collaborating with Customer Communities: Lessons from
the Lego group. MITSloan Management Review, 53(3), pp. 73-79.
3. Australian Government, Department of Communications, Information Technology and the Arts. (2005).
UNLOCKING THE POTENTIAL: Digital Content Industry Action Agenda.
4. Austrian Institute for SME Research and VVA Europe . (2016). Boosting the competitiveness of cultural and
creative industries growth and jobs. Luxembourg: Publications Office of the European Union.
5. Avasilcăi, S., & Huțu, C. (2010). Romania: Entrepreneurial Values and Sustainability. Environmental
Engineering and Management Journal, ISSN 1843-3707, Vol. 9, No. 7, 983-993.
6. Avasilcăi, S., & Huţu, C. (2012). Competenţe antreprenoriale. Iaşi: Performantica.
7. Avasilcăi, S., Huțu, C. A., & Alexa, E. L. (2016). Metodologia de cercetare. In S. Avasilcăi, & C. A. Huțu, Inovare
prin co-creare în era online (pp. 65-87). Iasi: Performantica.
8. Avasilcai, S., & Bujor, A. (2018). Open Innovation in Creative Industries. Part II: The Case of Threadless.
062002, IOP Conference Series: Materials Science and Engineering, doi:10.1088/1757-899X/400/6/062002, vol.
400, iss. 6, 1-7.
9. Bakhshi, H., McVittie, E., & Simmie, J. (2008). Creating Innovation. Do the creative industries support innovation
in the wider economy? London: NESTA.
10. Barilla. (2013). Annual Report 2013. Parma: Graphice Step
11. Bilton, C. (2007). Management and Creativity. From Creative Industries to Creative Management. Singapore:
Blackwell.
12. Boier, R. (2016). Co-creare în inovare. In S. Avasilcăi, & H. Carmen-Aida, Inovare prin co-creare în era online
(pp. 11-64). Iași: Performatinca.
13. Boix, R., Lazzeretti, L., Capone, F., & al., e. (2010). “The Geography of Creative Industries in Europe: Comparing
France, Great Britain, Italy and Spain”, 50th Anniversary European Congress of the Regional Science Association
International.
14. Borghoff, B. (2018). Entrepreneurial Storytelling as Narrative Practice in Project and Organizational Development.
In E. Innerhofer, H. Pechlaner, & E. Borin, Entrepreneurship in Culture and Creative Industries. Perspectives
from Companies and Regions (pp. 63-83). Cham, Switzerland: Springer International Publishing.
15. Brabham, D. C. (2008). Crowdsourcing as a Model for Problem Solving. An Introduction and Cases. Convergence:
The International Journal of Research into New Media Technologies, 75-90.
16. Brabham, D. C. (2013). Crowdsourcing. Cambridge, Massachusetts: MIT Press Essential Knowledge Series.
17. Bryman, A. (2012). Social Research Methods. Fourth Edition. Oxford: Oxford Univerity Press.
18. Bujor, A., Avasilcai, S., & Alexa, L. (2017). The Nature of the Creative Force. PROCEEDINGS OF THE ANNUAL
SESSION OF SCIENTIFIC PAPERS. Oradea: UNIVERSITY OF ORADEA PUBLISHING HOUSE.
19. Bujor, A., & Avasilcai, S. (2014). Creative Entrepreneurship in Europe: a Framework of Analysis. ANNALS OF
THE ORADEA UNIVERSITY Fascicle of Management and Technological Engineering ISSUE #1, 151-156.
20. Bujor, A., & Avasilcai, S. (2014). Co-creation innovation in consumer goods industry: the Case of Barilla Group
(A). ANNALS OF THE UNIVERSITY OF ORADEA, Fascicle of Management and Technological Engineering,
ISSUE #3. Oradea.
21. Bujor, A., & Avasilcăi, S. (2015). Co-creation Innovation in Consumer Goods Industry: The Case of Barilla Group
(B). Annals of the University of Oradea, Fascicle of Management and Technological Engineering, ISSUE #1, May
2015, 163-168
22. Bujor, A., & Avasilcai, S. (2015). Creative Industries as a Growth Driver: An Overview. Managing Intellectual
Capital and Innovation for Sustainable and Inclusive Society: Managing Intellectual Capital and Innovation;
Proceedings of the MakeLearn and TIIM Joint International Conference 2 (pp. 1725-1731). Bari, Italy:
ToKnowPress.
23. Bujor, A., & Avasilcăi, S. (2015). Creativity and Innovation by Empowering the Customer: The Case of Mulino
Bianco. Part I: Organisational Innovation Context. IOP Conference Series: Materials Science and Engineering,
Vol. 95, pag. 012146, DOI: http://dx.doi.org/10.1088/1757-899X/95/1/01214, 012146.
24. Bujor, A., & Avasilcai, S. (2015). Creativity and innovation by empowering the customer: The case of Mulino
Bianco. Part II: The digital customer value added. IOP Conf. Series: Materials Science and Engineering 95
doi:10.1088/1757-899X/95/1/012147, 012147
25. Bujor, A., & Avasilcai, S. (2016). Co-creation in Romanian consumer goods industry. Annals of the Oradea
University, Fascicle of Management and Technological Engineering, Issue #2.
73
26. Bujor, A., & Avasilcai, S. (2016). Modern technologies and business performance in creative industries: a
framework of analysis. IOP Conf. Series: Materials Science and Engineering 145 (2016) 062001. ModTech
International Conference - Modern Technologies in Industrial Engineering IV.
27. Bujor, A., Avasilcai, S., & Alexa, L. (2017). The nature of the creative workforce. MATEC Web of Conferences
126, 04010, Annual Session of Scientific Papers IMT ORADEA 2017.
28. Bujor, A., & Avasilcai, S. (2016). The Creative Entrepreneur: a Framework of Analysis. Procedia - Social and
Behavioral Sciences 221, 21 – 28.
29. Bujor, A., & Avasilcai, S. (2018). Innovative architectural design development: the Arcbazar creative
crowdsourcing contests perspective. MATEC Web of Conferences 184, 04002 (2018), Annual Session of Scientific
Papers IMT ORADEA 2018.
30. Bujor, A., & Avasilcai, S. (2018). Open Innovation in Creative Industries. Part I: Innovation and Design .
31. Bujor, A., Avasilcăi, S., & Alexa, L. (2017). Co-creation in Fashion Industry: The Case of AwaytoMars. Annals
of the University of Oradea, Fascicle of Management and Technological Engineering ISSUE #3, December 2017
, 22-25
32. Bujor, A., Rusu, G., & Avasilcai, S. (2016). Engaging Customers in Co-creation of Value in Consumer Goods
Industry: a Comparative Analysis. Proceedings of MakeLearn: Management, Knowledge and Learning
International Conference 2016, 25-27 mai 2016, ISSN 2232-3309, (pp. 621-628). Timișoara, Romania.
33. Bygrave, W. D., & Hofer, C. W. (2002). Theorizing about entrepreneurship. Entrepreneurship theory and Practice,
vol. 16, issue 2, 13-22.
34. Caves, R. E. (2000). Creative Industries. Contracts between Arts and Commerce. Cambridge: Harvard University
Press.
35. CCCDC. (2011). Contribuţia Industriilor Bazate pe Copyright la Economia Naţională pentru Perioada 2006-
2009.
36. CCi [ARC Centre of Excellence for Creative Industries and Innovation]. (2007). FromCreative Industries to
Creative Economy: An application of CCi’s Creative Trident mapping methodology to the UK. London: NESTA
37. Chesbrough, H. (2003). Open Innovation: The New Imperative for Creating and Profiting from Technology.
Cambridge, MA: Harvard Business Press School.
38. Crabtree, B. F., & Miller, W. L. (1999). Doing Qualitative Research, Qualitative Series, Volume 3 of Research
methods for primary care series. Thousand Oak, CA: SAGE.
39. Creative Economy Coalition (CEC). (2013). America's Creative Economy: A Study of Recent Conceptions,
Definitions, and Approaches to Measurement Across the USA. Oklahoma: National Creative Network
40. Cultura Alternativa. (2019). Manual de elaborare, implementare și monitorizare politici publice în sectorul
cultural. București: Asociația Culturală Flower Power.
41. Cunningham, S. (2001). From cultural to creative industries, theory, industry and policy. In C. Network,
Convergence, Creative Industries and Civil Society: The New Cultural Policy (pp. 19-32). Zagreb: Institute for
Development and International Relations (IRMO).
42. Davies, R., & Sigthorsson , G. (2013). Introducing the Creative Industries from Theory to Practice. London: SAGE
Publications Ltd
43. DCMS. (1998). Creative Industries: 1998 Mapping Document. London: Department for Culture, Media and Sport.
44. DCMS. (Noiembrie 2017). DCMS Creative Industries Economic Estimates: Gross Value Added. London:
Department for Culture, Media and Sport.
45. Denzin, N. K., Lincoln, Y. S., & Giardina, M. D. (2006). Disciplining qualitative research. International Journal
of Qualitative Studies in Education, Vol. 19, No. 6, November-December 2006, 769-782.
46. Doan, A., Ramakrishnan, R., & Halevy, A. (2011, April). Crowdsourcing Systems on the World-Wide Web.
Communications of the ACM, vol. 54, no. 4, pp. 86-96
47. Drahos, P., & Braithwaite, J. (2002). Information Feudalism: Who Owns the Knowledge Economy? London:
Earthscan.
48. Drucker, P. (2002, August). The Discipline of Innovation. Harvard Business Review.
49. Drucker, P. (1985). Innovation & Entrepreneurship. New York: Harper and Row
50. Eisenhardt, K. M. (1989). Building Theories from Case Study Research. Academy of Management, 532-550
51. E&Y. (2015). Cultural times.The first global map of cultural and creative industries. EYGM Limited.
52. European Commision. (2007). Communication for a European Agenda for Culture in a Globalizing World.
53. Eurostat. (2016). Culture statistics. 2016 edition. Luxembourg: Publications Office of the European Union
54. Flew, T. (2012). The Creative Industries. Culture and Policy. London: SAGE Publications Ltd.
55. Florida, R. (2002). The Rise of the Creative Class: And How It's Transforming Work, Leisure, Community, and
Everyday Life. New York: Basic Books.
56. Frow, P., Payne, A., & Storbacka, K. (2010a). "A conceptual model for value co-creation: designing collaboration
within a service system”. Proceedings of 39th EMAC Conference. Copenhagen, 1-4 June.
57. GERA. (2018). Global Entrepreneurship Report. Global Report 2017/2018. London: Global Entrepreneurship
Research Association
58. Grebel, T. (2004). Entrepreneurship. A new perspective. London&New York: Routledge
74
59. Hartley, J., Potts, J., Cunningham, S., Flew, T., Keane, M., & Banks, J. (2013). Key Concepts in Creative
Industries. London: SAGE Publications Ltd.
60. Hatch, M., & Schultz, M. (2010). Toward a theory of brand co-creation with implications for brand governance.
Journal of Brand Management 17, 590-604.
61. Henry, C. (2007). Entrepreneurship in the Creative Industries. Cheltenham: Edward Elgar
62. Hesmondhalgh, D. (2002). The Cultural Industries. SAGE Publications.
63. Higgs, P., Cunningham, S., & Pagan, J. (2007). Australia’s Creative Economy: Definitions of the Segments and
Sectors. Brisbane: ARC Centre of Excellence for Creative Industries & Innovation (CCI).
64. HKU. (2010). The Entrepreneurial Dimension of the Cultural and Creative Industries. Utrecht: Hogeschool vor
de Kunsten Utrecht.
65. Howe, J. (2008). CrowdSourcing. Why the Power of the Crowd is Driving the Future of the Business. Crown
Business.
66. Howkins, J. (2001). The Creative Economy: How People Make Money from Ideas. London: Penguin.
67. Huțu, C. A. (2005). Metode de Cercetare în Studiile Organizaționale. Iasi: Casa de Editură Venus.
68. Imdat, A., & Angelico, M. (2012). Crowdsourcing Architecture: A Disruptive Model in Architectural Practice.
Synthetic Digital Ecologies: Proceedings of the 32nd Annual Conference of the Association for Computer Aided
Design in Architecture (pp. 439-443). San Francisco: ACADIA. San Francisco: California College of the Arts.
Retrieved from Association for Computer Aided Design in Architecture
69. INCFC. (2017). Cartea Albă a Sectoarelor Culturale și Creative din România. București: Editura Pro
Universitaria.
70. Iversen, J., Jørgensen, R., & Malchow-Møller, N. (2008). Defining and Measuring Entrepreneurship. Hanover,
MA: Publishers Inc.
71. Kane, E. (1993). Doing Your Own Research: Basic Description research in the social sciences and humanities.
London: Marion Boyars Publishers.
72. Kaplan, A., & Haenlein, M. (2010). Users of the worls, unite! The challanges and opportunities of Social Media.
Business Horizons, 53(1), 59-68.
73. KEA. (2009). The Impact of Culture on Creativity. Brussels: KEA European Affairs.
74. KMU Forschung Austria and VVA. (2016). Boosting the competitiveness of cultural and creative industries for
growth and jobs. Brussels: European Commission.
75. Knight, F. H. (1971). Risk, Uncertainty and Profit. Chicago: University of Chicago Press (First edition 1921)
76. Korkman, O. (2006). Customer Value Formation in Practice: A Practice Theoretical Approach. Helsinki: Swedish
School of Economics and Business Administration No. 155
77. Landry, C. (2008). The Creative City. A Tollkit for Urban Innovators. New York: Earthscan.
78. Larsson, R. (1993). Case survey methodology: Quantitative analysis of patterns across case studies. Academy of
Management Journal, 36(6), 1515-1546.
79. Lazzaretti, L. (2013). Cultural and Creative Industries. In L. Lazzaretti, Creative Industries and Innovation in
Europe: Concepts, Measures and Comparative Case Studies (pp. 1-20). London and New York: Routledge.
80. Leadbeater, C. (1999). Living on Thin Air: The New Economy. London: Penguin Books Ltd.
81. Lebraty, J.‐ F., & Lobre‐ Lebraty, K. (2013). Chapter 4: Forms of Crowdsourcing. In J.-F. Lebraty, & K. Lobre-
Lebraty, Crowdsourcing: One Step Beyond (pp. 47-96). John Wiley & Sons, Inc
82. Lupusor, A., & Tiganas, I. (2015). Economic Contribution of Copyright-Relevant Industries in the Republic of
Moldova. Geneva: World Intellectual Property Organization.
83. Maital, S., & Seshadri, D. (2007). Innovation Management: Strategies, Concepts and Tools for Growth and Profit.
Sage Publications Pvt. Ltd.
84. May, R. (1994). The Courage to Create. New York: W. W. Norton & Company.
85. Mitchell, W. J., Inouye, A. S., & Blumenthal, M. S. (2003). Beyond Creativity: Information Technology,
Innovation and Creativity. Washington DC: National Academic Press.
86. NESTA. (2008). Beyond the Creative Industries: Mapping the creative economy in the United Kingdom.
87. Nickell, J. (2010). Threadless: Ten Years of T-shirts from the World’s Most Inspiring Online Design Community.
Abrams Image
88. Nielsen, T. (2008). The ERIBA Model, an Effective and Successful Policy Framework for the Creative Industries.
Stockholm: The Knowledge Foundation.
89. Parmentier, G., & Mangematin, V. (2014, Septembrie 27). Orchestrating innovation with user communities in the
creative industries. Technological Forecasting and Social Change. 2014, 83 (1), 40-53. Retrieved Martie 2, 2018,
from HAL: https://halshs.archives-ouvertes.fr/halshs-00848861/document
90. Payne, A., Storbacka, K., & Frow, P. (2008). “Managing the co-creation of value”. Journal of the Academy of
Marketing Science, vol. 36, 83-96.
91. Peck, J. (2005). Struggling with the Creative Class. International Journal of Urban and Regional Research, 740-
770.
92. Piller, F. T. (2010, Octombrie 5). Open Innovation with Customers: Crowdsourcing and Co-creation at
Threadless. Retrieved Februarie 25, 2018, from SSRN eLibrary:
https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1688018
75
93. Prahalad, C., & Ramaswamy, V. (2004). The Future of Competition: Co-Creating Unique Value with Customers.
Penguin Books India.
94. Pratt, A. C. (2009). Policy transfer and the field of cultural and creative industries: Learning from Europe? In L.
Kong, & J. O'Connor, Creative Economies, Creative Cities.Asian-European Perspectives (pp. 9-23). Heidelberg,
Germany: Springer.
95. Prpic, J., Shukla, P., Kietzmann, J., & McCarthy, I. (2015). How to work a crowd: Developing crowd capital
through crowdsourcing. Business Horizons 58, 77-85.
96. Ramaswamy, V. (2011). It's about human experiences ... and beyond, to co-creation. Industrial Marketing
Management 40(2), 195-196.
97. Riggs, R. (2007, august 20). History: The Early History of LEGO. In M. Carmichael, W. Peason, & M. Hattikudur,
In the Beginning: From Big Hair to the Big Bang (pp. 97-120). William Morrow Paperbacks. Retrieved from
Mental Floss Web site.
98. Romero, D., & Molina, A. (2009). Value Co-creation and Co-Innovation: Linking Networked Organisations and
Customer Communities. Conference: Leveraging knowledge for innovation in Collaborative Networks, L.M.
Camarinha-Matos, Iraklis Paraskakis, and Hamideh Afsarmanesh (Eds.), in International Federation for
Information Processing, AICT 307, Springer (pp. 401-412). Thessaloniki, Greece: Springer.
99. Russo-Spena, T., & Mele, C. (2012). "Five Co-s" in innovating: a practice-based view. Journal of Service
Management, Vol. 23 Iss: 4 , 527 - 553.
100. Saunders, M., Lewis, P., & Thornhill, A. (2009). Research methods for business students. Fifth edition.
Harlow: Peason Education Limited.
101. Sawhney, M., Verona, G., & Prandelli, E. (2005). Collaborating to create: the Internet as a platform for
customer engagement in product innovation. Journal of Interactive Marketing, 19 (4), 1-14.
102. Say, J.-B. (1971). A Treatise on Political Economy. New York: AUGUSTUS M. KELLEY PUBLISHERS
103. Schumpeter, J. (1934). The Theory of Economic Development. Harvard University Press: Cambridge, MA.
104. TERA Consultants. (2014). The economic contribution of the creative industries to EU GDP and employment
- Evolution 2008-2011. Paris: TERA Consultants.
105. The Work Foundation. (2007). Staying ahead: the economic performance of the UK’s creative industries.
Department for Culture, Media and Sport.
106. Towse, R. (2003). A Handbook of Cultural Economics. Cheltenham: Edward Elgar Publishing.
107. UNCTAD; UNDP. (2010). Creative Economy: A Feasible Development Option. Retrieved from UNCTAD
Web Site: unctad.org/en/Docs/ditctab20103_en.pdf
108. Vargo, S. L., Maglio, P. P., & Archpru Akaka, M. (2008). On value and value co-creation: A service system
and service logic perspective. European Management Journal, 26, 145-152
109. van der Pol, H. (2008). Key role of cultural and creative industries in the economy. In OECD, Statistics,
Knowledge and Policy 2007. Measuring and Fostering the Progress of Societes (pp. 343-354). France : OECD
Publications.
110. Vlăsceanu, M. (2010). Economia socială şi antreprenoriat. O analiză a sectorului non-profit. Iaşi: Polirom
111. WIPO. (2017). How to Make a Living in the Creative Industries. Geneza, Elveția: World Intellectual Property
Orgnization.
112. Yin, R. K. (2009). Case Study Research. Design and Methods. Fourth Edition. Lodon: SAGE Publications,
Inc
113. Zaman, G., Vasile, V., Parvu, R., & Darasteanu, C. (2008). Economic Contribution of Copyright-Based Industries
in Romania. Geneva: World Intellectual Property Organization.
114. Plell, A. (2016, Iunie 15). AwaytoMars: A Crowdsourcing Platform That Lets Anyone Play Fashion Designer.
Retrieved from Ecouterre Web site: https://inhabitat.com/ecouterre/awaytomars-a-crowdsourcing-platform-that-
lets-anyone-play-fashion-designer/
115. Product Hunt. (2014). Home: Arcbazar. Retrieved from Product Hunt Web site:
https://www.producthunt.com/posts/arcbazar
116. Propellerhead. (2018). About Us: Propellerhead. Retrieved June 15, 2018, from Propellerhead Software:
https://www.propellerheads.se
117. Robertson , D., & Hjuler, P. (2009, septembrie). Innovating a Turnaround at LEGO. Retrieved februarie 2, 2019,
from Harvard Business Review Web site: https://hbr.org/2009/09/innovating-a-turnaround-at-lego
118. The LEGO Group. (2018). Annual Report 2017. Corporate Finance, Group Finance and Corporate
Communications.
119. UBISOFT. (2018). Studio: NADEO. Retrieved June 20, 2018, from UBISOFT: https://www.ubisoft.com/en-
US/studio/nadeo.aspx
120. UNESCO. (2005, 20 October). Convention on the Protection and Promotion of the Diversity of Cultural
Expressions 2005. Retrieved November 30, 2016, from UNESCO Web Site: http://portal.unesco.org/en/ev.php-
URL_ID=31038&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html
121. 99designs. (2018). About Us: 99designs. Retrieved Martie 3, 2018, from 99designs: https://99designs.com/about
LISTA DE LUCRĂRI
Drd. Adriana Bujor
1. Lucrări publicate :
- în volume ale conferinţelor (ISI web of Science)
1. Bujor., A., Avasilcăi, S. (2018) „Open Innovation in Creative Industries. Part I: Innovation and Design” 062007, IOP Conference Series: Materials Science and Engineering, doi:10.1088/1757-899X/400/6/062007, vol. 400, iss. 6, pp. 1-8 https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1757-899X/400/6/062007/pdf
2. Avasilcăi, S., Bujor, A. (2018) „Open Innovation in Creative Industries. Part II: The Case of Threadless” 062002, IOP Conference Series: Materials Science and Engineering, doi:10.1088/1757-899X/400/6/062002, vol. 400, iss. 6, 1-7 https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1757-899X/400/6/062002/pdf
3. Bujor, A., Avasilcai, S. (2016), „Modern technologies and business performance in creative industries: a framework of analysis” 062001, IOP Conference Series: Materials Science and Engineering 145, DOI: http://dx.doi.org/10.1088/1757-899X/145/6/062001, pp 1-7, indexed ISI Web of Science https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1757-899X/145/6/062001/pdf
4. Bujor, A., Avasilcai, S. (2016) „Creative Entrepreneur: A Framework of Analysis”, Procedia – Social and Behavioral Science, Procedia - Social and Behavioral Sciences, vol. 221, pp. 21-28, DOI: 10.1016/j.sbspro.2016.05.086. https://reader.elsevier.com/reader/sd/pii/S1877042816301598?token=50A4D6448513D9
024931E083C920EA2DA7634AC1FEDA517666B481DFCFD564BC2FB060195A2E0
B569854157EB5F34263 5. Bujor, A., Avasilcai, S. (2015), „Creativity and Innovation by Empowering the Customer:
The Case of Mulino Bianco. Part I: Organisational Innovation Context” 012146, IOP Conference Series: Materials Science and Engineering, Vol. 95, DOI: http://dx.doi.org/10.1088/1757-899X/95/1/012146, pp 1-6 indexed ISI Web of Science https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1757-899X/95/1/012146/pdf
6. Bujor, A., Avasilcai, S. (2015), „Creativity and Innovation by Empowering the Customer: The Case of Mulino Bianco. Part II: The Digital Customer Value Added” 012147, IOP Conference Series: Materials Science and Engineering, Vol. 95, pag., DOI: http://dx.doi.org/10.1088/1757-899X/95/1/012147, pp 1-6 indexed ISI Web of Science https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1757-899X/95/1/012147/pdf
- în volume ale conferinţelor în curs de indexare (ISI web of Science)
1. Bujor, A., Avasilcăi, S., Huțu C.A., Avram E. (2019), „Digital world of co-creation: strategy
and process”, Proceedings of IMT Oradea 2019 in IOP Conference Series: Materials
Science and Engineering, lucrare acceptată în curs de publicare/ indexare
2. Avram, E., Avasilcăi, S., Huțu C.A., Bujor, A. (2019), „The dynamic capabilities framework
implementation in innovation in innovation and creative ecosystems”, Proceedings of
IMT Oradea 2019 in IOP Conference Series: Materials Science and Engineering, lucrare
acceptată în curs de publicare/ indexare
3. Bujor, A., Avasilcăi, S., Galateanu Avram, E. (2018) „Creative ecosystems model
innovation via crowdsourcing modules” Proceedings of 6th Review of Management and
Economic Engineering 6th International Management Conference: Performance
Management or Management Performance, 20-22 septembrie, Cluj-Napoca, ISSN: 2247
– 8639, pp. 669-677
4. Galateanu (Avram), E., Avasilcăi, S., Bujor.A. (2018) „Being a Keystone within
Electromobility Ecosystem: Key features and competitive behaviors” Proceedings of 6th
Review of Management and Economic Engineering International Management
Conference: Performance Management or Management Performance, 20-22
septembrie, Cluj-Napoca, ISSN: 2247 – 8639,Todesco Publishing House, pp. 633 – 639
2. Lucrări publicate în reviste indexate BDI
1. Bujor, A., Avasilcăi, S. (2018) „Innovative Architectural Design Platform: the Arcbazar Creative Crowdsourcing Contests Perspective”, 04002, MATEC Web of Conferences, DOI: 10.1051/matecconf/201818404002, no. 184, pp 1-4 https://www.matec-
conferences.org/articles/matecconf/pdf/2018/43/matecconf_oradea2018_04002.pdf 2. Bujor, A., Avasilcai, S., Alexa L. (2017), „Co-creation in Fashion Industry: The Case of
AwaytoMars”, Annals of The Oradea University, Fascicle of Management and Technological Engineering, B+, XXVI (XVI), 2017/3, DOI: 10.15660/AUOFMTE.2017-3.3295 https://imt.uoradea.ro/auo.fmte/files-2017-
v3/Adriana%20BUJOR,%20Silvia%20AVASILCAI,%20Lidia%20ALEXA-CO-
CREATION%20IN%20FASHION%20INDUSTRY-
THE%20CASE%20OF%20AWAYTOMARS.pdf 3. Alexa, L., Avasilcăi, S., Bujor, A. (2017) „An Open Innovation Marketplace: The Case of
Innocentive” Annals of The Oradea University, Fascicle of Management and Technological Engineering, DOI: 10.15660/AUOFMTE.2017-3.3298, ISBN: 978 – 606 – 10 – 1084 – 4, ISSN: 1583 – 0691, B+, Vol. XXVI, nr. XVI, issue 3, pp. 1-4
4. Bujor, A., Avasilcai, S., Alexa L. (2017), „The Nature of the Creative Force” 04010, in MATEC Web of Conferences, Volume 126, 10.1051/matecconf/201712604010, pp 1-4 https://www.matec-
conferences.org/articles/matecconf/pdf/2017/40/matecconf_imtoradea2017_04010.pd
f 5. Alexa, L., Avasilcai, S., Bujor, A. (2017), „Multiple stakeholders’s co-creation process
in new product development: an exploratory analysis”, Annals of The Oradea University, Fascicle of Management and Technological Engineering, published in MATEC Web of Conferences, Volume 126 (2017), 04005 https://www.matec-
conferences.org/articles/matecconf/abs/2017/40/matecconf_imtoradea2017_04005/ma
tecconf_imtoradea2017_04005.html
6. Bujor, A., Rusu, G., Avasilcai, S. (2016), „Engaging customers in co-creation of value in consumer goods industry: a comparative analysis”, Proceedings of MakeLearn: Management, Knowledge and Learning International Conference 2016, 25-27 mai 2016, Timișoara, Romania, ISSN 2232-3309, pp. 621-628 http://www.toknowpress.net/ISBN/978-961-6914-16-1/papers/ML16-118.pdf
7. Bujor, A., Avasilcai, S. (2016), „Co-creation in Romanian consumer goods industry”, Annals of The Oradea University, Revista Fascicle of Management and Technological Engineering, B+, vol. XXV (XV), no. 2, pp. 5-8, DOI: 10.15660/AUOFMTE.2016-2.3227, pp 1-6 https://imt.uoradea.ro/auo.fmte/files-2016-v2/Bujor%20Adriana%20-%20CO-
CREATION%20IN%20ROMANIAN%20CONSUMER%20GOODS%20INDUSTR
Y.pdf 8. Bujor, A., Avasilcai, S. (2015), „Co-creation innovation in consumer goods industry: the
case of Barilla Group (B)”, Annals of The Oradea University, Fascicle of Management and Technological Engineering, B+, Vol. XXIV, nr. XIV, issue 1, ISBN: 978 – 606 – 10 – 1084 – 4, ISSN: 1583 – 0691, DOI: 10.15660/AUOFMTE.2016-2.3227, pp 163-168
https://imt.uoradea.ro/auo.fmte/files-2015-v1/Adriana%20BUJOR%20-%20CO-
CREATION%20INNOVATION%20IN%20CONSUMER%20GOODS%20INDUST
RY%20-%20THE%20CASE%20OF%20BARILLA%20GROUP%20(B).pdf 9. Bujor, A., Avasilcai, S. (2015), „Creative industries as a growth driver: an overview”,
Proceedings of MakeLearn: Management, Knowledge and Learning International Conference 2015, pp. 1725-1731, 25 – 28 Iunie, Portoroz, Slovenia, ISSN: 2232 – 3309 http://www.toknowpress.net/ISBN/978-961-6914-13-0/papers/ML15-351.pdf
10. Bujor, A., Avasilcai, S. (2014), „Co-creation innovation in consumer goods industry: the case of Barilla Group (A)”, Annals of The Oradea University, Fascicle of Management and Technological Engineering, B+, Vol. XXIII, nr. XIII, issue 3, ISBN: 978 – 606 – 10 – 1084 – 4, ISSN: 1583 – 0691, pp 1-6 https://imt.uoradea.ro/auo.fmte/files-2014-v3/Bujor%20Adriana-Avasilcai%20Silvia-
CO-
CREATION%20INNOVATION%20IN%20CONSUMER%20GOODS%20INDUST
RY,%20THE%20CASE%20OF%20BARILLA%20GROUP.pdf 11. Bujor A., Avasilcai, S. (2014), „Creative entrepreneurship in Europe: a framework of
analysis”, Annals of The Oradea University, Fascicle of Management and Technological Engineering, B+, Vol. XXIII, nr. XIII, issue 1, pp. 151 – 156, ISBN: 978 – 606 – 10 – 1084 4, ISSN: 1583 – 0691 https://imt.uoradea.ro/auo.fmte/files-2014-v1/Bujor%20Adriana-
CREATIVE%20ENTREPRENEURSHIP%20IN%20EUROPE,%20A%20FRAMEW
ORK%20OF%20ANALYSIS.pdf
4. Capitole de carte
1. Bujor, A. (2016). Studiu de caz: BARILLA GROUP. În Avasilcăi, S., Huțu, C.A. (Ed.), Inovare prin co-creare în era online (pp. 87-115). Iași: Editura Performantica, ISBN 978-606-685-347-7.
2. Bujor, A. (2016). Studiu de caz: MULINO BIANCO. În Avasilcăi, S., Huțu, C.A. (Ed.), Inovare prin co-creare în era online (pp. 280-307). Iași: Editura Performantica, ISBN 978-606-685-347-7.
5. Comunicări la conferinţe naţionale sau internaţionale
1. Avram, E., Avasilcăi, S., Huțu C.A., Bujor, A. (2019) „The Ecology Theory Implications in Business Ecosystems Emergence: The Case of Dominant Players”, The International Society for Ecological Modelling Global Conference 2019, Salzburg, Austria, acceptat spre prezentare poster
2. Bujor, A., Avasilcăi, S., Huțu C.A., Avram, E. (2019) „The impact of open innovation on product development: innovation versus creative ecosystems”, IOP Conference Series: Materials Science and Engineering – în curs de publicare
3. Bujor, A., Avasilcăi, S. (2018) „The Use of Open Innovation within Fashion Industry”, Proceedings of 17th Romanian Textiles and Leather Conference, 7 - 9 Noiembrie, Iași, ISBN: 978 – 606 – 685 -174 – 9, pp. 377-380
4. Bujor, A., Avasilcăi, S. (2016), „The Impact of Fashion Design to the European Union’s Economy”, In: Proceedings of 16th Romanian Textiles and Leather Conference, 27-29 October 2016 Iasi, Ed. Performantica, ISSN-L 2285 – 5378, pp. .
5. Bujor, A., Avasilcai, S. (2014), „The entrepreneur and business management in creative industries”, Proceedings of 15th Romanian Textiles and Leather Conference, 4-6 Septembrie 2014, ISBN: 978 – 606 – 685 -174 – 9.
7. Alte menţiuni
1. Expert pe Termen Lung în cadrul proiectului “Promovarea antreprenoriatului în industrii creative” (proiect POSDRU).
2. Tutore în cadrul proiectului SIMPRACT – Tranziția de la școală la viața activă prin practică și crearea de întreprinderi simulate”, Contract nr POSDRU/160/2.1/S/138113
3. Asistent cercetare în cadrul proiectului E-PICUS ("E-solutii de inovare prin implicarea pro-activa a clientilor in crearea de valoare pentru cresterea competitivitatii organizationale") PN-II-PT-PCCA-2013-4-1811, contract nr. 322/2014
4. Asistent cercetare în cadrul proiectului [email protected] “Digital Innovation Model for Business Ecosystems from Creative Industries”, PN-III- P2-2.1- PED-2016- 0689
