BUCUREŞTI2013

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

CERCETARE PRIVIND CONSUMUL DE PRODUSE FAST - FOOD

:

ANDRECA DANA ALINA HALANEI IRINA MARIA

BUCUREŞTI2013

1

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………...1

CAPITOLUL I. CONSUMUL DE PRODUSE AGROALIMENTARE

1.1.Factorii care influenţează cosumul alimentar.....................................................................4

1.2.Modele de consum alimentar……………………………………………………………....7

1.3.Consumul alimentar din perioada interbelică până astăzi...............................................12

CAPITOLUL II. PIAŢA PRODUSELOR FAST – FOOD

2.1. Alimentaţia tradiţională versus alimentaţie de tip fast –food........................................16

2.2.Oferta de produse de tip fast - food …………………………………………………...17

2.3.Cererea de produse de tip fast – food…………………………………………………....19

2.4.Preţul produselor de tip fast-food……………………………………………………......22

2.5.Concurenţa pe piaţa fast – food……………………………………………………….....23

2.6.Tendinţa pieţei francizei in Romania…………………………………………………... 25

CAPITOLUL III. CERCETARE CANTITIVĂ DE MARKETING PRIVIND ATITUDINEA

COSUMATOULUI FAŢĂ DE PRODUSELE FAST – FOOD…………………………...27

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..40

INTRODUCERE

2

Românii duc o viaţă din ce în ce mai puţin sănătoasă, în timp ce profitul companiilor de tip

fast food creşte pe zi ce trece tocmai de pe urma obiceiurilor de consum ce nu ţin neapărat cont de

regulile corecte de nutriţie. Grija pentru o nutriţie echilibrată este mai vizibilă în oraşele mici faţă

de cele mari, unde tendinţele către obiceiuri mai puţin sănătoase sunt mai clare: persoanele care

locuiesc în oraşele mari nu respectă orele de mese, gătesc mai rar şi consumă mai multe

semipreparate. Fast-food-ul, fenomen necunoscut la noi până în anii '90, a influenţat puternic

obiceiurile de consum ale românilor şi a devenit o afacere foarte profitabilă pentru lanţurile de

restaurante de profil. Pentru că fast food-ul reprezintă o masă rapidă, peste 70% dintre românii care

trăiesc la oraş obişnuiesc să meargă la fast-food, arată un studiu al companiei de cercetare Isra

Center. Toţi cei chestionaţi spun că preferă masele rapide din lipsa de timp. Acelaşi studiu arată că

un roman din trei consumă produse fast-food doar în weekend şi unu din cinci, în timpul

săptămânii, cât şi în weekend, ceea ce este destul de îngrijorator.

În această lucrare s-a urmarit studierea preferinţelor consumatorilor faţă de produsele

agroalimentare, dar în special a celor de tip fast food. O problemă majoră cu care se confruntă

România este cea a securităţii şi a siguranţei alimentare, a alimentaţiei adecvate. În ultimii ani,

rolul dietei în menţinerea stării de sanatate a fost amplu discutat, având în vedere tranziţia spre

stilul de viaţa urbanizat, caracterizat prin viteza şi spirit competitiv, însoţită de diete tip fast-food.

Lucrarea de faţă este structurată pe trei capitole.

Capitolul I are rolul de a prezenta consumul de produse agroalimentare, este împarţit pe trei

subcapitole: primul evidenţiază factorii care influenţează consumul alimentar, cel de-al doilea ne

arată modele de consum alimentar, cât şi consumul alimentar pe plan mondial şi ultimul ne

prezintă cum a evoluat consumul alimentar din perioada interbelică până în zilele nostre, mai

precis din anul 1938 până în anul 2004.

Capitolul II are ca obiectiv cunoaşterea pieţei produselor de tip fast food, are şase

subcapitole: primul subcapitol pune în evidenţă alimentaţia tradiţională, sănătoasă versus

alimentaţia de tip fast food, cel de-al doilea ne prezintă oferta de produse de tip fast food, în al

treilea subcapitol vorbim despre cererea de produse de tip fast food şi evidenţiem printr-un tabel

evoluţia pieţei fast food în Europa de Est, al patrulea subcapitol ne arată preţul produselor de tip

fast food, precum şi timpul necesar de muncă pentru cumpărarea unui hamburger, în următorul

subcapitol prezentăm concurenţa pe piaţa fast food şi în ultimul subcapitol arătăm tendinţele pieţei

francizei în România.

3

Capitolul III realizează o cercetare de marketing cantitativă a pieţei din România a

produselor fast food în scopul obţinerii de informaţii referitoare la atitudinea consumatorilor faţă

de produsele fast food, obiectivele principale fiind determinarea gradului de cunoaştere referitor la

impactul negativ asupra sănătăţii al consumului în exces de produselor fast –food, motivul pentru

care se apelează la aceste produse, cum se apreciază modul de servire din restaurantele de tip fast

food precum şi cât ar fi dispuşi să plătească pentru un sandvis sănătos în comparaţie cu hamburger.

Pe ansamblu, studiul evidenţiază înclinaţia românilor către un anumit stil de viaţă.

Lucrarea mai cuprinde şi componenta Anexe, în care este prezentat înregistrarea datelor din

chestionar.

Marketingul agroalimentar se referă deopotrivă la activităţile ce au drept scop producţia şi

comercializarea produselor agricole cât şi a produselor alimentare. Altfel spus, marketingul

produselor agroalimentare cuprinde un ansamblu coerent de activităţi practice, programate şi

organizate ce urmăresc întregul circuit al produselor agroalimentare, din faza de programare şi

realizare a producţiei agricole până în faza în care produsele alimentare ajung pe masa

consumatorului final.

Industria alimentară este una din cele mai importante ramuri ale industriei producătoare de

bunuri de consum. Importanţa acestei industrii în cadrul economiei naţionale este deosebită, datorită

materiilor prime naturale, necesare obţinerii produselor folosite în alimentaţie.

Industria alimentară cuprinde de la marile întreprinderi de produse alimentare şi până la

restaurante şi fast-food-uri. Această industrie are impact asupra tuturor oamenilor de pe glob, cu

toate că nu toţi realizează influenţa acesteia în viaţa lor de zi cu zi.

Piaţa produselor alimentare reprezintă o piaţă care a fost liberalizată în totalitate începând cu

anul 1997, atunci când de fapt a avut loc liberalizarea preţurilor principalelor produse alimentare cu

excepţia legumelor şi fructelor care a fost prima piaţă a produselor agroalimentare liberalizată (din

1990) şi care a reuşit să devină, în timp, piaţa care funcţionează după principiile economiei de piaţă.

Corelarea cantitativă şi calitativă a producţiei alimentare cu cererea consumatorilor este foarte

importantă şi este necesar să fie cunoscută specificitatea cererii alimentare, care este însă

determinată de trebuinţele efective ale consumatorului şi desigur a securităţii alimentare.

Problema securităţii alimentare, a aprovizionării populaţiei cu produse agroalimentare de

bază şi de calitate corespunzătoare, constituie o preocupare majoră cu care se confruntă, într-o

măsură mai mare sau mai mică, toate ţările lumii dar în primul rând cele subdezvoltate sau în curs de

4

dezvoltare. Problema alimentaţiei a fost prima problemă economică abordată de ONU încă de la

înfiinţarea sa şi care şi-a propus ca obiectiv major pentru a scăpa umanitatea de foame. Astfel

problema foamei sau a securităţii alimentare a devenit un subiect vital al întregii omeniri care se

cerea analizat şi soluţionat fără întârziere, problema alimentaţiei avand un rol definitoriu în evoluţia

societăţii. 1

Astăzi problema alimentară costituie un factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial.

Asigurarea securităţii alimentare pentru toţi indivizii contribuie la liniştea socială din fiecare ţară, la

stabilitate şi prosperitate. Securitatea alimentară este o problemă complexă şi generală omenirii de

care toate ţările lumii sunt responsabile. Acest lucru a fost demonstrat de diferite studii privind

alimentaţia populaţiei, evoluţia producţiei agricole, evoluţia populaţiei precum şi utilizarea

resurselor.2

O alimentaţie adecvată trebuie să fie privită atât din punct de vedere al cantităţii

corespunzătoare de alimente cât a calităţii şi a diversităţii acestora. Conceptul de securitate

alimentară a fost formulat pentru prima dată după cel de-al doilea razboi mondial în cadrul

dezbaterilor Organizaţiei pentru agricultură şi alimentaţie (FAO) când a fost lansat la Roma în 1963

celebrul manifest ,,Proclamaţia dreptului fiecarui om de a mânca pentru a-şi astâmpăra

foamea“.FAO defineşte securitatea alimentară astfel:”accesul nemijlocit al tuturor oamenilor la

hrană de care au nevoie”pentru a-şi satisface funcţiile vitale şi pentru a duce o viaţă sanătoasă şi

activă.

Specific produselor agroalimentare, sunt urmărite trebuinţele alimentare specifice care decurg din

modul de participare a elementelor implicate, existând: trebuinţe la nivelul purtătorilor alimentari

(produselor agroalimentare ca materii prime ce urmează a fi prelucrate), trebuinţe la nivelul

sistemelor ce realizează prelucrarea.3

Dorinţele privind consumul alimentar sunt strâns legate de procesele de consum propriu-zis,

şi se referă la: prelucrarea şi asimilarea alimentelor în organism să comporte procese simple,

realizabile cu uşurinţă de consumator; pentru unele tipuri de alimente unii consumatori preferă să

asiste sau să efectueze singuri pregătirea unor preparate culinare; alimentele care se servesc

consumatorului să fie în aşa fel pregătite, încât să asigure un cadru cât mai adecvat de punere în

1 Constantin Marian, Agromarketing, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002

2 Constantin Marian, Agromarketing, Op.cit.

3 Tracey Michael, Produsele alimentare şi agricultura în economia de piaţă, Editura Impex, Bucureşti,1993

5

valoare a utilitaţii senzoriale şi nutritive de care dispun; cu ocazia şi în urma consumului alimentar să

se obţină satisfacţii senzoriale şi saţietatea necesară unui echilibru nutriţional al organismului.4

CAPITOLUL I. CONSUMUL DE PRODUSE AGROALIMENTARE

1.1.Factorii care influenţează consumul alimentar

Consumul alimentar constituie totalitatea actelor decizionale realizate la nivel individual sau

de grup, în legătură cu consumul de produse agroalimentare, destinate a satisface necesităţile de

hrană, prezente şi viitoare, incluzând atât procesele decizionale care preced cât şi pe cele care

determină consumul acestor categorii de produse. Comportamentul consumatorilor de produse

agroalimentare prezintă o serie de particularităţi, în comparaţie cu alte categorii de bunuri. Încă de la

inceput cererea potenţială de consum alimentar s-a exprimat prin presiunea populaţiei asupra

disponibilitaţilor de hrană puse la dispozitia acesteia de către resursele naturale, de-a lungul intregii

istorii a omenirii.

Consumul de produsele agroalimentare este influenţat semnificativ de:

- stilul de viaţă, respectiv modul de trai al unei persoane exprimat în activităţile, interesele, opiniile

sale; stilul de viaţă fiind influenţat în fapt, de celelalte criterii de segmentare prezentate anterior.

- factori de natură economică: veniturile consumatorilor, puterea de cumpărare a populaţiei la

nivelul unei anumite arii teritoriale, preţul produselor agroalimentare;

- factori de natură socială: statutul social, familia, grupurile de apartenenţă;

- factori de natură culturală: tradiţii, obiceiuri, valori, credinţe, norme care guvernează statutul

4 Manole Victor, Stoian Mirela, Agromarketing. Editura ASE, Bucureşti, 2003

6

oamenilor în societate;

- factori de natură demografică: vârsta, sexul, starea civilă, numărul de membri ai unei gospodării,

mediul de locuit, naţionalitate, etnie.5

Creşterea nivelului de trai al populaţiei generează o deplasare a nevoii de a mânca către

plăcerea de a mânca, iar alimentaţia devine din ce în ce mai mult, pentru gospodăriile cu venituri

ridicate, un spaţiu al creativităţii în pregătirea meniului, al libertăţii de alegere.

Gospodăriile cu venituri modeste, se orientează, în general, către produse cu grad scăzut de

prelucrare şi implicit cu valoare adăugată scăzută, urmând ca un număr mare de operaţiuni de

prelucrare a produselor cumpărate să se desfăşoare în propria bucătărie. În consumul de produse

agroalimentare o pondere însemnată deţin alimentele cotidiene, în mare parte netransformate (lapte,

ouă, legume, etc.), iar alimentele transformate, şi îndeosebi cele festive, având un preţ mai ridicat,

sunt achiziţionate cu frecvenţă redusă. 6

Gradul de diversificare a alimentelor consumate este relativ redus, aceste gospodării fiind

orientate către consumul mâncărurilor tradiţionale, uşor de preparat în propria bucătărie.Uneori masa

este servită în locuri publice. În general, aceste categorii de gospodării sunt formate din persoane

ocupate, astfel încât, pe lângă aceste particularităţi ale comportamentului de consum, se remarcă şi o

modificare a ritmului tradiţional al meselor, cu preponderenţă în timpul săptămânii. Cina tinde să

devină masa principală a zilei, mesele zilnice sunt înlocuite cu produse de tip snack sau produse ale

restaurantelor de tip fast-food.

Tinerii, în general, manifestă o deschidere mare spre tot ceea ce este nou, implicit în

domeniul produselor alimentare. Asistăm, astfel, concomitent cu transmiterea obiceiurilor de

consum de la o generaţie la alta şi la un fenomen de împrumut pe orizontală, îndeosebi la această

categorie de persoane tinere, pe fondul renunţării la o serie de tradiţii, obiceiuri de consum

moştenite.

Rezultatul acestui fenomen este, de exemplu, expansiunea pe care piaţa fast-food-urilor a

înregistrat-o pe piaţa agroalimentară românească. Specifice obiceiurilor de consum alimentar

american produsele oferite de unităţile tip fast-food, se adresează în general copiilor şi tinerilor, care

5 Diaconescu Mihai, Marketing Agroalimentar, Editura Uranus, Bucuresti, 2003

6 Constantin Marian, Agromarketing, Op.cit

7

locuiesc în mediul urban, şi într-o mai mică măsură vârstnicilor, sau celor care locuiesc în mediul

rural. Prin tradiţiile de consum cu ocazia anumitor sărbători religioase, religia influenţează cantitativ

şi calitativ consumul alimentar în aceste perioade ale anului. De exemplu, credinţa islamică interzice

consumul de carne de porc, precum şi băuturile alcoolice. Cu ocazia Paştelui la creştini, creşte

consumul de carne de miel şi ouă, iar cu ocazia Crăciunului, o pondere însemnată în alimentaţia

populaţiei o deţine carnea de porc. În ţările în care populaţia este predominant creştină creşte

consumul băuturilor alcoolice cu ocazia sărbătorilor religioase.7

Sărbătorile religioase atrag, în general, o creştere a consumului de alimente festive (alimente

care servesc satisfacerii unor plăceri, având, în general, un conţinut mai ridicat de grăsimi, zaharuri,

alcool sau alte elemente al căror consum curent poate dăuna organismului). Posturile determină

modificări semnificative de natură structurală la nivelul anumitor segmente de consumatori

(persoane vârstnice, din mediul rural), prin creşterea ponderii produselor de origine vegetală în

consumul populaţiei.8

În România, produse precum hamburger, hot-dog, sau pizza se adresează în special tinerilor.

Tot mai mulţi tineri renunţă la tradiţionalele mâncăruri româneşti care se prepară, de obicei, în

propria bucătărie, în favoarea consumului de alimente cu preparare rapidă, sau gata preparate. Aceste

modificări, care tind să devină obiceiuri de consum, se datorează în special faptului că tinerii sunt cei

mai susceptibili la influenţele culturale transmise pe orizontală, ele fiind mai pronunţate comparativ

cu cele pe verticală (respectiv, transmiterea valorilor prin filiaţie).

În schimb, segmentul celor vârstnici, dincolo de orientarea către ceea ce este tradiţional, pun

un mare accent pe alimentele cu conţinut redus de substanţe a căror consum excesiv poate avea

efecte negative asupra sănătăţii (zahăr, grăsimi, sare, alcool). O serie de studii realizate în mai multe

ţări ale Uniunii Europene au evidenţiat anumite particularităţi ale comportamentului de consum

alimentar al persoanelor peste 64 ani, segment ce tinde să devină din ce în ce mai important, ca

rezultat al scăderii natalităţii şi creşterii ponderii celor vârstnici în totalul populaţiei. Rezultatele

studiilor au scos în evidenţă că persoanele de peste 64 ani au o atitudine favorabilă faţă de produsele

cu potenţial sanogenetic ridicat, datorită grijii pe care o manifestă pentru păstrarea stării de sănătate.

7 Catoiu Iacob, Teodorescu Nicolae, Comportamentul consumatorului, Editura Economică, Bucureşti, 19978 Iosif Gheorghe, Analiza calităţii produselor, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002

8

Acest segment se orientează către produsele echilibrate din punct de vedere nutriţional, care să nu fie

potenţial dăunătoare sănătăţii şi eventual să prezinte proprietăţi curative în anumite afecţiuni.9

În general, femeile consumă o cantitate mai mică de alimente, necesarul energetic fiind direct

proporţional cu dimensiunea corporală a fiecărui individ. De asemenea, se observă diferenţe

structurale în alimentaţia bărbaţilor şi a femeilor; bărbaţii orientându-se cu preponderenţă spre

alimentele cu conţinut caloric ridicat. Aceste diferenţe sunt evidente, îndeosebi, în cazul

gospodăriilor de celibatari, tot mai numeroase mai ales în ţările dezvoltate, şi mai puţin sesizabile în

cazul familiilor, unde se observă o omogenizare a consumului alimentar.10

Ca factor de influenţă asupra comportamentului consumatorului de produse agroalimentare,

starea civilă, şi cu atât mai mult prezenţa copiilor în familie, influenţează cantitativ şi calitativ

consumul. Familiile, mai ales cele cu copii, au o alimentaţie mai raţională, mai diversificată. Se

înregistrează o mai mare stabilitate în orarul meselor, iar servirea mesei în locuri publice are o

frecvenţă mai scăzută. Alimentele de tip fast-food au în general o pondere mai redusă în alimentaţie,

urmărindu-se, îndeosebi, pentru alimentaţia copiilor, achiziţionarea unor alimente cât mai echilibrate

din punct de vedere nutriţional,copiii consumând lapte şi cereale în cantităţi mari. Printre obiceiurile

de consum alimentar chinezeşti, se remarcă importanţa acordată în pregătirea mâncării. Deosebit de

diversificată, mâncarea chinezească este foarte condimentată, chinezii preferând mâncărurile calde.

Comportamentul alimentar al consumatorilor înregistrează variaţii de la o ţară la alta, sau în cadrul

aceleaşi ţări de la o regiune la alta. Caracteristici precum naţionalitatea sau etnia au, în multe situaţii,

influenţă semnificativă asupra comportamentelor indivizilor în legătură cu achiziţionarea şi

consumul de alimente.

Indivizii care aparţin claselor sociale superioare servesc frecvent masa în locuri publice, chiar

în cluburi sau restaurante care se adresează anumitor categorii sociale (diferenţiate îndeosebi pe baza

veniturilor, a ocupaţiei sau a educaţiei). Pentru această categorie, a mânca constituie în primul rând

o plăcere. La polul opus, clasele sociale cu venituri scăzute, cu nivel educaţional relativ redus, se

orientează către produsele ieftine, mâncarea fiind, în general, preparată în bucătăria proprie, iar

consumul de alimente constituindu-se, în mare parte, într-o necesitate.11

9 Constantin Marian, Agromarketing, Op.cit10 Chiran Aurel, Gîndu Elena, Piaţa produselor agricole şi agroalimentare, Editura Ceres, Bucureşti, 2004

11 Diaconescu Mihai, Marketing Agroalimentar, Op.cit

9

Consumul alimentelor festive sau scumpe este asociat cu anumite evenimente deosebite şi în

mică măsură cu dorinţele cotidiene ale membrilor gospodăriei.

Schimbarea obiceiurilor de consum alimentar ale romanilor este resimţită de producători,

raioanele de semipreparate şi de salate ale hipermarket-urilor fiind într-o continuă creştere. Carnea

de pui caştigă din ce în ce mai mult teren ( cca 10 %), în detrimentul celei de porc, romanii au

inceput să-şi schimbe obiceiurile de consum alimentar. Acest lucru este demonstrat de cererea tot

mai mare pentru alimente preparate şi semipreparate şi de limitarea consumului unor alimente cu

valoare nutritivă ridicată. 12 Reprezentanţii hipermarketurilor şi cei ai producătorilor de carne de

pasăre conştientizează aceste tendinţe şi, drept urmare, ţin cont de ele in afacerile lor, consumul de

carne de pui este de 27 kg/locuitor în mediul urban şi de 20-21 kg/locuitor în mediul rural, care se

află deja la nivelul celui european. Preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări, Ilie Van constată că,

deşi nu există încă un consum sezonier clar definit al unor produse în detrimentul altora, diferenţele

între alimentele preferate vara şi cele cumpărate iarna încep să fie resimţite de marile lanţuri de

magazine.

1.2. Modele de consum alimentar

Studierea consumului reprezinta o componentă importantă a oricarei cercetări de piată. Din

perspectiva consumului alimentar, se impune necesitatea studierii ştiintifice a acestuia şi a stabilirii,

atât a modalitaţilor concrete de satisfacere, cât şi a posibilitaţilor de diversificare a acestuia. Un

consum alimentar echilibrat presupune existenţa, la dispoziţia consumatorului, a unui venit suficient,

iar analiza filierelor agroalimentare nu poate fi realizată fară o studiere atentă a consumului

alimentar.13

Agricultura, de-a lungul timpului, a avut drept obiectiv esenţial satisfacerea nevoilor de consum

alimentar ale populaţiei. Analiza din perspectiva nutriţionistă a consumului nu este suficienta şi

relevantă în totalitate, existând diferenţieri de la o categorie de populaţie la alta, în funcţie de vârstă,

sex, ocupaţie etc. Abordarea strict nutritionistă a nevoilor de consum alimentar nu oferă

instrumentarul necesar diagnosticării acestei probleme, impunându-se realizarea unor conexiuni între

aspectele de natura economică, respectiv socială, culturală, psihologică etc. implicate. Economiştii 12 Constantin Marian, Marketingul producţiei agroalimentare, Editura Universitaria, Craiova, 2002 13 Constantin Marian, Agromarketing, Op.cit.

10

pot construi modele statistico-matematice prin care să se asigure, la cele mai mici costuri, echilibrul

alimentar. În timp au fost elaborate mai multe astfel de modele, pornind de la nevoile alimentare ale

populatiei, şi de la costurile de producţie ale diverselor produse alimentare. Aplicabilitatea acestor

modele este însa restrânsă, având în vedere faptul că preferinţele alimentare sunt diferite. În realitate,

s-a demonstrat faptul că semnificaţia culturală a alimentaţiei este la fel de importantă, în unele cazuri

chiar şi mai importantă comparativ cu latura sa funcţională.

Un alt aspect al studierii consumului alimentar abordat de economişti se referă la costurile

satisfacerii acestuia, altfel spus la partea din venit alocată cheltuielilor alimentare. Relevantă în acest

sens poate fi considerată legea lui Engel, care spune că pe masură ce venitul unei gospodarii creşte,

partea din el consacrată cheltuielilor alimentare râmane relativ stabilă din punct de vedere absolut,

dar sub aspect relativ prezintă o tendinţă de scădere .14

De asemenea, prezintă un interes deosebit surprinderea tendinţelor care se manifestă în perioada

actuală în ceea ce priveste consumul alimentar. Dorinţele, preferinţele şi asteptările consumatorilor

sunt complexe şi diverse, rezultând de aici necesitatea unei analize corespunzătoare a consumului în

contextul sistemului agroalimentar.

Un alt domeniu important al analizei poate fi considerat acela al calitaţii produselor

alimentare. Obiectiv, analiza calitaţii produselor alimentare se realizează prin intermediul a două

mari categorii de metode: de laborator şi organoleptice. Metodele de laborator, indiferent de locul şi

momentul în care se efectuează analizele, oferă rezultate riguroase şi comparabile. În practică, mai

ales când analizăm caracteristici cum ar fi mirosul, gustul sau culoarea, ele sunt combinate cu cele

organoleptice, bazate pe utilizarea unor organe senzoriale ale omului în aprecierea calitaţii

produselor alimentare.

Modelul de consum alimentar este o noţiune foarte complexă şi explică mecanismul

comportamental de cumpărare şi consum al consumatorului, care se referă la modalităţile oamenilor

pentru a-şi organiza consumul, practicile alimentare, natura şi calitatea alimentelor consumate,

raportările consumului faţă de comportamentul (conduita) alimentară. 15În tabelul de mai jos este

redată structura de investigare pentru situaţia unei analize a modelului de consum alimentar,

provoacă mutaţii semnificative în direcţia remodelării deprinderilor alimentare, în sensul că cca.

40% din mese vor fi luate în afara locuinţei, alături de separarea tot mai accentuată a mesei obişnuite

14 Marian Constantin, Agromarketing, Op.cit.15 Niţă Constantin, Popescu Marius, Dicţionar de marketing şi afaceri, Editura Economică, Bucureşti, 1999

11

de cea festivă. Pe fondul acestor modele ale consumatorului, apariţia unor dezechilibre, generează

revendicări ale consumatorilor de natură politică prin care se urmăreşte apărarea mediului şi o mai

bună calitate a vieţii.16

ANALIZA MODELULUI DE CONSUM ALIMENTAR

Tabelul 1.Nr.crt.

Criterii fundamentale Factorii ce intervin

1 CARACTERISTICI Dimensiune Compoziţie şi caracteristici socio-economice Raportul între producţie şi consum alimentar Structura activităţilor şi bugetul de timp destinat alimentaţiei

2 PRACTICILE ALIMENTARE Aprovizionarea Stocarea Pregătirea meselor Organizarea raţiei alimentare Eliminarea ( înlăturarea ) resturilor

3 VOLUMUL SI STRUCTURA ALIMENTATIEI

Regimul alimentar Regimul nutriţional Cheltuieli alimentare

4 COMPORTAMENTELE ALIMENTARE

Structura consumului Repartizarea Conduita alimentară

Sursa: Marian Constantin, Agromarketing, Editura Didactica si Pedagogică, 1999

Unele modele urmăresc explicarea modalităţii de luare a deciziei de cumpărare, iar altele

formalizează modul în care cumpărătorul alocă veniturile sale pentru achiziţionarea produselor şi

serviciilor care-i satisfac nevoile de consum. Însemnătatea stabilirii politicii alimentare pentru

reducerea efectelor foametei şi a alimentaţiei neraţionale a făcut ca problema să fie în permanenţă în

atenţia forurilor internaţionale

Consumul alimentar pe plan mondial

În lucrarea “Marketing agroalimentar”, autorul Mihai Diaconescu, face o scurtă prezentare a

preferinţelor culinare, tradiţiilor şi obiceiurilor alimentare, specifice diferitelor popoare. De exemplu,

legat de modul în care este perceput consumul de alimente, de către francezi sau italieni acesta

constituie o plăcere, în schimb, nemţii consideră mâncarea o necesitate. Pentru chinezi consumul de

16 Marian Constantin, Agromarketing, Op.cit.

12

alimente este perceput ca având proprietăţi curative în funcţie de gustul mâncării (dulce, sărat,

picant, amar sau acru). 17

În ceea ce priveşte comportamentul de consum, francezii preferă mesele complete, de unde

să nu lipsească nimic. Germanii preferă mâncărurile cât mai uşor de preparat, iar micul dejun este

consistent. Acordă o deosebită importanţă “naturalului şi ecologicului”, preferând mâncărurile fără

aditivi. Chinezii preferă mâncarea în cantităţi mici şi cât mai variată.18

Structura consumului alimentar, este diferită de la un popor la altul. Francezii se remarcă prin

brânzeturile într-un număr mare de sortimente, foarte apreciate şi pe pieţele externe. Italienii sunt

mari consumatori de paste făinoase, pizza, dar şi de peşte crustacee sau pui de baltă. Americanii şi

englezii sunt mari consumatori de carne şi legume pe care le asociază cu sosuri preparate la nivel

industrial.. Maghiarii preferă mâncarea grasă şi condimentată, utilizând, îndeosebi, smântână şi boia

de ardei.Cercetările au demonstrat că apartenenţa la o anumită clasă socială influenţează pe termen

lung comportamentul indivizilor în calitatea lor de consumatori, clasele sociale fiind, de fapt,

diviziuni dispuse ierarhic, care rezistă mult în timp.19

În ţările din Europa Occidentală, principalele surse de calorii în dieta alimentară sunt :

produse de origine animală ( 33%), cerealele (26%), grăsimile, uleiurile şi zahărul (25%), legumele

şi fructele (10%), în timp ce rădăcinoasele şi cartofii nu depăşesc 4%. În Africa, produsele de bază în

alimentaţie sunt : cerealele (46%), rădăcinoasele şi tuberculii (20%), iar produsele de origine

animală nu depaşesc 7%. În România, principala sursă de calorii în dieta o reprezintă cerealele

(43%), grăsimile, uleiurile, zahărul (21,2%), produsele de origine animală (18%), cartofii şi

leguminoasele (6,7%).

În ţările puţin dezvoltate, consumul alimentar evoluează, dar în ritmuri lente, populaţia

rămânând predominant rurală, iar creşterea economică foarte lentă antrenează o stagnare structurală

a consumului alimentar.

În ţările dezvoltate, raţia calorică consumată în ţările din „Nordul bogat” depăşeste 3500 kcal

(calorii finale), dintre care 30-40 sunt calorii de origine animală. Consumul de calorii iniţiale

echivalent se situează în jurul a 10 000 de calorii vegetele ( pentru obţinerea unei calorii finale de

17 Ibidem18 Davidovici Ioan, Gavrilescu Dinu, Economia creşterii agroalimentare, Editura Expert, Bucureşti, 200219 Ionescu Daniel, Bulgaru Mircea, Modele de cosnum alimentar al populaţiei Romaniei, Editura Ase, Bucureşti, 2001

13

origine animală sunt necesare 7 calorii vegetale).Aceste ţări se caracterizează printr-un model de

consum de masă, în care puterea de cumpărare a clasei mijlocii este mare, iar majoritatea populaţiei

are un consum alimentar ridicat. 20

Figura 1

20 www.libertatea.ro

14

Sursa: Marian Constantin, Agromarketing, Editura Didactică si Pedagogică, 1999

15

1.3.Evoluţia consumului alimentar în România

Pentru a percepe nivelul şi structura consumului alimentar, vom analiza pe subperioade, pornind de

la cunoaşterea nivelului consumului în perioada interbelică.

Consumul principalelor produse alimentare pe locuitor din 1938 până în 2004

Tabelul 2.

Produse alimentare

U/M 1938 1950 1960 1980 1989 2004

Carne Kg 21,1 16,7 26,7 62 50,2 61,1

Grăsimi Kg 7,1 5,3 9,96 17,8 16,7 17,5

Lapte l 109 107,6 123 162,9 135,9 159,7

Ouă Buc 73 59 109 232 230,7 229

Zahăr Kg 5,3 6,9 11 28,2 24,2 29,1

Cereale Kg 230 130,5 202,3 172,7 167,3 170

Cartofi Kg 40 50,3 83,5 70,6 71,7 78

Legume Kg 44 65,6 91 121,4 135,6 149,9

Fructe Kg 40 20,7 30,3 45,8 53 72,4

Sursa : Anuarul Statistic al României

Se poate constata o majoră diferenţă între consumul principalelor produse alimentare pe locuitor din

anul 1938 şi cel din anul 2004: consumul de carne, legume, oua s-a triplat, iar cea mai mare creştere

este consumul de zahăr, care a crescut cu mai mult de 5 ori, de la 5,3 kg în anul 1938 ajungând în

anul 2004 la 29,1 kg.

Produse alimentare

1950 faţă de 1938 1960 faţă de 1950 1980 faţă de 1960 1989 faţă de 1980

Evoluţiaabsolută

Evoluţiarelativă

Evoluţiaabsolută

Evoluţiarelativă

Evoluţiaabsolută

Evoluţiarelativă

Evoluţiaabsolută

Evoluţiarelativă

Carne -4,4 79,1 +10 159,8 +35,3 232,2 -11,8 81

Grăsimi -1,8 75,4 +4,61 187,3 +7,84 178,7 -1,1 93,8

Lapte -2,3 98,7 +15,4 114,3 +39,9 132,4 -27 83,4

Ouă -14 80,8 +50 184,7 +123 212,8 -3 98,7

Zahăr +1,6 130,2 +4,1 159,4 +17,2 256,4 -3,5 87,6

Cereale -100 56,7 +71,8 155 -29,5 85,4 -16,4 91,1

Cartofi +10,3 125,7 +33,2 166 -12,9 84,6 +1,1 101,6

16

Legume +21,6 149,1 +35,4 138,7 +30,4 133,4 +14,2 111,7

Fructe -19,3 51,8 +9,6 146,4 +15,5 151,2 +8,1 117,7

Tabelul 3. Continuare Tabelul 3.

Produsealimentare

2004 faţă de 1989 2004 faţă de 1938

Evoluţiaabsolută

Evoluţiarelativă

Evoluţiaabsolută

Evoluţiarelativă

Carne -10,9 121,7 +40 289,6

Grăsimi -0,8 104,8 +54 246,4

Lapte -23,8 117,5 +50,7 146,6

Ouă +1,7 99,2 +156 313,7

Zahăr -5,1 120,2 +23,8 549

Cereale -2,7 101,6 -60 73,9

Cartofi -6,3 108,7 +38 195

Legume +14,3 110,5 +105,9 340,7

Fructe +19,4 136,6 +32,4 181

Pentru caracterizarea consumului în perioada intebelică, analizăm de la 1938, pentru care

există date

reconstituite la nivelul actualului teritoriu al ţării. Consumul alimentar în unităti fizice era în anul

1938 scăzut, care reflecta nivelul şi structura economiei din acea perioadă.

Perioada imediat de după război (1945-1950) a fost cea mai grea perioadă din istoria

postbelică a

României ceea ce a afectat în mod considerabil condiţiile de viaţă şi în primul rând alimentaţia

populaţiei, prin înfometare până la limita de supravieţuire a acesteia. Starea economică era deosebit

de gravă, producţia scăzând cu 50 % faţă de anul 1938, industria alimentară a scăzut de la 702 mii

tone în 1939 la 412 mii tone în 1945 (53.4%), seceta fără precedent existentă a redus la jumatate

producţia de cereale.

Prin urmare, consumul pe cap de locuitor la cereale, considerate la acea vreme ca aliment de bază, se

afla cu 44,3% sub nivelul celui din anul 1938. Cu exceptia zaharului, consumul la produsele cu

17

valoare nutritivă ridicată, cum ar fi carnea, grăsimile, ouăle, erau cu circa 20-25% sub nivelul celui

din 1938.21

Perioada 1950-1960 a fost ca o linie de redresare a consumului alimentar al populaţiei. În

acestă

perioadă populaţia a crescut cu peste 1,2 milioane, veniturile reale ale populaţiei au crescut cu 53%,

ameliorându-se cererea solvabilă a populaţiei La sfarşitul acestei perioade, în anul 1960, consumul

mediu fizic depăşea cu mult peste cel din 1950, şi chiar pe cel din anul 1938.

Se poate spune că, după o perioadă lungă de criză alimentară şi de subnutriţie şi malnutriţie cronică,

la 15 ani după terminarea razboiului, consumul alimentar din jurul anilor 1960 se inscrie, în general,

într-o linie de normalizare.

Perioada 1960-1980 poate fi considerată ca o etapă de imbunătăţire a consumului alimentar

în

unităţi fizice, în calorii şi chiar ca structură în factori nutritivi.Aceasta se explică prin creşterea

puterii de cumpărare a populaţiei, a creşterii veniturilor şi a îmbunătăţirii raportului dintre structura

cheltuielilor de consum.

Potrivit datelor recalculate de Comisia Naţională de Statistică, consumul mediu zilnic pe un locuitor

în anul 1980 se prezenta astfel: 3259 – total calorii, din care : 806 - de origine animală; 102,2 gr

protida, din care 44,5 gr - de origine animală;101,3 gr lipide, din care : 58,1 gr ; 463,7 glucide.

Îmbunătăţirea condiţiilor alimentare s-a reflectat în prelungirea duratei medii de viaţă, de la 65 ani

în 1960 la 69 ani in 1980, reducerea mortalităţii infantile de la 74 decedaţi sub 1 an la 1000 de

născuţi vii, la 29 economisindu-se astfel un număr important de vieţi omeneşti.

Perioada 1980-1989 se poate caracteriza ca o perioadă contradictorie, de declin a consumului

alimentar , de degradare a acestuia pană la limita de înfometare în masă a populaţiei către sfârsitul

acestei perioade.

Fenomenul de profundă criză alimentară, de subnutriţie şi de malnutriţie a început să se manifeste

tot mai evident şi în ceea ce priveşte condiţiile biologice ale populaţiei.

În perioada 1985-1989 în condiţiile scăderii în continuare a producţiei agroalimentare, presiunea

exportului asupra secătuirii pieţei interne a fost considerabilă, fiind exportate: 2.191,6 mii tone

21 Bulgaru Mircea, Dreptul de a mânca- disparităţi mondiale şi realităti romaneşti, Editura Economică, Bucuresti, 2002

18

cereale; 999,1 mii tone carne; 171,8 mii capete bovine; 522,2 mii capete ovine; 38,7 mii tone

brânzeturi; 238,5 mii tone uleiuri comestibile; 570,4 mii tone legume proaspete; 417,2 mii tone

fructe proaspete; 15.298 tone miere de albine 253,5 mii tone vin; 168 mii tone struguri.

Perioada 1989-2004 este o perioadă de creştere a consumului alimentar, datorită creşterii

puterii de

cumpărare a populaţiei, a creşterii veniturilor. Consumul principalelor produse alimentare pe locuitor

s-a imbunătăţit considerabil faţă de perioada dinaintea anului 1989, mai ales în ceea ce priveşte

carnea, laptele, zahărul şi fructele.22

Consumul alimentar pe cap de locuitor atestă o incontestabilă imbunătăţire, ca volum, dar şi ca

structură în sensul inelasticităţii produselor care relevă un consum relativ scazut cum ar fi, de

exemplu, cerealele şi cartofii şi o elasticitate puternică pentru consumul produselor cu valoare

nutritivă ridicată, în special cele de origine animală.

Consumul mediu pe principalele produse alimentare în anul 2005

Tabelul 4.

Produse alimentare U/M 2005

Carne şi produse din carne Kg 68,3

Grăsimi Kg 14,6

Lapte l 239,2

Ouă Buc 284

Zahăr Kg 27,4

Cereale şi produse din cereale Kg 214,8

Cartofi Kg 98

Legume Kg 162,6

Fructe Kg 75,9

Peşte Kg 4,5

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

22 Bulgaru Mircea, Dreptul de a mânca- Op. Cit.

19

Conform Institutului Naţional de Statistică, indicele preţurilor de consum în 2008 la mărfurile

alimentare a scăzut , şi este de 100,55 % faţă de 108,63 în anul 2007.23

România este încadrată în zona de alimente de origine animală şi grâu, în care raţiile

alimentare de consum asigură necesarul de calorii în urmatoarea ordine: cereale (39%), grăsimi şi

zahăr în aceeaşi proportie (13%), carne şi peşte (11%), ouă şi lapte (10%), rădăcinoase suculente

(7%), fructe şi legume (4%), leguminoase (3%), iar necesarul de proteine: cereale (39%), carne şi

peşte (26%), ouă şi lapte (22%), rădăcinoase suculente (5%), fructe şi legume (4%)

Consumul mediu zilnic exprimat în calorii şi factori nutritivi a crescut faţă de anul 2004

înregistrând în anul 2005 : calorii 3385; proteine 112,2 ; lipide 101,7 şi glucide 483,9, cu mult peste

necesarul energetic mediu, care este de 2550 calorii/zi pentru barbaţi adulţi şi de 1940 calorii/zi

pentru femeile adulte, sublinând faptul că excesul poate fi dăunător şi putând favoriza o greutate

peste limitele normale. Totodată pentru bărbaţii adulţi sunt menţionate 55gr/zi proteine, iar pentru

femeile adulte 45gr/zi.

După disponibilităţile alimentare exprimate în calorii/zi, România în cadrul Uniunii Europene

ocupă ultimul loc după Marea Britanie şi Olanda, primile locuri revenind Irlandei, Greciei şi Spaniei,

iar în clasificarea după numărul de grame de proteine pe persoană/zi, România devansează Olanda

şi Marea Britanie, care se situează pe ultimele poziţii, primele trei locuri sunt ocupate de tările:

Irlanda, Franţa şi Grecia.24

CAPITOLUL II. PIAŢA PRODUSELOR DE TIP FAST – FOOD.

2.1. Alimentaţia tradiţională versus alimentaţia de tip fast –food

În epoca contemporană, marea diversitate de alimente disponibile, compozitia chimică

complexă a acestora, riscurile de îmbolnăvire prin intermediul alimentelor ingerate, schimbarea

mediului în care omul îşi desfăşoară activitatea, au determinat o revizuire a concepţiei despre

alimentaţia umană, accentuarea caracterului ei raţional şi de factor preventiv în sănătate. Securitatea

alimentară la nivel individual este ”dreptul de a mânca”. Dupa Mircea Bulgaru “securitatea

alimentară este dată de cantitatea de alimente necesară pentru un individ exprimată în unităţi fizice,

23 Institutul National De Statistică24 Davidovici Ioan, Gavrilescu Dinu, Op. cit.

20

convenţionale (calorii), şi trofine pentru a-şi asigura echilibrul fiziologic şi a-şi acoperi raţiile zilnice

de consum: raţia de întreţinere, raţia de creştere şi raţia de activitate.” 25

În Europa, încrederea consumatorilor în produsele pe care le cumpără este dată de

imaginea firmei. Singurul avantaj al fast food-urilor celebre este că mâncarea cumpărată din astfel de

locuri este sigură din punct de vedere al calităţii, produsele comercializate nu pot avea bacterii,

viermi ori alte substante chimice. Dar, din punct de vedere nutriţional, aceste alimente au densitate

calorică foarte mare, iar prin procesul de preparare sunt devitaminizate şi sărăcite de proteinele şi

oligoelementele necesare metabolismului. Consumatorii trebuie sa fie precauţi la tot felul de fast

food-uri obscure, care nu prezintă garanţii, consideră prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul

Institutului de Cercetări Alimentare.

Astăzi lumea se îndreaptă tot mai mult spre o alimentaţie din care lipsesc tocmai preparatele

tradiţionale. La începutul existentei sale, omul primitiv îşi procura cele necesare alimentaţiei

practicând vânatul şi pescuitul, dar odată cu creşterea populaţiei, necesarul de hrană a crescut la

rândul său, producându-se prima revolutie în agricultură. O perioadă foarte importantă în istoria

alimentaţiei a început atunci când europenii au cultivat pentru prima dată porumbul, cartoful etc.

“Revoluţia în alimentaţie” – a avut loc după primul razboi mondial, începând în SUA, prin super-

tehnologizare.26 Din acel moment au fost puse bazele unei industrii agroalimentare puternice. În

ultimul deceniu, populaţia României este din ce în ce mai preocupată de calitatea şi securitatea

alimentelor. Consumatorii doresc să fie siguri că alimentele pe care le cumpără din magazine sau le

consumă în restaurante şi fast-fooduri sunt corespunzătoare din punct de vedere igienic, calitativ şi

nutritiv şi sunt produse la un anumit standard.27 Au apărut industriile “fast-food”, a conservelor şi a

semi-preparatelor, care au cucerit lumea noua şi, în special, tinerii. De asemenea, “tradiţional versus

fast food” este din pacate confundat obsesiv de des drept “mâncare sănătoasă versus mâncare

nesănătoasă”. Mulţi tineri din zilele noastre renunţă cu uşurinţă a consuma fructe proaspete,

consumând sucurile cancerigene din aditiv şi apă. Bineînţeles că nu trebuie să se consume numai

banane, legume şi fructe exotice, dar, pe cât posibil, să se evite gustoşii hamburgeri, hot-dogs. Cel

putin verdeţurile care sunt folosite în mâncarea tradiţională să provină din zona noastră, deoarece

acestea sunt foarte importante, atunci când este vorba de sanatate. 28Din cauza unor politici

25 www.anpcnet.ro26www.severpress.ro27 Boboc Dan, Managementul calitatii prodiselor agroalimentare, Editura Ase, Bucuresti, 200628 www.anpcnet.ro

21

necorespunzatoare, se uită grija faţă de alimentele date de natură pentru binele consumatorilor şi

tocmai agricultorii sunt speranţa viitorului pentru o alimentaţie veritabilă, deoarece numai ei mai au

posibilitatea de a produce alimente de calitate în armonie cu legile naturii, fără să dăuneze mediului.

Tinerii, ar trebui să se gândească mai des la alimentele produse în România şi să nu mai cumpere

ceea ce este fără valoare, fiindcă este bine cunoscut că produsele “fast-food” nu sunt sănătoase,

acestea continând mulţi aditivi şi antioxidanţi, ce ne pot afecta. În ţările dezvoltate, deşi media de

vârstă depăşeşte 80 ani, există o frecvenţă crescută a bolilor cardio-vasculare, a diabetului, având o

frecvenţă redusă în ţările în care regimul de viaţă al oamenilor e modest, bazat în special pe

vegetale şi peşte.

Fast food-ul este modul de alimentaţie sinonim cu societatea actuală. Trăim într-o epocă a

dezvoltării, a vitezei, care are nevoie de acelaşi tip de alimentaţie. Iar fast food-ul, trecând peste

eticheta de ‘junk food’ ce i-a fost atribuită, este perfect pentru persoanele aflate mereu în mişcare,

persoanele dinamice, precum şi pentru cele care petrec nenumărate ore la serviciu şi nu mai au timp

de gătit acasă. Astfel, pentru mulţi, fast food-ul devine o salvare (cel puţin pană la şansa acestora de

a se delecta cu tipuri de mâncăruri mai aproape de tradiţional).29

Mâncarea tradiţională întodeauna a fost sănătoasă, ar trebui să alegem un sadwich facut

acasă, chiar dacă îl putem găsi şi la un restaurant de tip fast – food, pentru că diferenţele există.

Putem concluziona că suntem ceea ce mâncăm şi nimic nu se compară cu mâncarea “ ca la mama

acasă”

2.2.Oferta de produse de tip fast-food

Oferta pe piaţa produselor alimentare de bază din agricultură este dispersată şi cantitativ

neregulată. Volumul producţiei depinde pe de o parte de tehnica de dotare, iar pe de altă parte de

condiţiile climatice şi biologice care sunt aleatorii, imprimând acestor pieţe a produselor de bază din

agricultură, un caracter extrem de mobil. Oferta de produse agricole este variabilă în funcţie de

factorii climatici sau sezonieri, precum şi de nivelul stocurilor în cazul produselor agricole

stocabile.30 Deprecierile calitative la nivelul produselor agricole vegetale, la nivelul restaurantelor de

tip fast food nu impun întotdeauna eliminarea din circuitul producţiei/consumului. În unele cazuri,

29 www.huon.ro30 Marian Constantin, Agromarketing, Op.cit.

22

când deprecierea a afectat doar parţial produsul, acesta este declasat trecând la o clasă de calitate

inferioară.31

Rezistenţa legumelor şi fructelor la manipulare – transport – păstrare dintr-un restaurant de tip fast food Tabelul 5

Grupa Legume dintr-un fast food Fructe dintr-un fast food

Foarte uşor perisabile

Verdeţuri, spanac, salată, ceapă şi usturoi, ciuperci, cartofi timpurii, tomate

Afine, căpşuni, fragi, mure, zmeură

Uşor perisabile

Ardei, castraveţi, conopidă, dovlecei, mazăre verde boabe, varză de vară, varză de Bruxelles

Agrişe, caise, cireşe, mere şi pere de vară, piersici, struguri, vişine

Perisabile Cartofi de vară, vinete Gutui, mere, pere, prune, struguri

Relativ rezistente

Cartofi de toamnă, ceapă uscată, guliii, hrean, praz, usturoi, varză albă şi roşie

Alune, migdale, nuci

Sursa: Diaconescu I. - Merceologie Alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti, 2004

Oferta de produse de tip fast food este din ce în ce mai variată, şi se va continua politica de

extindere, în special în locaţii de tip mall-uri, care reprezintă deja un mod de viaţă în România.

Marketingul la nivelul fiecărui restaurant de tip fast food în parte are ca principal scop implicarea în

comunitatea în care se află respectivul restaurant. Prin organizarea de evenimente şi activităţi

specifice, îşi doresc să fie o parte a comunităţii. Marketingul la nivelul fiecărui restaurant constă în

descoperirea de noi căi prin care fiecare restaurant în parte să contribuie la dezvoltarea zonei în care

se află amplasat.

Pe lângă restaurantele de tip fast – food cunoscute mai sunt şi diferitele fast food-uri fantomă,

întâlnite la orice colţ de stradă, care reprezintă un pericol extraordinar pentru sănătatea oricărui

gurmand. Conform unui studiu realizat de doctorul Mircea Cinteză pentru compania farmaceutică

Ozone, mai mult de un sfert dintre concetăţenii noştri sunt obezi. Autorul studiului spune că după

anii 1990 românii au din ce în ce mai multe opţiuni privind mâncatul în oraş, iar una dintre cele mai

des folosite o reprezintă restaurantele fast-food. Cinteză declară că şi acest lucru a dus la creşterea

cazurilor de obezitate în rândul românilor.32 Toate restaurantele de tip fast – food oferă

31 Diaconescu I. - Merceologie Alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti, 200432 www.fbb.ro

23

consumatorilor hamburger, cheeseburger, cartofi prajiţi, băuturi carbogazoase si necarbogazoase,

băuturi calde, deserturi.

Anticipând nevoia consumatorilor de a le avea la îndemână, în piaţa produselor de tip fast food s-a

creat, un segment de salate gata preparate, care evoluează, în condiţiile în care timpul alocat

gătitului în casă scade considerabil. Astfel, salata de vinete, salata de boeuf, cea nelipsită de la vreo

sarbatoare importantă a românilor, salata de icre - toate sunt produse pe care consumatorii le pot găsi

cu arome diverse, în ambalaje practice şi sub denumiri care mai de care mai imbietoare, carnea de

pui câştigă din ce în ce mai mult teren, în detrimentul celei de porc.

Unul dintre fast food-urile cunoscute este McDonald’s, care a devenit exemplul cel mai la

îindemână pentru ceea ce înseamnă franchising, anume informaţii sistematizate care permit

reproducerea în cele mai mici amănunte a unei afaceri. McDonald’s are un raspuns simplu şi clar

pentru absolut orice problemă legată de procesul de funcţionare, de la timpul exact, cât trebuie prăjiţi

cartofii, până la fraza cu care angajaţii îi intampină pe vizitatori. Aceste lucruri pot părea exagerate,

dar ele nu fac decat să contribuie la reuşita clonării afacerii. McDonald’s nu lasă nimic la latitudinea

angajaţilor; este un stil McDonald’s pentru orice şi absolut orice este facut în stilul McDonald’s.

Firma a investit 4 milioane de euro în deschiderea unui restaurant în Capitala, în cartierul Floreasca.

Reţeaua McDonald’s România, parte a grupului american cu acelaşi nume, este prezentă atât pe piaţa

din Bucuresti, cât şi în alte 19 oraşe din ţară, prin 55 de locaţii. McDonald’s a înregistrat, în primul

trimestru al acestui an, o cifră de afaceri de 80 milioane de lei (circa 22 milioane de euro), în creştere

cu 18% faţă de perioada similară anului trecut. În 2007, compania a avut vânzari de circa 92 mil.

euro, pentru acest an vizând depăşirea pragului de 100 milioane de euro.

Lanţul de restaurante tip fast food Gregory’s, una dintre cele mai mari reţele de pe piaţa de

profil din Capitală, vizează pentru acest an o cifră de afaceri de circa 5 mil. euro în creştere faţă de

nivelul de 3,7 mil. euro înregistrat anul trecut, pe fondul reducerii costurilor, al investiţiilor în

marketing şi al deschiderii a trei noi magazine.33

2.3.Cererea de produse de tip fast - food

Fast-food-ul, fenomen necunoscut la noi până în anii '90, a influenţat puternic obiceiurile de

consum ale românilor şi a devenit o afacere foarte profitabilă pentru lanţurile de restaurante de

profil, monopolizând prânzul românilor.

33 www.gardianul.ro

24

Reprezentând cantitatea de produse agricole şi alimentare pe care cumpărătorii sunt dispuşi

să o cumpere la un moment dat de pe piaţă, cererea de produse agroalimentare se divide în cerere

de consum final şi cerere de consum productiv. Dacă cererea de produse destinate consumului

productiv prezintă, în mare măsură, caracteristicile cererii manifestate pe piaţa de afaceri, cererea

populaţiei, deci a consumatorilor finali, prezintă o serie de particularităţi în cazul produselor

agroalimentare. Cererea de produse agroalimentare, inclusiv cererea de produse fast-food a

populaţiei este determinată atât de factori endogeni cât şi exogeni, obiectivi şi subiectivi.34

Principalul element formativ al cererii îl constituie nevoile de consum alimentar, nevoi ce

sunt rezultatul unor impulsuri de natură fiziologică (senzaţia de foame, sete). Produsele

agroalimentare asigură organismului uman necesarul nutritiv, pentru desfăşurarea normală a

proceselor metabolice, omul având nevoie de oxigen, apă, protide, lipide, glucide, elemente

minerale şi vitamine. Cu excepţia oxigenului şi parţial a apei, toate celelalte substanţe se găsesc în

proporţii variabile în produsele agroalimentare. 35

Nevoile de consum alimentar sunt influenţate de o serie de factori care determină diferenţieri

ale cererii individuale, atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ. Astfel, factorii care influenţează

asupra nevoilor fiziologice ale individului sunt: vârsta, sexul, dimensiunile corporale, activitatea

psihică, efortul fizic depus, particularităţile metabolismului, pe de o parte, ca factori de natură

endogenă, precum şi: clima, condiţiile în care lucrează individul, etc, ca factori de natură exogenă.

De asemenea, nevoia de substanţe nutritive este diferită de la o perioadă la alta în cazul aceluiaşi

individ, fiind determinată de factori ce înregistrează variaţii în timp: vârstă, stări patologice,

metabolice, oboseală, etc.36

Cererea de produse de tip fast food este foarte puţin elastică atât la variaţia preţurilor cât şi a

veniturilor, cel puţin din punct de vedere cantitativ. Astfel, scăderi sau creşteri ale preţurilor sau

după caz, ale veniturilor populaţiei se reflectă imediat în modificări ale structurii consumului de fast

food.

Reţeaua Carrefour a identificat o creştere a cererii de alimente mai uşoare, de fructe şi de

legume vara. Dacă producătorii de carne de pui au reuşit să onoreze această solicitare a pieţei,

agricultorii au eşuat parţial, din cauza secetei prelungite. Se constată că vara există o cerere mai mare

34 Catoiu Iacob, Comportamentul consumatorului, Op.cit.35 www.severpress.ro36 www.gardianul.ro

25

pentru fructe şi legume de sezon, însă seceta din ţară se simte la nivelul cantitaţilor existente în

piaţa de fructe şi legume originare din România. În ceea ce priveşte evoluţia departamentelor de

alimente preparate şi semipreparate, în topul vanzărilor sunt mâncărurile gătite şi salatele, care este

un segment în continuă creştere, fără a înregistra totuşi evoluţii spectaculoase de la un an la altul. 37

Restaurantele de tip fast-food devin din ce în ce mai profitabile. Speculând tendinţa multora

dintre români de a consuma în timpul zilei mâncăruri semipreparate din cauza crizei aproape

permanente de timp, lanţurile de fast-food-uri s-au extins rapid în ultimii ani, aceste reţele numărând

în prezent peste 100 de locaţii. Schimbarea ritmului de viaţă a locuitorilor din marile oraşe, dar şi a

obiceiurilor, creşterea puterii de cumpărare, apariţia unei clase de mijloc sunt principale explicaţii

pentru creşterea consumatorilor de mancare fast-food. Pe de altă parte, un alt factor care a sprijinit

expansiunea segmentului food-service a fost dezvoltarea comertului modern. Potrivit unui studiu

realizat de Euromonitor International, România a fost considerată piaţa est-europeană care a

cunoscut cea mai mare creştere medie anuală a industriei food-service, atât din punctul de vedere al

valorii vânzărilor, cât şi prin prisma numărului de locaţii deschise.

În privinţa locuitorilor capitalei, se poate spune că aceştia preferă mărcile consacrate de fast-

food, în defavoarea celor alternative, cu mâncare sănătoasă. Criteriile după care consumatorii aleg

aceste locaţii sunt impărţite astfel: pe primul loc mâncarea, apoi serviciile, urmate de preţ, curăţenie ,

iar pe ultimul loc mâncarea sănătoasă.38

Dacă în urmă cu cinci ani McDonald’s avea în jur de 100.000 de clienţi zilnic, la ora actuală

numarul lor a ajuns la 200.000. Creşterea numărului de clienţi este semnificativă şi pentru celelalte

reţele. Schimbarea ritmului de viaţă a locuitorilor din marile oraşe, dar şi a obiceiurilor, creşterea

puterii de cumpărare, apariţia unei clase de mijloc sunt principale explicaţii pentru creşterea

consumatorilor de mâncare fast-food. Pe de altă parte, un alt factor care a sprijinit expansiunea

segmentului food-service a fost dezvoltarea comerţului modern. Hipermarketurile şi mallurile s-au

dovedit a fi oportunităţi apreciate şi luate în considerare în planurile de extindere de către lanţurile

naţionale şi multinaţionale.

Evoluţia pieţei fast food în Europa de Est

37 www.adevarul.ro

38 Gavrilescu Dinu, Economia agroalimentară,Editura Expert, Bucuresti, 2000

26

Tabelul 5.

Rata de creştere

2000 – 2006 (%)

Rata medie anuală de

creştere 2000-2006 (%)

Valoare creşterii totale

2000-2006 (milioane $ )

România 295,5 25,8 1468,3

Ucraina 190,6 19,5 1486,4

Bulgaria 98,8 12,1 2223,4

Slovacia 58,7 8 539

Rusia 58,7 8 3464,2

Ungaria 56,7 7,8 957

Polonia 56,2 7,7 2557,7

Sursa : Ziarul Adevarul

Se poate observa că evoluţia pieţei fast food în România este într-o continuă creştere, având rata de

creştere între 2000 – 2006 de 295,5% cu mult peste alte ţări din Europa de Est, dar totuşi valorea

creşterii totale este doar de 1468,3 milioane $, faţă Rusia care are valoarea creşterii totale de 3464,2

milioane $.În ceea ce priveşte rata medie anuală de creştere între anii 2000 – 2006, România ocupă din nou

local fruntaş, care este de 25,8% cu 6,3% mai mare decât ţara de pe local al doilea, Ucraina.

Ritmul de viaţă alert, creşterea puterii de cumpărare a populatiei, marketingul profesionist,

precum şi abordarea, de multe ori, agresivă a pieţei, sunt doar cateva dintre motivele care au stat la

baza acestui succes al firmelor de profil. Schimbarea stilului de viaţă, mai ales în oraşele mari, unde

lumea nu are timp pentru o masă normală, ar putea fi un alt motiv al acestei dezvoltari. Dacă la

început a fost o chestiune care ţinea mai degrabă de imitaţie, de moda zilei, în prezent a devenit

ceva obişnuit, care face parte din cotidian. În plus, posibilitatea menţinerii unor preţuri mici, odată

cu extindererea lanţurilor de acest gen, a contribuit la majorarea interesului consumatorilor pentru

retelele de fast-food.

2.4.Preţul produselor de tip fast-food

27

Creşterea preţurilor poate afecta în mod evident cererea de alimente şi calitatea

alimentaţiei, dacă preţul creşte, producătorul va prefera să vândă şi să reducă autoconsumul

propriei familii.

Strategia preţurilor spune că produsele de cea mai bună calitate sunt cumpărate la cele mai mici

preţuri posibile fără să afecteze valoarea acestora.

Un român cu salariu minim trebuie să muncească doua ore pentru a-şi cumpăra un

hamburger, mai mult decât un salariat din orice ţară est – europeană, apoi este Moscova şi

Varsovia.Cei care lucrează cel mai puţin pentru cumpărarea unui hamburger sunt cei din Atena şi

Instanbul doar cu 15 minute, respectiv 31 minute.

Timp de muncă necesar pentru cumpărarea unui hamburger

Figura 2.

La KFC, bucătăria e apreciată ca fiind ceva mai sănătoasă decât la McDonald’s, pe motivul

că puiul prăjit e mai sănătos decât carnea de vită pe grătar. Meniul însă e sărac, nu străluceşte prin

diversitate ca la McDonald’s, meniurile ecologice cu salate nu sunt excelente, iar sucurile naturale

sunt nectaruri prigat; în zona eco, e apreciat însă porumbul fiert stropit cu unt, în ciuda preţului

(4.9 lei).39 În general, preţurile sunt accesibile, şi de aceea românii aleg mesele rapide. Acelaşi studiu

arată că un român din trei consumă produse fast-food doar în weekend şi unu din cinci, în timpul

săptămanii, cât şi în weekend.

39 www.gardianul.ro

28

Anul trecut americanii au cheltuit 160 miliarde USD în fast-food-uri, din care 80% din

tranzacţii s-au facut cu bani cash, dar în martie 2007 s-a constatat că în ultimele 12 luni utilizarea

cardurilor de credit Visa, pentru efectuarea de plăţi în astfel de restaurante, a crescut cu 31%, iar

numărul plăţilor cu carduri de debit, cu 32%. Alte studii au arătat că în prezent clienţii se opresc mai

puţin la restaurantele care nu acceptă cărţi de credit. În cadrul unui alt sondaj efectuat de Visa în

2002, în SUA, 32% dintre clienţi au admis că nu au mai cumpărat de la un restaurant fast-food

pentru că nu aveau îndeajuns de mulţi bani cash ca să plătească pentru ceea ce doreau să cumpere.40

2.5.Concurenţa

Concurenţa în accepţiunea de marketing reprezintă un ansamblu de raporturi în care intră

agentii economici în lupta pentru asigurarea resurselor de aprovizionare, dispunerea aceloraşi

furnizori, clienti sau prestatori de servicii. Concurenţa stimulează creşterea cantităţii şi calităţii,

stimulează procesul de primenire al firmelor slabe cu capacitati mici dar şi înoirea produselor în

productie.41 În ţara noastră sunt prezente 17 lanţuri fast-food, iar piaţa a

fost deja cucerită de 2 dintre ele: McDonald’s şi KFC acestora li se va alătura în curând şi Burger

King, care vrea să doboare concurenţa.

McDonald's

În anul 1999 a fost construit şi primul restaurant McDonald's mobil, succesul înregistrat de

acest restaurant pe roţi determinând compania să înceapă construcţia unei noi unităţi de acest fel.

Având încredere în potenţialul şi viitorul ţării noastre, McDonald's a investit într-un interval de timp

relativ scurt, peste 54.milioane USD, astfel încât la ora actuală funcţionează un număr de 52 de

restaurante în principalele oraşe din România.42 Datorită situaţiei economice şi a inflaţiei, preţurile

sunt adaptate la puterea de cumpărare a fiecărei ţări, ţinându-se cont de concurenţa locală. De

exemplu, în Austria preţul unui Big Mac este de $3,00, iar în ţările Europei Centrale, acesta costă

între $1,0 şi $2,6. Strategia preţurilor spune că produse de cea mai bună calitate sunt cumpărate la

cele mai mici preţuri posibile, fără să afecteze valoarea. Produsele McDonald's constau în

40 www.anpcnet.ro41 Gavrilescu Dinu, Economia agroalimentară, Op.cit.42 www.mcdonld’s.ro

29

ingrediente hrănitoare de bază, cum ar fi: carne de vită, carne de pui, chifle, salată, cartofi şi produse

lactate. Aceste produse îşi păstrează calitatea şi elementele naturale pe întreg parcursul procesului de

gătire. Asigurarea completă a calităţii începe cu controlul materiei prime până la fiecare produs finit

în parte. Controlul chiflelor este de asemenea un element esenţial în procesul de asigurare a calităţii,

prin el aplicându-se specificaţiile şi standardele McDonald’s, care sunt stabilite în manualele

operaţionale ale Companiei. Produsul preferat al clienţilor McDonald’s este Big Mac-ul. Acesta

conţine două felii de carne 100% de vită, salată, ceapă, castraveţi muraţi, brânză şi sos special Big

Mac, totul pe o chiflă cu seminţe de susan. Hamburgerul şi cheesburgerul sunt de asemenea produse

clasice McDonald’s. Toate au o trăsătură comună: carne de vită 100% selectată, fără produse

chimice şi fără conservanţi.43

KFC

Kentucky Fried Chicken operează sub un contract de franciză prin care licenţa este acordată

companiei US Food Network SA. Primul restaurant a fost deschis în aprilie 1997 pe Blvd. Magheru

din Bucuresti. În 2004 KFC deschide al saptelea restaurant al său, în Constanta la Tomis Mall,

primul în afara capitalei. În prezent Compania US Food Network SA deţine 27 restaurante KFC,

dintre care 10 în Bucuresti şi celelalte alte oraşe. Calitatea produselor, modul excepţional de servire

şi standardele menţinute la un nivel constant ridicat au indreptăţit echipele KFC din România să

caştige numeroase premii europene şi mondiale în competiţia cu celelalte restaurante KFC din lume

pentru Restaurant Excellence. Însă cea mai importantă distincţie este dată de cel mai bun scor

(100%) obţinut în numeroase rânduri de fiecare restaurant, începând cu anul 2000, an de înfiinţare

a CHAMPSCHECK- un sistem de verificare, de către echipe de profesionişti, a experienţei clienţilor

în localurile noastre. 44 Această performanţă a introdus echipele manageriale din Romania în

Champions Club şi le-a oferit participarea la galele anuale de la Reykjavik, Sevilla, Paris, Limassol,

Atena, Mauritius. În prezent colectivul KFC România cuprinde peste 800 de oameni.

Succesul produselor KFC pe piaţa românească a determinat ca anul acesta să se deschidă o

nouă locaţie în lanţul de restaurante. KFC Beldiman este al 10 lea restaurant din Bucureşti şi al 25

lea la nivel naţional. Astăzi, în cele mai importante oraşe din ţară restaurantele KFC îşi delectează

clienţii cu cele mai bune preparate din carne de pui. Compania  mizează pe vanzări de 32 milioane

43 www.kfc.ro 44 www.mcdonld’s.ro

30

de euro pentru 2007, în creştere cu 20% faţă de 2006 deţine în prezent 19 locaţii la nivel naţional

investiţii de 2 milioane de euro pentru deschiderea a şase noi locaţii.45

Gregory’s

Gregory’s este lansată pe piaţa românească în 2000, este un City Food Bar care se adresează

oamenilor cu o viaţă rapidă, servindu-se o masă proaspătă şi delicioasă într-o atmosferă prietenoasă.

Apreciat pentru salatele mediteraneene şi mai puţin pentru sandvisuri. Exista optiunea de a

personaliza sandvisul, dar e mai bine nu se procedeze asa deoarece un sandvis ajunge să coste cât o

masă la restaurant. Gregory’s pretenţii de slow-food – de aici opţiunea pentru bucătaria

mediteraneană.46

Snack Attack

Compania încearcă să implementeze conceptul de "healty food", să ajute oamenii dinamici şi

lipsiţi de timp să mănance sănătos acolo unde îşi doresc şi când doresc: acasă, la birou, la volanul

maşinii. Oferă produse de cea mai bună calitate pentru că sunt extrem de exigenţi în privinţa

furnizorilor lor de ingrediente. Au creativitate şi imaginaţie: reţetele care stau la baza produselor

Snack Attack sunt create de specialişti. Aceştia acorda o atenţie deosebita atât conţinutului, gustului

cât şi aspectului, sunt într-un continuu studiu pentru crearea produselor noi şi extinderii gamei.

Conceptul este cel de mancare ecologistă. 47 Supele sunt discutabile, sandvisurile sunt într-adevar

mai sănătoase decat în alte părti, dar nu impresionează prin gust, tortilla humus şi tabule fiind

probabil cel mai gustos din gamă; o parte din sandvişuri pot fi gasite în magazine şi supermarketuri,

o menţiune pentru brioşele delicioase, dar cam scumpe. Restaurantele sunt cochete şi îngrijite, dar au

prea putine locuri.48

Snack Attack a anunţat că nici unul dintre produsele sale nu conţin organisme modificate

genetic şi că toate certificatele venite de la furnizori demonstrează acest lucru.

2.6. Tendinţe pe piaţa francizei în România

45 www.kfc.ro46 www.gregory’s.ro47 www.romanialibera.ro48 www.snackattack.ro

31

Franciza este operaţiunea care îmbracă forma unui contract prin care o persoană numită

francizor (în engleză franchiser) îi acordă unei alte persoane, numită beneficiar (în engleză

franchisee), dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau

intelectuală, în scopul de producţie sau de comercializare a anumitor tipuri de produse şi/sau de

servicii. Obţinerea unei francize implică plata unei taxe de intrare în sistem precum şi a unor

redevenţe anuale, de regulă sub forma unui procent din cifra de afaceri49.

Piaţa de francize din România va ajunge la 3 miliarde de euro în 2010, peste 400 de branduri

urmând sa fie prezente prin acest sistem, adică la fel de multe ca în Grecia de astăzi. În România

erau active anul trecut 190 de reţele în franciza.

Dacă pentru anul 2005 piaţa francizelor era estimată la aproape 900 milioane de euro, pentru

2010 ne putem aştepta ca piaţa francizelor să aibă o cifră de afaceri de 3 miliarde de euro.

Pană acum 40% din valoarea afacerilor generate de franciza la nivel naţional erau

reprezentate de francizele de producţie. Cea mai dinamică piaţă şi cel mai mare potenţial de creştere

îl are retailul. Francizele din retail ar putea reprezenta 30-35%, iar producţia va începe să scadă din

totalul cifrei de afaceri ajungând undeva la 25-30%. Un alt segment care va creşte la fel de mult este

cel de food and beverages (alimente şi băuturi ), care va reprezenta şi el 25-30% din piaţă.

Dacă în 2005, francizele romaneşti reprezentau doar 25% din piaţă, consultanţii consideră că

acestea vor ajunge să domine piaţa pe termen mediu.

Piaţa francizelor a crescut după momentul aderării României, perioada 2006-2007 se poate

transpune ca începutul unui boom al francizei, prin prisma jucătorilor internaţionali care vor intra pe

piaţă50. Intrarea în UE a accelerat ritmul de creştere al pieţei francizelor, pe tema liberei circulaţii a

mărfurilor şi eliminarea barierelor vamale, ceea ce va conduce la scăderea preţurilor către clientul

final.

Se vor lansa pană în 2010 multe francize care cred ca vor avea succes. Unele dintre acestea

sunt Sheriff's, Gregory's, Tip Top,City Grill, City Caffe, Jerry's Pizza, Spring Time care vor să se

extindă în provincie prin resurse proprii şi apoi să treacă în franciză.

În România piaţa globală a produselor fast food înregistrează anual o cifră de afaceri aproximativ de

400 milioane euro cu un ritm anual de creştere de 5%. Dacă pe plan mondial această piaţă poate fi

49 Marian Constantin, Agromarketing, Op.cit.50 www.anpcnet.ro

32

caracterizată ca fiind saturată şi în recesiune, în ţara noastră produsele fast – food au o piaţă

nesaturată, dinamică şi în expansiune.51

CAPITOLUL III. CERCETARE CANTITIVĂ DE MARKETING PRIVIND ATITUDINEA

COSUMATORILOR FAŢĂ DE PRODUSELE FAST – FOOD

Cercetarea de marketing este o activitate de marketing formală prin intermediul căreia, cu

ajutorul unor concepte, metode şi tehnici specifice de investigare se realizează 5 acţiuni:

specificarea, măsurarea, culegerea, analiza şi interpretarea datelor necesare conducerii unităţii

economice.

Philip Kotler: „o activitate formală care are în vedere proiectarea, culegerea, analiza,

raportarea sistematică a datelor şi concluziilor referitoare la o situaţie cu care firma se confruntă pe

piaţă”.52

Cercetarea de marketing ar trebui să urmeze trei etape cheie:

1. Planificarea- un scop clar pentru cercetarea de marketing trebuie să fie identificat înainte ca orice

acţiune să fie luată. Planificarea generează de obicei şi o problemă. Pot fi relevate semne de întrebare

sau oportunităţi, care într-o organizaţie pot cauza incertitudine asupra direcţiei care trebuie urmată.

2. Implementarea– trebuie să demonstreze că nu a existat un mod mai bun de a colectare a datelor.

Modul în care cercetarea este implementată va depinde de planul de cercetare definit anterior.

3. Interpretarea-“informaţia” este creată în momentul în care datele colectate sunt interpretate în

contexul obiectivelor de cercetat53

Cercetarea de marketing poate fi calitativă şi cantitativă. Obiectivele cercetării cantitative

necesită colectări de date cu privire la câţi oameni au păreri similare sau au anumite caracteristici.

Cercetarea cantitativă se deosebeşte de celelalte metode de cercetare directă prin faptul că utilizează

un chestionar structurat (cu întrebări şi variante de răspuns), se realizează asupra unui număr mare de

persoane, analiza se face folosind metode şi tehnici statistice şi se urmăreşte ca rezultatele să fie

51 www.severpress.ro

52 Kotler Philip, Armstrong Gary,  Principiile marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 200453 www.wikipedia.ro

33

reprezentative la nivelul colectivităţii studiate. Culegerea datelor într-o cercetare cantitativă se poate

realiza de la întreaga colectivitate cercetată, situaţie în care se realizează o cercetare totală sau se

poate proceda doar la chestionarea unui număr definit de persoane ale căror răspunsuri pot fi

generalizate la nivelul întregii colectivităţi, situaţie în care vorbim despre o cercetare selectivă bazată

pe un eşantion reprezentativ.

Definirea problemelor şi scopul cercetării

Definirea problemei reprezintă una dintre etapele de maximă importanţă în realizarea unei

cercetări de marketing, strict legată de finalitatea acesteia. În definitiv, informaţiile care vor fi

obţinute în urma procesului de cercetare trebuie să contribuie la rezolvarea problemei care a impus

cercetarea.

În România piaţa globală a produselor fast food înregistrează anual o cifră de afaceri de 400

mil. USD cu un ritm anual de creştere de 5-10%. Dacă pe plan mondial această piaţă poate fi

caracterizată ca fiind saturată şi în recesiune, în ţara noastră produsele fast – food au o piaţă

nesaturată, dinamică şi în expansiune. Restaurantele de tip fast food sunt într-o continua creştere, de

exemplu, McDonald’s a intrat pe această piaţă doar de cinci ani, dar în acest timp a reuşit să se

impună astfel încât la ora actuală, circa 45.000 – 50.000 de români trec zilnic pragul unuia dintre

restaurantele McDonald’s deschise în ţara noastră. Datorită situaţiei economice şi a inflaţiei,

preţurile sunt adaptate la puterea de cumpărare a fiecărei ţări, ţinându-se cont de concurenţa locală.

Problema consumului din ce în ce mai crescut de produse de tip fast food a devenit o reală problemă.

Scopul cercetării cantitative se referă la obţinerea de informaţii obiective de la eşantioane,

cercetarea cantitativă este utilizată în scopul obţinerii unor concluzii concrete, care pot fi raportate

numeric la populaţia ţinta. În cazul nostru este acela de a afla atitudinea comportamentului

consumatorului faţa de produsele fast food, de a studia imaginea pe care şi-au creat-o restaurantele

de tip fast food în rândul consumatorilor în vederea găsirii de soluţii pentru diminuarea consumului

de produse de tip fast food.

Stabilirea obiectivelor cercetării trebuie să fie în acord cu informaţiile necesare rezolvării

problemei definite. Obiectivele principale ale acestei cercetări sunt: determinarea gradului de

cunoaştere referitor la impactul negativ asupra sănătăţii al consumului în exces de produselor fast –

food, cât de des sunt frecventate restaurantele de tip fast food, motivul pentru care se apelează la

34

aceste produse, cum apreciază modul de servire din restaurantele de tip fast food precum şi cât ar fi

dispuşi să plătească pentru un sandvis sănătos în comparaţie cu hamburger.

Acestor obiective, în teorie şi în practică li se asociază ipoteze, care vor fi testate prin

cercetare. O ipoteză reprezintă de fapt, un răspuns aşteptat la o întrebare (o soluţie pentru un

obiectiv), pe care îl formulează cercetătorul fie pornind de la rezultatele unor cercetări desfăşurate

anterior, fie dintr-un studiu explorator, fie din experienţă.

Ipotezele sunt: schimbarea obiceiurilor de consum alimentar ale românilor este resimtită de

producatori ; consumul de fast food este într-o continuă crestere ; fast food-ul produce obezitate ;

motivul pentru care se apelează la aceste produse este lipsa de timp; 60% frecventează lunar

restaurantele de tip fast food, McDonald’s este lider pe piaţa produselor de tip fast food, majoritatea

frecventează fast food-ul împreună cu prietenii, peste 50% stiu că sunt dăunătoare, deşi le consumă

destul de des.

Stabilirea metodei de recoltare a informatiilor

În aceasta cercetare cantitativă s-a folosit cercetarea directa, pentru ca prin aceasta se obţine

o imagine completă şi cuprinzătoare asupra fenomenului cercetat.

Recoltarea informaţiilor s-a facut prin metoda sondajului, ca formă structurată de comunicare –

tuturor subiecţilor le este prezentat acelaşi chestionar. Chestionarul se realizează pe bază de

chestionar aplicat faţă în faţă, interlocutorii având peste 18 ani.

Culegerii informaţiilor are în vedere următoarele elemente:

stabilirea colectivităţii cercetate şi a persoanelor care vor furniza informaţiile – persoane de

toate vârstele;

elaborarea instrumentului de culegere a datelor –chestionar;

stabilirea modalităţii de înregistrare a răspunsurilor -în scris

determinarea eşantionului cercetat – 150 de persoane

stabilirea coordonatelor spaţiale: localitate – Bucuresti, locul – pe stradă

stabilirea coordonatelor temporale ale cercetării – 9-12 iunie, durata totală a cercetării – 8

ore, 2 ore/zi

stabilirea coordonatelor modale referitoare la intervievare – interviul s-a desfaşurat pe stradă

35

Culegerea informaţiilor cunoscută în cercetarea directă şi ca etapa “de teren”, are în vedere

aplicarea instrumentului de recoltare a informaţiilor la nivelul indivizilor ce alcătuiesc eşantionul. În

această etapă rolul directorului de reţea, al supervizorilor şi operatorilor de interviu este definitoriu.

Pentru reuşita cercetării trebuie respectate cu stricteţe coordonatele şi regulile stabilite în faza de

proiectare a culegerii datelor. Comunicarea permanentă, un instructaj bine efectuat înainte şi

controlul sistematic al desfăşurării acestei etape sunt elemente care vor asigura calitatea informaţiilor

culese.

Elaborarea chestionarului

Chestionarul reprezintă instrumentul de culegere a datelor de care depinde reusita acestei cercetări.

La realizarea lui s-a ţinut cont de scopul cercetării, cât şi de obiectivele principale.

Chestionar1.Aţi consumat produse de tip fast - food în ultimele luni?a) da b) nu

2.Frecventaţi restaurantele de tip fast - food?a) zilnic b) 2-3ori/ sapt c)săptămânal d)lunar e)mai rar3.Frecventaţi restaurantele de tip fast - fooda) singur/ă b)cu prietenii/colegii c)cu familia (incluzând copii)

4.Ce reţea de restaurante fast - food preferaţi?a) Mcdonald’s b) KFC c)Everest d)Gregory’s e) Sheriff’sf) nici una

5.Care sunt motivele pentru care apelaţi la produsele de tip fast - food?a) gustul plăcut b) lipsa de timp c) preţul accesibil d) apropierea de locul de muncă

36

6.Dispuneţi de informaţii referitoare la impactul negativ asupra sănătăţii al consumului în exces de produse fast -food?a) da b) nu c) nu ştiu/nu mă intereseaza

7.Ştiaţi că o singură brioşă de la McDonald’s conţine 7 chiar 8 aditivi alimentari (E-uri) ?a) da b) nu c) nu ştiu

8.Aţi avut vreodată probleme de sănătate în urma consumării produselor de tip fast- food?a) dab )nuc) nu ştiu

9. Pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 este foarte slab şi 5 – foarte bun) ce notă acordaţi restaurantelor de tip fast – food?a) 1 b) 2 c)3 d) 4 e) 5

10.Cum apreciaţi produsele de tip fast – food?a) gustoaseb) hrănitoarec) sănătoased) dăunatoaree) ieftine

11.Sunteţi de acord cu interzicerea comercializării produselor de tip fast – food în şcoli?a) da b) nuc) relativ de acordd) indiferent

12.Cum apreciaţi modul de servire din restaurantele de tip fast – food?a) foarte bunb) bunc) satisfăcătord) nesatisfăcător

13.Care este preţul maxim pe care sunteţi dispuşi să-l platiţi pentru un hamburger?a) între 1 - 2 leib) între 2 – 3 leic) între 3 - 4 leid) între 4 – 5 leie) peste 5 lei

37

14.Ce preţ sunteţi dispusi să plătiţi pentru un sandvis sănătos?a) între 1 - 2 leib) între 2 – 3 leic) între 3 - 4 leid) între 4 – 5 leie) peste 5 leif) oricât

15.Credeţi că profitul restaurantelor de tip fast food este influenţat într-o mare masură de promovare ?a) dab) nuc) nu cred

În ce categorie de vârstă vă încadrati? 18 – 25 ani 26 – 35 ani 36 – 45 ani 46 – 55 ani peste 55 de ani Ultima şcoală absolvită de dvs. este: şcoala gimnazială şcoala profesională liceul şcoala postliceală facultate/postuniversitarăSexul : Masculin Feminin

Interpretarea rezultatelor urmăreşte să confirme sau infirme ipotezele formulate şi

stabileşte, pe baza rezultatelor şi a testelor de semnificaţie, tendinţe şi factori de influenţă în evoluţia

fenomenului analizat. Ea nu trebuie să se rezume doar la informaţia obţinută din cercetare curentă,

deoarece există anumite aspecte care nu au putut fi surprinse.

Întrebarea nr.1. ”Aţi consumat produse de tip fast - food în ultimele luni?” a) da b) nu

Analizând răspunsurile date, după cum se poate vedea şi în figura nr.3, cea mai mare parte

(73,33%) a intervievaţilor au spus „da”, au consumat produse de tip fast food în ultimele luni şi

numai 26,67% au rapuns „nu”.

Se observă un consum în ultimele luni mai mare la persoanele de sex masculin, cu vârste cuprinse

între 18-25 ani respectiv 26-35 ani şi ultima şcoală absolvită fiind liceul, respectiv facultatea .Cel mai

mic consum de fast food în ultimele luni se înregistrează la persoane cu vârsta de peste 55 de ani şi cu

38

şcoala postliceală respectiv studii superioare. Astfel putem concluziona că populaţia mai tânară are o

tendinţă de consum de produse de tip fast food mai mare decât cei mai vârstnici.

Figura 3.

Întrebarea nr.2. „Frecventaţi restaurantele de tip fast - food?”

a) zilnic b) 2-3ori/ sapt c)săptămânal d)lunar e)mai rar

Din răspunsurile date se observă că cele mai multe persoane de sex feminin frecventează

restaurantele de tip fast food mai des decât persoanele de sex masculin, acestea raspunzând

”săptămânal”, respectiv “ mai rar”. Persoanele de peste 26 de ani au raspuns că frecventează

restaurantele ”mai rar”de o luna, în schimb cei mai mulţi cu vârste între 28-25 frecventează

restaurantele de tip fast food săptămânal, ceea ce este îngrijorator având în vedere consecinţele pe

care le are consumul excesiv de produse de tip fast food. Cei cu studii medii şi superioare

frecventează săptămânal restaurantele de tip fast food, cei cu şcoala profesională si postliceală merg

mai rar de o luna .

Figura 4.

Întrebarea nr.3. „ Frecventaţi restaurantele de tip fast – food” a) singur/ă b)cu

prietenii/colegii

c)cu familia (incluzând copii)

Din cele 150 de persoane chestionate, 62% au răspuns că merg la un restaurant de tip fast

food însoţiţi de prieteni sau de colegi, din care 32% persoane de sex masculin şi 30% persoane de

sex feminin; 13, 33% preferă să meargă cu familia, incluzând copii, din care 10% sunt femei şi

39

24,67 preferă să meargă singuri la astfel de restaurante, din care 17,33% sunt bărbăţi. De aici putem

trage concluzia că majoritatea femeilor nu le place să meargă la un restaurant de tip fast food

singure, ci cu famila, spre deosebire de bărbăţi care preferă mai mult singuri.

În ceea ce priveste vârsta, persoanele cu vârste cuprinse între 18-45 preferă mult mai mult

compania prietenilor sau a colegilor, şi mai puţin singuri sau a familiei; în schimb cei cu vârste de

peste 46 de ani preferă să frecventeze restaurantele de tip fast food singuri. De asemenea cu familia

mai frecventează şi cei cu şcoala profesională, iar cu şcoala gimnazială, liceul, şcoala postliceală si

facultate/postuniversitară preferă cu prietenii/colegii.

Figura 5.

Întrebarea nr.4. „Ce reţea de restaurante fast - food preferaţi?” a) Mcdonald’s b) KFC

c)Everest d)Gregory’s e) Sheriff’s f) nici una

Analizând răspunsurile date în chestionar, persoanele intervievate au declarat că restaurantul

de tip fast food preferat este Mcdonald’s (45,33%), urmând KFC (28%), Gregory’s(10%).

Persoanele intervievate, din toate categoriile de vârsta au raspuns mai mult McDonald’s decât

oricare alt restaurant de tip fast food, iar pe ultimele locuri putem spune că se afla Sheriff’s şi

Everest. Numai cei care au scoala postliceală au raspuns diferit decat ceilalti, preferând Gregory’s şi

nu McDonald’s.

Everst-ul este cel mai puţin preferat de persoanele de sex masculin, urmat de Sheriff’s. Cea mai

mare parte a persoanelor de sex feminin preferă McDonald’s, apoi KFC

Figura 6.

40

Întrebarea nr.5. “Care sunt motivele pentru care apelaţi la produsele de tip fast - food?”

a) gustul plăcut b) lipsa de timp c) preţul accesibil d) apropierea de locul de muncă

38,66% dintre subiectii chestionaţi au declarat că motivul pentru care apelează la un

restaurant de tip fast food este lipsa timpului, urmat de 28,66% pentru gustul plăcut.21,33% dintre

persoanele de sex feminin apelează la fast food datorită lipsei timpului; 14,66% pentru gustul plăcut,

6% datorită apropierii de locul de muncă şi numai 4,66% datorită preţului accesibil. Persoanele de

sex masculin apelează la restaurantele de tip fast food în egală masură pentru preţul accesibil şi

pentru gustul plăcut, şi apoi datorită lipsei timpului şi a apropierii locului de muncă. Populaţia tânară

între 18-25 de ani recurge la mâncarea fast food mai mult pentru gustul plăcut, în schimb persoanele

cu vârste între 26-55 mănâncă de la un restaurant de tip fast food în cea mai mare parte, datorită

lipsei timpului. Figura 7.

Întrebarea nr.6 „Dispuneţi de informaţii referitoare la impactul negativ asupra sănătăţii al

consumului în exces de produselor fast -food?

a) da b) nu c) nu ştiu/nu mă interesează

92,66% din persoanele chestionate au afirmat că ştiu de impactul negativ asupra sănătaţii al

consumului în exces de produse fast food, 4% nu ştiu şi numai 3,33% că nu ştiau despre acest lucru.

Din rezultatele chestionarelor rezultă că persoanele de sex feminin sunt mai informate despre acest

aspect. Cei mai informaţi sunt invervievaţii de peste 55 de ani, care au raspuns 100% - ştiau despre

impactul negativ asupra sănătăţii al consumului în exces de produse fast –food iar cei mai puţin

informaţi sunt cei cu vârsta cuprinsă între 46-55 ani şi 36-45 ani. Lipsa de informaţie este mai

profundă în rândul persoanelor cu scoala gimnazială.

Figura 8.

41

Întrebarea nr.7. „Ştiaţi că o singură brioşă de la McDonald’s conţine 7 chiar 8 aditivi alimentari (E-

uri)?” a) da b) nu c) nu ştiu

Cea mai mare parte a subiecţilor chestionaţi (64,66%) au raspuns “da”, ştiau că o brioşă de la

McDonald’s contine 7,8 aditivi alimentari, 28% au raspuns “nu” şi numai 7,33% “nu ştiu”.

Invervievaţii cu vârste cuprinse între 18-45 de ani cunosc mai bine ingredientele produselor dintr-un

fast food decât persoanele peste 46 de ani. Din cei 10 persoane cu şcoala gimnazială 9 dintre ei au

răspuns “nu stiu”, cei cu şcoala profesională majoritatea au răspuns “nu” şi cei cu liceul, postliceală

şi facultatea au răspuns “ da”. Din cei 97 de persoane care au spus că ştiu că o singură brioşă conţine

7,8 aditivi alimentari, 63 dintre acestia sunt persoane de sex feminin şi numai 34 persoane de sex

masculin, ceea ce inseamnă că femeile sunt mai informate în legătură cu aspectele negative ale

consumului de fast food decât bărbaţii.

Figura 9.

Întrebarea nr.8. “Aţi avut vreodată probleme de sănătăte în urma consumării produselor de tip fast-

food?” a) da b )nu c) nu ştiu

Analizând răspunsurile date, se constată că 48,66% nu au avut probleme de sănătăte în urma

consumării de produse de tip fast food, 39,33% au avut probleme şi 12% nu ştiu despre acest aspect.

Din cei care au avut probleme 20% sunt de sex masculin şi 19,3 % de sex feminin iar din 39,33 %,

27,33% sunt persoande de sex masculin şi 21,33% persoane de sex feminin. De aici se poate trage

concluzia că femeile au avut mai des probleme de sănătăte faţă de bărbaţi. Cei mai mulţi tineri sub

35 de ani au declarat că nu au avut probleme de sănătate, iar persoanele de peste 36 de ani,

majoritatea declarând că au avut probleme de sănătate şi foarte puţini care nu ştiau. Doar persoanele

42

cu şcoală postliceală au afirmat că au avut probleme de sănătăte, ceilalti declarând că nu au avut

astfel de probleme

Figura 10.

Întrebarea nr.9. “Pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 este foarte slab şi 5 – foarte bun) ce notă

acordaţi restaurantelor de tip fast – food?”

a) 1 b) 2 c)3 d) 4 e) 5

Majoritatea respondenţilor nu au o impresie foarte bună despre restaurantele de tip fast food,

acordându-le, în cea mai mare parte, nota 3. Se observă că persoanele de sex feminin sunt mai

exigente acordând nota 1 în proporţie de 14,66%, iar persoanele de sex masculin acordând nota 3 in

proporţie de 31,33%. Nota 3 o mai acordă şi persoanele cu vârste cuprinse între 18-25 ani,

persoanele cu vârsta între 26-35, respectiv cei cu vârsta de peste 55 de ani. Persoanele cu studii

medii, superioare şi cu şcoala profesională acordă nota 3 restaurantelor de tip fast food şi cei cu

şcoala postliceală nota 4. În concluzie, se poate spune că respondenţii au acordat nota medie pentru

restaurantele de tip fast food.

Figura 11.

Întrebarea nr.10. “Cum apreciaţi produsele de tip fast – food?”

a) gustoase b) hrănitoare c) sănătoase d) dăunatoare e) ieftine

Analizând răspunsurile date în chestionar 47,33% din persoanele intervievate au declarat că

produsele de tip fast food sunt dăunatoare, din care 33,33% persoane de sex feminin şi 14%

persoane de sex masculin. 36,66% au afirmat că produsele de tip fast food sunt gustoase, din care

26% bărbăţi şi numai 10,66% femei. Sunt apreciate produsele de tip fast food ca hrănitoare de

43

7,33%, sănătoase doar de 2,66% şi ieftine de 6% din persoanele intervievate. Cei cu vârsta între 18-

25 de ani, respectiv cei cu vârsta cuprinsă între 36-45 ani apreciază produsele ca fiind gustoase, iar

cei cu vârsta între 26-35 ani, 46-55 ani şi de peste 55 ani apreciază produsele de tip fast food ca fiind

dăunatoare.Populaţia cu şcoala gimnazială, liceu şi postliceala au raspuns “dăunatoare” iar cei cu

şcoala profesională şi cu studii superioare au răspuns ”gustoase”. Figura 12.

Întrebarea nr.11. “Sunteţi de acord cu interzicerea comercializării produselor de tip fast – food in

şcoli?”

a) da b) nu c) relativ de acord d) indiferent

Din cei 150 de respondenţi, 87 au raspuns că sunt de acord să se interzică comercializarea

produselor de tip fast food în şcoli, din care 45 sunt persoane de sex feminin şi 38 persoane de sex

masculin. Persoanele cu vârsta de peste 26 de ani au raspuns “da”, numai persoanele cu vârsta între

18-25 de ani au raspuns “nu” având un procent de 42%. Persoanele cu studii medii şi superioare au

afirmat că sunt de acord cu acest aspect. Figura 13.

Intrebarea nr.12. “Cum apreciaţi modul de servire din restaurantele de tip fast – food?”

a) foarte bun b) bun c) satisfăcător d) nesatisfăcător

În ceea ce priveste modul de servire din restaurantele de tip fast food 52% din persoanele

interviervate au raspuns “satisfăcător”, din care 28,66% sunt persoane de sex masculin şi 23,33%

persoane de sex feminin. Populaţia tânără cu vârsta cuprinsă între 18-25 ani au apreciat ca fiind

foarte bun modul de servire al personalului, iar persoanele de peste 25 de ani au apreciat modul de

servire ca fiind satisfăcător.

44

Respondenţii cu studii minime, medii şi superioare au apreciat satisfăcător modul de servire din

restaurantele de tip fast food, excepţie făcând cei cu liceul care au afirmat că este foarte bun.

Figura 14.

Întrebarea nr.13 “Care este preţul maxim pe care sunteţi dispuşi să-l plătiţi pentru un hamburger?”

a) între 1 - 2 lei b) între 2 – 3 lei c) între 3 - 4 lei d) între 4 – 5 lei e) peste 5 lei

La această întrebare 44,6% din cei intervievaţi ar da pentru un hamburger între 2-3 lei, apoi

20,66% între 3-4 lei,15,33% între 4-5 lei, 12% peste 5 lei şi doar 7,33 între 1-2 lei. 51 din 70 de

femei ar da doar 2-3 lei pentru un hamburger şi doar o femeie din 70 ar da peste 5 lei, pe când 17

bărbăţi ar da peste 5 lei pentru un hamburger. Persoanele cu vârsta între18-25 ani, 26-35 ani şi 36-45

ani ar da 2-3 lei pentru cumpărarea unui hamburger, cei cu vârsta cuprinsă între 46-55 ar da între 3-4

lei iar cei cu peste 55 de ani chiar şi peste 5 lei. Având în vedere ultima şcoala absolvită, majoritatea

ar da maxim 2-3 lei pentru

un hamburger.

Figura 15.

Întrebarea nr.14.” Ce preţ sunteţi dispuşi să plătiţi pentru un sandvis sănătos?”

a) între 1 - 2 lei b) între 2 – 3 lei c) între 3 - 4 lei d) între 4 – 5 lei e) peste 5 lei f)

oricât

45

Analizând răspunsurile date în chestionar, 38% ar plăti peste 5 lei pentru un sadvis sănătos,

34,66% între 4-5 lei, 13,33% între 3-4 lei, 8,66% ar plăti oricât, 3,33% între 2-3 lei şi 2% între 1-2

lei. Persoanele de sex masculin ar plăti mai mult pentru un sandvis sănătos decât ar plăti o femeie.

Cei cu vârsta între 18-25 ar da între 4-5 lei, cei cu vârsta între 26-35 ar da între 3-4 lei, iar cei cu

vârsta de peste 55 ar da numai 3-4 lei pentru un sandvis sănătos. Persoanele cu studii superioare ar

plăti peste 5 lei iar cei cu studii medii ar plăti între 4-5 lei. Figura 16

.

Întrebarea nr.15. Credeţi că profitul restaurantelor de tip fast food este influenţat într-o mare măsură

de promovare ? a) da b) nu c) nu cred

60,66% din persoanele intervievate au afirmat că restaurantele au un profit mare datorită

publicităţii, 8% au raspuns “nu” şi 31,33% nu ştiu dacă promovarea are un efect asupra profitului

restaurentelor de tip fast food. Se constată că persoanele de sex feminin cred că acest lucru mai

mult decât persoanele de sex masculin. Cei cu vârste cuprinse între 18 ani şi până la 46 de ani

răspund afirmativ iar cei de peste 55 de ani nu ştiu. Respondenţii cu studii minine, medii şi

superioare au afirmat că promovarea influenţează profitul restaurantele de tip fast food.

Figura 17.

46

Concluzii

Produsele de tip fast food sunt într-o continuă creştere, în ciuda faptului că cea mai mare

parte a persoanelor intervievate (92 %) au declarat că ştiu despre efectele negative pe care le au

consumul în exces de astfel de produse, totuşi 73,3% au fost în ultimele luni la un restaurant de tip

fast food. Datorită consumului în exces de fast food tot mai mulţi oameni devin supraponderali, dacă

în anul 1990 doar aproximativ 30% dintre români erau supraponderali şi obezi, acum procentul este

mai mult de 50%. Obezitatea este o problemă de sanatate, ea ducând la apariţia bolilor

cardiovasculare, diabetului zaharat, infartului miocardic, 75% dintre bolile de astăzi sunt consecinţa

alimentaţiei fast-food şi a stilului de viaţă dezordonat. Majoritatea persoanelor frecventeză

saptămânal restaurantele de tip fast food şi de obicei din lipsa timpului. Populaţia tânără are o

tendinţa de cosnum de produse de tip fast food mai mare decât cei mai vârstnici, astfel persoanele de

peste 55 de ani sunt mai reticenţi în ceea ce priveşte mâncarea de tip fast food, datorită problemelor

pe care le-au avut de sănătate, iar tinerii consumă produse de tip fast food, deşi le consideră

dăunătore, McDonald’s fiind restaurantul preferat. Diferenţele între un sandvis sănătos şi un

hamburger sunt simţite la nivelul preţurilor, în timp ce pentru un hamburger 44% ar plăti numai 2-3

lei, pentru un sandvis sănătos 38% ar plăti chiar peste 5 lei si 34 % între 4-5 lei.

Ar trebui să avem mult mai mare grija la alimentaţia noastră, deoarece produsele de tip fast

food sunt bogate în substanţe cancerigene şi contin un aport foarte mare în calorii. Consecinţele unor

astfel de obiceiuri nesănătoase sunt imediate, unul dintre ele este creşterea în greutate, care duce la

creşterea presiunii sângelui şi nivelul colesterolului provocând asfel diverse probleme de sănătate.

Înţelegerea consumatorilor, a atitudinii şi a obiceiurilor care le influenţează modul de viaţă

este un demers care trebuie făcut pentru a ştii ce măsuri ar trebui luate pentru diminuarea

consumului de fast food şi creşterea celei sănătoase, tradiţonale.

Avantajele unui stil de alimentaţie natural sunt nenumarate: sănătate, energie, echilibru fizic

şi psihic, tinereţe, vitalitate, imunitate şi astfel se recapătă forţa vitală pierdută printr-un regim de

viaţă nesănătos.

47

BIBLIOGRAFIE

1. Boboc Dan, Managementul calitătii produselor agroalimentare, Editura Ase, Bucureşti, 2006

2. Bulgaru Mircea, Dreptul de a mânca- disparităţi mondiale şi realităţi româneşti, Editura

Economică, Bucuresti, 2002

3. Catoiu Iacob, Teodorescu Nicolae, Comportamentul consumatorului, Editura Economică,

Bucureşti, 1997

4.. Chiran Aurel, Gîndu Elena, Piaţa produselor agricole şi agroalimentare, Editura Ceres,

Bucureşti,2004

5.. Constantin Marian, Agromarketing, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002

6. Constantin Marian, Marketingul productiei agroalimentare, Editura Universitaria, Craiova, 2002 

7. Davidovici Ioan, Gavrilescu Dinu, Economia creşterii agroalimentare, Editura Expert, Bucureşti,

2002

8. Diaconescu Ion , Merceologie Alimentară, Editura Qlassrom, Bucureşti, 2004

9. Diaconescu Mihai, Marketing Agroalimentar, Editura Uranus, Bucureşti, 2003

10.Gavrilescu Dinu, Economia agroalimentară, Editura Expert, Bucureşti, 2000

11.Ionescu Daniel, Bulgaru Mircea, Modele de consum alimentar al populaţiei României, Editura

Ase, Bucureşti, 2001

12.Iosif Gheorghe, Analiza calităţii produselor, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002

13.Kotler Philip, Armstrong Gary,  Principiile marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2004

14.Manole Victor, Stoian Mirela, Agromarketing. Editura ASE, Bucureşti, 2003

15.Niţă Constantin, Popescu Marius, Dicţionar de marketing şi afaceri, Editura Economică,

Bucureşti, 1999

16.Tracey Michael, Produsele alimentare şi agricultura în economia de piaţă, Editura Impex,

Bucureşti,1993

17. Institutul National De Statistică

18. www.adevarul.ro19. www.anpcnet.ro

20. www.gardianul.ro

21. www.fbb.ro

22.www.gregory’s.ro

23. www.huon.ro

48

24.. www.kfc.ro

25. www.libertatea.ro

26. www.mcdonld’s.ro

27. www.romanialibera.ro

28. www.severpress.ro

29. www.snackattack.ro

30. www.wikipedia.ro

49