cercetare calitativa Inclusiv.pdf · © Pactul Regional Nord-Vest pentru Ocupare și Incluziune...
217
Transcript of cercetare calitativa Inclusiv.pdf · © Pactul Regional Nord-Vest pentru Ocupare și Incluziune...
Eugen Băican
Atitudini şi comportamente ale persoanelor vulnerabile pe piaţa muncii, precum şi ale
angajatorilor, ale furnizorilor de servicii în domeniu şi ale administraţiei publice în legătură cu
angajabilitatea acestor persoane
Experienţe individuale prezentate narativ: Raport de cercetare calitativistă
© Pactul Regional Nord-Vest pentru Ocupare și Incluziune Socială (PROIS-NV) Editura EIKON www.edituraeikon.ro & Editura ŞCOALA ARDELEANĂ Cluj-Napoca, str. Mecanicilor nr. 48 Redacţia: tel 0364-117.252; 0728.084.801 e-mail: [email protected], [email protected] Difuzare: tel/fax 0364-117.246; 0728.084.803 e-mail: [email protected], [email protected] www.scoalaardeleanacluj.ro Editura Eikon este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din România (CNCS)
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BĂICAN, EUGEN Atitudini şi comportamente ale persoanelor vulnerabile pe piaţa muncii, precum şi ale angajatorilor, ale furnizorilor de servicii în domeniu şi ale administraţiei publice în legătură cu angajabilitatea acestor persoane . Experienţe individuale prezentate narativ: raport de cercetare calitativă / Eugen Băican. - Cluj-Napoca: Editura Şcoala Ardeleană ; Bucureşti: Editura Eikon, 2015 Bibliogr. ISBN 978-606-8770-20-8 ISBN 978-606-711-331-0 331.5(498)
Editor: Vasile George Dâncu Imagine coperta I: Shutterstock, Vitrina Advertising Coperta: Vitrina Advertising Tehnoredactare: Ioachim Gherman
Eugen Băican
Atitudini şi comportamente ale persoanelor vulnerabile pe piaţa muncii, precum şi ale
angajatorilor, ale furnizorilor de servicii în domeniu şi ale administraţiei publice în legătură cu
angajabilitatea acestor persoane
Experienţe individuale prezentate narativ: Raport de cercetare calitativistă
Cluj‐Napoca, 2015
5
CUPRINS
INTRODUCERE ................................................................................. 9 I. DESIGNUL CERCETĂRII CALITATIVISTE ........................................ 14 I.1. Obiective contextuale, generale și specifice, aria de acoperire teritorială și populațională a cercetării ........................... 14 I.2. Categoriile de populație cercetată, numărul de subiecți investigați și organizarea și distribuirea pe regiuni ......................... 17 I.3. Metode și instrumente utilizate, organizarea și etapizarea activității de cercetare ................................................... 23
II. PREZENTAREA REZULTATELOR CERCETĂRII CALITATIVISTE ........ 25 Pragmatica cercetării și etica cercetării .......................................... 25 Procedura de analiză a interviurilor ................................................ 26 II.1. Perspectiva persoanelor din categorii de populaţie multiplu vulnerabile, neîncadrate pe piața muncii, în căutarea de loc de muncă ............................................................... 28 II.1.1. Interviuri individuale cu persoane din categorii de populație multiplu vulnerabilă .................................................... 28 II.1.2. Interviuri focus‐grup cu persoane din categorii de populație multiplu vulnerabilă .................................................... 48
II.2. Perspectiva angajatorilor, proprietari și manageri .................. 81 II.3. Perspectiva reprezentanților instituțiilor (publice și private) ce furnizează servicii de ocupare pe piața muncii și incluziune socială ............................................................................. 99 II.4. Perspectiva reprezentanților instituțiilor din administrația publică locală cu atribuții în ocupare și incluziune socială. .......................................................................... 124 II.5. Perspectiva reprezentanților asociațiilor de caritate și a altor ONG‐uri specializate în furnizarea de servicii de ocupare și incluziune socială ......................................................... 135
6
II.6. Perspectiva personalului, angajați sau voluntari, care deservesc Centrele de Incluziune Socială (C.I.S.‐urile) înființate și operaționalizate în cele 6 Regiuni de dezvoltare din România ................................................................................... 157
III. EVALUAREA ȘI VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCETĂRII CALITATIVISTE ........................................................... 172 III.1. Concluzii sintetice .................................................................. 173 III.1.1.Concluzii sintetice pe fiecare categorie de subiecți intervievați ................................................................................. 173 III.1.1.1.Perspectiva persoanelor din categorii de populație multiplu vulnerabilă, neîncadrate pe piața muncii, în căutarea de loc de muncă ..................................... 173 III.1.1.2. Perspectiva angajatorilor, proprietari și manageri ................................................................................ 177 III.1.1.3. Perspectiva reprezentanților instituțiilor (publice și private) ce furnizează servicii de ocupare pe piața muncii și incluziune socială ........................................... 179 III.1.1.4. Perspectiva reprezentanților instituțiilor din administrația publică locală cu atribuții în ocupare și incluziune socială ................................................................... 180 III.1.1.5. Perspectiva reprezentanților asociațiilor de caritate și a altor instituții, ONG‐uri specializate în furnizarea de servicii de ocupare și incluziune socială .......... 181 III.1.1.6. Perspectiva personalului, angajați sau voluntari, care deservesc Centrele de Incluziune Socială (C.I.S.‐urile) din 6 Regiuni de Dezvoltare ............................... 182
III.1.2. Concluzii sintetice coroborate pe cele şase categorii de persoane intervievate ............................................ 182
III.2. Recomandări aplicative reieșite din cercetarea calitativistă .................................................................................... 186 III.2.1. Recomandări în planul politicilor: ................................... 186 III.2.2. Recomandări în planul serviciilor: .................................. 188
BIBLIOGRAFIE TEMATICĂ SELECTIVĂ ............................................ 189
7
ANEXE .......................................................................................... 191 Anexa 1: Ghid de interviu individual cu persoane din categorii vulnerabile, neîncadrate pe piaţa muncii, în căutarea unui loc de muncă .......................................................... 191 Anexa 2: Ghid de interviu focus‐grup cu persoane din categorii vulnerabile, în căutarea unu loc de muncă sau cu risc mărit de pierdere a locului de muncă ..................................... 195 Anexa 3: Ghid de interviu individual cu angajatori, proprietari şi manageri .................................................................. 199 Anexa 4: Ghid de interviu individual cu reprezentanţi instituţii ce furnizează servicii pentru ocupare pe piaţa muncii şi incluziune socială ........................................................... 202 Anexa 5: Ghid de interviu individual cu reprezentanţi ai instituţiilor din administraţia publică locală cu atribuții în ocupare și incluziune socială ......................................................... 205 Anexa 6: Ghid de interviu individual cu reprezentanţi ai asociaţiilor de caritate şi ai altor ONG‐uri specializate în furnizarea de servicii în ocuparea pe piaţa muncii şi incluziunea socială ......................................................................... 208 Anexa 7: Ghid de interviu individual cu personal angajat şi voluntari din C.I.S.‐uri .................................................................... 211
9
INTRODUCERE
În ultimele decenii, în Uniunea Europeană dar şi într‐un context internaţional mai larg, preocupările faţă de fenomenul inegalităţii accesului şi menţinerii pe piaţa muncii, faţă de situaţia categoriilor de persoane vulnerabile şi dezavantajate pe piaţa muncii, a crescut semnificativ, atât în planul cercetării științifice cât şi în planul politicilor şi serviciilor în domeniu. În România politicile publice, strategiile şi serviciile în domeniu au fost şi sunt potenţate şi stimulate de strategiile UE în domeniu şi de programele de finanţare nerambursabilă dedicate.
Literatura științifică internaţională pe tema vulnerabilităţilor pe piaţa muncii şi a inegalităţilor în ocupare este una foarte amplă, însă în România cercetările în această tematică nu sunt foarte multe. Dintre cele care există, cele mai vechi şi mai multe abordează situaţia populaţiei de etnie rromă, cu precădere din perspectiva discriminării şi a sărăciei. Mai recent s‐au acumulat mai multe studii care abordează situaţia vulnerabilităţilor şi a inegalităţii în ocuparea pe piaţa muncii în cazul femeilor, fiind aici de semnalat că, în destule cazuri, categoria femeilor este tratată global ca vulnerabilă, nefiind specificată suficient, pe subcategorii. Există apoi un număr relativ important de cercetări şi lucrări care abordează problematica inegalităţii şi vulnerabilităţii în accesul pe piaţa muncii cu privire la persoanele cu dizabilităţi. Cu privire la celelalte categorii de persoane vulnerabile pe piaţa muncii studiile disponibile din România sunt mai puţine.
În procesul ocupării pe piaţa muncii a persoanelor din categorii vulnerabile sunt implicate fundamental mai multe categorii de actanţi sociali, atât persoanele vulnerabile ca atare cât şi angajatorii, dar şi furnizorii (publici şi privaţi) de servicii de ocupare, de mediere a ocupării, de calificare şi recalificare, de consiliere, asistare şi suport în acest proces, precum şi serviciile administraţiei publice locale şi centrale cu atribuţii şi activităţi în domeniu şi organizaţiile care furnizează servicii sociale şi beneficii sociale pentru incluziunea socială a persoanelor în situaţie de marginalizare şi excludere. Cercetările integrate, care să abordeze toate aceste categorii de actanţi sociali în acest proces sunt puţine.
10
La nivelul tuturor actanţilor implicaţi în procesul ocupării pe piaţa muncii, pe fond, atitudinile şi comportamentele dominante se distribuie, cu accente diferite, între atitudinea focalizată pe meritocraţie, adecvare şi productivitate în munca şi, astfel, inclusiv discriminare directă sau indirectă şi atitudinea focalizată pe solidaritate socială şi redistribuire către persoanele dezavantajate, implicit acţiune directă sau indirectă pentru evitarea sau limitarea discriminării şi excluderii.
În acest context, interesul şi suportul în politicile şi serviciile de ocupare pe piaţa muncii a persoanelor din categorii vulnerabile sunt de alocat tuturor categoriilor de actanţi implicaţi, în mod specific. Şi aici este de remarcat, în România, că, în ansamblu, aşa cum arată cercetările realizate dar şi documentele de politici publice, reglementări legislative şi documente‐suport pentru servicii furnizate, există un accent deficitar pe suportul pentru categoria angajatorilor, nu doar în ce priveşte facilităţile şi stimulentele financiare dar şi în ce privește informarea şi sensibilizarea cu privire la nevoile, însă, în acelaşi timp, şi la capabilităţile persoanelor vulnerabile, precum şi în ce priveşte programele de asistenţă şi suport pentru angajatori şi angajaţi.
Apoi, în ce privește categoria furnizorilor de servicii, un accent deficitar este constatabil, în acelaşi context de evaluare, în ceea ce priveşte insistenţa pe serviciile de consiliere motivaţională şi suport, pe deschiderea atitudinală şi volitivă spre piaţa muncii în economia formală, pe diminuarea barierelor culturale şi ajustarea la nivelul mentalităţilor contraperformante, în condiţiile insistenţei, foarte prezente, pe oferirea de servicii de calificare şi recalificare şi de mediere a muncii.
În acest cadru de accente inechilibrate la nivel de politici şi servicii de ocupare pe piața muncii poate fi văzută dezvoltarea reacţiilor sociale negative faţă de persoanele asistate în procesul ocupării şi incluziunii, dar, în acelaşi cadru poate fi explorată şi eficacitatea limitată sau deficitară a serviciilor publice de ocupare pe piaţa muncii, cu trimitere spre atitudinile şi practicile de ocupare a persoanelor vulnerabile ele însele. Atitudinile şi practicile de discriminare şi exludere/dezavantajare sunt, în acest context, de văzut în legătură cu autodiscriminarea, autoexcluderea/auto‐dezavantajarea.
În raport cu acest profil de înțelesuri şi asumpţii de fond a fost conturată cercetarea ale cărei rezultate sunt redate în continuare.
11
* * *
În activitatea de cercetare inclusă în cadrul proiectului „Inclusiv –
Rețea de centre suport pentru integrarea persoanelor vulnerabile pe piața muncii în 6regiuni din România” (POSDRU 165/6.2/S/142913), finanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007‐2013, Axa prioritară 6 „Promovarea incluziunii sociale”, Domeniul major de intervenție 6.2 „Îmbunătățirea accesului şi a participării grupurilor vulnerabile pe piața muncii”, a fost planificată şi realizată atât o componentă de cercetare cantitativistă cât şi o componentă de cercetare calitativistă.
Acest proiect a fost implementat de către Asociaţia „Pactul Regional Nord‐Vest pentru Ocupare şi Incluziune Socială (beneficiar), în parteneriat cu Universitatea Babeş‐Bolyai Cluj‐Napoca, Fundaţia World Vision România, Fundaţia pentru Dezvoltarea Asociaţiilor de Ajutor Mutual şi Landsbond der Christelijke Mutualiteiten (Belgia). Scopul/ obiectivul general al proiectului (implementat în perioada mai 2014‐decembrie 2015) vizează creşterea nivelului de calificare a persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile din 6 regiuni ale României (Nord‐Vest, Sud‐Vest, Nord‐Est, Sud‐Est, Vest și București‐Ilfov) prin furnizarea de programe integrate de consiliere și formare profesională în vederea integrării sau reintegrării pe o piața a muncii flexibilă şi incluzivă. Iar obiectivele specifice aferente: O1: Îmbunătățirea capacităţii de ocupare şi dezvoltarea unei atitudini proactive faţă de piaţa muncii, prin furnizarea unui pachet de servicii integrate adaptate nevoilor specifice ale grupurilor defavorizate; O2: Dobândirea de competenţe în meserii cerute pe piaţa muncii prin implementarea de programe de calificare/recalificare pentru grupurile vulnerabile; O3: Identificarea şi analiza factorilor care restrâng/ cresc gradul de angajabilitate a persoanelor vulnerabile şi evaluarea impactului şi a eficacităţii măsurilor şi intervenţiilor‐suport oferite persoanelor supuse riscului de excluziune socială. În cadrul proiectului au fost înființate și operaționalizate 6 Centre de incluziune socială (CIS‐uri), de serviciile cărora au beneficiat peste 1400 de persoane aparținând grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii, prin suport social, sprijin juridic, consiliere vocaţională, activităţi de dezvoltare personală, de
12
asemenea 900 persoane au beneficiat de cursuri de calificare/ recalificare (36 cursuri) în meserii cerute pe actuala piaţă a muncii. Pe parcursul realizării acestei cercetări am folosit sintagma de grupuri defavorizate așa cum a fost definită în cadrul Ghidului de condiţii specifice pentru DMI 6.2. din POSDRU. Dintre grupurile definite în acest ghid au fost selectate cele care au fost incluse ca beneficiari în proiect şi, respectiv, au fost investigate în cercetare.
Ideea de bază a acestei organizări a cercetării integrate a urmărit asigurarea unei abordări complexe şi cuprinzătoare a problematicii abordate, anume identificarea și analiza factorilor, a competențelor și a vulnerabilităților care influențează gradul de angajabilitate a persoanelor care aparțin categoriilor vulnerabile, printr‐o complementaritate a cercetării cantitativiste şi a cercetării calitativiste, a avantajelor dar şi limitelor celor două orientări majore în cercetarea ştiinţifică.
Astfel, în componenta de cercetare cantitativistă au fost abordate doar categoriile de populaţie vulnerabilă în accesarea pieţei muncii, însă pe un eşantion amplu, de 2030 persoane şi cu un chestionar complex, ce include scale standardizate şi validate.
În componenta de cercetare calitativistă au fost abordate, prin metoda interviului individual dar şi a interviului focus‐grup, atât categoria persoanelor vulnerabile în accesarea pieţei muncii cât şi celelalte categorii de actanţi fundamentali în acest proces, anume categoriile angajatorilor, furnizorilor (public şi privat) de servicii în domeniu, administraţiei publice cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniu, asociaţiilor şi organizaţiilor caritabile și de furnizare de servicii de incluziune socială și ocupare pe piața muncii a categoriilor de populaţie vulnerabilă, lucrătorilor din CIS‐urile create în acest proiect pentru furnizarea de servicii integrate către beneficiarii proiectului.
În cercetarea persoanelor din categorii de populaţie vulnerabilă au fost realizate atât interviuri individuale aprofundate cât şi interviuri focus‐grup, accentul punându‐se pe persoane cu vulnerabilităţi multiple şi cumulative şi nu pe vulnerabilităţi simple, uni‐categoriale. Focus‐grupurile au fost proiectate pentru a surprinde categorii distincte, dintre cele mai vulnerabile şi diferite, în cele 6 regiuni de dezvoltare din ţară. Celelalte cinci categorii de actanţi fundamentali în procesul ocupării pe
13
piaţa muncii, enunţate mai sus, au fost cercetate prin interviuri individuale aprofundate.
Instrumentele de cercetare, ghidurile de interviu, au fost construite în ideea de a acoperi, prin unităţile tematice definite, comprehensiv şi în perspectivă narativă, ansamblul de aspecte care caracterizează situaţia şi dinamica fenomenului studiat, angajarea sau reangajarea pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile.
Colectarea datelor ce au fost prelucrate şi analizate în această cercetare calitativistă, realizarea interviurilor şi transcrierea înregistrărilor audio, a fost realizată de către operatori de interviu special instruiţi în acest context, studenţi la programele de masterat din Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş‐Bolyai, în perioada decembrie 2014‐martie 2015. Le mulţumesc în acest sens operatorilor Ioana Oreian, Tiberiu Popovici, Ana Maria Popuţa, Răducu Savu, Ioana Tătăran.
Raportul de cercetare calitativistă prezintă principalele rezultate obţinute, pe cele 6 categorii de actanţi implicaţi în acest proces, în cele 6 (din 8 în total) regiuni de dezvoltare din România în care s‐a lucrat.
Pe baza rezultatelor obținute în cadrul cercetării calitativiste, în acest raport de cercetare au fost formulate recomandări aplicative, atât în planul politicilor cât şi în planul serviciilor. Cu relevanţă şi potenţială utilitate în cadrul proiectului din care face parte această cercetare, în ideea sprijinirii ajustării şi optimizării activităților de consiliere motivațională, consiliere vocațională și dezvoltare personală, suport și ghidare în accesarea pieței organizate a muncii în cadrul centrelor de incluziune socială care oferă servicii integrate grupurilor vulnerabile în vederea facilitării integrării acestora pe piața muncii. Dar şi cu potenţial de propuneri pentru politicile regionale privind ocuparea și incluziunea socială, pentru grupurile, instituţiile interesate şi forurile cu atribuţii în domeniu din cele șase regiuni de dezvoltare incluse în proiect.
14
I. DESIGNUL CERCETĂRII CALITATIVISTE
I.1. Obiective contextuale, generale și specifice, aria de acoperire teritorială și populațională a cercetării
Obiectivele generale ale cercetării:
identificarea și analiza factorilor care restrâng gradul de angajabilitate al persoanelor vulnerabile;
identificarea și evaluarea competențelor care cresc gradul de angajabilitate al persoanelor din grupul țintă;
evaluarea impactului și a eficacității măsurilor și intervențiilor suport oferite persoanelor supuse riscului de excluziune socială.
Obiective generale ale componentei de cercetare calitativistă: – explorarea și analiza, în perspectivă calitativistă, a
angajabilității pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, cu focalizare pe dificultăți, vulnerabilități, limitări, respectiv pe abilități, competențe, șanse.
– realizarea unei sinergii, a unei complementarități de fond cu componenta de cercetare cantitativistă, în îndeplinirea obiectivelor generale ale cercetării, văzute în contextul scopului proiectului în ansamblu.
Aria de acoperire teritorială și populațională: 6 regiuni de
dezvoltare din România (din 8 în total, aici nu sunt incluse Regiunea Centru și Regiunea Sud‐Muntenia) și din fiecare regiune de dezvoltare un județ selectat, anume:
– Regiunea Nord‐Vest: județul Cluj, – Regiunea Sud‐Vest: județul Dolj, – Regiunea Nord‐Est: județul Suceava, – Regiunea Sud‐Est: județul Constanța,
15
– Regiunea Vest: județul Caraș‐Severin, – Regiunea București‐Ilfov: municipiul București. Populația cercetării: – categoriile de populație vulnerabilă în ocuparea pe piața
muncii și incluziunea socială; – angajatori, proprietari și manageri; – reprezentanți ai instituțiilor administrației publice locale cu
responsabilități și atribuții în ocuparea pe piața muncii și incluziunea socială;
– reprezentanți ai autorităților și instituțiilor ce furnizează servicii în ocuparea pe piața muncii și incluziunea socială;
– reprezentanți ai asociațiilor de caritate și ONG‐urilor specializate care activează în serviciile de ocupare pe piața muncii și incluziune socială;
– personal angajat al CIS‐urilor (Centre de incluziune socială înființate în acest proiect POSDRU) și voluntari implicați în furnizarea serviciilor planificate în acest proiect.
Obiective specifice ale cercetării calitativiste pe fiecare
categorie de populație: 1. Persoane din grupuri vulnerabile în căutarea unui loc de
muncă sau în risc mărit de pierdere a locului de muncă: – explorarea și analiza angajabilității pe piața muncii a persoa‐
nelor din categorii de populație vulnerabilă din perspectiva dificultăților, vulnerabilităților, limitărilor în planul factorilor care țin de propria persoană, respectiv a factorilor contextuali, socio‐economici și socio‐culturali;
– explorarea și analiza angajabilității pe piața muncii, a persoa‐nelor din categorii de populație vulnerabilă, din perspectiva abilităților, competențelor, șanselor în planul factorilor care țin de propria persoană, respectiv al factorilor contextuali, socio‐economici și socio‐culturali.
16
2. Angajatori: proprietari și manageri – determinarea perspectivei specifice a angajatorilor și
managerilor în relaționarea cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă;
– identificarea elementelor de fond care, în analiza și decizia angajatorilor, se constituie ca bariere și limitări, respectiv ca avantaje și preferințe în acceptarea candidaților pentru loc de muncă, în planul factorilor personali, respectiv a celor care țin de politici publice și de context socio‐economic și socio‐cultural.
3. Reprezentanți ai autorităților și instituțiilor ce furnizează
servicii în ocuparea pe pizza muncii – determinarea modalităților și intensităților specifice implicării
reprezentanților autorităților și instituțiilor ce furnizează servicii în domeniu în programele și acțiunile dedicate ocupării și incluziunii sociale;
– identificarea bunelor practici, respectiv a practicilor ineficiente în implicarea autorităților și instituțiilor ce furnizează servicii pe domeniul ocupării și incluziunii sociale, cu raportare la politici publice, reglementări și organizare instituțională, respectiv la specific și constrângeri locale.
4. Reprezentanți ai instituțiilor administrației publice locale cu
responsabilități și atribuții în ocuparea și incluziunea socială – determinarea modalităților și intensităților specifice implicării
reprezentanților administrației publice locale în programele și acțiunile dedicate ocupării și incluziunii sociale;
– identificarea bunelor practici, respectiv a practicilor ineficiente în implicarea administrației publice locale pe domeniul ocupării și incluziunii sociale.
5. Reprezentanți ai asociațiilor de caritate și ai altor ONG‐uri
specializate care activează în incluziunea socială și ocuparea pe piața muncii
– determinarea perspectivei specifice a ONG‐urilor specializate și a asociațiilor de caritate în relaționarea cu persoanele din categorii
17
vulnerabile ce se confruntă cu excluderea socială și cu privațiunile economice, aflate în risc de pierdere a locului de munca sau în căutarea unui loc de muncă;
– identificarea bunelor practici în implicarea ONG‐urilor specializate și a asociațiilor de caritate pe domeniul ocupării și incluziunii sociale, cu raportare la politici publice, reglementări și organizare instituțională, respectiv la specific și constrângeri locale.
6. Personal angajat al CIS‐urilor (Centre de incluziune socială)
și voluntari implicați în furnizarea serviciilor planificate în acest proiect.
– explorarea, prin prisma cunoștințelor anterioare dar și a sarcinilor specifice implicării, ca salariat, respectiv voluntar în proiect, a perspectivei de ansamblu în înțelegerea vulnerabilității, angajabilității, incluziunii sociale și a specificului local;
– explorarea elementelor de fond care, se constituie ca bariere și limitări, respectiv ca avantaje și șanse în procesul de accesare a pieței muncii de către persoanele din categorii vulnerabile, în planul factorilor personali, respectiv a celor care țin de politici publice și de context, în percepția angajaților și voluntarilor CIS.
I.2. Categoriile de populație cercetată, numărul de subiecți investigați și organizarea și distribuirea pe regiuni Categorii și număr de subiecți incluși în cercetare:
1. Persoane din grupuri vulnerabile fără loc de muncă sau în risc mărit de pierdere a locului de muncă
Câte un focus grup (8‐10 subiecți) în fiecare din cele 6 Regiuni de dezvoltare/județe.
Câte 1 subiect pentru interviuri individuale în fiecare din cele 6 Regiuni/județe (persoana vulnerabilă multiproblemă, cu accent pe categoriile foarte vulnerabile precum și pe cele care nu se regăsesc în eșantionul de la cercetarea cantitativistă)
18
2. Angajatori, proprietari și manageri
Câte 2 subiecți pentru interviuri individuale în fiecare din cele 6 Regiuni/județe
3. Autorități publice/private care furnizează servicii de ocupare și incluziune socială
Câte 2 subiecți pentru interviuri individuale în fiecare din cele 6 Regiuni/județe
3. Administrația publică locală cu responsabilități în ocuparea și în incluziune socială
Câte 1 subiect pentru interviuri individuale în fiecare din cele 6 Regiuni/județe
5. Asociații de caritate și ONG‐uri specializate care activează în domeniul ocupării și incluziunii sociale
Câte 1 subiect pentru interviuri individuale în fiecare din cele 6 Regiuni/județe
6. Personal angajat al CIS‐urilor și voluntari implicați
Câte 1 subiect pentru interviuri individuale în fiecare din cele 6 Regiuni/județe.
19
Organ
izarea și distribuirea pe regiuni/CIS‐uri a realizării interviurilor individuale și focus‐grup
Regiunea
NV
SV
NE
SE
V
B‐If
Total
Precizări
Categoria
de
interviuri
Focus grup
(8‐10
persoane)
vulnerabile
persoane
vulne‐
rabile
persoane
vulne‐
rabile
persoane
vulne‐
rabile
persoane
vulne‐
rabile
persoane
vulnerabile
persoane
vulnerabile
6 focus‐
grupuri a câte
8‐10 pers.
Fiecare focus grup
va
include persoane dintr‐o
categorie vulnerabilă
distinctă; distribuție pe
CIS‐uri va fi negociată cu
coordonatorii CIS
Interviu 1:
persoane
vulnerabile
1 persoană
vulne‐
rabilă
1 persoană
vulne‐
rabilă
1 persoană
vulne‐
rabilă
1 persoană
vulne‐
rabilă
1 persoană
vulnerabilă
1 persoană
vulnerabilă
6 persoane
Persoane vulnerabile
multiproblemă/
probleme cumulative
Interviu 2:
angajator
1 anga‐
jator
1 anga‐
jator
1 anga‐
jator
1 anga‐
jator
1 anga‐
jator
1 anga‐
jator
12 persoane
Angajatori:
proprietari/manageri
Interviu 3:
angajator
1 anga‐
jator
1 anga‐
jator
1 anga‐
jator
1 anga‐
jator
1 anga‐
jator
1 anga‐
jator
Interviu 4:
responsabili
admi‐
nistrație
publică
1 respon
‐sabil
1 respon
‐sabil
1 respon
‐sabil
1 respon
‐sabil
1 respon
‐sabil
1 respon
‐sabil
6 persoane
Responsabili din
administrația publică locală
în dom
eniul ocupării și
incluziunii sociale
20
Regiunea
NV
SV
NE
SE
V
B‐If
Total
Precizări
Categoria
de
interviuri
Interviu 5:
furnizori
servicii
1 furnizor
servicii
1 furnizor
servicii
1 furnizor
servicii
1 furnizor
servicii
1 furnizor
servicii
1 furnizor
servicii
12 persoane
Reprezentanți, responsabili
ai autorităților publice/pri‐
vate care furnizează servicii
în dom
eniul ocupării și
incluziunii sociale
Interviu 6:
furnizori
servicii
1 furnizor
servicii
1 furnizor
servicii
1 furnizor
servicii
1 furnizor
servicii
1 furnizor
servicii
1 furnizor
servicii
Interviu 7:
ONG
1 repre‐
zentant
ONG
1 repre‐
zentant
ONG
1 repre‐
zentant
ONG
1 repre‐
zentant
ONG
1 repre‐
zentant
ONG
1 repre‐
zentant
ONG
6 persoane
Reprezentați, responsabili ai
asociațiilor de caritate și alte
ONG‐uri specializate în
domeniul ocupării și
incluziunii sociale
Interviu 8:
CIS
1 repre‐
zentant
CIS
1 repre‐
zentant
CIS
1 repre‐
zentant
CIS
1 repre‐
zentant
CIS
1 repre‐
zentant CIS
1 repre‐
zentant CIS
6 persoane
Personal angajat al
CIS‐urilor și/sau voluntari
implicați
Total
general:
8 8
8 8
8 8
48
Interviuri
individuale
5 operatori: 9 interviuri
individuale pentru fiecare
operator + 3 dem
onstrative
(Expert cercetare)
1 focus‐
grup
1 focus‐
grup
1 focus‐
grup
1 focus‐
grup
1 focus‐
grup
1 focus‐
grup
6 focus‐
grupuri
1 focus grup pentru fiecare
operator + 1 dem
onstrativ
(Expert cercetare)
21
Precizări cu privire la rigorile și criteriile selecției subiecților în cercetare și la modalitatea de organizare a activității de intervievare:
‐ Focus‐grupurile, ca tipologie a categoriilor de subiecți, vor fi construite diferit în cele 6 Regiuni, astfel încât să fie complementare și să acopere toate categoriile de persoane multiplu și cumulat vulnerabile, inclusiv acele categorii mai aparte care nu sunt incluse în componenta de cercetare cantitativistă;
‐ Subiecții pentru interviuri individuale vor fi selectați astfel încât să acopere, pe ansamblul celor 6 regiuni, tipologia respectivelor categorii.;
‐ Selectarea subiecților de intervievat, atât în cazul interviurilor focus grup cât și a interviurilor individuale, va ține cont de distribuția respectivelor categorii de populație în funcție de criteriile vârstă și gen social.
‐ Selectarea și recrutarea subiecților pentru interviurile focus‐grup și individuale va fi realizată în colaborare de către CIS‐uri (coordonatorii CIS‐urilor și experții în recrutarea grupului‐țintă pentru cursuri de calificare și alte servicii) și expertul cercetare calitativă împreună cu operatorii de interviu, cu suportul managerilor coordonatori ai partenerilor în proiect. Pentru recrutarea persoanelor în focus‐grupuri, în situația în care este vorba de persoane care nu intra în grupurile țintă ce sunt recrutate de către experții recrutare grup țintă pentru cursuri de calificare, se va apela la instituțiile furnizoare de servicii pentru acele categorii, în regiune.
‐ Persoanele vulnerabile multiproblemă sunt persoane care cumulează mai multe criterii ale vulnerabilității (ex. ipotetice: femeie singură cu copii, cu dizabilități, provenită din sistemul instituționalizat de protecția copilului, sau persoană liberată din penitenciar, de etnie rromă, dependent de alcool sau droguri etc.). Persoanele vulnerabile multipro‐blemă vor fi selectate prioritar dintre cele recrutate în grupul țintă pentru servicii, la CIS‐uri.
‐ În selectarea și recrutarea pentru interviuri a angajatorilor, a reprezentanților administrației publice, a reprezentanților autorităților publice/private care furnizează servicii în domeniu, a reprezentanților asociațiilor de caritate sau alte ong‐uri specializate în domeniu (interviuri care, cel mai probabil, se vor realiza la sediul instituțiilor respective)
22
trebuie mers spre persoanele disponibile cele mai relevante ca experiență și implicare în acest domeniu. Pentru aceasta vor fi identificate și abordate instituțiile și persoanele reprezentative și responsabile din regiunea/localitatea de sediu al CIS‐urilor.
– În cazul angajatorilor, proprietari/manageri și al responsabililor autorităților publice/private care furnizează servicii în domeniul ocupării și incluziunii sociale, unde sunt necesare câte 2 persoane din fiecare regiune, selectarea va urmări ca cele două persoane să reprezinte situații/instituții /contexte distincte, diferite în categoria respectivă.
‐ Focus‐grupurile proiectate, ca focalizare pe categorii speciale de persoane vulnerabile, în acord cu Cererea de finanțare, sunt următoarele:
1 focus‐grup cu tineri de peste 18 ani care urmează să părăsească/au părăsit sistemul instituționalizat de protecția copilului;
1 focus‐grup cu persoane de peste 45 ani dar înainte de vârsta legală de pensionare, care nu beneficiază de nici un venit sau beneficiază de venitul minim garantat;
1 focus‐grup cu persoane peste 18 ani care au în familie, în îngrijire, o persoană cu afecțiuni cronice sau dizabilități care necesită îngrijire permanentă, sau copil cu nevoi speciale care urmează o formă de învățământ special (copii cu sindrom Down, autism, hipoacuzie, cecitate s.a.);
1 focus‐grup cu tineri (18‐30 ani) din mediul rural, care nu beneficiază de nici un venit sau beneficiază de venitul minim garantat;
1 focus‐grup cu persoane peste 18 ani fără adăpost/ care locuiesc și trăiesc în condiții insalubre din munci ocazionale, din cerșetorie, colectat din gunoaie, alte resurse marginale;
1 focus‐grup cu persoane de peste 18 ani care au deficiențe, dizabilități, probleme de sănătate mentală și dificultăți de integrare pe piața muncii.
‐ În fiecare regiune/CIS, se va realiza unul dintre aceste focus‐grupuri care va fi ales și stabilit în funcție de specificul și disponibilitatea fiecărei regiuni/fiecărui CIS. Pentru aceasta, fiecare coord. CIS va trimite către expertul cercetare calitativă o listă cu 3 alegeri dintre
23
focus‐grupurile propuse, indicând ordinea de preferință (prima, a doua, a treia opțiune), astfel încât să se evite dublajele iar apoi se vor stabili, prin negociere și coroborare, focus‐grupurile specifice în fiecare dintre cele 6 regiuni de dezvoltare/CIS‐uri.
‐ În fiecare focus‐grup, persoanele selectate trebuie să fie atât bărbați cât și femei, urmărindu‐se să se obțină o distribuție aproximativ egală bărbați/femei, precum și o distribuție care să acopere întreg intervalul de vârste definit pentru fiecare focus‐grup.
‐ Va urma apoi negocierea și stabilirea zilei, orei și a locațiilor pentru desfășurarea interviurilor, de către expertul cercetare calitativă în dialog cu experții coordonatori CIS‐uri și cu implicarea operatorilor de interviu ce vor fi selectați.
I.3. Metode și instrumente utilizate, organizarea și etapizarea activității de cercetare
Metode, instrumente și proceduri în cercetare: a: în colectarea datelor: ‐ metoda interviului focus‐grup;
ghid de interviu focus‐grup cu persoane din categorii de populație vulnerabile, fără loc de muncă sau în risc mărit de pierdere a locului de muncă.
‐ metoda interviului individual semi‐structurat;
ghid de interviu individual cu persoane din categorii vulne‐rabile multiproblemă;
ghid de interviu individual cu angajatori: proprietari/manageri;
ghid de interviu individual cu reprezentanți, responsabili ai autorităților publice/private care furnizează servicii în domeniul ocupării și incluziunii sociale;
ghid de interviu individual cu responsabili din administrația publică locală în domeniul ocupării și incluziunii sociale;
ghid de interviu individual cu reprezentanți, responsabili ai asociațiilor de caritate și alte ONG‐uri specializate în domeniul ocupării și incluziunii sociale;
24
ghid de interviu individual cu personal angajat al CIS‐urilor și/sau voluntari implicați.
b: în prelucrarea și analiza datelor: ‐ analiza tematică narativă. Organizarea și etapizarea activității de cercetare și echipa
cercetării Etapa 1: Realizarea designului metodologic al cercetării. Etapa 2: Selecția și instructajul operatorilor de interviu și stabilirea
contactelor operaționale cu cele 6 CIS‐uri. Etapa 3: Participarea operatorilor de interviu la 1 interviu
focus‐grup și 3 interviuri individuale realizate ca lecție de către expertul cercetare calitativă.
Etapa 4: Organizarea și planificarea interviurilor (în negociere cu experții coordonatori CIS‐uri) în cele 6 regiuni de dezvoltare/județe.
Etapa 5: Deplasarea în teren și realizarea efectivă a interviurilor (echipe de câte 2 operatori în fiecare regiune/județ, norma de muncă pe fiecare din cei 5 operatori: 9 interviuri individuale și 1 interviu focus grup realizat ca moderator, respectiv 1 ca și co‐moderator).
Etapa 6: Transcrierea interviurilor realizate și pregătirea datelor pentru prelucrare și analiză.
Etapa 7: Organizarea, prelucrarea și analiza datelor și redactarea Raportului de cercetare
Echipa de cercetare: 1 expert cercetare calitativă și 5 operatori de
interviu.
25
II. PREZENTAREA REZULTATELOR CERCETĂRII CALITATIVISTE
Pragmatica cercetării și etica cercetării Cercetarea calitativă a presupus parcurgerea următoarelor etape: a) Realizarea designului metodologic al cercetării. b) Apoi, cei 5 operatori de cercetare selectați au fost angajați în
proiect pe o perioadă determinată de 3 luni, după care expertul cercetare calitativă a realizat instructajul acestora, cu insistență pe:
- organizarea specifică a activității – interviuri individuale și interviu focus‐grup;
- distribuirea operatorilor de cercetare pe regiuni, CIS‐uri și categorii de interviuri de realizat și precizarea cerințelor necesare decontării cheltuielilor de transport, cazare și masă;
- prezentarea și explicarea detaliată a ghidurilor de interviu și a modalității de realizare a interviurilor (individuale și focus‐grup);
- precizarea colaborării cu experții coordonatori CIS‐uri și experții pentru recrutare beneficiari în proiect la CIS‐uri, pentru selectarea subiecților interviurilor, planificarea și organizarea logistică și calendaristica a interviurilor (la sediul CIS‐urilor sau la sediul instituțiilor de care aparțin subiecții);
- cerințele specifice transcrierii interviurilor înregistrate pe reportofon și a organizării acestora pentru prelucrare și analiză;
- cerințele și normele deontologice și de metodologie a cercetării științifice.
c) În etapa următoare expertul cercetare calitativă a aprofundat instructajul inițial, prin organizarea și desfășurarea de către el însuși a unui interviu focus‐grup și a 3 interviuri individuale, activități la care cei 5 operatori cercetare calitativă au asistat iar apoi a urmat o ședință de analiza a desfășurării interviurilor.
d) În următoarea etapă, au fost recrutate și selectate persoanele intervievabile (conform profilurilor de selecție precizate, în funcție de
26
vârstă, gen, grup vulnerabil, status socio‐educațional, pe fiecare regiune/CIS), de către experții recrutare din subordinea șefilor de CIS‐uri și experții coordonatori CIS‐uri sub supervizarea expertului cercetare calitativă; apoi s‐a organizat plecarea operatorilor de interviu la sediul CIS‐urilor sau altă locație adecvată, conform planificării convenite.
e) Apoi, operatorii de interviu au plecat pe teren și au realizat efectiv interviurile, conform repartizării. Norma a fost de 1 interviu focus‐grup și 9 interviuri individuale per operator. Au plecat în echipe de câte doi în fiecare regiune/CIS, au lucrat împreună (moderator și co‐moderator la focus grupuri) și au împărțit și realizat, individual, interviurile individuale. În fiecare regiune/CIS s‐au realizat, pe categoriile de persoane de intervievat stabilite în designul cercetării, un număr egal de interviuri, anume 1 interviu focus‐grup și 8 interviuri individuale. Pe teren, interviurile, în total 6 interviuri focus‐grup și 48 interviuri individuale, au fost realizate în perioada: mijlocul lunii decembrie 2014‐ începutul lunii februarie 2015.
f) În etapă ce a urmat operatorii de cercetare calitativă au realizat, conform cerințelor precizate, transcrierea interviurilor și organizarea acestora pentru prelucrare și analiză, în intervalul ianuarie 2015‐ martie 2015.
g) În ultima etapă s‐a realizat organizarea, prelucrarea și analiza datelor prin metoda analizei tematice în varianta narativa și apoi redactarea Raportului de cercetare.
În realizarea efectivă a interviurilor, precum și în prelucrarea și analiza lor și în redactarea raportului de cercetare au fost respectate cerințele și normele deontologice care vizează asigurarea acurateței redării afirmațiilor și protejarea identității persoanelor intervievate.
Procedura de analiză a interviurilor În analiză am utilizat metoda analizei tematice în variantă narativă
din raţiuni care ţin de specificul acestei cercetări. Multe dintre interviurile obținute, atât cele individuale cât și cele
focus‐grup, nu au fost dintre cele mai organizate ca discurs, nici sub aspectul semantic, nici sub aspectul coerenței, astfel că, pentru o valorificare optimală, am optat pentru organizarea (prin selecție și
27
compilare minuțioasă), prezentarea și analiza tematică narativă individual, pe fiecare interviu, inclusiv din focus‐grupuri, și nu pentru analiza tematică pe fiecare categorie de interviuri, prin selectare, codificare şi organizare tabelară pe unități tematice. Urmând ca după aceea să se facă analiza integrată, pe fiecare categorie de interviuri, respectiv, la final, sinteza sumativă, urmată de recomandări aplicative în planul politicilor și serviciilor.
A doua raţiune pentru această opţiune în procedura de analiză ţine de constatarea că, în fapt, situaţia actuală a persoanelor vulnerabile pe piața muncii este un rezultat al unor istorii de viaţă care, cu relevanţa maximă, pot fi prezentate narativ şi nu schematic, tabelar. Prezentarea şi analiza narativă este astfel mai adecvată şi mai utilă decât cea codificată şi organizată tabelar, pentru că surprinde poziţii individualizate nefragmentate consistente şi relevante prin ele însele. Aici însă, în prezentarea narativă, citatele sunt importante prin amploarea şi nuanţele lor şi nu prin puţinătatea lor.
În această prezentare şi analiză în stil narativ a interviurilor, schema de codare este implicit prezentă în organizarea pe teme şi sub‐teme a ghidurilor de interviu (redate în Anexe), acestea regăsindu‐se explicit în interviurile propriu‐zise şi în prezentarea lor. În raport cu codarea explicită şi organizarea tabelară a prezentării interviurilor, în formula mai tehnică, analiza tematică în stil narativ face posibilă identificarea într‐o manieră naturală a regularităţilor şi explicaţiilor plauzibile, în contextul prezentării unor poziționări individuale consistente nefragmentate.
Sunt prezentate şi analizate aici principalele rezultate, cele mai relevante interviuri realizate, anume, pentru categoria persoanelor vulnerabile 6 interviuri individuale şi 3 interviuri focus‐grup, pentru categoria angajatorilor 4 interviuri individuale, pentru categoria furnizorilor de servicii în domeniu 3 interviuri individuale, pentru categoria administraţie publică locală 3 interviuri individuale, pentru categoria asociaţii de caritate şi incluziune socială 3 interviuri individuale şi pentru categoria lucrători în CIS‐urile înființate şi operaţionalizate în proiectul din care face parte această cercetare 3 interviuri individuale. Selectarea interviurilor analizate a fost făcută ținând cont de relevanţă şi consistenţă dar și de intenţia de a acoperi, în ansamblu, eterogenitatea
28
tipologică a acestor categorii de actanţi în procesul angajabilităţii pe piaţa muncii a persoanelor din categorii de populaţie defavorizate şi vulnerabile.
II.1. Perspectiva persoanelor din categorii de populaţie multiplu vulnerabile, neîncadrate pe piața muncii,
în căutarea de loc de muncă
II.1.1. Interviuri individuale cu persoane din categorii de populație multiplu vulnerabilă Interviurile individuale realizate cu persoane vulnerabile
multiproblemă în ocuparea și incluziunea socială au relevat situații tipice, categorii tipice de multiplă vulnerabilitate, scoțând în evidență modele comportamentale distincte în abordarea problemelor ce caracterizează lipsa locului de muncă.
Caz 1: rrom, bărbat, bolnav de psoriazis, 37 de ani, necăsătorit,
domiciliat în Craiova, Regiunea SV, în căutarea unui loc de muncă. „Situația mea actuală este… în căutarea unui loc de muncă, motiv
pentru care mi‐am făcut un plan, o strategie: un CV și o scrisoare de motivație și încerc să intru în contact cu diferite instituții pe care le consider eu instituții‐cheie pentru mine și cu care aș putea să colaborez, să lucrez.”(...) „Ultimul meu loc de muncă s‐a încheiat în septembrie 2014, deci acum 4 luni …am avut trei locuri de muncă”
„În perioada 2002‐2007 am lucrat la Arhiepiscopia Craiovei…am pornit voluntar, apoi asistent social, imediat după ce am terminat facultatea, episcopul a ținut morțiș să vin să lucrez cu dânșii pentru că sunt de etnie rromă și atunci avea nevoie de un pod între biserică și rromi.”(...) „Între 2007‐2008 am… am emigrat, în Spania, am colaborat cu un ONG, Asociația Pro Emigrantes de Cordoba, … aici am plecat de jos, am învățat limba, după care am început să predau limba spaniolă la emigranți…dar îi vizitam și acasă, am încercat să aplic ce învățasem în România, anchete sociale, comunicare interculturală …” (...) „… am colaborat cu acest ONG timp de 14 luni după care m‐am întors în
29
România și începând din august 2008 până în 2010‐2011, cam așa, am lucrat la un alt ONG, în România, Fundația Terre des Hommes… proiectul „Traffic against Children”… populații vulnerabile de rromi, am lucrat cu 4‐5 comunități, am încercat să identific acei copii care au o situație de vulnerabilitate socială…emigrau masiv…”(...) „…după Terre des Hommes, a urmat un ONG din cadrul Partidei Rromilor, Asociația Centru de Resurse pentru Antreprenoriat Social… am avut posibilitatea să învăț ce înseamnă antreprenoriatul… dezvoltarea comunitară, cum să îți dezvolți o firmă, acte necesare şi toate cele, cum se elaborează un studiu de fezabilitate, cum se elaborează un plan de afaceri… toate acestea pentru mine au fost ceva util… m‐au ajutat la dezvoltarea mea personală... Beneficiarilor, le‐am aplicat anchete sociale am încercat să îi adun într‐un grup de lucru, acest grup de lucru l‐am transformat într‐un mic grup de inițiativă… în toate aceste 9 comunități am reușit împreună cu grupurile de inițiativă, cu autoritățile publice locale, cu diferiți actori sociali să elaborăm un plan de afacere…l‐am făcut să pornească din comunitate spre noi, nu invers.”(...)
„… numai cu carte de muncă am lucrat.” „Ultima școală (absolvită – n.n.) este Facultatea de Teologie
Ortodoxă, secția Asistență Socială… am urmat între 2002‐2004 un curs de managementul conflictelor interetnice… am învățat ce înseamnă mediator… apoi am urmat un curs organizat de Fundația pentru Schimbări Democratice …am obținut un atestat că am posibilitatea să lucrez cu copiii romi… Am urmat un curs de bucătărie chinezească... şi din 2012 în 2014 am început să lucrez la un restaurant în București, imediat după ce am plecat de la Terre des Hommes, înainte de Asociația Centru de Resurse pentru Antreprenoriat Social.” (...)
„…nu vreau să mă plafonez în orice fac…asta a fost modul meu de a mă debarasa de această plafonare (schimbând domeniul și locul de munca – n.n.)” (...) (…care este locul de muncă unde v‐a plăcut cel mai mult dintre toate? – n.n.)”...cu siguranță Terre des Hommes! Formări, participare la cursuri de formare, personală şi toate cele!”
(…cum trăiți actualmente, ce faceți în viața de zi cu zi, din ce trăiți?). „Am reușit să pun de‐o parte... o sumă de bani şi în principiu cam din această sumă de bani rezist. Cheltuielile mele sunt unele reduse drastic, la ce înseamnă întreținere, locuiesc la... în casa părinților mei.”(...)
30
„Ați găsi un loc de muncă, eu așa consider, este o știință… În sensul că trebuie să ai o anumită planificare, o anumită strategie în a‐ți găsi de muncă. Să nu cauți haotic loc de muncă. Eu am aceste 4 luni (fără loc de muncă – n.n.) şi mi‐aș mai da încă 2 luni de zile. Adică 6 luni ar fi destul de mult timp în care să îmi găsesc un job, conform cu ceea ce îmi doresc eu şi… pregătirea mea. …eu consider că am un stil, o abordare normală, firească, nu insistentă a angajatorului …și identific anumite instituții şi le planific zilnic sau săptămânal. Eu consider că un om, în momentul în este în căutarea unui loc de muncă, e normal să își lase CV‐ul şi să spună în primul rând prietenilor, cercului în care se învârte, să spună ca este în căutarea unui loc de muncă ….”
„Ei, există limitări pe piața de muncă... Orice angajator își dorește să aibă un angajat cu experiență în domeniul respectiv…apoi comunicarea, lucrul în echipă… aptitudinile organizatorice… dacă angajatorul considera că ești un om organizat, știi să îți planifici timpul…dacă nu le ai acestea sunt limitări pe piața muncii.”(...) „Dificultăți... din ceea ce știu eu, este foarte important modul în care arăți şi felul în care te prezinți. E normal, e firesc, e omenesc, prima impresie să conteze foarte mult... la mine prima impresie ar fi... am avut o dificultate cu acest psoriazis pe care îl am în continuare. Sunt unii angajatori care te pot exclude din start… Apoi faptul că sunt de etnie rromă şi asta este una dintre dificultăți. Dar nu este o jelanie, nu mă plâng. Doar sunt conștient, este o analiză pe care mi‐am făcut‐o şi încerc să transform aceste puncte, care sunt mai puțin bune, să le transform în puncte tari.” (...) „…angajatorii se uitau la mâini, sau se uitau la... înțelegeți? Şi atunci primul pas l‐am făcut eu. Şi am încercat să depășim acel moment şi l‐am depășit. Al doilea punct slab al meu, de etnie rromă, încerc să comunic și cu dumneavoastră, să vedeți cum gândesc, cine sunt, ce am lucrat pentru că există uneori o idee preconcepută …”(...)
„...înseamnă că de la unii, nu, de fapt de la toți pe care i‐am contactat răspunsul a fost pana acum «nu». (Răspunsul a fost ferm „nu”? – n.n.). Nu, Doamne ferește, cum să îți dea un răspuns ferm un angajator, vreodată? Un răspuns amabil, un răspuns politicos, că nu te încadrezi cerințelor, nu, pardon, nu te încadrezi tuturor cerințelor locului de muncă. Nu poate să spună nu te angajez pentru că ești țigan, sau ești rrom, nu te angajez pentru că... nu, niciodată…deci am depus până acum în jur de
31
15‐16 CV‐uri la tot ce înseamnă..., la toate instituțiile la care am fost eu voluntar în timpul facultății.”
„…există două abordări în strategia mea. Să încerc să găsesc un loc de muncă în domeniul în care m‐am pregătit 10‐15 ani și în care am lucrat. Şi a doua abordare, să încerc să găsesc ceva paralel… mă înscriu la cursuri, cum m‐am înscris aici la un curs de barman, la Fundația World Vision. (Sunteți deschis spre orice...) Da, exact, asta este ideea… dacă depășesc aceste șase luni şi continui să fiu presat, voi accepta şi joburi care constau mai mult în muncă fizică şi nu e nicio problemă… sper să găsesc ceva în domeniul bucătăriei… lucrător comercial, nu știu, eu aș căuta şi domeniul ăsta.”(...)
(Care considerați că sunt cele mai importante calități ale dumnea‐voastră şi ce șanse vedeți pe piața muncii, pentru dumneavoastră?). „Mă consider un om corect, un om cinstit… mă consider un om destul de organizat, bine organizat… am întâlnit un alt om care m‐a învățat să fiu modest… mă consider un om comunicativ şi dispus să învăț.”(...) „De obicei rromii, noi rromii suntem firi pătimașe, nomazi, sălbatici sau semi‐sălbatici, greu de domesticit. Pentru mine domesticirea înseamnă puterea de a intra în societate, de a te integra în societate, de a fi inclus în societate.”
(Ce considerați că trebuie să facă un om în căutarea unui loc de muncă pentru a‐l găsi și a‐l obține?). „În primul rând eu consider că un om trebuie să își facă o analiză proprie: ce calități are, ce defecte are, ce cunoaște și ce nu cunoaște. Să fii obiectiv cu tine însuți… Când spui ce știi, mă refer la pregătirea profesională pe care o ai, persoanele, actorii sociali, la locul unde te afli, în ce mediu, sunt acele dificultăți care trebuiesc transformate, trebuiesc depășite. Contează foarte mult credința în Dumnezeu. Apoi să încerci să îți apropii familia... persoane pe care le consideri tu apropiate. (Oftează...) De obicei o persoană care se află în căutarea unui loc de muncă beneficiază de suportul familiei teoretic pentru maxim 3 luni de zile. După care familia începe să își pună întrebări: «dar ce s‐a întâmplat? oare nu e prea mult timp...? dar de ce nu se duce undeva să muncească cu brațele? Ce atâta birou?»” (...)
„…stabilirea unei strategii de identificare a angajatorilor, abordarea acestor instituții. Este foarte important să ai o legătură cu o instituție, legătura aceasta ți‐o faci. Vă dau un exemplu, aici la World
32
Vision, a fost foarte important ca oamenii ăștia să știe că eu am venit, am lăsat acest CV, dar ca eu și știu ceea ce fac ei, cunosc proiectele acestor oameni, cunosc modul de gândire al lor. „(...) „…am mai învățat un lucru, că dacă nu există un job pentru tine, trebuie să îl creezi tu. Să te faci util. Angajatorul poate nu are nevoie de tine, dar trebuie să te faci util tu, prin modul tău de a comunica și de a… de a gândi”.
(…cât de mult vă lipsește un loc de muncă?), „Păi îmi lipsește ca aerul un loc de muncă, pentru că mă consider un rrom, un țigan integrat în societate și pentru asta m‐am pregătit, să ocup un loc în societate, să mă integrez și să am un job. …mintea mea cam așa lucrează: job‐călătorii‐recompense.”(...)
(Ce este cel mai important, pentru ca un om să reușească să obțină locul de muncă pe care și‐l dorește?).”Hotărâre, determinare!... uite acum îmi aduc aminte de poezia „If” a lui Rudyard Kipling: Să îți ții mintea, când toți în jurul tău și‐au pierdut‐o. Să îți continui drumul. Să cauți, să fii perseverent. Asta e... perseverență! Eu sunt sigur că voi găsi un loc de muncă …și încrederea, dar dincolo de toate este perseverența.”
Analiză: – Iese în evidență încă de la început atitudinea proactivă,
hotărârea și organizarea bine gândită în acțiunea de căutare a unui loc de muncă.
– Traseul ocupațional pe care l‐a avut denotă de asemenea buna organizare a propriei vieți, dar și spirit de inițiativă și interes pentru acumularea de experiență profesională și pentru dezvoltarea personală, într‐o arie largă de activități și implicări.
– Atitudinea proactivă și deschiderea socio‐profesională amplă reiese și din interesul evident pentru cursuri de formare profesională ulterior absolvirii facultății, dar și din mobilitatea mentală și ocupațională pe care le arată.
– Abordarea firească, noninsistentă, dar inteligentă a angajatorului și căutarea și acțiunea planificată săptămânal este încă un aspect al atitudinii proactive și gândirii strategice, în context.
– Hotărârea, realismul, dar și perseverența în căutarea unui loc de munca decurge din felul în care înțelege să meargă el în întâmpinarea cerințelor pe care știe că le au angajatorii. Și din felul în care înțelege să‐și
33
depășească limitările, handicapurile (rrom, psoriazis), încercând „să le transform în puncte tari”.
– Arată că a întâmpinat deja multe refuzuri, însă este remarcabil că asta nu l‐a demobilizat deloc.
– Flexibilitatea și deschiderea amplă în căutarea și acceptarea unui loc de munca apar, aici, ca factori atitudinali de succes.
– Cu trimitere directă spre vulnerabilitatea rromilor în accesarea pieței muncii este relevantă aici atitudinea fermă pro‐incluziune socială, precum și înțelegerea în perspectivă inter‐culturală a situației de rrom.
– De evidențiat aici, pe lângă deschidere, flexibilitate și realism, această adaptabilitate constructivă, „dacă nu există un job pentru tine îl creezi”, prin felul în care abordează nevoile și deschiderile angajatorului.
– Hotărârea, determinarea, încrederea, perseverența, organizarea sunt prezentate convingător ca factori de succes în efortul de accesare a pieței muncii și de incluziune socială. Acest caz poate fi luat în atenție ca un posibil model de succes în abordarea eficace a situației de persoană fără loc de muncă ce are multiple vulnerabilități.
Caz 2: femeie, 47 de ani, căsătorită, 2 copii, dintre care unul de 21
de ani, cu handicap grav ce necesită asistență și îngrijire permanentă, domiciliată în Medgidia, Regiunea SE, zonă cu puține locuri de muncă, fără loc de muncă.
„Sunt asistent personal, așa… pentru băiatul meu, are 21 de ani și
are un handicap grav… sunt...ca asistent personal, de când avea el un an și câteva luni pentru că boala lui e din naștere. Înainte am lucrat la Fruvimed Medgidia... a fost perioadă scurtă de vreo doi ani de zile, pentru că după aia m‐am căsătorit și...”(...) „...cu carte de muncă am lucrat... a urmat și o perioadă de șomaj, pe urmă n‐am putut să mai lucrez, fiind însărcinată și pe urmă am născut copilul, am rămas acasă, l‐am îngrijit…”
(Și, de la ce vârstă a fiului dvs. ați devenit asistentul lui personal?).”El avea un an și vreo 5 luni să zicem…” (deci de 20 de ani – n.n.) (...) „…nici unui părinte nu cred eu că îi place meseria de asistent personal pentru copilul lui. Poate dacă ar fi fost asistent personal la altcineva…”
34
„...am făcut un liceu agricol, l‐am terminat la vremea aia, în 1988 am terminat liceul agricol. Nu am putut să mă angajez imediat, pentru că acolo unde am fost eu repartizată aveau nevoie de băieți, pe care să îi pună pe tractor. Ori de fete nu aveau nevoie și mi s‐a dat o negație pe repartiția asta… și apoi am lucrat undeva pe litoral, anul următor cum ar veni, sezonul următor și pe urmă mi‐am găsit aici la Cramă, în Medgidia. Am lucrat un an fără...ca zilier, așa și pe urmă mi s‐a făcut un contract de muncă pe durată determinată și m‐au angajat ca vinificator…”(...)
„… după ce am intrat asistent personal, a durat câțiva ani buni, cred că vreo 10... și apoi m‐am calificat ca asistent personal, am făcut școală de asistent personal, care... nu prea e recunoscută …”(...)
(V‐ați gândit că ați dori să mai faceți ceva, ați dori să lucrați altceva?). „Nu m‐am gândit pentru altceva. Pentru că n‐am cum, n‐am cum să mă duc să lucrez altceva… M‐aș fi gândit să mă duc undeva să fac curățenie, să... așa, dar ca să mă duc undeva mai departe, nu, nu... mai departe nu gândesc eu că sunt pregătită pentru altceva…”
„… e un oraș mai mic și nu, nu sunt locuri de muncă… Și ei unde te duci, vor calificare și cum să vă zic eu? Experiență în... ori dacă eu n‐am lucrat… de unde să am experiență?”(...) „…mie mi‐ar fi plăcut să lucrez într‐o bucătărie, undeva. Aș găsi, dar nu aș face față pentru că nu mă adaptez cu programul. V‐am zis, eu trebuie să am grijă de copii. Ei au nevoie de omul care să muncească acolo, deci nu să vin eu că «auăleu, știți, am stat și cu băiatul și cu fata nu știu ce» și vin obosită acolo....”
(…pentru ocuparea unui loc de munca, abilități, competențe pe care le aveți?). „… dacă mă pune cineva și zice «faci lucrul acesta», mă căznesc să îl fac, deci nu dau înapoi de la un lucru, dar nici nu mă avânt așa să zic că «auăleu, știu să fac de toate», nu!”
(…nu v‐ați gândit la un serviciu cu munca la domiciliu?). „Acasă nu prea am timp că vă dați seama, sunt doi copii, e soț, e treburile casei, e copilul de dus, de adus de la școală, e copilul de dus, de adus de la centru (Centrul de servicii pentru copii cu dizabilități – n.n.), n‐am cum să fac munca de acasă... așa, dar dacă ar fi așa, de exemplu să avem un termen, așa, mi‐aș lua și acasă, mi‐aș face un pic de timp, dar...”
(Dumneavoastră cât de mult vă lipsește un loc de muncă?). „Așa ca să... nu m‐am mai gândit la treaba asta, de când îl am pe băiatul cu
35
sănătatea... nu m‐am mai gândit la un loc de muncă, nu știu ce... nu... (volumul vocii îi este redus).”
Analiză: – Acest caz relevă o altă situație tipică, de femeie cu vârsta peste
45 ani (aici, 47 ani), mamă, care de mulți ani (aici, de 21 de ani) are în îngrijire un copil al ei cu handicap, dizabilitate gravă, ce necesită asistență și îngrijire permanentă și care de când s‐a născut copilul (de 21 ani) nu a mai avut și nu are loc de muncă (exceptând formalizarea în nomenclatorul ocupațiilor a situației ei zilnice de salariat ca asistent personal pentru propriul copil) și care între timp s‐a obișnuit și s‐a autolimitat, inclusiv mental, la această situație.
– Cazul arată vulnerabilitate multiplă, dar și cumulată în timp; între timp copilul cu handicap are 21 de ani, nu a găsit nici o soluție alternativă sau complementară la necesitatea îngrijirii lui permanente, pentru a încerca un loc de muncă, dar, din felul în care prezintă situația, nici nu a explorat posibile soluții în această direcție, mai ales pentru anii din urmă, s‐a obișnuit cu situația dată și, în fapt, nu își imaginează și nu își dorește la modul serios un loc de muncă.
– Dincolo de dificultățile și limitările severe în ce privește acce‐sarea pieței muncii, determinate de nevoia de asistență și îngrijire permanentă a copilului cu dizabilități grave, cazul arată rezultatul unei perioade foarte lungi de neincludere pe piața muncii: dispariția deschiderii și a interesului pentru un loc de muncă, fie și muncă la domiciliu, (auto)închiderea orizontului de așteptare în această direcție.
Caz 3: femeie, 40 de ani, fără calificare, divorțată, cu mulți copii
(5), din mediul rural, Regiunea NE, domiciliată în Moldovița‐Suceava, zonă cu puține locuri de muncă, fără loc de muncă.
„Am avut copiii de crescut, nu am avut unde să merg, au fost mici,
a trebuit să stau lângă dânșii... am și doi bătrâni care’s părinții mei, trebuie să am grijă de ei…”(...) (…nu ați lucrat, nu ați fost niciodată angajată cu carte de muncă? – n.n.). „ Am intrat la ajutor social…. Acum am cinci ani de când nici ajutorul social nu mai e.” (Dar înainte să aveți ajutorul social nu ați fost angajată?). „Nimic… Nu, nu”. (Niciodată?). „Nu,
36
nu!” „Nu, nu… lucram pe perioada de vară așa… mai la o pensiune… acolo în Vatra Dornei... mai la curățenie mai la….”. (Așa, deci ați lucrat la pensiune?). „Da, da, dar fără angajare, fără…” (Pe ce perioadă?). „Din primăvară, din mai până în august, perioada de turiști, la curățenie la cameră.” (Acela a fost singurul loc de muncă care l‐ați avut?). „Da, da.”
(Dar câți copiii aveți?). „Am cinci, unul cel mai mare are 20 de ani și e în Germania acuma la muncă și am 4 care‐s cu mine. Am un băiat în clasa a X‐a la Liceul de Construcții în Câmpulung, fata gată acuma a VIII‐a, una într‐a III‐a și micuța...” (4 ani – n.n.) (...) (Ce pregătire școlară aveți dumneavoastră? – n.n.) „Zece clase”. (…aveți calificări sau alte cursuri?) „Nu, nu.”
(Deci …actualmente, cum trăiți, din ce trăiți?). „Din alocația copiilor… vara mai mă duc cu ziua …mai puțin iarna, că dacă nu îi de lucru…”
(Spuneți‐mi vă rog cât de greu sau de ușor considerați că este pentru dumneavoastră să vă găsiți un loc de muncă?). „Cam greu…”. (De ce este greu? Ce vă împiedică să vă găsiți un loc de muncă?). „În primul rând copiii, al doilea rând bătrânii, că‐s bătrâni și bolnavi.”. (Dumnea‐voastră trebuie să aveți grijă și de ei?). „Da, da.” „…ei au gospodăria aparte și eu stau în altă parte, că stau în chirie.”
(Ați vrea să aveți un serviciu, un loc de muncă?). „Aș vrea să lucrez undeva dar în primul rând …fata cea mică și … și nici n‐ai pe unde să mergi acuma la lucru.” (…) „…trebuie să stau cu copiii … nu‐i pot lăsa singuri.” (Așadar, dacă ar fi cine să aibă cineva grijă de copiii dumneavoastră și vi s‐ar oferi un loc de muncă, ați accepta orice loc de muncă, deci indiferent de salar?). „Da, da, numai să am cu cine să lăs copiii.” (...) (Ce v‐ați dori să obțineți, ce loc de muncă?) „Nah, undeva… la o… ca menajeră, așa ceva… Hmmm și la agricultură, dar mai puțin.” (Unde aveți experiență?) „La spălat, la făcut mâncare …”. (lucrează „la negru” la pensiuni în timpul sezonului turistic de vară – n.n.).
(Ce considerați că trebuie să facă un om ca să își găsească un loc de muncă, cum ar trebui să își caute efectiv?). „Nah, să mai se intereseze….să...”. (... unde să se intereseze?). „Io știu, printre oameni...” (…) „Să ne mai intereseze la Forțele de Muncă, să mai … nah… io știu?…”. (Dumneavoastră cum v‐ați căutat loc de muncă?). „Eu, la Primărie.”. (Așa, dar în afară de aceasta, ce alte modalități credeți că mai sunt pentru a
37
găsi locuri de muncă?). „Nu știu… chiar nu îmi dau seama.”(...) Dar după ce un om a obținut locul de muncă ce credeți, ce ar trebui să facă pentru ca să îl păstreze?) „Să fie la program permanent, să fie cu capul aplecat…”
(Spuneți‐mi vă rog, cât de mult vă lipsește un loc de muncă?). „ Foarte mult.”. (Și cât de mult vă străduiți ca să obțineți un loc de muncă?). „Mă străduiesc, dar de unde...”. (Ce faceți în acest sens?). „Nah…. Tot mă gândesc, de pe azi pe mâine, poate tot… cândva îmi voi găsi… undeva.”(Și fără carte de muncă v‐ar interesa?) „Da, da, acolo suntem,nici nu suntem mulți, suntem numai două și cu bucătăreasa, dar nu e nimeni angajat…” (deci lucrează „la negru” și iarna, în sezon turistic la Vatra Dornei – n.n.).
(Și ziceți că ați mai căutat loc de muncă, nu ați găsit nimic?) . „Am găsit, dar erau prea departe… mai e și vârsta, unii cereau pana la 30 de ani…” (Și nu v‐ați gândit la posibilitatea ca fetița cea mică să stea la părinții dumneavoastră ca să puteți munci?). „Nu, că părinții mei îs bolnavi amândoi și bătrâni, tata are 82 de ani și mama 80 îs bolnavi... tata e operat la un ochi și nu prea vede bine, mama e bolnavă de tăte bolile, și nu am încredere într‐însă să rămâie cu dânșii.”(...) (Și fostul dumneavoastră soț, sau cel actual cu care nu mai locuiți, vă ajută din punct de vedere financiar?). „Nu, nu, nu l‐am văzut nu mai știu de când, au fost și sărbătorile și Moș Crăciun și nu, deci nu…”. (Și la copiii nu le plătește pensia alimentară sau...?). „Nu, nici nu l‐am dat în tribunal, că nu a avut cu ce să mă ajute, că dacă nu sunt bani cu ce să mă dau în judecată cu dânsul...”.
(Am înțeles… și dumneavoastră efectiv din ce trăiți?). „Din alocația copiilor și cu cât mă mai ajută părinții… când mai trimite fiul cel mare din Germania…” (și salariul sezonier „la negru” – n.n.). „Da... Muncim toți aproape cu ziua, decât ăștia mici ce mai rămân acasă, și cea mai mare și cealaltă al doilea și astalaltă....”. (Și atunci când munciți cu ziua, cu cine o lăsați pe fiica cea mică?) (de 4 ani – n.n.). „Cu cealaltă ce‐i în clasa a III‐a.” (Deci „cu ziua” lucrează atât ea cât și copiii ce locuiesc cu ea, din cls. a X‐a și a VIII‐a – n.n.).
(Așa, dar ca să obțină un loc de muncă, ce este important pentru un om?). „Norocul prima dată …și bunul Dumnezeu, dacă te ajută El le învingi pe toate.”
(Așa, rezumând discuția noastră, ce vă împiedică să obțineți un loc de muncă, faptul că o aveți pe fiica cea mică și nu are cine să aibă grijă de
38
aceasta?). „Da și bătrânii.”. (Bătrânii pe care trebuie să îi îngrijiți, zilnic trebuie să mergeți la ei?). „Zilnic, da, că avem și animale și treburi gospodărești...”. (deci pentru subzistență obține ceva produse și din gospodăria părinților – n.n.)
Analiză: – Acest caz este un alt caz tipic: femeie din mediul rural, de vârstă
medie (40 de ani), fără calificări, divorțată, cu mulți copii (5 copii), care își întreține familia din alocația copiilor, din ajutorul financiar pe care i‐l mai acordă părinții pensionari, din produsele obținute în gospodăria părinților pensionari, din banii pe care din când în când îi trimite fiul cel mare plecat la muncă în Germania și din munca „la negru” pe care o prestează în sezonul turistic, atât vara cât și iarna, la pensiuni turistice din zonă sau în agricultură (mai rar) ”cu ziua”, unde ii duce la munca și pe copiii ei (minori de 16 și 14 ani), exceptând‐i pe ultimii doi, cei mai mici.
– S‐a obișnuit cu situația de muncitor sezonier necalificat și fără carte de muncă și cu „viața de pe azi pe mâine”, nu‐și pune la modul serios problema de a găsi loc de muncă legal, cu toate că lucrează, cu program dar „la negru”, nu are o înțelegere a ceea ce înseamnă căutarea organizată a unui loc de muncă, are mentalitatea rurală tradițională bazată pe „noroc și bunul Dumnezeu” și așteptă pasivă „că poate cândva mi‐oi găsi ceva...”
– Situația și mentalitatea este specifică multor zone rurale; școlarizare deficitară și lipsa de calificări profesionale, traiul cotidian bazat pe subzistență din resursele propriei gospodării agricole (a părinților, în cazul de față), din „lucrul cu ziua” în contextul puținelor oportunități locale, din munca „la negru” acceptată ca fiind ceva firesc, din munca ocazională a propriilor copii minori, din banii trimiși periodic de copilul mai mare care lucrează tot necalificat și sezonier în străinătate.
Caz 4: femeie, de etnie rromă, 43 de ani, fără școala obligatorie
terminată (doar 9 clase din cele 10 obligatorii), măritată de la o vârstă foarte tânără (15 ani), cu mulți copiii (10 copii), care nu are și nu a avut niciodată un loc de munca, din mediul rural, Regiunea V, domiciliată în Slatina – Timiș, jud. Caraș‐Severin, zona cu puține locuri de muncă.
39
(Deci, aveți un loc de muncă?) „Nu am, îs deocamdată acasă cu copiii, deci stau acasă cu copiii. Păi, au fost tot timpul copiii mici şi nu a avut cine să stea cu ei şi am fost nevoită să stau cu ei că nu aveam posibilitatea să las pe altcineva...” (Câți copii aveți). „Am 10, dar 8 îs minori și 2 îs majori, de 26 și 22 de ani, și de asta vă spun că nu s‐a putut eu să plec, că a fost an după an și din cauza asta au fost tot timpul mici, mai mici și a trebuit să fiu în permanență cu ei... și am avut și gemeni și a fost …nu a fost distanță așa mare între ei, de 2 ani sau 3 ani, ca să fie... nah, și oricum tot nu puteam să îi las singuri.”
(De cât timp nu lucrați și nu aveți un loc de muncă, aproximativ?) „Păi, de când m‐am căsătorit eu nu am lucrat, nu am fost angajată, nu... am mai fost, așa, cu ziua… o zi într‐un an poate… nu am lucrat ...” „La vârsta de 15 ani m‐am căsătorit, no, îs 30 și de ani de când nu am muncit eu. Bine, am muncit cum v‐am spus o zi sau doua la un an …asta a fost așa, că să nu mai stau tot acasă, să ies și eu afară, dar în rest nu, nu am muncit, acasă am fost în permanență cu copiii.”
„…deci așa, în privința lucrului eu am mai fost susținută și de soț… ca no, a mai mers soțul și a mai lucrat și cu ziua sau pe unde a mai lucrat el, a lucrat într‐un timp la G.R.E.C, a lucrat vreo 3 ani acolo, a mai lucrat pe la C.F.R., mulți ani acolo, până nu ne‐am mutat noi aici în regiunea asta de la Timișoara și el cu ziua, a mai fost și angajat unde v‐am spus, dar, no, l‐a dat în șomaj, apoi a mai încercat cu ziua, a mai fost pe dincolo (în străinătate – n.n.), ca, no, aici nu ai unde....”
(Ce pregătire școlară aveți?) „Am nouă clase, școala generală de la Giarmata am făcut‐o la agricol...,și atâta… am făcut că era obligatoriu atunci X clase, dar m‐am căsătorit și, no, am pierdut un an, am mers și din a X‐a două trimestre și pe al treilea nu a mai vrut să mă mai lase, că eram căsătorită și au început să râdă copiii și asta e.” (Și vreo calificare?). „Păi nici o calificare… mamă eroină asta e singura calificare!”
„…soțul a fost tot timpul, în permanență cu lucrul, cu banii cu … no… au crescut și ăia mari. Și ei trei (soțul și cei 2 fii majori – n.n.) au fost care tot timpul au finanțat în casă. Acum bine, soțul mai merge ba cu ziua, ba mai merge pe dincolo în străinătate cu copiii mari, mai trimit ei acasă bani. ... Stau o lună, două, trei depinde… Banii ce îi adună îi aduc acasă și cu ăia trăim, până când iarăși îi cheamă, tot pe sezon se duc, așa…”
40
(Alte surse de venit pe care le aveți?)”Atât….alocația încă, suplimentul nu îl am de 4 ani de zile, mărirea aia a mamei cu mulți copii nu o mai am.”
(Și în perioada în care nu este plecat în străinătate, în perioada în care este aici în localitate, ce face soțul dumneavoastră?). „Păi dacă găsește cu ziua merge în sat la lucru cu ziua, dacă nu stă acasă pană ce iarăși îl cheamă în sezon, în străinătate…” (Ar exista o posibilitate de angajare, loc de muncă pentru dânsul?). „Nu știu că soțul are școală mai puțină…”
(…găsiți loc de muncă?). „… nu am căutat și nu știu dacă aș fi respinsă, dacă aș fi acceptată….nu prea sunt locuri de muncă… îs de 43 de ani…”
(Deci îmi spuneați că vă lipsește mult un loc de muncă...). „Da.”. (Și cât de mult vă străduiți și sunteți interesată să obțineți un loc de muncă?). „Păi de străduit vă spun sincer că nu am încercat, v‐am mai spus nu am încercat pentru că nu am avut ocazia, dar așa în sufletul meu, pentru sufletul meu chiar mi‐aș dori ca să aduc și să spun „da, uite am adus și eu, asta e salariul meu”… acuma dacă ei cresc, încerc și eu, chiar totuși încerc să îmi caut, să văd, poate dacă îmi ajută Dumnezeu încerc pe dincolo (în străinătate – n.n.) că tot e mai alți bani …încerc, nu știu… dacă cei de acasă nu acceptă să plec eu nu pot că am pe ceilalți doi mici, mezinii familiei …”
Analiză: – Acest caz, care vizează de asemenea mediul rural, are ca
diferență semnificativă etnia rromă a femeii de peste 40 de ani, măritată de foarte tânără (la 15 ani), cu foarte mulți copii (10 copii), cu școlarizare redusă, fără nici o calificare și care nu are și n‐a avut niciodată loc de muncă.
– Situație și mentalitate tipică mediului rural, dar accentuată în cazul etniei rrome, în care tradițional femeia se mărită de foarte tânără, naște mulți copii, stă acasă ca să‐i crească, iar soțul și copiii, băieții mai mari, se duc să agonisească banii pentru traiul familiei, făcând munci ocazionale, în zona de domiciliu sau, în anii din urmă, în străinătate.
– Se mai adaugă evoluția specifică a multor muncitori rromi, care, în perioada regimului comunist aveau cu obligativitate loc de muncă
41
necalificată sau calificată, au mai putut avea și obține un timp, după 1990, asemenea locuri de muncă, pentru ca apoi să ajungă în șomaj și să plece, temporar, în străinătate pentru a câștiga bani pentru familie.
– Spre deosebire de cazul precedent, de asemenea din mediul rural, acest caz de femeie rromă relevă situația și mentalitatea de femeie și mamă rroma totalmente casnică, ce nu caută și nu prestează nici măcar munci ocazionale, pentru că „…soțul a fost tot timpul, în permanență cu lucrul, cu banii cu … no… au crescut și ăia mari. Și ei trei (soțul și cei 2 fii majori – n.n.) au fost care tot timpul au finanțat în casă. ”În asemenea cazuri, accesarea pieței muncii este, practic (auto)închisă.
Caz 5: femeie, de etnie maghiară, 37 de ani, căsătorită, 1 copil,
domiciliată în mediul rural, Regiunea NV, cca. 25 km. de Cluj‐Napoca, absolventă de liceu, dar fără calificări, a muncit necalificată și datorită îmbolnăvirii și‐a pierdut locul de muncă, în căutare de loc de munca într‐o zonă cu multe locuri de muncă.
„În acest moment sunt fără loc de muncă. În februarie anul acesta am ajuns să îmi dau demisia din cauza problemelor de sănătate pe care le am. Problemele de sănătate sunt probleme cu bila... probleme cu ficatul... nu mai puteam să stau în picioare la lucru. Aaa... Îmi era foarte greu să stau la lucru 8 ore pe zi în aceste condiții, deci vărsam foarte mult. Acum starea de sănătate și‐a revenit puțin, dar nu de tot…”
(Spuneți că de 10 luni... din februarie 2014, nu mai lucrați. Cât timp ați lucrat la firma de la care ați plecat înainte?). „5 ani... da, ultimul loc de muncă croitoreasă în piele. Și înainte de cei 5 ani am lucrat la firme, am lucrat ca și vânzătoare, un an la o firmă, un an la altă firmă, deci în totalitate aproximativ vreo zece ani de zile. Am adunat cam zece ani de muncă, cu carte de muncă, normă întreaga.”.(...) „…în Cluj am lucrat. Făceam naveta cu soțul, cu mașina personală, cu copilul în mașină pe care îl aduceam în fiecare zi la școală, în Florești, a început să devină un pic cam greu cu naveta.”
„Am liceul terminat.” „Îmi pare rău... am încercat și am dat la Facultatea de Drept de două ori, însă nu am avut noroc pentru că eram 17 pe un loc.”(...)”După liceu am făcut un curs de secretariat, am făcut un curs de inițiere în contabilitate, dar nu am lucrat în domeniu decât puțin și fără contract de muncă. Am primit diplome de calificare. Am lucrat fără,
42
deci fără contract, ca secretară, dar salariul era atât de mic încât nu mi‐am permis să fiu și doamnă și angajată și atunci am preferat să merg în altă parte unde salariul să fie un pic mai mare. Ca vânzătoare am avut salariul mai mare, de aceea am plecat.”
(Sunteți mulțumită de calificările pe care le‐ați obținut?). „Nu, pentru că nu mi‐au folosit la nimic. Deci prin diploma de calificare, prin hârtia care mă califică în domeniul respectiv eu am făcut o școală și aș fi capabilă să lucrez.. .loc de muncă la vârsta asta nu mai găsesc fără experiență.”
(În ce fel ați ajuns să lucrați ca și croitoreasă în acel atelier de pielărie?). ”Deci am ajuns la firma respectivă ca necalificată. Am rămas tot ca și necalificată pentru că, bineînțeles, ca și calificat ar fi trebuit să‐mi dea salariul mult mai mare. Deci, eu am lucrat pe un salariu mult mai mic. Pentru faptul că nu aveam o școală, o diplomă de calificare… Dar știam și făceam ce făcea orice calificată, chiar mai mult…”(...) (Nu a existat posibilitatea să mergeți la vreun curs de calificare prin care să obțineți o diplomă, un certificat?). „Nu am dorit să investesc în acest lucru pentru că până la urmă mi‐am dorit să schimb locul de muncă, să lucrez în alt domeniu.”
(Cât de mulțumită erați cu salariul, cât era salariul, la ultimul loc de muncă?). „700 de lei, 700‐800, depinde de zile de lucru, 20‐22 de zile sau câteodată mergeam 2 sâmbete pe lună, Maxim 800 de lei dacă erau 23 de zile de lucru, bonuri pentru fiecare zi, plus transportul pentru care trebuia să mă rog, primeam în fiecare lună 120 de lei.”
„Acum, cu sănătatea puțin mi‐am revenit, cât de puțin, încât mi‐am putut lua de lucru acasă, lucru de mână. Îmi pare rău că nu am la mine ca să vă arăt și chiar îmi pare foarte rău.” „Lucrez niște păpuși, jucării care se vând în străinătate pe bani destul de frumoși. Pe mine mă plătesc cu o sumă de bani la fiecare păpușă. Asta înseamnă că în timp de 3 zile, lucrând 8 ore câștig cam 50 de lei acasă, fără nici o formalitate legală. ....nu pot lucra în fiecare zi, starea de sănătate nu mă lasă în fiecare zi. Când mă simt puțin mai bine activitățile din gospodărie mă rețin foarte mult, ținând cont că trăim în Finișel acolo avem o gospodărie de care trebuie să am grijă, copilul de 13 ani, care acum e la părinții mei…”. „...trăim din salariul soțului, este electrician… părinții mă ajută… copilul are bursă de merit… șomaj nu am ca mi‐am dat demisia… cu
43
sănătatea…ajutor social, nu... deci pentru acest lucru îmi trebuia... deci se ia pe familie și atâta timp cât soțul lucrează, copilul ia bursă, deci nu putem să...”
(Cât de greu sau cât de ușor este găsitul unui loc de muncă astăzi, pentru dvs.?). „Cred că... deci, din punctul meu de vedere, acum pentru o persoană sănătoasă cu ceva experiență, să zic așa, poți să îți găsești de lucru. Sunt firme destul de multe care angajează. Am deschis ziarul „Piața” și m‐am uitat, căutând de lucru. Deci sunt locuri de muncă… doar că, tot așa, în domeniul pielii, care pe mine m‐ar... nu m‐ar avantaja absolut deloc, mirosul de acolo îmi afectează sănătatea. Iarăși, ca și vânzătoare, aproape pe fiecare magazin este afișată tot a doua, a treia lună pe ușă că „Angajăm personal”. Magazinele mari lunar angajează, deci mă refer la supermarketuri, unde este nevoie să lucrezi 8 ore, și sâmbătă și duminică, să vii să faci naveta, ceea ce pentru mine ar fi imposibil.” (…) „Am nevoie de un loc de muncă unde se lucrează dimineața... așa lucrează soțul, are un loc de muncă care este stabil și nu îl putem schimba și nu putem risca momentan. De aceea aleg lucrul acasă, totuși ca să nu fiu nevoită să fac naveta… munca la domiciliu este foarte prost plătită și nu merită... deci tot câștigul pe care aș putea să îl fac… aș ajunge la un câștig de 300 de lei pe lună. „
„Am ales să fac acest curs de coafor (gratuit, proiect POSDRU – n.n.) tocmai în ideea că s‐ar putea să fac ceva acasă… să încerc… chiar dacă, să zicem, cu jumătate de normă sau poate pe bani mai puțini…”
(Acuma dumneavoastră vă căutați un loc de muncă. Care considerați că sunt cele mai importante calități, abilități, facilități, șanse care le aveți ca să vă puteți găsi un loc de muncă?). „Puternică, îmi place să muncesc, îmi pare rău că nu pot acum.”(...) „(până acum, înainte – n.n.) ...doar așa m‐am angajat, prin cunoștințe, m‐am dus la o vecină, am știut că lucrează acolo, am întrebat nu cumva angajează... ba da. M‐am interesat și în altă parte, tot în același domeniu și chiar insistau, mai ales că știau că sunt în domeniu destul de cunoscută.” (…) „…chiar ieri m‐am întâlnit cu cineva și automat am și trecut la subiect, dacă nu știe cumva unde se poate merge la curățenie, de exemplu.”
„…Mie, la serviciu, mi‐a plăcut să am un om de încredere acolo. Omul de încredere întotdeauna mi l‐am găsit. La ultimul loc de munca era... De fapt ea a venit la mine și mi‐a zis, «știi că în mine poți avea
44
încredere, dacă ai o problemă să vii să îmi spui.» Și am știut că, uite, am o problemă, mă duc și îi spun și ea o să mă acopere dacă este cazul atât în fața colegilor cât și în fața șefilor mai mari. Știam că acolo am o scăpare.”
(Ce credeți că trebuie să facă un om în căutare de loc de muncă pentru a găsi și pentru a obține un loc de muncă?). „În primul rând să caute. Nu mai e să stai și să aștepți că poate vine locul de muncă la mine prin cineva, o cunoștință, că «nu vrei să vii să lucrezi!». Nu, te duci să întrebi... știu că tu lucrezi acolo, nu cumva mai angajează, pentru că firma este mare… în localitate se cunosc oamenii, deci poți să întrebi. Acum majoritatea știe cine unde lucrează, cine nu lucrează. Chiar o venit la mine o femeie din sat și m‐o întrebat, „uite acolo este un loc de muncă, nu te‐ai duce?” Vânzătoare la un second‐hand în Lona, de exemplu, programul ar fi fost de la 10 la 18. Să mă duc la ora 10. Nu m‐am dus... deci să iau mașina de ocazie care mă costă bani în fiecare zi… să nu mai zic de salariu care era 700 de lei…”
(Dumneavoastră personal, ce ați făcut până acum ca să găsiți un loc de muncă?). „Vreo două sau trei luni de zile aproape lunar, o săptămână îmi cumpăram „Piața” și răsfoiam, sunam, am sunat la tot felul de firme, am vorbit prin telefon cu tot felul de oameni care insistau să merg la interviu ... aaa… am avut o prietenă care a trecut prin aceeași fază ca și mine și discutam cu ea că «uite, și eu am sunat» ...și îmi dădea adresa, «uite te duci și vinzi cărți și de acolo îți dă un procentaj din vânzări». În ziar scria posibilitate de venit de la 1000 de lei în sus, păi cum să nu sun. Când colo să aflu că practic eu trebuie să fac naveta cu autobuzul, să vând cărți, să le car, cu ghiozdan, cu geantă… Deci asta ar fi fost un loc de muncă ce l‐am găsit. În alt loc de muncă la care m‐am gândit foarte mult …Sunt aceia care merg ca voluntar și au chiar și legitimația de voluntar …cei care colectează pentru cazuri sociale… se pune întrebarea cât la sută ajunge la copilul acela amărât cum a zis el… nu aș fi putut să jecmănesc un om care poate da cu inima curată, dar banii ajung în cu totul alt loc (…)”
(Ce este cel mai important pentru ca un om să reușească să‐și găsească un loc de muncă?). „Cel mai important este ajutorul lui Dumnezeu pentru că dacă Dumnezeu voiește ca tu să ai o ușă deschisă ai o ușă deschisă, chiar dacă poate nici nu crezi că ți se va deschide ușa. Dumnezeu poate lucra la inima unui om care este poate chiar rău. Apoi
45
să‐și deie silința de la bun început, să termine scoală, să facă o facultate mai departe, să nu renunțe…”
Analiză: – Acest caz este relevant pentru dificultățile pe care le întâmpină,
pe piața muncii, persoanele care la locul de muncă sunt vulnerabile datorită problemelor de sănătate și datorită lipsei calificărilor, precum și prin dificultățile legate de nevoia de a face naveta din mediul rural înspre locul de muncă aflat în oraș.
– De asemenea este relevant pentru atitudinea proactivă și insistentă în căutarea unui loc de muncă și pentru înțelegerea și valorizarea importanţei locului de muncă în viața unui om.
– Este semnificativă deschiderea în căutarea și accesarea unui loc de muncă, regretul pentru deficitul de școlarizare și calificare și interesul pentru cursuri de calificare actualmente, într‐o zonă bogată în oportunități pe piața muncii, dar unde are multiple limitări personale. Această deschidere şi atitudine pro‐activă creează bune premise pentru re‐intrarea pe piaţa muncii.
Caz 6: femeie, 52 de ani, divorțată, București, și‐a pierdut locuința,
cu școlarizare modestă și calificări la locul de muncă neoficializate prin certificate de calificare, șomer, fără locuinţă, în căutare de loc de muncă într‐o zonă cu multe locuri de muncă.
„Am intrat în șomaj în 2010, în 2011 am terminat ajutorul de șomaj și din 2012 nu am mai găsit loc de muncă. Sunt în evidența forțelor de muncă, am venitul minim garantat.”
„…prima oară când m‐am angajat, la 17 ani, am lucrat la direcția de expediere a presei, 4 ani până m‐am căsătorit. M‐am căsătorit, am lucrat 6 ani la cofetării și răcoritoare până la revoluție, apoi am intrat în șomaj, bineînțeles că nu am putut să stau, tot timpul am lucrat ba pe acolo, ba pe acolo. Și în 94 am avut noroc că am văzut anunț că angajează cu testare la «România Liberă», m‐am întors la prima dragoste și am lucrat până în 2010. Până în 2005 am lucrat la difuzare, în 2005, a venit noul patron și ne‐a dat 3 variante: ori demisia de comun acord, ori intrarea în șomaj, ori de muncă la tipografie. Bineînțeles că am ales ultima variantă, am lucrat între 2005‐2010 în tipografie.”. „Salariul nu pot
46
să zic că era extraordinar, dar era suficient, erau bonurile, erau orele supli‐mentare, era programul de noapte, am lucrat foarte mult de noapte, cum se lucrează în difuzare la presă.”
„Toată viața mea am lucrat legal, normă întreagă, chiar ultima perioadă acum lucram și 12 ore .”(dar spune că atunci când a fost șomeră a lucrat „ba pe acolo, ba pe acolo” – n.n.)
„Deci am făcut liceul de zece clase cum era înainte (doar treapta I de liceu – n.n.), la 17 ani m‐am angajat, calificări am ….deci de la primele calificări, când eram minoră, eram factor și la un moment dat mai dădeam o treaptă de factor poştal, pe urmă m‐am dus la cofetării și răcoritoare, bineînțeles ca muncitor și am terminat ca vânzător.” (calificări la locul de muncă, neformalizate, fără certificat de calificare – n.n.). (Să înțeleg că v‐a făcut calificare la locul de muncă?). „Da, da. Așa se făcea atunci. Pe urmă am venit înapoi, am început iarăși cu factor, ambalor, cartator, mânuitor de valori și ultima treaptă în difuzare, oficiant presă și asta s‐a încheiat în 2005 când am devenit muncitor în tipografie. Nu, nu am diplome, nu. Am trei locuri de muncă mari și late.”
(…dacă dvs. considerați că ați făcut suficientă școală?). „Niciodată nu e suficientă, dar știți cum e, cu vârsta…..alte școli nu aș putea, dar cursuri oricând, eu sunt deschisă la orice curs. Brutăria e ceva ce nu aș putea, iar frizeria și coaforul nu îmi plac.”
(Și din ce trăiți, din ce trăiți de la o zi la alta?)”Venitul minim garantat.”
(Cât de greu este să vă găsiți un loc de muncă și care sunt cele mai mari greutăți cu care vă confruntați?). „Vârsta și aspectul fizic, dantura. Pentru că nu am putut să găsesc un post de vânzătoare.”. (Angajatorii când angajează pe postul de vânzătoare cer un aspect fizic plăcut?). „Da. La cofetării și răcoritoare, am fost ca vânzătoare.”(...)”Ultima oară, am fost la un interviu pentru loc de muncă, bineînțeles că am mers cu cartea de muncă și a răsfoit‐o… și m‐au sunat și au spus că aveam foarte multe locuri de muncă și atunci am spus că nu am foarte multe locuri de muncă, dar dacă societatea și‐a schimbat de zece ori denumirea…”
„…am probleme cu inima, dar minore, efort fizic nu pot să fac pentru că am fost operată la sâni…. Ca vânzător, proba de muncă, nu pot, casa de marcat, internet, tehnologie nu știu eu, dar asta nu înseamnă că nu aș putea să lucrez într‐o cofetărie, dar v‐am zis, vârsta, dantura”.
47
(Care sunt cele mai importante calități, abilități ale dvs. și șanse pe care vă puteți baza, în căutarea unui loc de muncă?). „Corectitudine, sunt sinceră, sunt corectă, sunt muncitoare. Deci am 32 de ani de muncă, fără întrerupere, fără concedii medicale, fără prenatale, întârzieri nici atât. (Dar înainte a spus că a fost și șomeră și a mai lucrat „ba pe acolo, ba pe acolo”, adică „la negru”‐ n.n.). Sunt foarte sociabilă, mă adaptez la orice din mers.”(...)(Ce considerați că trebuie să facă un om în căutarea unui loc de muncă pentru a‐l găsi și pentru a‐l obține?). „Să meargă la interviuri, să mai citească ziarele, să mai sune, să mai dea telefoane, dar să aibă și cu ce să își încarce telefonul.”
„Foarte mult îmi lipsește activitatea. Pot să zic, între ghilimele, că simt că mi s‐a îmbolnăvit inima de inactivitate. Am timp liber berechet. Am dosar la evidența forțelor de muncă. Mă duceam înainte, am fost la zeci de interviuri și prin AJOFM și prin presă, prin anunțuri publicitare.”(...) (Ați întrebat și prieteni sau persoane cunoscute dacă știu un loc de muncă liber?). „De când nu mai am domiciliu nu mai am prieteni.”
(Ce este important în primul rând pentru ca un om să reușească să obțină locul de muncă pe care și‐l dorește. Școală, educație, calificări profesionale, perseverența, inteligența, ajutorul lui D‐zeu, pile și relații?). „Toate pleacă de la școală, toate se fac pornind de la școală, ambiția, perseverența… totul pleacă de la școală, dar cu timpul, cu vârsta, nu mai găsești loc de munca, sunt și femei și bărbați care nu își găsesc, orice ar face. Sau îți găsești la negru, dar la negru nu am lucrat niciodată și nici nu aș lucra, toată viața mea am lucrat legal și de ce să fac ceva ilegal.”
Analiză: – Caz relevant pentru situația persoanelor cu vârsta peste 50 ani,
din mediul urban, cu calificări profesionale deficitare sau lipsa de calificări recunoscute oficial prin certificat de calificare (doar calificare la locul de muncă), dar cu lungă experiență de muncă, singure, divorțate și fără copii, care și‐au mai pierdut și locuința și au inclusiv probleme de sănătate și de înfățișare fizică, în căutare de loc de muncă.
– Lipsa locului de muncă și a calificărilor la vârsta de peste 50 ani, pe fondul statutului de persoană fără locuință, găzduită în centre pentru oamenii fără locuinţă, creează o vulnerabilitate mărită și excluziune socială și prefigurează puține șanse în direcția ocupării și incluziunii.
48
– Este de remarcat dorința și interesul pentru ocupare pe piața muncii în situaţia dată.
Sintetic, interviurile individuale cu persoane cu vulnerabilităţi multiple şi cumulative pe piaţa muncii surprind un evantai de situaţii tipice în această problematică. Există două cazuri de persoane vulnerabile care prin înţelegerea propriei situaţii, prin felul în care‐şi proiectează viaţa, prin atitudinile şi comportamentele concrete în direcţia angajabi‐lităţii apar a fi orientate spre succes, după cum există şi celelalte patru cazuri care conturează mai degrabă perspectiva şanselor reduse de succes în integrarea pe piaţa muncii.
II.1.2. Interviuri focus‐grup cu persoane din categorii de populație multiplu vulnerabilă Focus grup a): Tineri de peste 18 ani care urmează să pără‐
sească/au părăsit sistemul instituționalizat de protecția copilului (DGASPC), Regiunea SV, Craiova, jud. Dolj.
Tinerii de peste 18 ani care urmează să părăsească sau au părăsit sistemul instituționalizat de protecția copilului reprezintă una dintre categoriile de persoane cu vulnerabilitate multiplă în ocuparea pe piața muncii și incluziunea socială, datorită capacitații limitate pentru o viață nedependentă de instituție, atât sub aspectul abilităților sociale deficitare cât și a atitudinilor și motivației, însă, vulnerabilitatea constă și în etichetarea și distanța socială pe care o manifestă față de ei, deseori, angajatorii.
N., bărbat, 19 ani: (Cât de important este să ai un loc de muncă?) „Normal că trebuie să avem un loc de muncă, deoarece trebuie să
ne câștigăm existența, să putem să supraviețuim, să avem ce mânca, cu ce ne îmbrăca, unde sta, cu ce plăti, este foarte important.” (...) (...ce v‐ați dori să faceți, unde ați vrea să lucrați?) „În comerț vreau să lucrez, în orice caz... am lucrat deja în târg, de aproape 3 ani și jumătate... vânzare materiale de construcție, făceam un fel de inventar pentru ce mai trebuie aprovizionat... scoteam marfa, o aranjam în așa fel încât să se vadă toată
49
afară... trebuia să știu prețurile, erau multe piese mărunte care aveau prețuri diferite... fără carte de muncă...”
(...probleme?) ”...da, cu timpul liber și pentru scoală... io copil fiind, voiam să mai ies și eu afară să mai stau... dar după școală, cum terminam orele, mă duceam în târg, trebuia să fiu acolo și nu făceam nici bine să lipsesc de la acel loc de muncă... trebuia să mă țin și de școală... dacă intervenea o problemă de exemplu patroana se ducea la București în ziua aia și nu avea cine să rămână acolo, trebuia să lipsesc o zi întreagă de la școală ca să stau acolo în locul ei...”
(Ce este cel mai important ca să reușești în viață: școala, educația, calificarea profesională și loc de munca, inteligența, încrederea în Dumnezeu, să fi norocos, să ai pile sau relații...?) „Toate, ca să reușești în viață trebuie să ai încredere în tine...” (...din ce trăiești, ce surse de venit ai?). „Așteptăm alocația... mă întreține și familia, dar cel mai mult alocația...
Ca vânzător, cred, am destulă experiență în domeniul ăsta ca să fac față... sunt încă la liceu, Liceul Tehnic de Industrie Alimentară, panificație... o să mă fac brutar de exemplu, sau nu știu... la piață, ca vânzător materiale de construcții a fost așa, spontan și direct, o cunoșteam pe patroană...”
Al., femeie, 22 ani: (Cât de important este să ai un loc de muncă?) „În general este important, dar important este să înțelegi ce fel de
loc de muncă... trebuie să ai menire pentru acel loc de muncă, pentru că dacă nu îți place, nu poți să faci... (...) Eu nu am lucrat deocamdată și nu știu… adică… bine, mie mi‐ar fi plăcut să fiu stewardesă, să călătoresc, să fac facultatea de geografie‐turism și nu am putut, dar oricum cred că voi reuși...” (...)
„Nu știu, eu zic că mai mult încrederea în Dumnezeu...„(...) „Eu deocamdată nu am nici un venit, Direcția Copilului ne dă bani,
mă țin și la facultate, îmi dă banii aceia pentru alimentație și deocamdată nu am nici un venit...”(...) „Eu în viitor m‐aș vedea la jandarmi să lucrez și cred că este destul de ok, este o meserie bănoasă...”(...)
„...am făcut Liceul Tehnic de Industrie Alimentară și specializarea mea acolo este tehnician analiză produse alimentare...”(...)
50
(Ce ați dori să faceți pe viitor, vă doriți un loc de muncă, ce fel de loc de muncă?) „Nu știu, angajându‐mă la un salon sau ceva de genul... sper altceva… să plec în străinătate cu facultatea, dacă nu intru la Jandarmerie, dar sper. ...” (...)
(Cum trebuie şi ce trebuie să faci pentru a obţine un loc de muncă?)
„...punctualitatea contează, adică te cheamă la o anumită oră și tu mergi după jumătate de oră.... Bine, am luat ziarul, am sunat și până la urmă nu m‐am dus. M‐a chemat o dată la un interviu și nu m‐am dus... trebuia să mă duc cu cineva și dacă acea persoană nu a venit, nu m‐am dus... mi‐a fost frică... frică de faptul că nu m‐aș descurca singură, sau... nu știu, sunt mai emotivă... mă întreabă ceva mai greu și nu știu să răspund... nu știu... În principiu tine de... de emoția mea,...de faptul că sunt prea negativistă și faptul că cred că lumea e bună, din jurul meu, și numai eu sunt cea rea. Da, și după aia când văd că lumea este rea, e invers. Da și uimirea mea față de lume că e rea și că nu e bună... mă dă pe spate, am o chestie de... dezechilibru... mi se pare că e cel mai greu de trecut, faptul că până la urmă te dezamăgește celălalt de lângă tine. Fie familie, fie prieteni... Eu am căutat prin ziar și pe net.”
V., bărbat, 17 ani: „...este foarte important să avem un loc de muncă, deoarece dacă
nu avem un loc de muncă... după ce vom termina programul cu D.G.A.S.P.C. – Dolj, după ce o să terminăm studiile, noi vom fi nevoiți să plecăm și avem nevoie de un venit stabil...” (...)
„ Eu nu am fost angajat până acum, deoarece sunt încă minor, dar pe viitor aș dori să am un serviciu stabil, pe același domeniu pe care îl am la școală, în domeniul electronică și automatizări... „
„Nu știu, avem nevoie de, în primul rând de școală, de o calificare, de prieteni de încredere,, de cineva care să ne susțină la greu și dacă se poate și familia să o avem alături, dacă este posibil, dacă nu...”
„ Singura mea sursă de venit sunt acei bani, 28 de lei, pe care îi primim în fiecare lună de la Direcția Copilului, alt venit nu am...”(...)”Deci eu îmi doresc un serviciu pe același domeniu, sunt la Liceul de Electronică‐Telecomunicații, că am făcut practică la școală și într‐un fel îmi place, adică îmi doresc să am un serviciu stabil, să îmi plătesc o chirie,
51
dar nu vreau în nici un caz să merg la țară, vreau să rămân în oraș... eu sunt foarte mulțumit de acest liceu... este ceva foarte căutat, tehnician telecomunicații... aș vrea sa fac și facultatea, la București...”
(...probleme în găsirea și păstrarea unui loc de muncă...)...singura problemă este cu locuitul, locuința... Eu până la momentul actual nu am căutat de lucru, dar când o să fie nevoie dacă o să am BAC‐ul și diplomele, o să mă duc la sediul unei firme, o să depun un CV și de acolo vedem dacă...”
C., bărbat, 26 ani: (Cât de important este locul de muncă pentru voi?) „Da, cred că e
important, pentru că îi asigură oricărui om un echilibru... și totodată că îl ajută foarte mult și la partea asta de integrare, faptul că se simte util pentru societate...”
„ Eu lucrez în prezent, lucrez în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului – Dolj, sunt încadrat în funcția de inspector la centrul de sensibilizare și informare pentru copii străzii... de 6 luni lucrez, înainte am făcut voluntariat… eu am știut ce vreau încă din timpul facultății, m‐am orientat spre domeniul social și am reușit... Câștigul meu lunar este salariul, 900 lei...”
(...pentru a obține un loc de muncă?) „Cred că motivația interioară trebuie să fie una puternică, însoțită de aceea încredere, acea forță și energie și să luăm și modelele care ne plac și au reușit în viață să fie repere pentru noi... Eu lucrez deja în domeniul pentru care m‐am pregătit, sunt mulțumit, îmi doresc pe viitor să fac performanță. Am terminat Facultatea de Sociologie, promoția 2009, am terminat și un master în specializarea în Dezvoltare Comunitară și Integrarea Europeană, în prezent sunt student la Facultatea de Asistență Socială, anul 1...”
„... anumite stereotipuri încă se mai regăsesc în societate, discriminarea anumitor categorii de persoane care fac parte din grupuri vulnerabile și aici vorbim de tinerii care părăsesc sistemul de protecție socială... sunt anumite idei preconcepute pe care angajatorul le are față de acest grup pentru că provine de unde provine, că nu are o educație, că nu este punctual... pleacă cu o idee preconcepută că nu este bun și că nu poate să‐l angajeze... Ceea ce depinde de noi este să perseverăm și să
52
dăm dovadă de seriozitate la locul de muncă... prin faptul că sunt foarte competent în ceea ce fac cred că i‐aș putea convinge...”
„ Mă gândeam acuma la lucrarea de licență pe care am avut‐o cu tema „Integrarea pe piața muncii a tinerilor care se pregătesc să părăsească sistemul de protecție socială” ...principalele probleme erau de locuință, le era foarte greu după ce făceau trecerea de la sistemul de protecție sociala către piața muncii, cu locuința... nu găseau loc de muncă, era și discriminarea ...și nivelul de pregătire profesională pentru că nu erau competenți, nu știau o limbă străină, nu știau să lucreze pe calculator...”
„ Cred că... la locul de muncă unde lucrez acum m‐am bazat pe experiența mea de viață, situația pe care am avut‐o și faptul că am reușit să ajung până aici prin propriile mele forțe. Bineînțeles și prin cunoștințele teoretice, deprinderi practice, de la facultate... cred că prin muncă, perseverență, seriozitate, oamenii te văd și te recomandă! Eu încă din timpul studiilor universitare urmăream acest post, a apărut, m‐am dus personal și am depus un CV, am fost selectat pentru a participa la concurs și m‐au angajat...”
R., femeie, 18 ani: „...este important să ai un loc de muncă, pentru că dacă nu ai un
loc de muncă nu ai din ce trăi... „ „Eu mă ocup cu manichiură, coafură, pensat, tot ce ține de
cosmetică, am lucrat în perioada vacanței vreo 3 luni într‐un salon... cu carte de muncă... (la vârsta de sub 18 ani cu carte de muncă? – n.n.) și acuma mai am clientele mele personale... printr‐o prietenă am ajuns, de fapt o prietenă de‐a ei care coafa și a zis că mă ajută și pe mine să coafez, doar că nu a putut să‐mi dea diploma că a plecat în Danemarca, dar am făcut cursurile timp de 2 ani și așa am o bază, m‐a ajutat foarte mult cu clientele ei...”
„ Părerea mea este că trebuie să ai o mare încredere în tine, dacă nu ai încredere în tine nu vei reuși nimic, trebuie să gândești pozitiv...”
(...trăiesc din – n.n.) „banii pe ce coafez și pensez... Eu încă nu m‐am gândit, pentru că aș vrea mai multe și încă sunt nehotărâtă... în principiu ca asistent medical, sau să fac masaj, kinetoterapie... aș vrea să dau la Facultatea de Medicină sau de Asistenți medicali... sunt încă la
53
Liceul de Artă Marin Sorescu pe profilul textile, fac desene... nu o să continui cu arta... cu arta nu prea faci cine știe ce.”
An., femeie, 18 ani: „Cred că este foarte important să ai un loc de muncă, fiecare
dintre noi și‐a dorit la un moment dat să fie independent, să trăiască pe cont propriu, doar cu ce are el, să nu îl ajute nimeni, să nu depindă de alții...”
„Eu nu am lucrat până acum, pentru că sunt la liceul pedagogic, însă pe viitor mi‐ar plăcea să lucrez cu copiii, ca educator‐învățător... Eu cred că școala este foarte importantă...”
„Nu am o sursă de venit stabilă, însă mă mai ajuta o rudă cu bani și beneficiez și de o bursă de merit la școală... Vreau să devin educatoare pentru că îmi place să lucrez cu copiii. Sunt încă la liceu și profilul îmi este pedagogia... cred că după absolvire, cu diploma obținută o să‐mi găsesc un loc de muncă...”
(...probleme în găsirea și păstrarea unui loc de muncă...)... „Se fac discriminări și din cauza etniei și din cauză că provenim din centrul de protecție socială, contează foarte mult și pilele, cine te propulsează... și este mai greu dacă nu ai pe nimeni și trebuie să faci totul singur... dar prin ceea ce am învățat o să pot demonstra că sunt în stare... Singura mea problemă este că sunt mai timidă și nu îmi place să ies în evidență.”
I‐ț, masculin, 18 ani: „Un loc de muncă este foarte important în viață... locul de muncă
trebuie să ni‐l alegem după placul nostru, ce știm noi mai bine să facem...”
„ Eu am un venit lunar, acei 28 de lei... mâncarea, îngrijirea personală, adică haine și mai multe și venit de la anumite rude...”
„ Eu m‐aș vedea IT‐ist, în domeniul calculatoarelor, pentru că se câștigă foarte bine, am experiență în partea de software... Sunt încă în liceu, Colegiul Ștefan Odobleja, pe specializarea automatizări, tehnică de calcul... dacă nu o să reușesc cu ce îmi propun, o să încerc pe partea electrică... dacă nu o să muncesc în România, că aici e foarte greu, o să muncesc în străinătate...”
54
(...pentru a obține un loc de muncă?) „Eu o să mă bazez pe procesorul meu din cap (pe capacitățile intelectuale – n.n.) ...pe glumele mele, adică sunt glumeț... și serios... Prin ziare, internet, presă... mă duc acolo pe Calea București la Info Center...”
I‐ă, masculin, 17 ani: „Pentru mine locul de muncă este foarte important, pentru că
dacă n‐ai un loc de muncă, n‐ai ce mânca, n‐ai din ce trăi, și poți să‐i ajuți și pe ceilalți, adică unele persoane chiar nu au și trebuie să le dai tu dacă ai mai mult, să poată trăi...”
„ Eu nu am muncit și nici nu vreau să muncesc acum, momentan, pentru că încă sunt mic... „
(Ce este important în primul rând pentru ca un om să reușească în viață: școala și educația, calificări profesionale, munca, perseverența, inteligența, ajutorul lui D‐zeu, pile și relații?) „Trebuie să ai noroc, în primul rând... să ai noroc cât timp trăiești, să zicem câștigi la Loto, ai avut noroc... dacă eu vreau să mă angajez, sa fiu ceva și poate, na, nu pot, poate am noroc și reușesc... da, doar noroc... (...)
Alocația de 42 de lei și mai fac eu rost de bani... îi înmulțesc... poate câștig la pariuri, la jocurile de noroc... Io aș vrea să mă fac avocat. Eu sunt încă la liceu, Liceul Tehnologic Auto... specializarea tinichigiu auto...”
Al., masculin, 20 ani: „Eu nu am lucrat până acum, în schimb sunt student la Medicină și
o să merg pe calea aceasta a medicinii, sper să fiu doctor... „ (De ce depinde ca să poţi obţine un loc de muncă?) „Și de forțele proprii și de noroc... cred că norocul vine tot de la
noi, cât de bine ești tu pregătit, pot să dau un exemplu de la examen, dacă tu ești foarte bine pregătit și te rogi să cazi pe subiect, eu cred că chestia cu norocul ne‐o inducem singuri...”
„Eu primesc banii deocamdată de la Direcția Copilului, bursa socială de la facultate și mai am de la o fundație...”
(...abilitați și șanse, limite și dificultăți în obținerea unui loc de muncă?) „ Acum, dificultăți o să întâmpin, sunt convins că nu este un drum ușor. Dar cred că cel mai important este să știi cum îți faci meseria și
55
dacă ești foarte bun pe meseria ta probabil că vei cunoaște oameni și ei te vor îndruma și ajuta... singur, lucrul ăsta nu poți să îl faci, clar. Eu sper să... în câțiva ani să mă mut în București, acolo să îmi și fac meseria de doctor, iar după aceea, peste mai mulți ani să plec în străinătate... Eu o să mă bazez pe învățat, n‐am altă alternativă, decât să învăț, apoi pe a pune în practică tot ce am învățat, cu multa răbdare, perseverență...”
M., masculin, 20 ani: „Eu nu am lucrat până acum deloc și aș lucra ceva, nu știu, dar
vreau să fie ceva ușor, să stau la birou, să fie IT, ceva de genul ăsta...”(...)„ Eu nu m‐am gândit foarte mult la chestia asta.. ceva (serviciu – n.n.) de Stat...”
„ Eu cred că este foarte importantă încrederea în sine și pilele ... cât timp ai bani, ai de toate ești împlinit... (..) Eu am alocația, bursa, niște bani de la frații mei care sunt plecați dincolo și din ce afaceri fac cu ceilalți...”
„.... sunt în clasa a XII‐a pe profilul electro‐mecanică... Eu nu sunt foarte mulțumit de ... liceul, nu am vrut să fiu aici și sincer am trecut ca peștele (gâsca – n.n.) prin apă în tot acest timp...”
(...abilități și șanse, limite și dificultăți în obținerea unui loc de muncă?) „Nu am avut ocazia până acum să am dificultăți și cred că voi ști să le rezolv, voi ști cu ce oameni să discut, nu există problemă fără rezolvare, deci voi putea face ceva... La mine este o problemă înălțimea! Pentru că tot timpul văd oameni mai mari ca mine... și ăsta e un dezavantaj... m‐ar împiedica mai mult mintal, decât fizic! ...Alta dificultate... să cunoști... oameni de care să te sprijini. Și cam atât... Eu o să mă pot baza pe oamenii pe care îi strâng acum, pe care îi ajut acum și pe viitor o să am nevoie de ei. Și puțin pe... nu știu cum să spun, cred că pe idei... așa... și pe învățătură... Eu cred că am să caut întâi prin oameni și apoi restul, net și ziare...”
Analiză: Situațiile surprinse în interviul focus‐grup cu tineri
instituționalizați, care urmează să părăsească sistemul instituțional de asistență și protecția copilului, la împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv la finalizarea studiilor, relevă atitudini, valori, (auto)limitări și riscuri,
56
respectiv abilități și șanse diverse, în direcția ocupării pe piața muncii și a incluziunii sociale.
– N.: Bărbat, la 19 ani înțelege nevoia locului de muncă în viață, valorizează munca și îi place să muncească, vrea să continue cu ceea ce deja face și îi place (vânzător materiale de construcții). Are încredere în el și o atitudine proactivă.
– Al.: Femeie, la 22 ani nu are loc de muncă și încă nu știe ce ar putea și ar vrea să facă pe piața muncii, a urmat cursurile unui liceu ce oferă o calificare bună, tehnician analiză produse alimentare, dar se gândește la cu totul altceva: când stewardesa, când jandarm, când să se angajeze la un salon (de masaj – n.n.), să meargă la facultate și să plece în străinătate „cu facultatea” (specializarea din facultate – n.n.) ...În plus relevă o fragilitate psihosocială și lipsa de abilități sociale, care o limitează în relațiile interpersonale, în relația cu potențialii angajatori în speță.
– V.: Tânăr, elev de liceu, 17 ani, este mulțumit și manifestă interes pentru calificarea pe care o va obține la terminarea liceului (tehnician telecomunicații), vrea să continue la facultate această specializare, înțelege și valorizează rolul școlarizării și a calificărilor, înțelege că va ajunge la momentul în care va trebui să părăsească sistemul instituționalizat de protecția copilului și că va avea nevoie de un loc de muncă stabil pentru ca să se poată întreține, are o atitudine proactivă înspre ocuparea pe piața muncii și incluziunea socială.
– C.: Un caz de succes în ce privește tinerii proveniți din sistemul instituționalizat de protecția copilului. Bărbat de 26 ani, care a obținut o licență în sociologie și acum urmează cursuri de licență în asistență socială, care încă din perioada primei facultăți a activat ca voluntar la D.G.A.S.P.C. în compartimentul copiii străzii, iar la absolvire a cerut și a obținut prin concurs un post de asistent (inspector) social. Înțelege locul de muncă în ipostaza de necesitate nu doar pentru obținerea resurselor necesare traiului, dar și ca vehicul și context pentru incluziunea socială, este ambițios și vrea să facă performanță în munca lui, are motivație și încredere în sine, în competența lui profesională în speță, înțelege specificul vulnerabilității pentru categoria de persoane din care face parte și are o perspectivă conturată asupra modalităților și instrumentelor necesare depășirii acestei vulnerabilități și limitări.
57
– R.: Tânără de 18 ani, care încă din urmă cu 2 ani, printr‐o prietenă, a fost acceptată într‐un salon de coafură, să învețe să coafeze şi să penseze, s‐a calificat la locul de muncă şi acum are propriile ei cliente, „la negru”, şi astfel câștigă ceva bani, ambițioasă şi orientată spre facultate, în specializări apropiate de ceea ce a învățat şi face acum (vrea asistent medical, kinetoterapeut şi maseur, medic), prezentând premise bune pentru ocupare şi incluziune socială.
– An.: Tânără, 18 ani, eleva la un liceu pedagogic, mulțumită de școala ei și dornică să lucreze ca educator‐învățător, cu o înțelegere structurată a condiției ei de tânăr din sistemul instituționalizat de protecția copilului și a vulnerabilităților în ce privește accesarea pieței muncii, dornică să muncească pentru ca sa ajungă să nu mai „depindă de alții”, încrezătoare în ea însăși și în ceea ce învață și știe să facă.
– I‐t.: Tânăr, 18 ani, încă elev de liceu la un profil care‐l interesează şi pasionează (automatizări‐tehnică de calcul), interesat pe viitor să‐şi găsească loc de muncă în acest domeniu, încrezător în „procesorul lui din cap” şi în abilitățile lui sociale („...sunt glumeț... şi serios.”).
– I‐a.: Tânăr, încă minor, 17 ani, elev de liceu. Afirmă că locul de muncă este important pentru că altfel n‐ai din ce trăi tu și să‐i ajuți și pe alții care nu au. Fiind elev încă nu este interesat de loc de muncă, dar este foarte relevant faptul că în totalitate felul lui de a înțelege viața și rolul muncii în viață se reduce la noroc, „să ai noroc să câștigi la Loto”, să ai noroc „când vreau să mă angajez” („poate… eu nu pot... dar am noroc și reușesc”) și funcție de această credință a lui se comportă și actualmente, punând puținii bani pe care‐i primește ca alocație în sistemul D.G.A.S.P.C., pe pariuri și jocuri de noroc. Este foarte tânăr, dar prin această atitudine şi înţelegere a vieţii şi a rolului muncii în viaţă, relevă deficit major de înţelegere, orientare, abilităţi şi instrumente adecvate ocupării pe piaţa muncii şi incluziunii sociale.
– Al.: Caz de succes, tânăr instituționalizat, de 20 ani, care urmează cursurile Facultății de medicină, cu o înțelegere structurată a propriei condiții și a vulnerabilităților specifice, dar și a posibilităților și atu‐urilor pe care le are și care se leagă de învățătură, calificare, competență, încredere în forțele proprii și perseverență.
58
– M.: Tânăr de 20 ani, încă elev de liceu la o școală și o specializare despre care spune că n‐a vrut să fie acolo, nu‐i place și că prin școală a trecut „ca peștele (gâsca? – n.n.?) prin apă. Arată că nu a lucrat până acum, „aș lucra ceva, nu știu, dar vreau să fie ceva ușor, să stau la birou, să fie IT, ceva de genul ăsta...” (...) „Eu nu m‐am gândit foarte mult la chestia asta... ceva (serviciu – n.n.) de Stat...”. Spune că „eu cred că este foarte importantă încrederea în sine și pilele...”. Mai arată că are și un complex de inferioritate „...la mine este o problemă cu înălțimea! ”Caz relevant pentru înțelegerea inadecvată a propriei situații, pentru lipsa de realism și pentru lipsa de perspectivă și instrumente adecvate în trecerea de la sistemul instituționalizat de protecție a copilului la viața independentă.
Sintetic, situațiile surprinse în acest interviu focus‐grup cu
tineri instituționalizați care parcurg tranziția spre viața independentă, ilustrează evoluții de succes deja relativ bine prefigurat (C.,Al.), de atitudine și orientare adecvată în direcția succesului ocupării pe piaţa muncii şi a incluziunii sociale (N., V., R., An., I‐t,.), respectiv atitudini și orientări puternic marcate de lipsa de realism, așteptări nepotrivite și nedezirabile, individual și social, lipsa de orizont și înțelegere în perspectiva vieţii nedependente de instituţie şi a ocupării şi incluziunii sociale.(M., I‐a.,Al.).
Focus grup b): Persoane fără locuință, care trăiesc în centre de
adăpostire sau în condiții de locuire sărace, cu resurse puține și care suferă de alcoolism și/sau alte boli ce limitează capacitatea de muncă.
Persoanele fără locuință, care trăiesc în centre de adăpostire sau în condiții de locuire sărace, cu resurse puține și care suferă de alcoolism și/sau alte boli ce limitează capacitatea de muncă, reprezintă o altă categorie de populație multiplu vulnerabilă, ce include persoane cu o lungă istorie de viață personală marcată de lipsa locului de muncă, pierderea locului de muncă și provizorat, confruntate cu stigmatizarea şi excluderea sau distanţa socială în relaţiile sociale din comunitatea în care trăiesc.
59
F., bărbat, 64 ani: „La vârsta mea numai sănătate îmi trebuie și ajutorul lui D‐zeu.” „ Eu școală am, sunt trecut de 64 de ani, oricum și peste 50 de ani
este greu de găsit loc de muncă. Asta e mai greu, pentru că la 40 de ani eram la serviciu și din cauza alcoolului am ajuns ce am ajuns, asta e problema”.(...) „...am făcut Facultatea de Construcții, am avut un loc de muncă, dar din cauza băuturii am… mi‐au desfăcut contractul de muncă. La o vârstă la care,apoi, nicăieri nu m‐am mai putut reangaja...”
„ Eu sunt la Primărie, în programul de asistență socială și în Centrul acesta al Uniunii Creștine, care normal că ne ajută cu asta (cu cazarea – n.n.) și cu alimentele...”
(Ce ați lucrat de‐a lungul vieții și cum ați ajuns fără loc de muncă, în situația de azi?) „Cu carte de muncă am lucrat și am aproape 30 de ani de muncă pe cartea de muncă. Am lucrat în construcții, construcții de blocuri de locuințe și pe urmă am fost la Trustul de Construcții Industriale Cluj. O perioadă mai lungă, 18 ani, am fost la o societate de asigurări pentru clădiri, pentru cele avariate. Și pe urmă „la negru”, adică prestări servicii din acestea... le duceam la domiciliu oferta de materiale de construcții...
(...dificultăți în obținerea și păstrarea unui loc de muncă?) Acuma, să fii serios și să îți vezi de treabă, mi‐au desfăcut contractul de muncă disciplinar, pentru băutura. Înainte eram foarte apreciat, nu să mă laud, dar eram...”
(...șanse și argumente în obținerea unui loc de muncă?).” Competența.” (Cum ați căutat loc de muncă?) „La AJOFM, acolo m‐am dus prima dată, că competent sunt, priceput sunt... în evidența lor figurez ca persoană în căutarea unui loc de muncă. Din păcate dacă se uită la mine, «domnule câți aveți... păi noi avem nevoie de mai dinamici» și nu din vina mea mă refuză ei... AJOFM‐ul mă ajută, îmi dau adeverința de care se folosește primăria ca să îmi mențin statutul de asistat social, primesc ajutor social, la care lucrez 7 zile în folosul comunităţii.” (...)
„Pe internet nu mă pricep să caut, nici nu vreau să încerc, dar în ziar am căutat și am găsit dezamăgire. Că a apărut în ziar, mă duc ...”domnule, s‐a ocupat de o săptămână”, pai cum că acum a apărut anunțul în ziar...”domnule, dacă îți spunem noi că a fost ocupat... pe noi
60
ne obligă legea să publicăm că este loc de muncă, dar alea de fapt au fost ocupate”.(...)”
P., bărbat, 53 ani: (Ce este mai important pentru ca un om să reușească în viață:
școala, calificări profesionale, munca, inteligența, ajutorul lui D‐zeu, a fi norocos în viață, a avea pile și relații, altceva..?) „În primul rând după mine, educația. Educația, după aia pregătirea, diplome și experiența, experiența și motivația.”
„...Am mai fost la oameni la care am zis „uite, sunt alcoolic”, sunt oameni care m‐au înțeles, pur și simplu m‐au înțeles și mă acceptă. Nu pot să generalizez, sunt patroni și patroni. E chestie și de șansă și de …îs multe chestii care concură ...eu acum am terminat un curs de… ca la 53 de ani încă îs tânăr. Am făcut un curs de agent de pază, că m‐am gândit… la un ghișeu sau la o instituție..., mai pot să mai stau jos, mă mai mișc adică, pentru că eu am probleme cu piciorul. Salariile sunt mici, acum am 500, dacă îmi dă 700 e în plus.”
„Acuma mă descurc cu puținul ăsta că m‐am obișnuit, dar la mine e, cum să vă zic, nu doar chestie de bani. Mai ies printre oameni, mai socializez, mai cunoști unul, mai cunoști altul, mai îmi umplu timpul... și bineînțeles dorința, dacă nu îmi doresc să fac ceva atunci chiar că nu fac nimic. În meserie îmi găsesc de lucru la negru, bani aș face mult mai ușor, dar trebuie să mă gândesc și la o vechime pentru pensie… pot să mă duc să fac bani mulți, dar să nu mai rezist, să obosesc și să mă apuc iar de băut... La mine sunt pericole acestea... și banii mulți îs o problemă la mine, pentru că am mai pățit așa. Am avut prea mulți bani și pur și simplu nu m‐am mai dus la lucru, am abandonat serviciul... „
„...acum stau la părinți în cartierul Gheorgheni. Și acum trebuie să mă gândesc mai serios că îs mari cheltuielile acolo. De aceea am făcut cursul pentru că am nevoie de bani și mama îi pensionară... După ce am terminat liceul am lucrat până la 23‐24 de ani ca electrician, am făcut meseria asta. Apoi nu am mai putut și nu mai pot lucra ca electrician, pentru analize medicale, pentru alcoolism, mă taie din start. Și atunci am făcut muncă la negru, pe la pizzerii, discoteci, baruri, cam de toate. Am mai lucrat la un prieten acasă, i‐am făcut curentul, pe partea de electrică...”
61
(...dificultăți în obținerea și păstrarea unui loc de muncă?)„La mine dificultățile de a obține loc de muncă sunt cele medicale... pentru alcoolism, mă taie din start la analize. Am și o problemă și cu ochiul stâng, ceva din meningită, de când am fost mic.” (...)„ Și acum, în păstrarea locului de muncă, păi în primul rând să se poată baza omul pe tine. Că mi s‐a întâmplat, mă plătea „la negru”, îmi dădea 1500 lei, pe stat de plată îmi dădea doar 800, dar te chema „hai sâmbătă că am probleme cu mașina de tencuit” și eu sâmbăta eram rupt de beat. Și m‐am dus doar miercuri, apoi în primul rând trebuie să știe că se poate baza pe tine, să fii acolo...”
„ Toate necazurile acestea mari din viață apar din alcool. Am făcut liceul, școala de șoferi, un curs de instalatori... puteam mult mai multe, mi‐am dorit să fac zootehnia, trebuia să învăț două cărți. Mi‐am dorit să fiu și avocat și toate din alcool... am făcut toată viața ce am vrut și acum am ajuns să văd că s‐a îngustat treaba.... Până acum îmi era jenă să ies din casă... acum, de când mă duc la programul de recuperare (Centrul de Informare și Consiliere în Adicții și Grupul Alcoolicii Anonimi – n.n.), am ajuns că sâmbătă am vorbit în public, atâta de bine îmi e, înainte roșeam când ieșeam în față, acuma am vorbit în public la o sală (…), adică eu mi‐am ridicat un fel de bariere.”
(...alte bariere, dificultăți în obținerea unui loc de muncă?) Alcoolul, adică cel mai mult am lucrat 18 ani într‐un loc, am fost la o grămadă de firme mari de prin Cluj, nu era chestie de muncă, era chestie de băut. Lipsitul de la lucru, acesta a fost la mine cea mai mare problemă. Niciodată nu am pus problema de bani, pe unde am lucrat am lucrat cu salariul micuț, dar aveam niște avantaje, mai scoteam pe lângă salariu încă 2‐3. Am vrut să mă duc din țară, dar cine nu se descurcă în țară nu se descurcă nici dincolo. La mine nu s‐a pus problema de bani, singura problemă sunt locurile de băut...”
(...șanse și argumente personale în obținerea unui loc de muncă?) „Experiența. Știți cum îi? Foarte mulți lucrează, dar unul sau doi sunt meseriași și restul primbărăi, fac și ei, dar meseriașii sunt foarte buni, de aceea m‐am ajutat cu experiența.” (Cum ați căutat loc de muncă?) „Eu am luat plasă cu AJOFM‐ul, că acolo sunt obligați să facă numai ca să ne justifice. M‐am gândit invers, să dau eu anunț, că repar la domiciliu auto sau chestii de genul acesta, sau agent de pază, să mă caute lumea. De
62
muncă câte nu mi s‐au oferit. Dar nu m‐am dus pentru că așa am zis că trebuie să mai rezolv și eu câte una alta și apoi când mă apuc de servici apoi știu că renunț la toate. Deci nu îi problemă...”
C., bărbat, 64 ani: „Eu am 64 de ani, am și școli mai înalte, eu acuma lucrez ca șofer
de taxi, dar nu pot să practic meseria mea, eu am terminat în comerț. Eu am lucrat în alimentație publică și acolo am devenit bolnav de dependența de alcool și acum eu trebuie să evit aceste locuri. Acuma de aia lucrez ca șofer de taxi, îmi place să șofez, pot să o fac la vârsta aceasta avansată și evit contactul cu altă lume cu pericol pentru mine... să mă apuc iar de băut. Eu mai am încă un an până la pensie, să ies ca pensionar normal, în schimb e problema mare cu locuința, eu pierzând domiciliul, știți, chiar de când am divorțat, nu mai am spațiu de locuit, din această cauză sunt aici la Uniunea Creștină, Centrul de zi, și cu munca pe taxi mă mai ajut să adun bani ca să‐mi cumpăr casă...”
(...ca să reușești în viață, să ai loc de muncă?) Cel mai important este să ai educație, în primul rând cei 7 ani de acasă contează foarte mult, după aceea școala... Pentru obținerea locului de muncă contează pregătirea în primul rând, la mine acuma, în postura de șofer contează să nu am antecedente de circulație. Pentru păstrarea locului de muncă este la fel cum au zis și colegii, perseverența, corectitudinea față de firmă, respectarea regulilor... Lucrez de la vârsta de 23‐24 de ani, când am terminat școlile, armata și după aia imediat am fost angajat. Am lucrat în continuare tot cu contract de muncă și acuma sunt cu contract de muncă, cu 2 ore pe taxi, eu la vârsta mea lucrez cât pot...”
„Păi eu la început am lucrat la Oficiul Județean de Turism, din 1975, pe urmă locul unde „am lucrat” a fost la echipa alcoolicilor (zâmbește strâmb – n.n.). Devenind bolnav de dependența de alcool am lucrat așa «la negru», pe aici pe acolo și în anii 90 am ajuns la Alcoolicii Anonimi Cluj. Mi‐am făcut firmă în 1995, de construcții și de transport și a mers până acum 2‐3 ani când a dat faliment... Eu am fost sportiv de mare performanță în tinerețe, am făcut scrimă și ca meserie am terminat școala post‐liceală, în alimentația publică. Opt ani am fost în lotul național și la București am făcut doi ani de antrenor de scrimă. Am și practicat vreo 6‐7 ani, până când s‐a desființat în Cluj ramura de sabie, aș
63
fi vrut să merg mai departe ca antrenor, dar cum s‐a desființat am rămas cu comerțul, asta am făcut. Am lucrat în comerț din 72 până în 92‐ 93, cam așa. Acum lucrez ca șofer de taxi cum v‐am spus.”
(...șanse și argumente în obținerea unui loc de muncă?) „Pregătirea profesională, asta în primul rând, apoi calificarea continuă și perfecționarea în meseria respectivă, este un lucru foarte important și felul de a fi, de a te comporta.”(Cum ați căutat loc de muncă?) „Eu acuma ultima dată am căutat loc de muncă de o lună jumătate și am luat ziarul «Piața», am dat pe internet și e chestie de 2‐3 ore. În «Piața» am găsit număr de telefon, am sunat și m‐a și angajat, i‐am zis și vârsta, i‐am zis și ... și m‐a angajat… am găsit repede.”
Jo., bărbat, 55 ani: „Eu îs pensionar de boală, am avut accident vascular cerebral...
din anul 2000 sunt în pensie... am lucrat la Casa de modă, ca constructor, ca instalator. Am fost înainte la IRA,din 1976, apoi am schimbat meseria că nu mi‐a plăcut și m‐am angajat iar ca instalator apă‐gaz. Și apoi eu am rămas fără casă. Casa părintească, pentru că unii m‐au tras în piept și am rămas fără casă. Și acuma stau la Uniunea Creștină...”
(Ce este important, de ce este nevoie ca să reușești în viață, să ai loc de muncă?) „...cei 7 ani de acasă ...și apoi dacă ești în colectiv să asculți de ceilalți care sunt mai în vârstă, să respecți un program, să fii cuminte, să nu umbli cu băutură că distrugi toată lumea....”(...) „...să fii corect, să fii conștient de ce faci și fără băutură... Dacă nu mă îmbolnăveam și acuma lucram...”
„În 1976 am început, la 16 ani, să lucrez, apoi am plecat în armată și de acolo (…) la cooperativa de tricotaje am lucrat. În total am cam 31 de ani și câteva luni de serviciu. Apoi am avut problema aceasta de accident vascular și de atunci nu am mai lucrat”
La., bărbat, 58 ani: (Ce este mai important este pentru ca un om să reușească în
viață: școala, calificări profesionale, munca, inteligența, ajutorul lui Dumnezeu, a fi norocos în viață, a avea pile și relații, altceva..?) „... dorința să faci ceva în viață, perseverența... dacă îți place ceea ce faci nu ți se pare muncă grea.”(...) „Cu ajutorul lui Dumnezeu, de cinci ani de zile
64
am loc de muncă stabil, în publicitate și promovare produse, coincidențele nu sunt... ajutorul lui Dumnezeu ar fi... Eu am 16‐17 ani în comerț, 9 în asigurări și de atunci ultimii cinci ani jumătate publicitate și promovare la restaurantul chinezesc... Școala post‐liceală de conducător de unități comerciale, acolo m‐am realizat, în rest experiență de viață. Apoi Facultatea de științe economice, dar nu m‐a ajutat deloc, doar școala postliceală...”
(...dificultăți în obținerea și păstrarea unui loc de muncă?) „Alcoolul și atât.” (...șanse și argumente în obținerea unui loc de muncă?) „Indiferent de felul muncii, calificarea e sută la sută importantă.”
Ja., bărbat, 61 ani: „...cam acum 8‐9 ani de zile, am făcut un curs, un program, deja
eram în vârstă, aveam pe atunci 51‐52 de ani (acum are 61 – n.n.), pentru recuperare în drog și alcool la Asociația Preventis. Tot ce am dorit acum mai mulți ani de zile mi s‐a împlinit, acum îs voluntar la programul Uniunea Creștină și stau la acest centru de 5 ani, voluntar și la Sfântul Dimitrie Basarabov – Programul pentru alcoolici, am terminat o școală. La școală când eram copil eram ultimul în clasă cum s‐ar zice. Părinții erau dezbinați tot din cauza alcoolului și au divorțat. Și eu am devenit alcoolic, la 16‐17 ani deja am început să beau și am ajuns unde am ajuns...”
„Eu cred în Dumnezeu, de mic copil am crezut. E o forță superioară care m‐a ajutat și să rămân abstinent și asta e foarte important în viața mea... Eu în anii 69‐70 am început să lucrez, la 17 ani, deci am adunat cam 20 de ani de serviciu, până în 94 când nu am avut unde să mai stau, am pierdut tot, tot ce se poate pierde. Am lucrat și la negru, am lucrat în alimentație publică din 70 până în 73... Eu în 73 am făcut liceul comercial, după aceea tâmplar, instalator, izolator. Acum ultima dată am făcut un curs de floricultură. Eu am început ca și necalificat la locul de muncă, dar m‐a ajutat foarte mult că altfel nu puteam să ...la negru am lucrat foarte puțin, la construcții.”
(...dificultăți în obținerea și păstrarea unui loc de muncă?) „Am avut cu alcoolul ca toți colegii, că lipseam de la locul de muncă și m‐a dat afară. Acum starea de sănătate a mea e mai bine, pot lucra, cum s‐ar zice.” (...șanse și argumente în obținerea unui loc de muncă?) „...seriozitatea, aia îi cea mai importantă, asta am observat.” (Cum ați
65
căutat loc de muncă?) „Eu când am căutat și eu am făcut invers, eu am scris în ziar, uite domnule sunt izolator termic și ei au venit oamenii, dar bineînțeles că «pe negru».”
D., bărbat, 57 ani: „Păi și eu am avut accident vascular cerebral, am 57 de ani și stau
în casă la Uniunea Creștină...” (...ca să reușești în viață, să ai loc de muncă...)” ...credința, să fii credincios și dacă te apuci de o treabă să faci tot posibilul să o îndeplinești... Am lucrat la întreprinderea Carbochim 13 ani, după aia am lucrat o perioadă ca electrician, iar ultima dată am lucrat la Parcul de distracții, lângă stadion. Până am făcut și accidentul vascular, asta e...” (...) „Am terminat profesionala de 3 ani de zile, profesia de electromecanic. După terminarea școlii am făcut meseria de electrician.”
(...dificultăți în obținerea unui loc de muncă...) „...cea mai mare e vârsta... Probleme cu alcoolul și cu astea... nu am avut probleme cu oamenii...” (…) (șanse și argumente în obținerea unui loc de muncă...) „Am ajuns la părerea că tot corectitudinea primează față de celelalte.” (Cum ați căutat loc de muncă?) „Eu am ajuns la Carbochim dintr‐o întâmplare, m‐am dus unde aveau echipa de dansuri populare, am luat legătura cu instructorul de acolo și în două minute am fost angajat. La dansuri și după aia au urmat celelalte.”
Analiză: Situațiile surprinse în acest interviu focus‐grup au ca element
comun principal consumul abuziv de alcool și alcoolismul. Alcoolismul apare, în context, ca fiind principala cauză a celorlalte probleme înregistrate în aria ocupării pe piața muncii și a incluziunii sociale: școlarizare deficitară și lipsa calificărilor la o parte dintre subiecți, neobținerea unui loc de muncă, respectiv pierderea locului/locurilor de muncă, neîntemeierea/pierderea/destrămarea familiei, pierderea locuin‐ței, statutul de asistat social, de beneficiar al venitului minim garantat şi a cazării şi hrănirii în centre pentru oamenii fără adăpost, sau trăitul din pensia părinţilor.
F.: Bărbat, inginer în construcții, 64 ani, care a acumulat aproape 30 ani „pe cartea de muncă”, dar i‐a fost desfăcut disciplinar contractul
66
de muncă datorită alcoolismului, la vârsta de peste 50 ani, când șansa de a reintra pe piața muncii se reduce drastic, a lucrat un timp „la negru”, acum este asistat social, venitul minim garantat şi cazare şi masă în centrul de adăpostire pentru oamenii fără locuinţă. A căutat în anii din urmă loc de muncă, dar fără succes, datorită vârstei și, implicit, a problemelor legate de alcool.
P.: Bărbat, 53 ani, care are încă din tinerețe alcoolism și alte probleme de sănătate, care arată că întreaga lui viață a fost marcată de alcoolism, în planul nerealizării familiale, a independenței de locuire și financiare, și, în special, a sentimentului de ratare în plan socio‐profesional, dacă se gândește la năzuințele din tinerețe. A întâmpinat și întâmpină dificultăți mari în obținerea locului de muncă datorită alcoolismului („pentru alcoolism... la medical mă taie din start.”) și în păstrarea locului de muncă („...chestie de băut... lipsitul de la lucru...”). A mai obținut resurse financiare din munci ocazionale „la negru”, dar acum conștientizează că „...alcool... am făcut toată viața ce am vrut și am ajuns să văd că s‐a îngustat treaba”, e preocupat să poată contribui cu resurse de întreținere în casa mamei pensionare cu care locuiește și să mai adune ceva ani de muncă „pe carte de muncă”, pentru pensie, caută să se angajeze într‐o calificare de agent de pază pe care a obținut‐o recent.
C.: Bărbat, 64 ani, fost sportiv de performanță, care și‐a găsit recent loc de muncă, doar 2 ore/zi ca taximetrist, datorită problemelor de sănătate, preocupat să evite locurile de muncă în care se consumă alcool. Datorită alcoolismului pe care l‐a dobândit „la locul de muncă”, lucrând în prima parte a vieții în restaurant, și‐a pierdut locul de muncă, și‐a pierdut și locuința, prin divorț, acum fiind asistat social și beneficiind de un loc într‐un centru de adăpostire pentru oamenii fără adăpost. Preocupat „să adun bani ca să‐mi cumpăr casă”, la vârsta de 64 ani.
Jo.: Bărbat, 55 ani, și‐a pierdut locuința, asistat social și beneficiar de adăpost la Uniunea Creștină, fără loc de muncă după 31 ani de serviciu, toate acestea pe fondul alcoolismului și mai recent, a unui accident vascular‐cerebral. Conștientizează rolul alcoolului:”să nu umbli cu băutura că distrugi pe toată lumea”. Pe fondul problemelor de sănătate nu mai caută loc de muncă.
67
La.: Bărbat, 58 ani, economist, are loc de muncă de 5 ani și jumătate, după o lungă perioadă fără loc de muncă (aproximativ 7‐8 ani), loc de muncă obținut în contextul unei participări bisericești, „ajutorul lui Dumnezeu”, care arată că l‐a ajutat şi îl ajută şi în lupta pentru abstinenţa la alcool. În ce privește dificultățile în obținerea și păstrarea unui loc de muncă afirmă „alcoolul și atât”.
Ja.: Bărbat, 61 ani, alcoolic din fragedă tinerețe, din adolescenţă, asistat social și beneficiar de adăpost la Uniunea Creștină, fără loc de muncă de mai mult de 20 de ani, frecventează un program de terapie și reabilitare în alcoolism, a ajuns la abstinenţă și datorită acestui fapt a căpătat posibilitatea de a lucra acolo ca voluntar, consilier de egali în adicții. Are și alte probleme de sănătate, neurologice, a căutat loc de muncă, acum s‐a oprit la activitatea lui ca voluntar în 2 organizații, nu caută angajare formală în muncă, pe salariu.
D.: Bărbat, 57 ani, alcoolic, acum câțiva ani a făcut și accident vascular‐cerebral, asistat social și beneficiar de adăpost la Uniunea Creștină, a lucrat înainte de 1990 într‐o uzină, apoi a mai avut 2 locuri de muncă, la interval mare unul de altul. Nu mai caută loc de muncă, datorită vârstei și condiției de sănătate.
Sintetic, situațiile surprinse de acest interviu focus‐grup cu persoane a căror notă comună este consumul abuziv de alcool și alcoolismul, reliefează rolul de primă cauză pe care alcoolismul îl are în legătură cu șansele reduse de obținere a unui loc de muncă și apoi de păstrare a lui și apoi în consecințele derivate ce vizează neincluziunea socială, care pare a se perpetua, în condiţiile date, pentru multe dintre aceste persoane.
Focus grup c): Tineri (18‐30 ani) din mediul rural care nu au loc
de muncă și nu beneficiază de nici un venit sau beneficiază de venitul minim garantat
Problema ocupării pe piața muncii pentru tinerii din mediul rural are un relief și un dramatism aparte, datorate unor factori cumulativi: lipsa locurilor de muncă în mediul rural, deficienţe în materie de calificări și școlarizare, lipsa de orizont pentru dezvoltarea propriei vieți sub aspect socio‐profesional în contextul mentalității rurale tradiționale, marcate de
68
provizorat (deseori munca de zilier, „la negru”) și de așteptare pasivă nedefinită („poate mi‐a fi și mie cândva mai bine”).
E., femeie, 20 ani, necăsătorită: (Cât de important este pentru dumneavoastră în viață să aveți un
loc de muncă și să lucrați?) „Părerea mea este că este o necesitate să avem un loc de muncă... mai ales dacă avem o abilitate, o pasiune pentru ceva este bine să ne urmăm visul.” (Ce contează cel mai mult pentru a avea o viață împlinită, loc de muncă și bani?) „Ajutorul lui Dumnezeu.”
(Cum trăiți, din ce trăiți actualmente?) „Lucrez de mică, pasiunea mea este pictura și acum, bine, fac mai multe adică tund, coafez, pictez, am început să lucrez în arta quilling și tablourile pe care le vând, îmi acoperă bineînțeles… nefiind căsătorită, neavând obligații mă întrețin singură.”
(Ce vă doriți să faceți, să lucrați în viață?) „Aproape orice în domeniul artei, tot ce ține de design interior și pictură. Nu știu ce se va întâmpla în viitor, poate că mă voi căsători, dar pentru mine personal ar ajunge să lucrez într‐un loc unde să fac chestii de genul ăsta.”
(...aveți acum loc de muncă?) „...locul de muncă este în fiecare zi, lucrez adică acasă și din asta mă întrețin, sper că în viitor voi putea să îmi achiziționez mai multe materiale necesare pentru ceea ce fac… de mică de la școală făceam desene… și așa, profesorii m‐au îndrumat către acest drum și prin prieteni, cunoștințe, am început să lucrez și văd că cu cât faci mai mult cu atât îți place și poți să devii din ce în ce mai bun în ceea ce faci... nu am vrut să depind de nimeni cu bani, cu cheltuielile pentru scoală și am început să tund de la 13 ani și acuma tot fac asta…”(...) „...am tot timpul necesar, după ce am terminat școala și nu am mai putut să fac ceva mai departe, pentru că am avut niște probleme de sănătate, accident la școală, la coloana vertebrală pentru care a trebuit să stau mai mult pe acasă, trebuia să merg de mai multe ori la spital pentru anumite controale, vreo 4 ani, și tot ce am putut face, adică tot răul a fost spre bine într‐un fel că am putut să lucrez mai mult acasă și să descopăr că mai pot să fac și altceva. Adică am avut tot timpul necesar să fac ce îmi place.” (...) „ De mult timp, de vreo 7 ani, cam așa, fac lucrările astea, oricum și când eram mică tot făceam decorațiuni, câte ceva pentru frați, surori și toți mă ajutau. Apoi, de la 13 ani am început să tund, adică aveam părul
69
pană la fund, am luat o foarfecă și mi‐am făcut o freză și pe urmă vreo două vecine m‐o întrebat cine m‐a tuns și am zis că eu, și a doua zi le‐am tuns și pe ele și de atuncea, din vorbe adică s‐a dus vestea și acuma am în fiecare zi, adică mai multe… pictez pe unghii, machiaj, tuns și bărbați și femei” (…) „Pe viitor, deci, îmi doresc mult să am un atelier, un loc unde să fac, deci tot ce ține de decorațiuni, de design interior, deci tot ce ține de asta.”
(...dificultăți și probleme în obținerea unui loc de muncă?) „În zona noastră, poate că dificultăți cu oamenii, adică ...poate nu înțeleg ceea ce faci tu și nu te susțin dar nici nu te lasă să trăiești, adică trebuie să fii și într‐o zonă în care se cere ceea ce faci tu...” (...) „În zona noastră, pentru oricine... cred că banii. Deci în primul rând, în regiunea noastră, dacă ai bani mâine ești profesor, sau oricum, mult... foarte mult spun banii în zona asta. Am întâlnit copii care știu să facă atâtea lucruri, care scriu, care cântă, dar niciodată nu au putut să facă nimic cu asta, să se lanseze, fiindcă părinții nu aveau bani să îi deie la o școală unde să învețe, nu puteau să meargă la nici un concurs pentru că nu i‐a ajutat nimeni, profesorii la școală se uită cum ești îmbrăcat, dacă ești îmbrăcat bine te susțin, îs multe, multe lucruri care nu...” (...) „ Am terminat liceul și am vrut să urmez apoi o facultate dar nu am putut, nu puteam din cauza problemelor. (…) Eu vreau să fac niște cursuri pentru... pentru stilist...”
(Pe ce vă bazați în obținerea unui loc de muncă?) „Să fii... să ai multă încredere în tine, în forțele proprii, să nu pui niciodată în față faptul că „nu se poate”, deci să fii foarte sigur pe tine, să fii serios, să fii isteț.” (...) „Am avut multe expoziții în străinătate și ultima a fost în țară, dar nu știu, tot ce am vrut e... adică cât pot lucra atâta să lucrez, nu știu, nu aș vrea să am un program suprasolicitant. Eu mi‐aș dori un loc de muncă care să îmi permită să continui ceea ce fac și să nu mă oprească, nu aș face niciodată altceva decât ceea ce văd că pot să fac cel mai bine... sunt sigură că se poate atâta timp cât vrei.”
V., bărbat, 21 ani, necăsătorit: „...aș fi bucuros să am un loc de muncă, este foarte important....
(Ce este important pentru a avea un loc de muncă?)”Educația...” „Din munca ocazională, zilier...”(...). „ În domeniul lemnului... mă
mulțumesc cu cât este...” (..) „Lucrez pe unde pot, să îmi câștig existența,
70
lucrez cu ziua. De când am terminat școala, din 2013, lucrez cu ziua, la lemne (la pădure – n.n.) mai mult.”(...)
(...dificultăți în obținerea unui loc de muncă?) „La mine doar problemele de sănătate îs o problemă că nu muncesc, dacă nu sunt bolnav mă duc la lucru. Problema și cu calificările, dacă nu ești calificat... Eu am terminat liceul, cu bacalaureat, dar nu am calificări, aș vrea să urmez un curs de ospătar.” (Pe ce vă bazați în obținerea unui loc de muncă?) Faptul că sunt harnic și am noroc.”(...) „ Am mers la Agenția pentru Ocupare a Forțelor de Muncă. Aș dori loc de muncă cu salariu motivant, altfel refuz. În țară doresc.”
G., bărbat, 25 ani, necăsătorit: „Un loc de muncă este ceva important în viața fiecărui om...” (Ce este important pentru a obţine un loc de muncă?) „Voința și educația...” (Din ce trăiţi actualmente?) „Din munca ocazională... este pentru
strictul necesar, fac să‐mi ajungă..”(...) „Aș vrea să lucrez în domeniul serviciului hotelier, ospătar, că am câteva diplome de la școală, după ce am terminat liceul am făcut cursuri de calificare ca ospătar‐bucătar și, no, am făcut practică dar nu am fost angajat. Și aș mai putea să lucrez în dulgherie, am ceva experiență...”(...) „Locul meu de muncă este ocazional..., cu calul, la cărat anumite lucruri, de aproximativ 10 ani, pe parcurs am fost și angajat la un patron, la pădure, cu carte de muncă, normă întreagă, aproape 8 luni, dar a dat faliment firma și...”(...)
(...dificultăți și probleme în obținerea unui loc de muncă?) „Salariul este foarte mic. Pentru mine calificările pe care le am sunt utile pentru a‐mi găsi un loc de muncă pe viitor.” (Pe ce abilități și calități personale vă bazați ca să găsiți loc de muncă și unde?) „Sunt persoană adaptabilă. Caut loc de muncă prin prieteni. Mi‐aș dori în străinătate.”
P., bărbat, 24 ani, necăsătorit: „ ...este o necesitate să ai un loc de muncă.”(...) „... pe lângă
celelalte, voința și educația, important este să vrei.”(...). (Din ce trăiţi, ce faceţi actualmente?) „În mare parte munca
ocazională, aici în localitate... în domeniul construcțiilor, mă mai cheamă maistrul.”(...). „La mine cred că s‐ar aplica (aceea – n.n.) că meseria se
71
fură, deci la cât am lucrat cu maiștri care lucrează în domeniul construcțiilor, am învățat să pun și eu parchet, să pun rigips să zugrăvesc… mi‐aș dori să lucrez în acest domeniu, doar că aici în zonă nu prea există posibilitate, pentru că nu tot timpul sunt lucrări... În alt domeniu mai pot să repar calculatoare, că în timpul liber repar la colegi, vecini, prieteni și primesc o sumă de bani, mă pricep și au încredere în mine.”(...)
„În timpul liceului, vara, două veri, am mai lucrat la agricultură, în străinătate. Am doi frați care lucrează în străinătate și m‐au chemat și am fost pus în locul unui coleg de‐al fratelui care pleca în concediu. Mai lucrez la alți maiștri, meșteri, ocazional. Actual, nu am un loc de muncă, mai mult pe acasă și o mai ajut pe sora mea, ea își ridică o casă și o ajut pe acolo…”
(...dificultăți și probleme în obținerea unui loc de muncă?) „Deci, aici la noi, pe zona asta, cred că una dintre cele mai grave probleme este că patronii nu sunt serioși, promit mult și fac puțin... și cu plata salariului. Deci am un frate mai mare care pe o perioadă de 1 an de zile a lucrat la vreo 5‐6 patroni și într‐un final și‐a găsit, adică i‐am găsit un loc de muncă în străinătate, pe domeniul lui care lucrează. Apoi, personal una din problemele cu care mă confrunt este religia, sunt adventist și majoritatea locurilor de muncă în care sunt solicitat include să lucrez sâmbătă, iar noi adventiștii nu lucrăm sâmbătă… O altă problemă, nu știu... rămas singur acasă, acuma mă mai ajută și sora mea. Am grijă de mama, deci mama mea este singură acasă și unul dintre copii trebuie să rămână cu ea.” (...)
„Eu am făcut 12 clase, iar acum urmez aici, la CIS, un curs de calificare în floricultură. M‐ar mai interesa cursuri, ceva în IT.” (...) „Pe baza abilităților și a școlarizării nu ar trebui să fie greu să‐mi găsesc loc de muncă...”
(Pe ce va bazați în obținerea unui loc de muncă?) „Pentru mine să îmi placă, să iubesc ceea ce fac în primul rând, contează mult. Nu știu... sunt isteț, mă adaptez foarte ușor și descurcăreț, fac față provocărilor.”(...) „ Prin prieteni și cunoștințe caut loc de muncă, e singura modalitate aici în zonă, în altă parte prin internet. Loc de muncă... unul dintre aceste criterii e să fie acceptabil locul de muncă, adică să pot face față și în schimb să fiu plătit cum trebuie.” (...) „Pe viitor mă vad lucrând în străinătate, nu în țară.”
72
A., bărbat, 21 ani, necăsătorit: „Pentru mine este important să ai un loc de muncă deoarece îți
oferă un venit stabil lunar...” (...) „În primul rând este important să termini un liceu, o facultate și apoi cu ajutorul lui Dumnezeu.” (...)
„...pe la patronii de aici din sat, zilier, ce este nevoie, crăpatul lemnelor, cositul, construcții... nu prea găsesc, mai ales iarna...”(...). „Mie mi‐ar plăcea să lucrez în domeniul construcțiilor, deoarece consider că e o meserie de viitor și dacă prinzi undeva să te angajezi, poți să strângi câțiva ani la cartea de muncă, să ai o pensie. Dacă o să fie nevoie o să plec, nu țin să fie neapărat aici.”(...)
„Eu lucrez cu ziua, de vreo 2 ani, de când am terminat școala și am ajuns în această situație deoarece am încercat, dar nu am vrut să mă angajez. Am considerat eu că câștig mai bine cu ziua decât salariul pe care îl dau ei pe aici.”(...)” Am mai fost și eu în străinătate, în Germania, la muncă pe câmp, vreo 2 luni, 14‐15 ore de munca pe zi, căldură, ploi...” (...)
...(dificultăți și probleme în obținerea unui loc de muncă?): „Eu cred că prima problemă cu care se confruntă o persoană la noi aici în zonă este că locurile de muncă sunt puține și chiar dacă sunt câteva, posturile anunțate libere sunt ocupate, sau nu te primesc. Au pe altcineva care trebuie să vină sau... dacă e cineva cu pile… și a doua problemă ar fi salariile, promit mult și oferă puțin, nu prea plătesc.”
„Am terminat liceul, am dat bacalaureatul și am primit calificarea de tehnician ecolog și nu am urmat nici un curs... mai departe să îmbunătățesc nu cred că fac. Cu calificarea pe care o am nu prea sunt mulțumit că nu am folosit‐o deloc, nici nu am unde să o folosesc. Mie mi‐ar fi greu să îmi găsesc un loc de muncă din cauză că nu am experiență în calificarea pe care o am eu și salariul…” (...)
„Dar eu cred că trebuie să ai voință să faci un lucru... Caut muncă prin intermediul vecinilor și familiei. Aș dori... prima parte ar fi salariul, salariul să fie motivant și aș accepta și un loc de muncă în condiții dificile dacă salariul e pe măsură, cam astea două.” (...) Eu încerc să îmi găsesc un loc de muncă stabil în România, în regiunea asta, și dacă se poate și afară să îmi găsesc ceva.”
73
Cr., femeie, 22 ani, căsătorită: „Pentru mine un loc de muncă este important pentru că îți acoperi
cheltuielile familiale...” (Ce contează în primul rând pentru a reuși în viață și a avea locul de muncă dorit?). Educația și voință.” (...)
(Din ce trăiți actualmente?) „Eu, din alocația pentru copii și ajutorul de la soțul meu care, el e înafara țării, îmi trimite în fiecare lună.” (...).
„Mie mi‐ar plăcea să fiu bucătăreasă la un restaurant, o pensiune, ceva… pentru că îmi place foarte mult și am și făcut cursuri de specialitate, am făcut școala profesională în domeniu, dar nu am lucrat...” (...) „Momentan nu am un loc de muncă, sunt casnică și am și o fetiță în îngrijire. Dar 4 ani am fost tot în Germania cu contract, muncă de sezon, agricultură, tot câte 2 luni pe an, 2 luni cu contract, normă foarte întreagă, cate 17 ‐19 ore pe zi. Acum nu caut, fiind soțul plecat, eu rămânând singură cu copilul, e micuță și nu vreau să o las cu părinții sau cineva, nu aș putea să fac față și la muncă și acasă.”
„Înainte, când am căutat (loc de muncă – n.n.), o problemă a fost lipsa educației, deci neavând o școală făcută, nu m‐a primit unde am vrut să muncesc, trebuie cel puțin liceu, că fără de liceu nu te ia nimeni. Eu am terminat zece clase, în domeniul alimentației și turismului și după aceea am făcut cursuri de ospătar‐bucătar.” (...) „Nici eu nu sunt mulțumită, câtă scoală am făcut, dar sper cu timpul să reiau și eu liceul, să termin și pe viitor să continui ceva.” „Eu… nu mi‐a plăcut tot în Germania, pentru că erau foarte multe ore de lucru și nu mi‐a plăcut pentru că nu știam să vorbesc germană și eram ca o străină.”
(Pe ce va bazați în obținerea unui loc de muncă?) „Eu pot să zic că sunt harnică. Pentru mine nu contează salariul, dar contează să fiu angajată.” (...) „Eu mă văd lucrând aici în regiune, mi‐aș dori și îmi place.”
L., femeie, 19 ani, căsătorită: „Pentru mine locul de muncă este foarte important pentru că
vreau să fiu independentă financiar...” (...) „Educația, voința și ajutorul lui Dumnezeu... fără educație nu faci nimic, nu te primește nicăieri!”
(Din ce trăiți actualmente?) „Eu, banii de la soț, lucrează în străinătate... și mai lucrez cu ziua când este, așa, unde este, vara la fân la ogor, iarna la curățenie mă mai cheamă o bătrână...(...).
74
(Ce loc de muncă doriţi?) Eu… nu m‐am gândit prea mult, am zis că orice numa’ să fie bine plătit, nu știu unde, nu m‐am gândit la ceva anume.” (...) „Ca pasiune... da, coafor… mai coafez, fac unghii, îmi place să fac așa, la prietene, surori, am mai avut și cliente pe bani, dar un loc de muncă stabil... nu știu unde... m‐am gândit să merg în străinătate, că aici nu este... În străinătate nu știu, la bătrâni, la un restaurant, la orice...”(...)
„Momentan nici eu nu am un loc de muncă, sunt tot casnică. Înainte am lucrat fără angajare la un bar, pe urmă la un magazin, dar patronii ăștia sunt șmecheri și nu prea plătesc. Am lucrat o lună și nu mi‐o plătit și am renunțat, și la magazin am lucrat mai mult, vreo 3 luni, dar au dat faliment. Eu de 2 ani de zile nu lucrez, înainte am mai lucrat ocazional, ca bonă am lucrat cam 1 an, dar tot fără carte de muncă, am lucrat la o pensiune la curățenie vreo 5 luni, la bar, la magazin, tot fără carte de muncă, eram minoră și nu puteau să mă angajeze.”(...)
(...dificultăți și probleme în obținerea unui loc de muncă?) „Faptul că nu sunt locuri de muncă în zona noastră și dacă sunt magazine și restaurante îs ocupate, toate. Eu m‐am confruntat cu faptul că nu aveam studii și că nu sunt locuri de muncă. Eu am terminat doar VIII clase și cursul acesta la care m‐am înscris în prezent aici la CIS, îngrijire bătrâni.”(...) „Eu sunt foarte nemulțumită pentru că nu mi‐am continuat școala, să îmi termin măcar liceul, dar nu am avut posibilitate și nu am avut cum.”
„Mie mi‐ar fi greu (să găsesc loc de munca – n.n.) pentru că nu am școală... dar sunt harnică și isteață.” (...) „Caut pe internet, prin prieteni, familie, prin ziare m‐am mai uitat... După ce termin cursul (de îngrijitor bătrâni – n.n.) voi căuta muncă, în țară și străinătate, aș vrea cu carte de muncă, indiferent de salar sau condiții de muncă.”
S., femeie, 25 ani, necăsătorită: (Cât de important este pentru dumneavoastră în viață să aveți un
loc de muncă și să lucrați?) „Da, este foarte important pentru că în primul rând să îmi acopăr cheltuielile, să mă pot întreține, să fac ceea ce vreau eu și să nu depind de nimeni...” (...) (Ce contează în primul rând pentru a reuși în viață și a avea locul de muncă dorit?) „Educația în primul rând, voința bineînțeles, dar mai cred că, în România, din păcate, în cele mai multe cazuri sunt necesare pile și relații și norocul, că degeaba ai educația
75
dacă nu… am foarte mulți prieteni care au terminat o facultate și lucrează pe la un Peco sau pe la un supermarket și… Am trăit‐o pe piele mea… mi s‐a întâmplat de exemplu să am nevoie de practică în școala și să nu pot să o fac decât dacă am pile și mi‐am făcut întotdeauna rost de practică din alte părți de unde am avut pile, pentru că altfel toată lumea îți închide ușa în nas.”(...).
„Eu momentan îs venită în țară numai pentru examene, lucrez în străinătate cu copii cu dizabilități și m‐am întreținut cu banii pe care i‐am câștigat și mai cu suportul părinților.” (...) „Mi‐ar plăcea să am posibilitatea să îmi înființez propriul ONG în România, să lucrez cu copiii cu dizabilități, includerea lor în societate… dar ăsta e un plan de viitor îndepărtat, într‐un oraș mai mare unde sunt mai multe posibilități...” (...) „În străinătate, întâi aici dar apoi în străinătate, de 10 ani fac voluntariat și serviciu, într‐o organizație pentru activități cu copiii, extrașcolare, și la centre pentru copiii cu dizabilități. Acum, după examene vreau să merg înapoi în Germania că acolo locuiesc cu părinții, mă întorc acolo la locul de muncă, dar peste 4‐5 ani să revin în România, mi‐aș dori.”(...)
„Eu nu lucrez momentan, am venit să dau examenul de licență în psihologie la facultate acum, în Belgia am fost angajată.” (...) „Am început să lucrez acum 3 ani și ceva. Prima oară neplătită am făcut voluntariat în Belgia, dar am lucrat 5 zile pe săptămână, 8 ore pe zi la o organizație, la 3 organizații de fapt și apoi am lucrat muncă sezonieră tot în Belgia la o seră, să pot să pornesc de undeva. Apoi m‐am mutat în Germania, am lucrat și acolo, prima oară muncă de sezon în agricultură și apoi cu copii cu dizabilități.” (...) „ La toate, în afară de muncă sezonieră din Germania, restul cu carte de muncă.” (...) „Eu am studiat psihologia la nivel licență, acum dau licența. Am mai acumulat diplome din experiența de voluntar, training pe animator social – copiii cu dizabilități, însă nu sunt acreditate și vreau mai departe să urmez cursuri de coordonator de proiecte, de training acreditate și pe domeniul ăsta să merg.”
(Pe ce vă bazați în obținerea unui loc de muncă?) „Seriozitatea, flexibilitatea, să oferi încredere, să fii sociabil. Mă adaptez ușor la situații noi și îmi place foarte mult să lucrez în stres și când sunt suprasolicitată și știu să mă fac plăcută la locul de muncă. În ce am făcut până acum mi‐a plăcut oportunitatea de a lucra cu oameni din diverse categorii sociale, echipa multinațională și dezvoltarea personală...” (...) „Când m‐am
76
reîntors, după proiectul de voluntariat din Belgia, am mers la firme în Germania, însă era foarte greu pentru că atunci românii aveau restricții de muncă și nu te angajau în orice domeniu și țineau foarte mult cont dacă ești căsătorita, dacă ești cu familia venită, și fiind pe cont propriu, singură, a durat foarte mult până să îmi găsesc de lucru.” (...) „După susținerea licenței voi reveni la locul de muncă din Germania, voi încerca să termin cursurile de limba germană, studiile în Germania și eventual apoi să mă întorc.” (...) „Aș accepta un loc de muncă inferior, atâta timp cât e temporar ar fi un sacrificiu, sau un loc de muncă mai prost plătit atât timp cât e fix ceea ce îmi place să fac. În viitorul îndepărtat mă văd lucrând în România într‐un oraș mai mare, unde am mai multe deschideri.”
Ca., femeie, 24 ani, căsătorită: (Cât de important este pentru dumneavoastră în viață să aveți un
loc de muncă și să lucrați?) „...este important și necesar și pentru că am și doi copii și că m‐aș descurca puțin mai bine... (Ce contează cel mai mult pentru a avea o viață împlinită, loc de muncă și bani?) „... abilitățile pe care le are, cunoștințele pe care le are fiecare și voință, bineînțeles, și cred că și câteva pile pe undeva. (...)”
„Eu sunt casnică, din alocația copiilor și venitul soțului, lucrează tot în construcții, aici, în țară, dar este muncitor ocazional, fără carte de muncă.”(...)
„Mi‐ar plăcea să lucrez cu copiii, ca educator sau ca, na... cam așa…n‐am pregătire dar, oricum, deocamdată am și eu doi copii mici, mi‐aș dori să rămân acasă, să pot și să lucrez, dar nu știu…”(...)
„Nu am în prezent nici un loc de muncă, sunt acasă, mă ocup de copii până mai cresc... înainte să vină copiii am mai lucrat, am mers în străinătate, am mai lucrat... cam 2 ani am fost, menaj am lucrat și în domeniul agriculturii, nu continuu, pe perioade, iar intre perioadele de lucru rămâneam acolo, am locuit în Germania timp de doi ani, m‐am întors în țară și am făcut copii.” (...) „De 5 ani, 4 ani și ceva nu mai lucrez... înainte am lucrat în Germania cum am spus cu contract, primul contract a fost de 4 luni și apoi al doilea a fost de 8 luni. Printre astea am mai lucrat la menaj la… așa... și înainte de asta în România am mai lucrat ca barmaniță, așa...”
77
(...dificultăți și probleme în obținerea unui loc de muncă?) „...lipsa studiilor și a experienței în muncă, nu ai unde să faci experiență. La mine mă refer. Deci, în primul rând nu am un curs de specializare, calificare, deci în afară de liceu nu am nimic... exemplu, cum am zis, că vreau să lucrez ca educator, dar mi‐ar trebui studii, o facultate, deci mult mai mult și altfel, altceva în zona asta... la magazine, și aici nu se respectă programul, în primul rând, dacă zice 8 ore trec 12 poate, nici salariul nu se respectă...”
(Ce studii aveți și ce calificări profesionale?) „Eu tot 10 clase am făcut, nu am terminat liceul din anumite motive și mi‐aș dori să termin liceul, să fac poate și un curs de specializare, sunt înscrisă acuma aici la CIS la cursul de îngrijitor pentru bătrâni, diplomă care poate fi recunoscută și în străinătate și, probabil, cu timpul ori în țară ori în străinătate, ...cunosc, știu limba germană și probabil că o să merg în străinătate...” (...) „Nu mi‐a plăcut tot în Germania... comportamentul angajatorilor față de noi românii, eram văzuți puțin cam jos, așa...”
(Pe ce vă bazați în obținerea unui loc de muncă?) „Dăruirea cu care faci un lucru și să oferi încredere în primul rând ca să primești încredere. ...temporar, momentan, aș accepta, munca, să fie cât mai aproape de casă și chiar dacă va trebui să fac naveta să nu fie chiar foarte departe și un salariu, no, până la urmă acceptăm ce primim, asta este.”(...) „Cred că mă văd plecată în străinătate cu tot cu familie, căutând acolo un loc de muncă, având în vedere că soțul meu este, deci, este născut în România dar are cetățenie germană și atunci...”
Analiză: Situațiile surprinse în acest interviu focus‐grup sunt tipice pentru
cele mai multe zone rurale care nu sunt aproape de un mare oraș și, astfel, principala problemă cu care se confruntă oamenii, tinerii în speță, în ceea ce privește ocuparea pe piața muncii, constă în existența a foarte puține locuri de muncă. Astfel, cei mai mulți trăiesc din gospodarii agricole de subzistență, din munca de zilieri în agricultură, la pădure sau în construcții locale, din muncă „la negru” în unitățile turistice și comerciale sau din plecatul la munca temporară în străinătate. O altă problemă relevantă privește deficitul de școlarizare și de calificări profesionale. De asemenea lipsa de orizont și mentalitatea „trăitului de
78
pe azi pe mâine” și a unei așteptări nedefinite și pasive „pentru o viață mai bună.”
E.: Femeie, 20 ani, necăsătorită, caz atipic. În timpul gimnaziului a
suferit un accident la coloana vertebrală, care i‐a limitat mult activitățile în toți anii care au urmat. Este însă inteligentă, creativă, adaptabilă și motivată pentru a‐și obține singură resursele necesare traiului, în condițiile date. Astfel, și‐a descoperit talentul pentru arte plastice și decorațiuni, pentru amenajări interioare, pentru machiaj, tuns, coafat, activități pe care le desfășoară la domiciliu cu un anume profit financiar; se gândește însă la a caută un loc de muncă la o firma, în același domeniu de activități. Are o înțelegere structurată asupra limitărilor personale și ale zonei respective în ceea ce privește piața muncii, dar și o bună, realistă și proactivă, evaluare asupra propriilor șanse și posibilități.
V.: Bărbat, necăsătorit, de 21 ani, care a obținut o diplomă de
bacalaureat, dar nu are nici o calificare, n‐a avut și nu are loc de muncă, trăiește din munca ocazională de zilier și arată că s‐a obișnuit cu asta, afirmă că dacă i s‐ar oferi un loc de muncă în care nu ar obține „un salariu motivant” l‐ar refuza.
G.: Bărbat de 25 ani, necăsătorit, cu studii liceale și calificare de
ospătar‐bucătar, dar care n‐a avut și nu are loc de muncă, trăiește din munca ocazională de ziler pe piaţa organizată a muncii, aceeași pe care o prestează de la 15 ani („...cu calul, la cărat diferite lucruri...”), caută loc de muncă („prin prieteni”), orientând‐se spre plecatul la muncă în străinătate.
P.: Bărbat, 24 ani, necăsătorit, absolvent de liceu, n‐a avut și nu
are loc de muncă, trăiește din munca de zilier „la negru” în domeniul construcțiilor, dar mai și repară, artizanal, computerele vecinilor și prietenilor prin sat și se arată interesat de un curs de calificare în IT. Arată că, fiind credincios practicant al cultului adventist, nu poate lucra sâmbătă și astfel are o limitare aparte în ce privește accesarea anumitor locuri de muncă, cele din comerț și turism în speță. Are experiența muncii necalificate și temporare în străinătate, în agricultură și arată că se vede
79
muncind, pe viitor, în străinătate și nu în țară. Deocamdată ilustrează şi situaţia tipică în mediul rural a fiului cel mic, ce a rămas lângă părinţii bătrâni ca sprijin la bătrâneţe.
A.: Bărbat, 21 ani, necăsătorit, a obținut bacalaureatul și
calificarea de tehnician oenolog (nespecifică pentru acea zonă), de asemenea n‐a avut și nu are loc de muncă și trăiește tot ca zilier ocazional, cu propensiune personală spre domeniul construcțiilor locale. Apreciază că, datorita sărăciei pieței muncii din zonă și a calificării sale ce oferă puțină deschidere în zona respectivă, are puține șanse să obțină un loc de muncă. Are de asemenea experiența muncii sezoniere în agricultură în Germania și caută loc de muncă, dar „cu salariu motivant”, în zona de domiciliu și apoi și în străinătate. Arată că a încercat să se angajeze în muncă dar a refuzat oferta/ofertele pentru că „eu câștig mai bine cu ziua” (la negru).
Cr.: Femeie de 22 ani, căsătorită, care a obținut calificarea de
bucătar‐ospătar prin școala profesională, dar nu a fost angajată niciodată, în ultimii 4 ani a lucrat sezonier în agricultură în Germania, soțul ei, care trimite bani pentru familie, fiind și acum plecat acolo la muncă. Actualmente stă acasă și crește copilul, pe viitor și‐ar dori să lucreze ca ospătar‐bucătar, dar în țară, în zona de domiciliu, pentru că în străinătate s‐a simțit străină (necunoscând limba germană) și exploatată prin munca zilnică de zi lumină.
L.: Tânără femeie, 19 ani, căsătorită deja, care n‐are loc de muncă
și trăiește din banii trimiși de soțul care lucrează în străinătate. Nu are o perspectiva asupra a ce ar vrea, ce ar putea să lucreze (…nu m‐am gândit prea mult, am zis că orice numa’ să fie bine plătit, nu știu unde, nu m‐am gândit la ceva anume.”), dar urmează acum un curs de calificare ca îngrijitor de bătrâni (școlarizarea nu a finalizat‐o, decât gimnaziul) și spune că va căuta loc de muncă în acest domeniu, în țară și străinătate.
S.: Femeie, 25 ani, necăsătorită, relevă o situație mai puțin
întâlnită în zonă. A lucrat în străinătate, în Belgia și Germania, dar mai puțin ca muncitor sezonier în agricultură și mai mult ca voluntar,
80
respectiv salariat, în sfera activităților extrașcolare cu copii, respectiv a activităților curente cu copii cu dizabilități. În paralel a urmat în țară cursurile unei facultăți de psihologie, s‐a întors în țară pentru a pregăti și susține examenul de licență. Urmărește ca după asta să plece înapoi în Germania și să‐și reia locul de muncă, dar pe termen lung dorește să se întoarcă în România și să‐și deschidă un ONG, un centru de servicii pe același domeniu. Adaptată, voluntară, deschisă spre formare și dezvoltare profesională și hotărâtă în ceea ce face.
Ca.: Femeie, 24 ani, căsătorită, cu 2 copii mici, familia trăiește din
munca ocazională a soțului, în construcții, în țară, și din alocațiile copiilor. De peste 4 ani nu mai lucrează, înainte a lucrat sezonier în agricultură, respectiv ca menajeră în Germania (4 luni, respectiv 8 luni). A terminat la școală doar 10 clase, nu are nici o calificare, dar vorbește limba germană, acum face cursul de calificare ca îngrijitor de bătrâni și se vede în viitor plecată împreună cu familia în Germania, la muncă.
Sintetic, situațiile surprinse în acest interviu focus‐grup reliefează
problemele tipice care privesc piața muncii, pentru tineri în speță, într‐o zonă rurală foarte deficitară în locuri de muncă, unde aproape nici un tânăr nu are loc de muncă, trăiesc din munci ocazionale „la negru”, există o tradiție locală recentă a plecatului la munci îndeobște necalificate și sezoniere în Germania și unde, cei mai mulți dintre ei, se gândesc pe viitor la plecatul în Germania. Situațiile surprinse relevă de asemenea persistența mentalității tradiționale rurale a părinților și bunicilor și în cazul tinerilor: orizontul redus în înțelegerea și planificarea propriei vieți și așteptarea pasivă („...poate mi‐oi găsi... poate cândva va fi mai bine...”), încredere redusă în a depăși modul de viață bazat pe agricultura de subzistență, pe muncile ocazionale „la negru”, iar mai nou pe munca sezonieră necalificată în străinătate, lipsa acțiunii hotărâte și organizate în pregătirea pentru piața muncii și accesarea ei.
Coroborat, cele trei interviuri focus‐grup surprind trei categorii de
populaţie vulnerabilă pe piaţa muncii dintre cele mai problematice, care comportă dificultăţi şi limitări complexe în planul angajabilităţii şi incluziunii sociale şi astfel analiza lor are relevanţă indirectă şi în
81
înţelegerea altor categorii de persoane vulnerabile. În fiecare dintre cele trei focus‐grupuri persoanele care au participat la interviul de grup se cunoşteau între ele şi aveau o perioadă de timp semnificativă de relaţii interpersonale, astfel dinamica focus‐grupurilor a avut o fluenţă naturală de prezentare a unor poziţii personale relativ consolidate, ceea ce motivează prezentarea narativă individuală a interviurilor.
II.2. Perspectiva angajatorilor, proprietari și manageri Între actanții implicați în procesul de ocupare pe piața muncii și
incluziunea socială a persoanelor din categorii de populație vulnerabile, angajatorii, alături de persoanele vulnerabile ele însele, reprezintă actantul cel mai important. Spre deosebire de cazurile ce privesc persoanele care nu aparțin categoriilor vulnerabile, în accesarea pieței muncii, în cazul persoanelor vulnerabile angajatorii au de luat decizii nu doar în funcție de calificare și experiența în muncă, criterii eminamente economice, legate de profit, ci și în funcție de rațiuni umanitare, comunitare, spirituale. În acest context contează deschiderea umană și răbdarea de solidaritate angajatorului și sensibilitatea la alte valori decât cele strict legate de eficiență și profit.
Proprietar și manager, bărbat, cca. 50 ani, Regiunea NV,
Cluj‐Napoca, companie de panificație, peste 200 angajați (Dvs., per ansamblu cum apreciați situația actuală a pieței muncii
din perspectiva angajatorului, cu referire la persoanele vulnerabile?) „Piața muncii... nu cred că este un mediu în care persoanele vulnerabile să‐și găsească un loc de muncă. Aș vrea să spun că, în general, piața muncii este o piață vulnerabilă, ca aspect general, și este și mai vulnerabilă pentru cei cu probleme. Fie handicap fizic, fie de altă natură. În altă ordine de idei, învățământul pentru oameni cu dizabilități este anacronic față de piața muncii. Piața muncii s‐a dezvoltat într‐o direcție, învățământul în general nu a urmat și nu a sesizat nevoia de pregătire în direcția în care s‐a dezvoltat piața muncii.”
(Cât de deschiși sunt în opinia dvs. angajatorii pentru a angaja în muncă persoane cu dizabilități, persoane de etnie rromă, femei singure
82
cu copii, tineri proveniți din sistemul de protecția copilului..?) „Există o reticență generală (a angajatorilor – n.n.), ca să zic așa, datorită dizabilităților, datorită mediului social din care provin aceste persoane, în general angajatorii doresc să aibă performanță și implicit se feresc să facă angajări pentru persoanele respective. Persoanele respective, mai marginalizate, în special cele de etnie rromă, au practicat un stil de viață care nu își găsește corespondentul în piața muncii. Cine, care angajatori pot oferi posturi, sarcini de serviciu pe care să le ducă la bun sfârșit...? Foarte puține locuri de muncă ce nu presupun așa de multă responsabilitate... de la îngrijitor, măturător de stradă, paznic și cam atât.”
(În opinia dvs. în ce fel actualul context socio‐economic, cultural, încurajează sau descurajează accesul la locuri de muncă pentru persoane vulnerabile?) „În societatea noastră e încetățenită ideea că persoanele respective nu pot să facă orice, nu corespund unor locuri de muncă în care se cere calitate, acuratețe, disciplină... Societatea are meteahna ei, generală zic eu, că nu pornește de la ideea că și persoanele respective au oarecum aceeași construcție ca restul și ar trebui îndrumate, ajutate pornind dintr‐o fază anterioară momentului angajării. Ar trebui să creștem oamenii respectivi, sistemul de învățământ, societatea, ar trebui să crească oamenii aceștia pentru ca, la sfârșitul educației lor, chiar dacă va fi doar la nivel primar, sau gimnazial, sau mediu, să poată fi încadrați în piața muncii. Unui om care a trăit un stil de viață necorespondent cu piața muncii până la 20 de ani, e greu să‐i oferi, să‐i ceri să trăiască, să facă ceva care nu s‐a regăsit în stilul lui de viață până acum, este foarte greu. Eu cred că implicarea trebuie să fie în educația lui începând cu primii ani de școală, încât la 18 ani să aibă o pregătire, cum o fi ea, ca să poată fi încadrat ca oricare altă persoană. Societatea noastră uită de valorile perene, creștine, uită că în societatea noastră tot timpul vor fi oameni de condiție mai modestă, pe care nu trebuie să îi marginalizăm, Dumnezeu ne‐a creat pe toți egali...(...)”
(...care sunt factorii care, din perspectiva dvs., a angajatorului, limitează sau descurajează accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii vulnerabile?) „În primul rând ne lovim de educația lor și de puțina lor predispoziție să facă un lucru bun. în calitate de angajator, eu cer, orice companie privată, sau de stat, cer performanță, ori dacă omul
83
acesta nu are clădită în el ideea de performanță, ideea de lucru bine făcut, dacă nu a practicat în viața lui anterioară angajării nimic în sensul acesta, nu poți să îl angajezi și peste două zile să ai pretenții de la el... nu poți. Apoi, sunt oameni care realmente nu vor, nu vor să muncească, cu regret o spun, nu vor să muncească. În companie avem câteva persoane de genul acesta care au venit la lucru și pur și simplu au pretenția să fie remunerați pentru pierdere de vreme. Apoi... ideea aceasta încetățenită și în mintea noastră, a angajatorilor, că există o categorie de oameni care nu vor să muncească, care preferă să o ia pe scurtătură, să câștige într‐un alt fel... oameni care ar putea muncii, nu să fure, nu să escrocheze... Este greu de exemplu... este greu să ai încredere într‐un om care a fost închis pentru jaf sau pentru furt. Am avut experiența aceasta și am regretat‐o, am întins mâna unor oameni nevoiași, dar oamenii aceștia trag în jos orice angajator. Performanţele lor în muncă, apoi locul de muncă unde îl pui pe omul acela este un loc de muncă cu incertitudine. Am ales să luăm totul de la început, dar e ceva în ei care nu se poate schimba de azi pe mâine, sunt lucruri pe care după părerea mea nu le poate schimba decât D‐zeu, și apoi dacă schimbarea aceasta vine din interior, omul cu adevărat se poate schimba, D‐zeu face schimbarea aceea lăuntrică de care vorbește Scriptura...”
(...ați angajat în ultimii doi ani persoane din categorii de populație vulnerabilă, și dacă da, din ce categorie?) „Da, vulnerabile cam 11, în ultimii 2 ani am angajat persoane cu dizabilități fizice, avem 5 persoane cu dizabilități fizice mai accentuate, am angajat 2 persoane surdo‐mute și am angajat acum o tânără la 18 ani cu probleme neuropsihice. Această persoană face crize când nu te aștepți, are un complex de inferioritate și când acesta este foarte accentuat începe să se înece, nu poate să respire, să se zgârie pe față, să își dea palme, dar își revine imediat, în 15 minute, dacă este cineva în preajma ei să o consoleze, să o calmeze. Deocamdată asta este situația, o ținem, pentru că am văzut în ea în momentele de luciditate și acalmie, am văzut dorința de a munci, de a fi folositoare și am răspuns oarecum acestei dorințe. În timp o să se amelioreze situația.”
(Care sunt cele mai importante probleme sau dificultăți pe care le întâmpinați în ceea ce privește angajarea în muncă a acestor persoane?) „Problema siguranței din punct de vedere al continuității muncii, inclusiv prezența la serviciu, avem 2 cazuri din cele 5 (cu dizabilități fizice – n.n.) la
84
care nu știm dacă astăzi dimineață la ora 6 când ar fi trebuit să intre în schimbul de dimineață, persoanele respective vor fi sau nu la serviciu. Apoi, pe parcursul zilei au, așa, o înclinare înspre a pierde vremea, de a uita de sarcinile concrete de serviciu. Și nu în ultimul rând, atmosfera la locul de muncă este de multe ori alterată de prezența lor și de felul lor de a relaționa cu colegii.”
(...în cel fel politicile publice și reglementările care țin de Codul Muncii și alte legi și facilități în domeniu încurajează sau descurajează angajatorii să ofere locuri de muncă persoanelor din categorii vulnerabile?) „Părerea mea este că încurajează angajarea persoanelor cu dizabilități... legislația actuală încurajează. În ce măsură... nu aș putea să mă exprim concret, dar încurajează... există facilități la calcularea impozitului și a viramentelor către stat... Problema este că toate măsurile acestea (măsuri legislative, facilități fiscale – n.n.) vin oarecum ca și ceva din exterior, care ar vrea să modeleze în interior, repet ce am spus adineaori, rezolvarea problemelor (la persoanele cu vulnerabilități – n.n.) trebuie să vină din interior, la unele persoane din aceste categorii, nu la toate. Pentru că, la persoanele cu handicap fizic, e un handicap fizic, restul, funcțiile mintale sunt la locul lor. Persoanele acestea au inconveniențe vizavi de unele munci și trebuie să găsești o muncă adaptată la dizabilitatea respectivă. Pe când la persoanele cu probleme neuropsihice sau emoționale, aici, schimbarea trebuie să vină din interior. (Pentru asta – n.n.) ...oamenii trebuie să se simtă iubiți, să se simtă cu cineva aproape, au nevoie de semnificație, e în toți oamenii, așa ne‐a creat D‐zeu. cu nevoia aceasta de semnificație, au nevoia de a fi importanți pentru cineva... Ori dacă condițiile acestea nu au existat în mediul în care au trăit ani de zile, cred că aceasta ar fi rezolvarea cea mai potrivită pentru persoanele respective, un cadru în care se simte iubirea și afecțiunea celorlalți”.
(La dvs. în firmă ați facilitat asemenea posturi, asemenea locuri de muncă, potrivite pentru persoanele cu dizabilități, de exemplu?) „Da, pentru persoanele cu dizabilități, fie ca sunt fizice sau psihice. Sunt locuri de muncă unde nu există procese automate, unde nu există mașini în mișcare, noi am angajat persoanele respective fie în birou, la facturare... condiția generală îi permite să lucreze pe computer. Apoi, persoanele cu alte probleme, le‐am angajat la secția ambalare și desfacere.”
85
(Care sunt, în opinia dvs., factorii care încurajează angajatorii să angajeze pe piața muncii persoane din categorii de populație vulnerabilă?) „Să știți că noi nu am privit spre avantaje materiale, avantaje pentru angajator, cred că orice angajator are obligația morală să facă lucrul acesta, eu așa privesc lucrurile și din perspectiva aceasta am angajat persoane vulnerabile în firmă, e o datorie morală. Dumnezeu a spus că niciodată din țară nu o să lipsească săracul, văduva și orfanul și cred că aceasta ar trebui să fie motivația oricărui angajator, să angajeze persoane care sunt defavorizate.” (...) „Da, există facilități la calcularea impozitului și a viramentelor către stat, dar ele nu sunt determinante pentru noi, pentru compania noastră. Ca angajator, atitudinea pe care o are angajatorul față de mediul social defavorizat e în funcție de ceea ce a clădit în viață și de educația spirituală pe care o are, adică mă uit la acela care nu poate și nu are din diferite motive și consider ca D‐zeu l‐a pus lângă mine pentru a avea grijă de el.”
(...ce ar fi dezirabil să se facă și ce s‐ar putea să se facă în planul climatului socio‐economic, al politicilor publice, în plan legislativ pentru a crește accesul pe piața muncii pentru persoanele din categorii vulnerabile?) „Cred că la capitolul acesta... training‐uri cu managerii de companie, cu inspectorii de resurse umane, în care ei să fie sensibilizați la nevoile altora, să poată pune împreună nevoi pe care le au și ei în calitate de angajatori și nevoi pe care ar fi frumos să le împlinească și în alții. Apoi, la nivel legislativ, statul român să creeze un climat mai favorabil, predictibil, în așa fel încât un angajator care ar dori, de exemplu, să creeze o companie sau secție în companie, unde să lucreze doar cu oameni defavorizați pe piața muncii, să o poată face. Nu sunt un nostalgic al vremurilor trecute, dar regimul trecut a avut întreprinderi întregi în care lucrau doar persoane cu dizabilități sau persoane marginalizate.”(...) „S‐ar putea face un cadru legislativ favorabil, încât investitorul să știe că peste 5 sau peste 10 ani are un folos şi el din investiția pe care a făcut‐o pentru posturi, locuri de muncă pentru persoane vulnerabile, pentru că investiția asta comportă niște riscuri. Predictibilitatea în lege vizavi de aspectul acesta nimeni nu are curajul să o facă!”
(Dvs. cum apreciați persoanele din categorii de populație vulnerabilă, în ce privește angajarea pe locuri de muncă, sunt discriminate în regiunea în care dvs. sunteți și aveți firma?) „Sunt, sunt, în
86
toată lumea sunt discriminate. Am umblat în Europa, în America, peste tot și am văzut că persoanele acestea sunt defavorizate și sunt marginalizate. Nu le vor angajatorii, le evită în companie, nu sunt doriți. Problema aceasta este una din interiorul nostru, ține de sufletul nostru, de felul în care am crescut, de ce valori creștine avem, sau dacă avem... Modelul în relația cu persoanele defavorizate îl luăm din Scriptură, mă uit la domnul Iisus cum s‐a relaționat el. (...) Nu pot să fiu împlinit atunci când cineva de lângă mine suferă.”
(Ce ar fi dezirabil și ce ar fi posibil să se facă, în plan național sau regional, pentru a îmbunătăți accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabile?) „Fără implicarea tuturor factorilor responsabili în societate, adică administrație națională, locală, biserici, companii, nu cred că se poate face prea mult. Dacă exista o voința comună, nu neapărat politică, voința comună în administrațiile locale, spre exemplu în orașul nostru, dacă există o inițiativă a tuturor factorilor implicați se poate face, altfel nu.” (...) „Cred că e nevoie de infrastructura pe plan național, creată de către stat, infrastructura de capacități de producție. Apoi de oameni care să se ocupe direct și specializat de educarea și formarea acestor persoane defavorizate în vederea ocupării unui loc de muncă, ulterior. Adică e o nișă... pe care prea puțini doresc să o exploateze, dar care aduce împlinire.”
(Cum vedeți perspectiva evoluției pieței muncii pentru persoanele din categorii vulnerabile?) „Nu cred că va fi o evoluție spectaculoasă, o evoluție bună, atât timp cât oamenii își doresc un câștig imediat, nu cred că vor fi oameni dispuși să se implice în proiecte mari, în acest sens, fără ca administrația națională și locală să se implice mai întâi. Dacă nu constituie o prioritate pentru nimeni, persoanele defavorizate, nu cred că va fi o dezvoltare a pieței muncii pentru aceste persoane. Nu cred că se poate face ceva fără o motivație interioară dincolo de câștigul material la ora aceasta. Dacă ar fi o motivație interioară care să nu aibă în vedere câștigul material sigur oamenii aceștia și‐ar găsi un loc de muncă.” (...) „Lucrurile trebuie schimbate în mentalitatea noastră, a celor care nu facem parte din categoria acestor persoane defavorizate, doar atunci își vor găsi și aceste persoane locul. Până când nu își găsesc loc în inima noastră oamenii aceștia nu o să aibă un loc de muncă sigur.”
87
Analiză: Acest proprietar și manager la o companie cu peste 200 angajați,
care a pornit de la o mică afacere de familie, este o persoană religios activă, creștin practicant. În virtutea valorilor pe care le‐a asimilat și le practică în cultul creștin căruia îi aparține, are o deschidere de tipul „ajutorării aproapelui” și a filantropiei creștine, cu specific de implicare socială proprie cultelor creștine apusene.
Are o bună experiență personală, ca angajator, în relația cu persoane vulnerabile pe piața muncii, doar în ultimii 2 ani a angajat 8 persoane cu dizabilități somatice și psihice, cărora chiar le‐a creat, le‐a găsit, le‐a adaptat locuri de muncă în care să poată lucra conform dizabilităților lor şi faţă de care manifestă multă înţelegere şi răbdare. Înțelege bine, în perspectiva moralei și spiritualității pe care o trăiește, nevoile de ansamblu ale acestor persoane, în speță nevoile de acceptare, de încurajare și suport, le înțelege, le acceptă și le susține inclusiv în raport cu handicapul educațional și de stil de viață pe care l‐au moștenit/dobândit în viață. Vede abordarea și soluția acestor probleme într‐o perspectivă largă, ce trimite spre istoria personală, spre educația acestor persoane și dobândirea unei mentalități și deschideri adecvate spre piața muncii, încă prin educația școlară timpurie, și, apoi, în nevoia de a fi disponibile social forme de pregătire și calificare profesională dedicate, adaptate.
Înțelege la modul structurat și nevoile angajatorilor și criteriile funcție de care angajează/refuză să angajeze persoane din categorii vulnerabile, de la cele care vizează performanța în muncă pe care orice angajator o dorește, la cele care privesc discriminarea, prejudecățile și stereotipurile de raportare la aceste persoane, apoi limitările și dificultățile pe care climatul socio‐economic și cadrul legislativ și reglementativ le fixează.
Dincolo de soluțiile personale, ale lui, în ce privește angajarea pe piața muncii a persoanelor din categorii vulnerabile, vede soluții și pentru categoria angajatorilor în ansamblu, aici insistând pe nevoia de educare socială a angajatorilor, nevoia de training‐uri specializate în care să fie informați și sensibilizați în ce privește situația și nevoile persoanelor vulnerabile. Înțelege și consideră că în eșecul ocupării pe piața muncii și a incluziunii sociale concură nu doar limitările și disfuncțiile persoanelor
88
vulnerabile ci și atitudinea și acțiunea deficitară sau nepotrivită a angajatorilor.
Vede căi de acțiune, la nivel local și național, aici punând accentul pe ideea de concertare a eforturilor actanților implicați, într‐un context de viziune și perspectivă unitară și coerentă, dar manifestă scepticism în ce privește posibilitatea de îmbunătățire a situației actuale.
Cazul analizat aici poate fi văzut ca un model pozitiv de angajator, în ce privește angajarea în muncă a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă.
Director, manager, bărbat, cca. 50 ani, Regiunea SV, Craiova,
companie de construcții, peste 400 de angajați: (Cum apreciați dumneavoastră situația actuală a pieței muncii cu
privire la persoanele din categoriile de populație vulnerabile? Practic cât de deschiși sunt angajatorii pentru a angaja în muncă asemenea persoane?) „Dacă ne referim la companiile care caută să recruteze forță de muncă în domeniul construcțiilor care este și domeniul nostru, totdeauna selecția se face pe bază de calificare și experiență, noi asta căutăm, profesioniști, dar nu înseamnă că și forța de muncă ce nu este calificată nu are acces în cadrul companiei noastre, are, dar în special noi selectăm persoane calificate, zidari, fierari, dulgheri, sudori, electricieni etc., apoi, cu studii superioare, același lucru căutăm să selectam, persoane bine pregătite... Piața muncii suferă foarte mult pe domeniul ăsta datorită faptului că învățământul... nu mai sunt școlile care scoteau profesioniști, școlile profesionale... pentru industrie, pentru construcții, pentru agricultură ...”
(Da, revenind la întrebare, angajatorii din zona dumneavoastră cât de deschiși sunt să angajeze persoane vulnerabile, persoane cu dizabilități, cum v‐am spus..., rromi...). „Cu dizabilități în construcții mai puțin, ai nevoie de forță de muncă fizică... dacă are dizabilități, n‐are o mână, n‐are nu știu ce, eviți ca să îl angajezi... Cu rromii, avem angajați rromi, deci nu ținem cont că sunt rromi, că sunt români, că sunt unguri, că sunt ce‐or fi ei. Într‐adevăr că mai creează ei probleme, unii, creează probleme și te cam ferești de așa ceva, să‐i bagi într‐un colectiv, ca e suficient ca unul...” (Ați avut experiențe negative?) „Domnule am avut, să știți, oamenii ăștia sunt cu ochii după furat, el dacă nu pleacă acasă cu o
89
mană de... nu știu ce... de cuie sau fiare băgate pe undeva, pitulate, nu se simte bine, dar, na, nu poți să faci o regulă știi, sunt și oameni buni sunt și oameni răi.”(...) „Dar să știți, categoria rromilor este o categorie destul de mică la noi, dacă dau un anunț la ziar că angajez 20 de muncitori în construcții, fierari de exemplu, îmi vin 1‐ 2 de etnie rromă, fierari din zona Olteniei, aici nu găsești așa ceva.”
(Dumneavoastră ați angajat în ultimii 2 ani persoane din categorii de populație vulnerabilă și dacă da, din ce categorie și aproximativ câte persoane?). „...am angajat să știți, la nivelul companiei noastre, sunt vreo 400‐500 de angajați, cred că undeva la 5% din totalul angajaților sunt din aceste categorii... Persoane de etnie rromă, am avut și copii de la casa..., într‐adevăr persoane cu handicap nu am luat, și cu alte probleme... de exemplu el este dintr‐o comună limitrofa Craiovei, se lovește de problema navetei și ne zice, „domnule ai și cazare pentru mine?”, „nu am de unde să iți dau cazare” „păi eu nu pot sa fac naveta”, „bun ce sa iți fac, nu pot să te ajut”.”
(Care sunt cele mai importante probleme sau dificultăți, dezavan‐taje, în legătură cu angajarea în muncă a acestor persoane?) „Nu au pregătirea necesară, poate nu au condiții de locuit în oraș ...am avut 2‐3 cazuri, era unul, un băiat din ăsta care venise de la casa copilului, mi l‐a recomandat cineva și am zis hai să îl ajutăm, l‐am ajutat, avea și o doză, așa, de prostie în capul lui, și, eu nu știam, când pleca de la serviciu se ducea și stătea pe la gară cu copiii ăia, copiii străzii... El încerca să își țină serviciul, dar la un moment dat nu a mai putut să, știți, a lucrat ce a lucrat și după aia nu a mai putut să mai... și nici nu poți să îl ții, pentru că unul din ăsta, pe care îl tolerezi o dată de 2 ori de 9 ori, strică colectivul, îi strică pe ceilalți, vin și‐ți zic „dom’le, da pe ăla îl ți de pe mine, de pe munca mea... mie îmi impui să muncesc, să fac producție, să mă țin de program, să vin sâmbăta dacă ai nevoie, iar el...”
(În ce fel politicile publice și reglementările ce țin de codul muncii și de facilitățile economice acordate de stat, încurajează sau descurajează acceptarea de către angajatori a acestor categorii de persoane?) „Da cred că... din câte cunosc au mai apărut așa, nu știu, legi, reglementari în domeniul legislației muncii că dacă angajezi persoane dintr‐o anumită categorie statul iți oferă nu știu ce reduceri de impozite... ai ceva facilități la plata de impozite, din cate știu era vorba inclusiv de cei care terminau
90
studiile superioare, și angajezi 2 din cei care au absolvit anul ăsta, și nu știu ce iți face Statul, nu știu exact cam ce...”
(Ce ar fi dezirabil să se facă și ce s‐ar putea face în planul politicilor publice și în plan legislativ pentru a crește accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?) „...statul nu se implică cu prea multe pentru această categorie de oameni... în primul rând ar trebui să se înființeze, să se reînființeze școlile profesionale, școlile care înainte erau școli pentru persoane cu dizabilități și îi pregăteau, îi făceau calificări pe micile meserii, mici meșteșugării... apoi, să creeze niște cursuri de calificare, de policalificare pentru această categorie de oameni, cum sunt țiganii, că s‐ar putea să fie fierari, vă spuneam mai devreme...”
(Dumneavoastră cum apreciați, aceste persoane sunt discriminate sau nu sunt discriminate, pe piața muncii, aici în regiunea dumneavoastră, în Craiova?) „Nu sunt discriminate să știți, nu, din câte cunosc eu nu, nu ne ferim ca să‐i avem în rândul nostru, problema este că ei sunt slab pregătiți ...Nu prea cred că în viitorul apropiat ar putea să se schimbe ceva cu acești oameni... nu au fost pregătiți ca să facă o anumită muncă... Și să știți că și educația lor, comportamentul în societate, să zic așa, lasă de dorit. Apoi, mulți dintre ei nici nu știu să scrie, nu poți să îl folosești pe omul ăla, să zici că îl pui la un curs de calificare, să își ia niște notițe, apoi îi dau să citească un desen... Deci nu au pregătire și vă spun, la rromi e grav, rromii sunt cei mai slab pregătiți școlar... Deci v‐am zis, am avut 2 de la Casa de copii, unul dintre ei s‐a pierdut pentru că el neavând unde să locuiască a intrat în anturajul altora și s‐a pierdut ca om. (...) Să știți că noi mai puțin ne gândim la această categorie de oameni, sincer vă spun, noi trebuie să facem o lucrare, ai niște bani pe care tu trebuie să îi cheltui, într‐o anumită perioadă de timp, nu poți dacă tu nu ai o forță bine pregătită, nu poți să zici dom’le, hai că angajez niște oameni de dragul de ai angaja, de a‐i integra, nu te mai gândești la ei, tu te gândești doar la problema ta pe care o ai acolo și tu vrei să iți termini lucrarea. Deci angajatorul sau o companie mai puțin îi interesează pe ei că ăla este dintr‐o categorie defavorizată sau ăla nu știu ce… pe ei îi interesează ca omul ăla să fie pregătit, să muncească, să poți să îți atingi targetul tău zilnic. (...). Dacă statul ar încuraja și să înființeze școala aia profesională care era odată, școlile alea de mici, meseriași, pentru ăia cu handicap, nu știu, să facă și ei ceva, să nu stea cu mâna întinsă la Stat...
91
(...) ...forța de muncă pe care o vad eu în viitor este din ce în ce mai prost calificată, generațiile care vin din urmă nu sunt formate în spiritul muncii...”
(Mi‐ați spus că în regiunea dumneavoastră persoanele vulnerabile nu sunt discriminate ...) „Da, să știți că nu sunt, nu sunt, pentru că dacă mie îmi vine la angajare, că e țigan, că e român și mie îmi spune „Da dom’le eu știu să lucrez, am lucrat” îl întreb pe unde ce a făcut, ce a dres, îl iau pe ăla, nu contează ca e de etnie rromă, ...sau să știți că vin și oameni care spun „nu am lucrat, dar vreau să lucrez, dați‐mi o șansă, credeți‐mă că vreau să muncesc, puneți‐mă la orice, încercați‐mă ”, „îi iau dom’le pe oamenii ăia, indiferent că este el ce‐o fi, din ce categorie socială este.” (...) Zona Olteniei este o zonă săracă, cu foarte mulți țigani, sunt foarte mulți, cred că e al doilea oraș din țară sau poate chiar primul cu această populație... ei aveau probleme și înainte pe vremea comuniștilor, aveau probleme cu locurile de muncă, dar acum când munca e din ce în ce mai puțină...”
Analiză: Acest manager conduce o companie cu peste 400 angajați, care
activează într‐un domeniu (construcții) ce este în mod natural puțin potrivit și deschis unor categorii vulnerabile precum persoanele cu dizabilități, femeile, singure cu copii în speță, dar deschis bărbaților rromi și tinerilor ce părăsesc sistemul instituțional de protecția copilului. Scoate în evidența rațiunile legate de eficiență și profit care ghidează angajarea în muncă a candidaților, cu deosebire în companiile care lucrează în regimul de antreprenoriat, de preluare a unor lucrări în termeni financiari și de timp strict definiți.
A avut experiențe negative în ceea ce privește angajarea în muncă a rromilor, scoate în evidență aspecte legate de atitudini și comporta‐mente deficitare legate de disciplină, de integrarea în echipa de muncă, de furturi... Este deschis și a avut experiențe directe în ceea privește oferirea de locuri de muncă pentru tinerii care părăsesc sistemul instituțional de protecția copilului, față de care are sensibilitate și în raport cu care a avut și succese și eșecuri în oferirea de locuri de munca.
În ce privește sporirea șanselor de ocupare pe piața muncii pentru persoanele din categorii vulnerabile, reclamă lipsa școlilor profesionale
92
adaptate nevoilor și posibilităților acestor persoane. Consideră că rromii nu sunt discriminați pe piața muncii, dar că ei se autodiscriminează, se automarginalizează, se autolimitează în accesarea locurilor de muncă.
Cazul analizat aici reliefează situația angajatorilor mai puternic fixați pe eficiență și profit, care încearcă să ofere șanse de acces la locuri de muncă tuturor, dar atitudinea sa este marcată de experiențe negative cu persoane din unele categorii vulnerabile și de unele judecăți tipice. Reliefează şi cunoaşterea oarecum deficitară a facilităţilor oferite de stat la angajarea în muncă a acestor persoane.
Manager, femeie, cca. 40 ani, Regiunea NE, zona rural‐turistică,
firma mica de comerț și servicii, sub 50 angajați (Cum apreciați dumneavoastră situația actuală a pieței muncii din
regiunea în care se află compania cu privire la locurile de muncă pentru persoanele din categorii de populație vulnerabile?) „...piața muncii nu acceptă în realitate populația vulnerabilă, pentru că sunt probleme cu educația, lumea este obișnuită în localitatea noastră să fie mai mult casnică și le este mult mai ușor ca să trăiască din alte venituri decât să aibă serviciu... (...) În ce privește educația la persoanele vulnerabile, foarte multe dintre ele renunță la scoală, persoanele cu dizabilități sunt tratate în instituția școlară mai diferit și normal că preferă să renunțe. Persoanele de etnie romă nu au posibilități materiale, preferă să facă orice altceva decât să își piardă timpul pe la școli, zic ele.... Femeile, fetele, cel puțin în ultima perioadă, preferă să se mărite și sa stea acasă sau să își găsească altceva de ...Nu doar cele de etnie rromă, care la noi sunt puțini. Și plus de asta mama îl încurajează pe copil „lasă nu te mai duce la școală, ce să faci la școală, să rupi papucii degeaba... stai acasă că avem animale în gospodărie”, inclusiv în clasă cu fiul meu un caz, un copil care vine foarte rar la școală. „
(Cât de deschiși sunt angajatorii pentru a angaja în muncă asemenea persoane cum ar fi persoane cu dizabilități, persoane de etnie romă, femei, tineri proveniți din sistemul de asistență și protecție a copiilor, persoane care au obligații de întreținere a unui membru de familie cu afecțiuni cronice?) „Angajatorii… angajatorii ar fi deschiși spre a angaja persoane din orice categorie, dar în ceea ce le privește pe persoanele cu dizabilități, din punctul meu de vedere acestea sunt destul
93
de încurajate de stat, preferă să… aștepte să vină pensia. Apoi, modul de gândire este înapoiat, persoane de etnie întotdeauna încearcă să facă ceva spre rău, sa fure, deci le lipsește seriozitatea. Femeile, marea majoritate nu vor să lucreze pentru că este mult mai bine să fie întreținute, plus de asta, lipsa de educație și de calificare, neavând cursuri nu ai cum să o angajezi în nici un domeniu, au maxim, pot să zic, 8 clase, mai puține sunt cu liceul. În ceea ce privește tinerii proveniți din sistemul de asistență și protecție a copilului în localitatea noastră, din ce știu eu nu sunt cazuri. Iar persoanele care au obligații de întreținere a unui membru de familie, beneficiază de salariu de însoțitor sau în cazul în care au un membru care nu… așa... preferă să profite de pensia persoanei respective.”
(Ziceați de persoanele cu dizabilități că sunt încurajați de stat. În ce sens sunt încurajați de stat?) „Dându‐le pensie și atât, pentru că acordându‐le un venit pe lună este încurajat să privească așa, cu dezinteres …(...) Iar la noi cel puțin, persoanele cu dizabilități sunt persoane în vârstă, pe care oricum piața muncii nu le mai acceptă în nici un fel.”
(Dvs. și firma pe care o reprezentați ați angajat în ultimii doi ani persoane din categorii de populație vulnerabile? Din ce categorie și câte persoane aproximativ?). „Da, în ultimii doi ani da, am angajat cred că 5... ca și categorie sunt femei. Și, eu sunt deschisă la persoanele astea, dar să vedem ce se întâmplă pe viitor... Nu am avut solicitări pentru angajare, că de obicei la noi în localitate trebuie să mergi tu, ca angajator, să cauți, să insiști, nu își doresc extraordinar de mult să ajungă pe un post ca angajat. Fetele de la magazin au ambele 12 clase și atât, iar pentru coafor una a absolvit niște cursuri de formare prin intermediul AJOFM, iar cealaltă are 43 de ani, este mai pregătită, are câteva cursuri în plus.”
(Care sunt cele mai importante probleme, dificultăți, dezavantaje pe care le‐ați întâmpinat în angajarea în muncă a acestor categorii de persoane?) „Deci... foarte multe acte pentru angajare... și lipsa de pregătire a lor, de exemplu pe fata pe care am luat‐o după liceu, din șomaj, nu am beneficiat de nici o… se vehicula la un moment dat că în momentul în care angajezi un copil care a terminat liceul, beneficiezi de nu știu ce reducere, nu am beneficiat de absolut nimic. Apoi lipsa totală de experiență în muncă, și dezinteres total, neseriozitate... democrație prost
94
înțeleasă... una din fetele de la coafor, care a și plecat, efectiv nu vroia să învețe absolut nimic, pe lângă faptul că nu știa nimic, decât puținul de la cursul acela scurt de trei luni... și avea foarte multe reclamații de la clienți... le‐am dat acces la internet, le plătesc acces la internet, să se documenteze pe meserie... bineînțeles că internetul întotdeauna funcționează pe facebook, pe siturile de cumpărături... hainele, papucii...”. (...) „...statul nu facilitează mai nimic sau cel puțin nu am beneficiat eu, firma noastră nu a beneficiat de nici o facilitate din partea statului... (...) „...în momentul în care deschizi un restaurant automat ai nevoie de femei... sunt atâtea femei casnice și sunt foarte încurajate și de stat... se bazează pe alocația copiilor, să facă doi, trei copii să trăiască din alocația lor...”
Analiză: Manager de companie mică, de prestări servicii, într‐o zonă
rural‐turistică, deschisă spre persoanele din categorii vulnerabile, cu deosebire pentru angajarea în munca a femeilor, tinere absolvente de învățământ liceal dar şi femei mature casnice.
Scoate în evidenţă mentalităţi şi habitudini ale populaţiei din mediul rural, în ceea ce privește traiul cotidian şi angajarea în muncă, în mod deosebit renunţarea la continuarea şcolarizării după gimnaziu şi munca apoi în gospodăria agricolă de subzistenţă, respectiv orientarea tinerelor femei spre a se mărita, a face copii şi a trăi întreţinute de soţ şi din alocaţia de stat primită pentru copii.
Insistă pe ceea ce numeşte dezinteres pentru loc de muncă, arată că a angajat în muncă 5 femei, dar că nu au venit ele să solicite loc de muncă ci a trebuit ca angajatorul să le caute şi să insiste pentru angajare. Acest dezinteres îl vede legat de mentalităţile şi habitudinile enunţate mai sus, dar şi de faptul că persoanele din categorii de populaţie dezavantajată ar fi încurajate de stat să aştepte pensia sau alte beneficii sociale şi să fie astfel puţin motivate de obţinerea unui loc de muncă salarizat.
Argumentează că angajatorii ar fi deschişi şi spre angajarea în muncă a persoanelor din categorii vulnerabile, dar că statul nu facilitează şi nu încurajează cu nimic, că nu au beneficiat de nici o facilitate fiscală la angajarea tinerelor absolvente de liceu.
95
Cazul analizat reliefează situaţia angajatorilor din mediul rural‐turistic, care se confruntă cu situaţii ce ţin de şcolarizarea şi calificarea deficitară, cu mentalitatea şi habitudinile tradiţionale ce privesc traiul în gospodăria agricolă de subzistenţă şi cu statutul de femeie casnică dar şi cu motivarea redusă în a obţine loc de muncă pe fondul obţinerii de beneficii financiare de la stat, cu neobţinerea de către organizatori a facilităţilor fiscale de la stat în situaţia angajării în muncă a tinerilor absolvenţi.
Director general, bărbat, cca. 40 ani, Regiunea SE, companie de
întreținere și amenajări spații publice a Consiliului local dintr‐un oraș mic (...cum apreciaţi situaţia actuală a pieţei muncii din regiunea în
care se află compania pe care o reprezentaţi cu privire la persoanele din categorii de populaţie vulnerabilă?) „...nu foarte orientată spre aceste categorii de persoane, datorită faptului că în primul rând companiile nu au un beneficiu din incluziunea socială a acestor persoane, ele fiind în principal orientate... deci cred că ar trebui ca aceşti angajatori să aibă un fel de schemă de sprijin de la stat, pe modelul ajutoarelor care le sunt acordate angajatorilor pentru angajarea tinerilor, de exemplu.... logica oricărui agent economic este aceea de orientare spre profit şi, pentru acest lucru, motivaţia lor ca să angajeze o astfel de persoană, care are un risc de excluziune socială, depinde de beneficiul pe care îl au ei ca angajator. De aceea cred că, prin anumite măsuri legislative ar trebui angajatorii cointeresaţi. Din câte ştiu eu, în momentul de faţă nu există o schemă de sprijin pentru angajarea acestor persoane defavorizate, cu risc de excluziune socială. Şi dacă ar exista, eu sunt convins că angajatorii i‐ar da curs, cu siguranţă!” (...) „ La noi în societate, pe considerente etnice, sau de handicap, sau... în nici un caz nu s‐ar refuza la angajare! Contează foarte mult pregătirea profesională, competenţa, ce avantaje îi poate aduce respectivul angajat, indiferent dacă este de etnie rromă sau dacă are un handicap sau dacă are alt risc de excluziune socială... aici e o zonă multi‐etnică sunt şi turci, tătari, persoane de etnie rromă şi toţi... nu există probleme din punctul ăsta de vedere...”
(Care sunt factorii care, din punctul de vedere al angajatorului, limitează sau descurajează accesul pe piaţa muncii a persoanelor din categorii de populaţie vulnerabile?) „Principalul factor este nivelul scăzut
96
al educaţiei şi al calificării și competenţei, în marea majoritate, aceste persoane nu sunt şcolarizate, iar cele care au probleme medicale, de handicap şi aşa mai departe, au anumite competenţe limitate...”
(Dumneavoastră aţi angajat în ultimii doi ani persoane din categorii de populaţie vulnerabile?) „Da, noi derulăm în colaborare cu primăria municipiului Medgidia un program prin care beneficiarii de ajutor minim garantat sunt incluşi în anumite lucrări pe care noi le avem, munca în folosul comunităţii şi dintre aceştia noi am angajat cu contract de muncă 4‐5 persoane... suntem foarte mulţumiţi de modul în care îşi fac treaba... la întreținere drumuri şi întreţinere spaţii verzi... Avem foarte multe solicitări de angajare în muncă, cred că în jur de 100 de cereri de angajare, şi majoritatea sunt persoane care au un risc de excluziune socială, dar din păcate nu am putut... avem un buget ...(...) Dacă ar fi să mai angajăm persoane cu risc de excluziune sociala am fi foarte deschişi la lucrul acesta, urmând ca trierea lor ulterioară să se facă pe parcursul activităţii. Să vedem care vor să muncească cu adevărat şi care nu.”
(Din punctul de vedere al politicilor publice şi facilităţile acordate de stat, care aspecte credeţi că încurajează sau descurajează acceptarea de către angajatori a acestor categorii de persoane?) „Dacă ar exista o schemă de sprijin pentru angajarea acestora de către agenţii economici sunt convins că agenţii economici i‐ar angaja, deci neexistenţa acestei scheme de sprijin este un dezavantaj în momentul de faţă. Al doilea aspect, legat de nivelul educaţiei şi al formării profesionale, tot prin legislaţie și masuri de sprijin, guvernul ar trebui să adopte nişte măsuri pentru școlarizarea și calificarea acestora, ţinând cont de riscul lor de excluziune socială specifică. Deci, aceste două măsuri, de stimulare a școlarizării și formării profesionale a acestor persoane şi apoi de stimulare a agenţilor economici pentru absorbţia lor pe piaţa forţei de muncă. (...) Dar nu prea există, nu prea există... pentru un angajator în momentul de faţă avantaje. Ar fi un avantaj potenţial, anume faptul că la anumite activităţi pe care aceştia le prestează, pe nivelul lor de competenţă mai redusă, sunt convins că ei ar accepta un salariu mai mic. Dar, alte avantaje, dacă angajatorul nu e susținut... pe piaţa forţei de muncă orice angajator ţine cont de mediul concurenţial, de profit, de reducere de costuri, de competenţă profesională, adică de criterii care au mai mult de‐a face cu performanţa decât cu incluziunea socială. (...) Și noi, de
97
criteriul performanţei am ţinut cont când am angajat acele persoane vulnerabile beneficiare de venit minim garantat, am văzut că au anumite competenţe şi pe acest criteriu i‐am angajat, nu pentru că erau nişte persoane care prezentau un risc de excluziune socială.” (...) „... doar în companii multinaţionale mari există şi o componentă socială, un anumit fond anual care este pentru acest tip de activităţi,responsabilitate socială... Poate fi o măsură de exemplu şi obligativitatea agentului economic de a aloca o parte din profit, 1% sau 2%, pentru astfel de activităţi de natură socială sau de incluziune socială.”
(Apreciaţi că aceste persoane sunt discriminate sau nu sunt discriminate pe piața muncii, în regiunea în care se află firma dvs.?) „...n‐aş spune discriminate, aş spune mai degrabă că sunt mai puţin selecţionate decât alte persoane, datorită unor criterii obiective: nivelul de educaţie, competenţele profesionale, abilităţile, aici se face diferenţa la angajare, dar o discriminare strict legată de gradul lor de excluziune socială nu cred că există.”
Analiză: Directorul general la o companie deţinută de Consiliul local
dintr‐un oraş mic, relevă nu doar deschidere spre oferirea de locuri de muncă persoanelor din categorii de populaţie vulnerabilă ci şi o înţelegere a acestei problematici în contextul mai cuprinzător al incluziunii sociale a lor.
Scoate în evidenţă faptul că limitările de fond în accesarea locurilor de muncă de către persoanele din categorii vulnerabile, respectiv acceptarea lor de către angajatori, constau în pregătirea şcolară şi profesională deficitară a acestor persoane şi, respectiv, în ne‐existenţa unei co‐interesări reale în acest sens, a angajatorilor, prin înlesniri fiscale şi de altă natură, din partea statului.
Înţelege şi conturează şi soluţii, în consecinţa acestor conside‐rente, anume argumentează că îmbunătăţirea situaţiei ar putea surveni prin două acţiuni concertate; pe de‐o parte stimularea, cointeresarea persoanelor vulnerabile în direcţia şcolarizării şi formării profesionale, a calificărilor, pe de altă parte stimularea, co‐interesarea angajatorilor, prin măsuri active la nivel de politici publice şi reglementări legislative.
98
Insistă asupra ideii că, în angajarea persoanelor vulnerabile, competenţa şi capacitatea şi dorinţa de muncă sunt criteriul ce contează la angajare şi nu riscul de excluziune socială în sine. Spre deosebire de ceilalţi intervievaţi din categoria angajatorilor, dar şi a furnizorilor de servicii în domeniul ocupării pe piaţa muncii şi a reprezentanţilor instituţiilor din administraţia publică ce au responsabilităţi şi activităţi în domeniu, acest angajator nu relevă aspecte ce ţin de multiplu reclamată complăcere în statutul de asistat social a multor persoane din categorii dezavantajate, în contextul statutului de beneficiar al venitului minim garantat şi a altor prestaţii sociale financiare.
Sintetic, cele patru cazuri de angajatori surprinse în aceste interviuri relevă mai multe tipologii diferite în ce priveşte raportarea la persoanele vulnerabile pe piaţa muncii. Este odată, angajatorul din mediul urban (oraș mare), care, motivat fiind de valori şi practici religioase profund asumate, reconfigurează raţiunile care ţin de eficienţă şi profit în direcţia unei deschideri pro‐active şi eficace spre nevoile şi resursele pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile.
Este apoi angajatorul, din mediul urban (oraș mare), care, având deschidere umană spre persoanele vulnerabile pe piaţa muncii, este puternic condiţionat şi limitat şi de specificul activităţii industriale şi a locurilor de muncă din întreprindere, dar şi de orientarea lui axiologică şi praxiologică, în raportarea la solicitările de angajare în muncă din partea persoanelor vulnerabile.
O altă tipologie este conturată de angajatorul din mediul rural (zonă turistică), ce manifestă deschidere dar se confruntă cu mentalitatea şi habitudinile populaţiei rurale, cu deschiderea deficitară a persoanelor din categorii vulnerabile spre locuri de muncă, pe fondul orientării tradiţionale spre gospodăria agricolă de subzistenţa şi a tradiţiei femeilor în statutul de casnică.
De asemenea o tipologie distinctă e conturată de angajatorul care este manager într‐o companie ce aparţine administraţiei publice locale dintr‐un oraş mic, care înţelege şi abordează situaţia persoanelor vulnerabile pe piaţa muncii în termeni mai consistenţi de corectitudine politică, de preocupare pentru incluziunea socială a acestor persoane, păstrând însă, la angajare, prioritatea criteriului competenţe profesio‐nale, a capacităţii şi motivaţiei pentru muncă.
99
În ansamblu, angajatorii nu consideră că persoanele vulnerabile pe piaţa muncii sunt discriminate de către angajatori, apreciază mai degrabă că aceste persoane au limitări personale în relaţie cu piaţa muncii.
II.3. Perspectiva reprezentanților instituțiilor (publice și private) ce furnizează servicii de ocupare pe piața muncii
și incluziune socială Perspectiva reprezentanților instituțiilor, publice și private, care
furnizează servicii în sfera facilitării ocupării profesionale, prin oferirea de cursuri de calificare‐recalificare, pregătirea pentru o abordare eficace în acțiunea de căutare a locului de muncă, oferirea de informații despre locurile de muncă disponibile și asistarea, eventual, în abordarea efectivă a angajatorilor este una dintre cele importante în explorarea procesului de ocupare și incluziune a persoanelor vulnerabile şi surprinde poziția profesioniștilor în acest domeniu de activități.
Dir. exec. AJOFM, bărbat, cca. 45 ani, Regiunea NV. (Cum apreciați situația actuală a accesului pe piața muncii, în
regiunea în care se află instituția pe care o reprezentați cu, privire la persoanele din categorii vulnerabile?)
„Da, din punct de vedere legislativ există Legea nr.77/2002, care rezolvă o parte din problemele privind sprijinirea revenirii pe piața muncii/ integrării pe piața muncii a oamenilor din categorii de populație vulnerabile. Cum ar fi tinerii absolvenți, persoanele cu dizabilități, persoanele de peste 45 de ani, sau persoanele care mai au 3 ani până la pensie. Dar această lege datează din 2002 și asupra ei nu s‐a mai revenit cu alte acte normative astfel încât să se aducă îmbunătățiri... Din păcate, accesul la acele facilități pe care legea le oferă este destul de mic, în special datorită cuantumului sumelor acordate ca subvenție angajatorilor care angajează persoane din aceste categorii. Dacă sumele oferite angajatorilor pentru angajarea acestor categorii de persoane ar mai
100
crește și interesul angajatorilor, deschiderea lor spre aceste facilități ar fi mai mare.(...)
În ceea ce privește persoanele cu dizabilități mai există prevederi legale modificate în anul 2007, în ceea ce privește accesul, dar din punctul meu de vedere această modificare legislativă este mai proastă decât cea de dinaintea ei, nu conduce la ocuparea persoanelor cu dizabilități. Există probleme aparte în acordarea suportului pentru accesarea pieței muncii pentru persoanele care au probleme medicale și pentru persoanele cu un anumit handicap. În primul rând, nu există reglementat în legislație potențialul de muncă vizavi de fiecare problemă medicală, ce fel de ocupații, de locuri de muncă le sunt adecvate. Persoanele de la ghișeu (furnizorului de servicii de ocupare pe piața muncii – n.n.), persoanele care fac ocupare, nu au cunoștințe medicale... ca să poată ei înșiși determina, fără un nomenclator de specialitate expres realizat, ce posibilitate ca să lucreze au acele persoane, ce meserii și în ce domeniu. (...) Apoi, tot pentru persoane cu probleme de sănătate și/sau cu handicap, prin acele ateliere protejate care au fost și sunt promovate, numărul persoanelor care se angajează este foarte mic, iar angajatorii preferă să plătească la finanțe impozitele și taxele aferente neangajării persoanelor cu dizabilități decât să angajeze persoane cu dizabilități.(...)
Deci în continuare, legislativ vorbind, avem multe reglementări lacunare sau ineficiente sau chiar lipsă de reglementari, și aici vă dau de exemplu categoria… cum ar fi de exemplu situația celor mulți de la Câmpia Turzii în cazul jud. Cluj... (Disponibilizații de la Mechel, fostul Combinat Metalurgic Industria Sârmei, care a fost falimentat... – n.n.) Da, ei pot fi incluși clar într‐o categorie vulnerabilă, deoarece trăiesc într‐o zonă monoindustrială, în care după desființarea combinatului nu mai există nimic. În această situație nu există nici o prevedere legală care să sprijine această categorie de persoane, pe această vulnerabilitate...”
(Cât de amplu, sau cât de limitat este accesul pe piața muncii a categoriilor de persoane cu dizabilități, persoanelor de etnie rromă, anumite categorii de femei, tineri proveniți din sistemul de asistență și protecție a copilului, persoane care au obligații de întreținere a unui membru de familie cu afecțiuni cronice?)
„Da... în toate cazurile, că vorbim de rromi, că vorbim de întreținători de familie, că vorbim de alte categorii, să zicem tineri
101
absolvenți ai unor instituții de învățământ, nu neapărat cei care sunt în școli speciale... totul ține de pregătirea profesională, dacă ea este adecvată și se mulează pe cerințele pieței forței de muncă. De exemplu, în Cluj, există foarte multe locuri de muncă pentru muncitori necalificați. Dar ocuparea ce se realizează este foarte redusă. Mulți... ar fi nivelul salariului în România, de multe ori asistența socială și indemnizația de șomaj sunt apropiate de nivelul salariului minim pe economie, ceea ce nu stimulează intrarea pe piața muncii a unei astfel de persoane. O persoană care lucrează astăzi ajunge să aibă un salariu net de aproape 700 lei, iar ca șomer poate să aibă 400 sau 500 lei, uneori poate chiar 600 lei.
Apoi, din păcate și școlile speciale și alte școli profesionale prin calificările pe care le oferă... nu se acordează suficient cu ce avem astăzi pe piața muncii... Și nici oamenii, tinerii nu fac nimic în a dobândi o experiență profesională, adică în timpul vacanțelor să lucrezi ca voluntar, să mergi, să intri undeva în practică doar ca să înveți meseria... cum se întâmplă în alte țări... Tinerii își fac vacanțele, își termină școala în ideea că cineva are grijă de ei.” (...)
„Este problema de mentalitate, de cum îi învățăm pe copiii noștri să își câștige banii, foarte mulți dintre ei sunt susținuți de părinți... această cultură de a susține copilul și de a‐l trimite la o facultate... După ce termină facultatea îl mai trimit la o facultate, după aia îl mai trimit la un master, după aia îl mai trimit la un doctorat, deci până, până când... sper că apare acel loc de muncă de care eu, părintele sau copilul ar fi mulțumit. Și acesta probabil ar trebui să fie unul de director sau unul de birou, în orice caz, nu ne educăm copiii să meargă să muncească, să‐și dobândească singuri banii, să dobândească experiență. Și să asocieze, bineînțeles, școala cu practica. În sensul că nici în învățământul preuniversitar, nici în cel universitar, copiii nu sunt pregătiți să înțeleagă, nu realizează că după ce termină școala ei trebuie să dobândească o meserie, să știe să lucreze într‐o meserie, o profesie. Școlile și facultățile trebuie să realizeze că pun în mâna acestor oameni niște diplome care trebuie să aibă în spate o calificare profesională. Curricula nu este focusată pe partea practică a meseriei, adică omul când termină școala sau facultatea, dacă este întrebat ce știe să facă, îi este greu să spună... cu ce se prezintă la angajator... Angajatorii ne spun ,,nu are pregătire
102
profesională și experiență care să acopere calificarea de pe certificatul de calificare, de pe diploma cu care se prezintă”.(...)
(O evoluție foarte importantă – n.n.) „... este faptul că se fac pași importanți spre o politică de ocupare a forțelor de muncă supervizată de Comisia Europeană, pentru toate statele din Uniunea Europeană. S‐a înființat anul trecut, în luna mai, Asociația Serviciilor Publice de Ocupare a Forței de Muncă, o asociație cu personalitate juridică, în care sunt membri toate instituțiile publice de ocupare din țările Uniunii Europene. Se va realiza un nomenclator de calificări unic în Europa, în ideea că angajările să nu se mai facă decât pe baza de competențe certificate... să nu te mai poți prezenta la niciun concurs pentru angajare dacă nu ai o diplomă pentru meseria pe care se dă concursul... peste 2 ani de zile va fi.... (...) Și legislația UE bate legislațiile naționale, și noi nu facem nimic,... și dacă noi nu începem de azi să organizăm... Nu va mai merge ca acum, că fac orice doar ca să am o diplomă, că apoi mă ajută tata, vecinul, bunicul sau partidul să ocup o funcție, chiar dacă nu corespunde cu calificarea, cu diploma pe care eu am obținut‐o!”
(Instituția pe care o reprezentați, pentru care categorii de persoane vulnerabile și pentru câte a reușit facilitarea accesului pe piața muncii în ultimul an?)
„Noi... pe piața muncii, pe lângă noi sunt și furnizori privați de servicii de ocupare. Acești furnizori privați nu prea deservesc categoriile vulnerabile pentru că prestația lor este (exceptând ONG‐rile, asociații non‐profit și de caritate – n.n.) una axată pe profit și plasarea pe piața muncii a astfel de categorii se realizează foarte greu. Noi, instituția publică deservim aceste categorii de persoane. Mai există și proiectele cu finanțare europeană ce au ca obiect sprijinirea și facilitarea accesării pieței muncii de către persoanele vulnerabile...
Dar, din analiza mea, din păcate, fondurile europene nu și‐au atins scopul în ceea ce privește angajarea acestor categorii, pentru că proiectele nu au fost foarte foarte bine gândite și foarte bine structurate. În primul rând, de exemplu proiectele pe rromi, au fost realizate fără parteneriat cu agenția publică de formare și ocupare profesională (cu AJOFM – n.n.). Deci nu, au fost foarte multe proiecte, nu a venit nimeni să ne ceară parteneriatul, suntem totuși o instituție care facem această activitate de 20 de ani și avem destul de multă experiență... Sigur, am
103
venit și noi cu propriile noastre proiecte pe rromi, fără să avem parteneriat cu vreun ONG sau ceva reprezentant ca structură a acestei categorii defavorizate, proiecte care au produs ocupare pe piața muncii în această categorie...” (...)
„De exemplu un proiect al nostru care este considerat proiect de bune practici, până și pe site‐ul Comisiei Europene este adoptat ca model de bune practici la nivelul Uniunii Europene, se numește Centrul Electronic de Mediere a Muncii... este un concept și un instrument unic în Europa. Acest concept unic se referă la un model special de call‐center, care nu doar manageriază niște apeluri telefonice. Sunt foarte multe call‐center‐uri în lumea serviciilor de ocupare, dar rolul lor este: sună șomerul și este repartizat către departamentul de care are nevoie pentru a‐i rezolva problema pentru care sună. Acest nou call‐center de la Cluj face ceva inedit, și, respectiv verifică baza de date cu ofertele existente și generează o listă de șomeri care îndeplinesc condițiile cerute pentru acel loc de muncă și apoi noi nu așteptăm, ca înainte, să vină omul spre noi, ci mergem noi spre el, îl sunăm în momentul în care îi găsim de lucru. Nu îl sunăm pe șomer să‐i spunem că afară îi soare și e cald, ci îl sunăm să îi spunem că i‐am găsit un loc de muncă, nu îl sunăm decât atunci când îi găsim un loc de muncă, și în același timp sunăm și angajatorul și îi spunem că pentru oferta lui am găsit atâția șomeri în baza noastră de date. Dacă interesul agentului economic pentru o anumită categorie de șomeri este mai puternic mai putem bifa niște cerințe suplimentare, ceea ce înseamnă că lista șomerilor pe care noi am găsit‐o se reduce. (...) Apoi stabilim de comun acord cu angajatorul data și ora la care îl poate primi pentru interviu și selecție în vederea angajării. Informația către șomer oferită de consilierul de carieră din call‐center, la finalul convorbirii telefonice se transmite și prin sms către telefonul mobil, iar în cazul în care nu are telefon mobil, se transmite ca fișier audio pe telefon fix. Cu acest tip de serviciu noi am angajat într‐un an de zile peste 23 000 de oameni, inclusiv persoane cu dizabilități, persoane de etnie rromă, tineri... toate categoriile... (23 000 de oameni angajați... – n.n.)? „Din 50 000 care au fost incluși, au beneficiat de acest serviciu de mediere..., acest serviciu special funcționează începând cu anul 2012... (...) Acest model special de call‐center a folosit și este folosit și în organizarea de burse ale locurilor de muncă. De exemplu dacă organizam o bursă, putem să aducem șomeri în
104
acel eveniment în 2 zile... pentru că un operator de call‐center poate contacta 1000 de persoane într‐o zi... avem 6 operatori call‐center şi într‐o zi putem contacta 6000 de șomeri, în două zile putem contacta toată baza de date de 12000 de șomeri.”
(Deci 12000 sunt toți șomerii din baza de date a dvs.?) „Nu, astăzi sunt 9500... anul trecut am pornit de la 12 800 de
șomeri și am ajuns acum la 9500, am redus șomajul cu 3000 de oameni... dacă luăm toate județele de pe site‐ul ANOFM constatăm că Clujul a avut cea mai bună ocupare dintre toate orașele mari. Mai sunt județe care au avut reduceri de șomaj și cu 5 procente, dar nu s‐a realizat prin ocupare. S‐a redus acolo șomajul prin neînregistrarea în continuare a persoanelor în evidența persoanelor fără loc de muncă.”
(Și dacă din cei 23 000, luăm în atenție numai persoanele vulnerabile ce au fost angajate, aproximativ câți ar fi?) „...în categoria tinerilor au fost 4000... femei 4000, din categoria romilor cred că am avut peste 1000, apoi 4000 șomeri de lungă durată.”
(Și pentru rromi.. cei 1000, cam ce locuri de muncă le‐ați găsit?) „În primul rând servicii de muncitori necalificați, în construcții... ori
alte domenii ca muncitori necalificați...” (Care sunt factorii care în experiența dvs. limitează sau blochează
accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?)
„Avem o problemă de fond, în sensul că lumea (angajatorii – n.n.) nu vede ocuparea forței de muncă precum pe un lucru (pe un drept – n.n.) care vizează liberul acces a cetățenilor la un loc de muncă... prin constituție ai liberul acces la un loc de muncă. Dar pentru a se realiza asta toți participanții pe piața muncii (angajatorii – n.n.) ar trebui să fie transparenți. În realitate însă sunt mulți angajatori care nu realizează că au o obligație în sensul anunțării locurilor de muncă vacante. (...) Un agent economic pentru ca să funcționeze are nevoie de gaz, de rețea electrică, de drumuri, de reglementări și administrarea economiei, de forță de muncă pregătită... Bun, statul investește bani... și constatăm ca apoi agentul economic în mediul privat nu este deloc transparent în ce privește acordarea liberului acces al cetățenilor la locurile de muncă pe care le creează, sau care se eliberează... În mediul public, avem lucrurile foarte reglementate, chiar dacă nici aici lucrurile nu sunt foarte
105
transparente ...Există organigrama, există fișe de post, regulament de organizare și funcționare și ca să ocupi acel loc de muncă trebuie să fixezi niște criterii, apoi să organizezi un concurs... că acel concurs este trucat sau nu este trucat este o altă problemă... Este important cât de corect este concursul, dar nu cred că ar trebui să apară, este ciudat să apară asta și în mediul privat. La marile companii multinaționale, dar și la companiile mici, nu se organizează un concurs, transparent, cu participare largă și deschisă... prin care eu, ca angajator să îmi găsesc cea mai bună forță de muncă... Și în companiile private există această recrutare pe bază de recomandare, prin familie, prieteni, vecini sau alte conexiuni și interese... Deci, cadrul legislativ ar trebui să ...reglementeze mai puternic liberul acces la locuri de muncă, pe piața muncii, ar trebui să protejeze acest drept al cetățeanului prevăzut în Constituție.” (...)
(..spuneați că există cutuma, ca angajatorul angajează persoane mai degrabă pe bază de recomandări familiale, de vecini sau cunoștințe și așa mai departe? Cum îi putem determina sau îi putem cointeresa pe angajatori ca la angajare... să adopte o formulă de angajare principială, concurs deschis?)
„Da, la fel ca la stat, în sectorul public, unde, deci, trebuie să existe un dosar de angajare, competiția trebuie să fie liberă pe piața muncii și să asiguri persoanelor drepturi egale, să existe obligativitatea și pentru tine, agent privat, să ai o organigramă... astăzi foarte puține companii private au o organigramă. Atunci, eu, ca agenție de ocupare profesională văd care este structura companiei, unde se mai poate dezvolta, ce nevoi de forță de muncă are în perspectivă și poți să planifici, să sugerezi adaptarea formărilor, a calificărilor... Angajatorii nu comunică nevoile viitoare și nu au unde să le comunice și nu există legislație care să îi determine să structureze această informație ...”
(Din experiența pe care o aveți cu partenerii externi cu care ați lucrat, în ce măsură un asemenea model bine articulat este realist pe piața muncii, funcționează sau nu în țările din vest?) „...nu întâmplător CE vrea să reglementeze unitar, să organizeze și să supervizeze tot ceea ce ține de ocuparea forței de muncă în Europa, e tocmai datorită faptului că ocuparea forței de muncă reprezintă un subiect sensibil, ce poate crea convulsii sociale. Au fost situații de genul acesta de‐a lungul timpului, de exemplu în Ungaria au vrut să reorganizeze serviciul public de ocupare a
106
forței de muncă să fie privat, și, la plecarea unui agent economic cu 5000 de salariați acesta a pus 5000 de șomeri în stradă și nu au fost capabili să gestioneze această disponibilizare masivă, în Ungaria s‐a înființat atunci pentru prima dată în lume sindicatul șomerilor. Astfel au constatat că este o problemă foarte mare și au renaționalizat serviciul de ocupare a forței de muncă...”
(Care ar fi țara de referință pentru bune practici în domeniu?) „...nu se poate spune ...la Cluj avem 3 exemple de bune practici
majore de ocupare, cu un nivel de inovativitate foarte mare. Primul, un sistem care facilitează efortul șomerilor să își caute un loc de muncă și care pentru prima dată în lume folosește amprenta digitală ca forma de identificare a șomerilor, atunci când ei singuri accesează, periodic, la sediul instituției, baza noastră de date, pentru a explora situația locurilor de muncă disponibile. Foarte important, amprenta digitală este și rămâne la persoana, pe cardul lui, nu se colectează, nu rămâne în aparat la noi... când vine la noi verifică amprenta cu cardul lui și poate să intre în sistem.”
(Și care a fi celelalte două exemple de modele de bună practică de care spuneați, la dvs.?
„Celalalt exemplu ar fi modelul special de call‐center, de care v‐am spus. Și cel de‐al treilea vizează ce am făcut la Câmpia Turzii, cu acel grup foarte numeros de persoane disponibilizate de Mechel, într‐o zonă monoindustrială. Înființarea unei întreprinderi sociale de o organizare specială, un proiect pe care Comisia Europeană l‐a văzut ca fiind un proiect foarte inovativ, a lansat după aprobarea proiectului de la Câmpia Turzii o linie specială pe înființare de întreprinderi sociale. Este în curs de înființare, proiectul a fost aprobat de abia în data de 8 octombrie 2014 și el este în curs de implementare. (...) Întreprinderea are mai multe secții, ce este important este că am reușit să punem oamenii împreună, nu să dăm niște bani individual fiecărei persoane pentru a înființa individual mici afaceri, i‐am unit pe toți într‐o structură care se numește cooperație, banii i‐am pus împreună și am achiziționat echipamente și utilaje, să lucreze și să aibă desfacere în afara comunității... de fapt le‐am găsit piața pentru desfacerea produselor ce vor fi realizate...”
(Acum, care sunt factorii care în aprecierea dvs. facilitează și înlesnesc eforturile autorităților și agențiilor furnizoare de servicii pentru
107
ocuparea forței de muncă pentru a lărgi accesul pe piață muncii a persoanelor din categorii vulnerabile?)
„În primul rând ar fi Fondul european de globalizare, ar fi o mare facilitate dacă ar fi utilizat corect. Lucrurile au plecat în România de la Programele PHARE, care au fost niște fonduri de pre‐aderare la UE. Noi, România, trebuia să pregătim atunci niște instituții, niște organisme, niște structuri... Din păcate, observam că astăzi ong‐urile care au luat fonduri PHARE nu se mai regăsesc între cele care accesează fondurile actuale, iar cei care iau în perioada actuală fonduri, după ce se termină implementarea proiectelor, nu îi mai regăsim în piață. Asta pentru că nu sunt gândite proiectele ca structuri sustenabile. Drept pentru care în timpul proiectului și indicatorii de performanță, indicatorii de rezultat sunt foarte mici. Deci acordarea fondurilor nu e gândită în sensul axării pe rezultat, iar birocrația este extrem de excesivă, fără să fie orientată spre rezultat.”
(Cât din acest exces de birocrație în accesarea și apoi implemen‐tarea proiectelor cu finanțare de la CE se datorează birocrației Uniunii Europene și câte țării României?)
„Zero, nu Comisiei Europene, totul se datorează țării. Din discuții cu oficialii europeni am înțeles că aceste excese birocratice sunt ale țării. Noi, în ideea de a ne proteja față de riscurile de a fi sancționați pentru nereguli, greșeli, fraude... (am creat o hiperbirocrație oarecum asiguratorie – n.n.)... fără ca noi să urmărim, de altfel, pe fond, rezultatele... (că rezultatele sunt importante – n.n.) Deci, de exemplu, nu ar trebui să ne intereseze... (în primul rând – n.n.) ce costuri pe proiect are un aplicant în realizarea unui proiect, ci, ce cost per persoană pentru care s‐a reușit ocuparea pe piața forței de muncă.(...) Sunt unii (beneficiari de fonduri europene – n.n.) care angajează mulți oameni cu un anume buget, sunt alții care angajează puțini oameni, poate cu buget mai mare. Important e la ce rezultate ajungi... pe mine, pe birocrație asta ar trebui sa mă intereseze pe fond și cu prioritate, nu alte aspecte pe care le superbirocratizez și îi ocup aplicantului timpul cu astea... (în loc să‐l focalizez pe obținerea de rezultate efective consistente – n.n.) Această facilitate, ce constă în fondurile UE dedicate României, trebuie stimulată la maximum pentru că vorbim de câteva miliarde bune de euro și dacă ea
108
este gestionată corect atunci putem obține rezultate consistente, ample în creșterea gradului de ocupare a forței de muncă.”(...)
(În felul în care vedeți lucrurile, ce ar fi dezirabil și ce ar fi posibil să se facă în planul politicilor publice și a serviciilor pentru a crește accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabile?
„În primul rând, ar fi mare nevoie să se îmbunătățească nivelul de profesionalism în rândul celor care gestionează activități în aceasta arie în minister. Avem o problemă la nivelul eșaloanelor 2‐3 din ministere, acolo lipsa de profesionalism și de experiență duc la realizarea unor documente impunătoare, mă refer aici la legi, ordonanțe care se impun de sus în jos și atât, nu există o autentică discuție publică de jos în sus... (fie în etapa anterioară elaborării legii sau ordonanței, fie, după elaborare, în ideea completării și corectării ei în vederea adaptării – n.n.). Pentru că la nivel local se identifică problemele și tot acolo se implementează apoi acele reglementări. Problemele identificate și propunerile de soluționare din teritoriu ar trebui centralizate, puse într‐o formă legislativă, discutată apoi acea formă finală și lansată... Dar, din moment ce la nivelele 2 și 3 în minister avem persoane angajate politic sau cu susținere politică sau cu alte feluri de recomandări, fără să conteze în primul rând calificarea și experiența, s‐a ajuns ca nivelul de profesionalism din minister să se subțieze foarte tare, astfel ca aceste persoane, acei funcționari nu au soluții și, atunci, pur și simplu lasă lucrurile să meargă de la sine, așa cum merg. De exemplu, Legea 77, care reglementează integrarea pe piața muncii, această lege este din anul 2002 și astăzi suntem în 2015, după 13 ani să nu ai o completare, o adaptare, o modificare de substanță a acestei legi, când constați că ai probleme, necesitatea modernizării serviciului public de ocupare a forței de muncă, după ce chiar în actul de aderare a României la UE ți‐ai asumat modernizarea acestei instituții... Prin modernizarea acestei instituții în fapt ajuți, stimulezi dezvoltarea și susții rezultatele celorlalte instituții cu care este în inter‐relație, pentru că finanțele, pensiile depind de această instituție... Pentru că colectarea la buget și totul se face performant dacă ai ocupare pe piața forței de muncă...”.
(Și, în fine, cum vedeți evoluția, perspectiva intrării pe piața muncii pentru persoanele din categorii de populație vulnerabilă?)
109
„Fără modificări legislative de esență, accesul pe piața muncii a acestor categorii se va face din ce în ce mai greu. Pentru ca angajatorii lucrează pe profit, doresc profituri mari, și în lupta aceasta pentru profituri mari au nevoie de forța de muncă sănătoasă, calificată, cu experiența, să tragă, să țină la efort și disciplina, să poată lucra eventual peste orele de program. Avem astăzi fenomenul răspândit în care destui sunt angajați cu 2 ore, ca să nu plătească taxe și impozite la stat și lucrează în fapt 8‐10 ore. Sindicate puternice nu mai avem, care să vină să protejeze această categorie de persoane... Deci numai prin perfecționarea cadrului legislativ și a serviciilor de ocupare se mai pot face lucruri consistente pentru sprijinirea ocupării pe piața muncii a persoanelor din categorii vulnerabile, altfel, ei, ușor‐ușor rămân în afara ocupării pieței muncii...”(Și pentru care dintre categoriile de persoane vulnerabile vedeți perspectiva cea mai dificilă?) „Pentru tineri...”
Analiză: Director executiv la un A.J.O.F.M. dintr‐un județ mare, conturează
o perspectivă nuanțată asupra ocupării pe piața muncii rezultată dintr‐o experiență de durată în funcții de conducere în acest sector. Relevă o bună înțelegere a evoluției, funcționalității și disfuncțiilor în evoluție ale sistemului legislativ și instituțional în domeniul ocupării pe piața muncii și a incluziunii sociale și scoate în evidență puncte critice.
Evidențiază argumentat acordarea deficitară între sistemul de școlarizare și calificare pe de‐o parte, piața muncii pe de altă parte. Accentuează pe ideea că unele prevederi ale legislației de asistență socială îngreunează, chiar încurajează multe persoane din categorii de populație vulnerabilă să se mulțumească, să se oprească la indemnizația de venit minim garantat și să nu mai caute, să nu‐și mai dorească loc de muncă.
Este oarecum partizan și cu atitudine tutelantă față de furnizorii privați de servicii de ocupare pe piața muncii, în special față de cei ce implementează proiecte cu finanțare din fonduri europene în acest domeniu, criticând sustenabilitatea și durabilitatea redusă a rezultatelor acestor proiecte și reliefând realizările instituției publice în ocuparea forţei de muncă.
110
Reclamă lipsa de reglementare în ceea ce privește asigurarea dreptului constituțional de acces liber și egal pe piața forței de muncă, prin necomunicarea, neanunțarea publică de către mulți angajatori privați a locurilor de muncă disponibile și neorganizarea de concursuri publice, transparente, pentru ocuparea posturilor vacante.
Apreciază că accesul persoanelor din categorii de populație vulnerabilă pe piața muncii se va face pe viitor și mai greu, dacă nu se vor realiza modificări legislative de esență, care să corijeze și să ajusteze disfuncțiile actuale.
Aceste aspecte sunt importante și utile în contextul de ansamblu al înțelegerii angajabilității pe piața muncii a persoanelor din categorii vulnerabile, din perspectiva dificultăților și limitărilor, respectiv șanselor și abilităților necesare.
Consilier superior, AJOFM, punct de lucru în oraș mic, femeie,
cca 40 ani, Regiunea SE (Cum apreciaţi dumneavoastră situaţia accesului pe piaţa muncii
pentru persoanele din categorii de populaţii vulnerabile în regiunea în care, se află instituţia în care lucraţi?) „Ce este specific judeţului Constanţa este faptul că la noi primează activităţile sezoniere… de bază este turismul, colaterale sunt agricultura, domeniul naval şi construcţiile… dar numai pe perioada sezonului cald, de primăvara până toamna. În perioada de iarnă scade numărul de locuri de muncă vacante şi creşte numărul de şomeri înregistrați în evidenţa agenţiei. Iarna, în schimb, este o perioadă propice pentru identificarea de posibilităţi de calificare, recalificare, specializare, iniţiere, de reconversie profesională. Mai greu, e adevărat, este cu anumite persoane din categoriile defavorizate…în această categorie intră şi femeile, femeile în general sunt o categorie defavorizată, dar îşi pot găsi mai uşor un loc de muncă fata de o persoană cu handicap, unde există o boală…şi există o anumită putere de muncă a persoanei... femeile îşi pot găsi mai uşor un loc de muncă, dar şi aici …depinde de perioada în care au fost în şomaj sau depinde de perioada în care au lucrat. Multe dintre ele lucrează secvenţial, în turism, sunt déjà calificate în meserii specifice turismului… o altă categorie sunt femeile care sunt beneficiarele venitului minim garantat… problema cea mai mare a femeilor, şi în general a categoriilor defavorizate, este a
111
persoanelor care trăiesc în mediul rural. Acolo accesul la un loc de muncă este aproape imposibil. De ce? Pentru că locurile de muncă exista cat exista în marile oraşe, iar pentru ei este mai greu să suporte cheltuiala transportului şi să poată să facă naveta de zi de zi…”
(Alte categorii vulnerabile?) „Da, în baza de date a agenţiei sunt puţine persoane cu dizabilităţi, până la 100 de persoane. Avem şi pentru ei ca măsuri active reconversia profesională, oferirea de cursuri de formare profesională în meserii în care au posibilitatea să lucreze... Depinde în ce grad de handicap este, depinde de puterea lui de muncă, pentru că este o problemă ca agentul economic să poată să creeze unei persoane cu handicap condiţii speciale astfel încât persoana respectivă să poată rezista la un program normal de lucru sau să poată măcar rezista la jumătate de normă... (…)…mai sunt persoanele cu vârstă peste 45 de ani. Legea nr. 76/2002 oferă facilităţi angajatorilor astfel încât aceste persoane sa poată să fie încadrate în muncă pe o perioadă nedeterminată… posibilitatea de încheiere de convenţie cu agenţia publică în baza căreia încadrează această categorie de persoane, iar noi subvenţionăm pe o anumită perioadă de timp valoarea indicatorului social de referinţă adică 500 lei lunar… O altă categorie sunt tinerii, tinerii absolvenţii ai instituţiilor de învăţământ… principala lor problemă este lipsa experienţei profesionale și poate fi și lipsa unei calificări cerute pe piaţa muncii… ei tot în baza noastră rămân ca şomeri şi atunci măsurile active care sunt puse la dispoziţia acestor tineri sunt informarea şi consilierea profesională, medierea muncii şi totodată reconversia profesională într‐o meserie cerută pe piaţă. Și pentru tineri, Legea nr.76 /2002 vine în sprijinul lor, prin intermediul încheierii de convenţii cu angajatorii, în baza căreia, noi subvenţionăm timp de 12 luni o parte din salariul absolventului, tot la fel cu condiţia menţinerii în activitate şi a încadrării pe perioadă nedeterminată… la fel și pentru persoanele cu handicap, unde şi aici avem subvenţie valoarea indicatorului social de referinţă…” (…)
„Accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii vulnerabil... în general, ştiţi care e problema? Problema este că oamenii s‐au dezobişnuit să mai muncească, să aibă serviciu… Am întâlnit în experienţa mea profesională de‐a lungul anilor (am aproape 20 de ani de experienţă profesională), persoane care erau cu handicap şi care au vrut să
112
muncească şi care şi‐au găsit loc de muncă. Eeehhh! În ziua de astăzi foarte puţine persoane din cele pe care le avem noi înregistrate în evidenţă, într‐adevăr caută activ un loc de muncă. A căuta un loc de muncă în mod activ, nu înseamnă numai a te prezenta la un serviciu public de ocupare şi să îţi identifice funcţionarii de acolo locul de muncă, înseamnă să baţi din poartă în poartă…Dacă vorbim de persoanele cu handicap, acestea sunt foarte docile, sunt foarte capabile să realizeze anumite activităţi, în schimb, starea de sănătate... Şi aceste persoane ar fi îndrumate dacă ar putea și ar vrea să îşi deschidă mici afaceri şi dacă statul, într‐adevăr, ar veni să îi ajute. Pentru că ei sunt… îşi dezvoltă alte… au latura asta deschisă spre artă, artizanat, spre mici meşteşuguri, unde ar putea sa‐și organizeze pe măsura lor locul de munca și programul de lucru... Dar, nu există prea multe pârghii financiare ca să poată să fie parțial subvenţionaţi. Poate pe aceste proiecte, cu finanțare nerambursabila, pe POSDRU să se găsească…” (…)
„Pentru înfiinţarea de afaceri …poţi să înfiinţezi cel puțin întreprindere individuală, pe persoană fizică autorizată, unde costurile nu sunt atât de mari… ar fi bine pe aceste proiecte finanţate prin POSDRU, acolo unde se merge pe antreprenoriat, să se identifice posibilitatea de a subvenţiona aceste cheltuieli cu înființarea firmei…”
„Dar, găsirea de loc de muncă, este mai greu pentru multe persoane, deoarece nu depun nici un efort. Ei stau şi se limitează doar la a veni, dacă sunt şomeri indemnizaţi, doar să vină la viza lunară pentru a putea beneficia de indemnizaţie de şomaj. Într‐adevăr locurile de muncă sunt puţine, dar o persoană care doreşte să îşi găsească loc de muncă eu sunt convinsă că dacă depune efort îşi găseşte. Este imposibil să nu îţi găseşti. Vii, te recalifici, mergi din poartă în poartă, de la unitate la unitate acolo unde ştii că se caută meseria respectivă şi este imposibil să nu îţi găseşti loc de muncă….Dar, v‐am mai spus, nu mai este aceeaşi dragoste de muncă şi acelaşi interes pentru muncă cum era înainte. Oamenii au devenit un pic…au intrat aşa într‐o stare de amorţeală…”
(De ce credeţi că se întâmplă asta?) „Mulţi dintre ei sunt şi dezamăgiţi pentru că nu şi‐au găsit o vreme un loc de muncă… Probabil au suportat o perioadă mai lungă de şomaj şi sunt dezamăgiţi și descurajați, poate s‐au și calificat, s‐au recalificat şi nu au găsit nici așa o posibilitate de angajare, poate nu accepta ca nu este neapărată nevoie să
113
găsesc un loc de muncă neapărat pe calificarea mea, dacă vreau să muncesc până la urmă. Absolvenţii… Sunt absolvenţi de studii superioare dar nu acceptă ce se găsește, în situaţia în care nu au nici un venit și nu au nici o experienţă profesională…”
(…factori care limitează sau blochează accesul pe piaţa muncii pentru persoanele vulnerabile?) „Pentru mulţi dintre ei, nivelul de studii este un impediment, cel puţin la nivelul punctului de lucru Medgidia avem multe persoane beneficiare ale venitului minim garantat. Sunt persoane cu abandon şcolar timpuriu, sunt persoane care nu au nici minim 8 clase gimnaziale, sunt persoane care nu pot fi incluse nici măcar să urmeze cursuri de formare profesională… Decât la… vă dau un exemplu, la cursul de calificare ca lucrător în cultura plantelor, unde, într‐adevăr, accesul se poate face dacă ai minim 4 clase primare. Apoi, alt impediment, mulţi dintre ei, chiar dacă au absolvit o formă de învăţământ obligatoriu și poate și o calificare, nu au meserii căutate pe piaţa muncii, mă refer iar la aceste persoane care sunt pe venitul minim garantat şi în special cele din mediul rural. (…) Un alt impediment este distanţa către un loc de muncă, v‐am mai spus, locurile de muncă se creează în oraşe şi atunci accesul la un loc de muncă este limitat de posibilitatea de a face naveta. Persoanele cu dizabilităţi au problematica lor specifică, depinde de boala de care suferă, depinde de starea lor de sănătate în general…”
(Dar în ce‐i privește pe tinerii care părăsesc sistemul instituțio‐nalizat de protecția copilului, la finalizarea măsurii de protecție?) „Tinerii din centrele de ocrotire a minorului, un impediment din experiența noastră a fost, în anii trecuţi, legat de înregistrarea ca beneficiar în cadrul AJOFM. Nu aveau medic de familie, ei sunt postinstituţionalizaţi, dar ei sunt de origine şi din alte judeţe şi atuncea sunt acum în județul nostru dar nu aveau medic de familie. Trebuie un document, o adeverinţă pe care trebuie să o prezinte persoana care vine să se înregistreze la agenţie, o atestare a stării de sănătate cu adeverinţă medicală eliberată de un medic de familie. Am rezolvat până la urmă cu DGASPC, s‐au găsit medici de familie pentru ei. Tot cu acești tineri, un impediment a fost că mulţi dintre ei în anii trecuţi au fost calificaţi în meserii precum cea de confecţioneri‐îmbrăcăminte, or, la noi, piaţa muncii de mult, din 2008‐2009, nu mai pune la dispoziţie locuri de muncă în aceste meserii, industria textilă a dispărut din judeţul Constanţa. Așa că a fost nevoie și
114
i‐am inclus la cursuri de formare profesională, i‐am recalificat şi am avut posibilitatea pe mulţi dintre ei să‐i sprijinim în identificarea, în găsirea unui loc de muncă…am şi organizat burse speciale ale locurilor de munca pentru această categorie de persoane, inclusiv pe proiecte finanţate din fondurile europene nerambursabile, împreună cu partenerii noştri din proiect… Această categorie de persoane, cum să vă zic eu, sunt persoane care se asimilează un pic cu persoanele cu dizabilităţi ca dificultate de intrare pe piața muncii…. Sunt tineri care nu au fost educaţi într‐o familie, sunt nişte copii mai greu de strunit, dar am avut succese cu mai mulţi dintre ei. Am avut un caz, un tânăr, 18 ani, în 2003, rrom, cu uşor retard mintal, care a trăit într‐un centru de plasament în Constanţa… a venit la noi să ne ceară sprijinul. L‐am sprijinit, l‐am angajat, a lucrat la o firmă până când firma a dat faliment. Dar era un copil atât de… cum să vă zic eu, care şi‐a dorit atât de mult să lucreze şi să îşi ajute familia... El era dintr‐o familie cu 7 copii, dintre aceștia 7 este singurul care fusese dat de părinți la centrul de plasament, îşi ura părinţii când a venit la noi. Și îi sprijină acuma, îşi sprijină familia, este plecat şi lucrează în Belgia şi în Olanda…”
(…despre alte categorii de persoane vulnerabile, care ar fi dificultăţile cu care v‐aţi confruntat în acest proces de facilitare și mediere a accesării locurilor de muncă?) „Mai sunt persoanele cu vârstă peste 45 de ani, aici problema e mai mult o problemă a agenţilor economici, care nu prea acceptă să încadreze persoane, cel puţin nu peste 50 de ani, considera ca nu mai au aceeaşi putere de munca, acelaşi ritm de muncă precum cei tineri. Dar noi subvenţionăm din fondul de şomaj salarii timp de 12 luni și astfel măsura de subvenţionare impulsionează un pic agentul economic să încadreze persoane peste 45 de ani. Şi funcţionează destul de bine… sunt însă și multe persoane, cum ar fi şi femeile… care nu mai pot să mai desfășoare activitatea pe care au desfăşurat‐o ani de zile, dar nici nu acceptă un alt loc de muncă… Există și categorii mai grele, cum sunt şomerii unici întreţinători ai familiei monoparentale cu copii sub 18 ani, sau şomerii care mai au 3 ani până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare…”
(Politicile sociale și cadrul legislativ?) „Cadrul legislativ în general este bine structurat, oferă posibilitatea sprijinirii persoanelor vulnerabile dacă fac un demers de obținere a unui loc de munca…Dar cred că ar fi
115
nevoie de mai multe pârghii în ceea ce priveşte subvenţionarea locurilor de muncă pentru persoane vulnerabile…financiar nu avem posibilitatea să susţinem angajatorii astfel încât să creeze noi locuri de muncă. Déjà pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă noi putem și facem multe, informare, calificare și recalificare, medierea muncii, dar care e rezultatul? Unde merge, unde îl duc pe omul acela după ce l‐am trecut prin mai multe măsuri active în AJOFM? Rezultatul trebuie să fie încadrarea în muncă sau iniţierea unei afaceri personale, încât persoana să aibă o sursă de venit. Legislaţia în domeniul muncii sprijină, sprijină, dar ar mai fi necesare acele schimbări legislative care să stimuleze, să faciliteze crearea de locuri de muncă (pentru persoane din categorii vulnerabile) prin subvenţionarea angajatorilor. Și a persoanelor vulnerabile care își înființează mici firme proprii, ca așa și ei creează loc sau locuri de muncă… Și facilităţi, sunt tot felul de posibile facilităţi, un minim, spre exemplu nu îi iau chirie pe spaţiul respectiv un an de zile cu condiţia să îmi creeze nu ştiu câte locuri de muncă şi să încadreze în muncă anumite categorii de persoane… Și în general aş merge pe mediul rural. Nu există pârghii astfel încât să acţionăm mai bine în mediul rural. Mediul rural e un pic lăsat deoparte, nu se merge pe… se merge pe dezvoltarea de resurse umane dar nu se merge pe crearea de locuri de muncă. Resursa umană degeaba e pregătită dacă n‐are piață de locuri de muncă…”
(În ce fel actualul cadru legislativ şi de politici publice susţine şi înlesneşte eforturile furnizorilor de servicii de ocupare pe piaţa muncii?) „Pe lângă Serviciul Public de Ocupare, AJOFM, există şi furnizorii privaţi, furnizorii care oferă servicii de mediere, informare, consiliere, servicii de ocupare dar și servicii de formare profesională. Şi aici ar trebui încurajaţi şi sprijiniţi pentru a exista cât mai multe entităţi de acest gen. Noi la Agenţie să realizăm cursuri de formare profesională în anumite meserii iar ei să vină cu aport pe alte meserii pe care noi la un moment dat nu reuşim să le realizăm din diferite motive. Multe sunt scumpe, cum ar fi cursurile de sudor electric, sau cum ar fi cursurile căutate în domeniul naval. Acestea sunt cursuri de lungă durată şi necesita costuri mai mari. De aceea ar trebui într‐un fel încurajaţi şi stimulaţi financiar aceşti furnizori privat de formare profesională care să realizeze cursuri de formare profesională în meserii de lungă durată, pe care noi mai greu le putem organiza.”
116
(Ce ar fi dezirabil să se facă sau ce s‐ar putea face în planul climatului socio‐economic al politicilor publice şi în plan legislativ pentru a creşte accesul pe piața muncii a persoanelor din aceste categorii vulnerabile?) „V‐am zis, aş sprijini agenţii economici, ei reprezintă pilonul, factorul principal pe piaţă, dacă nu există și nu se dezvolta ei nu există nici o piaţă a muncii La noi foarte bine ar fi dacă s‐ar sprijini în turism, în turism şi în agricultură… Sunt banii europeni… cât mai multe parteneriate de lucru împreună între instituţii care urmăresc acelaşi scop, să absoarbă banii europeni… Funcţionează şi la acest moment dar nu funcţionează la capacitatea necesară.”
(Persoanele din categorii vulnerabile din regiunea dvs. sunt discriminate sau nu sunt discriminate pe piaţa locurilor de muncă? „…discriminarea se face din mai multe puncte de vedere. Problema este că nici persoanele vulnerabile nu se implică şi nu îşi cer drepturile de multe ori. Sunt persoane care dacă trăiesc în mediul rural probabil nu sunt bine informate asupra drepturilor sau obligaţiilor pe care le au conform legilor în vigoare. Sunt persoane care doresc sau nu doresc să facă ceva în sensul ăsta, de a se auto‐sprijini… v‐am mai zis, există o problemă generală, nu numai la persoanele vulnerabile … mulți nu vor să muncească… Angajatorul nu discriminează, v‐am zis, atâta timp cât există măsuri de suport, precum subvenționarea parțială a salariului pentru aceste persoane, aceste masuri impulsionează agentul economic să nu mai discrimineze, nici în funcţie de vârstă, nici în funcţie de stare de sănătate, nici în funcţie de etnie… Discriminarea nu mai funcţionează cum funcţiona înainte, deja angajatorii s‐au obişnuit pentru că ştiu că au anumite facilităţi. Dar, la rândul lor, de multe ori şi persoanele din grupuri vulnerabile se auto‐discriminează. Se lamentează cu situaţia în care sunt şi nu depun nici un efort. Sunt persoana cu handicap şi atât, dar nu mă duc să văd AJOFM cu ce se ocupă, poate să mă ajute? Sau să meargă la agenţii economici, şi ei au posibilitatea să meargă la agenţi economici, pentru că tu eşti singurul care poţi convinge interlocutorul tău că tu eşti ăla…care doreşti acel loc de muncă şi poţi să faci acea muncă…”
117
Analiză: Consilier superior într‐un punct de lucru AJOFM dintr‐un oraş mic,
relevă o înţelegere profesionistă a activităţilor agenţiei în contextul specificului local, în perspectivă evolutivă.
Accentuează asupra defavorizării foarte accentuate pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile din mediul rural, care, pe lângă deficienţele legate de şcolarizarea şi calificarea redusă se mai confruntă şi cu posibilităţile limitate de a‐şi asuma costurile şi greutatea navetei la oraș, unde există locurile de muncă, în plus nu sunt suficient informate asupra drepturilor şi facilităţilor pe care le‐ar putea fructifica.
Insistă asupra motivaţiei deficitare în sensul căutării şi obţinerii unui loc de muncă de către persoanele defavorizate înscrise ca beneficiari ai serviciilor furnizate de AJOFM, care, în cazul şomerilor, se limitează la vizita pentru viza lunară necesară obţinerii indemnizaţiei de șomaj şi subliniază că nu există căutare într‐adevăr activă a locului de muncă, arătând de asemenea că aceasta se datorează şi dezamăgirilor legate de eşecul căutărilor anterioare dar şi faptului că, mai ales tinerii absolvenţi, cu toate că nu au nici un venit şi nici o experienţă profesională, nu acceptă ceea ce se găseşte ci insistă neapărat doar pe calificarea obţinută la absolvire. Argumentează că prin aceste poziţii şi atitudini persoanele defavorizate se auto‐discriminează pe piaţa muncii.
Relevă defavorizarea şi vulnerabilitatea suplimentară pe care o au persoanele care nu au şcolarizarea nici măcar la nivelul celor 8 clase gimnaziale şi astfel nu pot fi incluse nici în cursurile gratuite de calificare profesională, cu excepţia, calificării ca lucrător în cultivarea plantelor.
În ce priveşte soluţiile pentru îmbunătăţirea şanselor de angajare în munca salariată a persoanelor vulnerabile, insistă pe ideea nevoii de a susţine angajatorii pentru crearea de locuri de muncă pentru aceste persoane, atât prin subvenţionarea parţială, o perioadă de timp, a salariilor acestor persoane din fondul de șomaj, cât şi prin alte facilităţi relativ uşor de acordat, precum scutirea de chirie a angajatorilor aflaţi în această situaţie.
Manifestă, din poziţia furnizorului public de servicii de ocupare în muncă, o deschidere pragmatică spre furnizorii privat de asemenea servicii, pe care‐i consideră complementari cu furnizorul public.
118
Coordonator Centru de zi pentru persoane cu probleme de sănătate mentală, femeie, cca. 30 ani, Regiunea NV.
(Care consideraţi că este situaţia actuală în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii a persoanelor cu probleme de sănătate mentală în regiunea în care va desfăşuraţi activitatea?) „Din experienţa pe care o avem, am constatat că angajatorii la care am fost în vizită şi i‐am informat cu privire la simptomatologie, la ce se întâmplă în anumite situaţii, când o asemenea persoană poate să fie într‐o situaţie dificilă, dar şi cu privire la ceea ce pot face ei, ce pot munci şi produce, sunt mult mai deschişi în a angaja persoane cu dizabilități, în speţă persoane cu probleme de sănătate mintală. Am întâlnit şi bariere pe de altă parte, când le‐am făcut informarea în legătură cu avantajele angajatorilor dacă angajează persoane cu dizabilităţi, ne‐au întrebat ce tip de dizabilitate au, sau ne‐au spus „să nu fie cu problema psihică”, există aici discriminare între tipurile de dizabilităţi şi asta am simţit‐o destul de tare. Apoi, cu privire la persoana cu dizabilitate în sfera sănătăţii mentale, aici este foarte mult de muncă, consilierul vocaţional are partea această de consiliere motivaţională, evaluare vocaţională şi consiliere în vederea găsirii unui loc de muncă.... Este apoi demotivarea persoanelor cu dizabilităţi în momentul în care merg la un interviu de angajare şi sunt refuzate şi aici este nevoie de un efort susţinut de remotivare a lor pentru a merge la un al doilea interviu. Deci, pe lângă muncă cu beneficiarul, este nevoie şi de informarea angajatorului şi oferirea de suport pe toate palierele în momentul în care acceptă o persoană cu dizabilităţi şi asta facem noi”
(Cât de amplu sau de limitat consideraţi că este accesul pe piaţa muncii a acestei categorii de persoane vulnerabile?) „Aş putea spune că este destul de limitat din păcate... Dar în ultimul an şi jumătate au fost integrate în muncă 14 persoane dintre beneficiarii noştri. Noi avem mai multe proiecte în implementare, de aproape 2 ani lucrăm în parteneriat cu DGASPC pe unul dintre proiecte şi ne adresăm atât persoanelor cu probleme de sănătate mintală cât şi persoanelor cu diferite alte tipuri de dizabilităţi. Poate părea o cifra mică cea a persoanelor angajate în muncă, dar pentru noi este o reuşită, chiar şi dacă persoana a reuşit să îşi depăşească pragul acela de lipsă de motivaţie şi încredere şi doreşte să meargă la un interviu, este o realizare pentru noi. Dacă merge la o probă
119
şi atunci ne bucurăm, dacă ajunge să se angajeze cu atât mai mult. Urmează apoi păstrarea locului de muncă, acolo avem tot timpul de lucru, menţinerea legăturii cu angajatul pe tot parcursul perioadei de muncă dar şi menţinerea legăturii cu angajatorul. Noi furnizăm serviciul pe partea această de consiliere, evaluare vocaţională, pregătire pentru angajare şi apoi avem serviciul postangajare, un grup de suport pentru beneficiarii care sunt angajaţi deja, care are loc o dată la 2 săptămâni aici în Centru. Ne adaptăm programul în funcţie de programul lor.”
(În aprecierea dvs. care ar fi factorii care limitează sau blochează accesul acestor persoane pe piaţa muncii?) „Cred că lipsa de cunoaştere de către angajatori a acestui tip de dizabilitate în sfera sănătăţii mentale, cu tot ceea ce implică, în ce priveşte limitările şi sensibilităţile dar şi în ce priveşte capabilităţile acestor persoane. Dar, mai puţin, şi din partea persoanelor cu această dizabilitate, pentru că din dorinţa foarte mare de a lucra a unora dintre ei se avântă în oricare job pe care îl găsesc, tocmai pentru a se ţine de ceva, pentru a avea sentimentul acela de utilitate, pentru a avea şi ei un loc de muncă. Şi astfel nu evaluează adecvat «care sunt responsabilităţile, aş putea face faţă sau nu în acel loc de muncă», tocmai de aceea este foarte important ajutorul psihologului şi consilierului vocaţional pe segmentul acesta.(...) Apoi în comunitate, mulţi oameni văd mai degrabă dizabilitatea decât abilitatea, şi, până la urmă, dacă stăm să ne gândim e o dizabilitate dar sunt şi multe abilităţi. Dacă vine cineva la noi în centru şi observă activităţile pe care le fac oamenii de aici, adică lucrurile care ies din mâinile lor... spre exemplu eu multe nu le‐aş putea face şi oamenii aceştia se descurcă mai bine ca mine, deci au abilităţi mai bune ca mulţi dintre noi, au abilităţi foarte bune pe anumite domenii, plus că au anumite calificări, avem persoane care au terminat o facultate de inginerie, persoane care au terminat facultatea de agronomie. Dar şi‐a găsit loc de muncă la îngrijire spaţii verzi, unde nu e neapărat atât de „high level” cum şi‐ar fi dorit după ce a absolvit, dar este mulţumit cu acest loc de muncă tocmai în ideea că e un loc de muncă şi e unul ce se apropie de ce a învăţat. Deci sunt oameni care pot să se integreze în muncă, sunt potriviţi pentru un anumit tip de muncă. Sunt probleme în ce priveşte acceptarea lor pe piaţa muncii şi din imaginea creată de mass media, tot văd ştiri care nu sunt complete şi prezintă deformat realitatea unor întâmplări, spre exemplu o persoană cu problemă psihică a făcut
120
cutare lucru fără să fie specificat că acea persoană nu îşi urma tratamentul, nu avea un medic la care să meargă. Şi e foarte dureros pentru ei, le scade dorinţa de a ieşi în societate, pe piaţa muncii, aşa că se închid în ei, acea carapace.”(...)
„Eu în ceea ce facem pentru ei merg pe partea umană foarte mult şi cred în asta, privind dincolo de dizabilitate se poate ajunge la o colaborare cu angajatorul. Dar am avut şi situaţii, au fost angajatori care ne‐au spus că au făcut toate procedurile necesare, a fost angajată persoana cu dizabilitate în muncă, însă încet ajung dosarele la AJOFM pentru a primi acele facilităţi şi nu primesc banii în timp util, asta cred că îi descurajează pe angajatori şi spun «decât să mă complic aşa mai bine nu mă bag în asta».”
(Şi atunci de partea cealaltă, care ar fi factorii care ar încuraja şi facilita accesul pe piaţa muncii al acestei categorii de persoane vulnerabile? Şi ce specific au programele de suport pentru angajare a acestor persoane?) „Noi am făcut o cercetare pentru a identifica acele cursuri de formare pentru calificări care să fie, odată, cerute pe piaţa muncii şi apoi să fie potrivite pentru persoanele cu dizabilităţi. Apoi, acum două zile am organizat o întâlnire comună cu angajatorii din Cluj‐Napoca, cu persoane cu dizabilităţi şi cu câteva ONG‐uri implicate în domeniu şi acolo am discutat despre aspectele acestea, despre integrarea în muncă şi despre cât este de importantă identificarea şi a nevoii angajatorului nu numai a nevoii potenţialului angajat. Aşa am constatat că este cerere destul de mult pe partea de croitorie şi atunci lucrăm să facem un curs de croitorie. Cred că e foarte important când abordezi angajatorul să porneşti de la ideea că mergi cumva să negociezi, poziţia să fie de câştig‐câştig, să câştige şi angajatorul şi angajatul. Nu trebuie să fie cineva căruia să îi fie milă sau să aibă compasiune faţă de o persoană şi doar pentru asta să o angajeze, ci să îi valorizeze abilităţile, să o angajeze pentru ceea ce vrea şi poate să muncească. E foarte important pentru persoană cu dizabilităţi să simtă că e apreciată pentru ceea ce ştie să facă. Între persoanele cu probleme de sănătate mentală care accesează serviciile centrului nostru, avem persoane care au foarte bune abilităţi de comunicare, se descurcă foarte bine, au nevoie doar de suport, de feedback din când în când, dar se angajează singure. Avem şi persoane care au nevoie de mult sprijin, cu care am mers la interviuri, noi lucrăm să le creştem autonomia, să se descurce singure în ceea ce fac, dar când este nevoie evident că suntem acolo pentru sprijin.”
121
(Credeţi că persoanele din aceste categorii de populaţie vulnerabilă sunt într‐un fel discriminante în ceea ce priveşte accesul pe piaţa muncii?) „V‐aş spune din ceea ce am auzit de la beneficiari după ce s‐au întors de la interviuri, depinde foarte mult şi de felul cum pun problema persoanele cu dizabilităţi. Pentru că dacă merge la un interviu şi spune «eu mă numesc Vasile şi am schizofrenie paranoidă» angajatorul de la început o să aibă o reţinere. Cred că e foarte important pentru beneficiarii noştri, când merg la interviu, să ştie care sunt aşteptările de bază ale angajatorului, nu cred că vrea el să ştie de la prima propoziţie lucrul acesta. Angajatorul are o imagine a locului de muncă disponibil şi vrea să afle dacă ştii să faci lucrurile acestea, poate îţi dă o probă să vadă dacă te descurci şi după aceea, depinde de cum simţi tu, dacă e momentul şi când e momentul să spui legat de dizabilitate. Am avut dintre beneficiarii noştri persoane care s‐au prezentat la interviuri şi li s‐a spus de la început «nu», au fost refuzaţi, altora că vor fi sunaţi şi nu au mai fost sunaţi, dar explicaţia este întotdeauna că nu eşti potrivit pentru postul respectiv, nu am întâlnit să spună cineva că «din cauza dizabilităţii nu pot să te iau»”.
(Este în vreo situaţie recomandabil pentru o persoană care participă la interviu să evite subiectul dizabilităţii cu care se confruntă sau să evite pur şi simplu să facă menţiuni cu privire la condiţia lor de sănătate şi modul în care se manifestă aceasta?) „Noi de câte ori discutăm chestiunea asta cu beneficiarii le spunem că ei sunt cei care pot şti ce şi cum să spună şi când să o facă, este alegerea persoanei, sunt nişte lucruri, aşa, mai delicate. Există implicaţii diferite, una dintre persoanele care vin la noi şi care este consiliată pe partea vocaţională a mers la un interviu de angajare şi a spus că are o problema de sănătate mintală. A mers o perioada ok la locul de muncă, dar după aceea au apărut altfel de probleme şi s‐a întrerupt relaţia de muncă. După aceea, la angajatorul căruia nu i‐a spus încă, lucrează acolo şi astăzi. Cred că este o presiune foarte mare şi pe persoana cu dizabilităţi, pentru că problema de sănătate mintală nu se vede, ăsta e avantajul că să spunem aşa. Faptul că îţi asumi dizabilitatea şi o verbalizezi poate să îţi creeze oarecum un confort. Fiecare alege, după cum simte situaţia.”
(Ce ar fi dezirabil să se facă şi ce ar fi posibil, în plan naţional şi în plan local sau regional, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea angajabilităţii acestor persoane vulnerabile?) „Cred că foarte importantă ar fi crearea de
122
unităţi de muncă protejate, există anumite joburi care s‐ar potrivi persoanelor cu dizabilităţi, gen curăţenie, introducere date în calculator, alte activităţi mai puţin stresante. Noi încercăm să cunoaştem anumiţi agenţi economici şi mergem pe ideea această, să găsim în oricare dintre firmele la care mergem o muncă, un loc de muncă la care s‐ar potrivi persoana cu dizabilitate.”
(Cum vedeţi perspectiva, viitorul accesului pe piaţă muncii a persoanelor din această categorie vulnerabilă?) „Dacă stau să mă gândesc, acum vreo 10 ani era mai rău, e clar că acum e mai bine şi cred că o să fie şi mai bine. M‐a surprins faptul că la această întâlnire de acum 2 zile cu angajatorii au participat 23 de angajatori, ceea ce e foarte bine. Până acum nu am reuşit în nici o ocazie să strângem mai mult de 10. Deschiderea angajatorilor creşte dar depinde foarte mult cum este prezentată persoană cu dizabilităţi şi cum se prezintă ea însăşi. De fapt, şi asta e foarte important, nu atât cât să discutăm şi să intermediem noi, ci, aşa cum spunea un angajator, «persoană în cauza să vină, să aibă încredere, să bată la uşa noastră, să ceară, să spună că au nevoie de un loc de muncă.»”
Analiză: Coordonator centru de zi pentru persoane cu dizabilități în sfera
sănătăţii mentale dintr‐o organizaţie neguvernamentală, prezintă o experienţa structurată şi de durată în facilitarea ocupării pe piaţa muncii pentru o categorie de persoane vulnerabile ce prezintă o limitare amplă şi accentuată.
Arată dificultăţile comparativ mai mari cu care se confruntă furnizorii de servicii de sprijin pentru obţinerea şi păstrarea locurilor de muncă, atât în ce le priveşte pe persoanele vulnerabile din această categorie cât şi în ceea ce‐i priveşte pe angajatori. Persoanele cu dizabilităţi în sfera sănătății mentale necesită eforturi şi insistenţă mult mai mare pe partea de deschidere şi motivare şi încurajare pentru piaţa muncii, apoi de consiliere şi evaluare vocaţională dar şi de suport şi asistare în abordarea angajatorului, însă şi ulterior pentru păstrarea locului de muncă. Angajatorii, în raport cu această categorie de potenţiali solicitanţi de locuri de muncă, au nevoie de mai multă informare şi sensibilizare, în condiţiile în care, neavând cunoștințele necesare despre aceasta dizabilitate, se sperie şi dau înapoi de la început, existând astfel
123
pe piaţă discriminare între tipurile de dizabilităţi. Atelierele protejate rămân o opţiune cu deosebire adecvată acestor persoane.
Argumentează că şi la nivelul comunităţii şi a societăţii, se vede mai mult dizabilitatea şi nu şi abilităţile, de muncă în speţă, pe care le au aceste persoane, iar mass‐media, prin informarea incompletă şi superficială despre diverse cazuri, descurajează aceste persoane în dorinţa lor spre incluziune socială şi accesare a pieţei muncii.
Evaluează evoluţia angajabilităţii în muncă a acestei categorii de persoane vulnerabile ca fiind pe fond pozitivă în ultimii 10 ani, din perspectiva creşterii deschiderii angajatorilor.
Sintetic, cele trei cazuri de furnizori servicii în domeniul ocupării
forţei de muncă surprinse în aceste interviuri relevă perspective distincte şi experienţe diferite şi complementare.
Perspectiva furnizorului public de servicii de ocupare a forţei de muncă la nivelul directorului executiv cu mulți ani de experiența la acest nivel de conducere relevă înţelegerea nuanţată a funcționalității acestui serviciu la nivel de politici, de reglementare legislativă şi construcţie instituţională, dar şi atitudinea superioară şi tutelantă în raport cu furnizorii privaţi de servicii în domeniu, argumentată prin coerenţa şi durabilitatea mai redusă a rezultatelor acestor furnizori multipli şi cu forţă şi coerenţă mai redusă în timp, în multe situaţii.
Perspectiva furnizorului public de servicii de ocupare a forţei de muncă la nivelul funcţionarului fără funcţie de conducere la vârf şi care lucrează într‐un punct de lucru din teritoriu, relevă de asemenea aspecte şi nuanţe specifice serviciului public, pe fond, dar, aduce un plus de elemente care ţin de planul local şi de nivelul respectiv de implicare, între care deschiderea colegială pragmatică spre furnizorii privaţi de servicii în domeniu.
Apoi, perspectiva furnizorului privat de servicii în domeniu reliefează specificul furnizorului privat şi sensibilitatea deosebită a activităţii în deservirea unei categorii de populaţie ce prezintă o vulnerabilitate deosebită, persoanele cu dizabilităţi în sfera sănătății mentale.
124
II.4. Perspectiva reprezentanților instituțiilor din administrația publică locală cu atribuții în ocupare și incluziune socială.
În cadrul instituțiilor de administrație publică locală există servicii
și salariați cu atribuții în sfera incluziunii sociale a persoanelor vulnerabile, inclusiv prin fructificarea instrumentelor care țin de ocuparea forței de muncă, iar aportul acestor instituții este important prin colaborarea cu ceilalți actanți în domeniu.
Asistent social la primărie de comună, femeie, cca. 37 ani,
Regiunea de dezvoltare NE (Cum apreciați dvs. situația actuală a ocupării și incluziunii sociale
a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă în regiunea în care se afla instituția pe care o reprezentați, din perspectiva administrației publice locale?)
„...nu este tocmai cea care ar trebui să fie, cel puțin persoanele care aparțin acestor grupuri nu sunt destul de mult ajutate. Spre exemplu mamele care au copiii nu au unde să își lase copii, nu există centre de zi... nu au cu cine să lase copiii…așa... veniturile iarăși sunt foarte mici...”
(Cât de amplu sau de limitat este accesul pe piața muncii a persoanelor care aparțin de categoriile vulnerabile?) Foarte limitat... angajatorii nu sunt informați și nu știu cum să îi ajute sau să îi atragă pe piața muncii… și încă o chestie, tuturor le este frică, le este greu să pregătească un tânăr, o persoană cu dizabilitate...”
(În ce fel actualul cadru legislativ și politicile publice la nivel național ajută sau încurajează angajarea acestor persoane?) „În nici un fel... pentru că ele sunt făcute din birou ...persoanele care le fac le gândesc doar din birou, nu se confruntă cu situații și nu văd situațiile reale care există... este pus la modul general și atuncea fiecare trebuie să se descurce așa cum poate și cum crede și cum interpretează...”
(Care sunt politicile publice locale, programele și acțiunile dedicate ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, în instituția pe care o reprezentați, în actualul mandat?) „În afară de consilierea pe care putem să le‐o oferim și să îi încurajăm și așa… mai mult de atât nu prea avem... Da atunci când fie
125
suntem noi sesizați fie ne autosesizam, fie vine persoana respectivă... mai mult de atât nu prea avem pentru că locuri de muncă nu există și e foarte greu... suntem în curs de a deschide un «centru de zi after school» tocmai pentru a ajuta mămicile...”
(Dacă ar fi să vă comparați cu administrația publică locală din alte regiuni de dezvoltare, în percepția dvs., care ar fi problemele specifice cu care vă confruntați pe domeniul ocupării și incluziunii sociale?) „Refuzul de multe ori a persoanelor vulnerabile de a colabora, de a primi ajutor, de a …poate că ăsta e prima problemă... Nu dețin un loc de muncă dar cei mai mulți spun, spun că vor un loc de muncă... dacă ar avea locul respectiv de muncă nu și l‐ar păstra, pentru că ei visează la un salariu motivant și la foarte mulți bani și au ajuns să se complacă așa și să spună că asta este soarta, trăiești de pe azi pe mâine... în mare parte asta ar fi primul lucru de care ne lovim... apoi, angajatorii nu ar accepta în nici un fel persoane din aceasta categorie... …sunt unii care atunci când dau de greu, ajung la locul respectiv de muncă și se confruntă cu diverse probleme, sau salariul nu li s‐a mărit cum li s‐a spus că li se va mări, peste câteva luni, atunci renunță... beneficiarii de ajutor social, apoi cei care n‐au nici ajutor social, care refuză să vină la muncă şi folosul comunităţii pentru obținerea ajutorului social.. ca nu vor să muncească în localitate... îi redirecționezi să urmeze un curs de calificare sau de recalificare – nu a fost cazuri, pentru că iarăși nu doresc, ei spun că, da, o să facem și nu o să primim nimic…deci nu… cam așa gândesc… cam asta este mentalitatea”
„Predomină la noi familii monoparentale, familii cu peste 2 copiii... și mai puțin cu dizabilități. O femeie, dacă merge și este cu un copil, singură, apar tot felul de discuții... este dată la o parte dintr‐un colectiv... este arătată poate de multe ori cu degetul...”
„Care fac parte din categoria asta pleacă la muncă în străinătate... sunt persoane care încep să aibă curaj și să… își lasă copiii și îi dau la case de copii sau în grija bunicilor, îi dau în plasament sau diferite… nu prea există locuri de muncă, posibilitățile sunt foarte mici și mai ales dacă mai ai și un copil, să mergi să lucrezi în altă localitate, nu prea te descurci cu salariile, nu ai cum să trăiești.” „...sunt și cei care au depus eforturi să se informeze, s‐au interesat, au și reușit... ceilalți așteaptă să le vină de undeva, ceva, să le cadă din cer sacul plin cu bani, să găsească... să vină
126
cineva să îi caute acasă să le ofere un loc de muncă, dar și acela să fie cu un salariu motivant...
„...s‐au desființat și școlile profesionale de arte și meserii care cât de cât îi mai ajutau... și atunci termină liceul, cum este acuma, și nu fac nimic pentru că nu au ce să facă cu diploma de liceu.”
(Cum apreciați evoluțiile din ultimii ani și perspectiva, în implicarea administrației publice locale din instituția și din regiunea în care vă aflați în domeniul ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?) „Slabă… sau cel puțin... haideți în zona noastră, în partea aceasta… acesta este primul proiect cu care mă întâlnesc în 4 ani de zile de când sunt... singurele lucruri pe care le fac, pleacă în străinătate cei care reușesc, cu greu reușesc, dar pleacă...”
Analiză: Asistent social la o primărie rurală, relevă situații și probleme
specifice unei zone rurale în care există foarte puține locuri de muncă și unde mentalitatea rurală tradițională se constituie într‐o piedică în calea accesării pieței muncii.
În comună, categoria de persoane vulnerabilă amplu reprezentată este cea a familiilor monoparentale, a mamelor singure cu peste 2 copii. Acestea întâmpină și dificultăți obiective în accesarea pieței muncii, datorate faptului că nu au cu cine să‐și lase copiii acasă dacă ar merge la serviciu cu program, și atunci primăria intenționează să deschidă un centru „after school”. Dar, problema de fond constă în faptul că aceste persoane defavorizate și vulnerabile manifestă „refuzul, de multe ori, de a colabora, de a primi ajutor... nu dețin un loc de muncă, cei mai mulți spun (declarativ – n.n.) că vor un loc de muncă... dar dacă ar avea locul de muncă nu și l‐ar păstra, pentru că ei visează... la foarte mulți bani și au ajuns să se complacă... apoi, angajatorii nu ar accepta persoane din această categorie... care atunci când dau de greu... sau salariul nu li s‐a mărit, atunci renunță...”. În aceeași notă de mentalitate și atitudine se încadrează și „cei care n‐au nici ajutor social, care refuză să vină la muncă în folosul comunităţii pentru obținerea ajutorului social... că nu vor să muncească în localitate. Îi redirecționezi să urmeze un curs de calificare sau de recalificare – nu doresc.”
127
Este de remarcat sentimentul de rușine de a nu fi văzuți că fac muncă în folosul comunității, chiar dacă astfel ratează șansa de a primi ajutor social, venitul minim garantat. Și încă o notă caracterizantă a mentalității persoanelor din categorii vulnerabile din mediul rural, așteptarea pasivă pentru un loc de muncă, în coroborare cu acea dorință redusă de a avea loc de muncă, de a depăși condiția de trai de subzistență, „de pe azi pe mâine” și eventual, de asistat social, de beneficiar al venitului minim garantat şi altor beneficii sociale.
Director executiv D.G.A.S.P.C., bărbat, cca. 45 ani, Reg. de dezv.
Bucureşti‐Ilfov (Cum apreciați dvs. situația actuală a ocupării și incluziunii sociale
a persoanelor din categorii de populație vulnerabile în regiunea în care se află instituția pe care o reprezentați, din perspectiva administrației publice locale? „La nivelul Sectorului 4 s‐au deschis două centre de incluziune socială... în cei trei ani aproximativ 3000 de persoane vor fi specializate pe o anumită meserie... tinerii care părăsesc sistemul rezidențial de stat, victimele violenței în familie, cei care beneficiază de venitul minim garantat, cei care beneficiază de alocațiile de susținere... ne‐am gândit și la alte categorii de persoane, mă refer acum la asistenții personali.”
(...accesul pe piața muncii?) „Este în creștere ...sunt numeroase proiecte la nivelul Bucureștiului... cursuri de specializare pentru oamenii defavorizați ...și au fost chiar foarte mulți angajați... singura problemă pe care o întâlnim e reticența oamenilor de a participa la aceste cursuri... (datorită – n.n.) lipsei legislației... fiecare om are un drept, dar să nu uităm, pe lângă acel drept are și niște obligații, la noi s‐a înțeles doar o parte, că fiecare om are un drept, obligații mai puțin. Lipsa interesului de a participa la astfel de activități ... mie mi se pare normal că pentru orice om pe care statul îl ajută, omul trebuie să aducă un beneficiu statului ... în momentul în care noi l‐am ajutat, să îl reintegrăm în societate și legislația să îmi permită ...să‐l putem include în societate prin reinserția socială.”
(...cadrul legislativ și instituțional?) „...la noi legislația începe de undeva de sus, din vârful muntelui și se aplică pe undeva la poalele muntelui... că se publică pe site în dezbatere publică, de atâtea ori am adus remarci și argumente la modificarea legislației, nu au fost luat în
128
calcul... de fiecare dată când se schimba un ministru al muncii suntem chemați la întrunire, să vedem ce putem modifica, ce putem schimba, teoretic se pot face multe, practic nu se face nimic. La nivelul DGASPC‐urilor s‐a făcut o asociație și este condusă de domnul C., directorul DGASPC Vaslui... se duce la Ministerul Muncii vis‐a‐vis de orice nouă legislație care se pune în discuţie sau care vrem s‐o modificăm, dar vă spun, nu se ține cont!”
(Care sunt politicile publice locale, programele și acțiunile dedicate ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, în instituția pe care o reprezentați, în actualul mandat?) „...am încheiat contracte cu diferiți agenți economici, noi înainte de a face cursul și de a ne gândi la nevoile pe care cursanții le vor avea, am încercat să luăm legătura cu cât mai mulți agenți economici... (am găsit deschidere – n.n.) în domeniul comercial, lucrător comercial... manichiură, frizerie, coafură... la fiecare agent economic cu care noi am încheiat contractele respective, i‐am rugat să vină să participe la cursuri, să îi vadă deja în training cum și în ce fel se descurcă.... da, da, da, au reacționat pozitiv.” „...avem foarte mulți tineri care părăsesc sistemul rezidențial și pe care i‐am susținut, i‐am calificat și lucrează. Chiar de anul trecut, avem doi profesori de sport. Chiar i‐am calificat, i‐am pregătit, i‐am susținut și prin consiliere juridică și prin consiliere socială, i‐am susținut și vă spun sincer, unul dintre ei e la Liceul Bolintineanu, profesor de sport, celălalt e la o școală generală, sunt... urmează cursurile Facultății de Sport...”
„...că la noi nu există o politică pe regiune, la noi există o macro politică la nivelul întregii țări și noi n‐am fost în stare să ne gândim că fiecare regiune are problemele ei. În București, rata șomajului să spun că este mai mică decât în țară, în București sunt foarte multe ONG‐uri care participă la aceste fonduri europene. În afara Bucureștiului există cu totul alte probleme... școlarizarea la nivelul satului este foarte redusa, nivelul șomajului este foarte mare.”.(...) „...că la noi există acea teamă de a nu fi văzut de a face muncă în folosul comunității...”
„Implicarea noastră, vă spun, că este strict legată de implicarea ONG‐urilor, nouă, ca instituție a statului ne e greu de a participa la recrutarea fondurilor europene și atunci avem nevoie de parteneriate cu aceste organizații... avem nevoie pe zona respectivă... că la nivelul întregii
129
țări sunt pe undeva cam două centre pentru tinerii care împlinesc 18 ani, cu autism, Ei până la 18 ani au stat pe protecția copilului... au făcut 18 ani, statul și‐a luat mâna... blocăm o familie, în a avea grijă de tânărul respectiv, că nu mai are unde să îl mai ducă... și atunci, încercăm cumva să facem un centru de zi... să aibă program de la ora 8 la ora 18 ca să putem lăsa familia... să nu fie blocată...”
(Ar fi și alte avantaje specifice regiunii de dezvoltare în care vă aflați?) „...Nu, alte avantaje nu, nu aș vedea... dezavantajul pe București... cei care au venitul minim garantat, exact cum vorbeam, legislația nu permite de a le pune o condiție „ok, primești venitul minim garantat, dar la 3 luni de zile eu te duc la o școlarizare, nu‐mi permite legea... și atunci are acea impresie că lui i se cuvine orice... la nivelul Bucureștiului, în afară de acele facilități fiscale pe care le au angajatorii în momentul în care angajează grupuri de persoane defavorizate... nu.”.
„...noi oricum nu avem puterea de a ne face auziți peste tot în sector și atunci facem acest mailing cu pliantele...”
(Apreciați că persoanele din categorii de populație vulnerabile sunt discriminate sau nu sunt?)” „Și da și nu... tânărul care părăsește sistemul, i se spune «de unde vii, care e familia ta... hai să vedem...» și în momentul în care îi spune «vin dintr‐un centru de stat» deja i s‐a închis ușa, deja, «nu, tu stai deoparte, stai... hai să îmi feresc geaca»... oferim acea consiliere juridică și socială... tinerilor care părăsesc sistemul, le‐am dat câte un asistent social să se ducă împreună cu persoana în cauză, să se ducă la interviu... colegii mei, și îmi spuneau, «măi, uite am ajuns acolo, păi vezi că a început să strângă geaca, vezi că a început să strângă tot de pe birou»... au fost și cazuri diferite, mult mai puțin, auzind că vin din sistem ziceau: «vai, ne bucurăm că ați venit, și ne bucurăm că (tânărul dezinstituționalizat – n.n.) încerci cumva să faci ceva cu viața ta...»”
(Cum apreciați evoluțiile din ultimii ani și perspectivă, în implicarea administrației publice locale din instituția și din regiunea în care vă aflați în domeniul ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?)
„Deci eu lucrez în sistem de 10 ani de zile. Vă spun că timp de 10 ani de zile, la nivelul sectorului, au fost două campanii. Extraordinar de puțin, la nivelul populației defavorizate... două centre de incluziune socială și asta mă refer strict la nivelul sectorului 4..., domnul primar, la nivelul
130
primăriei sectorului 4 a făcut chiar o direcție de absorbție a fondurilor europene...”
(Ce ar fi dezirabil să se facă, la nivel național și la nivel local?) „Schimbarea legislației! E un lucru... e temelia dezvoltării (programelor de ocupare pe piața muncii și incluziune socială – n.n.) (...) „... în afară de această legislație socială pe care aș schimba‐o, aș schimba‐o și pe cea fiscală... există anumite beneficii fiscale pentru cei care angajează persoane din regiuni defavorizate, dar sunt firme în București care aduc oameni din Călărași, din Giurgiu, exact pentru a fi scutite de plata la impozite, dar noi uităm că de fapt și în București există persoane defavorizate... noi n‐avem o politică la nivel de sector, la nivel de municipiu, la nivel de județ și după aia să facem cumva pe o regiune și după aia să facem cumva la nivelul întregii țării... ne scărpinăm invers...”.
(Ce anume ați face în plan local, dacă ar fi să începem de la nivel micro?) „Aș face acele ateliere protejate și întreprinderi sociale...”
„... banii sunt într‐adevăr o mare problemă! Norvegia, la ei bugetul pe asistență socială se făcea la nivelul, cum ar veni, al sectorului. În loc să dau eu bani către bugetul de stat, toate taxele locale care erau strânse rămâneau în comunitatea locală și în cazul în care mai aveau nevoie veneau de la stat. Pe când la noi se întâmplă invers... au fost absorbții de fonduri europene la nivelul respectiv, nu s‐a schimbat nimic!”
(Cum vedeți perspectiva evoluției politicilor și programelor de ocupare și incluziune pentru persoane din categorii de populație vulnerabile?). „Nu, e chiar optimistă, vis‐a‐vis de ceea ce se întâmpla în trecut, totuși se mișcă înspre bine. Încet, dar se mișcă.” (…) „...este în creștere... cumva la nivelul Bucureștiului, și în luna aprilie o să aibă loc, o să fie o Bursă a locurilor de muncă foarte mare, făcută, ea se face trimestrial la Sala Palatului și la Palatul Copiilor, în care vin tot felul de angajatori și din țară și din străinătate și unde au prioritate cei care fac parte din aceste programe de inserție socială... aș mări sau aș face mult mai des această Bursă a locurilor de muncă... Sunt acele locuri de muncă ce sunt puse la dispoziție de AJOFM și de diferiți agenți economici, dar nu este făcută publică... ...și acele locuri de muncă care sunt puse pe site sau sunt puse la mica publicitate, sunt puse doar de fațadă.”
131
Analiză: Director executiv la o D.G.A.S.P.C. dintr‐unul din sectoarele
Bucureștiului, relevă atitudini ale persoanelor vulnerabile în contextul accesării pieței muncii asemănătoare în mediul urban cu cele din mediul rural. Același sentiment de rușine de a nu fi văzuți că fac muncă în folosul comunității, chiar dacă astfel ratează șansa de a primi ajutor social. Apoi, reticența, lipsa dorinței de a face cursurile de calificare oferite gratuit de către instituțiile din administrația locală sau de furnizorii de servicii în domeniu, cu toate că acele cursuri au fost organizate în urma consultării angajatorilor din zonă asupra nevoilor de forță de muncă pe care le au și chiar a unor contracte instituționale prin care angajatorii își asumă angajarea unui număr de persoane care absolvă cursul de calificare. Reclamă, în legătură cu această situație, o disfuncționalitate legislativă de fond, faptul că legea stimulează persoanele beneficiare de ajutor social să se complacă în statutul de asistați social, nu prevede instrumentele necesare pentru ca să fie persuadaţi, determinați să se califice și apoi să se integreze pe piața muncii, cu suportul și asistența instituțiilor abilitate în domeniu.
Evidențiază prejudecățile și discriminarea din partea angajatorilor din regiune, în intrarea pe piața muncii, în ceea ce îi privește pe tinerii care urmează să părăsească sau au părăsit sistemul instituțional de protecția copilului. Reclamă, ca schimbare de temelie necesară în ce privește îmbunătățirea accesării pieței muncii de către persoanele vulnerabile, nevoia schimbării, corectării atât a legislației de asistență socială cât și a legislației fiscale.
Consilier în asistenţă socială la primărie de comună mare, limi‐
trofă cu oraş mare, femeie, cca. 40 ani, Regiunea NV (În actualul context legislativ, politic, socio‐economic, cum
apreciaţi dvs. situaţia actuală a ocupării forţei de muncă pentru categoriile de populaţie vulnerabilă?)
„...ocuparea forţei de muncă pentru persoanele vulnerabile este destul de scăzută. În primul rând... nu au suficientă şcoală. Este vorba de persoanele de etnie rromă, unde oricât am încerca, ei nu vor să meargă la şcoală. Foarte puţine persoane de etnie rromă merg la şcoală sau îşi trimit copiii la şcoală... Alocaţiile de susţinere, legislaţia prevede că dacă au
132
copiii absenţe la şcoală să se înceteze acea alocaţie de susţinere acordată părinţilor, însă dacă unul dintre copii nu mai mergea la şcoală, dar mergeau alţi fraţi şi surori, alocaţia de susţinere nu se sistează, s‐a făcut o greşeală, din punctul meu de vedere.
În ce priveşte acordarea venitului minim garantat, avem o populaţie de etnie rromă pe toată comuna de aproximativ 600 de persoane, dar noi nu avem pe venitul minim garantat decât vreo 35 de dosare. Şi foarte puţini rromi sunt angajaţi, suntem aproape de Cluj‐Napoca, piaţă a muncii mare, dar angajatorii cer minim 8 clase sau 10 clase, dar nici nu caută...
Cei care sunt beneficiari de ajutor social s‐au obişnuit până la urmă că statul să le dea aceşti bani, aşteaptă să le dea. Cei care sunt beneficiari de venitul minim garantat automat beneficiază şi de alocaţia de susţinere a familiei, intră şi la ajutorul de încălzire pentru lemne... (…)
Am avut şi rromi care s‐au angajat, au fost pe venitul minim garantat şi s‐au angajat, dar aceştia au avut bunăvoinţă în primul rând şi, în al doilea rând, au avut şi studiile, şcoală necesară, iar acum îşi trimit şi copii la şcoală, la liceu... Avem şi alte categorii vulnerabile, dar stau mai bine cu studiile. (...) Dintre cei care au făcut cursuri de calificare unii au reuşit ulterior să se angajeze, îndrum pe foarte multă lume să meargă să facă aceste cursuri de calificare, recalificare. (…)
...am observat că angajatorul local îşi doreşte ca omul să fie din comună.”
(Care sunt politicile publice locale, programe, acţiuni întreprinse şi dedicate ocupării şi incluziunii sociale în instituţia pe care o reprezentaţi dvs.?)
„Programe specifice nu aş putea să spun că sunt, doar cele în care lucrăm pe asistenţă socială, aici noi ajutăm oamenii cu informaţii privind încadrarea în muncă dacă doresc, despre drepturi şi facilităţi pe care le au, despre ce ar putea ei să facă, despre cursuri de calificare...
A fost acel părinte de etnie rromă pe care l‐am informat că ar fi un loc de muncă în instituţia cutare şi aşa a ajuns acolo şi s‐a angajat, pe urmă a venit şi a cerut foarte multe informaţii şi pentru copii, legat de şcolarizare.. Dar... nu aş putea spune că vin mulţi, pentru că nu toată lumea este interesată, sunt persoane care nu vor să facă... noi facem consiliere cât putem... Din păcate nu există personal, suntem localitate cu
133
aproape 15 mii de locuitori şi sunt singură care lucrez pe acest domeniu, mai am o colegă care mă ajută… şi atât… şi ne ocupăm cu toate problemele, cu protecţia copilului, divorţuri, cu prestaţiile sociale...”
„Legislaţia este foarte multă, stufoasă şi nu ştiu dacă toată este de folos. Am discutat despre familii de etnie rromă beneficiare de venitul minim garantat, de exemplu, ei prestează în folosul comunităţii, le dăm banii, dar să îi obligăm cumva să îi introducem în câmpul muncii nu să... statul îi ţine în braţe, asta facem de fapt. Cred că aici ar trebui gândită altfel legislaţia. Pentru că aşa s‐au învăţat şi dacă e să facem un calcul, o beneficiară de ajutor social automat are şi o alocaţie de stat, are şi alocaţie de susţinere, are şi ajutor de lemne, dacă facem o adunare ajungem la un salariu minim garantat pe ţară, şi nu mi se pare normal, există familii cu copii în care lucrează un singur părinte şi are acelaşi salariu. Şi nu poate beneficia de celelalte drepturi. Şi atunci le convine celor care sunt pe ajutor social. De multe ori, să ştiţi că avem situaţii în care ne sfidează pur şi simplu. (...) Oamenii aceştia nu au responsabilitate. Eu vorbesc de oamenii care sunt în putere şi tineri, nu vorbesc de cei care au probleme de sănătate sau sunt în vârstă, deci să fii tânăr de 30 de ani de exemplu, în puterea vârstei, şi să aştepţi să primeşti venitul minim, nu ştiu, nu aş putea să dau vina numai pe ei, sistemul nu este încă destul de bine pus la punct, pentru a‐i motiva spre un loc de muncă.”
(Credeţi că persoanele din aceste categorii de populaţie vulnerabilă sunt discriminate în accesul pe piaţa muncii?)
„Nu cred, cunosc persoane cu dizabilităţi de la noi din comunitate care lucrează în croitorie, aşa cum am spus, lucrează în croitorie, în făbricuţe de mobilă, deci nu văd să fie discriminare.”
Analiză: Consilier în asistenţă socială la primăria dintr‐o comună mare
aflată în vecinătatea unui oraş mare, cu o numeroasă populaţie de etnie rromă, relevă problemele şi dificultăţile pe care lucrătorii din administraţia publică locală le întâmpină în furnizarea de servicii de incluziune socială şi sprijinire a accesării pieţei muncii de către acest grup de populaţie vulnerabilă în contextul precizat.
Problema de fond pe care o identifică şi argumentează în raport cu populaţia rromă este cea a şcolarizării, a deficitului de şcolarizare dar şi
134
a lipsei de dorinţă pentru a frecventa şcoala, inclusiv în ce priveşte copiii din aceste familii. Relevă faptul că cele mai multe dintre aceste persoane nu au loc de muncă dar nici nu caută loc de muncă, nu se înscriu însă nici pentru a beneficia de venit minim garantat şi alte beneficii, trăind din activităţi aducătoare de venit neregulare, mai mult sau mai puţin ocazionale.
Argumentează ca fiind disfuncţionale reglementările de asistare socială care prevăd ca alocaţia de sprijin pentru frecventarea şcolii nu se sistează dacă un copil nu merge la scoală dar frecventează şcoala unii dintre fraţii şi surorile lui. De asemenea reclamă disfuncţiuni de reglementare legislativă care consideră că nu încurajează accesarea pieţei muncii, în sensul că, spre deosebire de o familie în care doar un părinte lucrează pe salariul minim pe economie şi astfel nu obţine beneficii sociale, familiile care beneficiază de venit minim garantat obţin, automat, şi alocaţie de susţinere, ajutor de încălzire, egalând astfel veniturile familiei cu un părinte care lucrează.
Semnalează deficitul de resurse umane însărcinate cu incluziunea socială şi suportul pentru accesarea pieţei muncii în administraţia publică locală, dar şi adresabilitatea redusă a persoanelor din categorii de populaţie dezavantajată pentru servicii de consiliere şi suport pentru calificare şi accesare a locurilor de muncă.
Sintetic, cele trei cazuri de funcţionari publici în administraţia
publică locală cu atribuţii în incluziunea socială şi angajarea în câmpul muncii a persoanelor vulnerabile relevă situaţii distincte specifice mediului rural, respectiv urban, respectiv peri‐urban inclusiv în ce priveşte nivelul expertizei, implicării şi eficacităţii în domeniu a acestor funcţionari publici. În acelaşi timp scot în evidenţă un important element comun în ce priveşte atitudinile şi comportamentele populaţiei vulnerabile în relaţia cu instituţiile administraţiei publice, anume acea reţinere şi ruşine a persoanelor vulnerabile în a presta muncă în folosul comunităţii, pentru a putea beneficia de venitul minim garantat, şi acea atitudine de reticenţă şi chiar refuz a serviciilor de asistare şi suport, din partea a destule persoane vulnerabile, pe fondul obţinerii unor beneficii prin prestaţii sociale şi a muncii şi câştigurilor „la negru”.
135
Perspectiva reprezentanților instituțiilor din administrația publică locală cu atribuții în domeniu, din mediul urban și din mediul rural, dincolo de diferențele specifice, scoate în evidență puncte comune de primă importanță, în ceea ce privește atitudinile disfuncționale și motivația deficitară cu privire la ocuparea pe piața muncii și incluziunea socială a multor persoane din categorii vulnerabile, susținute și de legislația actuală care ar stimula complacerea în situația de asistat social, de beneficiar a venitului minim garantat, respectiv de refuzare sau de ne‐accesare chiar şi a acestui beneficiu social şi obţinerea resurselor necesare traiului din munca ocazională „la negru”.
II.5. Perspectiva reprezentanților asociațiilor de caritate și a altor ONG‐uri specializate în furnizarea de servicii
de ocupare și incluziune socială Alături de serviciile publice de ocupare a forței de muncă și de
instituțiile private care furnizează în regim de profit financiar servicii de calificare și de recrutare a forței de muncă, asociațiile de caritate și alte asociații nonprofit care furnizează servicii în domeniu reprezintă un actant important în domeniul ocupării pe piaţa muncii şi incluziunea socială a persoanelor din categorii vulnerabile.
Coordonator de programe, bărbat, cca. 50 ani, asociație de
ajutor mutual, furnizor servicii de ocupare pe piața muncii în mediul rural, Regiunea V.
(Cum apreciați dumneavoastră situația actuală a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă din regiunea în care vă aflați în ce privește ocuparea și incluziunea socială?) „...nu există în Regiunea Vest, cu excepția a trei sau patru organizații și a celor de la AJOFM, nu sunt alte organizații care să se ocupe de incluziunea socială a acestor persoane... Persoanele respective ar trebui să fie incluse pe piața muncii, dar în zona de vest, sau strict județul Caraș Severin, nu se oferă astfel de oportunități.”
136
(Cât de amplu, limitat este accesul pe piața muncii pentru aseme‐nea persoane?) „Este complet limitat, complet limitat... și plecăm de la persoanele de etnie rromă, dar și celelalte... noi furnizăm servicii pentru localitățile din jur, sunt peste douăzeci și ceva, exista 23 de cazuri în localitatea noastră, cam 18 în localitatea învecinată, dacă merg mai departe spre Teregova sunt peste 40 de cazuri, persoane cu boli cronice sau persoane cu dizabilități, pentru care cineva din familie trebuie să rămână zilnic acasă și astfel, în cazurile acestea nici nu s‐a pus problema să se angajeze vreodată, nici ei nu și‐au pus astfel problema, doar au încercat pe cât posibil să obțină ajutor de la stat... Persoanele cu grad de handicap… nu vor fi... nu‐i va permite și nu îi va da angajatorului încredere pentru încadrarea în muncă, sigur...”
(Ce puteți să îmi spuneți despre persoanele de etnie rromă?) „Persoanele de etnie romă sunt persoane... greu..., persoane asupra cărora trebuie intervenit în sistemul educațional... Persoanele de etnie rromă își doresc la nivel declarativ să lucreze, să fie încadrate în muncă, dar practic dacă mergi și îi ajuți și noi am făcut asta, i‐am dus la interviuri, vei vedea că se eschivează, se eschivează și avem cazuri concrete, după trei săptămâni de muncă au renunțat și, nu pentru că ar fi fost o muncă deosebit de grea. ...în localitatea noastră avem în jur de 100 de persoane de etnie romă, s‐au încadrat bine în societate și se încadrează și pe piața muncii. Dar, cunosc zonele alăturate unde nu poți sub nici o formă să lucrezi cu ei..”.
(...cum încercați să îi ajutați?) „Prin educație, asociația noastră încearcă să îi învețe cum pot și unde pot găsi locuri de muncă, întotdeauna solicităm AJOFM‐urilor să ne informeze... la modul direct asociația noastră i‐a sprijinit pentru munca în străinătate.”
(Bănuiesc că au un nivel de școlarizare scăzut, s‐au încercat ceva cursuri?) „Da, dar partea care blochează aici este că în toate proiectele finanțate ce fac cursuri de calificare, pe ei nu poți să‐i înscrii, nu‐i poți băga la curs... sunt clar persoane defavorizate pentru că nu au școală, nu cunosc o meserie ... au trei clase sau au șapte clase și legislația prevede că să fie opt clase... și sunt mulți care nu ...”
(Instituția pe care o reprezentați, pentru care categorii de persoane vulnerabile și aproximativ pentru câte persoane a reușit facilitarea accesului pe piața muncii în ultimul an?) „… pentru 12 persoane
137
la modul direct, în 2014, 12 persoane s‐au angajat pentru că asociația noastră i‐a sprijinit și i‐a îndrumat spre locul de muncă respectiv. Cum îi ajutăm? Îi învățăm să completeze CV‐ul și aflăm din timp despre posibile locuri de muncă, prin persuasiune și relații interpersonale aflăm. Și apoi pe membrii asociației noastre (ai Asociației de Ajutor Mutual – n.n.) să îi trimitem să se angajeze acolo.”
(Care sunt categoriile de persoane vulnerabile, pe care le ajutați)? „Persoane peste 45 de ani, sau în jurul vârstei de 45 de ani, care și‐au pierdut locul de muncă sau care nu au fost angajate niciodată, persoane care au acasă două hectare de pământ, o grădină mare și trăiesc din acea agricultură de subzistență. Oamenii aceștia nu au lucrat niciodată, așa au fost obișnuiți să trăiască din ce le‐a dat pământul și trei oi, două vaci și eu știu ce… și așa au trăit și au văzut că acuma nu mai pot să trăiască așa, ăștia sunt oameni care au făcut și studii, oameni care au școală, dar nu și‐au găsit la momentul respectiv un loc de muncă și acum încearcă, sunt conștienți că au trecut de o anumită vârstă, vine pensia, și ei nu vor avea niciodată pensie, vor rămânea ai nimănui, ăștia sunt persoanele cărora ne adresăm cu predilecție. Și persoanele care au în familie bolnavi cronici sau persoane cu handicap.”
(Care sunt factorii care în aprecierea dumneavoastră limitează sau blochează accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabile și factorii care limitează implicarea și succesul asociaților de caritate și a ong‐urilor specializate în domeniu?) „...ideile preconcepute... în mod clar angajatorii nu își doresc, chiar dacă le dau doar salariul minim pe economie, nu își doresc să aibă angajați țigani. E clar, ca idee preconcepută persoana de etnie rromă egal persoană care poate fura. La fel persoanele care sunt singure, angajatorul se gândește că nu poți să angajezi o mamă singură, că asta nu va face treabă, cele opt ore se gândește numai la fiul său care a rămas cu bunica acasă, v‐a veni cu concedii medicale, v‐a veni să ceară concedii fără plată că s‐a îmbolnăvit acela mic, ...Și apoi lipsa studiilor și lipsa experienței în muncă, acea nebunie ...experiență minim 3 ani, experiență minim 5 ani.... Dar nu poți oferi niciodată o șansă unui tânăr dacă îi ceri experiență, el n‐a avut unde să facă experiență, să sperăm că noua lege a voluntariatului v‐a permite, v‐a echivala....” (…)
138
„...asociația noastră îi îndrumă către acești furnizori de locuri de muncă... Aflăm din timp că la Caransebeș se va deschide o fabrică, sau că la Buchini se mărește numărul de angajați... anunțăm membrii asociației noastre să fie pregătiți, ajutăm la CV‐uri pe toată lumea. ...E o nebunie întreagă să ceri unui băiat care are opt clase să își facă CV‐ul în model Europass cu poză pe el, când omul acesta nu a auzit niciodată de internet... noi îi ajutăm să le completeze, la calculatoarele din sediul nostru se fac toate și se scot la imprimantă și apoi îi îndrumăm la angajatori...”
(...persoanele de etnie rromă, considerați că acestea fiind stigmatizate și marginalizate, oarecum nu le este și teamă să mai încerce să își caute de lucru?) „Ba da, în mod sigur le e teamă. Primul lucru pe care mi‐l spun e «la ce să mă duc, că mi‐a zis de la început că țigani nu angajează!» De aceea am zis că pentru persoanele de etnie rromă e nevoie de multă educație.”
(Care sunt cele mai importante probleme, dificultăți, limitări cu care v‐ați confruntat în procesul facilitării și sprijinirii angajării în muncă a acestor categorii de persoane?) „Prejudecățile... apoi lipsa de informare privind locurile de muncă disponibile... angajatorii nu informează pe nimeni la timp, deși au obligația să anunțe în Revisal, deși au obligația să anunțe AJOFM‐urile... companiile mici nu fac lucrul ăsta sau îl fac la modul declarativ (și locul de muncă este deja ocupat, pe bază de recomandări cu dedicație – n.n.)... companiile mari care fac angajări cu zecile oferă astfel de informații și poți afla din timp...”.
(În ce fel actualele politici publice și reglementările ce țin de codul muncii și de facilitățile acordate de stat limitează și descurajează eforturile furnizorilor de servicii în domeniu pentru facilitarea accesării pieței muncii de către aceste categorii de persoane?) „Legea e frumoasă, dar în practică ...vorbim acum de noul cod al muncii care vine și îți bagă prevederea după care dacă ești în concediu medical sau ești în concediu fără plată nu v‐a mai fi considerată vechime în muncă, e o mare tâmpenie ...întreaga legislație europeană prevede că dacă ești bolnav, ești bolnav și rămâi în câmpul muncii chiar dacă nu prestezi muncă acele zile, să îți fie tăiate la vechime e o nebunie întreagă ce au făcut în noul cod al muncii.” (...) Apoi Legea asistentei sociale... Avem Codul muncii, care încearcă să faciliteze angajarea persoanelor din grupuri vulnerabile, dar în fapt nu se
139
reușește cu angajarea lor... Pentru că Legea 415 a asistenței sociale oferă o sumedenie de oportunități pentru ca oamenii din grupurile astea să nu își caute loc de muncă...
(La ce vă referiți când ziceți de legea asistenței sociale?) „Pentru multe dintre aceste persoane e suficient să se încadreze și să‐și primească bani pe Legea venitului minim garantat... oamenii s‐au obișnuit într‐o perioadă de trei‐patru‐cinci ani să primească o sumă de bani până în 300‐400 de lei și chiar aproape de salarul minim pe economie, familii întregi și asta descurajează complet munca. Dacă un tânăr la 28 de ani primește 400 de lei pe lună fără să muncească nimic, în veci nu va fi interesat să își caute un loc de muncă, chiar dacă primește acolo 1200 de lei salariu... Legislația ar trebui modificată, prin consultări publice ...că noi trăim între beneficiarii ăștia și știm ce se întâmplă zilnic cu ei...”
(Cum și cât reușiți să surmontați aceste dificultăți?) „Greu, greu, dar organizația noastră are partener belgian și luăm de acolo modele de bună practică... organizam întâlniri lunare la asociația de bărbați, la organizația de femei și acolo, pe lângă orele de educație sanitară, prevenție, avem și discuții pe teme sociale: cum, cine s‐a mai angajat, care sunt oportunitățile, ce putem face, o bună parte din membrii noștri au fost îndrumați pentru munca în străinătate, pentru că se pare că acolo nu a interesat pe nimeni dacă are doar şapte clase, acolo dacă a știut lucreze, exemplu sudor, l‐a luat, în Belgia... Dar vorbim și de Austria, Germania în cazul femeilor care merg ca îngrijitori bătrâni la domiciliu. Eu, complet nu sunt de acord cu asta ultima situaţie, pentru că se întâmplă ca fiica bătrânei pleacă de aici să aibă grijă de un bătrân în Germania și mama sa bătrână a rămas singură acasă, bătrână de care trebuie să am eu grijă ca și organizație care oferă astfel de servicii și angajez o altă femeie care să aibă grijă de mama ei... Sigur că noi nu putem plăti salariul care este în Austria sau Germania, 800 sau 1200 de euro, noi plătim salariul minim pe economie sau cu ceva mai mult....”
(Atunci când pleacă în Belgia sau în alte țări dumneavoastră le facilitați accesul?) „În 90% din cazuri.”
(Care sunt factori care în aprecierea dumneavoastră facilitează și înlesnesc eforturile asociațiilor de caritate și a ONG‐urilor specializate în domeniu, pentru a lărgi accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?) „Un factor care înlesnește este acea
140
comisie de dialog social lunar în cadrul Instituției prefectului... au loc discuții foarte interesante, suntem invitați toți, o bună parte din ONG‐uri, vin și companii private și se discută, «cum putem angaja acolo, în localitatea respectivă există un număr de atâtea persoane care sunt fără loc de muncă» și se încearcă și ce‐i mai important e că nu rămâne la nivel de întâlnire bifată ca activitate, chiar se întâmplă ceva, se schimbă, se află numere de telefon, încercăm să ajutăm persoanele astea. În afară de comisia asta de dialog social de la prefectură un aspect pozitiv ar fi publicitatea care se face la radio, Radio Reșița și oarece ziare locale scriu despre locuri de munca disponibile la AJOFM. E un lucru bun, am văzut că pe ziar oamenii încep să urmărească astfel de anunțuri, nu știu dacă AJOFM‐ul anunță la modul direct șomerii pe care îi au ei în evidență...”
(Cunoașteți persoane care prin mass media au reușit să își găsească un loc de muncă, auzind un anunț la radio?) „Da, A. I., o persoană de etnie romă care a mers și s‐a angajat la Reșița, la începutul anului trecut s‐a întâmplat asta. Cam așa a fost, a venit să îmi spună că a auzit la radio că fosta U.C.M.R. face angajări, el are o calificare, deși are 8 clase are o calificare de sudor nu știu ce, ceva destul de special și aceia aveau nevoie. A venit și m‐a anunțat pe mine și noi ne‐am interesat și am aflat că într‐adevăr așa este și acum lucrează acolo.”
(Care anume dintre actualele reglementări legislative și politici publice în domeniu vă ajută cel mai mult în derularea și dezvoltarea programelor și activităților dumneavoastră în acest domeniu?) „Ne ajuta Legea 34 privind îngrijirile vârstnicilor la domiciliu, legea 350 pentru ONG‐uri, pentru autoritățile publice locale și modul în care acestea pot finanța ONG‐urile și, bineînțeles, în cazul nostru legea asigurărilor sociale de sănătate, pentru că foarte multe persoane pe zona noastră sunt persoane neasigurate medical și nimeni nu ține cont de asta.”
(Înțeleg că autoritatea publică locală vă susține în proiectele pe care le aveți?) „Da, în mod sigur, noi suntem un caz fericit, autoritatea publică locală conlucrează bine cu noi, pentru că e direct interesată, obținem rezultate și s‐a văzut că în ultimii ani mai sunt circa 5 sau 6 persoane pe legea 416, restul, i‐am ajutat, și‐au găsit de lucru…” (…)
„...atâta timp cât angajatorul nu v‐a primi sprijin din partea statului pentru angajarea persoanelor din grupuri vulnerabile, el nu o
141
v‐a face niciodată, niciodată. Nu știu dacă mai există... facilități ca aceste companii, angajatorii să primească pe o perioadă de un an de zile 60% din minimul pe economie ce‐l plătește salariatului...”
(Ce vă motivează să persistați în implicarea în acest domeniu în pofida dificultăților?) „Mulțumirea. Ești mulțumit când afli că o persoană s‐a angajat cu sprijinul tău ...vezi imediat copiii altfel îmbrăcați, vezi că încep să frecventeze cursurile... În familiile celor de etnie rromă a căror copii nu frecventează cursurile, deși sunt înscriși nu frecventează cursurile... dacă îi întrebi de ce nu merg la școală spun că nu au avut bani să ia ghiozdan, nu au avut bani să‐i ia trening nou... În cazul localității noastre nu se întâmplă frecvent, dar cunosc cazuri clare... în care insistam foarte mult, copii să meargă la școală.”
(Ce ar fi dezirabil să se facă și ce s‐ar putea face în planul politicilor publice și în plan legislativ pentru a crește accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?) „Transparența decizională, când se iau astfel de legi... normele meto‐dologice de aplicare a legii, acolo e baiul ...să întrebe spre exemplu angajatorul cum ar vedea angajarea... să nu soliciți diplomă de 8 clase unui om pe care îl pui să manevreze 2 scânduri, și să rostogolească 2 bolovani, ală nu are nevoie de 8 clase ca să facă astfel de lucruri nu are nevoie de 8 clase, dar atunci când legislația prevede, angajatorul trebuie să respecte legea pentru că vine ITM‐ul și îi trage o amendă pentru că nu respectă legea...”
(Persoanele din categorii de populație vulnerabilă sunt discri‐minate sau nu sunt discriminate în accesarea pieței muncii în regiunea în care vă aflați?) „Sunt, sunt discriminate, în mod sigur sunt discri‐minate, sunt prejudecăți... și educația... și atunci mai mult decât prin legislație ei sunt prejudiciați (datorită educației și prejudecăților – n.n.).”
(Cum și cât colaborați cu administrația publică locală, cu instituții de stat care furnizează servicii în domeniu, cu alte instituții în programele și activitățile dumneavoastră în acest domeniu?) „Lunar, în cadrul consiliului local al comunei, avem 3000 locuitori, facem o prezentare a activităților asociației, legătura cu autoritatea publică locală a comunei noastre e în regulă. Dar, AJOFM‐ul ar trebui să fie mult mai deschis și mult mai cooperant, apoi Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului din Reșița nu are sub nici o formă
142
suficienți angajați care să facă față numărului de cazuri trimise spre ei și nu îți vor răspunde niciodată la interpelări sau dacă o fac, o fac la modul declarativ, sunt foarte ocupați, număr de personal redus... Consiliul județean în schimb pare tot mai aproape de noi și încearcă să lucreze împreună cu noi, înscriu persoanele defavorizate în programe și proiecte speciale, am văzut recomandări din partea Consiliului Județean către companii ca să facă angajări din categoriile defavorizate...”
(Ce ar fi posibil, în condițiile actuale, să se facă în plan național și în plan regional, local, pentru îmbunătățirea accesării pieței muncii de către categoriile de populație vulnerabilă?) „Repet, modificarea Legii asistenței sociale, să nu mai permită oamenilor să ia bani pe Legea venitului minim garantat, fără să muncească, să‐i oblige sub o formă sau alta să meargă să își caute de lucru, apoi sprijinirea financiară a organizațiilor care facilitează sau ajută grupurile defavorizate...”
Analiză: Coordonator de programe la Asociaţia de Ajutor Social, județul
Caraş‐Severin, asociație înființată și sprijinită de asociații omoloage din Belgia, relevă de asemenea situații tipice pentru mediul rural. Într‐un județ cu puțini furnizori de servicii în domeniul ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale. Cel mai mare grup de persoane vulnerabile în zonă este reprezentat de persoanele de peste 45 de ani, care nu au avut loc de muncă niciodată sau l‐au pierdut, și acum se gândesc cu îngrijorare că nu vor avea pensie la bătrâneţe pe piaţa organizată a muncii, apoi rromii și apoi persoanele cu boli cronice sau dizabilități și asistenții lor personali.
Semnalează o mare problemă care consideră că s‐ar putea rezolva prin completarea/ modificarea legislației, anume faptul că persoanele care au o școlarizare mai redusă de 8 clase nu pot fi acceptate la cursuri de calificare de nici un fel, nici pentru meserii nepretențioase (exceptând calificarea pentru cultivator plante – n.n.). Scoate în evidență discriminarea pe piața muncii la care sunt supuși rromii, datorită prejudecaților dar și a experiențelor negative ale angajatorilor, dar și faptul că rromii, declarativ, doresc loc de muncă însă în realitate se eschivează când se pune problema să meargă la un loc de muncă.
143
Precum aproape toți actanții intervievați, în ceea ce priveşte ocuparea forței de muncă, reclamă faptul că legislația de asistență socială încurajează și chiar favorizează complacerea în statutul de asistat social și necăutarea, neacceptarea de loc de muncă. De remarcat buna colaborare zonală cu Instituția Prefectului și cu primăriile.
Expert recrutare grup țintă, femeie, cca. 40 ani, asociație cu activități la nivel național, filiala Craiova, furnizor servicii de ocupare pe piața muncii în mediul urban și mediul rural, Regiunea SV
(Cum apreciați dvs. situația actuală a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, în regiunea în care vă aflați, în ceea ce privește ocuparea și incluziunea acestora?) „Persoanele vulnerabile se regăsesc în regiunea S‐V Oltenia și își găsesc foarte greu un loc de muncă. Noi avem două cursuri și avem solicitări foarte mari din partea femeilor. Doresc să se înscrie la cursurile noastre pentru că nu au un loc de muncă și își doresc o nouă calificare în vederea accesării pe piața muncii mai ușor. Dintre cursuri, unul este pentru mediul rural, altul la mediul urban. Pe mediul rural, la 30 de persoane dintre beneficiarii pe care noi îi calificăm trebuie să le găsim un loc de muncă. Avem o ofertă a unui angajator din Carcea care dorește să își deschidă o fabrică de conserve și ne‐a propus să îi școlarizăm 12 persoane, pe care ulterior dumnealui dorește să le angajeze în fabrica proprie.”
(Din câte înțeleg Asociația se adresează femeilor atât din mediul rural cât și din urban, aproximativ pentru câte persoane ați și reușit efectiv facilitarea angajării în muncă?) „Proiectul nostru a început în august‐septembrie 2014, până în prezent am recrutat persoane care participă la cursuri. După ce vor absolvi cursurile noastre atunci ne vom ocupa și de integrarea lor pe piața muncii. Știu că Asociația React a avut un proiect şi între 2011 și 2014 în care a integrat 30 de persoane cu dizabilități. Este o fabrică de sticlă, de material plastic, de reciclare, care funcționează și în prezent.”
(Care sunt factorii care în aprecierea dvs. blochează sau limitează accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii vulnerabile și implicarea eficace a asociațiilor și ONG‐urilor specializate în domeniu?) „Ce blochează în zona noastră sunt locurile de muncă puține, pentru că nu sunt investitori, nu apar posibilități de angajare. Dar sunt foarte multe
144
cursuri, li se oferă cursanților o subvenție și o diplomă recunoscută în UE, majoritatea beneficiarilor noștri sunt foarte încântați de această diplomă. Tendința este să plece din țară, de exemplu ca îngrijitori bătrâni la domiciliu, sunt foarte multe persoane din Craiova care ne solicită urgent începerea acestor cursuri pentru că au ofertă să plece în afară. Exemplu, avem o persoană care a primit o ofertă din Anglia, iar ca să faci curs în Anglia costurile sunt foarte mari, a intervenit șansa să participe la acest curs al nostru unde nu a plătit nimic, din contră noi i‐am oferit o subvenție, dumneaei a fost foarte încântată, și astfel de persoane sunt foarte multe, pentru curs de îngrijitori bătrâni la domiciliu avem cereri foarte multe, sunt doar 290 de locuri. „(...) În zona noastră este foarte greu să le găsim locuri de muncă... probabil că statul ar trebui să se implice mai mult și să ofere angajatorilor, mai multe beneficii pentru angajarea acestor persoane din grupuri vulnerabile.” (...)
„Majoritatea vin la noi pentru aceste diplome de îngrijitori bătrâni la domiciliu, dar sunt persoane care se duc și la altă asociație și fac cursul lor, și la un moment dat se trezesc că au un teanc de diplome și nu știu ce să facă cu ele, ei tot încearcă. (...) Asociația noastră oferă credibilitate, deoarece dacă vii la aceste cursuri este o prezență obligatorie. De obicei cursurile sunt de 8 ore, există un formator care ține evidența prezenței, se dă examen la sfârșit, examenul poți să îl iei sau poți să nu îl iei, adică nu e ceva ca să strângem și noi oameni și să avem cursanți. Cursurile se țin și oamenii după ce le termină chiar au habar în meseriile pe care se califică.”
(În proiectul anterior al Asociației React, ce dificultăți ați întâmpinat în integrarea pe piața muncii a persoanelor vulnerabile?) „...noi dorim să angajăm aceste persoane vulnerabile, dar omul este om... și nu sunt tot timpul ok. De exemplu noi căutam persoane care aveau venit minim garantat, de la primărie, dintr‐o bază de date, te duceai, vorbeai cu ele și să știi că uneori ziceau «dar de ce să vin eu să muncesc la voi, că mă țineți câteva luni și pe urmă mă dați afară, când eu am aici o sumă, venitul minim garantat, banii ăștia îmi vin lunar, nu trebuie să fac mai nimic pentru ei, de ce aș munci.» (...) Cred că s‐au învățat să aștepte ajutorul acela de la stat de care vorbeam și le place așa... Vă dați seama că un om care nu dorește să muncească și nu dorește să se implice se vede de la început și îl lăsam în plata Domnului. Nu poți să obligi pe cineva cu forța, nici binele nu se face cu forța.”
145
(Care sunt factorii care în aprecierea dvs. facilitează eforturile dvs. și a persoanelor din categorii vulnerabile în ceea ce privește accesul pe piața muncii? Aș întreba ce anume din actualele reglementări legislative și politici publice în domeniu vă ajută cel mai mult în dezvoltarea programelor dvs.?) „...cel mai mult ne‐au ajutat banii veniți de la UE pentru proiecte, rambursările care s‐au făcut pe aceste două proiecte. Și sprijinul primăriilor din comune, s‐au implicat, avem primării care s‐au implicat foarte mult în aceste proiecte, avem parteneriate semnate cu diverse comune... primăriile, cu vicele, cu primarul, dumnealor sunt foarte deschiși pentru că își dau seama de situația comunei, ne ajută, ne recomandă, avem campanii de informare și punem diferite anunțuri care vin la primărie, noi mergem le explicăm, primăria este intermediarul...”
(Angajatorii cum reacționează atunci când le prezentați proiectul și le propuneți angajarea persoanelor vulnerabile pe care le calificați?) „În afară de persoana, de angajatorul care a auzit de cursurile noastre și s‐a oferit să deschidă o fabrică de conserve și să angajeze câteva cursante... Pe cei ce se vor califica îngrijitori bătrâni îi avem cam rezolvați, pentru că majoritatea pleacă și e interesul lor să obțină această diplomă. Lucrăm acum la celălalt curs, pe mediul rural, care e mai greu, avem în proiect trei bucătării pe care noi le deschidem în trei comune unde ținem cursuri, vom deschide câte o bucătărie complet utilată, clădirea va fi pusă la dispoziție fetelor de către primărie iar noi vom veni cu utilajele, cu dotarea. Timp de trei ani nu au voie să fie înstrăinate, vor fi strict la dispoziția femeilor care au participat la curs, unde dumnealor, ceea ce fac acasă toamna, conserve, murături, le vor face în aceste bucătării, iar noi le vom găsi posibilitatea să le vândă în diverse supermarketuri din Craiova, din țară. ...sunt foarte multe femei talentate în bucătărie și doresc să facă și un ban pe care altfel nu l‐ar putea face, pentru că nu ar avea autorizație să‐și comercializeze propriile produse.(...)Proiectul se termină în octombrie, noi va trebui să avem 30 de persoane angajate, să le comercializăm produsele pe care le vor produce în aceste trei bucătării.”
(Vă mai întreb ceva legat de proiectul anterior, „Fabrica de Bine”. Acolo ce ați reușit?) „...domeniul de activitate al acestei Fabrici de Bine este reciclarea deșeurilor de material plastic, această fabrică încă funcționează, s‐a dovedit că noi am fost niște parteneri serioși, persoanele încă lucrează acolo, își câștigă traiul... aceste persoane care înainte
146
obțineau un venit minim acum obțin mai mult, pentru că salariul este potrivit.”
(Pe dvs. personal, în calitate de expert recrutare beneficiari ai cursurilor de calificare, ce vă motivează să mergeți mai departe?) „Mă motivează sărăcia acestor oameni... mi se pare această zonă probabil cea mai săracă din țară, nu degeaba Doljul este pe primul loc la șomaj în țară. Faptul că femeile chiar doresc să‐și amelioreze nivelul de trai și să încerce altceva față de ce erau obișnuite, adică să stea acasă și să se ocupe de copii, de agricultura de subzistență...”
(Considerați că aceste persoane sunt discriminate sau nu sunt discriminate în ceea ce privește accesul pe piața muncii mai ales în regiunea dvs.?) „Strict pe mediul rural, sunt convinsă că sunt discriminate... ar trebui să se deschidă niște asociații, ceva legat de agricultură, o implicare mai mare a primărilor, să găsească o soluție cu acești bani europeni, să li se ofere o posibilitate să muncească acolo în zona lor. Pentru că, să le iei să muncească la oraș, e de plătit chirie, apar alte cheltuieli...”
(Mi‐ați vorbit de implicarea primăriilor, a autorităților publice locale, a statului prin atragerea de investitori, v‐aș întreba acum la nivel mai mic. Colaborarea dvs. cu alte instituții și alte ONG‐uri în ce constă? Dacă lucrați împreună și cum colaborați pentru a facilita accesul pe piața muncii și în final a sprijini aceste persoane?) „...deci nu avem un proiect comun cu alte asociații. Dar cunosc asociații care au proiecte strict pentru elevi care nu au luat BAC‐ul, să aibă maxim 24 de ani și să nu aibă BAC‐ul luat. Și colaborăm, așa, informal, când mă duc în zona mea unde trebuie să recrutez și vreau să țin cursul acolo le vorbesc și despre cursul lor.. Iar ei la rândul lor când recrutează, ne recomandă pe noi.”
(Cum vedeți dvs. viitorul, perspectiva ocupării și incluziunii sociale pentru persoane din categorii vulnerabile din punct de vedere al instituției dvs., al asociațiilor de caritate și ONG‐urilor pe viitor?) „Sunt convinsă că nici o asociație care a început proiecte pe acest domeniu nu se va opri aici și va dori să implice cât mai multe persoane în proiectele lor, văd o dezvoltare a lor pe viitor. Sunt foarte multe organizații în Craiova care au proiecte pentru aceste grupuri vulnerabile.”
147
Analiză: Expert recrutare grup țintă într‐o asociație cu palmares, care
furnizează servicii de ocupare și incluziune atât în mediul urban cât și în mediul rural, surprinde situații specifice zonei, dar cu relevanță națională.
Cel mai mare interes în zonă este pentru cursuri de calificare ca îngrijitor de bătrâni, cu intenția de a pleca pentru loc de muncă în străinătate. Reclamă aceeași situație privind lipsa de dorință pentru locuri de muncă și complacerea în situația de asistat social.
Pentru mediul rural, un aspect de remarcat este acela că, prin serviciile de ocupare și incluziune oferite, se asigură nu doar calificare ci și creare de locuri de muncă specifice mediului rural, în formula de întreprindere socială, precum și rezolvarea pieței de desfacere a produselor realizate, cel puțin în primii ani.
Coordonator centru de zi pentru tinerii cu dizabilităţi intelec‐
tuale, femeie, cca. 35 ani, furnizor servicii de ocupare pe piața muncii în mediul urban, Cluj‐Napoca, Regiunea NV
(Cum apreciați situaţia actuală a persoanelor din categorii de populaţie vulnerabilă în ceea ce priveşte incluziunea pe piaţa muncii?)
„Dezastruoasă, sună dur dar din păcate (integrarea pe piaţa muncii – n.n.) se face la un nivel superficial, ce nu asigură durabilitate, prin proiectele derulate din fonduri structurale. O să vorbesc mai mult despre persoane cu dizabilităţi intelectuale pentru că este grupul de care ne ocupăm noi, am avut un astfel de proiect pe formare profesională şi pe integrare în muncă, dar din păcate proiectul a fost pe 2 ani şi, dacă stăm să urmărim impactul de lungă durată, este slab. Proiectul a constat în formarea profesională a 30 de persoane într‐o meserie care era adaptată nivelului lor de dezvoltare. Cursuri acreditate, certificat de calificare, după care făceam consiliere vocaţională, pregătire pentru a se integra pe piaţă muncii. Apoi am făcut şi sesiuni de formare a angajatorilor pentru ca să fie sensibilizaţi şi să ştie că pot primi suport de la noi dacă angajează. Am mai înfiinţat 2 ateliere protejate în cadrul cărora trebuia să angajăm 10 persoane cu dizabilităţi. (...) Noi din 2004 am început cu această idee, atunci din păcate legislaţia necesară exista dar nu existau normele de aplicare. Am făcut în 2004, împreună cu altă organizaţie, un grup şi am
148
încercat să facem sensibilizarea comunităţii în direcţia deschiderii spre a‐i angaja pe tinerii noştri beneficiari ai Centrului de zi, din păcate proiectul a eşuat, pentru că angajatorii preferau să dea banii aceia la bugetul de stat în loc să îi angajeze, ei considerau că ar fi trebuit să mai angajeze o persoană în plus ca să îi supervizeze pe angajaţii cu dizabilităţi intelectuale, că asta ar fi mărit costurile şi, în plus, că toată lumea ar fi fost cu ochii pe ei, dacă persoanele cu dizabilități ar fi avut/făcut ceva probleme atunci ar fi fost publicitate negativă pentru angajator, că astfel nu merită să se lege la cap dacă nu‐i doare. (…)
Pe urmă s‐a îmbunătăţit legislaţia dar, pentru a face proiecte de angajare în muncă a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, a rămas tot foarte greu, greutăţi suplimentare. Ghidurile pentru aplicaţii cereau şi cer că faci evaluarea abilităţilor în mod profesional şi atunci am mers cu un psiholog care face recrutare de personal, dar nu existau teste validate pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale. A făcut atunci psihologul o evaluare pe baza a ce le‐am spus noi, pentru că noi deja lucrasem cu persoanele acelea şi ştiam cam ce abilităţi au. Se mai adaugă ca dificultate faptul că mulţi dintre ei nu ştiu să scrie şi să citească şi atunci se consideră că ei nu sunt capabili să urmeze un curs de calificare. Însă am găsit deschidere să putem să mergem doar pe evaluare orală a abilităților practice pentru meseria respectivă, de exemplu ţesător manual. Dar aceeaşi problemă o au şi alte grupuri vulnerabile, de exemplu romii, o parte, nu ştiu să citească şi să scrie şi dacă nu pot fi primiţi la cursuri de calificare din start nu au nicio şansă. Grupurile cu adevărat vulnerabile, puternic vulnerabile, rămân pe mai departe neintegraţi pe piaţa muncii şi neincluși social, pentru că în proiectele pe fonduri structurale sunt prevăzuţi indicatori de rezultate, şi, dacă nu realizezi indicatorii respectivi, ceea ce e mult mai greu cu aceste categorii foarte vulnerabile, trebuie să dai banii primiţi în proiect înapoi. Aşa că cei care derulează asemenea proiecte sunt în fapt stimulaţi să lucreze cu grupuri care nu sunt chiar atât de dezavantajate şi atunci nu prea se fac proiecte pentru cele mai dezavantajate grupuri, acestea rămân tot la marginea societăţii. De asta ziceam că situaţia integrării pe piaţa muncii a acestei categorii de persoane puternic vulnerabile este dezastruoasă, că proiectele, intervenţiile realizate au lucrat superficial, nu în profunzime, neasigurând durabilitatea rezultatelor, a angajărilor. Aşa sunt făcute cerinţele pentru
149
proiecte din fonduri structurale, că te limitează şi descurajează. O altă problema cu care ne‐am confruntat în proiectarea şi implementarea proiectului era de bani, de costuri. Cursurile de calificare nu puteai să le faci pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale la fel ca pentru persoanele din alte categorii dezavantajate, pentru că ritmul de învăţare al lor era total altul şi modul de predare necesar era altul. Nu existau formatori specializaţi şi nici cursuri de calificare adaptate pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale. Toate astea au ridicat costurile, noi am făcut la un moment dat un curs pentru cinci persoane. Pentru calificarea de ţesător manual am găsit în Râmnicu Vâlcea o firmă care lucra aşa ceva... departe, gândiţi‐va cât erau costurile. Apoi, cu angajatorii, asta e o altă problemă, nu există informare şi sensibilizare spre aceşti oameni, angajatorii se sperie. Când îi zici de persoană cu dizabilităţi intelectuale deja vezi reticenta pentru că nu ştiu ce înseamnă asta. De asemenea, nu există politici publice adecvate, care să faciliteze cu adevărat angajarea şi incluziunea socială a acestor persoane dezavantajate, nu există cu adevărat facilităţi fiscale care să îi încurajeze şi atunci ei, angajatorii, nu au practic nicio motivaţie să facă lucrul acesta. Una dintre soluţii ar fi, cum am făcut noi, crearea unor ateliere protejate în cadrul instituţiei, dar astfel, practic, tot tu trebuie să le susţii, nu e o adevărată integrare pe piaţă muncii, e doar primul pas spre aşa ceva. După aceea, că să mergi mai departe, nu poţi să faci plasare pe piaţa muncii pentru că trebuie să fii acreditat de AJOFM. Şi aici e o altă poveste, că din păcate AJOFM‐ul din Cluj nu face absolut nimic în această privinţă, chiar dacă ei au un birou pentru astfel de persoane, dar nu au nici metodologie de lucru, nici deschidere şi atunci ei nefăcându‐şi treaba te împiedică şi pe ţine să îţi faci treaba.” (...)
„Mai e şi o altă problemă legată de angajator. Dacă tu reuşeşti să îi angajezi, pe urmă trebuie să îl şi monitorizezi. Să acorzi suport angajatului cu dizabilităţi intelectuale, dar şi angajatorului, să îşi menţină locul de muncă. Se tot vorbeşte despre accesibilizarea locului de muncă, dar cel mai adesea se reduce la accesibilizarea din punct de vedere al amenajării accesului, să aibă rampă de acces dacă are dizabilităţi motorii, or, în fapt, accesibilizarea locului de muncă înseamnă şi mediul uman, colectivul în care lucrează, să aibă acolo persoană de sprijin din punct de vedere emoţional, psihologic. Există de câţiva ani meseria de mediator
150
social, care se ocupă exact de monitorizarea, medierea conflictelor la locul de muncă, să‐l ajute şi pe angajator să înţeleagă şi să îi fie şi mai uşor să îl angajeze şi să‐l păstreze. Dar de obicei ONG‐urile nu îşi permit să angajeze şi astfel de persoane, iarăşi se încarcă costurile.”
(Pentru câte persoane aţi reuşit totuşi să facilitaţi integrarea pe piaţa muncii?)
„Noi suntem acreditaţi pe oferirea de servicii sociale, nu avem acreditare pe plasare pe piaţa muncii. I‐am angajat pe 10 dintre beneficiarii proiectului (în atelierele protejate create în instituţie – n.n.), în 2009, am avut 4 luni bani din proiect, din care noi le plăteam practic salariile, din proiect. După aceea, când a trebuit să facem producţie şi să plătim salariile din ce produceau ei, au apărut alte probleme, pentru că beneficiarii centrului nostru şi totodată angajaţii în aceste ateliere protejate ale noastre sunt persoane care nu erau acceptate nici măcar în şcolile speciale. Sunt adulţi, majoritatea sunt de 30 de ani, noi am lucrat foarte mult cu ei, cu unii dintre ei am lucrat şi 18 ani ca să le formăm acele abilităţi de viaţă autonomă şi muncă. Dar competenţele de muncă pe care ei le au sunt mai reduse, nu poţi să faci producţie precum într‐o firmă ce face aceeaşi producţie cu angajaţi care nu au aceste dizabilităţi, într‐o competiţie de piaţă. Înfiinţezi deci ateliere protejate, dar dacă tu ai facilităţi fiscale foarte mici, mici, eşti aruncat pe piaţa concurenţială economică unde eşti fără protecţie, în rând cu ceilalţi. Pe nimeni nu interesează că tu lucrezi cu persoane cu dizabilităţi intelectuale, tu trebuie să fii la fel de competitiv ca şi ceilalţi. Deci nu poţi rezista, economic, dar dacă ar exista politici publice corecte, dacă ar exista facilităţi fiscale, suport, ai putea rezista. Noi am reuşit să ajungem cu ei la un nivel la care nu am crezut că o să ajungem vreodată din punctul de vedere al abilităţilor şi al lucrului şi al calităţii. Avem şi un magazin, mai mult o expoziţie permanentă cu vânzare, în care intră toate produsele făcute de ei şi am crescut vizibilitatea şi incluziunea lor în comunitate, au relaţie directă cu clienţii şi pot să vadă şi cei din comunitate că, dacă primesc sprijin, ei pot să aibă o viaţă normală ca şi ceilalţi. Asta e un lucru extraordinar pe care am reuşit să îl rezolvăm. Pe mine încă mă deranjează foarte tare când vine cineva la magazin şi zice că «o să cumpăr asta, că e făcut de amărâţii ăştia, bieţii de ei.» Nu, să îl cumperi pentru că e de calitate şi abia în al doilea rând are un plus de valoare pentru că e făcut
151
de persoane cu dizabilităţi. Din cele zece persoane angajate în proiect a mai rămas o singură persoană, că toţi s‐au pensionat, pentru că nu îţi permiteai să faci lucrul ăsta”
(Deci, revenind, care sunt factorii care îi limitează pe ei în ce priveşte angajarea în muncă şi care va limitează pe dvs. ca organizaţie care furnizează servicii în acest sens?)
„Îi limitează, cum spuneam, faptul că nu au abilităţile necesare, că este foarte greu până reuşim să le formăm abilităţile necesare şi să obţină şi să păstreze locul de muncă. Dar mai e şi o altă limitare la ei, anume atitudinea de discriminare pozitivă din partea aparţinătorilor, părinţilor, care nu cred că ei ar putea să fie astfel decât asistaţi şi lipsiţi de autonomie... Şi atunci la ei se instalează aşa, mentalitatea că «eu sunt persoană cu dizabilităţi, toată lumea trebuie să facă totul pentru mine, că aşa se întâmplă» şi astfel ei preferă să trăiască din pensia de boală, care oricum e mică, dar decât să se trezească în fiecare dimineaţă şi să meargă la lucru... deci ţine şi de persoană cu dizabilităţi. Familia de multe ori îi limitează, ei nu le dau nicio şansă şi atunci cum să te aştepţi ca un angajator, un străin care nu are nicio tangenţă cu persoanele cu dizabilităţi să înţeleagă ce se întâmplă şi să le acorde o şansă... Angajatorul vrea performanţă, profit, era la un moment dat o lege, că angajator, dacă angajai o persoană cu dizabilităţi pe 2 ani de zile aveai anumite facilităţi. Dar noi când am vrut să îi angajăm pe ai noştri ne‐au zis, de la agenţia de stat care se ocupă cu asta, că nu mai au fonduri şi dacă depuneţi pentru ei dosarul acum şi noi va răspundem că nu avem fonduri nu mai puteţi aplica altădată...” (...) Sau altă chestie, ei prin lege au dreptul la cursuri de calificare şi formare gratuită, dar am mers la AJOFM, pentru că ei sunt cei care au cursurile, şi au zis nu se poate, că ei au nişte criterii, că trebuie să scrie şi să citească, noi le‐am zis «domnule, aşa sunt, cu dizabilităţi intelectuale, dar în meseria în care vrem să îi formăm nu le trebuie să ştie să scrie să citească, pentru a lucra». Pe logica asta şi dacă mergi crescător de animale tu trebuie să ştii să scrii şi să citeşti, dar străbunicii noştri nu ştiau să scrie şi să citească şi creşteau animale foarte bine şi nu era nicio problemă.”
(Cum şi cât reuşiţi să surmontaţi din aceste dificultăţi?) „Greu, greu şi reuşim foarte puţin, dar ţinând cont de dizabilitatea
intelectuală a cazurilor cu care lucrăm am ajuns la o realizare foarte
152
mare, în formarea profesională şi în paşii spre incluziunea socială. Dar, dincolo de atelierele protejate de la noi, dacă ai vrea să îi angajezi efectiv pe piaţă liberă a muncii nu poţi. Societatea nu este încă pregătită să îi primească şi nici nu există reglementările legale şi facilităţile necesare.”
(De cealaltă parte, care ar fi factorii care facilitează şi înlesnesc eforturile asociaţiilor, ale ONG‐urilor în sensul integrării pe piaţă muncii a persoanelor din categorii vulnerabile?)
„Din punctul nostru de vedere cam niciunul... Dacă ar exista parteneriatul public‐privat cu adevărat, pentru că în fapt sunt acum două tabere, statul şi ONG‐urile, s‐ar putea face mai mult. Pentru că noi venim să rezolvăm de fapt probleme pe care statul nu a reuşit să le rezolve şi atunci dacă ar există o adevărat colaborare... dar la întâlniri simţi, aşa, o ostilitate, cumva că ei ne dau nouă voie să facem şi noi ceva şi că noi le reproşăm că nu au fost în stare să facă... Apoi, dacă ar fi o mentalitate şi o educaţie de deschidere spre persoanele cu această dizabilitate, că dacă ai un copil cu dizabilităţi şi vrei să îl duci la o grădiniţă de masă apar probleme, e frică pentru a primi astfel de copii, că nu au informaţia necesară... Nu poţi să schimbi peste noapte, dar dacă vii cu exemple de bună practică se vor schimbă mentalităţile până la urmă, în timp. S‐ar schimbă mai repede dacă ar există resurse, de exemplu în parteneriatele public‐privat, dacă statul ţi‐ar aloca, fie resurse umane, fie materiale pentru că tu apoi să faci mai departe...”. (...) „Există în lege un articol care spune că dacă tu că angajator ai minim 50 de angajaţi ai obligaţia, fie să angajezi 4% persoane cu dizabilități, fie să achiziţionezi servicii, de exemplu de la noi, de la atelierul protejat unde lucrează ei. Să cumpere, de la noi acum nu ne avantajează, ai mei sunt capabili să facă trăistuțe şi feţe de masă, dar acum ce companie multinaţională, să cumpere câte 300 în fiecare lună… noi ca organizaţie ar trebui să dezvoltăm o afacere care să aibă rulaj zilnic. Deci nu avem noi producţia, serviciile care s‐ar cere...”
(Cu toate acestea ce vă motivează să perseveraţi în continuare cu aceste servicii de integrare?)
„Ne motivează progresele la care le‐au realizat ei. Dacă ai reuşit să îi ajuţi să funcţioneze în societate,cu efort şi cu mare sprijin, să ajungă să facă nişte lucruri minunate, care să fie cumpărate la fel cu cele făcute de studenţii de la arte plastice, asta e un lucru fantastic. Acuma avem o comandă pentru şorţuri personalizate, avem atelier de croitorie şi de
153
personalizări obiecte şi avem o comandă de vreo 300 de şorţuri. Faptul că lumea poate să vadă că sunt produse de calitate, asta e o realizare fantastică. Ei erau consideraţi efectiv irecuperabili şi cazuri pierdute şi uite unde au ajuns, dar sunt ani de muncă, sunt 20 de ani de muncă, aşa să va gândiţi. „
(Însă companiile nu sunt interesate de astfel de servicii şi nu sprijină...)
„Ştiţi de ce, la noi nu funcţionează responsabilitate socială a companiilor. Multinaţionalele au, în general, astfel de programe, nu că ar fi ei mai darnici, dar sunt învăţaţi, în străinătate în comunităţile locale dacă vine pe piaţă o astfel de firma şi nu au un program social, fie pe mediu, fie pe romi,fie pe... comunitatea îi taxează şi, nu au acces pe piaţă în acelaşi mod şi atunci le scade cifra de afaceri. La noi nu funcţionează chestia asta, comunitatea nu îi taxează şi atunci de ce să vină ei să facă programe sociale... Noi mai mult reuşim să vindem tot la ONG‐uri, care să zicem aveau o conferinţă şi atunci şi‐au făcut şorţurile la noi, sau am mai lucrat cu cămine de bătrâni care erau tot în subordinea statului şi am făcut pentru ei cearceafuri impermeabile. Să ştiţi că în general firmele mai mici sunt mai deschise... de exemplu aici lângă noi avem o firmă de xeroxare şi atunci ei ne fac gratuit multe lucruri sau dacă au de achiziţionat cadouri de Crăciun şi mai ales dacă trebuie personalizate... Asta merge foarte mult pe relaţiile personale. „
(În felul în care vedeţi dvs. lucrurile, în planul climatului socio‐economic şi cultural cum consideraţi că vor evolua lucrurile din punct de vedere al politicilor publice şi al reglementărilor legislative în sensul accesului pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile?)
„Dacă ne gândim de unde am pornit e clar că se va schimba, când am început noi în 1990, clar că diferenţele sunt foarte mari.”
(Consideraţi că în momentul actual persoanele din categorii vulnerabile sunt discriminate în accesul pe piaţa muncii?)
„Da, da, absolut. Şi de către aparţinători şi de către angajatori, să fim realişti. Şi în străinătate dacă te duci tot găseşti cazuri, acum clar că nu sunt ca şi la noi dar tot există. „
(Cât de mult colaboraţi cu administraţia publică locală?) „Cu primăria lucrăm foarte bine dar cu cei de la serviciul social, cu
consiliul local zero, lucrăm cu consiliul judeţean prin DGASPC, cel mai mult
154
pe partea logistică. Cu AJOFM‐ul colaborăm zero, minus. Lucrăm bine cu facultăţile pentru că ei formează viitorii specialişti. Şi cu alte ONG‐uri. La nivel de judeţ există un comitet de analiză a persoanelor cu dizabilități, deci există o reţea informală şi nu poţi să lucrezi izolat pentru că nu ai cum să evoluezi.”
(Ce ar fi dezirabil să se facă la nivel naţional şi apoi la nivel local pentru a îmbunătăţi situaţia?)
„Politicile publice să fie cu adevărat adaptate şi să lucreze... pe urmă facilităţile fiscale. De exemplu noi, ca atelier protejat şi centru de zi, plătim gazul ca orice fabrică, nu ca un consumator casnic, nouă ne vine gazul pe o lună de iarnă între 80‐100 de milioane. Şi mie mi se pune un nod în gât de fiecare dată.... şi universităţi din străinătate şi alte ONG‐uri din străinătate vin şi ne spun că la ei statul se implică 90 la sută, pe ei nu îi interesează partea materială şi atunci clar că poţi să lucrezi pe resursele umane.”
(Cum vedeţi perspectiva ocupării şi incluziunii pe piaţă muncii a persoanelor din categorii vulnerabile din punctul de vedere al eforturilor instituţiei dvs.?)
„Dacă stăm să ne gândim, am făcut mult, dar am avut practic un eşec în ce priveşte încadrarea beneficiarilor proiectului pe piaţa muncii, faptul că noi am avut zece persoane cu dizabilităţi intelectuale angajate şi acum am rămas cu una singură... Noi de fapt vrem să ajungem să creăm o mică afacere în care să fie şi ei remuneraţi pe munca lor şi de aici să finanţăm serviciile sociale. Cel mai mare vis al nostru e că beneficiarii noştri să ajungă pe piaţa liberă a muncii, acesta e un proiect permanent. (...) Prin atelierul protejat, ca să ai o mică afacere, să reuşeşti să faci productivitate, că noi prin dotările pe care am reuşit să le achiziţionăm pe proiect avem o mină de aur pe care nu o folosim decât la capacitatea de 10%, ne‐ar trebui să ajungem să ne permitem o persoană de marketing, să sporim vânzarea şi atunci poate ne‐am permite să angajăm un mediator, care e foarte necesar...”
Analiză: Coordonator Centru de zi pentru persoane cu dizabilităţi
intelectuale, prezintă argumentat şi convingător dificultăţile deosebite
155
întâmpinate în furnizarea de servicii de ocupare pe piaţa muncii şi incluziune socială pentru aceasta categorie de persoane.
Argumentează că persoanele cu dizabilităţi intelectuale constituie o categorie de populaţie multiplu vulnerabilă pe piaţa muncii, cu un grad accentuat de vulnerabilitate, una dintre categoriile cele mai vulnerabile. Arată că, prin servicii complexe şi de lungă durată, se pot obţine rezultate impresionante şi cu aceste persoane, având în vedere gradul accentuat de vulnerabilitate şi ca, văzând retrospectiv, ceea ce se realizează acum era inimaginabil acum douăzeci de ani.
Arată însă şi ca, pe fond, realizările care se obţin în integrarea pe piaţa muncii şi incluziunea socială a acestor persoane sunt incomplete şi că nu prezintă durabilitate şi sustenabilitate aceste rezultate.
Iar cauzele pentru această limitare severă ar trebui văzute, pe de‐o parte, în inadecvarea şi deficienţele politicilor publice şi a facilităţilor administrative şi fiscale pentru această categorie de persoane accentuat vulnerabile. Inadecvare şi deficienţe care vizează blocarea accesului acestor persoane la cursurile de calificare gratuite oferite de furnizorul public de servicii de ocupare pe piaţa muncii, pentru că nu îndeplinesc cerința de a şti să scrie şi să citească, în situaţia în care există şi meserii care pot fi învăţate şi practicate şi fără aceste competenţe. Pe de altă parte, inadecvare în ceea ce priveşte suportul ce trebuie oferit angajatorilor potenţiali a acestor persoane, suportul financiar în primul rând, dar şi suportul în accesibilizarea psiho‐socială a locului de muncă. Apoi deficienţe în ce priveşte susţinerea necesară, financiar şi cu resurse umane, a asociaţiilor care furnizează servicii de ocupare şi incluziune pentru aceste persoane, în speţă pentru atelierele de muncă protejate pe care le înfiinţează și unde‐i angajează, pentru a putea rezista pe piaţa concurenţială.
Pe de altă parte, cauzele pentru această limitare severă în ocuparea pe piaţa muncii şi incluziunea socială a acestor persoane ar trebui văzute şi în limitările ce ţin de reglementările şi ghidurile de aplicare pentru obţinerea de finanţări nerambursabile în proiecte pe fonduri structurale UE, în speţă Programul POSDRU. Anume, blocajele sau limitările severe în organizarea şi accesarea de cursuri de calificare de către aceste persoane. Din perspectiva lipsei abilităţilor de citit şi scris, a lipsei testelor validate pentru evaluarea abilităţilor în acceptarea la aceste
156
cursuri, a lipsei formatorilor special pregătiţi pentru furnizarea de cursuri de calificare pentru asemenea cursanţi cu nevoi speciale, a costurilor natural mai ridicate pentru furnizarea acestor cursuri de calificare şi a indicatorilor de rezultate pe care‐i cer aceste proiecte finanţate din fonduri structurale UE.
Concluzionează că, pe fond, în contextul acestor blocaje şi limitări severe în furnizarea de servicii de ocupare şi incluziune socială pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale, aceste persoane rămân pe mai departe neintegrate pe piaţa muncii şi neincluse social, că societatea nu este pregătită să‐i includă şi nici politicile publice şi reglementările nu fac posibilă incluziunea. Scoate în evidenţă, în legătură cu atitudinile şi reprezentările sociale care nu fac posibilă integrarea, sau creează obstacole în calea integrării pe piaţa muncii şi a incluziunii sociale atitudinea de discriminare pozitivă din partea aparţinătorilor, a părinţilor respectivelor persoane, care nu cred că acestea ar putea manifesta autonomie şi perpetuează astfel situaţia lor de asistat.
Arată că, în contextul tuturor acestor probleme, persoanele cu dizabilităţi intelectuale sunt evident şi în multe sensuri discriminate pe piaţa muncii şi în incluziunea socială în România, dar că în societăţile occidentale se obţin rezultate mai bune prin acţiuni concertate, parteneriate public‐privat în care aceşti furnizori privat de servicii foarte specializate sunt degrevați de către stat de lipsurile şi grijile financiare, având astfel posibilitatea să se concentreze şi să insiste pe dezvoltarea resurselor umane şi a serviciilor propriu‐zise necesare pentru a obţine continuitate şi durabilitate.
Sintetic, cele trei cazuri analizate în categoria asociaţiilor de caritate şi a altor ONG‐uri specializate în servicii de ocupare şi incluziune socială a persoanelor din categorii de populaţie vulnerabilă surprind experienţe relevante din perspectiva relaţiei furnizorului de servicii cu categorii importante de persoane vulnerabile, în speţă persoanele fără loc de muncă de peste 45 de ani din mediul rural, rromii, persoanele cu dizabilităţi şi asistenţii lor personali, respectiv persoanele cu dizabilități intelectuale. Este scoasă în evidenţă o problemă de fond în ce priveşte limitările susţinerii angajabilităţii pentru persoanele cu şcolarizare sub nivelul învăţământului gimnazial, respectiv cu lipsa abilităţilor de citit şi scris în cazul persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. De asemenea, ceea
157
ce furnizorii privat de servicii de ocupare şi incluziune consideră a fi o încurajare a perpetuării statutului de asistat social, prin reglementările ce privesc acordarea prestaţiilor sociale.
În situaţia persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, blocajele şi limitările relevate nu doar în ce priveşte politicile sociale, reglementările şi lipsa facilităţilor adecvate, dar şi în ce priveşte posibilitatea de accesare a fondurilor nerambursabile UE, sunt cu deosebire utile pentru formu‐larea de recomandări corective în domeniu.
II.6. Perspectiva personalului, angajați sau voluntari, care deservesc Centrele de Incluziune Socială (C.I.S.‐urile) înființate și operaționalizate în cele 6 Regiuni de dezvoltare din România
Angajații şi voluntarii din CIS‐uri sunt furnizori de servicii de
ocupare pe piața muncii, însă în contextul specific al proiectului din care face parte această cercetare. Intervievarea lor vizează explorarea situaţiilor specifice, individual, instituţional şi contextual, în ce priveşte furnizarea serviciilor planificate: recrutarea, desfăşurarea cursurilor de calificare/ recalificare, informare, consiliere şi suport pentru accesarea pieţei muncii.
Expert recrutare grup țintă, femeie, cca. 45 ani, CIS V, Slatina‐
Timiș (Cum apreciați dvs. situația actuală a persoanelor din categoriile
de populație vulnerabilă, în regiunea dvs.,din punctul de vedere al ocupării pe piața muncii și a incluziunii sociale?) „Ăăăă… sunt cam multe persoane care au nevoie de un loc de muncă... vor un loc de muncă ...mai multe sunt femei casnice, sunt și persoane de etnie rromă și persoane din familii monoparentale cu mai mult de 2 copiii… foarte multe femei merg în afara țării la îngrijire bătrâni, mai mult în Germania și …”(...) „...foarte multe femei casnice, sunt și de etnie rromă...”
(Spuneți‐mi vă rog, în experiența dumneavoastră anterioară, ați mai lucrat, ați mai avut activități în aria ocupării pe piața muncii a persoanelor din categorii vulnerabile?) „Nu am lucrat, am lucrat în
158
învățământ, am lucrat… am fost profesor la ciclul primar... pre‐primar și primar... nu, dar am întâlnit zi de zi copiii, părinții copiilor respectivi, care aveau aceste probleme se confruntau cu probleme… erau familii monoparentale, erau familii cu mai mult de 2 copii care nu‐și găseau loc de muncă... și persoane cu dizabilități am avut, am lucrat într‐un sat apropiat ...”
(Care credeți că sunt factorii care limitează sau blochează accesul pe piața muncii a acestor persoane, ce‐i împiedică, ce le stă în cale?) „În primul rând... studiile mai reduse... anumite persoane nu pot să mai meargă să mai studieze, lucreze, ținând cont că au familii, că au bătrâni de îngrijit și mai ales la sat e mai greu... lumea e... frica să își lase copiii să plece și să vină târziu de la muncă... Preferă să fie un loc de muncă, cum să spun, stabil și în același timp să fie și bine plătit, să poată să își întrețină familia și dacă s‐ar putea și un timp mai scurt să lucreze, să fie lângă copiii seara ...”(...) „Și locurile de muncă sunt foarte puține... și cerințe, studii... dar mai ales cei care termină doar gimnaziul nu pot să se angajeze decât cu salarii foarte mici, și poate în trei schimburi, și multor persoane nu le convine chestia asta, mai ales la mame ...și atunci nu știu, ele consideră că necesită mai multă atenție copii decât să ai locul de muncă și salariul e mic...”
„Ăăăă... sunt foarte, foarte multe persoane casnice și sunt și de etnie rromă.. persoanelor de etnie rromă li se pune, așa, o barieră... sunt și rromi care nu vor să accepte să lucreze, sunt și unii muncitori, dar, datorită etniei, sau așa… li se cam închid ușile datorită…”(...) „Deci casnice fără loc de muncă, foarte multe persoane nu au decât ciclul gimnazial și li se cere să aibă un liceu și acum să fim sinceri, la 30‐40 de ani nu mai pot să meargă să facă studii... se ocupa cu gospodăria...” (...) „...să trăiești din gospodărie? Nu mai merge cu gospodăria... prea puțin, deci la țară trebuie să ai un loc de muncă, măcar unul din familie ca să poți să întreții familia.”(...) „sunt …prin zonă, sunt fabrici de cabluri, de cherestea care angajează, dar acceptă cu studii medii...”
(Cu ce alte probleme credeți că se mai confruntă mamele care au mai mult de 2 copiii, stau acasă și nu au loc de muncă, deci în afară de școlarizarea redusă?)...”când ai mai mult de 2 copiii ești foarte ocupată, nu poți să îi lași mult timp singuri pentru că sunt copii și dacă soțul este plecat și nu ai pe nimeni în familie cu cine să îi lași ...toată lumea caută
159
locuri de muncă cu puține ore, sa fie alături de copii după masă, noaptea... consideră că nu sunt suficienți bani, nu sunt mulțumite de salariu... preferă mai bine să meargă în străinătate, să meargă 3 săptămâni sau o lună ...”(...) „...mamele care au un soț lasă copiii cu soțul, cu bunicii copiilor, dar e foarte greu....”
(...persoanele cu dizabilități?) „În primul rând dizabilitatea, se căuta persoane sănătoase, puternice... apoi ele mai necesită timp de acomodare de...”
(Spuneți‐mi vă rog, cu ce probleme și dificultăți sau limitări v‐ați confruntat dvs. în activitatea de expert recrutor grup țintă, persoane vulnerabile, pentru înscrierea la cursurile de formare, în ședințele de suport și consiliere pentru ocupare pe piața muncii?) „Păi, cum să spun, oamenii nu au încredere, dacă mergi să discuți cu ei trebuie să le explici foarte bine despre ce este vorba, să îi asculți, să le explici că, totuși, dacă li s‐au închis câteva portițe, totuși există o șansă să li se deschidă alte portițe. Și e foarte greu să le câștigi încrederea, pentru că sunt persoane care s‐au confruntat cu multe probleme dea lungul timpului, care au încercat în multe situații să se angajeze și nu li s‐a oferit un loc de muncă... trebuie să le câștigi în primul rând încrederea și apoi să le explici.” (Nu au încredere în dumneavoastră ca angajat ca persoană? Nu mai au încredere în ei înșiși?) „Nu au încredere în forțele lor proprii... cred că sunt incapabili pentru un loc de muncă dacă li s‐a închis o poartă, au fost refuzați...(...) „...femeile din familiile monoparentale, spun mai întâi că nu... nu‐și permit să își lase copii, nu au cu cine să‐i lase, și le explici că trebuie să îi sprijine pe copii, că ei cresc și au nevoi nu doar moral și de iubire, ci și financiar...”
(...care sunt cele mai importante activități pe care le desfășurați ca expert recrutor grup țintă în acest proiect?) „Deci le punem la dispoziție mai multe documente, le explicăm, stăm de vorbă cu persoanele respective... le spunem că sunt locuri de muncă ce îi pot ajuta în viitor.... Niște filmulețe ca să le deschidem, să spun așa, orizontul spre...”
(Am înțeles... în ce fel actuala legislație și politicile publice facilitează intrarea pe piața muncii a persoanelor din categorii vulnerabile?) „Nu știu ce legi, probabil au și ei niște facilitați, li se… la impozite de exemplu sau.... sigur, mai mult decât sigur, că altfel nu ar angaja...”. (...) „Ar trebui (primăria să facă demersurile – n.n.) să le punem
160
la dispoziție în primul rând un mijloc de transport în comun... pentru că naveta este foarte grea mai ales iarna...”
(Apreciați că persoanele din categoriile vulnerabile din această zonă sunt discriminate sau nu sunt discriminate în ocuparea pe piața muncii?) „Nu s‐au întâlnit cazuri să fie discriminate, doar că v‐am spus, unde și‐au căutat loc de muncă le‐au cerut studii și ei nu au avut și …” (...) „...că au etnie rromă sau nu... deci omul le‐a acordat o șansă, nu a contat… a considerat că este pregătit și potrivit pentru locul de muncă sau nu... și la persoanele cu dizabilități...”
(Cum și cu cine colaborați în vederea integrării pe piața muncii a acestor persoane?)„Păi noi vrem să colaborăm mai ales cu primăriile din zonă, luăm legătura direct cu primarul comunei respective, apoi cu persoanele de la asistență socială... cu AJOFM... ”
(Cum vedeți pe viitor evoluția ocupării pe piața munci a acestor persoane vulnerabile?) „O văd în creștere, să spun așa, sunt din ce în ce mai interesați, oamenii au nevoie de sprijin moral și de informații… nu au informații ...să îl motivezi din ce în ce mai mult, te duci, te informezi tu la firmă respectivă ce cerințe vrea angajatorul respectiv, ce cerințe are și atunci mergi din nou la persoana respectivă și apoi îi explici, «uite, nu este chiar așa de greu», și atuncea omul are încredere și merge și încearcă.”
Analiză: Expert recrutare grup țintă pentru cursurile de calificare la CIS‐V,
Slatina‐Timiș, este la începutul activităților de furnizare servicii de ocupare pe piața muncii, dar are experiență directă cu grupurile vulnerabilă din activitatea anterioară în învățământul rural.
Cunoaște specificul social și economic al zonei (mai puțin reglementările și facilitățile fiscale pentru angajatori), precum și categoriile vulnerabile, în special categoria femeilor fără loc de muncă şi care au în îngrijire propriii copii.
Are determinare și o atitudine implicată, abordează reticențele persoanelor din populația țintă cu tact și insistență. Consideră că nu există discriminare în accesul pe piața muncii în ce priveşte persoanele vulnerabile, ci mai degrabă există autolimitări datorate deficitului de școlarizare, calificare, motivație și mentalitate.
161
Voluntar, femeie, cca. 35 ani, la CIS NE Moldovița‐Suceava (Cum apreciați dumneavoastră situația actuală a persoanelor din
categorii de populație vulnerabile din regiunea în care vă aflați în ce privește ocuparea și incluziunea socială?) „În regiunea noastră sunt foarte multe persoane din categoria vulnerabilă începând cu femei, familii monoparentale, familii cu mai mult de doi copiii, persoane cu dizabilități, mai puține persoane cu boli ocupaționale și rromii chiar lipsesc în zonă. Sunt rromi, însă nu sunt antedeclarați. Toate aceste persoane nu au loc de muncă. Și aceste cursuri, acest proiect este foarte binevenit în zonă.”
(Cât de amplu/limitat este accesul pe piața muncii pentru asemenea persoane?) „Eu spun că este foarte limitat, foarte limitat, nu, nu sunt locuri de muncă... În primul rând nu sunt locuri de muncă.(...) Foarte mulți pleacă în străinătate și muncesc ca și muncitori necalificați, sezonieri. Iar în țară nu au vechime, nici până acum nu au lucrat și nici pe viitor nu se întrevăd locuri de muncă, din păcate. Iar nivelul de trai este scăzut, chiar foarte scăzut, zic eu, din cauza lipsei locurilor de muncă.”
(În activitatea, experiența dumneavoastră anterioară ați mai lucrat în acest domeniu, pentru categorii de persoane vulnerabile?) „Dar nu am mai lucrat în domeniul acesta. În domeniul acesta nu am mai lucrat, e prima oară când m‐am implicat în acest proiect, ca voluntar, am fost voluntar aici și anii trecuți și voi rămâne voluntar.(...) Să facilitez accesul pe piața muncii, femeile pe primul loc, familii monoparentale cu mai mult de doi copiii și persoanele cu dizabilități și persoanele cu boli ocupaționale...” (…)
„Ei trăiesc de pe o zi pe alta, de pe o lună pe alta, pur și simplu.”(...) „Eu cred că lucrează și «la negru», dar nu declară. Am observat, când îi întrebi, au o reticență de a recunoaște acest lucru, probabil din frică să nu îi i‐a la întrebări cineva...”
(...limitările cu care se confruntă aceste persoane în ocuparea pe piața muncii?) „Eu zic că totul de la bani pornește pentru că din moment ce nu au bani, ...au numai 8 clase, sunt numai cu ciclul gimnazial, majoritatea...” (Aici în zonă au posibilitatea să facă mai mult de 8 clase?) „Da, da, este chiar un liceu în localitate. Pot face la seral cursuri, dar nu știu, cred că și dezinteresul... văd ei că mulți fac școală, chiar și facultate și rămân șomeri pentru că nu au unde lucra... Preferă să plece în străinătate, nu mai au motivație aici...”
162
(În ce fel actuala legislație, politicile publice și reglementările ce țin de codul muncii și de facilitățile acordate de stat creează greutăți și limitează eforturile furnizorilor de servicii în domeniu?) „Da, nu cunosc legislația și politicile publice, nu le cunosc eu, probabil cineva care este acreditat în domeniu vă poate răspunde la întrebarea asta. Nu, nu cunosc... Eu acum… Noi, practic, aici la CIS îi recrutăm și le oferim un curs ca să se poată specializa și să își poată găsi de ...cursurile de îngrijire bătrâni, babysitter și florar. Ne gândim că dacă ar face aceste cursuri... au dreptul să le facă chiar și cu 8 clase minim. Poate pe viitor cu ajutorul primăriilor, sperăm, sunt foarte mulți bătrâni în zonă, din păcate ei nu au bani, au nevoie de îngrijire, dar nu au bani ca să își plătească serviciile. Poate părinții care ar putea lucra și nu au unde să își lase copiii noi, nu avem cămin în zonă pentru copii. Din cate știm această diplomă este recunoscută în străinătate și îi v‐a ajuta pentru că acum în străinătate li se cere, mulți pleacă și au fost plecați, au stat și au avut grijă de bătrâni, însă fără o hârtie, de exemplu în Germania sau în Italia lucrează ...nu știu cum e cu vechimea, vechimea acolo sau în România... Lucrează chiar, mulți dintre ei lucrează, cu contract pentru 3 luni, fac pauză, fac schimb cu altă colegă să nu stea prea mult, să nu își lase copiii, de exemplu dacă sunt femei care au copii, și acum li se cere o hârtie, deci multe dintre ele sunt foarte bucuroase că pot face acest curs să aibă o specializare, în trei luni, mai ales că nu se plătește cursul, asta este un mare ajutor pentru ele. Nu au bani, chiar prima întrebare pe care au pus‐o celor care recrutează, dacă se plătește ceva că ele ar vrea să facă, dar nu au bani? Și când au auzit că nu se plătește sunt foarte încântate.”
(În ce fel actuala legislație, politicile publice și reglementările ce țin de codul muncii și de facilitățile acordate de stat încurajează eforturile furnizorilor de servicii în domeniu pentru sprijinirea accesării pieței muncii de către aceste categorii de persoane? Și cum vă gândiți să abordați aceste limitări?) Deci, după cum am spus, nu cunosc legislația în acest domeniu. Am fost aici voluntar mai mulți ani. (...) Noi deocamdată vrem să găsim aceste, să identificăm grupul vulnerabil, să identificăm persoanele care se încadrează în grupul vulnerabil și să îi ajutăm să facă cursurile acestea, să și promoveze, să‐și finalizeze cursurile... (…)
„Da, există o companie de microbuze care fac curse dimineața, la prânz, seara, însă e destul de scump.... îi întreb dacă vor să lucreze, chiar
163
dacă se plătește mai puțin, dacă ar continua să lucreze cu bani mai puțini ei răspund că da, ți‐e rușine să spui că nu, dar de multe ori îi auzi în convorbiri private,” (…) nu stau, prea puțin se câștigă în România și aleg drumul străinătății să câștige ceva, acolo stai, suferi trei luni de zile, dar vii cu niște bani... (…). Eu sunt învățătoare și copiii sunt din ce în ce mai puțini pentru că natalitatea este foarte scăzută în zonă și stau tot sub stres. Locul meu nu este sigur, eu peste cinci ani s‐ar putea să nu mai am de lucru și atunci mă gândesc că sunt și eu fac parte dintr‐un grup vulnerabil”
(Copiii, după ce cresc, pleacă sau rămân aici?) „Sunt mulți care pleacă, după 18 ani pleacă, mai ales dacă mama pleacă și știe că venea și aducea bani, atunci zice „mă duc și eu”. Pentru că sunt și cei care termină a 12‐a, foarte mulți, sunt o grămadă chiar și la Câmpulung, și este un colegiu care face și la seral, și cursuri de infirmerie, dar iau diploma și toți rămân doar cu o diplomă”
(Apreciați că persoanele din categorii de populație vulnerabile sunt discriminate sau nu sunt discriminate în accesarea pieței muncii în regiunea în care vă aflați?) „Eu zic că nu sunt discriminate, din câți am întrebat la cercetare toți au răspuns că nu sunt discriminați, chiar și persoanele divorțate, cei care au mai mulți copiii, femei fără loc de muncă, toate au spus că nu se simt discriminate, numai că nu sunt locuri de muncă ...”
(Și ca voluntar, aici la CIS‐NE, ce presupune munca dumnea‐voastră de voluntar?) „Ca voluntar fac parte și din organizația de femei (a ADAM Moldovița, instituția gazdă a CIS‐NE – n.n.) mergem la căminele de copii cu ajutoare, colectăm bunuri din localitate, chiar și în zonă sunt copii săraci sau bătrâni care au nevoie, în jurul sărbătorilor strângem, mergem cu alimente, îi ajutăm și le facem curat cât putem și noi, ecologizăm zona, unde este nevoie de noi ajutăm cu ce putem, bine, fără sprijin material prea mult, cu munca noastră fizică.” (…)
„...ne‐am bucurat că a putut acest proiect să ajungă și la noi în zonă și sperăm, cu ajutorul primăriilor și chiar în străinătate, v‐am spus, acum pentru ei este un mare ajutor pentru că vor avea o diploma de calificare și vor fi mai bine plătiți și ei se vor simți și ei ca oamenii, ai mai multă încredere în tine, nu ești privit… când îi spui că nu ești muncitor necalificat și ai o calificare altfel te simți ca și om...”
164
Analiză: Voluntar în activitățile CIS‐NE, Moldovița‐Suceava, are experiență
ca voluntar în activitățile A.D.A.M. în anii anteriori, cunoaște de asemenea specificul social și economic al zonei (mai puțin politicile publice zonale și reglementările legislative), precum și categoriile vulnerabile din zonă.
În activitatea pe care o realizează acum ca voluntar în proiect, dar și în activitățile anterioare, a identificat probleme care țin de dezinteresul tinerilor de a‐și continua studiile, în contextul în care mulți tineri care au diplome de bacalaureat sau de licență nu au loc de muncă, de asemenea faptul că destule persoane care nu au loc de muncă, lucrează „la negru”, fie ca zilieri, fie pe perioade compacte sezonier, precum şi preferința de a pleca și căuta muncă în străinătate, mai mult decât în zona de domiciliu.
Coordonator CIS, femeie, cca. 45 ani, Regiunea SV, Oltenia,
Craiova (Cum apreciați dumneavoastră situația actuală a persoanelor
din categorii de populație vulnerabilă, în regiunea în care dumnea‐voastră lucrați, în privința ocupării pe piața muncii și a incluziunii sociale?) „Situația actuală... descurajantă, în sensul că este foarte greu să fie ... să se insereze profesional pe piața muncii, asta datorită studiilor, în mare parte, nu au studiile și nu au putut fi incluși nici în acest proiect în care lucrăm acum și nu pot beneficia implicit de cursuri de calificare, au doar 4 clase, 8 clase maxim. Cel puțin cei din mediul rural, cu foarte, foarte mari greutăți își continuă gimnaziul la liceu, și să nu mai spun și de categoria persoanelor de categorie rromă, 4 clase, 6 clase, 8 clase. În cadrul proiectului trebuie recrutați un număr de 30 de beneficiari și am reușit cu destul de mare greutate și efort depus suplimentar pentru a găsi acești 30 de beneficiari să‐i putem include în proiect și să‐i înscriem la cursuri și apoi să poată fi orientați spre un loc de munca.”
(Cât de amplu sau de limitat este accesul pe piața muncii pentru persoanele din categorii vulnerabile?) „Păi dacă ei nu au studii, e clar că accesul pe piața muncii este destul de limitat, ca pot lucra numai ca muncitori necalificați, fie la spații verzi, să facă curățenie în oraș, sau la anumite firme de construcții, asta la nivel urban, că la nivel rural nu poate fi vorba de inserție profesională, ci numai de muncă sezonieră ca zilier, în
165
agricultură... «la negru» aici, nu se pune problema de contract de muncă...”
(În activitatea și experiența dumneavoastră, din anii anteriori, pentru care categorii de persoane vulnerabile și aproximativ pentru câte asemenea persoane ați reușit facilitarea accesului pe piața muncii în ultimii 2 ani?) „Practic în perioada 2010‐2013 am fost consilier orientare profesională și inserție pe piața muncii în cadrul unui proiect tot cu finanțare europeană «Centrul multi‐funcțional». Acest proiect s‐a adresat persoanelor cu dizabilități, fizice, psihice sau sociale, în cadrul proiectului am avut un număr de 87 de tineri și, pe întreaga perioadă de 3 ani, dintre aceștia au fost inserați profesional 19 tineri (...)... Bine, era dificil până să reușim să‐i și angajăm pentru că ... io știu… până identificam angajatorul, locul de muncă, să se plieze pe profilul lui și pe ce își dorește să facă. Foarte greu era apoi să‐i menținem să fie angajați, trebuia săptămânal să merg să discut cu angajatorul, să văd cum s‐au integrat în colectivitate, să văd cum își face sarcinile de serviciu, cum vede el serviciul, pentru că tânărul era entuziasmat, mergea la serviciu o zi două, trei și după ce dădea un pic de greu și trebuia să respecte un program, trebuia să aibă o anumită atitudine, un anumit comportament, îi venea să abandoneze…”
(Ce profil aveau aceste persoane vulnerabile care au fost angajate?) „...persoane care au părăsit sistemul de protecție al copilului, copii care proveneau din familii monoparentale, am avut și o persoană cu dizabilități psihice, 2 persoane care erau afectați de o boală... da, aveau HIV, și care proveneau din mediul rural...” (Și cum au reacționat angajatorii când i‐ați abordat pentru acești tineri, au fost receptivi?) „...anumiți angajatori da, îmbrățișau ideea de a sprijini un copil provenit din instituția de protecția copilului, sau un copil cu probleme sociale, pe când alții erau destul de reticenți și spuneau «Aaa, cu probleme sociale, de ce mi‐ar mai trebui mie o problemă în plus? Nu, mulțumesc. Dacă aveți altceva, alt gen de persoane...».
(Care sunt factorii care în aprecierea dumneavoastră limitează sau blochează accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii vulnerabile și implicarea furnizorilor de serviciu de specialitate în domeniu?) „...profilul persoanei, dacă el este determinat și își dorește un loc de muncă și își dorește ceva mai mult pentru el, eu zic că depășește, dar aici ne întoarcem la educație și la ce a fost el învățat de‐a lungul timpului....
166
Apoi și lipsa locurilor de muncă... era foarte, foarte greu să găsești acei agenți economici care să aibă nevoie de forță de muncă ce să corespundă profilului beneficiarilor noștri, ținând cont că e vorba de persoane vulnerabile și cu ei se lucrează destul de greu, trebuie să‐i ghidezi tot timpul, pas cu pas, ca pe un copil mic, «Ți‐ai făcut tema, nu ți‐ai făcut?», «Hai la angajator», «Spui așa ...», «Te prezinți așa ...», «În CV trebuie să spunem exact elementele cheie, nu să punem fotografii nu știu de care», sau mă rog cum este tineretul, sau cum vor ei să se arate...” (...) „...lucram împreună cu psihologul proiectului și efectiv doar asta făceam, consiliere, încercam să le arătăm cât de important este să fie independenți, să se poată autosusține, să aibă loc de muncă... vorbeam despre persoane cu probleme sociale sau care proveneau din instituția de protecția copilului...” (...) „...sunt cazuri fericite, de succes, dar sunt și alții care nu sunt așa, ne‐am dori să își dorească să fie independenți și să se realizeze ceva în viață, cu forțele lor...”.
(Care este specificul regiunii, în ce privește persoanele din categorii vulnerabile și ocuparea pe piața muncii?) „...lipsa locurilor de muncă, deci, este problema cheie... din experiența mea ca asistent social de 17 ani la World Vision, înainte am lucrat ca asistent social în maternitatea Spitalului Județean, județul Dolj este un județ cu populație săracă... implementăm noi proiectul de dezvoltare comunitară în 13 comunități, și maxim 3‐4% din populația comunelor respective are un loc de muncă și locul de muncă în comună este cadru didactic, cadru medical, sau la consiliul local, și, în cele mai fericite cazuri să existe o brutărie, un magazin, nici măcar un coafor, o frizerie în zonă… (...). Șomajul este destul de mare, sunt multe persoane trecute de 40 de ani, care foarte greu se inserează profesional, efectiv, foarte, foarte greu, poate numai ca și muncitori necalificați la o fabrică de confecții și aici primesc un salariu minim pe economie și au 2 copii acasă și e groaznic de greu să te descurci, apoi starea de sănătate... Un alt fenomen care am văzut că ia amploare, copiii care rămân singuri acasă, părinții pleacă afară să muncească și copiii rămân cu o mătușă, cu o bunică...” (...)
„Apoi mentalitatea persoanelor care angajau, așa cum v‐am spus, când auzeau că sunt copii proveniți din instituția de protecția copilului, deja nu mai exista locul de muncă, nu mai era disponibil, era ocupat... O singură firmă, ba nu, două am avut, unde persoanele din conducere au
167
fost deschise, de fiecare dată când mă duceam ne solicitau ei sprijinul. I‐am rugat dacă pot face practică în cadrul firmei, eu știu, muncă necalificată, efectiv ce se putea, făceau sandwich‐uri, măturau, spălau, i‐au acceptat în practică și apoi și‐au selectat câțiva care au fost mai serioși și mai responsabili, când aveau nevoie, chiar și sezonier, o săptămână, mă sunau și îmi ziceau «trimite‐mi 3 persoane», «trimite‐mi 2 persoane», dar astea au fost cazurile fericite. Rămâne pe fond aceeași problemă, reticența persoanelor care au posibilitatea de a angaja vizavi de grupurile vulnerabile, pentru că automat când spui grup vulnerabil te gândești la nevoi speciale, la probleme și atunci zice «dar de ce ne‐am complica noi cu astfel de situații?»”.
(Dar tinerii proveniți din sistemul de protecție a copilului, pentru care ați furnizat acest serviciu, ei au dorit să meargă să muncească?) „Și da și nu, unii au dorit, alții, v‐am spus, mergeau, stăteau 2‐3 zile după care își luau zborul. Și atunci trebuia să reîncepi și iar trebuia să mergi la un alt angajator și tot așa, adică unii dintre ei nici măcar nu puteau aprecia cât era de dificil să poți să ajungi în stadiul de a fi primiți la un interviu, nici măcar asta nu... (...) Apoi din nou consiliere, îi conștientizăm că, «uite, mai ai de stat jumătate de an, un an în sistemul de protecția copilului unde primești totul gratis, apoi nu mai poți rămâne, va trebui să trăiești pe picioarele tale...» V‐am spus, i‐am luat efectiv, 3 ani de zile, ca pe copilul meu, pas cu pas și iarăși ... și răbdare, cum să vă spun, o răbdare de fier și efectiv să faci din tot sufletul tot ce făceai, pentru că altfel ... ei aveau frustrări, aveau nemulțumiri tot timpul, pentru că fiind crescuți în sistemul de protecție al copilului, ei au fost învățați tot timpul să li se dea, doar să primească, să primească... Și ei știau că au doar drepturi, mai puțin acceptau că au și îndatoriri, și aici, când ajungeam la îndatoriri, deja era bariera pusă și zidul ăla trebuia spart cu mare, mare efort.”
(Și pe angajatori cum ați reușit, practic, să‐i convingeți să‐i accepte pe acești tineri, care au fost dificultățile?) „...multă, multă, insistență, tot timpul asta făceam... zilnic căutam angajatori, mergeam și le vorbeam despre proiect, despre profilul beneficiarilor, și era destul de greu, pentru că la mulți dintre angajatorii privați timpul era foarte, foarte limitat, și, îi contactam telefonic, stabileam o întâlnire și nici măcar nu apucam să prezint în mare parte proiectul, că deja li se termina timpul. Era lipsa locurilor de muncă și atunci când găseai pe cineva te loveai de
168
mentalitatea patronilor vizavi de persoanele vulnerabile, reușeai cu greu să faci un pas mai mare și să ajungi cu beneficiarul la interviu și, stop, te trezeai că beneficiarul nu își dorește acel lucru și atunci ziceai „Doamne, pentru ce m‐am omorât eu atât de mult?”.”
(În ce fel actuala legislație, politicile publice și reglementările ce țin de Codul Muncii și de facilitățile acordate de Stat, creează greutăți sau limitează eforturile furnizorilor de servicii în domeniu pentru facilitarea accesului pe piața muncii a acestor persoane și cum v‐ați gândit să abordați aceste limitări?) „Codul Muncii este frumos, prevede acolo condițiile angajării pe perioade determinate, nedeterminate, îi faci, eu știu, contract de muncă pe 3 luni cu posibilitatea de prelungire prin 3 acte adiționale succesive pentru o perioadă nu mai mare de 36 de luni, după care contractul devine nedeterminat, dar, v‐am spus, asta este doar la nivel de reglementare, practic greu găsești angajatori care să îți facă contract pe perioadă nedeterminată, pentru asemenea persoane în special, dar și pentru persoane fără vulnerabilități, dar să fie măcar contract de muncă pe perioadă determinată, să poată beneficia aceea persoană de anumite drepturi legale, de medic de familie, de drepturi sociale, ce este nevoie. Deci dacă cadrul legislativ permite acest lucru, dar nu știu, există ceva care nu merge, de nu se întâmpla acest lucru.”(...) ...așa că accesul acestor persoane pe piața muncii este limitat, foarte limitat... este însă limitat la noi, aici în zonă... mă uit și la tinerii care termină o facultate, nu mai vorbesc cei care termină liceul, unde se pot angaja, doar la anumite firme, la magazine, la anumite societăți comerciale, cu un salariu minim pe economie și atâta tot, li se face contract de muncă part‐time de 2 ore și nimic mai mult, dacă li se face și part‐time…”
(...factorii care în aprecierea dumneavoastră facilitează sau înlesnesc eforturile furnizorilor de servicii specializate în domeniu pentru a lărgi accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?) „...programele de calificare profesională eu zic că sunt foarte binevenite… apoi există anumite beneficii pentru angajatorii, pentru firmele care angajează persoane cu dizabilități sau persoane care au terminat studiile universitare, eu zic că și aici este extraordinar să fii scutit de plata impozitelor, a taxelor pentru anumită perioadă de timp,
169
este ceva, cu banii respectivi poți să reinvestești sau, mă rog, te pui mai bine pe picioare, ți se consolidează afacerea.”(...)
„ ...îmi amintesc un caz, în ce privește atitudinea angajatorului, un restaurant care a angajat pe unul dintre tinerii cu dizabilități fizice... până la urmă a fost mulțumit angajatorul, dar la început a fost destul de... nu neapărat nervos, dar nemulțumit pentru că avea o persoană cu dizabilități fizice, care se mișca destul de dificil și greu, și la început... na... ca oricare firmă care ești pe profit, contracronometru, ai clienți, trebuie să servești, parcă te irită să vezi o persoană că abia îți spală o farfurie, dar după asta a văzut că este o persoană drăguță, chiar dacă avea problemele care le are... a fost un caz de succes. (...)...angajatorii, pentru asemenea cazuri, ar trebui să beneficieze de facilități, și alte facilități (decât cele curente – n.n.)”
(Cum apreciați dumneavoastră, persoanele din categorii de populație vulnerabilă sunt discriminate sau nu, în accesarea pieței muncii, în regiunea în care vă aflați?) „Și sunt și nu sunt, depinde de mentalitatea și de deschiderea angajatorilor și, până la urmă de criza de locuri de muncă și de competiția pentru locuri de muncă...(...) (persoanele vulnerabile – n.n.) sunt discriminate și datorită profilului lor, nu au calificare, persoanele de etnie rromă de cele mai multe ori sunt catalogate ca fiind rromi, la care le este lene și nu vor să muncească, și cu asta s‐a încheiat discuția privind inserția lor profesională... dar eu am văzut că există și angajatori care... persoane tinere, în special, care au o altă mentalitate și vor să sprijine persoanele vulnerabile.”
(Cum și cât intenționați să colaborați cu administrația publică locală, cu instituții de stat care furnizează servicii în domeniu și cu alte instituții, în derularea activităților dumneavoastră în acest domeniu?) „Păi, dintotdeauna am avut o colaborare deschisă și foarte bună cu autoritățile locale, atât la nivel județean, cât și la nivel de comune, din mediul rural, cel puțin eu lucrez din 98 în cadrul instituției și întotdeauna am avut o colaborare extraordinară cu Consiliul Județean, cu Direcția județeană pentru Protecția Copilului. Majoritatea proiectelor privind bunăstarea copilului au fost implementate în parteneriat cu Direcția Muncii, cu Direcția pentru Protecția Copilului, cu Inspectoratul Județean de Poliție, deci am avut o colaborare și aveam o colaborare foarte bună, deschisă și ne sprijină...”
170
Analiză: Coordonator CIS‐SV Craiova, asistent social, persoană cu multă și
consistentă experiență în activitățile dedicate ocupării pe piața muncii și incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile, atât din mediul rural cât și urban, dintr‐o zonă cu șomaj ridicat, cu deosebire în mediul rural, unde arată că maxim 3‐4% dintre locuitori au serviciu, loc de muncă. Relevă o perspectivă adecvată și nuanțată asupra specificului zonal dar și a activităților de ocupare și incluziune.
Reliefează aceeași problemă a imposibilității acceptării la cursurile de calificare a persoanelor cu școlarizare mai redusă de 8 clase și arată că aceasta este o limitare majoră în cazul rromilor și a persoanelor din mediul rural.
Relatează dificultățile întâmpinate în anii anteriori în încadrarea pe piața muncii a tinerilor care părăsesc sistemul instituțional de protecția copilului. În special confruntarea cu lipsa abilitaților și motivației pentru o viitoare viață nedependentă de instituție, de aici decurgând o nevoie accentuata de consiliere, asistare și suport în procesul de încadrare pe piața muncii. Relevă bună cunoaștere a acestei activități, adaptare și insistență în acest efort, care, în cazul tinerilor dezinstituționalizați, presupune în fapt ca furnizorul de servicii să găsească loc de muncă pentru fiecare persoană în parte, să adapteze tânărul la cerințele angajatorului și să persuadeze angajatorul pentru a‐l angaja pe tânăr, iar apoi să acorde asistență atât angajatului cât și angajatorului în adaptarea la locul de muncă și să evite renunțarea la locul de muncă, atunci când tinerii dădeau de greu, cu referire la muncă, dar și la disciplina în muncă. Această relatare surprinde convingător și nuanțat specificul încadrării pe piața muncii și a incluziunii sociale a acestei categorii de persoane vulnerabile.
În ce privește discriminarea, arată că există atât discriminare cât și autodiscriminare/autolimitare, prin atitudine și prin lipsa școlarizării și a calificărilor, în cazul persoanelor vulnerabile.
Sintetic, interviurile cu lucrători (angajaţi sau voluntari) ai Centrelor de Incluziune Socială care lucrează în proiectul din care face parte şi această cercetare relevă experienţe diferite, inclusiv prin nivelul expertizei, dar şi probleme specifice regiunilor în cauză. Şi aici este scos în
171
evidenţă blocajul legislativ în ce priveşte accesul la cursuri de calificare a persoanelor cu şcolarizare sub nivelul gimnazial, precum şi disfuncţio‐nalităţile create de actuala legislaţie de asistenţă socială în ceea ce priveşte accesarea serviciilor de calificare şi suport pentru angajarea în muncă oferite persoanelor vulnerabile.
172
III. EVALUAREA ȘI VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCETĂRII CALITATIVISTE
Cercetarea calitativistă desfășurată și prezentată aici a fost
proiectată și desfășurată în intenția de a explora și analiza, în perspectivă calitativistă, angajabilitatea pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, în contextul de cercetare mai larg ce presupune complementaritatea cu cercetarea cantitativistă, ambele operațio‐nalizând specific obiectivele generale ale acestui proiect de cercetare. Pe fond, cercetarea realizată vizează fundamentarea de recomandări aplicative în două planuri. Întâi planul politicilor de dezvoltare regională în domeniul ocupării pe piaţa muncii în cele 6 regiuni de dezvoltare incluse în proiectul din care face parte cercetarea, dar, implicit, şi la nivel naţional. Apoi, recomandări în planul serviciilor de ocupare pe piaţa muncii a persoanelor din categorii de populaţie vulnerabilă, în mod special pentru furnizorii de servicii din cele 6 C.I.S.‐uri înfiinţate şi operaţionalizate în acest proiect, dar, în fond, şi pentru alţi furnizori de servicii.
În aceste cadre de ansamblu, am proiectat și realizat o cercetare care nu a abordat doar situația și perspectiva persoanelor din categorii vulnerabile, ele însele, ci şi perspectiva celorlalți actanți principali în acest proces de ocupare pe piața muncii și incluziune socială, anume angajatorii, furnizorii de servicii de ocupare și incluziune (publici și privați, profit și non‐profit), responsabilii în domeniu din instituțiile administrației publice locale și, de asemenea, perspectiva lucrătorilor (angajați şi voluntari) implicați în furnizarea serviciilor de ocupare din Centrele de Incluziune Socială (CIS‐uri) create în acest proiect. Cercetarea acoperă toate cele 6 Regiuni de dezvoltare în care lucrează acest proiect şi prezintă principalele rezultate obţinute, analiza celor mai relevante interviuri.
173
III.1. Concluzii sintetice
III.1.1.Concluzii sintetice pe fiecare categorie de subiecți intervievați III.1.1.1.Perspectiva persoanelor din categorii de populație multiplu vulnerabilă, neîncadrate pe piața muncii, în căutarea de loc de muncă În cele 6 interviuri individuale, respectiv 3 interviuri focus‐grup cu
persoane vulnerabile multiproblemă au fost surprinse situații tipice, ilustrative pentru aceste categorii de populație.
În seria de interviuri individuale se regăsește un caz de persoana vulnerabilă multiproblemă ce vădește atitudine și acțiune orientată spre succes în găsirea și ocuparea unui loc de muncă și incluziunea socială. Este vorba despre un bărbat de vârstă apropiată de medie, din mediul urban, cu școlarizare superioară și calificare, rrom, bolnav de psoriazis, afecțiune care creează și neajunsuri legate de aspectul fizic. Atitudinea și acțiunea orientată spre succes rezidă în hotărâre și acțiune insistentă și bine gândită în căutarea unui loc de muncă, pe fundalul unei istorii de viață marcată de preocuparea și reușita în școlarizare, calificare și acumularea de experiență profesională. De asemenea rezida în realism și atitudine pro‐activă, atât în ceea ce privește propria persoană, cât și în ce privește mediul social și piața forței de muncă, manifestat prin conștientizarea propriilor neajunsuri legate de condiția etnică și de sănătate, dar și printr‐o elaborată evaluare și înțelegere a situațiilor și nevoilor angajatorilor, respectiv a comunității. Se remarcă aici insistența în a merge în întâmpinarea nevoilor identificate ale angajatorului, o adaptabilitate constructivă fixată în ideea „dacă nu există un job pentru tine, îl creezi” prin felul în care negociezi și construiești nevoia și soluția împreună cu angajatorul. Este de remarcat de asemenea, în legătură cu felul în care își înțelege condiția de rrom, vis a vis de discriminare și prejudecăți sociale față de rromi, atitudinea fermă pro‐incluziune socială a rromilor, înțeleasă în perspectivă inter‐culturală. A întâmpinat deja multe refuzuri în găsirea unui loc de muncă, dar asta nu l‐a demobilizat
174
deloc. Acest caz poate contura un posibil model de succes în ocuparea și incluziunea socială.
Cazul femeii care a renunțat la locul de muncă datorită problemelor de sănătate, dar actualmente acționează insistent și hotărât și organizat pentru a reintra în câmpul muncii, pare și el orientat spre succes.
Celelalte interviuri releva mai degrabă situații tipice de șanse reduse de integrare pe piața muncii, datorate și realităților pieței forței de muncă, dar, mai ales datorate propriilor deficiențe și limite, și, în mod deosebit lipsei de motivație, atitudine și acțiune adecvată în căutarea unui loc de muncă. Este vorba de cazuri tipice de femei care nu au avut niciodată loc de munca, respectiv de doua decenii nu mai au loc de muncă. Într‐un asemenea caz, femeie rromă din mediul rural, de vârsta medie, aceasta s‐a măritat de tânără, nu și‐a încheiat nici școlarizarea obligatorie și n‐are nici o calificare, a născut 10 copii și în permanență a stat acasă cu ei să‐i îngrijească, n‐a muncit niciodată, soțul și băieții mai mari „aduc bani în casă”, nu s‐a pus și nu și‐a pus problema niciodată să aibă loc de muncă și este aproape sigur că nu se va integra pe piața muncii.
În alt caz, femeie de vârstă medie, divorțată cu 5 copii, tot din mediul rural, fără calificări, care a lucrat și lucrează pe perioade de câteva luni necalificat și „la negru” în industria turistică, s‐a obișnuit cu „viața de pe azi pe mâine” și cu traiul de subzistență și nu‐și pune la modul serios problema de a‐și găsi loc de munca legal, cu contract de muncă. De precizat că pentru ea alocațiile copiilor sunt de asemenea importante pentru subzistență, dar și că, în munca de zilier „la negru” îi angrenează și pe 2 dintre copiii minori de 16 și 14 ani. Manifesta mentalitatea rurală tradițională bazată pe „noroc și bunul Dumnezeu” și pe așteptarea pasivă „că poate cândva mi‐oi găsi ceva”.
De asemenea este relevant cazul femeii de vârstă medie din mediul urban, căsătorita, care acum 21 ani a născut un copil cu handicap grav, de atunci a stat în permanență acasă să‐l îngrijească, fiind actualmente salarizată ca asistent personal. A terminat liceul și are calificare, a lucrat puțin înainte de a se naște copilul, de 20 ani încoace nu s‐a gândit serios la o soluție complementară în îngrijirea copilului/tânărului cu handicap grav și la găsirea unui loc de muncă, s‐a
175
obișnuit cu această situație, și‐a pierdut deschiderea spre un loc de muncă, și‐a închis orizontul de așteptare în această direcție.
Primul interviu focus‐grup este cu tineri de peste 18 ani care urmează să părăsească sau au părăsit sistemul instituționalizat de protecția copilului. Aceștia reprezintă una dintre categoriile de persoane cu vulnerabilitate multiplă în ocuparea pe piața muncii și incluziunea socială, datorită capacității limitate pentru o viață nedependentă de instituție, atât sub aspectul abilitaților sociale deficitare cât și a atitudinilor și motivației, însă, vulnerabilitatea constă și în etichetarea și distanța socială pe care o manifestă față de ei, deseori, angajatorii.
Sintetic, situațiile surprinse în acest interviu focus‐grup cu tineri instituționalizați care parcurg tranziția spre viața independentă, ilustrează puține evoluții de succes deja bine prefigurat, destule situații în care există elemente importante de atitudine și orientare adecvată în direcția reușitei în ocuparea pe piața muncii și incluziunea socială, și cazuri dramatice, prin atitudini și orientări puternic marcate de lipsa de realism, așteptări nepotrivite și nedezirabile, lipsa de orizont și înțelegere și totală nepremeditare cu seriozitate a situației și timpului când vor fi nevoiți să părăsească sistemul de protecția copilului.
Astfel, un posibil model de succes este tânărul care, fiind în sistemul instituționalizat de protecția copilului, s‐a orientat înspre studiile superioare în domeniul social, iar după absolvire a concurat pe un loc de muncă în calificarea pe care a obținut‐o în sistemul D.G.A.S.P.C., acum lucrează acolo, este preocupat să se perfecționeze, este ambițios și înțelege locul de muncă nu doar ca necesitate pentru a obține resursele necesare traiului cotidian ci și ca vehicul pentru incluziunea socială, pe care și‐o dorește,
La polul opus este tânărul de 20 ani, care încă urmează cursurile unui liceu care nu‐i place și prin care trece „ca gâsca prin apă”, spune ca ar lucra ceva, dar nu știe ce, în orice caz „ceva ușor, să stau la birou...” și sa fie „serviciu la stat...”. Acest caz este relevant pentru situații de tineri instituționalizați care s‐au supraadaptat la situația de asistat social pe termen lung, care nu au realism și nu întâmpină cu determinare și cu atitudini și instrumente adecvate momentul în care vor părăsi sistemul de protecția copilului, prefigurând, astfel eșecuri repetate în evoluția spre viața nedependentă de instituție.
176
Al doilea interviu focus‐grup abordează situația persoanelor fără locuință, care trăiesc în centre de adăpostire sau în condiții de locuire sărace, cu resurse puține și care suferă de alcoolism și/sau alte boli ce limitează capacitatea de muncă, o altă categorie de populație multiplu vulnerabilă, ce include persoane cu o lungă istorie de viață personală marcată de lipsa locului de muncă, pierderea locului de muncă și provizorat, stigmatizare, marginalizare și excludere socială.
Situațiile surprinse de acest interviu focus‐grup cu persoane care au probleme cu consumul abuziv de alcool și alcoolismul reliefează rolul de primă cauză pe care alcoolismul îl are în școlarizarea deficitară și lipsa calificărilor la o parte dintre aceste persoane, apoi în șansele reduse de obținere a unui loc de muncă și de păstrare a lui, în eșecul familial, în consecințele derivate ce vizează stigmatizarea, neincluziunea socială cronică și statutul de asistat social, de persoana care trăiește din prestații și servicii sociale, în destule cazuri. Șansele de reintrare pe piața muncii sunt direct legate de intrarea acestor persoane în programe de terapie și reabilitare grație cărora reușesc să‐și mențină abstinența față de consumul de alcool.
Un caz tipic aici este cel al bărbatului de 53 ani a cărui întreaga viață a fost marcată de alcoolism, care a obținut o calificare și a lucrat cu contract de muncă primii ani după absolvire, iar apoi a mai lucrat pe perioade scurte în diverse locuri de muncă, mai mult „la negru”, întâmpinând mari dificultăți în obținerea, dar și în păstrarea locurilor de muncă și care, acum când se apropie de bătrânețe, în contextul în care urmează un program de terapie și reabilitare în adicții care îl ajută să‐și mențină abstinența, a urmat un curs de recalificare și caută loc de muncă, fiind îngrijorat că va ajunge să nu aibă pensie la bătrânețe. De subliniat că o asemenea evoluție, motivațională și acțională, în direcția obținerii unui loc de muncă se întâmplă în situația în care el urmează programul de terapie și reabilitare Alcoolicii Anonimi.
Al treilea interviu focus grup explorează situația ocupării pe piața muncii pentru tinerii din mediul rural, problemă cu un relief și un dramatism aparte, datorată unor factori cumulativi: lipsa locurilor de muncă, deficiențe în materie de calificări și școlarizare, lipsa de orizont pentru dezvoltarea propriei vieți sub aspect socio‐profesional în contextul mentalității rurale tradiționale, marcate de provizorat (cel mai
177
frecvent, munca de zilier, „la negru”), de încredere redusă în a depăși modul de viață bazat pe muncile ocazionale și de așteptare pasivă nedefinită („poate mi‐a fi și mie cândva mai bine”).
Acești tineri trăiesc din munca de zilier în agricultură și la pădure, în parte din mici gospodării agricole de subzistență, iar unii dintre ei, din banii câștigați ca urmare a plecării la munca sezonieră necalificată în agricultură sau construcții în străinătate. Aproape toți se gândesc să plece la muncă în străinătate. Nu caută loc de muncă sistematic și organizat, unul dintre ei chiar spune că a refuzat locuri de muncă, pentru că „eu câștig mai bine cu ziua”. De remarcat că unii dintre ei au studii liceale încheiate, nu au loc de muncă, dar n‐au mers nici la facultate.
Sintetizând, în ceea ce privește situația persoanelor vulnerabile
multiproblemă în accesarea pieței forței de muncă și incluziunea socială, se evidențiază puține cazuri și modele de persoane cu atitudine și acțiune de succes în accesarea pieței forței de muncă și incluziunea socială și multe situații, contexte socio‐economice, socio‐educaționale, mentalitare și modele de succes redus sau insucces vădit.
III.1.1.2. Perspectiva angajatorilor, proprietari și manageri Angajatorii sunt, alături de persoanele vulnerabile ele însele,
actantul cel mai important (fără a uita rolul furnizorilor de servicii de ocupare și a administrației publice locale) în procesul de ocupare pe piața muncii și incluziunea socială a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă. În cazurile ce privesc persoanele care aparțin categoriilor vulnerabile, în accesarea pieței muncii, angajatorii au de luat decizii nu doar în funcție de calificare și experiență în munca, criterii legate de eficiență și profit, ci și în funcție de rațiuni umanitare și spirituale, context în care joacă un rol foarte important deschiderea umană, răbdarea angajatorului și sensibilitatea la alte valori decât cele strict legate de eficiență și profit.
Interviurile realizate cu angajatori reliefează faptul că atitudinea și acțiunea acestora în contextul accesării pieței muncii de către persoanele din categorii de populație vulnerabilă este, pe fond, marcată de dificultățile și limitările ce țin de climatul socio‐economic în
178
conjuncție cu reglementările fiscale și de asistență socială și, astfel, rațiunea economică, orientarea spre obținerea profitului este dominantă în decizia de angajare a unei persoane sau a alteia. Diferențele sunt date de deschiderea umană în sensul mai larg, de sensibilitatea spirituală și de spiritul umanitar.
Este ilustrativ în acest sens, ca un posibil model de succes, cazul angajatorului practicant al moralei creștine, care are rezultate ample în oferirea de locuri de muncă pentru persoane vulnerabile pe piața muncii, pe care nu doar că le‐a acceptat făcând rabat la criteriile de eficiență și productivitate, dar le‐a adaptat locuri de muncă la posibilitățile lor, afectate de dizabilitatea fizică sau psihică, și apoi a avut suficientă răbdare să le asiste pe un parcurs de adaptare la respectivele locuri de muncă și le susține și încurajează în continuare, manifestând grijă și afecțiune. Scoate în evidență atât handicapul educațional și de calificare profesională a acestor persoane (pe lângă cel fizic sau psihic) cât și lipsa unor școli de calificare adecvate și performante, precum și rolul de frână pe care îl joacă prejudecățile și discriminarea față de aceste persoane și înțelege să le depășească în contextul practicii dogmei creștine a „ajutorării aproapelui mai slab, bolnav sau sărac”. De subliniat și înțelegerea posibilității și nevoii de acțiune într‐un context mai larg, în sensul îmbunătățirii șanselor pe piața muncii a acestor persoane, prin training‐uri de informare și sensibilizare a angajatorilor și de creare a unei suprafețe de contact mai ample cu aceste categorii de populație vulnerabilă.
Ilustrativ de asemenea este cazul angajatorului din mediul rural, zonă turistică, ce manifestă deschidere spre persoanele dezavantajate dar arată că se confruntă cu interesul redus al multor potenţiali angajabili, pe fondul mentalităţii rurale, a orientării spre subzistenţa din gospodăria agricolă şi, la femei, tradiţia statutului de casnică.
Apoi cazul angajatorului apropiat de administraţia publică locală cu sensibilitate spre înţelegerea nevoilor şi situaţiei persoanelor vulnerabile în termeni şi raţiuni de corectitudine politică dar în legătură cu criteriul competenţei în muncă, la angajare.
De remarcat informația deficitară despre facilitățile de care angajatorii beneficiază la angajarea în muncă a mai multor categorii de persoane vulnerabile.
179
III.1.1.3. Perspectiva reprezentanților instituțiilor (publice și private) ce furnizează servicii de ocupare pe piața muncii și incluziune socială Alături de angajatori și administrația publică locală, perspectiva
reprezentanților instituțiilor, publice și private, care furnizează servicii în sfera facilitării ocupării profesionale, prin oferirea de cursuri de calificare‐recalificare, pregătirea pentru o abordare eficace în acțiunea de căutare a locului de muncă, oferirea de informații despre locurile de muncă disponibile și asistarea, eventual, în abordarea efectivă a angajatorilor este una dintre cele importante în explorarea procesului de ocupare și incluziune a persoanelor vulnerabile.
Primul interviu selectat spre analiză surprinde bine pozițiile, atitudinile și acțiunile conducerii agențiilor publice de ocupare a forței de muncă, prin vechime și experiență având o perspectivă nuanțată și structurată asupra acestui câmp de activități. Este de subliniat, în perspectiva furnizorilor publici de servicii în domeniu, insistența pe marea dificultate, în creșterea gradului de ocupare pe piața muncii de către persoanele vulnerabile, pe care o creează unele prevederi ale legislației de asistență socială, care încurajează pe multe dintre persoanele vulnerabile să se complacă în statutul de asistat social, beneficiar al ajutorului social, al venitului minim garantat… Apoi, insistența pe disfuncția pe care o introduce pe piața muncii lipsa reglementării obligativității anunțării publice, de către angajatori, a tuturor locurilor de muncă vacante, pentru asigurarea respectării dreptului constituțional la acces liber și egal pentru toți la locuri de muncă, prin concurs public, ceea ce ar aduce beneficii și persoanelor din categorii de populație vulnerabilă.
Cel de‐al doilea caz relevă dificultăţile şi limitările mult mai mari ale pieţei muncii în mediul rural dar şi motivaţia deficitară a multor persoane, beneficiari ai indemnizaţiei de șomaj, în sensul căutării şi obţinerii unui loc de muncă.
Cel de‐al treilea caz scoate în evidenţă necesitatea asigurării unui profil şi a unui conţinut adaptat al serviciilor pentru accesarea pieţei muncii de către persoanele cu probleme de sănătate mentală, cu insistenţă nu doar pe cursurile de calificare ci, mai mult, pe
180
motivare, consiliere, asistare şi suport pentru aceste persoane dar şi pentru angajatori.
III.1.1.4. Perspectiva reprezentanților instituțiilor din administrația publică locală cu atribuții în ocupare și incluziune socială Serviciile specializate din cadrul instituțiilor de administrație
publică locală contribuie, inclusiv prin fructificarea instrumentelor care țin de ocuparea forței de muncă, la incluziunea socială, iar aportul acestor instituții este complementar cu al celorlalți actanți în domeniu.
Interviurile analizate, unul în mediul rural, altul în mediul urban, celălalt în mediul peri‐urban scot puternic în evidență o problemă care a fost reliefată și de către furnizorii de servicii de ocupare a forței de muncă, anume faptul că legislația de asistare, prin ajutorul social – venitul minim garantat, încurajează persoanele vulnerabile fără loc de muncă să se complacă în statutul de asistat social, să nu caute și să nu‐și dorească locuri de muncă, decât dacă salariul ar fi substanțial mai mare decât prestațiile sociale de care beneficiază. În legătură cu asta şi cu privire directă spre categoria rromilor, interviurile scot în evidență deficitul de şcolarizare şi calificare, dar şi refuzul şi lipsa de dorinţă pentru a frecventa şcoala şi cursurile de calificare gratuite oferite de furnizorul public, ne‐accesarea prestaţiilor sociale pe care le‐ar putea obţine şi traiul din resurse nereglementate, mai mult sau mai puţin ocazionale.
De asemenea, scot în evidență sentimentul de rușine în a fi văzuți că prestează muncă în folosul comunității, pentru a beneficia de ajutorul social, atât în mediul rural cât și în mediul urban, existând destule persoane care nu au loc de muncă dar nu accesează nici acest drept legal la venitul minim garantat, trăind din resurse marginale și din venituri obținute în munca „la negru”. Și încă insistența pe a sublinia că, în actuala legislație de asistare socială, destule persoane vulnerabile refuză să colaboreze, să accepte ajutorul oferit de instituțiile administrației publice locale și de cele furnizoare de servicii în domeniu, în sensul medierii locurilor de muncă și în sensul acceptării de a face cursurile de calificare ce sunt oferite, gratuit. În
181
context se reclamă nevoia de a schimba, de a corecta atât legislația de asistare socială cât și legislația fiscală ce privește forța de muncă.
III.1.1.5. Perspectiva reprezentanților asociațiilor de caritate și a altor instituții, ONG‐uri specializate în furnizarea de servicii de ocupare și incluziune socială Alături de serviciile publice de ocupare a forței de muncă și de
instituțiile private care furnizează în regim de profit financiar servicii de calificare și de recrutare a forței de muncă, asociațiile de caritate și alte asociații nonprofit care furnizează servicii în domeniu reprezintă un actant important.
Precum în interviurile realizate cu furnizori publici de servicii de ocupare și cu reprezentanți ai instituțiilor din administrația publică locală și în interviurile realizate cu furnizori asociații non‐profit specializate în furnizarea de servicii de ocupare pe piața muncii și incluziune socială, una dintre cele mai importante probleme scoase în evidență vizează acea considerată disfuncție introdusă de legislația de asistență socială, care face ca multe persoane beneficiare a ajutorului social – venit minim garantat, să nu‐și dorească într‐adevăr, să nu caute și să nu accepte locuri de muncă.
Aici se mai scoate în evidență și o altă mare problemă, care se constituie într‐o barieră în munca furnizorilor de servicii de ocupare pe piața muncii pentru o categorie numeroasă de persoane vulnerabile, cu deosebire în mediul rural. Anume, faptul că în conformitate cu legislația actuală, nu pot fi acceptate la nici un curs de calificare, nici măcar pentru meserii nepretențioase, persoane care nu au absolvit cel puțin școala de 8 clase. Se mai arată că în mediul rural există o categorie consistentă de persoane de peste 45 ani, care nu au avut niciodată loc de muncă cu contract, sau au avut, dar l‐au pierdut de mult și acum se gândesc cu îngrijorare ca vor ajunge și nu vor avea pensie și astfel își doresc loc de muncă.
De asemenea, deosebit de relevante sunt aspectele ce privesc blocajele sau limitările severe ale accesului durabil şi real pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, nu doar din perspectiva politicilor publice şi a reglementărilor interne dar şi din
182
perspectiva neadecvării posibilităţilor de accesare a fondurilor nerambursabile UE.
III.1.1.6. Perspectiva personalului, angajați sau voluntari, care deservesc Centrele de Incluziune Socială (C.I.S.‐urile) din 6 Regiuni de Dezvoltare Personalul care deservește cele 6 C.I.S.‐uri reprezintă tot categoria
furnizorilor de servicii în ocuparea pe piața muncii și incluziunea socială, perspectiva obținută în aceste interviuri o completează pe cea rezultată din interviurile cu ceilalți furnizori de servicii, aducând în această cercetare informații suplimentare aplicabile direct în ajustarea serviciilor oferite în Proiectul „Inclusiv’ din care această cercetare face parte componentă.
Și în aceste interviuri aceeași insistență pe constatarea, din experiența în domeniu, că legislația actuală blochează drumul spre cursuri de calificare de orice fel, și, implicit spre locuri de muncă pentru persoane care nu au finalizat școlarizarea de cel puțin 8 clase. Apoi, constatarea dezinteresului tinerilor din mediul rural de a‐și continua studiile dincolo de cele care se pot face acolo, întrucât au în jurul lor destui deținători de diplomă de bacalaureat sau chiar licență care nu au loc de muncă. Apoi, relevarea din experiența profesională directă a specificului și dificultății aparte în integrarea pe piața muncii a tinerilor dezinstituționalizați din sistemul de protecția copilului, care trăiesc o lipsă a abilitaților și motivației pentru o viață nedependentă de instituție, de aici decurgând, pentru furnizorul de servicii, necesitatea de a insista pe consiliere, asistare și suport cu tânărul în cauză dar și cu angajatorul, în procesul de încadrare în muncă și apoi în păstrarea locului de muncă.
III.1.2. Concluzii sintetice coroborate pe cele şase categorii de persoane intervievate Sintetic, coroborând pe ansamblu, rezultă următoarele concluzii
generale: a) Ansamblul interviurilor realizate şi analizate relevă că
angajabilitatea pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă este redusă, dificilă și cu o evoluție estimată nefavorabilă, datorită unor cauze care țin atât de persoanele vulnerabile, ele însele,
183
cât și datorită unor cauze ce țin de ceilalți actanți implicați în acest proces: angajatorii, furnizorii (publici și privați) de servicii de calificare, mediere și angajare în muncă, serviciile de ocupare și incluziune socială din cadrul administrației publice locale.
b) În ceea ce privește persoanele vulnerabile în ocupare și
incluziune socială, există limitare și autolimitare, discriminare și excludere dar și autolimitare și autoexcludere în accesul și rămânerea pe piața muncii, aici cele mai importante aspecte fiind următoarele:
– preocuparea redusă pentru școlarizare și calificări profesionale și deficit înregistrat în această privință, precum și în ce privește abilitățile sociale necesare pentru piața muncii;
– lipsa de motivație, determinare, realism și acțiune adecvată pentru loc de muncă și complacerea în situația de asistat social, de beneficiar de venit minim garantat și alte prestații sociale, respectiv obișnuirea cu traiul bazat pe resurse marginale și munca „la negru”;
– lipsa de orizont şi acţiune adecvată pentru dezvoltarea propriei vieți sub aspect socio‐profesional, în contextul mentalității tradiționale, mai ales rurale, ce se concretizează în obișnuința cu „viața de pe azi pe mâine”, traiul de subzistență bazat pe oportunități și munci ocazionale „la negru”, și așteptarea pasivă „că poate cândva mi‐a fi mai bine și mi‐oi găsi ceva...”;
– relevarea şi invocarea discriminării și marginalizării la care sunt supuși în planul ocupării și incluziunii sociale, în parte reală, în parte autojustificantă pentru propriile autolimitări și lipsa de acţiune şi determinare pentru loc de muncă.
c) În ceea ce‐i privește pe ceilalți actanți implicați în procesul de
ocupare pe piața muncii (angajatori, furnizori servicii de ocupare, administrația publică locală), există de asemenea atât limitări factual‐obiective cât și limitări atitudinal‐subiective în legătură cu deschiderea și reușita în angajarea, respectiv facilitarea și suportul acordat angajării în muncă a persoanelor vulnerabile, cele mai importante aspecte relevate fiind următoarele:
– practic, aproape toți acești actanți implicați în suport, facilitare și accesare a pieței muncii pentru persoane vulnerabile reclamă faptul
184
constatat direct, în activitatea lor, că actuala legislație de asistare socială, prin ajutorul social‐venitul minim garantat, încurajează pe multe dintre persoanele vulnerabile să se complacă în statutul de asistat social, de beneficiar de prestaţii sociale, să nu‐și dorească realmente loc de muncă (decât, eventual, dacă salariul ar fi substanțial mai mare decât ajutorul social şi alte prestaţii de care beneficiază) și să nu colaboreze, să nu accepte ajutorul oferit de furnizorii de servicii și de instituțiile administrației publice locale prin cursuri de calificare gratuite și prin medierea muncii, și în consecinţă solicită schimbarea, ajustarea legislației de asistență socială dar și a legislației fiscale aferentă forței de muncă;
– în mediul rural, o limitare importantă identificate de angajatori, în procesul de accesare a pieţei muncii rezidă în interesul redus al multor potenţiali angajabili, pe fondul mentalităţii rurale, a orientării spre subzistenţă gospodăria agricolă de subzistenţă şi, la femei, tradiţia statutului de casnică;
– angajatorii reclamă presiunea mai mare pe care criteriul eficienței și profitului economic o induce într‐o piață a muncii marcată de climatul socio‐economic defavorabil, aceasta lăsând o deschidere mai redusă spre înțelegerea și acceptarea rabatului ce este nevoie să fie făcut la aceste criterii prin angajarea în muncă a persoanelor vulnerabile, cu handicap educațional și de calificări profesionale, pe lângă eventualele dizabilități, inclusiv sociale și de atitudine; însă şi angajatorii apropiaţi de administraţia publică locală care au sensibilitate spre înțelegerea nevoilor şi situaţiei persoanelor vulnerabile în termeni şi raţiuni de corectitudine politică subliniază primatul criteriului competenţei în muncă, la angajare;
– o limitare totală, pe care o reclamă mulţi dintre acești actanți este cea care constă în faptul că actualele reglementări interzic acceptarea în orice fel de cursuri de calificare profesională gratuită a persoanelor vulnerabile care n‐au finalizat cel puțin școlarizarea de 8 clase (exceptând cursul pentru calificare în cultivarea plantelor), prin aceasta categorie socială în cauză fiind practic blocată în neocuparea pe piața organizată a muncii și în neincluziunea socială; în ce priveşte unele comunităţi de rromi o limitare/ autolimitare relevată este legată de deficitul de şcolarizare şi calificare continuată de lipsa de interes şi
185
refuzul de a frecventa şcoala şi cursurile de calificare gratuite, în contextul obţinerii resurselor din surse nereglementate mai mult sau mai puţin ocazionale;
– o altă limitare severă priveşte angajabilitatea persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, atât din perspectiva politicilor publice şi a reglementarilor interne dar şi din perspectiva neadecvării posibilităţilor de accesare a fondurilor nerambursabile UE în intenţia furnizării de servicii de ocupare pentru această categorie de persoane supervulnerabile;
– atât în ce priveşte categoria persoanelor cu dizabilităţi intelectuale cât şi categoria mai largă a persoanelor cu probleme de sănătate mentală, o concluzie de fond priveşte necesitatea asigurării unui profil şi a unui conţinut specific adaptat al serviciilor pentru ocuparea pe piaţa muncii, cu insistenţă nu doar pe cursurile de calificare ci, mai mult, pe motivare, consiliere, asistare şi suport pentru aceste persoane dar şi pentru angajatori;
– nereglementarea obligativității anunțării publice, de către angajatori (privați, în speță), a tuturor locurilor de muncă vacante și a obligativității ocupării lor prin selecție/concurs deschis tuturor candidaților, face imposibilă respectarea dreptului constituțional la acces liber și egal pentru toți cetățenii la locuri de muncă;
– discriminarea și excluderea este văzută de acești actanți pe piața muncii în dublă perspectivă, atât discriminare și excludere factuală, datorită prejudecăților sociale generale dar și a experiențelor negative directe și personale, cât și ca autodiscriminare și autoexcludere a persoanelor vulnerabile, prin atitudine în acest sens și prin lipsa determinării și efortului necesar escaladării situației de vulnerabilitate.
d) Persoanele vulnerabile și toți ceilalți actanți implicați în
ocuparea pe piața muncii și incluziunea socială a persoanelor din categorii vulnerabile reclamă deficiențele care țin de organizarea și climatul socio‐economic din țară, dar și deficiențele în ce privește politicile publice și reglementările legislative în domeniu, arătând ca acestea țin, ca responsabilități și posibilități de acțiune și remediere, la modul direct, de alți actanți, de instituțiile puterii executive și legislative
186
la nivelul central al statului și că acestea nu fructifică sugestiile și semnalările pe care le primesc în campaniile de consultare publică.
III.2. Recomandări aplicative reieșite din cercetarea calitativistă
III.2.1. Recomandări în planul politicilor: i: Schimbarea, completarea, ajustarea atât a legislației de
asistență socială, cât și a legislației muncii și a legislației fiscale aferente, în sensul de a exclude sau limita substanțial actuala situație în care multe persoane din categorii de populație vulnerabilă în ocupare și incluziune socială se complac în statutul de asistat social, de beneficiar de prestații sociale, respectiv se complac în a obține resurse prin activități „la negru” și refuză măsurile active de pregătire, suport și angajare pe piața muncii; pentru aceasta, acțiunile necesare ar trebui să pornească, în ipostaza de persuadare, presiune și lobby, dinspre toți actanții implicați în piața muncii care au fost cercetați în această lucrare, dar, realizarea ca atare a acestor schimbări este de resortul puterilor centrale ale statului, legislativă și executivă.
ii): Eliminarea, prin măsuri legislative și instituționale, a actualei excluderi totale de la cursuri de calificare, chiar și pentru meserii manuale, nepretențioase, a persoanelor care n‐au finalizat cel puțin școlarizarea de 8 clase; pentru aceasta, acțiunile ar putea și ar fi necesar să pornească tot dinspre actanții implicați în piața muncii spre factorii de acțiune și decizie şi reglementare legislativă de la nivelul central al statului.
iii): Reglementarea mai fermă, prin măsuri legislative și institu‐ționale, a obligativității anunțării publice, de către angajatori (publici dar și privați), a tuturor locurilor de muncă vacante și a obligativității ocupării lor prin selecție/concurs deschis tuturor candidaților; aceasta se poate rezolva tot la nivelul instituțiilor puterii centrale a statului, dar și prin implicarea, în sensul persuadării acestora, dinspre actanții implicați în piața muncii.
187
iv): Organizarea/ reorganizarea, la nivel reglementativ și instituțional, a învățământului de școli profesionale speciale pentru persoanele din categorii vulnerabile, cu dizabilități somatice sau/și psihice sau cu deficit educațional și mentalitar, într‐o formulă consistentă și adecvată nevoilor acestor persoane; pentru aceasta, acțiunea la nivel local și regional în sensul definirii acestor nevoi și a conturării cadrului de organizare a soluțiilor ar putea fi pasul necesar inițial, în demersul ce poate fi finalizat la nivelele ministerelor învățământului și muncii.
v): Adecvarea politicilor publice şi a reglementărilor actuale, dar şi a cerinţelor pentru accesarea de fonduri nerambursabile UE, care blochează sau limitează sever organizarea de programe şi servicii de calificare şi suport pentru angajarea în muncă a celor mai vulnerabile categorii de populaţie, precum persoanele cu dizabilităţi intelectuale, cu probleme de sănătate mentală; aceasta schimbare ţine de administraţia centrală de stat, atât în ce priveşte reglementările interne cât şi în ceea ce priveşte relația cu instituţiile UE care reglementează acordarea de fonduri structurale nerambursabile, dar consultarea furnizorilor de servicii specializaţi apare a fi foarte utilă.
vi): Crearea cadrului reglementativ și instituțional necesar pentru a interveni în sensul schimbării, diminuării mentalității, atitudinii tradiționale ce constă în obișnuința cu traiul de subzistență, viața de pe azi pe mâine din experiențe și munca de zilier și așteptarea pasivă și nedefinită a norocului pentru o viață mai bună, ceea ce caracterizează categorii numeroase de persoane vulnerabile, prin politici, programe și activități de educație civică informală adecvate și atent gândite, crearea de oportunități demonstrative de deschidere a orizontului și promovare a modelelor de succes, sădire a unor fermenți ai schimbării mentalitare în acele comunități; aceste politici și programe ar putea fi gândite și implementate în mai mare măsura prin intervenții la nivel local decât central.
vii) Adoptarea, în politicile și strategiile dedicate ocupării pe piața muncii și a incluziunii sociale a categoriilor de populație vulnerabilă, a trendului actual de trecere de la perspectiva/abordarea filantropică, dar și de la perspectiva/abordarea bazată pe discriminarea pozitivă, la perspectiva/abordarea acțiunii cointeresate și negociate.
188
III.2.2. Recomandări în planul serviciilor: j): Organizarea de servicii de pregătire şi asistare pentru accesarea
pieței muncii adaptate specificului de vulnerabilitate şi limitare a fiecărei categorii de populație vulnerabilă și acordarea unei atenții suplimentare categoriilor și persoanelor multivulnerabile, atât în etapa proiectării cât și în etapa implementării proiectelor.
jj): În proiectarea și furnizarea serviciilor, acordarea unei atenții mărite, egală sau chiar mai mare cu atenția acordată serviciilor de calificare profesională (care constituie actualmente zona de interes prioritar), serviciilor de motivare, asistare, consiliere și suport dedicate deschiderii orizontului spre dezvoltarea socio‐profesională, dezvoltării de abilități socio‐profesionale, motivării și dezvoltării rezilienței, întăririi atitudinii realiste și adaptabilității pentru acțiunea eficace în sensul găsirii și păstrării locului de muncă, renunțării la mentalitatea tradițională bazată pe traiul de subzistență și așteptarea pasivă, depășirii atitudinii și acțiunii de autostigmatizare, autodiscriminare și autoexcludere.
jjj): Conceperea și realizarea de acțiuni concertate, în plan zonal și regional, cu toți ceilalți furnizori de servicii în acest domeniu, pentru a putea asigura ceea ce mulți furnizori de servicii reclamă, anume mai multă coerență, sustenabilitate și durabilitate a rezultatelor obținute în serviciile de pregătire, suport și facilitare a ocupării pe piața muncii.
jv): Prelungirea serviciilor dedicate direct deservirii persoanelor vulnerabile în sensul calificării, suportului și medierii ocupării pe piața muncii, cu servicii de informare, sensibilizare și persuadare a celorlalți actanți implicați în procesul ocupării și incluziunii, la nivel local și central, în particular în conceperea și implementarea politicilor și programelor în acest domeniu.
jvi) Dezvoltarea de servicii de asistare și suport integrat, atât a angajaților cât și a angajatorilor persoanelor vulnerabile pe piața muncii, în procesul adaptării la locul de muncă obținut și a păstrării acestuia.
jvii) Proiectarea și desfășurarea de acțiuni integrate de lobby spre factorii de decizie, precum și de advocacy în societatea civilă, în scopul adoptării ajustărilor și schimbărilor necesare la nivel de politici, strategii și reglementări legislative necesare îmbunătățirii accesului pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă.
189
BIBLIOGRAFIE TEMATICĂ SELECTIVĂ Barrett, Ruth, (2010), Disadvantaged groups în the labour market,
Economic & Labour Market Review | Vol. 4 | No 6 | June 2010 Buțiu, C. A., „Determinanți ai ocupării grupurilor vulnerabile. O
perspectivă a furnizorilor de servicii sociale”, în Marina, L. (coord.) (2013), Ocupare și incluziune socială, Cluj‐Napoca, Presa Universitară Clujeană, pp. 45‐57.
Cace C., Sfetcu L., Nicolaescu D., „Considerații asupra incluziunii socio‐economice a femeilor”, în Marina, L. (coord.) (2013), Ocupare și incluziune socială, Cluj‐Napoca, Presa Universitară Clujeană, pp. 123‐131.
Cace S. (coord.). (2007). Accesul romilor pe piața muncii. Aspirații, factori și strategii de reușită, București, Editura Expert.
Cace, S. (coord.) ș.a., (2010). Legal și egal pe piața muncii pentru comunitățile de romi. Diagnoza factorilor care influențează nivelul de ocupare la populația de romi, Bucureşti, ICCV‐ Fundația Soros.
Comșa, M., Tufis, C., Rughinis, C., (2012), Atitudini faţă de muncă în România. Opinii, realităţi, aşteptări, Bucureşti, Fundaţia Soros România.
Garcello, L, Kovrova, I., Lyon, S. (2012), Youth disadvantage în the labour market:Empirical evidence from nine developing countries. Working Paper, Rome, Understanding Children’s Work (UCW) Programme.
Hatos, A.; Dejeu, Gh., „Persoanele fără adăpost: șanse și soluții de reintegrare socială”, în Marina, L. (coord.) (2013), Ocupare și incluziune socială, Cluj‐Napoca, Presa Universitară Clujeană, pp. 143‐163.
International Labour Organization (2011), Increasing the employability of disadvantaged youth, Geneva, Switzerland, Skills and Employability Department, Employment Sector, International Labour Office.
Ionescu, M., Cace, S. (coord.). (2006). Politici de ocupare pentru romi, București, Editura Expert.
190
Isailă, St., Hărăgus, P.T. (coord.) (2015), Angajabilitatea perceputa a grupurilor vulnerabile și factorii relaționați cu aceasta. Raport de cercetare cantitativă, București și Cluj‐Napoca, Editura Eikon și Editura Școala Ardeleana.
Millea V., „Perspective ale angajatorilor asupra ocupării grupurilor vulnerabile”, în Marina, L. (coord.) (2013), Ocupare și incluziune socială, Cluj‐Napoca, Presa Universitară Clujeană, pp. 83‐113.
Preda, M. (coord.), (2009), Riscuri şi inechităţi sociale în România, România – Administraţia Prezidenţială, Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice.
Preoteasa, A.M. (2008), Fenomenul ocupării în România și dezvoltarea durabilă, Calitatea vieții, XIX, nr. 1‐2.
Preotesi, M., „Practicile profesionale ale furnizorilor de servicii sociale și de ocupare”, în Marina, L. (coord.) (2013), Ocupare și incluziune socială, Cluj‐Napoca, Presa Universitară Clujeană, pp. 165‐186.
Rigg, John, (2005), Labour Market Disadvantage amongst Disabled People: A Longitudinal Perspective, London, Centre for Analysis of Social Exclusion‐ London School of Economics.
Rus, C., Nestian, S. O. (2014), Măsurile pentru incluziunea romilor pe piaţa muncii: de la ipocrizia organizată la eficacitate reală, Timişoara, Institutul Intercultural Timişoara.
Stănculescu, M.S., Berevoiescu, I., (2004), Sărac lipit,caut altă viaţă!, Bucureşti, Editura Nemira.
Stănculescu, M.S., Marin, M., Hommes G. (2009), Economia informală în România 2008, Bucureşti, Institutul Naţional de Statistică.
191
ANEXE
Anexa 1: Ghid de interviu individual cu persoane din categorii vulnerabile, neîncadrate pe piaţa
muncii, în căutarea unui loc de muncă Notă: Operatorul de interviu, înainte de a începe efectiv
desfășurarea interviului, îl poftește pe participant să se așeze la masă, apoi îl identifică în raport cu cerințele de apartenență la grupurile vulnerabile avute în vedere în faza de recrutare/selecție și își notează informațiile de bază privind statusul socio‐demografic și datele de apartenență la un grup vulnerabil.
Apoi dă asigurările necesare privind folosirea răspunsurilor obținute doar în interes de cercetare, explicând la ce folosește cercetarea, și explicând că în lucrările scrise realizate nu vor fi indicate numele lor, ci doar inițialele numelui și prenumelui, vârsta și genul și date minimale despre statusul‐socio‐ocupațional. Continuă prin a cere acordul pentru a înregistra pe reportofon interviul, explicând asta prin nevoile legate de folosirea răspunsurilor exact așa cum sunt ele în cercetare.
Începe efectiv interviul spunând data și locul interviului, mulțumind pentru participare și prezentând succint pe participant (prenumele, vârsta, stare civilă, mediu de rezidență/localitatea, categoria de grup vulnerabil) pentru a fixa aceste date de bază în înregistrarea audio. Apoi continuă prin a adresa seria de întrebări‐ancoră, folosindu‐se de întrebările‐suport pentru a preciza/nuanța/amplifica înțelegerea și răspunsurile (având în vedere faptul că interviul este semi‐structurat) și având grijă ca să răspundă la fiecare întrebare.
La final mulțumește participantului pentru contribuția lui la succesul cercetării.
Unitatea tematică nr. 1: Statusul socio‐ocupațional al persoanei: istorie și actualitate.
Întrebarea‐ancoră: Care este situația dvs. actuala în ce privește locul de muncă și cum ați ajuns în această situație?
192
Întrebări‐suport: – De cât timp nu lucrați, nu aveți loc de muncă, ce ați lucrat/ce loc/locuri de munca ați avut înainte și pe ce durata?
– Cum ați lucrat, cu carte de muncă/fără carte de muncă, norma întreagă/ parțială?
– Ce v‐a plăcut/v‐a displăcut la locurile de muncă pe care le‐ați avut și cum ați trăit de pe urma acestor servicii, munci?
Unitatea tematică nr. 2: Mod de viață și trai cotidian, școlarizare, calificări, experiență și persistența pe piața muncii.
Întrebarea‐ancoră: Ce pregătire școlară aveți și ce calificare/ calificări ați obținut, cum le‐ați fructificat în viață până acum și cum credeți că le veți fructifica/nu le veți fructifica pe viitor.
Întrebări‐suport: – Care este ultima/cea mai înaltă școală pe care ați absolvit‐o? Considerați că ați făcut suficientă școală? Cum v‐a folosit/vă folosește școala în viață?
– Ce calificare/calificări profesionale ați obținut și cum ați/le‐ați fructificat/‐o pe piața muncii? Calificarea/calificările obținute de dvs. au fost/sunt utile pentru găsirea și obținerea unui loc de muncă?
– Care este angajarea în muncă cea de mai de lungă durată, respectiv munca cea mai solicitantă pe care a‐ți prestat‐o? (unde și când, nu e nevoie de nominalizarea precisa a angajatorului).
– Cum trăiți actualmente, din ce trăiți, ce faceți în viața de zi cu zi? Unitatea tematică nr. 3: Setul de dezavantaje și vulnerabilități
percepute în ce privește obținerea unui loc de muncă în planul factorilor care țin de propria persoană, respectiv al factorilor contextuali, socio‐economici și socio‐culturali.
Întrebarea‐ancoră: Cât de greu/de ușor considerați că este pt. dvs. găsirea unui loc de muncă și care sunt cele mai mari greutăți cu care vă confruntați?
Întrebări‐suport: – Care sunt cele mai importante limitări și dificultăți care țin de piața locurilor de muncă și de situația economico‐socială din zona în care locuiți dvs.?
– Care sunt cele mai importante limitări și dificultăți care țin de propria dvs. persoană? (ex. școlarizare și calificare insuficientă/ neadecvată, boală/handicap, vârsta, genul social, lipsă mijloace de transport către locul de munca, discriminare, obligații familiale de îngrijire
193
la domiciliu a copiilor sau adulților bolnavi, ca nu acceptați orice, altele și anume...).
– Ce loc/locuri de muncă dvs. căutați și urmăriți să obțineți și ce așteptări/cerințe aveți?
Unitatea tematică nr. 4: Setul de avantaje și șanse percepute în
ce privește obținerea unui loc de munca în planul factorilor care țin de propria persoană, respectiv al factorilor contextuali, socio‐economici și socio‐culturali.
Întrebarea‐ancoră: În căutarea unui loc de muncă dvs. care considerați că sunt cele mai importante calități ale dvs. și șanse pe care vă puteți baza?
Întrebări‐suport: – Care sunt cele mai importante abilități, competențe,șanse care țin de piața locurilor de muncă și de situația economico‐socială din zona în care locuiți dvs.?
– Care sunt cele mai importante abilități, competențe, șanse care țin de propria dvs. persoană? (ex. faptul că vă considerați o persoana descurcăreață, care știe să se facă plăcută și acceptată, că vă puteți adapta la situații diverse, că aveți prieteni, pile și relații, că aveți experiență în muncă, aveți noroc, altceva și anume...)
– Ce v‐a plăcut la locul/ locurile de muncă pe care le‐ați avut până acum? (ex. nivelul salariului, munca respectivă îmi dădea satisfacții personale, îmi plăcea echipa, am avut șanse de dezvoltare personală și carieră, eram apreciat, aveam program flexibil care îmi lasă timp să fac și altceva, și anume...)
Unitatea tematică nr. 5: Motivația pentru muncă, cultura muncii, reprezentarea șansei și perspectivei personale pe piața muncii, acțiunea în direcția obținerii unui loc de muncă; căutare activă/pasivă, intensitate, resurse și accesare a lor.
Întrebarea‐ancora: Ce considerați că trebuie să facă un om în căutare de loc de muncă pentru a‐l găsi și a‐l obține?
Întrebări‐suport: – Cât de mult vă lipsește un loc de muncă și cât de mult vă străduiți și sunteți interesat să obțineți loc de muncă?
– Dvs. personal, ce și cum ați făcut până acum pentru a găsi loc de muncă?(ex. căutarea la AJOFM și bursa locurilor de muncă, căutarea în ziare și pe site‐uri specializate pe internet, am întrebat printre prieteni și
194
cunoscuți, am intrat la diferiți angajatori și am întrebat, altceva și anume...).
– Cum intenționați să procedați pe viitor pentru a găsi loc de muncă?
– Ce este important în primul rând pentru ca un om să reușească să obțină locul de muncă pe care‐l dorește? (școala/educație/calificări profesionale, munca perseverentă, inteligența, ajutorul lui Dumnezeu, noroc/să fii norocos, pile și relații, altceva și anume...).
195
Anexa 2: Ghid de interviu focus‐grup cu persoane din categorii vulnerabile, în căutarea unu loc de muncă sau cu risc mărit de
pierdere a locului de muncă Nota: Operatorii de interviu, moderatorul și co‐moderatorul
focus‐grupului, înainte de a începe efectiv desfășurarea focus‐grupului, îi poftește pe participanți să se așeze la masă, apoi îi identifică pe fiecare în raport cu cerințele de apartenență la grupul vulnerabil avute în vedere în faza de recrutare/selecție și își notează informațiile de bază privind statusul socio‐demografic și datele de apartenență la un grup vulnerabil. Se asigură ca fiecare participant în focus‐grup să aibă în fața lui, pe masă, coala‐afiș pe care îi va scrie numele și prenumele, sau doar prenumele, iar moderatorul le va pronunța numele de fiecare dată când vor răspunde, pentru a asigura recunoașterea subiecților în faza de transcriere și apoi prelucrare a interviurilor.
Apoi dă asigurările necesare privind folosirea răspunsurilor obținute doar în interes de cercetare, explicând la ce folosește cercetarea, și, că în lucrările scrise realizate nu vor fi indicate numele lor, ci doar inițialele numelui și prenumelui, vârsta și genul și date minimale despre statusul‐socio‐ocupațional. Continuă prin a cere acordul participanților pentru a înregistra pe reportofon focus‐grupul, explicând asta prin nevoile legate de folosirea răspunsurilor exact așa cum vor fi date ele în cercetare.
Începe efectiv interviul focus‐grup spunând data și locul, interviu cercetare în proiectul „Inclusiv”, și prezentându‐i succint pe participanți (prenumele, vârsta, stare civilă, mediu de rezidență/localitatea) pentru a fixa aceste date de bază. Apoi continuă prin a adresa seria de întrebări‐ancora, folosindu‐se de întrebările‐suport pentru a preciza/ nuanța amplifica înțelegerea și răspunsurile și având grijă ca, pe rând, fiecare dintre ei sa răspundă la fiecare întrebare.
La final mulțumește participanților pentru contribuția lor la succesul cercetării.
196
Unit. tematică nr. 1: Cultura muncii în contextul orientării axiologice și praxiologice de fond, în viață.
Întrebarea‐ancoră: Cât de important este pentru dvs. în viață să ai un loc de muncă și să lucrezi?
Întrebări‐suport: – Ce este important în primul rând pentru ca un om să reușească în viață și să aibă o viață împlinită? (școală/ educație/calificări profesionale, munca perseverentă, inteligența, ajutorul lui Dumnezeu, noroc/să fii norocos, pile și relații, altceva și anume...).
– Cum trăiți actualmente, ce faceți în viața de zi cu zi, din ce trăiți? (salariu, venituri din munca ocazională – fără acte, mici „afaceri”,vând lucruri/comerț ambulant, ajutor de șomaj, ajutor social, alocații pentru copii, pensie de boală/invaliditate, indemnizație de handicap, pensie alimentară, vânzarea produselor agricole proprii, bursă, sunt în întreținerea părinților/partenerului/instituționalizat, altele și anume...).
– Ce vă doriți să faceți, ce vă doriți să lucrați în viață, cum și din ce vreți și credeți că veți trăi pe mai departe?
Unit. tematică nr. 2: Situația actuală în plan ocupațional‐
profesional și cum s‐a ajuns în această situație; specificul vulnerabili‐tății la nivelul categoriei sociale.
Întrebarea‐ancoră: Care este situația dvs. actuală în ce privește locul de muncă (pe care îl aveți/nu‐l aveți) și cum ați ajuns în aceasta situație?
Întrebări‐suport: – De cât timp lucrați/nu lucrați, ce lucrați/ce ați lucrat înainte și pe ce durată, în ce fel de angajare – cu carte de muncă/fără carte de muncă, normă întreagă/ parțială, cum ați ajuns în această situație, alte detalii...?
– Care este serviciul, munca cea de mai de lungă durată, respectiv cea mai solicitantă și mai importantă pe care ați prestat‐o? (unde și când, nu e nevoie de nominalizarea precisă a angajatorului).
– Care sunt cele mai importante probleme legate de obținerea și păstrarea unui loc de muncă pe care atât dvs. cât și cei asemenea dvs. le întâmpină?
197
Unit. tematică nr. 3: Statusul educațional‐profesional, pregătirea pentru piața muncii, pentru viața ocupațional‐profesională.
Întrebarea‐ancoră: Ce pregătire școlară aveți și ce calificare/ cali‐ficări ați obținut, cum le‐ați fructificat în viață până acum și cum credeți că le veți fructifica/nu le veți fructifica pe viitor?
Întrebări‐suport: – Care este ultima/cea mai înaltă școală pe care ați absolvit‐o și ce calificări/specializări ați obținut?
– Sunteți mulțumit/nemulțumit de nivelul de pregătire școlară și de calificările pe care le‐ați obținut?
– Calificarea/calificările obținute de dvs. au fost/sunt utile pentru găsirea și păstrarea unui loc de muncă?
Unit. tematică nr. 4: Angajabilitatea pe piața muncii, din perspectiva vulnerabilităților, dificultăților, limitărilor, barierelor în planul factorilor care țin de propria persoană, respectiv al factorilor contextuali, socio‐economici și socio‐culturali.
Întrebarea‐ancoră: Cât de greu/de ușor este pt. dvs. găsirea unui loc de muncă și care sunt cele mai mari greutăți cu care va confruntați?
Întrebări‐suport: – Care sunt cele mai importante limitări, dificultăți, bariere care țin de piața locurilor de muncă și de situația socio‐economică din zona în care locuiți dvs.?
– Care sunt cele mai importante limitări, dificultăți, ineficiențe care țin de propria dvs. persoană? (ex. școlarizare și calificare insuficientă/ neadecvată, lipsa experienței, boală/handicap, vârsta, genul social, lipsă mijloace de transport, discriminare, obligații familiale de îngrijire la domiciliu a copiilor sau adulților bolnavi, că nu acceptați orice, altele și anume...)
– Ce nu v‐a plăcut la locul/ locurile de muncă pe care le‐ați avut până acum și ce loc/locuri de muncă dvs. căutați și urmăriți să obțineți?
Unit. tematică nr. 5: Angajabilitatea pe piața muncii, din perspectiva deschiderilor, șanselor, competențelor, eficacității în planul factorilor care țin de propria persoană, respectiv al factorilor con‐textuali, socio‐economici și socio‐culturali.
Întrebarea‐ancoră: În efortul de găsire a unui loc de muncă dvs. care considerați că sunt cele mai importante deschideri, calități și șanse pe care vă puteți baza?
198
Întrebări‐suport: – Care sunt cele mai importante deschideri, competențe, șanse de a obține loc de muncă și ce țin de piața locurilor de muncă și de situația economico‐socială din zona în care locuiți dvs.?
– Care sunt cele mai importante competențe, șanse, posibilități care țin de propria dvs. persoană? (ex. faptul că vă considerați o persoana descurcăreață, care știe să se facă plăcută și acceptată, că vă puteți adapta la situații diverse, că aveți prieteni, pile și relații, că aveți experiență în muncă, aveți noroc, altceva și anume...)
– Ce v‐a plăcut la locul/ locurile de muncă pe care le‐ați avut până acum? (ex. nivelul salariului, munca respectivă îmi dădea satisfacții personale, îmi plăcea echipa, am avut șanse de dezvoltare personală și carieră, eram apreciat, aveam program flexibil care îmi lasă timp să fac și altceva, altceva, și anume...)
Unit. tematică nr. 6: Perspectiva reprezentată și acțiunea în direcția obținerii unui loc de muncă; căutare activă/pasivă, adecvare, determinare, intensitate și eficacitate a căutării, resurse existente și accesarea lor.
Întrebarea‐ancoră: De ce este nevoie pentru asta, ce considerați că trebuie să facă un om în căutare de loc de muncă pentru a‐l găsi și a‐l obține și a‐l păstra?
Întrebări‐suport: – Dvs. personal, ce și cum ați făcut până acum pentru a găsi loc de muncă? (ex. căutarea la AJOFM și bursa locurilor de munca, căutarea în ziare și pe site‐uri specializate pe internet, am întrebat pe prieteni și cunoscuți, am intrat la diferiți angajatori și am întrebat, altceva și anume..., de câte ori ați încercat).
– Ce veți face în perioada următoare pentru a găsi loc de muncă și pentru traiul de zi cu zi?
– Ce locuri de muncă sunteți dispus/ă să acceptați? (Puteți accepta și loc de muncă la o calificare inferioară, dacă este mai prost plătit, dacă este temporar, cu condiții mai dificile de lucru, dacă este mai departe de casă, dacă este „la negru”/ prefer să rămân șomer/fără ocupație).
– Cum vă vedeți viitorul, din perspectiva situației în care sunteți, în ce privește locul de muncă și viața de zi cu zi? Ce credeți că veți face, unde (acasă/în zona în care sunteți acum, în altă parte în țară, în străinătate…) vă veți găsi loc de muncă sau veți trăi din altceva?
199
Anexa 3: Ghid de interviu individual cu angajatori, proprietari şi manageri
Notă: Operatorul de interviu, înainte de a începe efectiv
desfășurarea interviului, își notează informațiile de baza privind statutul persoanei intervievate, instituția, calificarea/specialitatea și poziția/ funcția deținută.
Apoi dă asigurările necesare privind folosirea răspunsurilor obținute doar în interes de cercetare, explicând la ce folosește cercetarea, precum și faptul că în lucrările scrise realizate nu vor fi indicate numele persoanei intervievate, ci doar inițialele numelui și prenumelui, vârsta și genul și date minimale despre categoria de firmă/angajator, mărimea firmei și respectiv poziția instituțională a persoanei. Continuă prin a cere acordul pentru a înregistra pe reportofon focus‐grupul, explicând asta prin nevoile legate de folosirea răspunsurilor exact așa cum sunt date ele, în cercetare.
Începe efectiv interviul spunând data și locul interviului, mulțumind pentru participare și prezentând succint pe participant (numele, instituția, poziția/funcția) pentru a fixa aceste date de bază. Apoi continuă prin a adresa seria de întrebări‐ancoră, folosindu‐se de întrebările‐suport pentru a preciza/nuanța amplifica înțelegerea și răspunsurile (având în vedere faptul că interviul este semi‐structurat) și având grijă ca să răspundă la fiecare întrebare.
La final mulțumește participantului pentru contribuția lui la succesul cercetării.
Unitatea tematică nr. 1: Percepția asupra specificității pieței muncii pentru persoane din categorii de populație vulnerabile în actualul context socio‐economic și socio‐cultural.
Întrebarea‐ancoră: Cum apreciați dvs. situația actuală a pieței muncii, din regiunea în care se află compania pe care o reprezentați, cu privire la persoanele din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Cât de deschiși sunt angajatorii pentru a angaja în muncă asemenea persoane? (persoane cu dizabilități, persoane de etnie rromă, femei singure cu copii, tineri proveniți din sistemul de
200
asistență și protecție a copiilor, persoane care au obligații de întreținere a unui membru de familie cu afecțiuni cronice s.a.).
– În ce fel actualul context socio‐economic și socio‐cultural încurajează/descurajează, facilitează/limitează accesul la locuri de muncă a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Unitatea tematică nr. 2: Bariere, limitări, riscuri percepute de angajatori în contextul angajării ca salariat a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă.
Întrebarea‐ancoră: Care sunt factorii care, în aprecierea dvs., din perspectiva angajatorului, limitează, descurajează accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Dumneavoastră și firma pe care o reprezentați, ați angajat în ultimii doi ani persoane din categorii de populație vulnerabilă, din ce categorie și aproximativ câte persoane?
– Ați avut și alte solicitări de angajare în muncă de la aceste categorii de persoane? De ce i‐ați refuzat?
– Care sunt cele mai importante probleme, dificultăți, dezavantaje pe care le‐ați perceput în ceea ce privește angajarea în muncă a acestor categorii de persoane?
– În ce fel politicile publice și reglementările ce țin de codul muncii, și de facilitățile acordate de stat încurajează/descurajează, înlesnesc/pun în dificultate acceptarea de către angajatori a acestor categorii de persoane?
Unitatea tematică nr. 3: Înlesniri, șanse, avantaje percepute de angajatori în contextul angajării ca salariat a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă.
Întrebarea‐ancoră: Care sunt factorii care, în aprecierea dvs., din perspectiva angajatorului, încurajează angajarea, accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Există avantaje de un fel sau altul, pe care angajatorii le au dacă angajează persoane din categorii de populație vulnerabilă?
– Care sunt eventualele avantaje, în planul nevoilor și intereselor interne ale angajatorului, respectiv în planul facilitaților acordate de stat în actualul context reglementativ, așa cum le‐ați identificat în activitatea dvs.?
201
Unitatea tematică nr. 4: Ce ar trebui și ce s‐ar putea face pentru a crește accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebarea‐ancoră: În felul în care dvs. vedeți lucrurile, ce ar fi dezirabil să se facă și ce s‐ar putea face, în planul climatului socio‐economic, al politicilor publice și în plan legislativ pentru a creste accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Apreciați că persoanele din categorii de populație vulnerabilă sunt discriminate/nu sunt discriminate în regiunea în care se află firma dvs. în accesarea pieței muncii?
– Ce ar fi dezirabil să se facă, în plan național și în plan regional/local?
– Ce ar fi posibil în condițiile actuale să se facă, în plan național și în plan regional/local?
– Cum vedeți perspectiva evoluției pieței muncii pentru persoanele din categorii de populație vulnerabilă?
202
Anexa 4: Ghid de interviu individual cu reprezentanţi instituţii ce furnizează servicii pentru ocupare pe piaţa muncii şi
incluziune socială Notă: Operatorul de interviu, înainte de a începe efectiv
desfășurarea interviului, își notează informațiile de bază privind statutul persoanei intervievate, instituția, calificarea/specialitatea și poziția/ funcția deținută.
Apoi dă asigurările necesare privind folosirea răspunsurilor obținute doar în interes de cercetare, explicând la ce folosește cercetarea și faptul că în lucrările scrise realizate nu vor fi indicate numele persoanei intervievate, ci doar inițialele numelui și prenumelui, vârsta și genul și date minimale despre instituție și respectiv poziția instituțională a persoanei. Continuă prin a cere acordul pentru a înregistra pe reportofon focus‐grupul, explicând asta prin nevoile legate de folosirea răspunsurilor exact așa cum sunt ele, în cercetare.
Începe efectiv interviul spunând data și locul interviului, mulțumind pentru participare și prezentând succint pe participant (numele, instituția, poziția/funcția) pentru a fixa aceste date de bază. Apoi continuă prin a adresa seria de întrebări‐ancoră, folosindu‐se de întrebările‐suport pentru a preciza/nuanța amplifica înțelegerea și răspunsurile (având în vedere faptul că interviul este semi‐structurat) și având grija ca să răspundă la fiecare întrebare.
La final mulțumește participantului pentru contribuția lui la succesul cercetării.
Unitatea tematică nr. 1: Imaginea de ansamblu asupra accesului pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, în actualul context legislativ și de politici publice, mediu socio‐economic și socio‐cultural.
Întrebarea‐ancoră: Cum apreciați dvs. situația actuală a accesului pe piața muncii, în regiunea în care se află instituția pe care o reprezentați, cu privire la persoanele din categorii de populație vulnerabilă?
203
Întrebări‐suport: – Cât de amplu/limitat este accesul pe piața muncii pentru asemenea persoane, în actualul context socio‐economic și socio‐cultural? (persoane cu dizabilități, persoane de etnie rromă, femei singure cu copii, tineri proveniți din sistemul de asistență și protecție a copiilor, persoane care au obligații de întreținere a unui membru de familie cu afecțiuni cronice ș.a.)
– Autoritatea și instituția pe care o reprezentați, pentru care categorii de persoane vulnerabile și aproximativ pentru câte persoane a reușit facilitarea accesului pe piața muncii în ultimul an?
Unitatea tematică nr. 2: Realitatea factuală a accesului pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, din perspectiva barierelor și limitărilor, determinată de autoritățile și instituțiile care furnizează servicii în domeniu.
Întrebarea‐ancoră: Care sunt factorii care, în aprecierea dvs., limitează, blochează accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Care sunt cele mai importante probleme, dificultăți, limitări cu care v‐ați confruntat în procesul facilitării și sprijinirii angajării în muncă a acestor categorii de persoane?
– În ce fel actualul cadru legislativ, politicile publice și reglementările ce țin de codul muncii, de facilitățile acordate de stat și de legislația asistentei sociale limitează și pun în dificultate eforturile furnizorilor de servicii în domeniu pentru facilitarea accesării pieței muncii de către aceste categorii de persoane?
Unitatea tematică nr. 3: Realitatea factuală a accesului pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, din perspectiva înlesnirilor și facilităților, percepută de autoritățile și instituțiile care furnizează servicii în domeniu.
Întrebarea‐ancoră: Care sunt factorii care, în aprecierea dvs., facilitează și înlesnesc eforturile autoritățile și instituțiile care furnizează servicii în domeniu, pentru a lărgi accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Care sunt cele mai importante facilități pe care le fructificați în activitatea dvs. de sprijinire a accesului pe piața muncii a acestor persoane?
204
– În ce fel actualul cadru legislativ, politicile publice și reglemen‐tările ce țin de codul muncii și de facilitățile acordate de stat încurajează, înlesnesc eforturile furnizorilor de servicii în domeniu pentru facilitarea accesării pieței muncii de către aceste categorii de persoane?
Unitatea tematică nr. 4: Perspectiva serviciilor de facilitare a ocupării și incluziunii sociale pentru persoanele din categorii de populație vulnerabilă.
Întrebarea‐ancoră: În felul în care dvs. vedeți lucrurile, ce ar fi dezirabil să se facă și ce s‐ar putea face, în planul climatului socio‐economic, al politicilor publice și în plan legislativ pentru a crește accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Apreciați că persoanele din categorii de popu‐lație vulnerabilă sunt discriminate/nu sunt discriminate în regiunea în care se află firma dvs., în accesarea pieței muncii?
– Ce ar fi dezirabil să se facă, în plan național și în plan regional/ local?
– Ce ar fi posibil în condițiile actuale să se facă, în plan național și în plan regional/local?
– Cum vedeți perspectiva evoluției pieței muncii pentru persoanele din categorii de populație vulnerabilă?
205
Anexa 5: Ghid de interviu individual cu reprezentanţi ai instituţiilor din administraţia publică locală cu atribuții în
ocupare și incluziune socială Notă: Operatorul de interviu, înainte de a începe efectiv desfășu‐
rarea interviului, își notează informațiile de bază privind statutul persoa‐nei intervievate, instituția, calificarea/specialitatea și poziția/ funcția deținută.
Apoi dă asigurările necesare privind folosirea răspunsurilor obți‐nute doar în interes de cercetare, explicând la ce folosește cercetarea, și faptul că în lucrările scrise realizate nu vor fi indicate numele persoanei intervievate, ci doar inițialele numelui și prenumelui, vârsta și genul și date minimale despre instituție și respectiv poziția instituțională a persoanei. Continuă prin a cere acordul pentru a înregistra pe reportofon focus‐grupul, explicând asta prin nevoile legate de folosirea răspunsurilor exact așa cum sunt date ele în cercetare.
Începe efectiv interviul spunând data și locul interviului, mulțumind pentru participare și prezentând succint pe participant (numele, instituția, poziția/funcția) pentru a fixa aceste date de bază. Apoi continuă prin a adresa seria de întrebări‐ancoră, folosindu‐se de întrebările‐suport pentru a preciza/nuanța/ amplifica înțelegerea și răspunsurile (având în vedere faptul că interviul este semi‐structurat) și având grijă ca să răspundă la fiecare întrebare.
La final mulțumește participantului pentru contribuția lui la succesul cercetării.
Unit. tematică nr. 1: Implicarea și importanța acordată de administrația locală politicilor publice și programelor de ocupare și incluziune socială, în actualul context legislativ și de politici publice, mediu socio‐economic și socio‐cultural.
Întrebarea‐ancoră: Cum apreciați dvs. situația actuală a ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă în regiunea în care se află instituția pe care o reprezentați, din perspectiva administrației publice locale?
206
Întrebări‐suport: – Cât de amplu/limitat este accesul pe piața muncii pentru asemenea persoane? (persoane cu dizabilități, persoane de etnie rromă, femei, tineri proveniți din sistemul de asistență și protecție a copiilor, persoane care au obligații de întreținere a unui membru de familie cu afecțiuni cronice ș.a.)
– În ce fel actualul cadru legislativ și de politici publice la nivel național, precum și contextul socio‐economic și socio‐cultural, încura‐jează/descurajează, facilitează/limitează implicarea și acțiunea admi‐nistrației publice locale în această problematică?
Unit. tematică nr. 2: Politici publice locale/regionale, programe și acțiuni dedicate ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă.
Întrebarea‐ancoră: Care sunt politicile publice locale, progra‐mele și acțiunile dedicate ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, în instituția pe care o reprezentați?
Întrebări‐suport: – Concret, în ce constă implicarea instituției pe care o reprezentați în problematica ocupării și incluziunii sociale a categoriilor de populație vulnerabile?
– Care sunt realizările instituției pe care o reprezentați în acest domeniu?
Unit. tematică nr. 3: Înlesniri și facilități, respectiv, dificultăți și
bariere cu care se confruntă administrația publică locală din fiecare regiune în implicarea pe domeniul ocupării și incluziunii sociale.
Întrebarea‐ancoră: Dacă ar fi să vă comparați cu administrația publică locală din alte regiuni de dezvoltare, în percepția dvs., care ar fi problemele specifice cu care vă confruntați pe domeniul ocupării și incluziunii sociale.
Întrebări‐suport: – Care sunt avantajele comparative, raportat la alte regiuni, pe care le aveți în implicarea în acest domeniu?
– Care sunt limitările și dificultățile specifice cu care vă confruntați în facilitatea accesului pe piața muncii pentru persoane din categorii de populație vulnerabilă?
– Ce face efectiv instituția pe care o reprezentați pentru a surmonta dificultățile și limitările cu care vă confruntați?
207
Unit. tematică nr. 4: Evoluții și perspective în implicarea administrației publice locale în problematica ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă.
Întrebarea‐ancoră: Cum apreciați evoluțiile din ultimii ani, în implicarea administrației publice locale din instituția și din regiunea în care vă aflați în domeniul ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Apreciați că persoanele din categorii de populație vulnerabilă sunt discriminate/nu sunt discriminate în regiunea în care vă aflați, în accesarea pieței muncii?
– Ce ar fi dezirabil să se facă, la nivel național și la nivel local, în planul climatului socio‐economic, al politicilor publice și în plan legislativ pentru a crește incluziunea și accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
– Ce ar fi posibil în condițiile actuale să se facă, în plan național și în plan regional/local?
– Cum vedeți perspectiva evoluției politicilor și programelor de ocupare și incluziunii pentru persoanele din categorii de populație vulnerabilă?
208
Anexa 6: Ghid de interviu individual cu reprezentanţi ai asociaţiilor de caritate şi ai altor ONG‐uri specializate în
furnizarea de servicii în ocuparea pe piaţa muncii şi incluziunea socială
Notă: Operatorul de interviu, înainte de a începe efectiv desfășu‐
rarea interviului, își notează informațiile de bază privind statutul persoa‐nei intervievate, instituția, calificarea/specialitatea și poziția/ funcția deținută.
Apoi dă asigurările necesare privind folosirea răspunsurilor obți‐nute doar în interes de cercetare, explicând la ce folosește cercetarea, și faptul că în lucrările scrise realizate nu vor fi indicate numele persoanei intervievate, ci doar inițialele numelui și prenumelui, vârsta și genul și date minimale despre instituție și respectiv poziția instituțională a persoanei. Continuă prin a cere acordul pentru a înregistra pe reportofon focus‐grupul, explicând asta prin nevoile legate de folosirea răspunsurilor exact așa cum sunt date ele, în cercetare.
Începe efectiv interviul spunând data și locul interviului, mulțu‐mind pentru participare și prezentând succint pe participant (numele, instituția, poziția/funcția) pentru a fixa aceste date de bază. Apoi continuă prin a adresa seria de întrebări‐ancoră, folosindu‐se de întrebările‐suport pentru a preciza/nuanța/amplifica înțelegerea și răspunsurile (având în vedere faptul că interviul este semi‐structurat) și având grijă ca să răspundă la fiecare întrebare.
La final mulțumește participantului pentru contribuția lui la succesul cercetării.
Unitatea tematică nr. 1: Perspectiva și reprezentarea asociațiilor de caritate și a ONG‐urilor specializate asupra situației actuale a ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, în actualul context legislativ și de politici publice, mediu socio‐economic și socio‐cultural.
Întrebarea‐ancoră: Cum apreciați dvs. situația actuală a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă din regiunea în care vă aflați în ce privește ocuparea și incluziunea socială?
209
Întrebări‐suport: – Cât de amplu/limitat este accesul pe piața muncii pentru asemenea persoane? (persoane cu dizabilități, persoane de etnie rromă, femei, tineri proveniți din sistemul de asistență și protecție a copiilor, persoane care au obligații de întreținere a unui membru de familie cu afecțiuni cronice s.a.).
– Serviciul și instituția pe care o reprezentați, pentru care categorii de persoane vulnerabile și aproximativ pentru câte persoane a reușit facilitarea accesului pe piața muncii în ultimul an?
Unitatea tematică nr. 2: Realitatea factuală a accesului pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, din perspectiva barierelor și limitărilor, în percepția asociațiilor de caritate și a ONG‐urilor specializate în domeniu.
Întrebarea‐ancoră: Care sunt factorii care, în aprecierea dvs. limitează, blochează accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă și implicarea asociațiilor de caritate și a ONG‐urilor specializate în domeniu?
Întrebări‐suport: – Care sunt cele mai importante probleme, dificultăți, limitări cu care v‐ați confruntat în procesul facilitării și sprijinirii angajării în muncă a acestor categorii de persoane?
– În ce fel actualele politici publice și reglementările ce țin de codul muncii și de facilitățile acordate de stat limitează și descurajează eforturile furnizorilor de servicii în domeniu pentru sprijinirea accesării pieței muncii de către aceste categorii de persoane?
– Cum și cât reușiți să surmontați aceste dificultăți? Unitatea tematică nr. 3: Realitatea factuală a accesului pe piața
muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, din perspectiva înlesnirilor și facilitaților, în percepția asociațiilor de caritate și a ONG‐urilor specializate în domeniu.
Întrebarea‐ancoră: Care sunt factorii care, în aprecierea dvs. facilitează și înlesnesc eforturile asociațiilor de caritate și a ONG‐urilor specializate în domeniu, pentru a lărgi accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Ce anume dintre actualele reglementari legislative și politici publice în domeniu vă ajută cel mai mult în derularea și dezvoltarea programelor și activităților dvs. în acest domeniu?
210
– În ce fel actualele politici publice și reglementările ce țin de codul muncii și de facilitățile acordate de stat încurajează și înlesnesc eforturile furnizorilor de servicii în domeniu pentru facilitarea accesării pieței muncii de către aceste categorii de persoane?
– Ce vă motivează să persistați în implicarea în acest domeniu în pofida dificultăților?
Unitatea tematică nr. 4: Evoluții și perspective în implicarea asociațiilor de caritate și a ONG‐urilor specializate în domeniu în problematica ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă.
Întrebarea‐ancoră: În felul în care dvs. vedeți lucrurile, ce ar fi dezirabil să se facă și ce s‐ar putea face, în planul climatului socio‐economic, al politicilor publice și în plan legislativ pentru a crește accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Apreciați ca persoanele din categorii de popu‐lație vulnerabilă sunt discriminate/nu sunt discriminate în accesarea pieței muncii în regiunea în care vă aflați?
– Cum și cât colaborați cu administrația publică locală, cu instituțiile de stat care furnizează servicii în domeniu, cu alte instituții în programele și activităților dvs. în acest domeniu?
– Ce ar fi dezirabil să se facă, în plan național și în plan regional/ local?
– Ce ar fi posibil în condițiile actuale să se facă, în plan național și în plan regional/local?
– Cum vedeți perspectiva ocupării și incluziunii sociale pentru persoanele din categorii de populație vulnerabilă, din punctul de vederea al eforturilor instituției dvs. și a altor asociații de caritate și ONG‐uri specializate în domeniu?
211
Anexa 7: Ghid de interviu individual cu personal angajat şi voluntari din C.I.S.‐uri
Notă: Operatorul de interviu, înainte de a începe efectiv desfășu‐
rarea interviului, își notează informațiile de bază privind statutul persoa‐nei intervievate, instituția, calificarea/specialitatea și poziția/ funcția deținută.
Apoi dă asigurările necesare privind folosirea răspunsurilor obținute doar în interes de cercetare, explicând la ce folosește cercetarea și faptul că în lucrările scrise realizate nu vor fi indicate numele persoanei intervievate, ci doar inițialele numelui și prenumelui, vârsta și genul și date minimale despre instituție și respectiv poziția instituțională a persoanei. Continuă prin a cere acordul pentru a înregistra pe reportofon focus‐grupul, explicând asta prin nevoile legate de folosirea răspunsurilor exact așa cum sunt date ele în cercetare.
Începe efectiv interviul spunând data și locul interviului, mulțumind pentru participare și prezentând succint pe participant (numele, instituția, poziția/funcția) pentru a fixa aceste date de bază. Apoi continuă prin a adresa seria de întrebări‐ancora, folosindu‐se de întrebările‐suport pentru a preciza/nuanța amplifica înțelegerea și răspunsurile (având în vedere faptul că interviul este semi‐structurat) și având grijă ca să răspundă la fiecare întrebare.
La final mulțumește participantului pentru contribuția lui la succesul cercetării.
Unitatea tematică nr. 1: Perspectiva și cunoașterea personalului angajat și a voluntarilor din C.I.S.‐uri asupra situației actuale a ocupării și incluziunii sociale a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, în actualul context legislativ și de politici publice, mediu socio‐economic și socio‐cultural.
Întrebarea‐ancoră: Cum apreciați dvs. situația actuală a persoa‐nelor din categorii de populație vulnerabilă din regiunea în care vă aflați în ce privește ocuparea și incluziunea socială?
Întrebări‐suport: – Cât de amplu/limitat este accesul pe piața muncii pentru asemenea persoane? (persoane cu dizabilități, persoane de etnie rromă, femei, tineri proveniți din sistemul de asistență și protecție a
212
copiilor, persoane care au obligații de întreținere a unui membru de familie cu afecțiuni cronice s.a.)
– În activitatea, experiența dvs. anterioară, dacă ați mai lucrat în acest domeniu în alte servicii, pentru care categorii de persoane vulnerabile și aproximativ pentru câte persoane ați reușit facilitarea accesului pe piața muncii în ultimii 2 ani?
Unitatea tematică nr. 2: Cunoașterea și reprezentarea de ansamblu a problematicii ocupării și incluziunii socio‐economice a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă; realitatea factuală a accesului pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, din perspectiva barierelor și limitărilor.
Întrebarea‐ancoră: Care sunt factorii care, în aprecierea dvs., limitează, blochează accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, precum și implicarea furnizorilor de servicii specializate în acest domeniu?
Întrebări‐suport: – Care este specificul regiunii, care sunt, în regiunea în care activați, categoriile de populație vulnerabile cele mai numeroase și care sunt problemele specifice cu care se confruntă în această problematică?
– Din experiența dvs. anterioară, care sunt cele mai importante probleme, dificultăți, limitări cu care v‐ați confruntat în procesul facilitării și sprijinirii angajării în muncă a acestor categorii de persoane?
– În ce fel actuala legislație, politicile publice și reglementările ce țin de codul muncii și de facilitățile acordate de stat creează greutăți și limitează eforturile furnizorilor de servicii în domeniu pentru sprijinirea accesării pieței muncii de către aceste categorii de persoane și cum vă gândiți să abordați aceste limitări?
Unitatea tematică nr. 3: Cunoașterea și reprezentarea de ansamblu a problematicii ocupării și incluziunii socio‐economice a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă; realitatea factuală a accesului pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă, din perspectiva înlesnirilor și facilitaților.
Întrebarea‐ancoră: Care sunt factorii care, în aprecierea dvs., facilitează și înlesnesc eforturile furnizorilor de servicii specializate în domeniu, pentru a lărgi accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
213
Întrebări‐suport: – Care sunt cele mai importante înlesniri pe care le fructificați în activitatea dvs. de facilitare a accesului pe piața muncii a acestor persoane?
– În ce fel actuala legislație, politicile publice și reglementările ce țin de codul muncii și de facilitățile acordate de stat facilitează și încurajează eforturile furnizorilor de servicii în domeniu pentru facilitarea accesării pieței muncii de către aceste categorii de persoane și cum vă gândiți să abordați aceste limitări?
Unitatea tematică nr. 4: Evoluții și perspective estimate în implicarea în serviciile ce vor fi furnizate pentru stimularea și susținerea angajabilității pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă.
Întrebarea‐ancoră: În felul în care dvs. vedeți lucrurile, la nivel național și în regiunea în care va aflați cu deosebire, ce ar fi dezirabil să se facă și ce s‐ar putea face, în planul climatului socio‐economic, al politicilor publice și în plan legislativ pentru a crește accesul pe piața muncii a persoanelor din categorii de populație vulnerabilă?
Întrebări‐suport: – Apreciați că persoanele din categorii de populație vulnerabilă sunt discriminate/nu sunt discriminate. în accesarea pieței munci în regiunea în care vă aflați?
– Cum și cât intenționați să colaborați cu administrația publică locală, cu instituțiile de stat care furnizează servicii în domeniu, cu alte instituții în derularea activității dvs. în acest domeniu?
– Cum vedeți perspectiva ocupării și incluziunii sociale pentru persoanele din categorii de populație vulnerabilă, din punctul de vederea al eforturilor instituției în care activați?
