CERCET ĂRI PRIVIND LIMITELE TEHNOLOGICE...

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI

SPORTULUI

UNIVERSITATEA ”TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere

Ing. FLORINEL COSMIN BOJA

CERCETĂRI PRIVIND LIMITELE TEHNOLOGICE DE UTILIZARE A APARATELOR PURTATE DE OM LA

COMBATEREA DĂUNĂTORILOR DIN PEPINIERELE FORESTIERE

RESEARCH REGARDING THE TECHNOLOGICAL LIMITS OF THE EQUIPMENTS HANDLED BY MEN TO

FIGHT PESTS IN THE FORESTRY NURSERIES

Rezumatul tezei de doctorat Summary of PhD Thesis

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. ing. ILIE POPESCU

2010

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA ”TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525

RECTORAT

Către ……………………………………………………………….. ……………………………………………………………

Vă aducem la cunoştinţă că în ziua de ________, __________________, în sala SI2, la Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, va avea loc susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată CERCETĂRI PRIVIND LIMITELE TEHNOLOGICE DE UTILIZARE A APARATELOR PURTATE DE OM LA COMBATEREA DĂUNĂTORILOR DIN PEPINIERELE FORESTIERE, elaborată de ing. Florinel Cosmin Boja, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de DOCTOR, în domeniul fundamental ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI SILVICE, domeniul SILVICULTURĂ.

COMPONENŢA COMISIEI DE DOCTORAT

numită prin

Ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov nr. _______________________

PREŞEDINTE: - Prof. univ. dr. ing. Ioan Vasile ABRUDAN

Decan al Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări

Forestiere, Universitatea „Transilvania” din Braşov

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: - Prof. univ. dr. ing. Ilie POPESCU

Universitatea „Transilvania” din Braşov

REFERENŢI: - Prof. univ. dr. ing. Carol Simon DIETER

Universitatea „Transilvania” din Braşov

- Cercet. Şt. Gr. I, dr. ing. Vasile MIHALCIUC

I.C.A.S. Filiala Braşov

- Conf. univ. dr. ing. Sorin BUNGESCU

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină

Veterinară a Banatului, Timişoara

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le

transmiteţi, în timp util, pe adresa: Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere din

Braşov, Str. Şirul Beethoven, nr. 1, C.P. 500123, Braşov, Fax: 0268-47 57 05.

Florinel Cosmin BOJA Rezumatul tezei de doctorat

1

PREFAŢĂ Prin lucrarea de faţă mi-am propus să aduc în atenţia dumneavoastră o temă de

mare actualitate a cercetării ştiinţifice, cu pronunţate valenţe de ordin practic, şi anume utilizarea mijloacelor tehnice de stropit perfecţionate, purtate de om, la combaterea dăunătorilor din pepinierele forestiere.

Prin cercetările de faţă s-a urmărit să se scoată în evidenţă corelaţia dintre echipamentele de lucru ale unora dintre aparate şi normele de lichid toxic precum şi calitatea lucrărilor de combatere în pepinierele forestiere.

Sunt multe persoane cărora le mulţumesc şi care au contribuit în diferite moduri la demersul amintit, fără de care nu aş fi putut să deschid azi paginile acestei lucrări.

Lucrarea a fost elaborată sub îndrumarea atentă şi permanentă a conducătorului ştiinţific, prof. univ. dr. ing. Ilie POPESCU, pe care doresc să-l asigur de profunda mea gratitudine. Încrederea deplină şi sprijinul permanent al domnului prof. univ. dr. ing. Ilie POPESCU mi-au însoţit paşii în toate etapele specifice stagiului de doctorat. În stabilirea problematicii şi obiectivelor tezei, în timpul pregătirii şi susţinerii examenelor şi referatelor precum şi în fazele succesive ale desfăşurării şi finalizării cercetărilor, am beneficiat de o înaltă competenţă ştiinţifică, exigenţă profesională şi multă răbdare din partea conducătorului ştiinţific căruia îi adresez şi pe această cale, recunoştinţa mea deosebită.

Un respect şi o recunoştinţă aparte datorez domnului conf. univ. dr. ing. Johann KRUCH care m-a condus în domeniul cercetării ştiinţifice şi m-a sprijinit îndeaproape cu profesionalism şi înţelegere pe calea afirmării profesionale.

Multe mulţumiri şi alese sentimente de preţuire exprim d-lui prof. univ. dr. ing. Carol Simon DIETER, d-lui Cercet. Şt. Gr. I, dr. ing. Vasile MIHALCIUC şi d-lui conf. univ. dr. ing. Sorin BUNGESCU, pentru onoarea deosebită pe care mi-au acordat-o prin acceptarea calităţii de referent ştiinţific la prezenta teză de doctorat.

Un gând aparte şi mulţumiri deosebite adresez Conducerii Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere din Braşov şi în mod deosebit domnului decan, prof. univ. dr. ing. Ioan Vasile ABRUDAN.

Sincere şi calde mulţumiri adresez colectivului Facultăţii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, în special catedrei de Exploatări Forestiere pentru recomandările, îndrumările şi sfaturile deosebit de utile acordate cu ocazia susţinerii referatelor şi a analizei lucrării în catedră, dar şi pe parcursul efectuării lucrărilor de teren.

Pentru înţelegerea şi sprijinul efectiv de care am beneficiat pe parcursul cercetărilor, adresez călduroase mulţumiri domnului prof. dr. ing. Walter Stahli – cadru didactic asociat la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului, Timişoara. Pentru sprijinul deosebit obţinut în elaborarea metodei proprii de determinare a numărului de picături îi mulţumesc sincer domnului şef de lucrări dr. fiz. Alin Teuşdea.

Aduc mulţumiri şi recunoştinţă conducerii Grupului Şcolar Forestier din Arad şi colegilor mei, care au fost alături de mine şi m-au sprijinit pe tot parcursul definitivării lucrării.

Nu în ultimul rând mulţumesc familiei mele pentru sprijinul moral şi material acordat, pentru acceptarea numeroaselor sacrificii pe care a trebuit să le facă în aceşti ani de muncă asiduă, dar şi pentru înţelegerea de care am beneficiat cu generozitate.

10 mai 2010 Autorul


2

CUPRINS

Rezumat / Teză

INTRODUCERE 6 1 CAPITOLUL I PROGRESELE TEHNICE REALIZATE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI PĂDURILOR

6 3

1.1. ASPECTE GENERALE 6 3 1.2. SCURT ISTORIC AL APARATELOR ŞI MAŞINILOR UTILIZATE PENTRU PROTECŢIA PLANTELOR

7 4

1.3. CRITERII DE CLASIFICARE A MIJLOACELOR TEHNICE UTILIZATE LA PROTECŢIA PLANTELOR

7 10

1.4. NECESITATEA APLICĂRII TRATAMENTELOR ÎN PEPINIERE 8 11 1.5. APARATE FRECVENT UTILIZATE LA COMBATEREA DĂUNĂTORILOR DIN PEPINIERELE FORESTIERE

9 13

1.5.1. Aparate şi maşini obişnuite utilizate la combaterea dăunătorilor din pepiniere

9 13

1.5.2. Aparate perfecţionate utilizate la combaterea dăunătorilor din pepiniere

9 19

CAPITOLUL II. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR 9 25 2.1. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR LA NIVEL INTERNAŢIONAL 9 25

2.1.1. Procedee de pulverizare - 27 2.1.2. Mărimea picăturilor şi fenomenul de derivă - 34 2.1.3. Factorii care determină mărimea spectrului de picături - 40 2.1.4. Densitatea picăturilor, gradul de acoperire şi doza de lichid

aplicată - 41

2.1.5. Reglarea debitului, corelaţia presiune – debit - 45 2.2. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR LA NIVEL NAŢIONAL 10 46 CAPITOLUL III. SCOPUL, OBIECTIVELE, METODA DE LUCRU, LOCUL CERCETĂRILOR ŞI APARATURA UTILIZATĂ

10 54

3.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR 10 54 3.2. APARATE ŞI MATERIALE UTILIZATE ÎN DECURSUL CERCETĂRILOR

12 57

3.2.1. Consideraţii generale 12 57 3.2.2. Hârtia hidrosensibilă 13 58 3.2.3. Panoul de încercare 13 58 3.2.4. Soluţia toxică – fungicid Topas 100 EC 14 59

3.3. METODA DE LUCRU 14 60 3.3.1. Pregătirea aparatelor pentru lucru 15 61 3.3.2. Pregătirea terenului 15 62 3.3.3. Executarea lucrărilor 16 63 3.3.4. Controlul calităţii lucrărilor 16 63 3.3.5. Capacitatea de lucru. 16 63 3.3.6. Determinarea numărului de picături pe baza analizei de

imagine 16 64

3.3.7. Date observate şi măsurate 19 68 3.4. LOCUL CERCETĂRILOR 20 70

3.4.1. Caracterizarea generală a amplasamentului supus cercetărilor

20 71

3.4.1.1. Condiţii fizico-geografice 20 71 3.4.1.2. Specii de puieţi cultivaţi frecvent în pepinieră 20 72

3.4.2. Caracterizarea generală a pepinierei cuprinsă în experiment 21 73


3

CAPITOLUL IV REZULTATELE CERCETĂRILOR EXPERIMENTALE DE LABORATOR PRIVIND PERFORMANŢELE APARATULUI STIHL SR 420

21 75

4.1. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE 21 75 4.2. IMPORTANŢA ÎNCERCĂRILOR DE LABORATOR 21 76 4.3. METODA DE LUCRU UTILIZATĂ LA ÎNCERCĂRILE DE LABORATOR 23 77 4.4. PRELUCRAREA STATISTICĂ ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR DE LABORATOR

24 78

4.4.1 Prelucrarea statistică 24 78 4.4.2. Interpretarea rezultatelor încercărilor de laborator 33 121

CAPITOLUL V REZULTATELE CERCETĂRILOR EXPERIMENTALE PRIVIND LUCRĂRILE DE COMBATERE ÎN CULTURILE DE PUIEŢI CU VÂRSTA DE DOI ANI

35 124

5.1. ORGANIZAREA CULTURILOR DE PEPINIERĂ 35 124 5.2. PREZENTAREA METODEI DE LUCRU UTILIZATE LA ÎNCERCĂRILE DIN CÂMPUL PEPINIEREI

36 126

5.3. STUDIUL INDICILOR CALITATIVI DE LUCRU ÎN CONDIŢII DE PEPINIERĂ

54 195

5.4. RECOMANDĂRI PRIVIND POSIBILITĂŢIŢILE DE REDUCERE A NORMELOR DE LICHID TOXIC ÎN BAZA REZULTATELOR DIN CERCETĂRILE PROPRII.

58 200

5.4.1. Reglarea debitului 58 200 5.4.2. Gradul de uniformitate a tratamentului la stropire 58 201

5.5. EFICACITATEA TRATAMENTULUI ASUPRA CALITĂŢII PUIEŢILOR 59 216 5.6. CRITERII DE AVERTIZARE ŞI MĂSURI DE COMBATERE 60 217 5.7. OBSERVAŢII ASUPRA CERCETĂRILOR DE LABORATOR ŞI CÂMP 61 219 CAPITOLUL VI CONCLUZII, RECOMANDĂRI PENTRU PRODUCŢIE ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE

62 220

6.1 CONCLUZII GENERALE 62 220 6.2. RECOMANDĂRI PENTRU PRODUCŢIE 64 222 6.3. CONTRIBUŢII PERSONALE 65 223 BIBLIOGRAFIE 67 226


4

CONTENTS

Abstract / Thesis

INTRODUCTION 6 1

CHAPTER I. TECHNICAL IMPROVEMENTS CARRIED OUT IN THE DOMAIN OF THE FOREST PROTECTION

6 3

1.1. GENERAL ASPECTS 6 3 1.2. SHORT ACCOUNT ON THE EQUIPMENT AND MACHINERIES USED FOR THE PROTECTION OF PLANTS

7 4

1.3. CRITERIA FOR THE CLASSIFICATION OF THE TECHNICAL MEANS USED FOR THE PROTECTION OF PLANTS

7 10

1.4. NECESSITY TO APPLY TREATMENTS IN THE FORESTRY NURSERIES

8 11

1.5. EQUIPMENTS FREQUENTLY USED TO FIGHT PESTS IN THE FORESTRY NURSERIES

9 13

1.5.1. Common equipments and machineries used to fight pests in the forestry nurseries

9 13

1.5.2. Improved equipments and machineries used to fight pests in the forestry nurseries

9 19

CHAPTER II. PRESENT STATE OF KNOWLEDGE 9 25 2.1. PRESENT STATE OF KNOWLEDGE AT THE INTERNATIONAL LEVEL 9 25

2.1.1. Spraying procedures - 27 2.1.2. Dimension of the drops and the drifting phenomenon - 34 2.1.3. Factors determining the dimension of the spectrum of the drops - 40 2.1.4. Density of the drops, coverage rate and the dosage of liquid

required - 41

2.1.5. Adjustement of the flow, correlation pressure-flow - 45 2.2. PRESENT STATE OF KNOWLEDGE AT ATHE NATIONAL LEVEL 10 46 CHAPTER III. PURPOSE, OBJECTIVES, WORK METHOD, PLACE OF RESEARCH AND EQUIPMENTS USED

10 54

3.1. PURPOSE AND OBJECTIVES OF THE RESEARCH 10 54 3.2. EQUIPMENTS AND MATERIALS USED DURING RESEARCH 12 57

3.2.1. General considerations 12 57 3.2.2. Hydro-sensitive paper 13 58 3.2.3. Trial panel 13 58 3.2.4. Toxic solution – fungicide Topas 100 EC 14 59

3.3. WORK METHOD 14 60 3.3.1. Preparation of the equipments for work 15 61 3.3.2. Preparation of the field 15 62 3.3.3. Execution of works 16 63 3.3.4. Quality control of the works 16 63 3.3.5. Work capacity 16 63 3.3.6. Determination of the number of the drops with the image

analysis 16 64

3.3.7. Data observed and measured 19 68 3.4. PLACE OF RESEARCH 20 70

3.4.1. General characterisation of the site subject to research 20 71 3.4.1.1. Physical and geographical conditions 20 71 3.4.1.2. Species of saplings frequently 20 72

3.4.2. General characterisation of the forestry nursery included in the experiment

21 73


5

CHAPTER IV. RESULTS OF THE EXPERIMENTAL LAB RESEARCH REGARDING THE PERFORMANCES OF THE ATOMIZER STIHL SR 420

21 75

4.1. INTRODUCTORY COSIDERATIONS 21 75 4.2. IMPORTANCE OF THE LABORATORY TRIALS 21 76 4.3. WORK METHOD USED FOR THE LABORATORY TRIALS 23 77 4.4. STATISTICAL PROCESSING AND INTEPRETATION OF LABORATORY RESULTS

24 78

4.4.1 Statistical processing 24 78 4.4.2. Intepretation of laboratory results 33 121

CHAPTER V. RESULTS OF THE EXPERIMENTAL RESEARCH REGARDING THE W ORKS CARRIED OUT TO FIGHT PESTS IN THE TWO-YEAR OLD SAPLING CULTURES

35 124

5.1. ORGANIZATION OF THE CULTURES IN THE FORESTRY NURSERY 35 124 5.2. PRESENTATION OF THE WORK METHOD USED FOR THE TRIALS ON THE FIELD OF THE NURSERY

36 126

5.3. STUDY OF THE QUALITATIVE WORK INDEXES IN THE CONDITIONS PROVIDED BY A NURSERY.

54 195

5.4. RECOMMENDATIONS REGARDING THE POSSIBILITIES TO REDUCE THE NORMS OF TOXIC LIQUID DERIVED FROM THE RESULTS OF OUR OWN RESEARCH

58 200

5.4.1. Adjustement of the flow 58 200 5.4.2. Uniformity rate of the treatment at spraying 58 201

5.5. EFICACITY OF THE TREATMENT ON THE QUALITY OF THE SAPLINGS

59 216

5.6. WARNING CRITERIA AND MEASURES TO COMBAT 60 217 5.7. OBSERVATIONS REGARDING THE LAB AND FIELD RESEARCH 61 219 CHAPTER VI CONCLUSION, RECOMMENDATIONS FOR PRODUCTION AND PERSONAL CONTRIBUTION

62 220

6.1 GENERAL CONCLUSION 62 220 6.2. RECOMMENDATIONS FOR PRODUCTION 64 222 6.3. PERSONAL CONTRIBUTION 65 223 REFERENCES 67 226


6

INTRODUCERE Aplicarea cu succes a măsurilor de combatere necesită cunoaşterea atât a

dăunătorilor şi a substanţelor fitosanitare, cât şi a mijloacelor tehnice utilizate pentru realizarea practică a combaterii.

Folosirea unui echipament de stropit necorespunzător din punct de vedere tehnic sau necunoaşterea utilajului folosit pot avea consecinţe grave. De cele mai multe ori aceste neajunsuri pot duce la compromiterea tratamentului, iar în cazuri extreme la poluarea mediului înconjurător cu pesticide.

Numai cunoaşterea amănunţită a maşinilor şi a aparatelor de stropit permite o planificare corectă a măsurilor de combatere şi evitarea greşelilor la aplicarea produselor fitosanitare.

În cadrul măsurilor de gospodărire raţională a pădurilor o atenţie deosebită se acordă activităţii de protecţie a pădurilor, prin care se urmăreşte să se asigure o stare fitosanitară corespunzătoare a ecosistemelor forestiere.

Cele mai mari vătămări pe care le suferă un arbore în viaţa lui sunt cele ce se petrec în tinereţe, în primele stadii de dezvoltare, adică în timpul când el stă în pepiniere şi în plantaţii tinere. Vătămările pot duce adesea la pierirea puieţilor.(Ene M. 1955)

Activitatea de protecţie a pădurilor cuprinde totalitatea măsurilor care se iau în vederea prevenirii şi combaterii tuturor dăunătorilor, bolilor şi factorilor vătămători care provoacă vătămări pădurilor şi culturilor silvice. Ea cuprinde pe lângă măsurile de prevenire şi de combatere şi lucrările de identificarea prezenţei dăunătorilor, a bolilor, precum şi cele de prognoză a evoluţiei probabile a acestora, în vederea planificării în mod judicios a acţiunilor de protecţie a pădurilor necesare a fi luate.

Extinderea tratamentelor de combatere pe suprafeţe foarte mari şi repetarea lor de mai multe ori chiar şi în cursul aceluiaşi sezon de vegetaţie, determină cheltuirea unor fonduri însemnate, fapt care poate pune în discuţie problema rentabilităţii lor.

În scopul măririi eficienţei lucrărilor de combatere s-a urmărit a se cerceta în ce măsură este posibilă o reducere a numărului de tratamente ce se aplică într-un sezon de vegetaţie precum şi reducerea cantităţii de substanţă fitosanitară administrată pe hectar, folosind metoda avertizării momentelor optime de tratare.

În acest context, se ţine seama că orice organism component al biocenozei ocupă o nişă ecologică şi în acest caz nu se pune problema eradicării unui dăunător. Ceea ce se are în vedere este să se acţioneze în aşa fel încât dăunătorii să fie menţinuţi sub pragul critic de vătămare. (Simionescu A. 1994)

CAPITOLUL I. PROGRESELE TEHNICE REALIZATE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI PĂDURILOR

1.1. ASPECTE GENERALE

În toate ţările cu silvicultură avansată se manifestă un interes susţinut pentru modernizarea proceselor de lucru destinate îngrijirii pădurilor. Rezultatele pozitive obţinute în acest domeniu se pot atribui, în largă măsură, eforturilor destinate pentru mecanizarea lucrărilor specifice. Merită să fie semnalat faptul că din ansamblul lucrărilor de îngrijire a culturilor tinere şi a arboretelor, progrese s-au înregistrat în activităţile de prevenire şi combatere a dăunătorilor forestieri prin procedee mecanizate. Această situaţie se explică prin prezenţa unei game variate de aparate, maşini şi instalaţii care permit distribuirea de biopreparate, cunoscute ca produse ecologice de combatere a dăunătorilor forestieri.

Fără o suficientă fundamentare ştiinţifică, aplicarea intensivă a mijloacelor chimice a avut ca urmare şi apariţia unor efecte nedorite, în principal acumularea insecticidelor şi în special a celor organice clorurate în plante şi animale, şi circuitul acestora în natură de la un organism la altul, fără a suferi alterări. Pentru aceste considerente, pe plan mondial a apărut


7

necesitatea restrângerii intervenţiilor chimice şi integrarea lor în aşa numita combatere integrată, care cuprinde întregul complex de măsuri chimice, biologice şi culturale într-un sistem armonios. (Marcu O. 1976).

Pentru prevenirea pagubelor produse în pepiniere şi totodată pentru realizarea unui material de împăduriri de calitate, coroborat cu explozia de produse chimice noi pe piaţa românească, netoxice şi nepoluante, s-a considerat utilă şi necesară testarea, în domeniul forestier, a unor fungicide noi, ale căror prospecte conţin tehnologii şi metode de prevenire şi de combatere a dăunătorilor din pepiniere şi plantaţii. De asemenea s-a considerat utilă testarea unor fungicide ce sunt deja utilizate în agricultură, pentru prevenirea şi combaterea aceloraşi agenţi patogeni, întâlniţi şi pe plantulele forestiere.(Tăut I. 1995) 1.2. SCURT ISTORIC AL APARATELOR ŞI MAŞINILOR UTILIZATE PENTRU PROTECŢIA PLANTELOR Combaterea dăunătorilor a constituit o preocupare încă din Antichitate. Astfel în scrierile asiriene şi romane se aminteşte folosirea capcanelor pentru prinderea şoarecilor şi a păsărilor. Cea mai veche măsură de combatere, cunoscută încă din Antichitate, a fost tratarea seminţelor împotriva organismelor patogene cu vin, urină şi mult mai târziu în epoca modernă cu piatră vânătă (sulfat de cupru) şi lapte de var. Abia în secolul XIX, o dată cu descoperirea acţiunii fungicide a sulfatului de cupru şi a sulfului la combaterea manei şi a făinării s-au construit în America primele aparate purtate în spate pentru aplicarea soluţiilor de stropit.

Mai târziu această pâlnie de stropit a fost înlocuită cu un pulverizator cu corp de turbionare care lucra la presiunea de scurgere a lichidului din rezervor.

O productivitate mai mare se poate realiza prin folosirea aparatelor carosabile cu pompă acţionată manual. Un astfel de aparat de stropit carosabil a fost fabricat în urmă cu trei decenii şi în România (AC-1). Actualmente se utilizează rar, fiind pe cale de a fi înlocuit cu aparate carosabile echipate cu pompă acţionată mecanic.

Aceste aparate au fost ulterior perfecţionate şi pe la începutul secolului al XX-lea au apărut primele utilaje purtate în şa de cai sau cu tracţiune animală.

Tot în această perioadă (începutul secolului XX) s-au construit şi primele maşini de stropit culturi de câmp cu tracţiune animală, prevăzute cu rampe de stropit orizontale cu pulverizatoare hidraulice.

Mai târziu au apărut primele maşini prevăzute cu pompe cu acţionare mecanică (1925) şi o dată cu înlocuirea tracţiunii animale cu tractoare, modele constructive care lucrează în agregat cu tractoare agricole aşa cum le cunoaştem în prezent.

O altă categorie de utilaje pentru protecţia fitosanitară a culturilor, care s-au dezvoltat în paralel cu cele de stropit o constituie aparatele şi maşinile de prăfuit.

În secolul XX, o dată cu dezvoltarea razantă a ştiinţei şi a tehnicii au apărut şi s-au introdus în practică o serie de mijloace şi de metode noi de combatere şi utilajele corespunzătoare acestora.

1.3. CRITERII DE CLASIFICARE A MIJLOACELOR TEHNICE UTILIZATE LA PROTECŢIA PLANTELOR După cum rezultă din însăşi denumirea lor, această categorie de maşini cuprinde toate utilajele folosite în protecţia fitosanitară, respectiv pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor. În funcţie de modul de combatere a dăunătorilor se disting două categorii mari de maşini pentru protecţia fitosanitară:

• Maşini pentru combaterea pe cale mecanică sau fizică (nepoluantă)

• Maşini pentru combaterea pe cale chimică a bolilor şi dăunătorilor.


8

În prima categorie intră maşinile şi instalaţiile cu destinaţie specială cum ar fi: � maşini şi echipamente de combatere termică cu flacără, apă, aburi şi spumă

fierbinte; � echipamentul de dislocare pneumatică a buruienilor; � aparate şi maşini de distribuire a materialului biologic de combatere.

În cea de-a doua categorie intră maşinile de combatere chimică, respectiv de protecţie fitosanitară pe baza folosirii produselor de sinteză chimică (pesticide). După starea de agregare a produsului pesticid folosit, tratamentul aplicat şi modul lor de funcţionare, aceste utilaje se pot clasifica în:

o aparate şi maşini de prăfuit; o aparate, echipamente şi maşini pentru administrat; o maşini de erbicidare prin copertare (contact direct) cu produsul lichid; o aparate, echipamente şi maşini de stropit ; o maşini combinate de protecţie; o aparate şi maşini de combatere cu ceaţă caldă; o aparate, echipamente şi maşini pentru combaterea prin gazare şi pentru aplicarea

de produse volatile de combatere a dăunătorilor; o maşini şi echipamente pentru tratarea şi condiţionarea materialului semincer şi de

plantare; o echipamente de stropit şi prăfuit purtate şi antrenate de mijloace tehnice aviatice;

Răspândirea cea mai mare o au maşinile de stropit. Comparabil cu celelalte modalităţi de aplicare a substanţelor fitofarmaceutice, aplicarea acestora prin stropire sub formă de soluţii sau amestecuri cu apă prezintă o serie de avantaje. 1.4. NECESITATEA APLICĂRII TRATAMENTELOR ÎN PEPINIERE

Una din principalele măsuri de sporire a resurselor forestiere şi asigurarea continuităţii pădurii este prevenirea şi combaterea dăunătorilor încă din primele zile de viaţă a plantulelor. Aceste obiective se pot realiza prin tratamente aplicate agenţilor patogeni prezenţi în pepiniere, dar şi prin perfecţionarea unor lucrări aferente cum ar fi: aplicarea tratamentelor la timp şi folosind aparate moderne purtate de om, incorporarea unor fungicide apărute recent care au dat rezultate bune în combaterea agenţilor patogeni din culturile silvice, etc. Dată fiind amploarea instalării vegetaţiei forestiere prin plantaţii, unităţile silvice productive sunt profund interesate să dispună de producerea materialului de plantat. (Popescu I. 1984)

Astfel pe parcursul dezvoltării lor în pepiniere, cât şi în terenurile unde s-au plantat, puieţii trebuie protejaţi faţă de dăunători. De regulă, lucrările de protecţie aplicate în acest stadiu au caracter preventiv.(Simionescu A. 1994) Pentru ridicarea productivităţii muncii, creşterea eficacităţii tratamentelor aplicate şi reducerea preţului de cost al lucrărilor efectuate, în ultimii anii au fost introduse în producţie mai multe tipuri de utilaje moderne pentru combaterea dăunătorilor pădurii. Problema rămasă până acum insuficient soluţionată se referă la gama de maşini şi aparate purtate de om care dau un randament maxim în combaterea dăunătorilor din pepinierele forestiere.

Scopul oricărui tratament fitosanitar constă în combaterea eficientă a bolilor şi a dăunătorilor. Aceasta presupune ca, pentru fiecare tratament aplicat să se utilizeze o cantitate corespunzătoare de substanţă fitofarmaceutică aplicată în mod corespunzător, astfel încât efectul tratamentului să fie maxim şi pierderile de substanţă activă prin picurare, derivă sau evaporare să fie minime.


9

1.5. APARATE FRECVENT UTILIZATE LA COMBATEREA DĂUNĂTORILOR DIN PEPINIERELE FORESTIERE 1.5.1. Aparate şi maşini obişnuite utilizate la combaterea dăunătorilor din pepiniere

Combaterea dăunătorilor din pepinierele forestiere se poate realiza prin mai multe metode în funcţie de modul de aplicare a substanţelor chimice. Astfel se deosebesc tratamente executate cu aparatură terestră şi tratamente executate cu ajutorul aviaţiei utilitare. În Europa la lucrările de protecţie a pădurilor cu aparatură terestră, aceste utilaje au fost introduse cu caracter experimental încă din anul 1943, iar cu un caracter de producţie în anul 1945. De la utilajele de mare productivitate dar totodată şi de construcţii masive cu greutate mare, cum sunt AGL-6 (URSS); S-811 (RDG) şi TUFA (SUA) s-a trecut la aparate uşoare, portabile pentru a se asigura o mai mare mobilitate şi uşurinţă de transport. Acest tip de aparatură este folosit în solarii, pepiniere, culturi tinere şi arborete. Caracteristicile constructive dau posibilitatea difuzării substanţelor prin stropire, prăfuire sau sub formă de aerosoli. Aparatura terestră cea mai perfecţionată este în general de tip universal, putând fi utilizată la o gamă largă de lucrări. Evoluţia acestui gen de aparatură a fost spectaculoasă. Aparatele ce se folosesc pentru combaterea terestră a dăunătorilor funcţionează după două principii de bază.

O primă categorie funcţionează după principiul evacuării substanţelor prin pompare sub presiune în duze sau conducte de diverse calibre, iar a doua categorie, care câştigă din ce în ce mai mult teren, o formează aparatele ce utilizează sisteme de atomizare. Cele mai simple aparate, acţionate manual, utilizate pentru stropiri, fiind purtate şi acţionate de un muncitor fac parte din prima categorie. 1.5.2. Aparate perfecţionate utilizate la combaterea dăunătorilor din pepiniere

Aparatul Swingfog SN – 11 este utilizat în ţara noastră pe scară mare în lucrările de combatere a dăunătorilor cu ceaţă toxică în arboretele cu consistenţa peste 0,7 şi în alte culturi asemănătoare. Pe lângă aceste lucrări, aparatul mai poate fi folosit şi ca emiţător de flăcări în vederea arderii cuiburilor de omizi sau pentru realizarea de contra-focuri de izolare a incendiilor.

Aparatul de produs aerosoli calzi (ceaţă) SN – 50 este un aparat de înaltă performanţă ce permite o utilizare rapidă, economică şi eficace a preparatelor folosite în combaterea dăunătorilor forestieri. Poate fi utilizat atât în pepiniere, răchitării, plantaţii şi arborete cât şi în sere şi solarii. Poate fi de asemenea utilizat în depozite de materiale lemnoase pentru combaterea dăunătorilor de scoarţă şi lemn precum şi în acţiuni de dezinfecţie şi de igienă a unor spaţii închise sau deschise. Ceaţa produsă pe principiul termopneumatic garantează cea mai bună eficacitate şi o putere de penetrare excelentă. Din această categorie mai fac parte şi aparatele: Stihl SR 340, Stihl SR 420, Solo 423, Cifarelli M3 A. Aceste aparate sunt destinate împrăştierii substanţelor de protecţie împotriva ciupercilor, dăunătorilor şi de distrugere a buruienilor. Ele se întrebuinţează în livezi, grădini, pe terenuri arabile şi în silvicultură. (Boja F. 2006)

CAPITOLUL II. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR 2.1. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR LA NIVEL INTERNAŢIONAL

Prin pulverizare se dispersează lichidul în picături cu diametru mic, diametrul mediu al picăturilor rezultate poate fi foarte diferit, de la câţiva microni (µm) până la 2-3 mm. În funcţie de mărimea medie a picăturilor se disting următoarele forme (categorii) de dispersare a lichidului pulverizat: atomizare, pulverizare fină, stropire şi ploaie (artificială).


10

Teoretic se consideră că pentru obţinerea unui efect biologic bun trebuie să se asigure în medie un număr de 100 de picături pe cm

2 de subiect stropit.

Recomandări privind densitatea picăturilor/cm2 şi mărimea picăturilor, în funcţie de tratamentul

aplicat: Tabelul 2.6

Produsul Modul de acţiune Numărul de picături

pe cm2

Diametrul mediu volumic (MVD) al picăturilor (µm)

contact 70-80 100-200 Fungicide

sistemic 50-70 100-250

contact 30-40 300-450 Insecticide

sistemic 20-30 200-300

contact foliar 50-70 100-200

sistemic radicular (preemergent)

20-30 300-450 Erbicide

Sistemic foliar (postemergent)

20-30 100-200

Sursă: recomandările firmelor Berthoud, Hardi, Lechler

2.2. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR LA NIVEL NAŢIONAL Una din cerinţele importante ale maşinilor şi aparatelor pentru combaterea dăunătorilor

este de a fi cât mai universale, pentru a se putea efectua un număr cât mai mare de lucrări, în culturi cât mai variate şi în condiţii de teren diferite.

Cercetările efectuate de Popescu I. şi Tamaş Şt. privind stabilirea vitezei de lucru a aparatelor de combatere a dăunătorilor forestieri prin stropire au arătat că viteza de lucru este un element organizatoric esenţial pentru asigurarea unor indici calitativi de lucru superiori.

Din experienţele efectuate de către Rus V. rezultă că randamentul aparatelor a fost stabilit ţinând seama de procedeul de combatere aplicat (prăfuire, stropire sau aerosoli), de norma consumului de substanţă cu care s-a lucrat şi de cantitatea de praf sau de lichid debitat de aparate în timpul lucrului. CAPITOLUL III. SCOPUL, OBIECTIVELE, METODA DE LUCRU, LOCUL CERCETĂRILOR

ŞI APARATURA UTILIZATĂ 3.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR Sarcina de bază a silviculturii se referă la sporirea continuă a capacităţii de producţie şi de protecţie a fondului forestier. Pentru atingerea acestui obiectiv major un loc de primă importanţă îl ocupă refacerea, substituirea, ameliorarea arboretelor slab productive, precum şi reîmpădurirea la timp şi în mod corespunzător a suprafeţelor exploatate ras sau neregenerate complet pe cale naturală. Aceste multiple lucrări pot fi îndeplinite prin semănături directe sau prin plantaţii.

Prin cercetările efectuate s-a urmărit să se scoată în evidenţă corelaţia dintre echipamentele de lucru ale unora dintre aparate şi normele de lichid toxic precum şi calitatea lucrărilor de combatere în pepinierele forestiere.

Din scopul lucrării rezultă următoarele obiective principale: � stabilirea pe bază de investigaţii bibliografice şi rezultate ale cercetărilor proprii a

aparatelor cu randament optim la combaterea dăunătorilor cu substanţe fitosanitare în stare lichidă;

� identificarea indicilor calitativi de lucru în condiţii de laborator şi câmp la aparatul cuprins în experiment;

� stabilirea dispozitivelor de pulverizare cu posibilităţi de fracţionare avansată a particulelor de lichid toxic;


11

� influenţa fenomenului de derivă asupra normelor de lichid distribuite şi a eficacităţii toxice a lichidelor fitosanitare;

� identificarea principalilor agenţi patogeni care produc daune culturilor din pepiniera luată în studiu în vederea generalizării observaţiilor şi concluziilor desprinse şi la alte pepiniere forestiere;

� identificarea şi compararea valorică a indicilor rezultaţi în condiţii de laborator şi câmp;

� influenţa lichidelor fitosanitare utilizate pentru lucrări de combatere în aparatul foliaceu al puieţilor asupra stării de sănătate a solului. Aparatele şi maşinile folosite la efectuarea tratamentelor cu pesticide trebuie să

răspundă la o serie de cerinţe, dintre care unele sunt generale, iar altele sunt specifice fiecărei lucrări.

Cerinţele pe care trebuie să le satisfacă utilajele pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor forestieri sunt:

o să asigure realizarea de capacităţi de lucru mari, cu un necesar minim de forţă de muncă;

o să permită indicii de fiabilitate ridicată; o să fie simple şi să posede mobilitate mare, pentru a se putea efectua

intervenţii rapide; o să menţină reglajele iniţiale pe tot timpul lucrului până la efectuarea unei

revizii tehnice sau reparaţii; o să fie cât mai universale, adică să poată fi folosite pentru tratarea a cât

mai multor culturi, cu pesticide, fără să fie necesare modificări constructive;

o să prezinte siguranţă în exploatare cu cheltuieli minime de întreţinere şi reparaţii pe toată durata de funcţionare;

o să asigure pulverizarea fină şi dispersarea uniformă a pesticidelor; o să asigure debitarea lichidului cu o concentraţie uniformă pe tot timpul

lucrului, indiferent de cantitatea de lichid din rezervor; în timpul curselor de lucru, să nu vatăme plantele;

o să nu prezinte pericole de accidente sau de îmbolnăvire a muncitorilor care le deservesc.

Respectarea cerinţelor de bază în condiţiile particulare ale fiecărui tip de cultură forestieră impune ca lucrările de combatere a dăunătorilor să se facă numai prin folosirea unor aparate şi maşini specifice.

Stropirile, în scopul combaterii dăunătorilor din pepiniere, se vor aplica în diferite seturi de stropiri (pe un rând, pe două rânduri şi pe trei rânduri alăturate şi grupate), fiecare cu cel puţin şase repetiţii în vederea prelucrării statistice a datelor de teren, cu un grad de precizie ridicat.

Premisele de bază pentru efectuarea unei lucrări de combatere a bolilor şi a dăunătorilor prin stropire de calitate sunt: folosirea unui echipament adecvat tratamentului aplicat, funcţionare ireproşabilă şi o reglare corespunzătoare a acestuia.

Scopul unei lucrări de stropit este de a depozita în mod uniform o cantitate maximă de produs fitosanitar la locul de combatere (target = ţintă), respectiv pe suprafaţa stropită (puieţi).

Prin cercetările întreprinse pentru elaborarea acestei lucrări ne-am propus să aducem contribuţii teoretice şi practice privind stabilirea parametrilor optimi ai regimului de lucru cu aparatele purtate de om; şi totodată să verificăm efectele tratamentelor aplicate culturilor din pepiniere cu aceste aparate, pentru ca în final să putem face recomandări în legătură cu posibilităţile de extindere a acestora pentru combaterea dăunătorilor din pepinierele silvice.


12

Din punct de vedere teoretic prin rezultatele obţinute se aduc unele contribuţii la îmbogăţirea cunoştinţelor de specialitate cu o serie de date, mai puţin cunoscute, referitoare la exploatarea raţională a aparatelor purtate de om, pentru combaterea dăunătorilor din pepiniere, în scopul sporirii producţiei de puieţii.

În domeniul silviculturii, cunoştinţele privind utilizarea aparatelor purtate de om sunt puţine şi de multe ori contradictorii. Până în prezent nu sunt folosite cercetări complexe care să fi urmărit în ansamblu, atât parametrii de lucru ai aparatelor de stropit (STIHL SR 420, STIHL SR 340, CIFARELLI M3 A şi SOLO 423), cât şi efectele lor în combaterea dăunătorilor. Importanţa teoretică şi practică, a cercetărilor noastre, rezidă tocmai în faptul că în final, ele furnizează producţiei datele necesare în legătură cu relaţiile maşină – sol - vegetaţie. De asemenea, prin cercetările efectuate s-a urmărit comparativ, efectul aplicării tratamentelor cu aparatele purtate de om, asupra stării de sănătate a puieţilor şi implicit a producţiei de puieţi.

La aparatele luate în studiu se va urmări în principal o serie de parametri limitativi de care depinde productivitatea muncii cum ar fi : consumul de substanţe pe unitatea de suprafaţă, gradul de acoperire a suprafeţei tratate cu particule, mărimea particulelor, consumul de carburant al aparatului, lăţimea benzii de lucru etc. 3.2. APARATE ŞI MATERIALE UTILIZATE ÎN DECURSUL CERCETĂRILOR 3.2. EQUIPMENTS AND MATERIALS USED DURING RESEARCH

3.2.1. Consideraţii generale 3.2.1. General considerations

Aparatele Stihl SR 340, Stihl SR 420 şi aparatul Solo 423 sunt produse în Germania, iar aparatul Cifarelli M3 A este produs în Italia, având ca destinaţie de bază mecanizarea lucrărilor de combatere a dăunătorilor forestieri din pepiniere, livezi semincere, răchitării, culturi specializate, arborete tinere precum şi al igienei umane şi veterinare (acţiuni de dezinfectare şi dezinsecţie). Spre deosebire de alte aparate din aceeaşi grupă de mărime, gama operaţiilor tehnice pe care le pot efectua aceste aparate este mult mai amplă. Astfel, fără modificări esenţiale, aparatele pot fi întrebuinţate pentru împrăştierea îngrăşămintelor minerale granulate, precum şi a biopreparatelor. În urma investigaţiilor bibliografice s-a ales ca aparat cu care să se lucreze la experimentele de laborator şi teren aparatul Stihl SR 420 (figura 1.18) deoarece răspunde cel mai bine mai multor cerinţe:

dispozitivul de pulverizare este prevăzut cu grilaje, cu posibilităţi de fracţionare avansată a particulelor de lichid; (grilaj conic- la care substanţa de pulverizare se transformă în stropi fini – nori de pulverizare mici, laţi şi denşi; grilaj deflector – la care modificarea direcţiei jetului pulverizat – umectarea culturilor joase de jos în sus; grilaj dublu deflector - la care devierea jetului pulverizat se face în două direcţii, la culturile înguste se pot pulveriza astfel două rânduri la acelaşi parcurs.)

aparatul este dotat cu 6 trepte de debit; turaţia motorului este de 8000 rot/min; aparatul este destul de uşor având masa gata de lucru, fără

carburant în rezervor de 11kg; debitul orar maxim al aerului este de 1100m

3/h, fiind net superior

celorlalte categorii de aparate din aceeaşi gamă; capacitatea este de 14 l; puterea este de 2,5 kW.

Datorită configuraţiei corespunzătoare a dispozitivului de atomizare, picăturile formate acoperă un spectru de mărime între circa 50 până la 250 µm (miimi de milimetru).


13

Aerul poate fi accelerat cu un consum de energie considerabil mai redus decât apa, pulverizatoarele având astfel un randament ridicat (rază de acţiune mare la o putere de acţionare relativ scăzută şi la o greutate mică). Pentru reglarea dozei în cazul pulverizării cu aport pneumatic se pot folosi în mod orientativ indicaţiile cuprinse în notiţa tehnică a firmei Stihl. Un avantaj major este acela că, la capătul tubului deflector aparatul are un dozator cu două ieşiri în două părţi diferite ale lichidului, şi două inele care produc un efect turbo.

Figura 1.18. Componentele principale ale aparatului Stihl SR 420

3.2.2. Hârtia hidrosensibilă

Aspectul uniformităţii pulverizării şi a gradului de acoperire a fost pus în evidenţă cu ajutorul hârtiei sensibile la apă produsă de firma Spraying Systems Co.(Water Sensitive Paper)

Proprietăţile hârtiei sensibile fac ca aceasta să reacţioneze fidel la interacţiunea cu picăturile de apă, suprafaţa atinsă colorându-se într-o culoare albastră – verzuie. Dimensiunile standard a cardurilor de hârtie sensibilă produse de Spraying Systems Co sunt: 26 x 76 mm, dimensiuni care au fost separate în două pentru a obţine mai multe eşantioane.

3.2.3. Panoul de încercare

Pentru a pune în evidenţă uniformitatea stropirii pneumatice, în condiţii de laborator, s-a realizat un panou de încercări având suprafaţa de 1m

2. Acesta a fost împărţit în mod egal, în

25 de pătrate fiecare având dimensiunea de 20 X 20cm, de forma unei matrice cu 5 linii şi 5 coloane. În continuare s-a amplasat hârtia sensibilă la apă după schema ,,tablă de şah” obţinându-se 13 astfel de pătrate cu hârtie indicatoare ce a fost aşezată în centrul fiecărui pătrat.


14

O dată amplasate cardurile de hârtie hidrosensibilă s-a realizat stropirea în plan orizontal la distanţele de 1,2,3 şi 4 metri, faţă de panoul de lucru. Panoul de încercare a fost confecţionat din lemn pe care au fost lipite două plăci de poliester pentru a putea prinde hârtia sensibilă la apă. Aparatul a fost poziţionat astfel încât tubul de pulverizat să fie orientat spre centrul panoului de 1m

2 şi să se găsească la aceeaşi înălţime.

Având în vedere numărul mare de observaţii, ce vor rezulta, s-a trecut la codificarea fiecărei eşantion de hârtie hidrosensibilă de pe panou, dar ţinând cont şi de distanţa de la care s-a stropit şi de treapta de debit utilizată.

Astfel obţinându-se un cod de forma: d – D – Poz. În care:

d – distanţa de la care s-a stropit, d∈ [1,2,3,4] m;

D – treapta de debit, D∈ [1,2,3,4,5,6] l/min;

Poz – Poziţia cardului pe panoul de lucru, Poz∈ [1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13]. Poziţia cardurilor poate fi: 11, 13, 15, 22, 24, 31, 33, 35, 42, 44, 51, 53, 55. Exemplu de cod utilizat: 1-1-11; 4-6-55.

3.2.4. Soluţia toxică – fungicid Topas 100 EC

Caracteristicile produsului: Proprietăţi fizico-chimice: Topas 100 EC este un concentrat emulsionabil ce conţine 100g/l penconazol. Instrucţiuni de utilizare: În România produsul este omologat la:

Cultura Bolile Doza Timp de pauză până

la recoltare (zile)

Arbuşti fructiferi Sphaerotheca mors-uvae

(făinarea) Cronartimu ribicola (rugina)

0,025 % 0,05 %

30

Pepiniere şi plantaţii tinere de

Cvercinee Microsphaera abreviata (făinarea) 0,05 % -

Mod de acţiune: Topas 10 EC este un fungicid sistemic care combate mai ales

diferitele specii de făinare. Topas 10 EC este absorbit rapid de către toate componentele verzi ale plantelor atinse de soluţia de stropit. Produsul nu este spălat de ploile care cad la două trei ore de la aplicarea produsului. Topas 10 EC are acţiune preventivă şi curativă. Utilizat preventiv înainte de instalarea bolii pe frunze are o eficacitate remarcabilă. În funcţie de cultură, condiţiile climatice şi evoluţia bolii, Topas 10 EC are o durată de acţiune de 7-14 zile. Pentru a evita apariţia populaţiilor de agenţi patogeni rezistente se recomandă alternarea produselor din grupe chimice diferite.

Recomandări de aplicare: Se pot aplica două tratamente suplimentare la 7-14 zile, în funcţie de evoluţia bolii. 3.3. METODA DE LUCRU În concordanţă cu obiectivele cercetărilor iniţiale s-au folosit metodele: experimentării, cercetării, completată de cea a observaţiei şi de analiză a rezultatelor obţinute.

Observaţia este o metodă curent folosită deoarece este simplă, expeditivă şi accesibilă, nu pretinde personal de cercetare cu un grad ridicat de calificare şi constituie un prim indiciu în activitatea de cercetare.

Datorită multitudinii şi diversităţii aspectelor urmărite nu s-a putut recurge la o singură metodă de lucru. De aceea în conţinutul lucrării, acolo unde s-a socotit necesar se tratează în detaliu metodele speciale de lucru adoptate, cu unele amănunte privind fundamentarea teoretică şi tehnică propriu-zisă de execuţie a experimentărilor întreprinse.


15

Datorită specificului problemelor de rezolvat, cercetările s-au efectuat atât în laborator cât şi pe teren.

În laborator s-au folosit metodele specifice fitopatologiei generale, cu adaptările de rigoare ale celei forestiere. Cercetarea în laborator oferă posibilitatea observaţiilor făcute în teren în cazul concret al cercetărilor noastre, ea devenind utilă pentru determinarea principalelor caracteristici ale aparatelor utilizate, reuşita stropirilor pe variante de lucru şi a calităţii tratamentului. Cercetarea în câmp este o metodă specifică şi se face în câmpul pepinierei, în experienţe monofactoriale sau polifactoriale, organizate după regulile tehnicii experimentale.

Avantajul acestor cercetări constă în posibilitatea de a urmări efectul fiecărui factor experimental şi a interacţiunii factorilor, în condiţii naturale, ceea ce asigură apoi extensia.

Punerea în evidenţă a picăturilor se face pe hârtia sensibilă la apă (Water Sensitive Paper) atât în condiţii de laborator cât şi în teren. Prelucrarea eşantioanelor de hârtie hidrosensibilă rezultate în urma stropirilor s-a realizat prin analiză de imagine.

În ceea ce priveşte aparatele utilizate, în metodică s-au prevăzut toate etapele de cercetare privind:

� Cunoaşterea aparatelor şi cercetări în condiţii de laborator; � Experimentări în condiţii de teren; � Verificarea rezultatelor în condiţii de producţie.

Prima etapă se referă la cunoaşterea modului de construcţie a aparatelor, a modului de funcţionare, la caracteristici tehnice şi la primele cercetări privind consumuri specifice şi mărimea particulelor de insecticid. Din cercetările de laborator a rezultat că din punctul de vedere al indicilor de calitate aparatul Stihl SR 420 este superior celorlalte studiate. Criteriile în baza cărora s-a stabilit că aparatul cu performanţe superioare este cel ales, sunt următoarele: numărul de grilaje care permite fracţionarea jetului de lichid toxic, numărul treptelor de debit, turaţia maximă a motorului, capacitatea rezervorului de soluţie toxică, masa aparatului, debitul aparatului, viteza curentului de aer. Din studierea şi compararea în condiţii de laborator a acestor atribute calitative ale aparatelor s-a urmărit să se stabilească aparatul cu performanţe maxime care a fost experimentat în condiţii de câmp.

În a doua etapă se continuă aspectele de cercetare, privitoare la difuzarea substanţelor, mărimea particulelor, distanţa de difuzare, grad de acoperire, densitatea de acoperire şi modul de organizare al echipamentelor de lucru.

Etapa a patra a cuprins lucrările de verificare în condiţii de producţie privind normele de consum, formaţiunile de lucru, principiile organizatorice şi unele aspecte economice.

În toate cazurile posibile, rezultatele măsurătorilor au fost exprimate cantitativ, prin valori însoţite de unităţile de măsură corespunzătoare. În experienţele unde nu au fost posibile măsurătorile, rezultatele s-au pus în evidenţă prin descrierea fenomenului folosind metoda observaţiei.

Exprimarea cantitativă a rezultatelor ne-a permis prelucrarea şi interpretarea statistică, stabilindu-se intensitatea frecvenţei unui factor analizat ca semnificativă sau nesemnificativă.

Pe baza măsurătorilor efectuate vor fi verificaţi următorii indici calitativi de lucru: 3.3.1. Pregătirea aparatelor pentru lucru

În cadrul pregătirii pentru lucru se verifică starea tehnică a aparatelor şi a maşinilor, executându-se reglajele necesare.

3.3.2. Pregătirea terenului

Această lucrare constă în parcelarea şi jalonarea locurilor unde urmează să se amenajeze poteci sau să se marcheze trasee pentru deplasarea maşinilor.


16

În general, metoda de deplasare a agregatelor în postaţele de lucru este cea în suveică. Locul de alimentare a maşinii se marchează şi se stabileşte prin calcularea distanţelor între punctele de alimentare, la fel ca la maşinile de semănat.

3.3.3. Executarea lucrărilor

În timpul stropitului este indicat să se evite perioadele din zi sau zilele cu temperaturi ale aerului mai mari de 25

0C, deoarece la astfel de temperaturi picăturile se

evaporă rapid, înainte de a lua contact cu suprafeţele de tratat. 3.3.4. Controlul calităţii lucrărilor Calitatea lucrului executat cu agregatele de stropit se determină cu ajutorul următorilor

indici calitativi de lucru: diametrul mediu al picăturilor, numărul mediu de picături pe cm2,

gradul de acoperire cu picături a suprafeţelor tratate. Stropirile se consideră corespunzătoare dacă gradul de uniformitate referitor la toţi

indicii este ≥70%. 3.3.5. Capacitatea de lucru. 3.3.6. Determinarea numărului de picături pe baza analizei de imagine

Prelucrarea cardurilor de hârtie sensibilă la apă rezultate în urma stropirilor s-a realizat prin analiză de imagine. Pentru aceasta toate eşantioanele au trebuit scanate cu un scanner HP 2400+, iar pe urmă prelucrate după următorul algoritm: Scopul acestui algoritm este de a realiza separarea picăturilor de apă de culoare albastru-verzui de suportul de hârtie hidrosensibilă (WSP – „Water Sensible Paper”) de culoare galbenă; toate acestea pe cale digitală la o rezoluţie de 0,001792111 (mm

2) rezultată

prin scanarea digitală a cardurilor la o rezoluţie de 600 X 600 de pixeli pe inch, ca de exemplu figura 3.3.

Figura 3.3. Imaginea digitală a unui eşantion de hârtie sensibilă (WSP) cu picături de apă (cod

4-6-13.tiff). Tratarea matematică a imaginilor scanate a eşantioanelor necesită următoarea

descriere matematică a acestora sub forma unor matrici

( ){ }nCjnLiBGRWSP jiji ,1,,1/,, ,, === (3.13)

în care WSPi,j reprezintă matricea imaginii cu nL linii şi nC coloane, (R,G,B)i,j reprezintă un element de matrice ce conţine trei valori care codifică culoarea unui pixel i,j din imagine.


17

Spaţiul culorilor cel mai frecvent utilizat de toate dispozitivele de digitizare şi de prelucrare a imaginilor este RGB, adică R- red (roşu), G- green (verde) şi B - blue (albastru) care iau valori întregi între 0 şi 255, putând da o paletă de până la 16 milioane de culori. Acest spaţiu de culori nu este cel mai potrivit pentru a face filtrarea culorilor galben şi albastru, specifice problemei noastre, de aceea se alege spaţiul HLS (H- hue (nuanţă sau practic culoare), L- lightness (luminozitate) şi S - saturation (saturaţie sau puritate)). Din acest spaţiu de culoare ne interesează doar partea de culoare şi anume H- hue, care se calculează din spaţiul RGB cu relaţia:

=+−

−

=+−

−

<∧=+−

−

≥∧=−

−

=

=

BMaxMinMax

GR

GMaxMinMax

RB

BGRMaxMinMax

BG

BGRMaxMinMax

BG

MinMax

H

,24060

,12060

,36060

,60

,0 (3.14)

în care Max=max (R,G,B) şi Min=min (R,G,B), iar H∈ (0;360). Rezultatul acestei transformări este tot o matrice

==

⋅= nCjnLiHHWSP jiji ,1,,1/360

255_ ,,

(3.15)

care este vizualizată în figura 3.4. şi care are domeniul de definiţie (0;255) pentru a putea fi vizualizată în scară de gri.

Figura 3.4. Imaginea unui eşantion (WSP) ce conţine partea de „Hue” – culoare transformată

din RGB. Separarea digitală sau filtrarea culorilor necesită realizarea histogramei de culori a imaginii WSP_H pentru a putea determina limitele de încadrare a culorii galbene a unui eşantion (WSP) neutilizat şi a culorilor verde şi albastru care marchează „udarea” eşantionului (WSP-ului) figura 3.5.

Din această histogramă a culorilor (figura 3.5.)se pot extrage limitele culorii galbene (35;50) şi cele ale culorilor verde-albastru (51;195) care definesc „udarea” cu picături de apă a eşantionului.


18

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

80000

0 15 30 45 60 75 90 105 120 135 150 165 180 195 210 225 240 255

Indexul culorii

Fre

cve

nta

Figura 3.5. Histograma culorilor pentru un eşantion (WSP) cu codul 4-6-13. Separarea picăturilor de apă de suportul galben se realizează printr-o filtrare digitală

(figura 3.6.) definită de relaţia:

[ ]

[ ] [ ]

∧∈

∈=

255;19650;0,0

195;51,1_

,

,

,ji

ji

jiH

HBWWSP

, (3.16)

care are ca rezultat o matrice definită de două culori booleene cu valorile „1” (alb) – picăturile de apă şi „0” (negru) suportul eşantionului (WSP) nealterat, reprezentată în figura 3.7.

Figura 3.6. Filtrarea culorilor naturale şi distribuţia culorilor booleene.

Figura 3.7. Rezultatul filtrării booleene a eşantionului (WSP) cu codul 4-6-13.


19

În pasul următor se vor indexa picăturile de apă şi se vor măsura suprafeţele acestora. Figura 3.8. prezintă indexarea cu culori aleatoare pentru o delimitare calitativă a picăturilor de apă.

Figura 3.8. Delimitarea calitativă cu culori aleatoare a picăturilor de apă pe eşantionul (WSP)

cu codul 4-6-13. În final se determină automat numărul de picături, suprafeţele individuale ale acestora, procentul de acoperire (27,1499% pentru exemplu luat) şi se poate întocmi histograma suprafeţelor picăturilor de pe eşantion (WSP) (figura 3.9.); toate acestea se pot stoca într-un fişier de tip MS Excel pentru alte prelucrări statistice.(Boja F. 2008)

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

0.05 0.15 0.25 0.35 0.45 0.55 0.65 0.75 0.85 0.95 1.05 1.15 1.25 1.35 1.45 1.55 1.65 1.75 1.85 1.95 2.05 2.15 2.25 2.35 2.45 2.55

Suprafata

Fre

cv

en

tele

Figura 3.9. Histograma suprafeţelor picăturilor de apă de pe eşantionul cu codul 4-6-13.

Prelucrarea imaginilor obţinute prin scanarea cardurilor de hârtie hidrosensibilă a permis ordonarea suprafeţelor udate şi a celor neatinse de picăturile de apă. Astfel valorile corespunzătoare acestor suprafeţe, au fost stocate într-un fişier MS Excel, pentru fiecare eşantion, în care erau precizate următoarele date: suprafaţa totală a eşantionului, suprafaţa ocupată de picături, numărul de picături şi suprafaţa fiecărei picături, procentul de acoperire, limitele de interval, frecvenţa. 3.3.7. Date observate şi măsurate Descrierea condiţiilor meteorologice s-a realizat cu ajutorul staţiei portabile Geos N11,


20

3.4. LOCUL CERCETĂRILOR Cercetările şi recoltarea datelor necesare acestei lucrări s-au efectuat în Pepiniera

Iarac (Ocolul Silvic Iuliu Moldovan), făcând parte din Direcţia Silvică Arad.

Figura 3.12. Localizarea pepinierei 3.4.1. Caracterizarea generală a amplasamentului supus cercetărilor Din punct de vedere administrativ pepiniera Iarac (u.a. 34 P) face parte din U.P.V

Ceala, Ocolul Silvic ,,Iuliu Moldovan”, Direcţia Silvică Arad. Suprafaţa aflată în studiu este situată în Câmpia Vestică în Lunca Inferioară a

Mureşului, în porţiunea delimitată artificial dig-mal, pe partea dreaptă a râului Mureş, aval de Arad.

3.4.1.1. Condiţii fizico-geografice 3.4.1.2. Specii de puieţi cultivaţi frecvent în pepinieră

Între principalele specii cultivate anual în pepiniera în care s-au făcut experienţele

sunt: stejarul, frasinul şi nucul negru: Stejarul în pepinieră. Cultura stejarului în pepinieră cere respectarea unor reguli

importante. Când se lucrează cu cantităţi mari de ghindă, semănătura se face la tarla. Ea se seamănă în rânduri simple sau grupate obişnuit câte două. În cazul rândurilor simple se pun câte 120 grame (30 bucăţi) ceea ce revine cam 3600 kg la hectar, rândurile fiind distanţate la 33 cm, adică având trei rânduri la 1 m lăţime de tarla. În cazul rândurilor grupate, la 1 m lăţime de tarla intră patru rânduri şi ca atare cantitatea de ghindă necesară la hectar se măreşte cu 30 %. Între două rânduri grupate, distanţa este de 12 cm, iar între grupe, de 40 cm. Ghinda se seamănă la adâncimea de 7-8 cm toamna şi 5-6 cm primăvara.

În pepinieră se poate semăna atât toamna cât şi primăvara, cu aproape aceiaşi sorţi de reuşită.(Haralamb At. 1967) Pentru a le feri de gerurile de iarnă şi de uscăciunea de primăvară, semănăturile au nevoie de un înveliş protector (10-15 cm grosime). În general, puieţii devin apţi de plantat după 2 ani. Ei dezvoltă încă din primul an un pivot lung, care depăşeşte de cele mai multe ori 1 m lungime, fiind prevăzut cu relativ foarte puţine rădăcini scurte. La doi ani rădăcinile pot atinge 1,70-2,60 m lungime. În schimb, tulpiniţele puieţilor, în acelaşi interval de doi ani, cresc mult mai puţin: 20-50 cm.


21

3.4.2. Caracterizarea generală a pepinierei cuprinsă în experiment În vederea prezentării ulterioare a rezultatelor cercetărilor şi a înţelegerii condiţiilor

care au influenţat datele de teren, se impune mai întâi o recapitulare sintetică a caracteristicilor pepinierei în care s-a lucrat; această sinteză este redată în tabelul 3.1.

Caracterizarea pepinierei cuprinsă în experiment

Tabelul 3.1

Provincia climatică Nr. crt.

Pepiniera Altitudinea

(m) Zona de vegetaţie

Köppen Stoenescu

Precipitaţii medii

Anuale (mm)

Tipul de sol

1 Iarac 100 Silvostepă (de luncă)

C.f.a.x. I.B.p.1 500-600 Aluvial

(vertic – gleizat)

CAPITOLUL IV. REZULTATELE CERCETĂRILOR EXPERIMENTALE DE LABORATOR

PRIVIND PERFORMANŢELE APARATULUI STIHL SR 420 4.1. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

Pentru efectuarea tratamentelor în pepinierele silvice, situate pe terenuri orizontale, se folosesc aparate purtate de om. În general acestea sunt acţionate de un motor termic, cu ardere internă, de mică capacitate având putere sub cinci C.P. Aparatele din această grupă sunt în majoritate cu pulverizare sau dispersare pneumatică a materialului toxic. Avantajele pe care le oferă această categorie de aparate constau în: masă de exploatare scăzută, construcţie simplă, uşurinţă în deservire, siguranţă în exploatare, pulverizare fină, uniformitate ridicată a tratamentelor, consum redus de material toxic la hectar şi costuri de achiziţie convenabile în raport cu alte categorii de utilaje cu aceeaşi destinaţie. (Popescu I, Sotoc H. 2003) Echipamentele utilizate în pepiniere sunt cu pulverizare hidraulică, de construcţie mai veche, şi jet proiectat, adică picăturile de lichid din jetul de pulverizare se deplasează fiecare după o traiectorie în funcţie de masa şi de viteza cu care se desprind. Echipamentele cu pulverizare hidraulică şi jet proiectat sunt singurele care se pot folosi (în construcţie adecvată) la tratamentele din pepinierele silvice având avantajul unei construcţii simple ce necesită o putere mică de acţionare (3,5 CP). Reglarea debitului la acest pulverizator se face prin reglarea volumului de lichid pe cinci sau şase trepte de debit. În ţara noastră există o dotare bună cu aparate purtate de om, având acţionarea de la un motor propriu. Mai bine reprezentate sunt modelele: Kioritz, Fontan, Cifarelli, Solo şi de puţină vreme modelul Stihl. Ca răspuns la exigenţele modernizării tehnicilor producţiei de puieţi în pepiniere, pe suprafeţe în general restrânse, interesează modelele aparatelor de stropit Stihl SR 420 şi Cifarelli M3 A şi posibilitatea adaptării lor pentru utilizarea multifuncţională la fitoprotecţie. Posibilităţile lor de lucru au fost mai puţin studiate atât din punct de vedere teoretic cât şi aplicativ. Se pune problema verificării funcţionalităţii adecvate a aparatelor pentru stropiri cu caracter experimental în laborator pentru stabilirea câtorva parametri optimi de lucru. 4.2. IMPORTANŢA ÎNCERCĂRILOR DE LABORATOR În general cercetările de laborator oferă condiţii speciale de cercetare care diferă parţial sau integral de cercetările efectuate în condiţii de câmp. Principalele diferenţe se pot rezuma la condiţiile de mediu pe care laboratorul le oferă. Astfel temperatura din interiorul laboratorului poate fi variată dacă cercetările efectuate impun acest lucru. De asemenea condiţiile de luminozitate pot fi micşorate sau intensificate faţă de câmp.


22

Diferenţe cu totul semnificative apar în special la circulaţia curenţilor de aer. Dacă în laborator se poate discuta de o atmosferă liniştită din acest punct de vedere în câmp viteza vântului diferă în decursul zilei de lucru uneori diferenţe apreciabile apărând chiar de la o oră la alta. Sub aspectul circulaţiei curenţilor de aer susţinem că în laborator condiţiile de încercare sunt ideale, deoarece circulaţia aerului poate fi nulă sau puţin perceptibilă. Oricum din acest punct de vedere condiţiile de laborator pot fi modificate la nivelul impus de solicitările cercetărilor. Din punctul de vedere al cercetărilor noastre se poate aprecia că spaţiul destinat pentru încercări a fost corespunzător ca şi mediu interior dar aprecieri mai puţin pozitive se pot face în legătură cu mărimea acestuia. Ţinem totuşi să subliniem că pentru cerinţele impuse cercetărilor noastre, mai ales sub aspectul indicilor calitativi ai aparatului spaţiul utilizat a fost corespunzător. Marele merit al cercetărilor de laborator rezidă în faptul că datele obţinute din încercări se apropie de situaţia normală permiţând compararea rezultatelor obţinute din câmp şi aprecierea acestora din punct de vedere calitativ. Începutul cercetărilor de laborator s-a făcut prin compararea mai multor variante de aparate purtate de om în ceea ce priveşte diversitatea echipamentelor de lucru, greutatea de exploatare şi aproximarea vizuală a indicilor calitativi de lucru. Sub acest aspect s-au făcut aprecieri asupra deschiderii conului de pulverizare, fineţea picăturilor şi raza de acţiune pe orizontală. Din compararea acestor atribute la trei dintre aparatele de construcţie aproximativ recentă (Cifarelli M3 A, Solo 423 şi Stihl SR 420) s-a luat decizia ca pentru încercările de detaliu urmărite în cercetările noastre să fie reţinut aparatul Stihl SR 420. Decizia de alegere a acestui tip de aparat s-a bazat pe: numărul de grilaje care permite fracţionarea jetului de lichid toxic, numărul treptelor de debit, turaţia maximă a motorului, capacitatea rezervorului de soluţie toxică, masa aparatului, debitul aparatului, viteza curentului de aer. Prin încercările efectuate în condiţii de laborator s-a căutat să se pună în evidenţă situaţia unor caracteristici cum sunt: verificarea debitului, reglarea gradului de acoperire cu picături, reglarea distanţei de pulverizare, randamentul volumic al pompei, în condiţii neafectate de mediul exterior. Totodată s-a urmărit să se facă unele comparaţii între datele obţinute de noi şi cele menţionate în literatura de specialitate adecvate. Pentru încercările de laborator s-a utilizat un garaj propriu amenajat sumar pentru ca rezultatele obţinute să fie cât mai aproape de realitate. În condiţii de laborator influenţa factorilor externi este aproape complet atenuată. În timpul experimentului s-a folosit aparatul de tip Stihl SR 420 echipat cu dispozitiv de pulverizare dotat cu jet conic. S-a recurs la încercarea acestui aparat, deoarece el este prevăzut cu echipamente moderne de lucru, motiv pentru care este curent utilizat în lucrările de combatere de interes forestier. Deflectoarele cu un cot (grilaj deflector) sau cu două coturi (grilaj dublu deflector) sunt utilizate mai rar şi numai pentru culturi de talie foarte mică sau grupate pe două rânduri alăturate. Programul de cercetare în laborator s-a structurat pe două direcţii de preocupări care menţionează:

o Studierea aparatului de stropit Stihl SR 420 sub raportul pretabilităţii la operaţiunile domeniului tematicii noastre, verificarea experimentală şi intervenţii de adaptare a aparatului pentru funcţionalitate specifică optimizată.

o Experimentări vizând optimizarea normei de lichid, urmărirea gradului de uniformitate, numărul şi diametrul picăturilor, măsurarea curentului de aer al aparatului, stabilirea distanţei eficace pentru realizarea unui tratament optim. Experimentul s-a structurat pe două părţi şi anume:

� Analiza distribuţiei picăturilor ce ajung pe panoul de lucru; � Analiza picăturilor ce cad pe sol la distanţa de unu, doi, trei, şi

patru metri.


23

4.3. METODA DE LUCRU UTILIZATĂ LA ÎNCERCĂRILE DE LABORATOR Determinarea posibilităţilor şi a uniformităţii de distribuţie s-a efectuat prin stropiri de

probă, în laborator, unde s-a căutat punerea în evidenţă a modului de depozitare a lichidului pulverizat.

După ce panoul a fost pregătit şi au fost aşezate toate eşantioanele de hârtie sensibilă la apă (13 la număr) s-a aşezat aparatul la distanţa de un metru faţă de panou fiind bine fixat atât tubul de pulverizare cât şi aparatul propriu-zis. După aceasta s-a introdus în rezervorul de soluţie apă curată urmărindu-se ca robinetul să fie închis.

În continuare aparatul fiind gata pentru lucru s-a realizat pornirea acestuia, iar dozatorul s-a fixat pe poziţia unu. Pentru a nu lăsa prea mult aparatul să stropească panoul de lucru şi a compromite întregul eşantion de hârtie hidrosensibilă amplasate s-a recurs la obturarea tubul de pulverizare, cu o pâlnie închisă la un capăt. În continuare s-a deschis robinetul şi s-a lăsat liber tubul de pulverizare o singură secundă pentru a realiza stropirea, după care a fost obturat tubul şi s-a oprit aparatul.

Astfel probele extrase de pe panou li s-a atribuit un cod iar în locul lor au fost aşezate altele.

Aparatul a rămas în aceeaşi poziţie, dar s-a modificat dozatorul, fiind trecut pe poziţia doi. După finalizarea celor şase poziţii ale dozatorului s-a amplasat aparatul la doi, trei şi patru metri.

Figura 4.1. Redarea sintetică a rezultatelor experimentale de laborator


24

4.4. PRELUCRAREA STATISTICĂ ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR DE LABORATOR

4.4.1 Prelucrarea statistică Din datele centralizate obţinute trebuie stabilită o corelaţie între numărul total de

picături şi suprafaţa totală ocupată de picături pentru fiecare eşantion în parte, deoarece nu este suficient să existe un număr foarte mare de picături, dar suprafaţa totală să fie foarte mică pentru că procentul de acoperire este şi el foarte mic.

Pentru acest lucru vor fi reprezentate grafic această legătură dintre numărul total de picături şi suprafaţa totală a picăturilor de pe panou în toate treptele de debit şi la toate distanţele.(tabelele 4.25, 4.26, 4.27 şi 4.28)

În mod similar se vor prezenta şi pentru eşantioanele de hârtie sensibilă la apă amplasate la suprafaţa solului, dar numai pentru treptele de debit unu, trei şi şase.

În total pe panoul de lucru s-au obţinut următoarele valori raportate la distanţă şi treptele de debit ale aparatului.

Repartiţia numărului de picături pe panou

Repartition of the number of drops on the panel Tabelul 4.1

Trepte de debit Distanţa

D1 D2 D3 D4 D5 D6

1M 10384 13358 16717 21154 18470 25282

2M 6022 13523 14093 12343 5881 11693

3M 3237 7080 19113 20677 16221 22342

4M 1550 7758 12308 13201 14433 12110

Valorile obţinute în urma stropirilor cu aparatul Stihl SR 420, în condiţii de laborator,

la distanţa de un metru sunt prezentate în tabelele: 4.2, 4.3, 4.4, 4.5, 4.6 şi 4.7; la distanţa de doi metri valorile sunt redate în tabelele: 4.8, 4.9, 4.10, 4.11, 4.12, 4.13; la trei metri în tabelele: 4.14, 4.15, 4.16, 4.17, 4.18, 4.19 iar la distanţa de patru metri valorile sunt prezentate în tabelele: 4.20, 4.21, 4.22, 4.23 şi 4.24.


25


26


27

CORELAŢIE ÎNTRE NUMĂRUL TOTAL DE PICĂTURI ŞI SUPRAFAŢA TOTALĂ A PICĂTURILOR DE PE PANOU LA DISTANŢA DE UN METRU

Tabelul 4.25

D1

0,0

500,0

1000,0

1500,0

2000,0

2500,0

3000,0

3500,0

11 13 15 22 24 31 33 35 42 44 51 53 55

Poziţia pe panou a wsp-uluiN

umăr

picăt

uri

Numărul total de picături Suprafaţa totală a picăturilor

D2

0,0

500,0

1000,0

1500,0

2000,0

2500,0

3000,0

3500,0

11 13 15 22 24 31 33 35 42 44 51 53 55

Poziţia pe panou a wsp-ului

Nu

măr

picăt

uri


D3

0,0

500,0

1000,0

1500,0

2000,0

2500,0

3000,0

11 13 15 22 24 31 33 35 42 44 51 53 55


Nu

măr

picăt

uri


D4

0,0

500,0

1000,0

1500,0

2000,0

2500,0

3000,0

3500,0

11 13 15 22 24 31 33 35 42 44 51 53 55


Nu

măr

picăt

uri


D5

0,0

500,0

1000,0

1500,0

2000,0

2500,0

3000,0

11 13 15 22 24 31 33 35 42 44 51 53 55


Nu

măr

picăt

uri


D6

0,0

500,0

1000,0

1500,0

2000,0

2500,0

3000,0

3500,0

4000,0

11 13 15 22 24 31 33 35 42 44 51 53 55


Nu

măr

picăt

uri



28

Determinarea numărului de picături pe cm² pentru fiecare tip de stropire în parte

Tabelul 4.29

Treapta de debit unu, distanţa de stropire un metru

Simbol Suprafaţă etalon

(mm²) Număr total de picături

(buc) Număr de picături

/cm²

1-1-11 522 1275 244

1-1-13 668 1400 209

1-1-15 498 49 10

1-1-22 696 1331 191

1-1-24 675 946 140

1-1-31 684 726 106

1-1-33 680 3243 477

1-1-35 437 163 37

1-1-42 706 731 103

1-1-44 677 189 28

1-1-51 689 163 24

1-1-53 662 128 19

1-1-55 458 40 9

Tabelul 4.30

Treapta de debit doi, distanţa de stropire un metru




/cm²

1-2-11 522 336 64

1-2-13 638 1546 243

1-2-15 664 513 77

1-2-22 622 2889 464

1-2-24 632 2566 406

1-2-31 509 753 148

1-2-33 598 504 84

1-2-35 644 105 16

1-2-42 623 1553 249

1-2-44 524 1315 251

1-2-51 608 387 64

1-2-53 625 838 134

1-2-55 637 53 8

Tabelul 4.31

Treapta de debit trei, distanţa de stropire un metru




/cm²

1-3-11 628 136 22

1-3-13 632 1860 294

1-3-15 587 1072 183

1-3-22 639 1672 262

1-3-24 626 1746 279

1-3-31 633 825 130

1-3-33 531 301 57

1-3-35 627 2684 428

1-3-42 593 1951 329

1-3-44 630 1312 208

1-3-51 635 239 38

1-3-53 619 2035 329

1-3-55 596 884 148

În continuare s-a trecut la prelucrarea statistică a valorilor înregistrate pe eşantioanele de hârtie hidrosensibilă, care au fost amplasate la suprafaţa solului, datele fiind prezentate în tabelele: 4.53, 4.54, 4.55, 4.56, 4.57, 4.58 şi 4.59.


29


30


31

CORELAŢIE ÎNTRE NUMĂRUL TOTAL DE PICĂTURI ŞI SUPRAFAŢA TOTALĂ A PICĂTURILOR DE PE TEREN LA DISTANŢA DE 1 – 4 METRI

Tabelul 4.56

D1

0

10

20

30

40

50

60

70

80

0,1 0,5 0,9 1,1 1,5 1,9 2,1 2,5 2,9 3,1 3,5 3,9

Distanţa faţă de tubul de pulverizare a wsp-ului (m)

Nu

măr

picăt

uri

Numărul total de picături Suprafaţa totală a picăturilor D3

0

100200

300400

500

600700

800900

1000

0,1 0,5 0,9 1,1 1,5 1,9 2,1 2,5 2,9 3,1 3,5 3,9


Nu

măr

picăt

uri

Numărul total de picături Suprafaţa totală a picăturilor D6

0

500

1000

1500

2000

2500

0,1 0,5 0,9 1,1 1,5 1,9 2,1 2,5 2,9 3,1 3,5 3,9


Nu

măr

picăt

uri



32


33

4.4.2. Interpretarea rezultatelor încercărilor de laborator Indiferent de natura utilităţii, aparatele din această categorie se pot folosi în toate anotimpurile, permiţând distribuirea materialului în stare de praf şi soluţii. Important este ca lucrările tehnice programate să fie executate în perioadele optime de execuţie. În consecinţă se înţelege că aparatele folosite în acest scop trebuie să răspundă la un număr mare de exigenţe, între care unele au fost deja subliniate. La acestea se adaugă necesitatea de a fi cunoscute şi sub aspectul cerinţelor de ordin tehnic şi economic care să permită fixarea limitelor de folosire. În primul rând trebuie remarcat faptul că mărimea picăturilor descreşte cu distanţa.

În al doilea rând numărul de picături ce ajung pe panou la diferite trepte de debit ating valori maxime la distanţe de unu-trei metri astfel: la debitul unu numărul maxim este întâlnit la un metru, la debitul doi valoarea maximă întâlnită la doi metri, la debitul trei la trei metri, la debitul patru la un metru, la debitul cinci la un metru şi la debitul şase la un metru.

În al treilea rând la un anumit debit D1 picăturile care cad pe panou la o anumită înălţime procentuală, dar şi în valoare absolută vor scădea cu creşterea distanţei.

În urma efectuării graficelor între numărul total de picături şi suprafaţa totală ocupată de picături pentru fiecare eşantion în parte se pot desprinde următoarele concluzii:

1. Suprafaţa totală a picăturilor recepţionate pe panoul de probă sunt direct proporţionale cu mărimea picăturilor, cu alte cuvinte numărul picăturilor nu exercită influenţe asupra factorului analizat.

2. Suprafaţa totală a picăturilor variază în raport cu mărimea picăturilor în funcţie de debit şi distanţă.

Pe parcursul expunerii rezultă din imagini şi valori că media de variaţie a suprafeţelor este mai mare decât media de variaţie a numărului de picături. Rezultate similare s-au obţinut şi cu privire la numărul de picături sedimentate înainte de panou:

• Dacă debitul este mic nu s-au creat multe picături care cad, iar dacă debitul creşte, creşte şi numărul picăturilor.

• Picăturile care ajung pe pământ vor creşte o dată cu mărirea distanţei (cad mai multe picături la distanţă mai mare).

• Picăturile sedimentate pe orizontală cresc în raport direct cu mărimea distanţei până la panou.

Dacă se analizează din punctul de vedere al mediei pe panou se poate aprecia că stropirile pot fi cotate ca pozitive întrucât ele sunt plasate în intervalul valoric recomandat de literatura de specialitate (150-1500 buc./cm

2). (Popescu 2000)

În ceea ce priveşte procentul de acoperire s-au obţinut valori apreciate de noi ca fiind pozitive astfel:

Valori medii ale procentului de acoperire care se încadrează în limitele recomandate de literatura de specialitate (5-20%)

Tabelul 4.60

Cod eşantion Media aritmetică a procentului de

acoperire %

d1-D4 16,53

d1-D6 17,42

d3-D3 5,80

d3-D4 14,63

d3-D5 7,93

Din punct de vedere numeric rezultatele cercetărilor noastre privind repartiţia numărului de picături pe cm

2 se înscriu în recomandările făcute în literatura de specialitate.

Din clasificările făcute în sursele menţionate o apropiere mai pronunţată se observă în domeniul picăturilor mici cuprinse între 0,02-0,04 mm

2.


34

Dacă am compara datele obţinute din cercetările noastre, cu cele recomandate de către firmele Berthound, Hardi şi Lechler am observa că valorile rezultate sunt pozitive în ceea ce priveşte densitatea picăturilor pe cm

2. Astfel sunt puţine eşantioane care nu se încadrează

în limitele 70-80 picături/cm2, ele fiind poziţionate spre extremităţile panoului de lucru. Acestea

sunt reprezentate schematic în figura 4.2.

Numărul de eşantioane care nu se încadrează în recomandările

făcute de firmele Berthoud, Hardi, Lechler care prevăd un număr

de 70-80 picături/cm2

0

2

4

6

8

10

12

14

1 2 3 4 5 6

Trepte de debit

Nu

măr

eşa

nti

oa

ne

1 metru

2 metri

3 metri

4 metri

Figura 4.2. Analiza eşantioanelor de hârtie hidrosensibilă care nu se încadrează în toleranţele

admise de firmele producătoare Din figura 4.2. se pot desprinde următoarele afirmaţii: cu cât se măreşte distanţa de

stropit, la treapta unu de debit, creşte şi numărul eşantioanelor care nu au 70-80 picături/cm2.

La treapta de debit trei avem un număr constant de eşantioane, respectiv două şi trei eşantioane care nu se încadrează în recomandările făcute de firmele Berthound, Hardi şi Lechler. La treapta şase de debit valorile obţinute sunt următoarele: la un metru toate eşantioanele se încadrează în recomandări, la doi metri avem patru eşantioane cu valori mai mici de 70 picături/cm

2, la trei metri avem un singur eşantion cu valori sub 70 picături/cm

2, iar

la patru metri sunt două eşantioane care nu se încadrează în toleranţele admise. Pe marginea observaţiilor noastre se pot desprinde câteva concluzii parţiale:

1. Domeniul de utilizare a aparatului Stihl SR 420 este mult mai extins decât cel semnalat în literatura de specialitate.

2. Aprofundările făcute confirmă faptul că utilizarea aparatului devine rentabilă la distanţa maximă de patru metri.

3. O dată cu creşterea debitului, creşte şi numărul de picături pe cm2 care sunt

sedimentate la suprafaţa solului. 4. Prin urmare se poate aprecia că metoda de lucru utilizată la determinarea numărului

de picături este corespunzătoare pentru majoritatea situaţiilor cu unele mici excepţii cum ar fi la distanţa de doi metri, treapta şase de debit, poziţia centrală a cardului de hârtie hidrosensibilă (2.6.33). În asemenea situaţii urma de lichid toxic se prezintă sub forma unei pelicule continue care nu pot fi individualizate în suprafaţa de recepţie, drept urmare se exclud din algoritmul de calcul.


35

CAPITOLUL V. REZULTATELE CERCETĂRILOR EXPERIMENTALE PRIVIND LUCRĂRILE DE COMBATERE ÎN CULTURILE DE PUIEŢI CU VÂRSTA DE DOI ANI

5.1. ORGANIZAREA CULTURILOR DE PEPINIERĂ Pentru obţinerea puieţilor, seminţele forestiere se seamănă obişnuit direct pe câmpul deschis al unităţilor de cultură din pepinieră. Semănăturile în câmp, folosite cel mai des în practica silvică, comportă un anumit mod de organizare pentru a uşura conducerea lor şi reclamă aplicarea anumitor metode, care să asigure o producţie de puieţi cât mai mare şi de calitate superioară. (Damian I. 1969) Semănăturile în pepinieră se fac pe loturi de cultură, diferenţiate după apartenenţa şi provenienţa seminţelor folosite şi uneori după epoca şi tehnica de executare a semănăturilor. În raport cu unităţile de cultură în care se execută, semănăturile pot fi la strat şi la tarla. Semănăturile la strat sunt indicate pentru speciile lemnoase relativ mai delicate, care pretind în pepinieră îngrijiri speciale. Semănătura la tarla permite mecanizarea celor mai multe lucrări şi deci oferă posibilitatea reducerii preţului de cost al puieţilor. După felul cum sunt distribuite seminţele pe suprafaţa de cultură, semănăturile se pot executa prin împrăştiere sau în rânduri. Semănătura în rânduri presupune încorporarea seminţelor în şănţuleţe numite rigole, executate pe suprafaţa de cultură. Puieţii răsar astfel în rânduri distanţate şi aranjate potrivit schemei adoptate. (Damian I. 1969) La tarla, pentru a se da posibilitatea folosirii mijloacelor mecanizate, rândurile se aşează la distanţe egale, de 30-40 cm, sau grupate, cu intervale de 15-25 cm între rândurile din benzi şi 40-70 cm între benzi. La aceeaşi desime a culturilor exprimată prin numărul optim de puieţi la metrul de rând, indicele de producţie al pepinierei, adică numărul minim de puieţi produşi la hectar, poate varia în limite largi, în raport cu schema de cultură. Cu cât schema de cultură este mai largă şi permite un grad mai ridicat de mecanizare, cu atât lungimea totală a rândurilor la hectar este mai mică, iar indicele de producţie mai redus.(Abrudan 2006) La gruparea rândurilor trebuie să se ţină seama de exigenţele speciilor cultivate şi mărimea puieţilor. La foioase se vor adopta benzi de cel mult două rânduri, pentru a asigura fiecărui puiet spaţiu minim de nutriţie.

Pentru cultura stejarului în pepiniere se vor alege terenuri fertile, lutoase sau luto-nisipoase, profunde, reavăne. Adâncimea de semănare influenţează reuşita semănăturilor. În regiunile cu umezeală mai mare în sol şi aer adâncimea de semănare în cazul semănăturilor de toamnă este de patru -şase cm.

Norma de consum la metru liniar de rigolă în cazul seminţelor de calitatea I este 30-37 bucăţi, în funcţie de zona în care se cultivă. La seminţele de calitate inferioară norma de consum se va mări corespunzător. Prin aplicarea schemei de 60-15-60 cm se obţin indici de producţie de 400000 de bucăţi puieţi la hectar.(figura 5.3.) Desimea optimă pe metru liniar este de 20-25 bucăţi puieţi.

Producerea rădăcinilor fasciculate la puieţii de stejar se face prin ruperea colţului la 1-2 cm, după ce în prealabil ghindele au fost forţate. Semănarea ghindelor cu colţul rupt se poate face atât toamna cât şi primăvara. (Radu S., Contescu L., Herţa I., Burza E., Roşca T., 1994 )


36

Figura 5.3. Prezentarea schemei de cultură în rânduri grupate şi a modului de amplasare a hârtiei hidrosensibile (Concept original)

5.2. PREZENTAREA METODEI DE LUCRU UTILIZATE LA ÎNCERCĂRILE DIN CÂMPUL PEPINIEREI Stropirile s-au desfăşurat în pepiniera Iarac din cadrul Ocolului Silvic ,,Iuliu Moldovan” Direcţia Silvică Arad. Specia aleasă este stejar de doi ani, deoarece suprafaţa foliară este mai mare şi s-a putut amplasa mai uşor hârtia sensibilă la apă, dar şi datorită prezenţei atacului ciupercii Microsphaera abbreviata.(figura 5.5.) Înainte de a utiliza ca substanţă activă fungicidul Topas 100 EC experimentul a constat în stropiri de probă, cu apă, pentru a analiza indicii calitativi de lucru ai aparatului Stihl SR 420.

Stropirile s-au desfăşurat astfel: primul set de stropiri s-a realizat pe un singur rând de puieţi, pe care s-au amplasat şase pieţe de probă poziţionate din cinci în cinci metri pe rândul de puieţi.(figura 5.4.)

În fiecare piaţă de probă s-a ales un puiet pe care s-au amplasat şase eşantioane de hârtie sensibilă la apă, pe trei nivele şi anume: la vârful puietului (a), în partea de mijloc a puietului (b), şi în partea inferioară a puietului, la baza acestuia (c) aproape de suprafaţa solului (figura 5.3.). Eşantioanele de hârtie sensibilă la apă au dimensiunile de 76 x 13 mm şi au fost amplasate pe frunzele puieţilor prin capsare, una pe suprafaţa superioară a frunzei şi una pe faţa inferioară, de-a lungul nervurii principale a frunzei.(figura 5.5.)

Figura 5.4. Modul de amplasare a pieţelor de probă în cadrul stropirilor pe un rând


37

S-a constatat necesar amplasarea de hârtie hidrosensibilă şi pe partea inferioară a frunzei deoarece o bună parte din dăunători se găsesc şi în aceste locuri, ferite de razele solare, având o pondere mult mai mare decât pe faţa superioară a frunzei.

Figura 5.5. Modul de amplasare a eşantioanelor de hârtie sensibilă la apă pe frunzele puieţilor, la fiecare piaţă de probă în parte.

În ceea ce priveşte aparatul, s-a lucrat cu trei tipuri de grilaje montate la capătul

tubului de pulverizare aflate în dotarea aparatului şi anume: grilaj conic, grilaj deflector şi grilaj dublu deflector. Aparatul Stihl SR 420 este prevăzut cu un dozator cu şase trepte de debit, dar datorită numărului mare de observaţii rezultate s-a hotărât să se lucreze doar cu trei trepte de debit şi anume cu treapta întâi de debit căreia îi corespunde o cantitate de lichid pulverizat de 0,14 l/min; treapta a treia de debit căreia îi corespunde 1,33 l/min; şi treapta şase de debit cu 3,03 l/min, acestea fiind valorile medii ale cantităţilor de pulverizat, când poziţia tubului de pulverizare este 0

0 şi 30

0 faţă de orizontală în regim de acceleraţie maximă.

În timpul stropirilor s-a respectat un parametru foarte important în ceea ce priveşte cantitatea de lichid eliberată pe unitatea de suprafaţă, şi anume viteza de deplasare, aceasta fiind de 2,5 m/s. În urma stropirilor pe un rând au rezultat un număr de 612 date de observaţie, din care 288 date de observaţie pentru punerea în evidenţă a fenomenului de derivă.

După finalizarea stropirilor pe un rând s-a trecut la amplasarea pieţelor de probă în vederea efectuării stropirilor pe două rânduri învecinate. Astfel s-au amplasat pieţele de probă (12 la număr) în mod identic cu cele de la un rând, doar că, în cazul de faţă s-au ales doi puieţi de pe două rânduri alăturate pe care s-a fixat hârtia sensibilă la apă.(figura 5.6.)

Figura 5.6. Modul de amplasare a pieţelor de probă în cadrul stropirilor pe două rânduri


38

Şi în cazul stropirilor pe două rânduri s-au utilizat toate cele trei tipuri de grilaje dispuse la capătul tubului de pulverizare şi cele trei trepte de debit. În urma stropirilor pe două rânduri au rezultat un număr de 648 date de observaţie care urmează a fi prelucrate.

Ultimul set de stropiri a vizat analiza şi distribuţia picăturilor de apă, stropind simultan trei rânduri de puieţi învecinaţi (figura 5.7.), respectând toţi parametrii de la celelalte seturi de stropiri şi anume: trepte de debit utilizate, tipuri de grilaje amplasate la capătul tubului de pulverizare, modul de amplasare a eşantioanelor de hârtie sensibilă la apă, respectarea vitezei de deplasare dar şi turaţia de lucru a aparatului. În urma stropirilor pe trei rânduri au rezultat un număr de 972 date de observaţie.

De precizat faptul că la fiecare tip de stropire în parte, la fixarea şi manevrarea eşantioanelor de hârtie sensibilă la apă, s-a impus folosirea mânuşilor de polietilenă sau cauciuc pentru a evita colorarea şi contaminarea acestora. Foarte important este şi faptul că suportul colector, în cazul nostru frunzele puieţilor, trebuie să fie zvântat; eşantioanele de hârtie sensibilă la apă nu trebuie puse când plantele sunt încă umede de la roua dimineţii sau de la ploaie. Cardurile de hârtie sensibilă nu trebuie extrase atâta timp cât frunzele puieţilor sunt încă umede. Figura 5.7. Modul de amplasare a pieţelor de probă în cadrul stropirilor pe trei rânduri După ce s-a realizat fiecare stropire, s-a trecut la colectarea eşantioanelor de hârtie sensibilă la apă, la curăţarea acestora de resturi de frunze sau alte impurităţi şi la împachetarea acestora în pungi închise ermetic.

Analizând întregul experiment din câmpul pepinierei am obţinut un număr de 2232 date de observaţie mai precis carduri de hârtie sensibilă atinse de stropii de apă.

Pentru a pune în evidenţă fenomenul de ,,derivă” a picăturilor s-a analizat, în cadrul stropirilor pe un rând, distribuţia acestor picături ,,de derivă” în cazul în care cu aparatul se lucrează la treapta şase de debit, deoarece probabilitatea ca picăturile de apă sau substanţă toxică eliberate de aparat şi transportate de curentul de aer ,,în derivă” să fie maximă la această cantitate de lichid eliberată. Astfel, au fost amplasate pe două rânduri învecinate, dreapta respectiv stânga cu rândul de puieţi, ce urmează a fi stropit, carduri de hârtie sensibilă la apă pentru a observa şi analiza ulterior picăturile ce ajung ,,în derivă”. Pe cele patru rânduri pe care este analizat fenomenul ,,de derivă” cardurile de hârtie sensibilă la apă sunt fixate pe două nivele şi anume în partea superioară a puietului şi în partea mijlocie a acestuia.

În cadrul stropirilor pe un rând s-a determinat suprafaţa picăturilor pe cm2, numărul

de picături pe cm2 , procentul de acoperire, media aritmetică a numărului de picături pe cele

şase pieţe de probă şi numărul total de picături care au ajuns la vârful puietului, la mijlocul puietului şi la baza acestuia, atât pe partea superioară cât şi pe cea inferioară a frunzei.


39

Stropiri grilaj conic pe un rând treapta unu de debit

Tabelul 5.2

Piaţa de probă 1

Faţa superioară a frunzei Faţa inferioară a frunzei

Poziţia frunzei pe puiet Poziţia frunzei pe puiet Indicatori

Vârf Mijloc Bază Vârf Mijloc Bază

Suprafaţa picăturilor/cm² (mm²) 0.006 0.003 0.000 0.001 0.000 0.000

Numărul picăturilor/cm²(buc) 25 11 0 4 0 0

Procentul de acoperire (%) 0.64 0.30 0.00 0.10 0.00 0.00

Piaţa de probă 2




Piaţa de probă 3




Piaţa de probă 4




Piaţa de probă 5




Piaţa de probă 6




Media numărului de picături (buc) 38 10 7 24 3 2

Numărul total de picături 230 61 42 145 19 12

Figura 5.9. Distribuţia numărului mediu de picături pe cm² în cadrul

stropirilor pe un rând cu grilajul conic şi treapta unu de debit

0

10

20

30

40

50

Vârf Mijloc Bază

Nivelul de amplasare a cardurilor de hârtie hidrosensibilă pe puiet

Nu

măr

picăt

uri

Faţa superioară afrunzei

Faţa inferioară afrunzei


40

Pentru cuantificarea dependenţelor corelaţionale dintre distribuţia numărului mediu de picături pe cm

2 în dependenţă cu treapta de debit şi tipul de grilaj utilizat, s-a acceptat

ecuaţia de regresie liniară, de forma: y= a+bx; (5.1) în care:

y – reprezintă distribuţia numărului mediu de picături pe cm2;

x – poziţia frunzei pe puiet. Rezultatele concrete obţinute sunt consemnate în tabelul 5.11 la care s-a adăugat şi valoarea coeficientului de determinaţie R

2.

Ecuaţiile de regresie pentru repartiţia numărului de picături ce ajung pe faţa superioară şi inferioară a frunzelor utilizând diferite tipuri de grilaje şi trepte de debit

Tabelul 5.11

Din analiza valorilor coeficienţilor de determinaţie, prezentate în tabelul 5.11, în raport cu poziţia frunzei se pot face următoarele afirmaţii:

o Utilizând grilajul deflector şi treapta de debit şase se înregistrează valoarea maximă pe eşantioanele amplasate pe faţa superioară a frunzei. Acest lucru este datorat faptului că atunci când se utilizează grilajul deflector întregul nor de picături este direcţionat înspre rândul de puieţi stropiţi, obţinându-se valori pozitive pe toate nivelele (vârf, mijloc, bază). Tot aici se înregistrează valori semnificative şi la eşantioanele poziţionate pe faţa inferioară a frunzei.

o În privinţa utilizării grilajului conic la stropirile pe un rând, s-au obţinut valori relativ uniforme atât pe faţa superioară cât şi pe cea inferioară a frunzelor chiar şi la trepte de debit diferite.

o Valori scăzute s-au obţinut atunci când se utilizează grilajul deflector şi o treaptă de debit scăzută, mai ales pe partea inferioară a frunzelor.

În cadrul stropirilor pe un rând s-au desprins următoarele concluzii parţiale: După recomandările firmelor producătoare de astfel de utilaje sunt considerate valori pozitive acelea la care numărul de picături este de 70-80 picături/cm

2. Totodată se

consideră ca valori negative acelea la care numărul de picături este sub plafonul de 70 picături/cm

2.


41

1. Prima etapă folosind grilajul conic: � la toate treptele de debit utilizate s-au înregistrat valori medii ale numărului de

picături/cm2, descrescătoare de la eşantioanele situate în vârful puietului faţă de

cele de la baza puietului. � numărul total de picături înregistrate la vârful puietului sunt net superioare valorilor

înregistrate la baza puietului. � analizând numărul total de picături care au ajuns pe faţa superioară şi inferioară a

frunzelor situate în vârful puietului, acestea au fost mai numeroase pe faţa superioară la treapta unu şi şase de debit, iar la treapta trei de debit s-au înregistrat mai multe picături pe faţa inferioară a frunzelor din vârful puietului.

2. A doua etapă folosind grilajul deflector: � Un exemplu, apreciat de noi ca reprezentativ ar fi atunci când se utilizează treapta

trei de debit. În această situaţie cantitatea de lichid toxic distribuită pe întreaga înălţime a puietului este de peste 100 picături/cm

2.

3. A treia etapă folosind grilajul dublu-deflector � La utilizarea grilajului dublu-deflector s-au înregistrat valori foarte slabe deoarece

norul de picături este fracţionat stânga-dreapta şi nu ajunge pe rândul de puieţi. Acest tip de grilaj fiind recomandat stropirilor pe două rânduri simultan. Pentru a susţine afirmaţia făcută am comparat valorile medii obţinute în cadrul acestei stropiri cu cele recomandate de firmele Berthound, Hardi şi Lechler şi s-a constatat că numai atunci când se lucrează cu treapta şase de debit şi pe frunzele situate în vârful puietului s-au înregistrat valori pozitive care să se încadreze între limitele de 70-80 picături/cm

2.

În concluzie sunt prezentate sub formă tabelară acele eşantioane care sunt considerate pozitive din punct de vedere al numărului de picături pe cm

2, dar şi din punctul de

vedere al procentului de acoperire înregistrat. Numărul total de carduri înregistrate cu valori pozitive la stropirile pe un rând

Tabelul 5.12

În cadrul stropirilor pe două rânduri s-au determinat suprafaţa picăturilor pe cm2,

numărul de picături pe cm2 , procentul de acoperire; media aritmetică a numărului de picături

pe cele şase pieţe de probă şi numărul total de picături care au ajuns la vârful puietului, la mijlocul puietului şi la baza acestuia, atât pe partea superioară cât şi pe cea inferioară a frunzei pe diferite trepte de debit (1, 3, 6) şi utilizând grilajul conic, deflector şi dublu deflector.


42


43

Numărul mediu de picături pe cm² în cadrul stropirilor pe două rânduri

Figura 5.23. Distribuţia numărului mediu de picături pe cm²

în cadrul stropirilor pe două rânduri cu grilajul deflector şi

treapta șase de debit

0

20

40

6080

100

120

140

Vârf Mijloc Bază

Nivelul de amplasare a cardurilor de hârtie hidrosensibilă pe puieți

Număr

picăt

uri

Faţa superioară a

frunzei pe puiet nr. 1

Faţa inferioară a

frunzei pe puiet nr. 1

Faţa superioară a

frunzei pe puiet nr.2

Faţa inferioară a

frunzei pe puiet nr.2

Repartiţia numărului total de picături pe cm² din cele şase pieţe de probă în urma stropirilor pe două rânduri, folosind grilajul

deflector şi treapta şase de debit


44


2 în dependenţă cu treapta de debit şi tipul de grilaj utilizat, s-au determinat

ecuaţiile de regresie, a căror valori sunt consemnate în tabelul 5.40 la care s-a adăugat şi valoarea coeficientului de determinaţie R

2.

Ecuaţiile de regresie pentru repartiţia numărului de picături ce ajung pe faţa superioară şi inferioară a frunzelor utilizând diferite tipuri de grilaje şi trepte de debit

Tabelul 5.40

Nr. de

rânduri

stropite

Tip grilaj Treapta

de debit Poziţia frunzei Ecuaţia de regresie R²

Coeficient de

corelaţie, r

Faţa superioară a frunzei pe puiet nr. 1 y = -10,831x + 34,576 0,9981 0,999

Faţa inferioară a frunzei pe puiet nr. 1 y = 0,4337x + 4,6795 0,0096 0,098

Faţa superioară a frunzei pe puiet nr. 2 y = -20,898x + 60,19 0,7852 0,886 1

Faţa inferioară a frunzei pe puiet nr. 2 y = -1,802x + 10,835 0,3484 0,590





Faţa superioară a frunzei pe puiet nr. 1 y = 30,562x + 40,996 0,9081 0,953



Conic

6













Deflector

6


Faţa superioară a frunzei pe puiet nr. 1 y = 28,011x - 14,843 0,9358 0,967











2

Dublu -

deflector

6


Din analiza valorilor coeficienţilor de determinaţie în raport cu poziţia eşantioanelor de hârtie hidrosensibilă pe frunzele puieţilor se pot formula următoarele concluzii:

• În cadrul stropirilor pe două rânduri simultan au început să apară valori reduse ale coeficientului de determinaţie în special la eşantioanele poziţionate pe dosul frunzelor, la toate grilajele, dar în special atunci când se utilizează treptele unu şi trei de debit.

• În cazul grilajului conic aceste valori reduse apar şi atunci când se utilizează treapta şase de debit, atât pe puietul numărul unu cât şi pe cel de-al doilea, în funcţie de dirijarea tubului de pulverizare astfel încât distribuţia particulelor de substanţă toxică nu s-a realizat omogen pe toată


45

înălţimea puietului (pe cele trei nivele de amplasare a cardurilor de hârtie hidrosensibilă).

• Valori maximale s-au înregistrat atunci când se utilizează grilajul deflector şi o treaptă de debit maximă, chiar şi la eşantioanele de pe dosul

frunzelor.(o distribuţie pe verticală de ≈ 99%).

• Valori tot atât de semnificative s-au înregistrat şi atunci când se utilizează grilajul dublu-deflector şi treptele de debit trei şi şase, deoarece norul de picături este orientat stânga dreapta, astfel încât pătrunde ambele rânduri de puieţi la o singură trecere, realizând o distribuţie superioară pe verticală.

Analizând stropirile pe două rânduri alăturate au rezultat următoarele concluzii parţiale: 1. Prima etapă folosind grilajul conic:

� Numărul mediu de picături pe cele şase pieţe de probă au valori superioare pe frunzele situate în vârful puietului atât pe faţa superioară cât şi pe cea inferioară.

� La treapta de debit unu, valorile sunt slabe, în sensul că nu avem valori medii care să se încadreze în limitele recomandate. Afirmaţia poate fi fundamentată de faptul că: la treapta de debit unu cantitatea de lichid toxic eliberată este de 0,14 l/min şi stropind două rânduri simultan probabilitatea ca eşantioanele de hârtie hidrosensibilă şi implicit frunzele puieţilor să fie atinse de norul de picături este destul de scăzută neputându-se recepţiona un număr minim de 70 picături/cm

2.

� Valori pozitive se obţin în cazul utilizării treptei trei şi şase de debit pe aproape toate eşantioanele.

2. A doua etapă folosind grilajul deflector: � Când la capătul tubului de pulverizare este montat grilajul deflector, încep să apară

valori pozitive şi în partea de jos a puietului (la baza acestuia) mai ales la trepte ridicate de debit.

� În situaţia în care, cu aparatul se lucrează în treapta şase de debit, valorile pe ambele rânduri de puieţi, stropite la un parcurs sunt pozitive în pondere de 65 %.

3. A treia etapă folosind grilajul dublu-deflector � Utilizând grilajul dublu-deflector avem valori medii pozitive chiar şi atunci când se

lucrează cu aparatul în treapta unu de debit. În treapta şase de debit s-au înregistrat valori ceva mai scăzute pe frunzele din vârful puietului atât pe faţa inferioară cât şi pe cea superioară, iar în rest valori pozitive. Explicaţia ar fi următoarea: curentul de aer, produs de către aparat, fiind foarte puternic poate întoarce cu uşurinţă frunzele situate în vârful puietului. Astfel particulele depuse au valori medii cuprinse între 60 şi 63 picături/cm

2. Norul de picături străpunge aparatul foliaceu al puieţilor iar

particulele ajung să se depună până pe frunzele situate la baza puietului. � Referitor la numărul total de picături/cm

2 din cele şase pieţe de probă se constată că

el este în strânsă corelaţie cu treapta de debit utilizată. La treapta de debit unu avem valori ceva mai mici, iar la treptele trei şi şase acesta creşte progresiv. Sunt prezentate sub formă tabelară acele eşantioane care sunt considerate pozitive

din punct de vedere al numărului de picături pe cm2, dar şi din punctul de vedere al

procentului de acoperire înregistrat.

În cadrul stropirilor pe trei rânduri s-au determinat suprafaţa picăturilor pe cm2,

numărul de picături pe cm2 , procentul de acoperire; media aritmetică a numărului de picături

pe cele şase pieţe de probă şi numărul total de picături care au ajuns la vârful puietului, la mijlocul puietului şi la baza acestuia, atât pe partea superioară cât şi pe cea inferioară a frunzei pe diferite trepte de debit (1, 3, 6) şi utilizând grilajul conic, deflector şi dublu deflector.


46


47

Numărul mediu de picături pe cm² în cadrul stropirilor pe trei rânduri

Figura 5.35. Distribuţia numărului mediu de picături în cadrul

stropirilor pe trei rânduri cu grilajul dublu deflector şi treapta șase

de debit

0

20

40

60

80

100

120

Vârf Mijloc Bază

Nivelul de amplasare a cardurilor de hârtie hidrosensibilă pe puieți

Nu

măr

picăt

uri

Faţa superioară a frunzei

pe puiet nr. 1Faţa inferioară a frunzei

pe puiet nr. 1Faţa superioară a frunzei

pe puiet nr.2Faţa inferioară a frunzei

pe puiet nr.2Faţa superioară a frunzei

pe puiet nr.3Faţa inferioară a frunzei

pe puiet nr.3

Repartiţia numărului total de picături pe cm² din cele şase pieţe de probă în urma stropirilor pe trei rânduri, folosind grilajul dublu deflector şi treapta şase de debit

Tabelul 5.68

Poziţia frunzei pe puietul nr. 1

Poziţia frunzei pe puietul nr. 2

Poziţia frunzei pe puietul nr. 3 Poziţia

Vârf Mijloc Bază Vârf Mijloc Bază Vârf Mijloc Bază

Faţa superioară a frunzei

374 386 316 384 260 331 522 602 374

Faţa inferioară a frunzei

176 128 60 202 57 110 325 87 57


2 în dependenţă cu treapta de debit şi tipul de grilaj utilizat, s-au determinat

ecuaţiile de regresie, ale căror valori sunt consemnate în tabelul 5.69 la care s-a adăugat şi valoarea coeficientului de determinaţie R

2.


48

Ecuaţiile de regresie pentru repartiţia numărului de picături ce ajung pe faţă superioară şi inferioară a frunzelor utilizând diferite tipuri de grilaje şi trepte de debit

Nr. de

rânduri

stropite

Tip

grilaj

Treapta

de debit Poziţia frunzei Ecuaţia de regresie R²

Coeficient de

corelaţie, r






1







3







Conic

6







1







3







Deflector

6







1







3







3

Dublu

deflector

6



49

Din analiza valorilor coeficienţilor de determinaţie în raport cu poziţia eşantioanelor de hârtie hidrosensibilă pe frunzele puieţilor se pot face următoarele afirmaţii:

◊ Valorile maxime s-au înregistrat atunci când se utilizează treapta de debit şase, iar la capătul tubului de pulverizare este montat grilajul deflector, la cei trei puieţi şi chiar pe dosul frunzelor, aici întâlnindu-se valori ale coeficientului de determinaţie de peste 78 %.

◊ Se constată o scădere a distribuţiei pe verticală a numărului mediu de picături sedimentate pe cardurile de hârtie hidrosensibilă la toate treptele de debit şi când se lucrează cu toate grilajele din dotarea aparatului. Acest lucru poate fi explicat prin modul cum se manevrează tubul de pulverizare a aparatului încercând să se stropească toate cele trei rânduri la un parcurs, bineînţeles cu respectarea vitezei de lucru.

◊ Rezultate apreciate de noi ca fiind pozitive s-au înregistrat şi în cazul în care aparatul este dotat cu grilajul conic şi se utilizează treapta trei de debit. Aceasta înseamnă că şi atunci când se lucrează cu o treaptă de debit medie se poate obţine o distribuţie a numărului de picături uniformă pe cele trei nivele.

În urma analizei stropirilor pe trei rânduri s-au desprins următoarele concluzii: 1. Prima etapă folosind grilajul conic:

� Efectuând stropiri pe trei rânduri simultan, numărul mediu de picături/cm2

a scăzut la toate eşantioanele pe fiecare treaptă de debit în parte. � În ceea ce priveşte numărul total de picături/cm

2 pe cele şase pieţe de

probă s-a constatat la treptele trei şi şase o uşoară uniformitate a valorilor pe fiecare dintre cei trei puieţi alăturaţi.

2. A doua etapă folosind grilajul deflector: � Folosind treapta unu de debit valorile obţinute au fost relativ slabe,

neexistând eşantioane care să se încadreze în toleranţele admise. � La treapta şase de debit au existat eşantioane cu valori pozitive, la vârful

şi mijlocul puietului, ele fiind dispuse câte două la fiecare puiet în parte, atât pe faţa superioară cât şi pe cea inferioară.

� Numărul maxim de picături/cm2 din cele şase pieţe de probă a fost atins

atunci când se lucrează cu aparatul în treapta şase de debit. 3. A treia etapă folosind grilajul dublu-deflector

� La treapta unu de debit valorile medii ale numărului de picături au fost inferioare.

� La treapta trei de debit s-au înregistrat valori pozitive la eşantioanele amplasate la vârful puietului atât pe partea superioară cât şi pe cea inferioară.

� La treapta şase de debit valorile pozitive au coborât şi la eşantioanele aflate la mijlocul puietului.

� Legat de numărul total de picături/cm2 din cele şase pieţe de probă, el

creşte progresiv cu creşterea treptei de debit. Sunt prezentate sub formă tabelară acele eşantioane care sunt considerate pozitive

din punct de vedere al numărului de picături pe cm2, dar şi din punctul de vedere al

procentului de acoperire înregistrat.


50

Numărul total de carduri înregistrate cu valori pozitive la stropirile pe trei rânduri

În virtutea metodei de lucru pentru determinarea mărimii picăturilor, pe fiecare tip de stropire în parte, s-au făcut încercări şi experimentări în condiţii de laborator şi câmp astfel încât s-a conceput un algoritm de calcul pentru determinarea numărului de picături şi implicit a mărimii picăturilor pe baza analizei de imagine. Rezultatele cercetărilor noastre, legate de mărimea picăturilor, sunt ilustrate în tabelele 5.71, 5.72, 5.73, 5.74, 5.75, 5.76, 5.77, 5.78, 5.79. În raport cu mărimea picăturilor, în special a celor mici (0. 558-0.007 mm

2) s-a analizat în detaliu şi fenomenul de derivă. Pentru

punerea în evidenţă a acestui fenomen s-a amplasat lângă rândurile intrate în curs de combatere de-o parte şi de alta hârtie hidrosensibilă pe câte două rânduri suplimentare, respectiv dreapta şi stânga. Eşantioanele de hârtie hidrosensibilă au fost amplasate pe verticală în două locuri caracteristice puieţilor, la vârf şi la mijloc. Rezultatele observaţiilor şi prelucrărilor statistice sunt redate în tabelele şi graficele incluse în conţinutul acestui paragraf.


51


52


53

În urma analizei fenomenului de derivă se pot trage următoarele concluzii: - cele mai scăzute valori medii ale numărului de picături pe cm

2 sunt în cazul stropirilor

cu grilajul conic; - în cazul stropirilor cu grilaj deflector valori scăzute se obţin doar la eşantioanele din

partea superioară a puieţilor, iar în partea inferioară datorită concentrării jetului de picături doar pe rândul de puieţi, se obţin valori destul de mari pe cm

2 în partea inferioară datorită efectului

turbo produs de aparat ce antrenează picăturile mai mici în părţile inferioare ale puietului; - analizând şi stropirile când la capătul tubului de pulverizare se montează grilajul dublu

deflector situaţia se schimbă radical, aici întâlnindu-se cele mai mari valori medii atât în ceea ce priveşte numărul de picături pe cm

2 cât şi procentul de acoperire pe cm

2. (Boja F. 2009)


54

5.3. STUDIUL INDICILOR CALITATIVI DE LUCRU ÎN CONDIŢII DE PEPINIERĂ. Fiecare situaţie de analiză a rezultatelor cercetărilor s-a făcut pentru cazul echipării

aparatului cu o anumită categorie de grilaj şi treaptă de debit a acestuia. Pentru a mării precizia rezultatelor este indicat ca particulele de soluţie toxică

depuse spre baza puietului (suprafaţă apropiată de coletul puietului) să nu fie luate în considerare. Aceasta deoarece s-a constatat că pe hârtia hidrosensibilă amplasată în poziţia de jos a puietului sunt recepţionate şi particulele de apă din categoria celor vaporizate din sol. La nivelul considerat s-a constatat că şi valoarea punctului de rouă este relativ ridicată. Afirmaţia făcută este susţinută şi de valoarea punctului de rouă determinat la suprafaţa solului. În ceea ce priveşte mărimea picăturilor, la stropirile pe un rând, când la capătul tubului de pulverizare s-a montat grilajul conic s-au înregistrat valori care sunt analizate în funcţie de treptele de debit şi anume: în treapta întâi de debit, la partea superioară a puietului pe faţa frunzei (unde au fost prinse şi cardurile de hârtie hidrosensibilă) s-au înregistrat valori de 0,149mm

2. În partea de mijloc a puietului nu s-au înregistrat valori care să se încadreze în

limitele admise nici pe faţa superioară a frunzei nici pe cea inferioară. Spre deosebire de acesta, la baza coroanei puietului s-au înregistrat valori destul de mari cuprinse între 2,001 şi 3,032 mm

2. Aceste valori mari ale picăturilor se datorează faptului că aici au fost recepţionate

şi particule de apă din categoria celor vaporizate de sol care dau un aspect de ,,pată”. (figura 5.36)

Figura 5.36. Eşantion de hârtie hidrosensibilă amplasat în partea inferioară a puietului care a

recepţionat particule de apă vaporizate de sol (aspect de ,,pată”) O altă variantă este aceea la care la capătul tubului de pulverizare se montează grilajul deflector, care concentrează jetul de picături spre rândul de puieţi. Observaţiile şi comentariile noastre pentru această situaţie se referă la faptul că în partea superioară, la treapta întâi de debit nu au fost semnalate valori notabile în partea superioară a puietului, nici pe faţa superioară a frunzei nici pe cea inferioară. Pe eşantioanele amplasate în partea mijlocie a puietului s-au înregistrat valori apropiate şi anume: pe faţa superioară 1,126 mm

2

iar pe faţa inferioară 1,061 mm2. În partea inferioară a puietului au fost întâlnite pe suprafaţa

superioară a frunzei valori de 0,321 mm2 iar pe faţa inferioară valori de 0,921 mm

2.

În treapta de debit trei s-au evidenţiat următoarele valori: pe eşantioanele aflate în partea superioară a puietului, pe faţa frunzei, valori cuprinse între 0,010 - 0,195 mm

2, iar pe

faţa inferioară a frunzei 0,145 mm2. Pe eşantioanele din partea de mijloc a puietului interesant

că pe faţa superioară a frunzei nu s-au înregistrat valori notabile, ci numai pe faţa inferioară a frunzei de 0,032 – 3,520 mm

2. În partea inferioară a puietului pe faţa frunzei valorile sunt

cuprinse între 0,013 – 0,030 mm2, iar pe dosul frunzei 0,115 – 0,608 mm

2. În treapta 6 de

debit la partea superioară a puietului s-au obţinut valori de 0,114 mm2 pe faţa frunzei iar pe

dosul frunzei valori cuprinse între 0,103 – 0,392 mm2. În partea mijlocie a puietului valori de

0,126 mm2 pe eşantioanele aşezate pe suprafaţa superioară a frunzei, valori bune care se

încadrează în toleranţele admise şi 1,293 pe eşantioanele de pe dosul frunzelor, aici găsindu-se picături mai mari dar reduse numeric ceea ce determină un procent de acoperire ridicat. În partea inferioară a puietului valori de 0,057 - 0,386 mm

2 pe faţa superioară a

frunzei, iar pe suprafaţa inferioară a frunzei nu s-au înregistrat valori notabile. Eşantionul ce conţine acele picături de dimensiunea 0,057 mm

2 reprezintă un rezultat foarte bun chiar şi

dacă acesta este situat în partea inferioară a puietului având un procent de acoperire bun şi un număr de picături /cm

2 care se încadrează în limitele admise. (figura 5.37.)


55

Figura 5.37. Eşantion de hârtie hidrosensibilă după stropirea cu grilajul deflector utilizând

treapta şase de debit situat în partea inferioară a puietului (aproape de sol). În ipoteza când se lucrează cu grilajul deflector se recomandă pentru producţie

utilizarea treptelor de debit 1-3 pentru culturile mici (un an) şi trepte superioare la culturile mari cu stropire pe mai multe rânduri deodată.

Analizând şi situaţia când la capătul tubului de pulverizare este amplasat grilajul dublu deflector şi se stropeşte un singur rând am obţinut următoarele valori: la treapta întâi de debit singura valoare care este de luat în seamă s-a identificat la vârful puietului, pe dosul frunzei, având mărimea picăturilor de 0,062 mm

2. În treapta a treia de debit s-au înregistrat trei

valori şi anume: la suprafaţa puietului pe faţa frunzei valoarea de 0,501 mm2, pe dosul frunzei

1,197 mm2, iar în partea inferioară a puietului pe faţa frunzei valoarea de 0,191 mm

2.

Explicaţia de ce pe dosul frunzei se înregistrează valori mai mari este următoarea: curentul de aer împreună cu norul de picături balansează puternic frunzele din coroana puietului, o dată cu acestea şi eşantioanele de hârtie hidrosensibilă, stropindu-le mai puternic pe cele de la suprafaţă rezultând şi un procent de acoperire ridicat, dar un număr de picături mai redus (< 100/cm

2).

Prezenţa acestei situaţii conduce la unificarea picăturilor la impactul cu suprafaţa lovită ca atare rezultă un număr mic de picături şi un grad mare de acoperire.

În treapta şase de debit s-au înregistrat valori numai în partea superioară a puietului astfel pe faţa superioară a frunzei valori cuprinse între 0,024 şi 0,197 mm

2, iar pe suprafaţa

inferioară valori cuprinse între 0,118 şi 0,763 mm2.

În concluzie, folosirea grilajului dublu-deflector pentru stropirea unui singur rând este total neindicat, ipoteză susţinută şi de rezultatele slabe obţinute în urma cercetărilor efectuate.

După finalizarea stropirilor pe un rând folosind toate grilajele, s-a trecut la analiza celui de-al doilea set de stropiri care vizează analiza mărimii picăturilor, stropindu-se simultan două rânduri alăturate, grupate şi echidistante de puieţi. Având montat la capătul tubului de pulverizare grilajul conic s-au obţinut următoarele valori: la treapta de debit unu singurele valori notabile s-au înregistrat în partea superioară a puietului pe faţa frunzei înregistrându-se valori de 0,028 mm

2; la treapta de debit trei s-au înregistrat în partea superioară a puietului pe

faţa frunzei valori cuprinse între 0,025 – 1,621 mm2, iar pe dosul frunzelor valori cuprinse între

0,024 – 0,397 mm2. În partea mijlocie a puietului pe faţa frunzei valorile picăturilor au fost de

1,221 mm2, iar pe dosul frunzei valori cuprinse între 0,043 – 0,151 mm

2. În partea inferioară a

puietului s-au înregistrat valori numai pe faţa superioară a frunzei ele fiind cuprinse între 0,020 şi 1,238 mm

2. La treapta şase de debit s-au obţinut următoarele valori: în partea superioară a

puietului pe faţa frunzei valorile sunt cuprinse între 0,083 şi 0,641 mm2, iar pe dosul frunzei

între 0,047 şi 0,327 mm2. În partea mijlocie a puietului valorile se încadrează între 0,035 –

1,741 mm2 pe faţa superioară a frunzei, iar pe dosul frunzelor nu s-au înregistrat valori

notabile. Tot aici este întâlnit şi un eşantion ce are mărimea picăturilor 0,082 mm

2, un număr

de picături /cm2

de 178 buc. şi un procent ce depăşeşte uşor limita admisă. Lucru relevant deoarece se poate considera că limita în ceea ce priveşte mărimea picăturilor pentru a fi încadrate în toleranţele admise, valoarea de 0,082 mm

2. Cu precizarea de a nu mai exista şi

alte picături de dimensiuni mai mari care să influenţeze procentul de acoperire.


56

În partea inferioară a puietului, pe faţa superioară a frunzei, valorile picăturilor sunt cuprinse între 0,024 – 0,443 mm

2, iar pe partea dorsală a frunzei s-au înregistrat valori de

0,014 mm2.

Aceste picături de dimensiuni mici sunt datorate efectului turbo produs de aparat care transportă aceste picături de mici dimensiuni, ele fiind depuse chiar la nivelul inferior al puietului. (foarte aproape de nivelul solului).

Următorul aspect studiat este atunci când la capătul tubului de pulverizare se montează grilajul deflector şi se stropesc simultan două rânduri de puieţi. Astfel în ceea ce priveşte mărimea picăturilor s-au obţinut următoarele valori: Folosind treapta de debit unu singurele valori au fost identificate în partea superioară a puietului pe faţa frunzei de 0,017-0,036 mm

2. La treapta de debit trei, s-au întâlnit următoarele valori la suprafaţa superioară a

puietului de 0,082-0,232 mm2 pe faţa frunzei, iar pe dos 0,019-0,045 mm

2. În partea mijlocie a

puietului, pe faţa frunzei au fost identificate valori cuprinse între 0,014-0,190 mm2. În partea

inferioară s-au înregistrat valori de 0,009-0,031 mm2 pe faţa frunzei. Această valoare de 0,009

mm2 reprezintă dimensiunea cea mai mică a picăturilor de pe eşantionul aflat în partea

inferioară a puietului dar care se încadrează în limitele admise atât din punct de vedere al numărului de picături pe cm

2 cât şi al procentului de acoperire. Tot în partea inferioară a

puietului dar pe dosul frunzei valorile au fost de 0,027 ,mm2. La treapta de debit 6, în partea

superioară a puietului, pe faţa frunzei, valorile au fost cuprinse între 0,034-0,438 mm2, iar pe

dosul frunzei valorile au fost de 0,014-0,459 mm2. În acest interval s-a obţinut un eşantion ce

are mărimea picăturilor de 0,038 mm2 ce reprezintă un rezultat foarte bun al stropirii chiar pe

dosul frunzei având un număr de picături /cm2 de 207, şi un procent de 13,07%.

În partea mijlocie a puietului pe faţa frunzei valorile au fost cuprinse între 0,024-2,049 mm

2; ce reprezintă rezultate foarte bune ale stropirii la eşantioanele care au valoarea

de 0,024 mm2 şi mai puţin bune în cazul în care avem valori de 2,049 mm

2 deoarece pe

jumătate din eşantion este prezent fenomenul de spălare, aici înregistrându-se puţine picături, dar cu procent de acoperire mare. Acest fenomen de spălare a fost prezent şi la alte eşantioane în special la cele situate în partea superioară a puietului.(figura 5.38.)

Figura 5.38. Eşantion de hârtie sensibilă la apă afectat de ,,fenomenul de spălare”

Cauza producerii lui este următoarea: picăturile sunt fracţionate de grilajul montat la capătul tubului de pulverizare dar curentul de aer şi viteza foarte mare a acestora fac ca unele dintre ele să fie unite la scurt timp după ieşirea din tubul de pulverizare şi foarte repede să se depună pe frunzele puieţilor şi implicit pe cardurile de hârtie sensibilă la apă. Acest fenomen este total neindicat să se producă în masa de puieţi deoarece atrage după sine o sumedenie de dezavantaje majore în ceea ce priveşte scopul acţiunii de combatere a dăunătorilor cum ar fi:

• concentrarea cantităţii de lichid toxic administrată pe unitatea de suprafaţă;

• frunzele asupra cărora se manifestă acest fenomen nu mai pot respira datorită cantităţii mari de substanţă fitosanitară;

• se acumulează în sol şi pe plante cantităţi însemnate de substanţe toxice;

• tratamentul nu îşi atinge scopul decât în cazul eşantioanelor amplasate spre vârful puietului, restul rămân nestropite;

• fenomenul este mai vizibil în cazul utilizării treptei şase de debit;


57

Fenomenul poate fi evitat prin : o reglarea corespunzătoare a treptei de debit în funcţie de tipul şi mărimea culturii; o mărirea lăţimii de lucru; o mărimea vitezei de lucru; o manevrarea corespunzătoarea a tubului de pulverizare astfel încât acesta să fie

dispus între 00-30

0 faţă de orizontală, respectiv la o distanţă de 0,5 metri faţă de

rândul de puieţi; o folosirea motorului la turaţie maximă; o alegerea unei tehnici de stropit corespunzătoare.

Tot în partea mijlocie a puietului, dar pe dosul frunzei valorile au fost de 0,058-0,213 mm

2. La eşantionul ce are valoarea de 0,213 mm

2 s-au înregistrat un număr de picături de

196 pe cm2 dar un procent de acoperire de 22,73 % ceea ce depăşeşte valoarea admisă.

În partea inferioară a puietului pe faţa superioară a frunzei valorile sunt cuprinse între 0,017-0,366 mm

2 iar pe dosul frunzelor valori cuprinse între 0,021-0,073 mm

2.

Ultimul set de stropiri pe două rânduri alăturate a constat în amplasarea la capătul tubului de pulverizare a grilajului dublu-deflector cu ajutorul căruia s-au obţinut următoarele valori: la treapta întâi de debit, partea superioară a puietului, pe faţa frunzei s-au înregistrat valori de 0,956 mm

2, iar pe dosul frunzei 0,463 mm

2. În partea de mijloc a puietului nu s-au

înregistrat valori numai pe dosul frunzei de 0,017 mm2. În partea inferioară a puietului valorile

au fost de 0,108 mm2 pe faţa frunzei şi 0,251 mm

2 pe dosul frunzei.

În treapta de debit trei în partea superioară a puietului valorile au fost cuprinse între 0,016-2,201 mm

2 pe faţa frunzei iar pe dosul frunzei sunt cuprinse între 0,039-3,201 mm

2. În

partea de mijloc a puietului s-au înregistrat valori doar pe faţa frunzei de 0,023-0,691 mm2. În

partea inferioară pe faţa frunzei valori de 0,008-0,016 mm2, iar pe dosul frunzei 0,205 mm

2.

Folosind treapta şase de debit s-au obţinut următoarele valori: în partea superioară a puietului, pe faţa frunzei 0,103-0,128 mm

2, iar pe dosul frunzei valori cuprinse între 0,020-

0,328 mm2. În partea de mijloc a puietului pe faţa frunzei 0,024-0,114 mm

2, iar pe dos 0,122-

0,176 mm2. În partea inferioară valori de 0,019-0,045 mm

2 pe faţa frunzei şi de 0,055-0,621

mm2 pe dosul frunzelor.

După finalizarea stropirilor pe două rânduri, s-a trecut la analiza mărimii picăturilor în cazul stropirii pe trei rânduri alăturate, grupate şi echidistante.

În primul rând s-a studiat acest aspect când la capătul tubului de pulverizare a fost amplasat grilajul conic şi s-au obţinut următoarele valori: la treapta de debit unu singurele valori au fost înregistrate la partea superioară a puietului pe dosul frunzelor ce erau cuprinse între 0,615-3,430 mm

2. Folosind treapta de debit trei la partea superioară a puietului mărimile

picăturilor au fost cuprinse între 0,023-1,001 pe faţa frunzei iar pe dosul frunzelor nu au fost semnalate valori care să se încadreze în limitele admise. În partea mijlocie a puietului pe faţa frunzei s-au întâlnit valori cuprinse între 0,020 şi 0,164 mm

2 iar pe dosul frunzei 0,058-0,959

mm2. La nivelul inferior al puietului au fost valori semnificative numai pe faţa superioară a

frunzei, cuprinse între 0,016-0,044 mm2.

La treapta de debit 6 în partea superioară a puietului, pe faţa frunzei valorile picăturilor au fost de 0,041-1,239 mm

2 iar pe dosul frunzei de 0,108-1,072 mm

2. În partea de

mijloc a puietului 0,020-0,977 mm2 pe faţa frunzei şi pe dos 0,049-0,069 mm

2. În partea

inferioară a puietului valorile erau încadrate între 0,027-0,272 mm2 pe faţa frunzei şi 0,834

mm2 pe dosul frunzei.

Utilizând grilajul deflector am obţinut următoarele valori: în treapta unu de debit singurele valori au fost înregistrate în partea mijlocie a puietului pe faţa frunzei de 0,601 mm

2

şi pe dosul frunzei 0,171 mm2. În treapta trei de debit avem la suprafaţa superioară valori între

0,020-0,069 mm2 pe faţa frunzei iar pe dosul frunzelor 0,017-0,069 mm

2. La această treaptă

de debit şi la acest nivel de amplasare a cardurilor de hârtie sensibilă la apă se constată valori apropiate atât pe faţa frunzei cât şi pe dos.


58

5.4. RECOMANDĂRI PRIVIND POSIBILITĂŢIŢILE DE REDUCERE A NORMELOR DE LICHID TOXIC ÎN BAZA REZULTATELOR DIN CERCETĂRILE PROPRII. 5.4.1. Reglarea debitului Debitul ce corespunde normei de stropit se calculează cu ajutorul relaţiei:

Qs =

10000·60

···1000 llvBN

, (l/min) (5.3)

în care: N – norma de stropit, (300) l/ha; Bl – lăţimea de lucru a maşinii, m; vl – viteza de lucru a maşinii, m/s sau km/h. Pentru stropirile pe un rând s-a determinat debitul el fiind de 0,500 l/min. Având în vedere faptul că la un parcurs se stropeşte un singur rând lăţimea de lucru este de 0,75 metri.

La un rând avem: min/500.0600000

5.275.03001000lQs =

×××= ;

În cazul în care, la un parcurs se stropesc două rânduri simultan debitul este de 1,875 l/min, la o lăţime de lucru de 1,5 metri.

La două rânduri avem: min/875.1

600000

5.25.13001000lQs =

×××=

;

La trei rânduri valoarea debitului este de 2,815 l/min iar lăţimea de lucru este de 2,25metri.

La trei rânduri avem: min/815.2600000

5.225.23001000lQs =

×××= ;

5.4.2. Gradul de uniformitate a tratamentului la stropire

În urma analizei gradului de uniformitate, la cele 1944 de situaţii care au rezultat în urma stropirilor pe un rând, două rânduri şi trei rânduri, utilizând treapta unu, trei şi şase de debit şi folosind toate grilajele aflate în dotarea aparatului, au fost centralizate în tabelele 5.87, 5.88, şi 5.89 acele valori ale gradului de uniformitate care se consideră corespunzătoare, ele fiind ≥ 70%. Valorile considerate corespunzătoare în cadrul stropirilor pe un rând Tabelul 5.87

Tip Grilaj Grilaj conic Grilaj deflector Grilaj dublu-deflector

Treapta de debit T1 T3 T6 T1 T3 T6 T1 T3 T6

Numărul de carduri de hârtie

hidrosensibilă 2 7 6 7 7 16 6 9 7

Valorile considerate corespunzătoare în cadrul stropirilor pe două rânduri Tabelul 5.88


Treapta de debit T1 T3 T6 T1 T3 T6 T1 T3 T6


hidrosensibilă 11 20 20 6 16 22 5 13 18


59

Valorile considerate corespunzătoare în cadrul stropirilor pe trei rânduri Tabelul 5.89


Treapta de debit

T1 T3 T6 T1 T3 T6 T1 T3 T6


hidrosensibilă 11 23 35 25 23 40 14 30 38

După cum se observă din cercetările noastre cu grad superior de uniformitate respectiv >70% se înregistrează în situaţiile în care s-a folosit aparatul echipat cu grilajul deflector în treapta de debit şase. Sunt de evitat situaţiile în care Gus < 70% respectiv cele în care se stropeşte un singur rând şi utilizând trepte de debit inferioare. Situaţiile cu grad de uniformitate sub nivelul arătat se va recurge doar în cazuri extreme respectiv când trebuie făcute tratamente urgente cu o revenire ulterioară. Situaţia este greu de realizat, practic imposibil, de aceea în opinia noastră recomandăm ca, criteriul de bază pentru alegerea soluţiilor optime de combatere să fie cel legat de gradul de uniformitate a picăturilor. Pentru fiecare situaţie, referitoare la indicii calitativi de lucru, recomandăm ca să fie luate în considerare şi valorile apropiate de cele ale limitei inferioare. Această concluzie conduce la utilizarea unor cantităţi mai scăzute de material toxic pe unitatea de suprafaţă. Recomandarea făcută este perfect valabilă mai ales în situaţiile când lucrările de combatere se repetă din diferite motive. Din cercetările noastre a rezultat faptul că distribuţia numărului maxim de picături pe cele trei nivele de amplasare a cardurilor de hârtie hidrosensibilă, atât pe faţa superioară cât şi pe cea inferioară a frunzelor, se înregistrează atunci când se foloseşte treapta şase de debit şi grilajul deflector, în toate cele trei situaţii adică se stropeşte un singur rând, două sau trei rânduri simultan. 5.5. EFICACITATEA TRATAMENTULUI ASUPRA CALITĂŢII PUIEŢILOR Pentru stabilirea eficacităţii tratamentului s-au ales 18, puieţi amplasaţi câte trei pe rând în şase pieţe de probă, cu o distanţă între pieţe de cinci metri. Dată fiind infestarea destul de puternică cu făinare (Microsphaera abbreviata) s-a considerat că, din acest punct de vedere, suprafeţele respective sunt corespunzătoare pentru efectuarea de experimentări. Evaluarea eficacităţii în experienţele amplasate pentru combaterea făinării s-a făcut utilizând formula lui Abbot:

(5.5) (5.6) (5.7)

În care: E – eficacitatea; Z – raportul dintre gradul de atac în variantele tratate şi martor; GAvariantă – gradul de atac în variantele tratate; GAmartor – gradul de atac în martor; F – frecvenţa atacului; I – intensitatea atacului, cu valori de la 1-5.

( )

;100

;100

;100%

var

IFGA

GA

GAZ

ZE

martor

iantă

×=

×=

−=


60

Eficacitatea fungicidului Topas 100 EC Tabelul 5.90

Frunze infestate (Microsphaera abbreviata) Nr.

Crt. Fungicid

Ocolul Silvic

Concentraţia %

Doza de aplicare

l/ha F I GA Z E

1. Topas 100 EC Iuliu

Moldovan 0,05 300 11,8 2,0 0,24 7,1 92,9

2. Media/Martor - - 67,5 5,0 3,38 - -

Fungicidul Topas 100 EC s-a comportat foarte bine în experimentul făcut, realizând o eficacitate de 92,9%, în combaterea făinării la cvercinee, produsă de miceliul Microsphaera abbreviata (f.c. Oidium alphitoides). 5.6. CRITERII DE AVERTIZARE ŞI MĂSURI DE COMBATERE Făinarea stejarului produsă de ciperca Microsphaera abbreviata, este una din bolile larg răspândite în ţara noastră. Pagubele deosebit de însemnate pe care le cauzează an de an in pepiniere, plantaţii, ca şi în arboretele mature, mai ales când se asociază cu alţi agenţi vătămători, impun aplicarea pe scară largă a unor măsuri corespunzătoare de protecţie. Substanţele noi utilizate în comaterea făinării s-au experimentat în culturi tinere de stejar (pepiniere), eficacitatea tratamentelor se apreciază în comparaţie cu suprafeţele martor. În acest scop s-au inventariat periodic puieţii din parcelele experimentale, notându-se frecvenţa şi intensitatea atacului şi alte particularităţi în dezvoltarea parazitului. Făinarea stejarului este o boală produsă de ciuperca Microsphaera abbreviata, care în dezvoltarea sa prezintă două stadii: conidial (oidii – Oidium quercinum) şi perfect (cleistotecii cu asce şi ascospori). Pentru practică, prezintă importanţă mai mare stadiul conidial, deoarece sub această formă ciuperca provoacă vătămări diferitelor specii de quercinee. (Marcu O. 2005) Ciclul evolutiv al acestui parazit începe primăvara, o dată cu desfacerea cleistoteciilor care punând în libertate ascosporii, produc infecţii pe frunzele nou apărute. Infecţia produsă primăvara din ascospori, poartă denumirea de infecţie primară. Cercetările au arătat că desfacerea cleistoteciilor este determinată în mare măsură de ploile de primăvară, iar infecţia primară de o temperatură medie zilnică a aerului de cel puţin 16

0 C şi o umiditate relativă a aerului de peste 65 %.

Infecţiile se localizează mai mult în jurul nervurilor, unde cuticula frunzei este mai subţire, iar fluxul de apă este mai mare. Ele se produc în tot cursul sezonului de vegetaţie pe creşterile noi, iar gradul de atac depinde de vârsta frunzelor şi de receptivitatea la boală a plantei gazdă. Infecţia pe această cale se produce mai de timpuriu decât din ascospori, la un interval de 10-12 zile din momentul înfrunzirii de obicei pe ambele feţe ale frunzelor, în toată coroana puieţilor, în timp ce la infecţia produsă din ascospori, petele apar mai frecvente pe partea inferioară a frunzelor la baza exemplarelor, cât mai aproape de sursa de infecţie (frunzele cu cleistotecii căzute pe sol). Către sfârşitul verii (august şi începutul lui septembrie), pe petele de făinare de pe frunzele lujerilor ultimei creşteri se formează cleistoteciile (forma perfectă a ciupercii) la început de culoare alb-gălbui apoi portocalii, iar mai târziu brun-negricioase. Formarea cleistoteciilor este favorizată de secetă îndelungată şi temperaturi mai mari de 20

0 C. Cea mai

mare cantitate de cleistotecii se formează pe partea inferioară a frunzelor, fiind concentrate în deosebi în zona marginilor şi vârful limbului; nu s-a constatat formarea cleistoteciilor pe lujeri. Densitatea cleistoteciilor mature, stabilită în faza căderii frunzelor, poate constitui un element orientativ de prognozare a atacului de făinare în anul următor. Făinarea stejarului produce însemnate vătămări mai ales în primii ani de dezvoltare, debilitând într-o apreciabilă măsură exemplarele atacate.


61

O mare parte din lujerii atacaţi de făinare nu se mai lignifică şi sunt puternic vătămaţi de îngheţurile timpurii sau de gerurile din timpul iernii.

În urma atacului de făinare se înregistrează însemnate pierderi fie direct, prin diminuarea creşterilor anuale, fie indirect, prin tulburări fiziologice accentuate ce au loc în frunze. În vederea prevenirii atacurilor de făinare şi a reducerii numărului de tratamente pe aceleaşi suprafeţe, este necesară stabilirea momentelor optime de aplicare a acestor tratamente şi măsura în care ele sunt necesare sau nu. Tratamentele au un efect maxim când sunt aplicate înainte ca ciuperca să înceapă sporulaţia (formarea conidiilor). Combaterile ulterioare (când ciuperca a produs spori în masă, dând un aspect făinos frunzelor,) pot reduce numai în parte sursa de infecţie şi nu exclud posibilitatea ivirii altor atacuri pe frunzele noi de pe lujerii târzii. Stabilirea momentului optim de aplicare a tratamentelor este în strânsă legătură atât cu elementele climatice limitative care fac posibilă producerea infecţiei, cât şi cu gradul de maturizare a frunzelor. 5.7. OBSERVAŢII ASUPRA CERCETĂRILOR DE LABORATOR ŞI CÂMP. În ceea ce priveşte încercările efectuate în laborator trebuie precizat faptul că aici s-a utilizat grilajul conic, restul tipurilor de grilaj nu s-au putut încerca decât în condiţii de câmp. În urma efectuării încercărilor de laborator s-au putut desprinde o serie de particularităţi legate de distanţa optimă de stropit. Aceasta s-a putut aprecia prin gradul de reuşită maxim şi alţi parametri de calitate cum sunt: treapta de debit optimă, numărul de picături recepţionate pe panoul de lucru şi numărul de picături căzute pe suprafaţa solului. Distanţa optimă de stropit recomandată de literatura de specialitate şi firmele producătoare de utilaje este de maxim patru metri. S-a constatat că la această distanţă sunt asigurate în condiţii normale gradul de acoperire şi numărul de picături pe cm

2.

Este de susţinut totuşi că în cadrul cercetărilor de laborator s-a constatat că procentul de acoperire întruneşte condiţii favorabile atunci când distanţa amintită anterior este de doi metri, cu menţiunea ca treapta de debit utilizată să fie cea notată cu cifra şase. Tot în condiţii de laborator s-a observat că, o dată cu creşterea debitului creşte şi numărul de picături pe cm

2 care sunt sedimentate, la suprafaţa solului. Acest lucru poate fi

considerat ca un aspect pozitiv mai ales în situaţiile când la un parcurs se stropesc mai multe rânduri de puieţi deodată. Analizând întregul experiment efectuat în laborator, în ansamblul tuturor parametrilor care influenţează calitatea stropirilor, am putea să desprindem unele concluzii cu deosebită valoare practică şi ştiinţifică utile pentru activităţile productive. Între acestea cu deosebită importanţă se înscriu:

- la culturile cu rândurile de puieţi grupate în benzi trebuie ca la un parcurs numărul maxim de rânduri stropite să fie de cel mult trei. În ipoteza că se stropesc mai multe rânduri (patru sau cinci), apare riscul ca norul de picături să nu mai pătrundă în masa foliară a puieţilor şi tratamentul să nu-şi atingă scopul;

- pentru punerea în evidenţă a modului de sedimentare a particulelor de substanţă toxică, trebuie amplasate carduri de hârtie hidrosensibilă pe trei nivele şi anume la vârful puietului, la mijlocul acestora şi la baza lor;

- în privinţa dozatorului, sunt suficiente utilizarea a trei trepte de debit respectiv treapta unu, trei şi şase rezultatele fiind sugestive. În funcţie de particularităţile speciilor cultivate şi de vârsta culturilor se pot alege şi trepte de debit intermediare;

- se consideră necesar încercarea tuturor grilajelor aflate în dotarea aparatului respectiv grilajul conic, grilajul deflector şi grilajul dublu-deflector;

- un parametru foarte important este respectarea vitezei de deplasare care trebuie să fie în jurul valorii de 2,5 m/s.


62

CAPITOLUL VI CONCLUZII, RECOMANDĂRI PENTRU PRODUCŢIE ŞI CONTRIBUŢII PERSONALE

6.1. Concluzii generale

În baza încercărilor făcute în condiţii de laborator şi de câmp cu aparatele de combatere din grupa celor purtate de om se desprind următoarele concluzii importante:

1. Domeniul de utilizare al aparatului Stihl SR 420 este mult mai extins decât cel semnalat în literatura de specialitate.

2. Aprofundările făcute în condiţii de laborator confirmă faptul că utilizarea aparatului devine rentabilă la distanţa maximă de patru metri, în premiza reducerii cantităţii de substanţă toxică distribuită.

3. Tot în condiţii de laborator s-a constatat că o dată cu creşterea debitului, creşte numărul de picături proiectate pe panoul de recepţie, dar şi cel al picăturilor căzute la suprafaţa solului.

4. În urma analizărilor rezultatelor privind numărul total de picături şi suprafaţa totală ocupată de acestea, redate tabelar şi grafic, s-a desprins ca: suprafaţa totală a picăturilor recepţionate pe panoul de probă este direct proporţională cu mărimea picăturilor şi variază în funcţie de debit şi distanţă.

5. În ipoteza echipării aparatului cu grilajul deflector, treapta şase de debit, cu stropirea a trei rânduri de puieţi la un parcurs, se obţin rezultate apreciabile sub aspectul numărului de picături, a procentului de acoperire şi bineînţeles asupra capacităţii de lucru a aparatului..

6. Rezultate tot atât de pozitive se obţin atunci când se utilizează trepte reduse de debit, dar folosind grilajul deflector şi concentrând stropirea pe un singur rând. Acest tip de tratament se pretează pentru culturile mici de un an de diverse specii lemnoase.

7. Rezultate considerabile se obţin şi în ipoteza utilizării grilajului dublu-deflector şi o treaptă de debit medie, stropind simultan două rânduri alăturate. În această ipoteză se remarcă în special reducerea normei de lichid toxic pe unitatea de suprafaţă.

8. La stropirile pe un singur rând este contraindicată folosirea grilajului dublu deflector deoarece gradul de reuşită este scăzut.

9. La utilizarea grilajului deflector cu stropire pe un singur rând rezultatele obţinute ne conving că numărul de picături recepţionat pe unitatea de suprafaţă este în limitele recomandate de uzinele constructoare şi literatura de specialitate. O astfel de situaţie este desigur recomandată pentru folosirea în practică a utilizatorilor aparatului.

10. În ipoteza stropirilor pe un rând, cu grilaj conic în toate treptele de debit s-au obţinut valori medii ale numărului de picături descrescătoare de la eşantioanele situate în vârful puietului faţă de cele de la bază.

11. Analizând numărul total de picături ce au ajuns pe faţa superioară şi inferioară a frunzelor situate în vârful puietului, în cadrul stropirilor pe un rând, acestea au fost mai numeroase pe faţa superioară la treapta unu şi şase de debit pe când la treapta trei de debit numărul de picături este mai pronunţat pe faţa inferioară.

12. Spre deosebire de situaţia redată, la utilizarea grilajului conic, cu stropire pe două rânduri simultane se remarcă că numărul mediu de picături pe cele şase pieţe de probă au valori superioare pe frunzele situate în vârful puietului atât pe faţa superioară, cât şi pe cea inferioară.

13. Tot în cadrul stropirilor pe două rânduri, atunci când se utilizează grilajul dublu-deflector avem valori medii pozitive chiar şi atunci când se lucrează cu aparatul în treapta unu de debit.


63

14. Analizând situaţia din punctul de vedere al numărului de picături ce ajung pe cm2 s-

au obţinut rezultate maximale atunci când se utilizează grilajul conic, se stropesc două rânduri simultan şi se utilizează treapta şase de debit.

15. Spre deosebire, analizând situaţia din punct de vedere al procentului de acoperire, valorile maxime s-au obţinut atunci când se stropesc trei rânduri, se utilizează grilajul deflector şi dozatorul este poziţionat în treapta şase de debit.

16. Din analiza rezultatelor stropirilor pe trei rânduri, simultan, se constată că numărul mediu de picături pe cm

2 scade la toate eşantioanele indiferent de treapta de debit

utilizată. 17. Atunci când se utilizează un pesticid omologat, obiectivul vizat este aplicarea unei

doze corespunzătoare pe o ţintă bine determinată. Această operaţie trebuie să reducă la maximum pierderile datorate derivei sau utilizării necorespunzătoare a maşinilor pentru tratamente fitosanitare. Pesticidele dau rezultate numai dacă se aplică cu precizie, în condiţii de securitate.

18. Referitor la mărimea picăturilor care intră în fenomenul de ,,derivă” se constată o situaţie oscilatorie în funcţie tipul de grilaj ce echipează aparatul. Astfel în situaţia grilajului conic se remarcă valori cuprinse în intervalul 0,007-0,558 mm², la grilajul deflector valori de 0,007-0,384 mm², pe când la grilajul dublu deflector valori de 0,021-9,047mm².

19. Riscul producerii mai pronunţate a fenomenului de ,,derivă” apare atunci când se foloseşte grilajul dublu-deflector şi o treaptă superioară de debit. Acest lucru poate fi controlat într-o oarecare măsură dacă se lucrează cu aparatul într-o treaptă inferioară de debit.

20. În cazul în care un eşantion rezultat în urma stropirii se încadrează în limitele admise din punct de vedere al numărului de picături şi este necorespunzător din punct de vedere al procentului de acoperire, înseamnă că o parte din picături sunt de un diametru prea mare, ceea ce determină creşterea procentului de acoperire.

21. La o comparaţie a eşantioanelor poziţionate la vârful şi la baza puietului se observă că mărimea picăturilor diferă: cu cât ne apropiem de suprafaţa solului dimensiunile picăturilor sunt descrescătoare ca suprafaţă.

22. Picăturile de mici dimensiuni sunt turbionate de curentul de aer şi depuse mai pronunţat pe faţa inferioară a frunzei şi la baza puietului.

23. Modul de repartizare dimensională a picăturilor demonstrează faptul că ponderea picăturilor cu cea mai mare frecvenţă se înregistrează în primul interval. La următoarele intervale, ponderea picăturilor scade în mod vizibil.

24. Limita minimă în ceea ce priveşte mărimea picăturilor pentru ca eşantioanele să se încadreze în limitele admise, respectiv 70-80 picături pe cm

2 şi 5-20 % procentul de

acoperire, este de 0,0200 mm2. Dacă creşte numărul de picături peste 100 pe cm

2

mărimea lor poate să scadă până la 0,009 mm2, şi să se încadreze în limitele

admise. 25. În cazul stropirilor pe trei rânduri simultan se constată că la treapta de debit şase

scade numărul de picături ce ajung pe hârtia hidrosensibilă, astfel încât nu se mai încadrează în toleranţele admise, dar sunt eşantioane la care procentul de acoperire este mare.

26. Perioada optimă de tratament este condiţionată de cultură, stadiul de dezvoltare a bolilor şi dăunătorilor şi intensitatea atacului. Perioada de efectuare a tratamentului va fi determinată de condiţiile climatice, care influenţează pierderile fizice de produs sau cele datorate evaporării. Temperatura, umiditatea relativă, direcţia şi viteza vântului, ca şi posibilitatea căderii precipitaţiilor pot condiţiona eficacitatea tratamentului.


64

27. Eficacitatea tratamentului este în mare măsură influenţată de condiţiile meteorologice locale. Între acestea se pot enumera: viteza vântului, direcţia lui, temperatura, umiditatea şi frecvenţa precipitaţiilor. Toate acestea influenţează în ansamblu modul de depunere a picăturilor pe anumite părţi anatomice ale puieţilor. Dacă momentul tratamentului este bine ales, numărul acestor intervenţii poate fi redus. Aspect ce se reflectă în economisirea de material toxic şi cheltuielile necesare pentru aplicarea lucrărilor fitosanitare.

28. Muncitorii ce lucrează cu aparate pentru tratamente fitosanitare trebuie să urmeze un program de instruire înainte de începerea lucrărilor. Instruirea şi verificarea trebuie făcută de către cadrele tehnice cu pregătire superioară din domeniu, eventual de către persoanele specializate din instituţiile abilitate la nivel administrativ.

29. Este prima lucrare mai laborioasă în domeniu care ia în seamă calitatea lucrărilor efectuate cu luarea în considerare a numărului de picături depuse pe verticală la diferite nivele, precum şi în interiorul coroanei puieţilor.

6.2. Recomandări pentru producţie

Din cele expuse în cuprinsul lucrării se poate susţine că utilitatea lucrării constă în principal, în caracterul ştiinţific al rezultatelor bazate pe experimentări proprii în care se pun în evidenţă particularităţile constructiv-funcţionale ale aparaturii utilizate precum şi condiţiile de exploatare raţionale ale acestora cu efecte fitosanitare maximale.

Sub aspectul rezultatelor cercetărilor întreprinse se poate susţine că acestea deservesc interesele producţiei atât prin concluziile desprinse, dar mai ales prin soluţiile tehnologice experimentate şi datele valorice recomandate. Prin prisma datelor cercetate prezentate, recomandările pentru producţie trebuie să înglobeze atât concluziile ce s-au putut desprinde pe parcursul lucrării, cât şi unele soluţii tehnologice ce s-ar preta la aplicarea în vederea îmbunătăţirii gradului de mecanizare pentru combaterea dăunătorilor din pepinierele forestiere, ceea ce presupune reducerea normei de substanţă toxică administrată pe unitatea de suprafaţă. În baza rezultatelor subliniate şi argumentate în cuprinsul lucrării se desprind următoarele recomandări mai importante pentru activitatea productivă:

1. Este prima lucrare de această factură în care se scoate în evidenţă numărul de picături, gradul de acoperire şi uniformitatea aşezării picăturilor pe cele două feţe caracteristice frunzelor.

2. Din multitudinea de aparate purtate de om, cunoscute şi în bună parte prezentate în decursul lucrării, se reţine faptul că mai recomandat este aparatul Stihl SR 420 deoarece întruneşte cele mai bune atribute tehnice şi de exploatare la lucrările de combatere a dăunătorilor culturilor de pepinieră.

3. Cercetările experimentale făcute în pepinieră demonstrează convingător faptul că la utilizarea aparatelor de combatere prin stropire trebuie să ţinem cont şi de tipul de cultură forestieră.

4. Pentru lucrările de producţie se recomandă să se ia în considerare depunerea materialului toxic pe verticala şi orizontala culturilor de puieţi.

5. Pentru un control mai eficace a indicilor de calitate a lucrărilor de combatere se recomandă utilizarea de hârtie hidrosensibilă care permite efectuarea unui control mai temeinic şi operativ a calităţii lucrărilor de combatere.

6. Evaluarea calităţii lucrărilor de combatere să se facă în baza unui soft specializat care permite determinarea tuturor factorilor de interes major.

7. Pentru culturi mari (stejar de doi ani) se recomandă să se utilizeze grilajul deflector cu stropire deodată a trei rânduri alăturate şi dozatorul poziţionat în treapta şase de debit. Este de aşteptat ca în aceste condiţii să se atingă o eficacitate maximă,


65

reflectată cu precădere în gradul de acoperire cu soluţie toxică în toate suprafeţele tratate. Din încercările noastre şi recomandările din normativele existente şi literatura de specialitate în domeniu rezultă că este necesar ca norma de lichid la unitatea de suprafaţă să fie de 300l/ha.

8. Pentru culturile tinere, de un an, se recomandă utilizarea grilajului dublu-deflector, stropind simultan două rânduri şi utilizând o treaptă de debit redusă.

9. Pentru culturile dispuse în rânduri echidistante se recomandă stropirea pe un rând, utilizând grilajul deflector şi treapta unu de debit.

10. În activităţile de combatere cu soluţie toxică este bine să se ţină cont de recomandările rezultate din cercetările noastre, referitoare la numărul de rânduri de culturi stropite la un parcurs în raport cu vârsta culturilor în care se execută tratamentul.

11. Pentru reducerea şi menţinerea unei cantităţi de lichid toxic distribuit pe unitatea de suprafaţă se recomandă păstrarea vitezei de deplasare a operatorului (de ≈ 2,5m/s), menţinerea constantă a turaţiei aparatului, a lăţimii de lucru, a unghiului de pulverizare cum şi menţinerea aceleiaşi distanţe faţă de rândul de culturi. 6.3. Contribuţii personale

Pe baza analizei rezultatelor obţinute în cadrul cercetărilor prezentate în cuprinsul lucrării, se pot desprinde unele contribuţii având caracter de originalitate, în domeniul combaterii dăunătorilor din pepinierele forestiere. Acestea se redau în mod sintetic în cele ce urmează:

1. S-a făcut un studiu detaliat asupra tuturor aparatelor de combatere, purtate de om, având ca destinaţie combaterea dăunătorilor forestieri cu ajutorul soluţiilor toxice adecvate. Studiul relevă faptul că o bună parte din aparatele cunoscute au atins grade de perfecţionare remarcabile în special în ultima vreme.

2. S-a făcut un studiu detaliat asupra gradului de modernizare a echipamentelor aflate în dotarea aparatelor, incluse în cercetările noastre. Ne referim în special la variantele de duze şi posibilităţile acestora de reglare a debitului de lichid toxic, a unghiului de pulverizare şi gradului de concentrare a conului de lichid toxic.

3. O contribuţie de seamă a lucrării constă în faptul că ea studiază în mod detaliat numărul de particule prezente pe faţa superioară şi inferioară a frunzelor puieţilor.

4. Experimentele întreprinse ne-au permis să sesizăm multitudinea factorilor de influenţă asupra lucrărilor de stropire, ca apoi pornind de la acestea să desprindem criteriile de bază ce permit perfecţionarea tehnologiilor de lucru.

5. În baza investigaţiilor bibliografice cât şi a cercetărilor noastre întreprinse în condiţii de laborator şi câmp suntem în măsură a recomanda cu suficientă precizie tipul de aparat sau variantele apropiate acestuia care pot conduce la obţinerea de rezultate superioare la lucrările de combatere din pepiniere.

6. Totodată elementele arătate ne-au permis fundamentarea căilor de utilizare raţională a aparatului precum şi modul de organizare a culegerii datelor de teren şi de prelucrare statistică a acestora.

7. O preocupare căreia i s-a acordat importanţă deosebită se referă la stabilirea indicatorilor prin care se exprimă calitatea lucrărilor efectuate. La conturarea acestor indicatori ne-am sprijinit, de asemenea, în mare măsură pe investigaţiile bibliografice cum şi pe observaţiile noastre sedimentate în timpul lucrărilor de cercetare.

8. Majoritatea concluziilor şi rezultatele obţinute din cercetările noastre pot fi utilizate de către industria producătoare de aparate de combatere în scopul modernizării producţiei viitoare de utilaje.


66

9. Pentru prima dată s-a utilizat în cercetările întreprinse în ţara noastră hârtia sensibilă la apă produsă de firmele Syngenta şi Novartis.

10. Sub raportul metodei de lucru este important să subliniem că experimentările noastre au fost separate pe mai multe etape distincte şi anume: alegerea unui aparat reprezentativ pentru efectuarea cercetărilor sub raport constructiv şi funcţional; experimentarea aparatului în condiţii de laborator, pentru stabilirea indicilor calitativi de lucru şi experimentarea aparatului în variate condiţii de echipare şi tipuri de cultură practicate în pepinieră.

11. Pentru prima dată, în cercetările din acest domeniu, s-a conceput un soft specializat pentru determinarea expeditivă, dar precisă, a suprafeţei picăturilor, a numărului de picături şi a procentului de acoperire bazat pe analiza de imagine.

12. Prin încercările de laborator s-a putut pune în evidenţă gradul de uniformitate a stropirilor, numărul de picături ajunse pe panoul de recepţie precum şi picăturile de lichid toxic sedimentate pe suprafaţa solului pe traseul cap de lansare – panou de recepţie.

13. S-a stabilit o corelaţie între numărul total de picături şi suprafaţa totală a picăturilor recepţionate pe panou, aflat la diferite distanţe faţă de capătul tubului de pulverizare.

14. S-a realizat prelucrarea statistică a valorilor picăturilor sedimentate la suprafaţa solului, în cadrul experimentărilor de laborator, determinând numărul de picături pe cm

2 ce ajung la suprafaţa solului.

15. S-au realizat experimentări în condiţii de teren stropind puieţi de stejar de doi ani dispuşi pe rânduri grupate.

16. În condiţii de câmp s-au realizat stropiri de probă cu apă pe 1-3 rânduri la un parcurs folosind trei trepte de debit şi utilizând toate grilajele aflate în dotarea aparatului.

17. Pentru fiecare eşantion s-a determinat suprafaţa totală a picăturilor existente pe unitatea de suprafaţă (cm

2), numărul picăturilor pe cm

2, procentul de acoperire şi

mărimea fiecărei picături în parte exprimată în mm2.

18. S-a pus în evidenţă şi s-a analizat în detaliu fenomenul de derivă a picăturilor, cu scoaterea în evidenţă a factorilor care influenţează acest fenomen.

19. Pe baza datelor expuse s-a ales metoda de lucru eficientă care realizează un grad de acoperire ridicat, astfel încât tratamentul să fie eficace, utilizându-se o cantitate de substanţă toxică redusă.

20. Pentru analizarea situaţiei din punctul de vedere al vegetaţiei forestiere s-a stabilit o corelaţie între numărul de picături pe cm

2 la fiecare eşantion şi gradul de acoperire

adecvat în vederea evitării ,,fenomenului de spălare”. 21. S-a explicat în detaliu cauzele producerii ,,fenomenului de spălare” şi modalităţile

prin care acesta poate fi evitat. 22. Este prima lucrare de cercetare în care se aplică analiza de imagine pentru

determinarea numărului de picături şi suprafeţelor corespunzătoare acestora, aspect de mare importanţă teoretică şi practică pentru activitatea de cercetare şi cea productivă. Din acest punct de vedere este demn de subliniat faptul că această metodă poate fi extinsă şi la alte domenii de cercetare ca meteorologie, poluarea mediului, sedimentarea polenului, analiza granulometrică a pământului etc.


67

BIBLIOGRAFIE - selectivă

1. Abrudan I.V.,2006, Împăduriri, Editura Universităţii Transilvania Braşov p. 200 2. Arsenescu M., Fraţian Al., Miron V., Ceianu El., Constantinescu El., Petrescu M., 1960: Tehnica lucrărilor de Protecţia Pădurilor Editura Agro - Silvică, Bucureşti (5; 13-17; 98-99; 103-107; 249-251; 315-393.); 3. Blaga Gh., Rusu I., Udrescu S., Vasile D., 1996, Pedologie, E.D.P. Bucureşti. 4. Boehnke, A, Siebers, S., Nolting H-G., Verbleib von Pflanzenschutzmitteln in der Umwelt - Expositon, Bioakkumulation Abbau - Teil B, UBA Forschungsbericht 89-126 05 008/02 (1989). 5. Boja F., Boja N., 2006: Preocupări şi tendinţe privind utilizarea aparatelor purtate de om la combaterea dăunătorilor din pepiniere, Sesiunea de comunicări ştiinţifice: Studia Universitatis “Vasile Goldis” Arad, Seria Ştiinţe Inginereşti 1/2006, pag. 183. 6. Boja F., Boja N., Teuşdea A., 2008: Trying and issues concerning the fitosanitary treatments, with perfectionate disposable with spraying, Scientific papers faculty of agriculture: International symposium trends in European agriculture development, Editura Agroprint, Timişoara, Vol 40 (1) pag. 349-357. 7. Boja F., Boja N., Teuşdea A., 2008: Method of determination the number of drops which fall on WSP after watering with the atomizer Stihl SR 420, INTERNATIONAL SCIENTIFIC CONFERENCE "SUSTAINABLE FORESTRY IN A CHANGING ENVIRONMENT" Bucharest, October 23 – 25, 2008. 8. Boja F., Boja N., Teuşdea A., 2008: Method of determination the number of drops which fall on WSP after watering with the atomizer Stihl SR 420, Lucrările sesiunii ştiinţifice „Pădurea şi dezvoltarea durabilă”, Editura Universităţii Transilvania Braşov. 9. Boja F., Boja N., Teuşdea A., 2009: The decrease of the polluting effect on the environment through the usage of modern sprayers, MANAGEMENT AND SUSTAINABLE PROTECTION OF ENVIRONMENT, INTERNATIONAL U.A.B. -B.E.n.A CONFERENCE, 2009. 10. Boja F., Boja N., Teuşdea A., 2009: The analysis of the phenomenon of „drift” of the drops after the spraying on oaken saplings placed in neighbouring, equidistant and grouped rows with the atomiser stihl sr 420, Research Journal of Agricultural Science, Editura Agroprint, Timişoara, Vol 41 (2) pag. 357-362. 11. Boja F., Boja N., Teuşdea A., 2009: The influence of the size drops upon the drift angle phenomenon after spraying with stihl sr 420 sprayer, Lucrările sesiunii ştiinţifice „Studia Universitatis”, Seria ştiinţe inginereşti şi agro-turism, University Press „Vasile Goldiş” Arad. 12. Bungescu S., Pape J.,Stahli W., 2004: Eficacitatea tratamentelor fitosanitare cu mijloace aeriene şi protecţia mediului, Mecanizarea Agriculturii numărul 8 (9-14); 13. Bungescu S., Particularităţile tehnologice de lucru cu aviaţia utilitară la efectuarea tratamentelor fitosanitare; Mecanizarea Agriculturii numărul 7/2004 (13-17); 14. Bungescu S., Pape J., Stahli W., 2004: Mijloace aeriene pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare şi fertilizarea culturilor agricole şi silvice, Editura Mirton Timişoara. 15. Chiţea G., Tamaş Şt. ,2001, Biostatistică forestieră – aplicaţii, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, p. 137. 16. Chiţea G., 2001, Biostatistică, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, p. 232. 17. Cooke, B.C.1988: Comparison of air-assisted and conventional spraying of fungicides to Brussels Sprouts (1987/88), Long Ashton Research Station, Univ. of Bristol, (comunicare). 18. Comisia interministerială de omologare a produselor de uz fitosanitar, 1996: Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România, Editura Iriana Tipografia Metropol; 19. Daia M. 2003: Realizări şi perspective ale protecţiei pădurilor în România Revista Pădurilor numărul 3 (1-10);


68

20. Damian, I., 1969 Împăduriri, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti; p.155-170 21. Diţu I, Petrescu M., Dragomir N. 1962 :Câteva rezultate privind combaterea făinării stejarului pe bază de avertizare. Revista pădurilor, numărul 1/1962, p 46-48. 22. Diţu I, Petrescu M., Dragomir N. 1967: Făinarea stejarului – criterii de avertizare şi măsuri de combatere. Revista pădurilor, numărul 1/1967, p 209-225. 23. Simon, D., 2002 - Zoologie generala si sistematica. Editura Universitatii "Transilvania" 24. Dogendorff N., Aungurence N., 1981: Utilizarea maşinilor pentru protecţia plantelor, Editura Facla, 1981. 25. Falchieri, D., Cesari, A., Relationships between deposit characteristics, modes of action of pesticide and efficacy, ANPP - BCPC, Second international symposium on pesticide application techniques, Strasbourg 22-23-24 septembre 1993, 1, 183-189. 26. Florescu I.I, Nicolescu V.N., 1996, Silvicultura vol. I – Studiul pădurii, Editura Lux Libris, Braşov. 27. Florescu, G., 1999, Împăduriri Pepiniere Forestiere, Reprografia Universităţii Transilvania din Braşov; Braşov; pp. 56-84. 28. Giurgiu V., 1972, Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură, Editura Ceres Bucureşti, p. 566. 29. Göbel, B., Pearson, S., Drift reduction by spray nozzle techniques, ANPP - BCPC, Second international symposium on pesticide application techniques, Strasbourg 22-23-24 September 1993, 1, 219-226. 30. Haralamb At., 1967: Cultura speciilor forestiere, Editura Agro-Silvică Bucureşti 1967, p. 321-400, 486-507, 654-667. 31. Koch, H., Knewitz, H., Labowsky H-J., Gießwagen im Gewächshaus zur Ausbrinung von Pflanzenschutzmittel umrüsten, Site Internet: aus Arbeitsblatt 0693/2000. 32. Lüders, W., Pflanzenschutzmaschinen und deren Einsatz, Pflanzenschutz-dienst Baden-Württemberg (LAP), Stuttgart 1979. 33. Lăzureanu A., 1996: Tehnica lucrărilor de îngrijire în pepiniere şi plantaţii forestiere, editura Orizonturi Universitare Timişoara, p. 264; 34. Marcu Olimpia 1976: Protecţia pădurilor Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti (68-72; 145-151; 156-159; 161-162; 275-281; 292-302; 338-339.); 35. Marcu Olimpia 1995: Entomologie forestieră Editura Ceres,Bucureşti (173-174; 178-185; 190; 244.); 36. Marcu Olimpia 2005 ; Fitopatologie Forestieră, Editura Silvodel 2005. (147-155) 37. Marcu, O., Simon, D., Isaia, G., 2005 - Entomologie forestiera - Indrumar pentru lucrari practice. Editura Universitatii Transilvania Brasov, 172 pag. 38. Marcu, O., Simon, D., Isaia, G., 2006 - Entomologie forestiera. Curs pentru invatamânt la distanta. Sectia Cinegetica, Universitatea Transilvania din Brasov. 39. Marcu M., 1983, Meteorologie şi climatologie forestieră, Editura Ceres, Bucureşti. 40. Nasr G. G., Yule A. J., Bending L. - ,,Industrial Sprays and Atomization – Desing, analzsis and Applicationas”, Springer – Verlag London 2002, (497) 41. Negruţiu F., Abrudan I.V., 2005, Calitatea puieţilor şi desimea de instalare a culturilor forestiere, Editura Universităţii Transilvania din Braşov. 42. Nicolescu V.N., 2009, Silvicultură I. Biologia pădurii, Editura Aldus, Braşov. 43. Norden, J. Spritztechnik in Pflanzenschutz und Düngung, Hg. Ruhr-Stickstoff AG Bochum, Landw.-verlag Münster-Hiltrup 1982. 44. Popescu, I., Chiru V., 1973, Mecanizarea lucrărilor silvice – Lucrări practice, Litografia Universităţii din Braşov. 45. Popescu I. 1984:Mecanizarea lucrărilor silvice Editura Ceres Bucureşti;(286–319); 46. Popescu I., Popescu S. 2000: Mecanizarea lucrărilor silvice Editura Universităţii Transilvania din Braşov,(346-383);


69

47. Popescu I. 1982: Mecanizarea lucrărilor silvice. Îndrumar pentru lucrări practice. Litografia Universităţii din Braşov; 48. Popescu I., Tamaş St.,1985: Metode expeditive de stabilire a capacităţii de lucru a aparatelor şi maşinilor generatoare de aerosoli, Buletinul Universităţii Transilvania Braşov (123-128); 49. Popescu I., Tamaş St.,1988: Cercetări privind stabilirea vitezei de lucru a aparatelor de combatere a dăunătorilor forestieri prin stropire, Buletinul Universităţii Transilvania Braşov (239-246); 50. Planas de Marti, S. Eficientia de los tratamientos fitosanitarios, Lleida, del 7 al 11 de Febrero del 2000, @agroHispana.com 51. Radu S., Contescu L., Herţa I., Burza E., Roşca T., 1994: Pepiniere - Metode şi procedee pentru cultura în pepinieră a principalelor specii forestiere şi ornamentale - Recomandări tehnice, p. 219-225. 52. Ripke, F.O., Gute fachliche Praxis, Einsatz von Feldspritzgeräten, DLG-Verlagsunion Agrar Frankfurt (Main), München, Münster-Hiltrup, Wien, Bugra, 1991. 53. Rus V. 1986 Instrucţiuni privind folosirea şi întreţinerea aparatului Kioritz DN-9, la lucrările de prăfuire stropire şi administrat granule, inclusiv lista pieselor de schimb. ICAS Bucureşti; 54. Simionescu A. 1994: Combaterea integrată a dăunătorilor – mijloc eficient în asigurarea stării de sănătate a pădurilor, Revista Pădurilor numărul 3 (23-33); 55. Stahli W., 2003:Procedee şi măsuri de reducere a cantităţii de lichid pierdută prin derivă la stropirea cu pulverizatoare cu duze în vederea protecţiei mediului. Revista Mecanizarea agriculturii numărul 12/2003, p. 20-22; 56. Stahli W., Sisteme de pulverizare cu jet de aer folosite în construcţia echipamentelor de stropit în culturi agricole. Revista Mecanizarea agriculturii numărul 7/2004, p. 9-12; 57. Stahli W., Bungescu S., 2005: Maşini şi aparate de stropit în plantaţiile vitipomicole şi silvice, Editura Mirton Timişoara. 58. Tîrziu D., 1997: Pedologie şi staţiuni forestiere Editura Ceres, Bucureşti (262-266; 273-.276; 324-325); 59. Tăut I.1995: Contribuţii privind prevenirea şi combaterea agenţilor criptogamici din solarii, Revista Pădurilor numărul 4 (30-37); 60. Tăut I.1995: Cercetări privind prevenirea şi combaterea ciupercii Microsphaera abbreviata, Revista Pădurilor numărul 2 (26-32); 61. *** Syngenta, Novartis - Sprayer nozzles 62. *** Prospecte ale firmelor Solo şi Stihl


70

CURRICULUM VITAE

DATE PERSONALE: � Numele: BOJA � Prenumele: Florinel Cosmin � Data naşterii: 13.11.1977 � Locul naşterii: Gurahonţ � Starea civilă: căsătorit � Adresa locului de muncă: Arad, Calea Timişorii nr. 29-31, jud. Arad,

[email protected] STUDII LICEALE:

� 1992 – 1996: Liceul Industrial Nr. 4 Arad; STUDII UNIVERSITARE:

� 1996-2001, Facultatea de Protecţia Mediului, Universitatea din Oradea, Specializarea Silvicultură;

ACTIVITATE PROFESIONALĂ: � 2001-prezent, cadru didactic, Grup Şcolar Forestier Arad � 2005-prezent, cadru didactic asociat, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad

ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ: � Comunicări ştiinţifice: 10 (prim autor) şi 13 (coautor); � Proiecte internaţionale: 1

LIMBI STRĂINE: Engleza.

CURRICULUM VITAE

PERSONAL DATA: � First name: BOJA � Surname: Florinel Cosmin � Date of birth: 13.11.1977 � Place of birth: Gurahonţ � Marital status: married � Office address: Arad, Calea Timişorii nr. 29-31, jud. Arad,

[email protected] HIGH SCHOOL STUDIES:

� 1992 – 1996: Industrial High School Nr. 4 Arad; HIGHER EDUCATION STUDIES:

� 1996-2001, Faculty of Environmental Protection, University of Oradea, Forestry professional;

PROFESSIONAL ACTIVITY: � 2001-present, teacher, Forest Secondary Technical School Arad � 2005-present, associate teacher, “Vasile Goldiş” West University of Arad

SCIENTIFIC ACTIVITY: � Scientific research reports: 10 (main author) and 13 (co-author); � International projects: 1

FOREIGN LANGUAGES: English.

CERCET ĂRI PRIVIND LIMITELE TEHNOLOGICE...

Documents

Transcript of CERCET ĂRI PRIVIND LIMITELE TEHNOLOGICE...