cenusa1

31

Bucovina Forestierã XII, 1- 2. Articole de cercetare

Aspecte privind diversitatea şi succesiunea în eco-sisteme forestiere marginale (Dealul Radu) dinObcinele Bucovinei

Radu Cenuşă, Marius Teodosiu, Elena Cenuşă

1. Introducere

Prezenţa unor ecosisteme rare pentru oanumită zonă poate constitui un motiv pen-tru efectuarea unui studiu mai detaliat, unastfel de caz fiind şi cel al ecosistemelorforestiere cantonate pe Dealul Radu, oare-cum neobişnuite zonei în care se găsesc, şijustificate prin aşa-numita marginalitateecologică. Aceasta este susţinută de prezen-ţa speciilor atipice pentru zona respectivă:carpen, frasin, tei; prezenţa unui mediu ter-moxerofil; condiţii ecologice marginale,care au favorizat conservarea speciilor dinpostglaciar (faza carpenului); necesitateaunor măsuri de gestionare durabilă a aces-tor ecosisteme forestiere.

Studiul a urmărit, pe baza utilizării unormetode cantitative specifice, o analiză aaspectelor referitoare la diversitate, precumşi a tendinţelor succesionale ale populaţi-ilor de arbori şi arbuşti din zona menţio-nată.

2. Materiale şi metodă

2.1. Locul cercetărilor

Sub aspect geografic, Dealul Radu este

o terminaţie secundară a ObcineiFeredeului, fiind delimitat la nord-est şi estde pârâul Ioneilor, la sud şi sud-vest de râulMoldova, la vest şi nord-vest de pârâulCrăciuneştilor şi la nord de şeaua dintrevârful Lelii şi vârful Radu. Sub raport alti-tudinal, media este de 712,2 m, cu limiteîntre 625 m (nivelul râului Moldova) şi 802m, peste 35 % din suprafaţă fiind deţinutăde altitudini cuprinse între 701-750 m(Anonymous, 2003).

Principala caracteristică a ObcinelorBucovinei - paralelismul culmilor şi văilorpe direcţia NV-SE - concordă cu aceea astructurii geologice şi în cazul de faţă(Barbu, 1976). Analiza hărţii geologice azonei arată o litologie simplă, care are labază două categorii de substrate din seriaşisturilor negre, caracteristice în mare partefiecărui versant: argile şi şisturi negricioaselidiene - versant sudic şi argile şi şisturinegricioase combinate cu gresii calcaroaseşi calcare sideritice - versant nordic. De alt-fel, din cauza eroziunii avansate, pe uneleporţiuni de teren aceste roci apar la zi.

Se menţionează faptul că, sub raport pe-dologic, pe Dealul Radu solurile dominantesunt cele brune acide litice şi brune eume-zobazice litice. În special pe versantul

sudic, supus mai intens activităţilor umane,se întâlnesc suprafeţe întinse de solurilitice, cu un bogat conţinut de fragmente derocă, în special gresii şi marne. Marneleprezintă, în cazul de faţă, o eroziune avan-sată, ca urmare a exploatării necorespunză-toare a pajiştilor şi păşunilor pe o perioadăde peste 250 de ani, nefiind favorabileinstalării vegetaţiei, aceasta instalându-secu greu în zonele în care este acum prezen-tă.

Sub raport administrativ, Dealul Raduse află în raza Ocolului Silvic Tomnatic -U.P. VI Tomnatic (tabelul 1), loculcercetărilor fiind situat în apropiereamunicipiului Câmpulung Moldovenesc(Anonymous, 1993; 2003). În plus, Dealul

Radu reprezintă un obiect nimerit pentrucercetări ecosistemice, întrucât prinaşezarea versanţilor (majoritar expoziţii Nşi NE, respectiv S şi SV) permite obţinereade rezultate comparative.

2.2. Metoda de cercetare

Culegerea datelor de teren (2003) s-afăcut prin inventariere, după o reţea siste-matică de 100 x 100 m, formată din 38 decercuri, cu o suprafaţă fixă de 500 m2.Cercurile au avut raza variabilă, acolo undea fost cazul aplicându-se corecţiile depantă; delimitarea s-a făcut pe cale optică,prin utilizarea unui dispozitiv de măsurareVertex III. Suprafaţa totală inventariată a

32

Bucovina Forestierã XII, 1-2 Articole de cercetare

U.a. Su- pra-faţa (ha)

Grupa şi

subgr. funcţ.

Tip de sol

Tip de pădure

Tip de staţiune

Compoziţie Vârs-tă

(ani)

Prove-nienţă

71A 1,5 1-2A, 4B, 4I

Brun eume- zobazic

Molideto-brădet pe soluri scheletice, facies floră de mull

Montan de amestecuri, de productivitate mijlocie, brun, edafic mijlociu, cu Asperula – Dentaria

100 % molid 75 Rege- nerare

naturală

71B 3,8 1-2A, 4B, 4I

Brun acid litic

Amestec de molid, brad, fag pe stâncării

Montan de amestecuri, slab productiv, stâncărie şi eroziune excesivă

30 % molid, 20 % paltin, 10 % larice, 10 % pin silvestru, 10 % carpen, 20 % diverse tari

65 Rege- nerare

naturală

72A 23,9 1-2A, 4B, 4I

Brun acid litic

Amestec de molid, brad, fag pe stâncării

Montan de amestecuri, slab productiv, stâncărie şi eroziune excesivă

20 % molid, 20 % carpen, 20 % tei, 10 % frasin, 10 % paltin de munte, 10 % pin silvestru, 10 % larice

75 Rege- nerare

naturală

72B

6,2 1-2A, 4B, 4I

Brun eume-zobazic litic

Molideto-brădet pe soluri scheletice

Montan de amestecuri, de productivitate mijlocie, brun, edafic mijlociu, cu Asperula – Dentaria

100 % molid

90

Tabelul 1. Date privind unităţile amenajistice incluse în studiuData about the management units included in study

fost de 1,9 ha, dintr-un total de 34,5 ha,corespunzător unui procent de inventarierede 5,5 %. Pentru arborii inventariaţi, înfiecare dintre cercuri s-au înregistrat urmă-toarele caracteristici: specie, diametrul laînălţimea de 1,30 m, iar pentru un număr de4-6 arbori/cerc, la principalele speciiarborescente s-au măsurat şi înălţimile şilungimea coroanei. De asemenea, în fiecarecerc s-au inventariat şi speciile arbustive.

Este cunoscut faptul că analiza sineco-logică are în vedere în principal grupeledominante din diferitele straturi ale ecosis-temului, considerându-se că acestea par-ticipă la metabolismul materiei din bio-cenoză în proporţii de aproximativ 80 %.Probele luate din unităţi standard de ariesau volum ale unui strat oarecare se supunapoi unei analize matematice, estimându-seo serie de indicatori care sunt în măsură săreliefeze caracteristicile biocenozei, expri-mate prin două categorii de indicatori eco-logici: analitici şi sintetici (Stugren, 1982).

2.2.1. Indicatori ecologici analitici

Indicatorii ecologici analitici pentru car-acterizarea diversităţii specifice exprimăurmătoarele caracteristici biocenotice:abundenţa, constanţa, dominanţa (Stugren,1982).

Abundenţa (A) reprezintă numărul abso-lut al indivizilor unei specii, prezenţi într-oanumită suprafaţă. Acest indicator seexprimă prin valoarea lui absolută, fiindmărimea de care ne folosim în calculareacelorlalţi indicatori. După valoarea abun-denţei, caracterizăm speciile prezente înaria dată folosind următoarele expresii:rară, puţin rară, abundentă şi foarte abun-dentă.

Constanţa (C) exprimă continuitateaapariţiei unei specii în biotopul dat. Aceastăcaracteristică este considerată ca fiind un

indicator structural, deoarece arată în ceproporţie o specie oarecare participă larealizarea structurii biocenozei. Cu cât va-loarea indicatorului este mai mare, cu atâtse consideră că specia dată este mai bineadaptată la condiţiile oferite de biotop.Constanţa se estimează cu ajutorul relaţiei:

unde: CA - constanţa speciei A ;npA - numărul probelor în care se

găseşte specia A; Np - numărul total de probe exami-

nate.În funcţie de valoarea acestui indicator,

speciile se distribuie în următoarele clase:C1 - accidentale, prezente între 1-25 % dinprobe; C2 - accesorii, prezente între 25,1-50% din probe; C3 - constante, prezente între50,1-75 % din probe şi C4 - euconstante,prezente între 75,1-100 % din probe.

Dominanţa (D) arată în ce relaţie segăseşte efectivul unei specii date faţă desuma indivizilor celorlalte specii cu care seasociază, exprimând abundenţa relativă.Dominanţa este considerată ca fiind unindicator al productivităţii, căci arată pro-centul de participare al fiecărei specii larealizarea producţiei de biomasă din bio-cenoză. Se calculează cu ajutorul indiceluide dominanţă (Balogh, 1958, citat deStugren, 1982):

unde: DA - dominanţa speciei A;nA - numărul total de indivizi din spe-

cia A, găsiţi în probele examinate; N - numărul total de indivizi al tutu-

ror speciilor prezente în probele exami-nate.

În funcţie de valoarea acestui indicator,

Cenuşã, Teodosiu, Cenuşã Aspecte privind diversitatea...

33

speciile se distribuie în următoarele clase:D1 - subrecedente (sub 1,1 %), D2 - rece-dente (între 1,1-2 %), D3 - subdominante(între 2,1-5 %), D4 - dominante (între 5,1-10 %) şi D5 - eudominante (peste 10 %).

2.2.2. Indicatorii ecologici sintetici

Aceşti indicatori cumulează valorileunor indicatori analitici sau introduc înrelaţia de calcul mai mulţi parametri, înmod frecvent calculându-se indicele desemnificaţie ecologică şi indicele de afini-tate cenotică

Indicele de semnificaţie ecologică (W)reprezintă relaţia dintre indicatorul struc-tural (C) şi cel productiv (D), ilustrând maibine poziţia unei specii în biocenoză:

În funcţie de valoarea acestui indicator,speciile se distribuie în următoarele clase:W1 - cu valori sub 0,1 % (specii acciden-tale), W2 - cu valori între 0,1-1 % (speciiaccesorii), W3 - cu valori între 1,1-5 %(spe-cii accesorii), W4 - cu valori între 5,1-10 % (specii caracteristice cenozei date) şiW5 - cu valori peste 10 % (specii caracte-ristice cenozei date).

Indicele de afinitate cenotică (q) evi-denţiază afinităţile existente între speciileunui grup dintr-o biocenoză dată, stabiliteîn baza preferinţelor comune pentrucondiţiile aceluiaşi mediu de viaţă şi per-mite punerea în evidenţă a speciilor carac-teristice - speciile cu afinitatea cea maimare.

În mod frecvent, afinitatea cenotică secalculează cu ajutorul coeficientului luiJaccard (q), aplicat prin relaţia (Ivan, 1979):

unde:a - numărul probelor în care se găseşte

specia A, indiferent dacă este sau nu şi B;b - numărul probelor în care se găseşte

specia B, indiferent dacă este sau nu şi A;c - numărul probelor care conţin ambele

specii.

2.2.3. Diversitatea specifică

Diversitatea specifică reprezintă rapor-tul dintre numărul total de specii şi numărultotal de indivizi dintr-o biocenoză dată,numită şi diversitate ecologică. Indicele dediversitate specifică este o măsură a gradu-lui de stabilitate structurală al unei bio-cenoze date. O biocenoză stabilizată se ca-racterizează printr-un indice de diversitateridicat, ceea ce presupune condiţii ecolo-gice echilibrate, care pot permite unuinumăr mare de specii să convieţuiască şi săse dezvolte normal.

Unul din indicii prin care diversitateaspecifică se poate estima, în baza probelorextrase din ecosistem, este indicele dediversitate, care se bazează pe probabilită-ţile de întâmplare ale evenimentelor legateîn lanţ (Leahu,1976):

unde:H(s)- indicele diversităţii;S - numărul de specii;pi - ni /N - dominanţa speciei;nI - numărul de indivizi ai speciei i;N - numărul total de indivizi;k - factorul de conversie pentru schim-

barea bazei logaritmului de la 10 la 2 cu

Bucovina Forestierã XII, 1- 2 Articole de cercetare

34

valoarea de 3,32192.Conceptul diversităţii include urmă-

toarele noţiuni: diversitatea reală, diversi-tatea maximală, diversitatea relativă(echitabilitatea) (Mac Arthur, 1957 citat deStugren, 1982).

Diversitatea reală (H(S)) este aceeaobservată din analiza probelor şi va fi cuatât mai mare cu cât indicatorul H(S) va aveao valoare mai mare şi reciproc. Pentruacelaşi număr de indivizi, diversitatea vacreşte cu numărul de specii, în timp ce pen-tru acelaşi număr de specii, diversitatea vacreşte cu numărul de indivizi.

Diversitatea maximală (H(S)MAX) seatinge atunci când toate speciile prezente aravea acelaşi număr de indivizi şi se obţineprin:

Diversitatea relativă (echitabilitatea)(HR) reprezintă raportul dintre H(S) şi H(S)MAX:

Valoarea HR arată în ce măsură diversi-tatea observată se îndepărtează de ceaipotetică (maximală), cu cât procentajul es-te mai mare, cu atât diversitatea reală seapropie de cea ipotetică. Când în probelestudiate există specii dominante, reprezen-tate printr-un număr mare de indivizi, H(S)

scade, iar când există multe specii fără caunele să domine evident pe celelalte, H(S)

creşte, apropiindu-se de H(S)MAX; aşadar, di-versitatea relativă reprezintă o măsură agradului de echilibru sau dezechilibru alunei comunităţi. Acest mod de a estimaechitabilitatea este în prezent neutilizat, pemotivul că diversitatea maximă nu se poateatinge niciodată în natură, speciile nepu-

tând avea abundenţe egale. S-a ales astfel o altă cale de calcularea

echitabilităţii, propusă de Lloyd şi Ghelardişi care constă în compararea diversităţiiobservate H(S) cu diversitatea teoretică M(S'),aceasta din urmă îndepărtându-se mai puţinde situaţia reală, fiind calculată pentru unacelaşi număr de specii observate, dar pen-tru care numărul de indivizi ar fi repartizategal. Se propune calcularea echitabilităţiica raportul dintre numărul teoretic de speciiS' şi numărul observat S (Lloyd şi Geraldi,1964, citat de Stugren, 1982):

Numărul teoretic de specii S' corespun-de la acea valoare a diversităţii teoreticeM(S') egală cu H(S), calculat pe datele empi-rice, M(S') fiind stabilită prin rezultatele con-semnate într-un tabel conceput de autori(Stugren, 1982). Valoarea se apropie de 0când speciile au o divergenţă maximă(numărul de indivizi corespunzător fiecăreispecii este foarte variabil) între ele şi esteegală cu 1 când toate speciile au frecvenţeegale. Procentul obţinut arată cât la sutăreprezintă diversitatea comunităţii studiatefaţă de o comunitate ideală, cu acelaşinumăr de specii, dar cu indivizi distribuiţiechitabil.

2.2.4. Indicatori pentru caracteri-zarea diversităţii structurale

Diversitatea structurală are în vederemodul de grupare a indivizilor în spaţiu,raporturile lor funcţionale şi variabilitateadimensiunilor. Este cunoscut faptul căstructura geometrică a unui ecosistem pre-zintă o importanţă deosebită, întrucât asi-gură stabilitatea internă a componentelor,ilustrează modul în care sunt exploatate


35

resursele şi, în final, capacitatea indivizilor,respectiv a speciilor de a face faţă con-curenţei, sub controlul multitudinii facto-rilor ecologici.

Pentru evaluarea diversităţii structurales-a apelat la o serie de indici, o parte dinaceştia fiind cunoscuţi şi utilizaţi în modcurent din lucrările de biometrie forestieră -suprafaţa de bază, diametrul mediu şi coefi-cientul de variaţie al acestuia, indicele Gini.

O primă prezentare şi aplicaţie aindicelui Gini şi a curbei Lorenz (Camino,1976) în literatura românească de speciali-tate este făcută de Barbu şi Cenuşă (2001).Stocker (2002), utilizând drept punct deplecare alura curbelor lui Lorentz, reco-mandă utilizarea coeficientului Gini -numit grad de eterogenitate - care are cabază de calcul raportul dintre suprafaţadesemnată de curba Lorentz şi diagonală, şisuprafaţa totală a triunghiului determinat decele două laturi şi diagonală. În acest caz,valoarea zero reprezintă omogenitateamaximă, iar valoarea unu eterogenitateamaximă. Utilizat ca indice structural glo-bal, indicele Shannon poate exprima canti-tatea de informaţie introdusă de numărul despecii şi de distribuţia numărului de arboripe categorii de diametre pentru fiecarespecie.

3. Rezultate

Pentru cazul studiat, expoziţia, panta şiinsolaţia, coroborate cu activitatea antro-pică - manifestată cu o intensitate puternicăîn ultima jumătate de mileniu (Barbu,1982) - sunt factori importanţi, care estenecesar a fi luaţi în considerare. În cazulpantei, este cunoscut rolul acesteia ca factorce determină gradul de încălzire al solului,acumularea şi scurgerea precipitaţiilorlichide şi solide, gradul de înrădăcinare al

arborilor; pentru zona studiată, analizaefectuată pe baza modelului digital alterenului (scara 1:5000) a pus în evidenţăcă majoritatea suprafeţelor au pantecuprinse între 31 şi 40 de grade, ceea cecorespunde unei înclinări pronunţate.

Gradul de insolaţie - indicator al posi-bilităţilor termice ale suprafeţelor - a fostcalculat ca o combinaţie între latitudine,expoziţie, pantă, după metoda Stanciu(1972), determinându-se trei nivele de inso-laţie: semiînsorit (valoarea 2), însorit (val-oarea 3) şi supraînsorit (valoarea 4), în con-cordanţă cu metodologia citată aceste gradede insolaţie reprezentând fracţiuni din inso-laţia maxim-posibilă: semiînsorit - 51-70%; însorit - 71-90 %; supraînsorit - 91-100%.

3.1. Caracterizarea diversităţii specifice

Diversitatea specifică, calculată potrivitrelaţiilor menţionate anterior, este prezen-tată în tabelul 2.

Valorile calculate pentru diversitateareală, diversitatea maximă şi diversitatearelativă (echitabilitatea) sunt: H(S) = 2,4758,H(S)MAX = 10,1382 şi HR = 0,2442. Datele dintabelul 1 arată că speciile cele mai abun-dente sunt molidul, păducelul şi carpenul,în timp ce între speciile rare pot fi enume-rate frasinul, laricele, teiul, cireşul şi pinul,iar dintre speciile foarte rare, mărul, plopul,părul, paltinul, fagul şi ulmul.

Din punctul de vedere al constanţei, sin-gura specie euconstantă este molidul, ceeace demonstrează faptul că aceasta este celmai bine adaptată condiţiilor din zonă.Clasa speciilor constante include carpenulşi păducelul - şi acestea prezentând o adap-tabilitate crescută, în timp ce în clasa speci-ilor accesorii se încadrează teiul şi frasinul.Majoritatea speciilor - larice, cireş, măr,pin, plop, paltin, fag şi ulm, păr - sunt


36

incluse în categoria speciilor accidentale. Din punctul de vedere al dominanţei

speciilor, în categoria speciilor eudomi-nante intră molidul, păducelul şi carpenul,aceste specii având procentul cel maiimportant în creşterea productivităţii pri-mare a ecosistemului. În categoria speciilordominante intră frasinul şi laricele, speciicu un aport semnificativ în producerea debiomasă. Speciile subdominante sunt repre-

zentate de tei, în timp ce dintre speciilerecedente, în suprafaţa studiată apar cireşulşi pinul. Clasa cea mai bine reprezentatăeste cea a speciilor subrecedente: măr, plop,păr, paltin, fag şi ulm.

Indicele de semnificaţie cenotică (tabe-lul 3) ne indică faptul că speciile caracteris-tice fitocenozei luate în discuţie suntmolidul, carpenul şi păducelul, speciileaccesorii - cuprinse în două clase - sunt


Tabelul 3. Diagrama indicelui de afinitate cenoticăMatrix of the Jaccard index

Specia Molid Păducel Carpen Frasin Larice Tei Cireş Pin Măr Plop Păr Paltin Fag Ulm Molid 37,14 30,00 25,80 17,85 25,71 10,00 10,71 6,66 7,14 0,00 3,44 7,14 3,44 Păducel 41,17 34,78 19,04 24,13 19,04 9,52 20,00 4,76 5,00 4,76 0,00 10,00 Carpen 34,61 0,00 37,93 20,83 3,84 7,69 8,33 0,00 4,00 4,00 8,33 Frasin 14,28 17,39 14,28 0,00 15,38 8,33 0,00 8,33 0,00 18,18 Larice 5,00 0,00 14,28 11,11 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 Tei 10,52 11,76 5,26 5,88 6,25 5,88 0,00 0,00 Cireş 14,28 12,50 16,66 0,00 0,00 0,00 16,66 Pin 16,66 25,00 0,00 0,00 0,00 0,00 Măr 20,00 0,00 0,00 0,00 20,00 Plop 0,00 0,00 0,00 0,00 Păr 0,00 0,00 0,00 Paltin 0,00 0,00 Fag 0,00 Ulm

37

Tabelul 2. Indicatori ecologici ai diversităţiiEcological indicators of the diversity

Constanţa Dominanţa Indice de

semnificaţie ecologică

Specia Nr. total indivizi

Numărul de probe în care se află specia

% C % D % W

Indice de diversitate

Molid 377 28 73 C4 33,4 D5 24,38 W5 0,1590 Păducel 265 20 52 C3 23,5 D5 12,22 W5 0,1478 Carpen 259 24 63 C3 22,9 D5 14,42 W5 0,1467 Frasin 70 11 28 C2 6,2 D4 1,73 W3 0,0749 Larice 60 5 13 C1 5,3 D4 0,68 W2 0,0677 Tei 47 16 42 C2 4,1 D3 1,72 W3 0,0575 Cireş 15 5 13 C1 1,3 D2 0,16 W2 0,0249 Pin 14 3 7 C1 1,2 D2 0,08 W1 0,0236 Măr 5 4 10 C1 0,4 D1 0,04 W1 0,0103 Plop 4 2 5,2 C1 0,3 D1 0,01 W1 0,0085 Păr 3 1 2,6 C1 0,2 D1 0,005 W1 0,0066 Paltin 3 2 5,2 C1 0,2 D1 0,01 W1 0,0066 Fag 3 2 5,2 C1 0,2 D1 0,01 W1 0,0066 Ulm 2 2 5,2 C1 0,1 D1 0,005 W1 0,0046 Total 1127

reprezentate de frasin şi tei, respectiv cireş,în timp ce speciile accidentale sunt celepredominante: pin, măr, plop, paltin şi fag,păr şi ulm.

3.2. Caracterizarea diversităţii struc-turale

Pentru caracterizarea diversităţii struc-turale, ambii indici - Lorentz şi Gini - aufost calculaţi pentru fiecare suprafaţă deprobă. S-a constatat că un procent ridicatdin suprafaţă (92,1%) corespunde unorvalori ale acestui indice cuprinse între 2,1 şi3,0. Pentru zona studiată, valoarea medie aindicelui Lorentz (fig. 1) este 2,52, cuprin-să între 1,5 şi 4,22 cu un coeficient de vari-aţie de 30%. Este de remarcat faptul cădomeniul de variaţie al acestui indice estefoarte restrâns, cantonându-se în jumătateavalorilor mici (<5), ceea ce indică oomogenitate ridicată, care însă nu reflectăîntotdeauna situaţia din teren. Din punct devedere al distribuţiei spaţiale, analiza(neprezentată în lucrarea de faţă), omoge-nitatea structurală se întâlneşte pe versanţiiumbriţi unde participarea molidului estemare, în timp ce pe versanţii sudici se întâl-nesc zone cu o eterogenitate mai ridicată.

Corespunzător indicelui Gini, (fig. 2)procentul cel mai ridicat (28,9 %) este ocu-pat de zone cu o eterogenitate medie (0,5-0,6), 32,5% din suprafaţă având o structurăcomplexă, cu eterogenitate ridicată. Valoa-rea medie este de 0,52, aceasta fiind cuprin-să între 0,26 şi 0,73, cu un coeficient devariaţie de 25 %. După cum se poate con-stata, valorile arătate indică o eterogenitatemedie (fig. 2), corespunzătoare unor arbo-rete amestecate, dar echiene (de aceeaşivârstă) sau relativ echiene (de vârsteapropiate). Relaţia dintre aceşti doi indiciare o valoare foarte semnificativă, negativă(R = -0,788), ceea ce arată faptul că indi-

caţiile lor pot fi considerate comple-mentare.

În prezentul studiu, indicele Shannon iavalori cuprinse între 2,23 şi 4,28. Distri-buţia suprafeţelor în raport cu acest indicese prezintă în figura 3. Se constată că 47,4% din suprafaţa studiată are indicelecuprins în treapta valorică 3,6- 4,0. Sub va-loarea 3 este înregistrat un procent de 15,7%. Valoarea medie a acestui indice este de3,52 - corespunzătoare unui grad redus de


38

Fig. 1. Procentul din suprafaţă corespunzător va-lorilor indicelui LorenzPercentage from surface corresponding to diffe-rent classes of the Lorenz index

Fig. 2. Procentul din suprafaţă corespunzător va-lorilor indicelui GiniPercentage from surface corresponding to diffe-rent classes of the Gini index

organizare, cu un coeficient de variaţie de13,1 %.

3.4. Analiza interacţiunilor dintrefactorii şi elementele luate în studiu

Este cunoscut faptul că între diferitelecomponente ecosistemice există numeroaserelaţii complexe: factori microstaţionali -diversitate specifică, factori microstaţionali- diversitate structurală, între diferitelecomponente ale diversităţii specifice, întrediferitele componente ale diversităţii struc-turale, diversitate specifică - diversitateastructurală. Aceste relaţiile bilaterale dintrediferitele componente au fost evidenţiateprin aplicarea metodei de analiză a core-laţiei, obţinându-se matricea coeficienţilorde corelaţie (tabelul 4). Valorile limită aleacestor coeficienţi la 37 grade de libertatesunt: R = 0,317 pentru nivelul semnificativ,R = 0,407 pentru nivelul distinct semnifica-tiv şi R = 0,508 pentru nivelul foarte sem-nificativ.

4. Discuţii şi concluzii

4.1. Caracterizarea diversităţii

Sub raportul diversităţii specifice, faptulcă păducelul are o afinitate cenotică cuprincipalele specii poate fi considerată oconsecinţă a păşunatului. De exemplu,afinitatea cenotică dintre păducel şi molideste una conjuncturală, spre deosebire deafinitatea cenotică dintre carpen, frasin şitei, cele trei specii fiind întâlnite frecvent înşleaurile de deal. Valoarea procentuală adiversităţii relative (24 %) ne arată cădiversitatea observată reprezintă numai unsfert din diversitatea ipotetică, aceasta dinurmă, însă, nu poate fi atinsă, datorită mariivariabilităţi a condiţiilor microstaţionale şia cerinţelor speciilor inventariate. Toatedatele referitoare la diversitatea specificăprobează faptul că Dealul Radu prezintă omare diversitate a speciilor de arbori fores-tieri, dată de modul de grupare în raport cucondiţiile microstaţionale, cu gradul dedegradare a solului şi cu intensitateapăşunatului.

Utilizând indicele Gini, Camino (1976)a demonstrat că în arboretele cu structuridiversificate, având raporturi bune decreştere, omogenitatea este mai redusădecât în arboretele slab productive, gradulde omogenitate putând furniza informaţiivaloroase asupra evoluţiei structurale apădurii: la început, omogenitatea este ridi-cată, ea scăzând o dată cu înaintarea învârstă. În general, intervenţiile silvicultu-rale ridică gradul de omogenitate. Testareaîn condiţiile pădurilor naturale - Slătioara(Cenuşă, 2002) - a pus în evidenţă valoriale indicelui Lorentz (H) între 1,7 şi 7,3 şiale indicelui Gini (G) între 0,3 şi 0,8, găsin-du-se că nu ambii indici reflectă întotdeau-na acelaşi grad de omogenitate, indiceleGini fiind mai reprezentativ. În acelaşi caz,


39

Fig. 3. Procentul din suprafaţă corespunzător va-lorilor indicelui ShannonPercentage from surface corresponding to differentclasses of the Shannon index

A

lt.

Pan

tă I

nsol

. M

olid

Car

pen

Păd

ucel

Fra

sin

T

ei

Lar

ice

Cir

eş

Pin

Pl

op

Pal

tin

Măr

Fa

g U

lm

Păr

Alu

n N

r. s

p. N

/ha

G/h

a D

C

V D

Lor

enz

Gin

i S

hano

n

Alti

tudi

ne

1

Pant

a 0,

240

1

Inso

laţia

0,

024

0,0

30

1

Mol

id

0,24

2 -0

,015

-0,5

34

1

Car

pen

-0

,430

-0,0

79 0

,136

-0,6

48

1

Pădu

cel

0,14

6 -0

,010

0,4

36 -0

,196

-0,

246

1

Fras

in

-0,0

11 0

,112

0,2

03 -0

,352

0,

035

-0

,123

1

Tei

-0

,143

0,1

47 0

,121

-0,2

30

0,03

3

-0,3

19 0

,098

1

Lar

ice

0,44

4 0

,052

0,1

92 -0

,002

-0,

252

0,

128

-0,1

03 -0

,132

1

Cir

es

-0,0

52 0

,138

0,0

54 -0

,214

0,

156

-0

,173

-0,1

01 0

,082

-0,0

94

1

Pin

-0,0

39 0

,047

0,2

23 0

,040

-0,

204

-0

,028

-0,1

25 0

,118

-0,0

66 0

,313

1

Plop

0,

078

0,3

59 0

,000

-0,1

37 -

0,10

7

-0,0

99 -0

,075

0,2

81 -0

,052

0,5

90 0

,576

1

Palti

n

0,05

8 -0

,033

-0,0

06 0

,129

-0,

225

-0

,002

0,1

41 0

,061

-0,0

82 -0

,095

-0,0

73 -0

,052

1

Măr

-0

,157

0,0

65 0

,210

-0,2

47

0,10

8

0,29

7 -0

,018

-0,1

37 -0

,064

0,0

61 -0

,004

-0,0

33 -0

,092

1

Fag

0,00

4 -0

,243

-0,3

42 0

,147

-0,

147

-0

,181

-0,1

16 -0

,119

-0,0

67 -0

,078

-0,0

60 -0

,043

0,3

36 -0

,075

1

Ulm

0,

094

0,0

47 0

,214

-0,1

92

0,09

8 -0

,062

0,3

37 -0

,113

-0,0

64 0

,134

-0,0

57 -0

,041

-0,0

65 0

,591

-0,0

53

1

Păr

-0,2

45 -0

,220

0,0

00 -0

,153

0,

170

0,

058

-0,0

81 0

,012

-0,0

47 -0

,054

-0,0

42 -0

,030

-0,0

47 -0

,052

-0,0

39 -0

,037

1

Alu

n -0

,016

0,3

97 0

,050

-0,1

74 -

0,05

0

-0,0

66 0

,36

9 0,

129

-0,1

80 0

,293

0,1

54 0

,433

0,1

63 0

,119

0,0

70 0

,246

-0,0

17

1

Nr.

spe

cii

-0,1

28 0

,000

0,4

15 -0

,515

-0,

014

0,

380

0,4

05 -0

,006

-0,0

88 0

,324

0,2

81 0

,350

-0,0

11 0

,444

-0,0

58 0

,376

0,0

78 0

,413

1

Nr.

arb

/ha

0,24

0 -0

,189

0,3

82 0

,011

-0,

259

0,

636

-0,1

76 -0

,292

0,2

86 -0

,126

0,1

72 -0

,132

-0,1

72 0

,067

-0,1

81 -0

,159

-0,0

08 -0

,318

0,2

44

1

G/h

a 0,

137

-0,3

94 -0

,402

0,4

93 -

0,27

1

-0,2

51 -0

,287

0,0

59 -0

,100

-0,2

23 0

,019

-0,2

14 -0

,039

-0,2

04 0

,288

-0,0

73 -0

,110

-0,5

39 -0

,491

-0,0

62

1

Dia

met

ru D

-0,1

11 0

,020

-0,5

17 0

,360

-0,

034

-0

,609

-0,0

44 0

,216

-0,2

43 -0

,041

-0,0

84 -0

,024

0,0

72 -0

,094

0,2

69 0

,063

-0,1

11 -0

,061

-0,4

65 -0

,729

0,5

83

1

CV

D

0,08

4 -0

,200

0,2

86 -0

,278

-0,

032

0,

604

0,0

88 -0

,090

-0,0

54 -0

,208

-0,2

77 -0

,212

0,0

55 0

,017

-0,0

35 0

,099

0,0

83 -0

,074

0,1

85 0

,216

-0,0

30 -0

,388

1

Lor

enz

0,02

2 0

,218

-0,2

48 0

,353

-0,

196

-0

,298

-0,1

11 0

,051

0,0

66 0

,158

0,2

56 0

,253

-0,1

25 -0

,032

-0,0

87 -0

,121

-0,0

75 0

,107

-0,0

39 0

,170

0,0

22 0

,078

-0,7

80

1

Gin

i 0,

019

-0,1

91 0

,290

-0,2

99

0,01

0

0,58

0 0

,104

-0,1

01 -0

,055

-0,1

97 -0

,303

-0,2

39 0

,047

0,0

67 -0

,010

0,1

52 0

,097

-0,0

08 0

,221

0,1

76 -0

,109

-0,3

83 0

,977

-0,

789

1

Shan

non

0,

027

-0,4

62 0

,041

-0,1

46

0,10

3

-0,2

44 0

,181

0,0

35 -0

,030

0,2

53 0

,225

0,0

89 0

,257

-0,0

45 0

,136

0,1

92 0

,085

-0,1

14 0

,291

0,1

56 0

,208

-0,1

32 -0

,094

0,

141

-0,1

37

1


40

Tab

elul

4.M

atri

cea

coef

icie

ntilo

r de

cor

elaţ

ie în

tre

elem

ente

le lu

ate

în s

tudi

uM

atri

x of

the

corr

elat

ion

coef

fici

ents

for

the

stud

ied

para

met

ers

aplicarea indicelui Shannon în cazul diame-trelor a evidenţiat o valoarea medie de 4,39.

Valorile spaţiale calculate (neincluse înlucrare) ale indicilor diversităţii structuraleindică faptul că aceasta creşte odată cuvariabilitatea condiţiilor staţionale.Totodată, ei pun în evidenţă o omogenitatema-re, comparativ cu pădurile naturale dinzo-nă, semnificaţia acesteia stând în faptulcă pădurea studiată se află, încă, în stadiileincipiente ale succesiunii secundare.

4.2. Interacţiuni

Analiza comparativă a valorilor coefi-cienţilor de corelaţie (tabelul 3) a condus laidentificarea unor relaţii corelative, în con-tinuare luându-se în considerare numai celefoarte semnificative şi distinct semnifica-tive, atât pozitive (+), cât şi negative (-).

Relaţii foarte semnificative. Dinpunct de vedere al factorilor ecologici, arezultat că insolaţia terenului este un factorlimitativ (-), atât pentru procentul de răs-pândire a molidului, cât şi pentru valoareadiametrului mediu. Sub raport structural,majoritatea legăturilor sunt, de asemenea,negative: păducelul, prin dimensiunile re-duse influenţează negativ valoarea diame-trului, în timp ce stadiul de dezvoltare alpădurii, exprimat sintetic prin suprafaţa debază, determină scăderea numărului de tufede alun. S-au identificat şi o serie de legă-turi autocorelative: (+) valoarea diametru-lui influenţează valoarea suprafeţei de bază,iar valoarea coeficientului de variaţie adiametrului mediu influenţează indiceleGini şi (-) între coeficientul de variaţie aldiametrului mediu şi valoarea indiceluiLorenz, şi între aceasta din urmă şi valoareaindicelui Gini, toate date de modul de cal-cul al indicilor respectivi.

Sub raportul relaţiilor dintre specii -cazul a două dintre speciile eudominante -

procentul molidului este în relaţie inversăcu procentul carpenului (-), fapt pus peseama pretenţiilor ecologice complemen-tare. În cazul celei de-a treia specii dinaceastă categorie, s-a găsit că (+) procentulde răspândire a păducelului influenţeazădirect numărul de arbori, coeficientul devariaţie al diametrului şi valoarea indiceluiGini, deci este un element de influenţă pen-tru diversitatea structurală. Între partici-parea cireşului şi a plopului există o legă-tură sinergică (+), ambele specii având cer-inţe pentru umiditatea solului, găsindu-sedeci pe microdepresiuni, prezenţa ultimeispecii fiind, de asemenea, legată de prezen-ţa pinului silvestru (+). Procentul de răs-pândire a ulmului este (+) în strânsă legă-tură cu prezenţa mărului, pe baza unor ce-rinţe staţionale echivalente.

Rela ţ i i dist inct semnificat ive.Dinte factorii ecologici, (+) treapta de inso-laţie determină procentul de răspândire apăducelului şi numărul de specii, în timp ceprocentul de răspândire a laricelui creşte înraport cu altitudinea, fapt explicat de tem-peramentul acestei specii. De asemenea,valoarea pantei influenţează, prin înrăută-ţirea condiţiilor de vegetaţie, nivelul in-dicelui Shannon pentru diversitatea struc-turală, în timp ce (-) creşterea altitudiniidetermină scăderea procentului de partici-pare a carpenului.

Structural, procentul de participare amolidului determină în mod direct valoareasuprafeţei de bază (+), în timp ce creştereaparticipării pinului duce la uniformizareadiametrelor (scăderea coeficientului de va-riaţie a diametrului mediu) şi, cu cât creştenumărul de specii, cu atât descreşte valoa-rea diametrului mediu şi, implicit a supra-feţei de bază, ca efect al concurenţei (-).

Din punctul de vedere al relaţiilor dintrespecii, răspândirea plopului este strânslegată de prezenţa alunului, ca urmare a


41

aceloraşi cerinţe faţă de lumină, în timp ceprezenţa mărului şi a alunului influenţeazănumărul de specii.

4.3. Succesiunea vegetaţiei pe DealulRadu

Utilizarea unor date cu caracter istoricîn analiza succesiunilor este o practicăobişnuită, acestea putând compensa infor-maţii care, prin utilizarea experimentelor -chiar pe termen lung - nu pot fi obţinute;acest gen de investigaţie a fost utilizat, spreexemplu, în cazul validării modelului SOR-TIE (Pacala et al., 1996), fiind adoptat şi încazul Dealul Radu, în vederea înţele-geriievoluţiei ecosistemelor studiate.

Se poate considera că impactul activi-tăţii umane asupra acestor ecosisteme areorigini vechi, susţinute şi de legenda isto-rică “Dodul şi tătarii”, publicată pentruprima dată de către Simion Florea Marianîn anul 1878 (Marian, 1981) şi în care segăseşte următorul pasaj: “Toţi sătenii, din-tre care partea cea mai mare era dusă lalucru pe Valea Caselor, unii însă pe dealulHâga şi Cucoara, iar alţii dincolo deMoldova, pe muntele Radu, precum şi pevăile din apropierea acestora, cum auzirătoaca sunând, părăsiră lucrul, alergară dintoate părţile, unii cu coasele, alţii cu furci şiiarăşi alţii cu securi şi lănci, mai pe scurtfiecare cu ce-a putut mai degrabă apuca înmâini ...”. Din relatările legendei, se potdeduce cel puţin două aspecte: (i) DealulRadu (denumit munte) era supus unei acti-vităţi umane intense alături de zonele înve-cinate, datorită existenţei localităţii ValeaCaselor, cu o populaţie în expansiune şi (ii)după uneltele luate la repezeală în scop deapărare se poate deduce că activităţile zil-nice erau îndreptate cel puţin spre douăecosisteme: pajiştile şi pădurile.

O dovadă certă privind exploatarea

intensă şi îndelungată a terenului din zonaDealului Radu o constituie un act de vân-zare-cumpărare încheiat în 1790, din carese citează: “precum să ştii că avându eumoşioară dreaptă a me de la moşii mei carisă chiamă dealul Radu cari hotarul esti dingios din gura părăului Ioneilor şi acolepurcedi pi cărare în sus pănă în vadul cailorîn Moldova şi apucă Moldova în sus pănăîn gura părăului Crăciuneştilor, şi părău ladeal pănă în vărvul dealului şi tot vărvuldealului pănă ci coboară iarăşi ăn părăulIoneilor, şi s'au încheiatu haturile.”Documentul de mai sus, publicat de către T.V. Ştefanelli (1915), prezintă o importanţăistorică deosebită, deoarece face dovadaunei utilizări foarte intense a terenurilor dinzonă, pe de o parte, şi stabileşte pentruprima dată limitele naturale ale DealuluiRadu, pe cealaltă parte.

În aceste condiţii, se poate afirma căactivitatea umană a început în jurul anului1500, o dată cu primele dovezi de aşezăriumane. Această activitate s-a desfăşurat înprimul rând în scopul dobândirii unor spaţiicât mai extinse pentru fâneţe şi păşuni,făcându-se totdeauna în detrimentul pădu-rii, astfel că, treptat, structura pădurii a fostmodificată prin defrişări (lăzuiri) sau prinincendieri, până la dispariţia acestuia.

În condiţiile în care fâneţele au pierdutdin productivitate, suprafeţele respective aufost supuse unui păşunat intens, care practi-cat pe versanţi sudici, pe pante mari şi pesubstraturi litologice friabile, a condus lapierderea învelişului de sol şi, ulterior, laabandonarea terenului.

În raport cu cele două zone distinctedeterminate de expoziţia dominantă a ver-sanţilor (N şi NE, respectiv S şi SE),evoluţia succesională s-a manifestat diferit.Astfel, pe versantul nord-estic pădurea s-amenţinut cu continuitate, fără ca intensi-tatea activităţilor umane să afecteze ecosis-


42

temul. Pe versantul sudic însă, pădurea asuferit un şir lung de transformări con-cretizate în: (i) înlăturarea pădurii în scopulobţinerii de suprafeţe pentru păşuni şifâneţe de către o populaţie aflată încreştere; supraexploatarea suprafeţelordefrişate pe parcursul a peste trei secole,(ii) declanşarea fenomenelor de eroziune aterenurilor şi favorizarea alunecărilor, (iii)abandonarea terenurilor, care a corespunscu faza de declanşare a succesiunii secun-dare, (iv) colonizarea terenurilor practicnude cu specii adaptate la condiţii grele(păşunat, încălzirea solului, lipsa humusu-lui, etc.), favorizată de natura substratului(roci friabile, de reacţie neutră la moderat-bazică) şi de existenţa carpenului ca relictal unei faze distincte la această zonă altitu-dinală şi (v) consolidarea vegetaţiei înstructurile existente şi extinderea spaţială.Prin aceste procese se poate explicamenţinerea carpenului ca specie de bază peversantul însorit şi lipsa concurenţei dinpartea fagului care, ca specie de umbră, nuse putea dezvolta în aceste condiţii.

În raport cu păşunatul intens, speciileforestiere mai robuste adoptă o strategiecare le permite să supravieţuiască.Vătămată an de an prin ciupire sau roadere,specia respectivă (carpen, alun, tei) dez-voltă creşteri reduse, până depăşeşte nivelulcritic de vătămare (1,5-2,0 m). Odatădepăşit acest nivel, creşterile se activează şiarbo-rele se poate dezvolta nestingheritSpeciile forestiere adaptate la păşunat suntechipate cu ţepi care le permit supravie-ţuirea. În prezentul studiu au fost întâlnitemăceşul, dracila şi păducelul. Aceste speciise dezvoltă la marginea pădurii, constituindavangarda înaintării acesteia în zonele despăşunate (fig. 7). Se poate constata o orga-nizare specifică a lizierei, constituită dinsuccesiunea spaţială: mărăcinişuri-manta-pădure.

Abandonarea terenurilor intens degra-date a însemnat declanşarea evoluţiei eco-sistemelor forestiere de pe Dealul Radu îndouă direcţii diferite: (i) împădurirea pecale artificială a unor zone mai accesibile,începută la sfârşitul secolului al XIX-lea cao consecinţă a unei politici de împădurire aizlazurilor degradate adoptate de FondulBisericesc al Bucovinei (Gârbu, 1934) şi încare s-au utilizat în principal molidul,laricele şi, mai rar, pinul silvestru (fig. 8) şi(ii) regenerarea naturală pe terenurile cudegradare extremă a unor specii pioniere demare rezistenţă, în special la păşunat, fiedatorită habitusului (măceş, păducel), fiedatorită unei ridicate capacităţi de lăstărire(alun, carpen, tei), sau de regenerare (plop,frasin). Procesul de colonizare sedesfăşoară şi la ora actuală pe terenuri lip-site de sol sau cu început de solificare (fig.9). Astfel, se poate explica de ce DealulRadu prezintă o diversitate ridicată a speci-ilor forestiere.

Vegetaţia forestieră s-a instalat pe ver-santul sudic al Dealului Radu, prin ambelecăi arătate: partea vestică (parcela 71A) afost constituită prin împădurirea cu molid aterenurilor abandonate, iar parcelele 71B şi72A reprezintă rezultatul succesiuniisecundare a pădurii în lipsa intervenţieiantropi-ce, cu întreaga serie de transformăriulterioare. Privite prin prisma noilor teoriiprivind succesiunea ecosistemelor fores-tiere (Thomasius, 1998) rezultatele obţi-nute evidenţiază clar importanţa activităţi-lor umane şi a condiţiilor micro-staţionaleîn dirijarea sensului evoluţiei succesionalea vegetaţiei forestiere. Sub influenţa con-diţiilor stationale specifice, pe versantulînsorit este frânată dezvoltarea fagului, ast-fel încât porţiunile aflate în stadiul pioniervor evolua către stadiul intermediar, cu par-ticiparea carpenului, teiului şi eventual afrasinului, fiind eliminate treptat specii pre-


43


44

Fig. 7. Conformaţia structurală specifică lizierelor din zonele intens păşunateStructural pattern of the forest edges affected by an intens grazing

Fig. 8. Evoluţia probabilă a pădurii în cazul ameliorării terenurilor degradate prin regenerări artificialeThe probable evolution of the forest in the case of improvement of degraded lands by reforestation

Fig. 9. Evoluţia probabilă a pădurii în cazul abandonării terenurilor degradate şi declanşarea succesiuniisecundareThe probable evolution of the forest in the case of the abandon of degraded lands and start of thesecundary succesion

cum păducelul sau alunul. Cu alte cuvinte,pentru condiţii staţionale modificate, încare s-a declanşat succesiunea de tip alo-gen, atractorul rămâne asociaţia vegetală detip intermediar, pe bază de carpen-frasin-tei. În schimb, pe versantul umbrit, încondiţii staţionale nemodificate, succe-siunea de tip autogen poate evolua de lafaza intermediară, bazată pe molid, către ofază climax, al cărui atractor va fiamestecul de răşinoase şi fag, determinat deconstelaţia originară a factorilor staţionali.

O altă problemă este aceea a relaţieidintre condiţiile staţionale modificate an-tropic şi biodiversitate. Din rezultatele obţi-nute se poate constata că nivelul de biodi-versitate creşte în condiţiile unor ecosis-teme marginale, de altfel, prin declanşareasuccesiunii secundare fiind de aşteptat caacest fenomen să se producă.

Necesitatea unor asemenea studii esteevidentă, cu atât mai mult cu cât valoareabiopatrimonială a pădurii se cere a fi din ceîn ce mai mult pusă în evidenţă.

Bibliografie

Anonymous, 1993. Amenajamentul Ocolului silvicTomnatic. Studiu general.

Anonymous, 2003. Amenajamentul Ocolului silvicTomnatic. Studiu general.

Barbu, I., 1982. Cercetări privind influenţa facto-rilor din sol şi a altor factori staţionali asuprarupturilor şi doborâturilor produse de zăpadă înpădurile din Bucovina. Teză de doctorat,Universitatea din Braşov.

Barbu, N., 1976. Obcinele Bucovinei. Ed. Ştiinţi-fică şi Enciclopedică, Bucureşti.

Camino, R., 1976. Zur Bestimmung derBestandeshomogenitaet. A.F.J.Z. 147 (2-3): 54-58.

Cenuşă, R., 2002. Cercetări privind relaţia struc-tură-funcţie şi evoluţia ecosistemelor forestierenaturale din nordul ţării. Manuscris I.C.A.S.

Gârbu, St., 1934. Monografia Fondului Bisericesc

din Bucovina. Manuscris I.C.A.S.Ivan, Doina, 1979. Fitocenologia şi vegetaţia

Republicii Socialiste România. Ed. Didactică şiPedagogică, Bucureşti, p. 136-153.

Leahu, Ştefania, 1978. Structura arboretelor îngradul lor de organizare în lumina teoriei infor-maţiei. Rev. Păd. 6.

Marian, S. F., 1981. Legende istorice din Bucovina(ed. Paul Leu). Ed. Junimea, Iaşi.

Pacala, S. W., C. D. Canham, J. Saponara, J. A.Silander, Jr., R. K. Kobe, and E. Ribbens.1996. Forest models defined by field meas-urements: II. Estimation, error analysis anddynamics Ecol. Monogr. 66: 1-43.

Stanciu, N., 1972. Insolaţia şi rezerva de apă a solu-lui. Ed. Ceres, Bucureşti.

Stefanelli, Th. V., 1915. Documente din vechiulocol al Câmpulungului Moldovenesc, Ed.Academiei, Bucureşti.

Stoecker, G., 2002. Analyse und Vergleich vonBestandesstrukturen natrunaherFichtenwaelder mit Lorenz- und Gini-Koeffizienten. Centralbl. Fur das gesamteForstwessen, Heft 1, 5: 12-39.

Stugren, B., 1982. Bazele ecologiei generale. Ed.Ştiinţă şi Enciclopedică, Bucureşti, 435 p.

Summary

Aspects regarding the diversity and succe-sion in marginal ecosystems (Dealul Radu) fromthe North of Eastern Carpathians

The study is performed in marginal ecosystemsfrom the Northern part of Eastern Carpathians. Aimof the study was sustained by some reasons: (i) thepresence of Carpinus betulus, Fraxinus betulus andTilia cordata in an area where these are not typicaly;(ii) favorable ecological conditions which have pro-moted the conservation of, after glacial age species(Carpinus betulus).

The evaluation of the main characteristicsregarding the diversity was performed using speci-fic indices and the study of the succesion includedassertions regarding geology and soil, insolation andfrom hystorical books related to the study area.Relationship between diversity and succesion su-ggest the presence of the initial stages, sustained bysome characteristic species: Crategus monogyna,


45

Corylus avellana, Malus sylvestris etc. Some futurepossible pathways of succesion, function of the landuse, are presented.

Keywords: marginal ecosystems, diversity,succesion pathways


46

Autorii. Conf.dr.ing. Radu Cenuşă, estedecanul Facultăţii de Silvicultură, Universitatea“Ştefan cel Mare” Suceava. Poate fi contactat laadresa de e-mail: [email protected]

Ing. Marius Teodosiu este cercetător ştiinţificla Staţiunea Experimentală de Cultura MoliduluiCâmpulung Moldovenesc. Poate fi contactat laadresa de e-mail: [email protected]

Ecol. Elena Cenuşă, este ecologul ParculuiNaţional Călimani. Poate fi contactată la adresa dee-mail: [email protected]

cenusa1

Documents

Transcript of cenusa1