Centrul de formare şi consiliere

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Arhiepiscopia Iaşilor

Beţia de week-end

de Daniel Chira (Articol publicat în revista Apostolia, http://www.apostolia.eu/articol_192/be%C5%A3ia-de-week-end.html)

Vineri noaptea. Mă întorc dintr-o călătorie lungă; ajung la Londra după miezul nopţii. Aştept autobuzul în staţie şi între timp devin martorul unor scene sfâşietoare. E pentru prima dată când capitala britanică mă şochează cu adevărat: beţia domneşte oriunde aş întoarce privirea. Adolescenţi şi adulţi, deopotrivă femei şi bărbaţi, sprijinindu-se unii de alţii sau târându-se singuri către casă pe asfaltul trotuarului.

O femeie pe trei sferturi dezbrăcată traversează zebra în patru labe... Doi iubiţi turmentaţi se întrec în gesturi lascive, oferind privitorilor spectacolul trist al apetiturilor nesatisfăcute. Sticle sparte sau golite pe jumătate se rostogolesc în nesimţire. Un bărbat la vreo 40 de ani care se ţine încă pe picioare priveşte cu o volubilitate agresiv voioasă alţi doi parteneri de pahar care, ameţiţi fiind, nu mai sunt în stare să se ridice de la pământ. Cei ce aşteaptă, ca şi mine, în staţie, privesc scena fie distraţi, fie având pe chip un frison de repulsie.

Soseşte autobuzul. După două staţii se opreşte brusc. În mijlocul şoselei zace o adolescentă alungită ca într-un sicriu. Cineva urcă în autobuz şi lămureşte mulţimea care aşteaptă răbdătoare înăuntru: „Nimic deosebit. Comă alcoolică.” Sirenele unei salvări aproape vuiesc. Echipa de medici aşează tânăra pe o targă şi apoi ambulanţa se pierde în noapte. Puţin mai încolo, din cârdul de maşini, un puşti scoate capul pe geam şi strigă nebuneşte trecătorilor: „Cheers” (Noroc!).

1

În fine, sosesc acasă. Nu reuşesc să adorm. Şi asta nu pentru că m-ar deranja ţiuitul altor sirene care se aud departe... Pur şi simplu nu mă pot deconecta de la scenele văzute în noaptea asta. Ştiam că în fiecare week-end mulţi londonezi ies să petreacă până târziu şi se mai ameţesc de băutură, dar înţeleg acum că scena în detaliu arată mult mai dramatic decât îmi închipuiam. Mulţime de întrebări îmi potopesc mintea: de ce atâta nebunie în vieţile acestor oameni? De unde atâta dezgust faţă de propria existenţă? De ce preferă să-şi sluţească chipurile în asemenea fel? Să fie beţia lor o defulare a stresului acumulat peste săptămână? O formă de a-şi îneca singurătatea pe care o presupune adesea aglomeraţia babelului londonez? Să fie la mijloc teama de a se confrunta cu liniştea de la sfârşitul săptămânii, linişte care îi pune faţă-în-faţă cu nonsensul din vieţile lor? Este oare beţia aceasta generalizată refugiul unor oameni goliţi de sens pentru că sunt goliţi de sacru? Nu mă încumet la un răspuns definitiv. Vă las pe dumneavoastră să-l găsiţi.

Dincolo de beţia în sine, ceea ce mi se pare grav e o anume concepţie a multor britanici despre ea. Dacă în România oamenii se simt (în parte) neputincioşi şi jenaţi atunci când sunt surprinşi în stare de ebrietate sau când realizează, a doua zi, în ce poziţie s-au expus, ei bine – în Anglia beţia de week-end a fost transformată aproape într-un fenomen cultural. Cu alte cuvinte, a devenit atât de comună încât e considerată firească, nevinovată, nedemnă de luat prea tare în serios. Această rafinare a ipocriziei interzice indirect orice posibilă critică a fenomenului. Dacă te încumeţi să comentezi beţia de vineri seara într-un registru negativ, se va găsi imediat cineva care să te apostrofeze că ai atenta la una dintre modalităţile de distracţie ale britanicilor.Aflu că „ameţeala” de week-end e un fenomen care există – într-o mai mică sau mai mare măsură – şi pe străzile din Roma, Paris, Barcelona... Ziceam mai devreme că în România există încă jena că te-ai îmbătat cu o cu o noapte înainte. Aceasta nu înseamnă că - într-o ierarhie a moralităţii – le-am fi superiori altor neamuri; ar fi nedrept să plătim tribut fuduliei româneşti... De altfel există riscul ca unii dintre noi, ajunşi pe plaiuri britanice, italiene, franceze, spaniole etc., să adoptăm stilul de viaţă local, inclusiv în privinţa beţiei de la sfârşitul săptămânii. Să nu ne minţim: chestiunea nu ţine de domeniul normalităţii, oricât de majoritari ar fi cei care susţin sau trăiesc asta.În realitate, episoadele precum cel pe care vi l-am povestit adineaori descoperă răni invizibile ale unor societăţi departe de a fi perfecte.

2

Până la urmă, beţia nu e decât dovada cea mai vizibilă a faptului că n-am învăţat încă să trăim.Daniel Chira, Londra

ALCOOLISMUL

Alcoolismul - suferinţa familiei mele

Tot mai mulţi dintre oaspeţii site-ului nostru ne cer sfat sau ajutor pentru a ieşi din suferinţa produsă de consecinţele consumului de alcool. Pentru a veni cu adevărat în sprijinul celor care au nevoie de ajutor (atât dependenți, cât și membrii ai familiilor acestora), am apelat la specialişti în domeniu, adică la consilieri în probleme de adicţie din cadrul Programului Sfântul Dimitrie Basarabov, Cluj și din cadrul Fundației Solidaritate și Speranță, Centrul Sfântul Nicolae, Iași. Ca urmare, vă punem la dispoziţie o serie de materiale și linkuri şi posibilitatea de a va informa şi a vă orienta în labirintul acestei suferinţe pentru a afla cum se poate ieşi. Există ieşire!

Am încredere nestrămutată în Prezenţa şi Lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră, în neputinţele noastre şi în capacitatea noastră de a primi şi folosi această Putere pentru a ne salva de tot răul care ne robeşte.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă ajute să căutaţi, să primiţi şi să lucraţi cu puterea Lui de vindecare şi de ridicare a fiinţei umane la demnitatea ei adevărată.

Maica Siluana

Întâlniri Al-Anon în România

3

Întâlniri Al-Anon în România

1) Grupul Al-Anon „Confidența” Iași

Str. Costache Negri, nr. 48, la Casa Diaconia, parter, camera 1 (în spate la Moldova Mall, între Liceul V. Alecsandri și Biserica Sf. Sava), Iași;

Alina – 0748/366.536

Roxana – 0722/600.731

E-mail: alanoniasi@yahoo.com, id de messenger: alanoniasi sau alanonromania@gmail.com

2) Grupul Al-Anon de la CFC Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Iași- contact: sfarhangheli@gmail.com

3) Grupul Al-Anon „Speranța” Cluj-Napoca:

Str. Ion Meșter, nr 10, Cluj-Napoca.

Claudia: 0723/781.288, clauvarga@yahoo.com

Nicoleta: 0728/308.915, nicoletaamariei@yahoo.com

4) Grupul Al-Anon „Speranța” București:

Str. Radu-Vodă, nr. 24A, la Mănăstirea Radu-Vodă, București,

Carmen: 0723/691.162, u_carmen@yahoo.com

5) Grupul Al-Anon „Speranța” Craiova

Locație – în căutare;

4

Amalia: 0748/150.945, amanese_2007@yahoo.co.uk , id de messenger: amanese_2007

6) Grupul Al-Anon „Viață senină” Pildești-Roman, jud. Neamț

Localitatea Pildești, com. Cordeni, jud. Neamț, la 10 km de orașul Roman;

Maricica: 0720/232.685, martmaricica@yahoo.com

Te preocupă consumul de alcool al cuiva?1.Ai probleme cu somnul din cauza băutului cuiva?

2.Cea mai mare parte a gândurilor tale se învârt în jurul situaţiilor legate de băut sau în jurul problemelor cauzate de acesta?

3.Încerci să controlezi consumul de alcool al cuiva prin cererea de promisiuni privind încetarea băutului?

4.Ameninţi?

5.Ai atitudini din ce în ce mai negative faţă de persoana care bea?

6.Însemnezi sticlele de băutură, le ascunzi sau le arunci conţinutul în chiuvetă?

7.Crezi că totul ar fi bine dacă persoana respectivă ar înceta băutul?

8.Te simţi singur, respins, temător, mânios, vinovat, epuizat?

9.Nu îţi mai place propria persoană?

10.Crezi că schimbările tale de dispoziţie sunt influenţate de consumul de alcool al cuiva?

11.Încerci să negi sau să maschezi situaţiile legate de băut?

5

12.Încerci să protejezi sau să “acoperi” persoana care bea?

13.Te simţi responabil şi vinovat pentru băutul cuiva?

14.Ai început să te retragi sau te-ai izolat deja de prieteni sau de alte activităţi?

15.Ai preluat responsabilităţi care obişnuiau să fie ale persoanei care bea?

16.Problemele financiare sunt mai mari datorită consumului de alcool al unei persoane?

17.Te regăseşti încercând să îţi justifici sentimentele şi comportamentele ca fiind provocate de băutul cuiva?

18.Ai simptome fizice noi, precum dureri de cap, indigestii, stări de greaţă, tremurături?

19.Te simţi învinsă şi lipsită de speranţă?

20.Relaţiile tale sexuale au fost afectate de consumul de alcool al cuiva?

21.Dacă sunt implicaţi şi copii, poţi observa că sunt stresaţi sau că şi-au schimbat comportamentul datorită consumului de alcool al cuiva?

Auto-evaluareDacă sunt 3 sau mai multe răspunsuri afirmative la oricare dintre întrebările de mai sus, atunci înseamnă că există o problemă cu alcoolul şi că ar trebui să discuţi cu cineva despre asta.

Chiar dacă sunt mai puţin de 3 răspunsuri afirmative, tot ar fi bine să stai de vorbă cu cineva specializat. Atunci când ne preocupă consumul de alcool al unui membru al familiei e bine să discutăm cu cineva care poate să determine dacă există sau nu o problemă cu alcoolul.

Scrisoare deschisă către familia mea

6

Sunt un alcoolic. Am nevoie de ajutor.

Dacă îmi permiţi să te mint, acceptând asta ca adevăr, mă încurajezi să mint. Adevărul poate fi dureros, dar scoate-l la iveală.

Dacă mă laşi să fiu isteţ, mă înveţi să îmi evit responsabilităţile şi, în acelaşi timp, să nu mai am respect faţă de tine.

Dacă pot, te voi exploata şi voi profita de tine. Făcând asta, devii complice în încercarea mea de a scăpa de responsabilităţi.

Poţi să-mi ţii lecţii, să mă moralizezi, să mă dojeneşti, să mă lauzi, învinovăţeşti, să mă cerţi sau să-mi arunci alcoolul, indiferent dacă sunt sub influenţa alcoolului sau dacă sunt abstinent. Poţi să te simţi bine pentru moment, dar situaţia se va înrăutăţi.

Dacă îmi accepţi promisiunile, îmi îngădui să-mi amân durerea. La fel e şi cu acordurile, înţelegerile schimbate. Dacă un acord a fost făcut, ţine-te de el.

Dacă îţi pierzi firea cu mine, te vei distruge pe tine şi orice posibilitate de a mă ajuta.

Dacă permiţi anxietăţii să te constrângă, să faci ceea ce ar trebui să fac eu, distrugi, pentru amândoi, şansa de a ne recupera.

Ascunzând sau muşamalizand consecinţele abuzului meu de alcool, vei reduce sau vei evita criza, perpetuând boala.

Cu toate acestea, găseşte realitatea aşa cum aş vrea eu. Dependenţa de alcool este o boală şi se înrăutăţeşte pe măsură ce abuzul meu continuă. Începe acum să înveţi să înţelegi şi să planifici recuperarea mea. Am nevoie de ajutorul unui doctor, a unui consilier sau a unui psiholog, a unui alcoolic în recuperare şi de Dumnezeu. Singur nu mă pot ajuta.

Mă urăsc pe mine, dar te iubesc pe tine. A nu face nimic este cea mai rea alegere pe care o poţi face pentru noi. Vreau linişte şi siguranţă în casa noastră şi fericire pentru toţi.

Te rog, ajută-mă!

Alcoolicul tău

Alcoolismul, ca boală de familie

7

Există simptome identificabile ale alcoolismului ca boală de familie. Fiecare membru este afectat.Într-o familie sănătoasă există anumite reguli pe care le respectă atât părinţii, cât şi copiii în viaţa lor de zi cu zi.Dar, în familia unui alcoolic nu există reguli sau regulile există dar sunt dependente de alcoolic. Ceea ce a fost permis ieri este interzis astăzi.Cei mai mulţi dintre noi ştim că o relaţie implică un oarecare efort, un proces de cerere şi ofertă. Alcoolicul e preocupat doar de consumul său; relaţiile interpersonale nu intră, astfel, în prim plan.

Acest lucru poate fi frustrant pentru tine, ca soţie sau parteneră a alcoolicului. “încerc să mă înţeleg cu soţul meu, dar nu are nici un sens, cred că e ceva ce nu fac cum trebuie”. În momentul în care alcoolicul te vede învinovăţindu-te şi simţindu-te “de nimic”, va şti cum să profite de acest lucru şi să te menţină în dezechilibru. Vina este transferată şi partenerul îşi acceptă responsabilitatea.În acest moment tu te îmbolnăveşti. Nu mai ai grijă de sentimentele sau nevoile tale, dar trăieşti într-o continuă dependenţă faţă de comportamentul alcoolicului. Toate suişurile şi coborâşurile din viaţa ta sunt simple reacţii la acţiunile acestuia. Cu cât trăieşti mai mult în aceste condiţii, cu atât mai tulburate vor fi gândirea şi caracterul tău. În esenţă, contribui fără să vrei la boala alcoolicului. Astfel, alcoolismul devine o boală de familie. Copiii îţi vor urma modelul, atitudinile şi comportamentele tale - din proprie iniţiativă sau la îndrumările tale.

Dar, ajutorul este posibil pentru tine. Trebuie să fii conştient de persoana care ai devenit. Trebuie să ştii că eşti singura persoană care îţi poţi schimba atitudinile proprii. Această schimbare poate să se reflecte asupra copiilor tăi.Deoarece părinţii sunt prima sursă de socializare şi educare pentru cei mai mulţi copii, ei sunt de asemenea şi ultimul punct de referinţă pentru copii, în acţiunea lor de explorare a lumii. Imaginează-ţi efectul pe care îl are modelul de părinte alcoolic asupra felului în care înţelege copilul o relaţie. În timp ce alţi copii trăiesc cu încurajări, laude, acceptare, îngăduinţă, corectitudine şi onestitate, copilul alcoolicului trăieşte cu ostilitate, criticism, frică, gelozie şi autocompătimire. În timp ce alţi copii trăiesc în prietenie şi învaţă că lumea este un loc frumos în care poţi să trăieşti, copilul dintr-un cămin alcoolic trăieşte în ostilitate şi crede că lupta este singura cale de a se relaţiona.

Ciclul reacţiilor negative şi distructive este tocmai boala familiei. Aceasta este tragedia alcoolismului şi scopul acestui program este de a ajuta familiile alcoolicilor. Acesta începe prin a-i învăţa pe membrii familiei cum să-şi recâştige controlul asupra propriilor vieţi (cum să întrerupă ciclul reîntăririlor).

Ce este codependenta

Codependenţa poate fi definită ca un set de comportamente maladaptative,

8

compulsive, învăţate de membrii familiei pentru a supravieţui într-un mediu în care există multă durere emoţională şi stres. În familiile în care un membru abuzează de alcool, este absolut normal ca ei să se îngrijoreze, să fie afectaţi de acest consum. Este un proces reacţionar, adică membrii familiei acţionează ca rezultat al consumului de alcool şi al problemelor cauzate de acesta.Un codependent este o persoană preocupată de controlul propriilor comportamente şi a celorlalţi şi care îşi ignoră propriile nevoi ca urmare a contactului direct sau indirect cu un alcoolic (alcoolicul originar poate fi chiar un bunic sau chiar stră-bunic).Câteva dintre tulburările codependenţei sunt: perfecţionismul, dependenţa de muncă, vorbirea compulsivă, mâncatul compulsiv, minciuna compulsivă, relaţii dependente. Alte tulburări pot fi legate de achiziţia de status, prestigiu, achiziţii materiale, putere şi control, astfel încât comportamentele lor dăunează interacţiunilor sociale cu membrii familiei, colegii de muncă, prietenii.

Caracteristicile codependenţilor sunt:

Stima de sine scăzută, autocritica crudă, nevoia de aprobare din exterior – codependenţii pot fi dependenţi de relaţii. Ei simt că nu au valoare proprie, şi că sunt valoroşi doar în relaţie cu alţii.Dificultăţi în dezvoltarea unei relaţii sănătoase, în special pentru partenerii care găsesc siguranţa doar în acest tip de relaţie.Lipsa limitelor – codependenţii nu se pot vedea ca persoane diferite, cu idei şi emoţii separate. Sunt atât de extremi încât preiau emoţiile altor oameni, cum ar fi furia, ca şi cum ar fi a lor, fără să îşi dea seama ce se întâmplă. Nu ştiu unde este limita între ei şi alţii.Manevrarea impresiilor – codependenţii cred că pot controla impresiile altora faţă de ei. Încearcă să se prezinte tot timpul ca persoane bune şi sunt preocupaţi de ce zic alţii despre ei.Neîncredere în percepţiile lor – ei nu cred că au o impresie adecvată despre o situaţie decât dacă acestea au fost validate de cineva din exterior. Chiar dacă ei înşişi au idei şi percepţii bune, au încredere în cei din jur mai degrabă decât în ale lor personale.Preocupaţi de ceilalţi – datorită faptului că codependenţii sunt orientaţi spre exterior, ajung să fie îngrijoraţi pentru alţii (alcoolic sau nu), neglijându-se pe sine.Adicţii –codependenţii de multe ori pot dezvolta o dependenţă chimică sau să devină dependenţi de muncă, putere, mâncare. Aceste dependenţe sunt foarte periculoase şi trebuie recunoscute şi tratate cât de repede posibil.

Caracteristicile codependenţilor

1.Noi provenim din familii în care nevoile emoţionale nu ne-au fost satisfăcute. Suntem personalităţi dependente, terifiate de abandon şi facem orice ca să ne păstram o relaţie. Nimic nu este prea scump, nu ne ia prea mult timp sau este prea problematic pentru partenerul nostru.

2. Noi devenim grijulii, în special cu partenerii, care într-un anumit fel au nevoie, în încercarea de a îndeplini prin alţii, nevoile copilăriei. Facem confuzie între dragoste şi milă, şi avem tendinţa de a „iubi” pe acei oameni care au nevoie să fie „salvaţi” şi de care ne este „milă”.

9

3.Încercăm să ne schimbăm partenerii dacă sunt reci emoţional, în unii calzi, grijulii, prin dragostea noastră, aşa cum am încercat să ne schimbăm părinţii în îngrijitorii de care aveam nevoie şi îi doream atât de mult.

4.Vedem viaţa prin viziunea victimelor şi suntem atraşi de slăbiciune în dragostea noastră, prieteniile şi relaţiile apropiate.

5.Suntem căutători ai aprobării, dispuşi să aşteptăm, să sperăm şi să încercăm mai mult şi mai mult până când ne pierdem identitatea în acest proces.

6.Avem sentimente de vinovăţie când ne gândim la noi, şi jumătate din această vinovăţie, responsabilitate, învinovăţire, o vom pune într-o relaţie.

7.Ne judecăm pe noi foarte aspru şi avem un simţ foarte scăzut al stimei de sine. Credem că trebuie să ne câştigăm dreptul nostru de a ne bucura de viaţă.

8.Simţim că trebuie să-i controlăm pe partenerii noştri şi relaţia, având o foarte mică siguranţă în copilarie. Aceste eforturi de control sunt mascate, şi de cele mai multe ori apar ca fiind de ajutor.

9.Devenim dependenţi de senzaţional şi de durerea emoţională. Entuziasmul unei relaţii instabile poate veni ca un contraatac tendinţei de depresie.

10.De cele mai multe ori suntem dependenţi de droguri, alcool şi / sau anumite alimente; sau avem caracteristicile bolii alcoolismului de familie, chiar dacă nu bem deloc.

11.Fiind prinşi în relaţii haotice, instabile şi dureroase emoţional, ne dă posibilitatea să ne vedem mai bine propriile greşeli sau responsabilitatea faţă de noi.

12.Suntem mult mai conştienţi de visul nostru, despre cum am vrea să fie o relaţie, decât cum este în realitate.

13.Cei mai mulţi dintre noi îşi pierd abilitatea de a-şi exprima sau simţi sentimentele ca o consecinţă a negării noastre.

14.Reacţionăm, mai mult decât acţionăm.

10