MARIN PREDA

Cel mai iubitdintrev rflntenipaIIl

Prefald de Oana Soare

Figd biobibliografic[ si referinle critice de Lucian Pricop

Volumul I

EDITURA CARTEX SERV

Coperta: Dana PopescuTehnoredacto r : E c aterina P is ld

MARIN PREDA, Cel mai iubit dintre pdmdnteniO Elena Preda, Nicolae Preda qi Alexandru Preda

@ Editura Cartex Serv pentru prezenta edilie

Edilia reprodLlcc textul integral al romanului

Timbrul literar se achitd la U.S.R.cont RO44 RNCB 5101 0000 0l7l 0001/ BCR-Unirea

Pentru comenzi gi inforrnafii, vI rugdrn sd ne contactafi la:

o Telifax: 021 1323.41.30; 021 1323.00.7 6o Tel: 0745.069.898; 0729.951.763o www.edituracartex.roo e-mail: comenzi@edituracartex.roo O.P.4, C.P. 184, Bucuregti

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiPREDA, MARINCel mai iubit dintre pimffnteni / Marin Preda. * pref.: Oana

fiqd biobibliograficd qi referinfe critice de Lucian Pricop. - BCarlex Serv,20l73 vol.rsBN 978-973-7 883-63 -6

Vol. 1. - ISBN 978-973-1883-64-3

l. Soare. Oana (pref.)II. Pricop, Lucian (ed. qt.)

821.135.1-31

CUPRINS

Un roman testament (Oana Soare) 7

Fiqd biobibliograficd 19

Referinle critice ........... 2l

Cel mai iubit dintre pamanteni ......... 49

Moartea e un fenomen simplu in naturd, numai oamenii ilfuc inspdim6ntitor. Vorbesc de moartea naturald, care adesea e o

dulce ispitS. inainte de a fi depud aici in aceastd celuld, din care

nu voi mai ieEi decdt pentru a intra intr-o captivitate perpetud, inplimbarile mele solitare pe la marginea ora;ului, pe poteci, uitdn-

du-md in jos gi privind pdmdntul, un sentiment senin se insinua

in sufletul meu, la inceput de dragoste pentru el, pdmdntul negru'

tdcut, liniqtit, apoi de atraclie, de dorinfd, un fel de melancolie'

de nostalgie bl6ndd, de a m^dculca pe el s,i a ra111e acolo intins

pentru totdeauna. Ceea ce qi fEceam, stAnd cu ochii spre cer, pdnd

ce adormeam. Mi trezeam copleqit de un addnc sentiment de

regret: de ce m-am mai trezit?Dar moartea violentd, sinuciderea, la care egti inrpins de

c6tre oameni? Tandra nepdsare fa!6 de lume te poate stipdni inh-a -

devir numai cdnd te simli striin de propria.li fiinld, dar cAnd,

dimpotrivd, ai congtiinfa cd ea este totul? $i qtii cu certitudine cd

acest totul nu va.rnai fi liber niciodatS? Inchisoarea pe via!6!

Oricdt m-aq strddui, mi-este cu neputinld sd-mi imaginez cd

odatd verdictul pronunfat, voi putea adresa lumii un tandru adio

nepdsdtor.Am mai avut de-a face cu anchetele qi justilia 9i am mai fost

condamnat, dar nu pe viali Ei nu firi speranla de a ieqi ,curflnd.

Nu fusese chiar curdnd, dar nici prea tdtziu ca sd nu pot uita.

49

Acum insi descopdr cu groazd, c[ ei, cei care m5 interogau, erauliberi (qi asta se vedea din pofta cu care imi consemnau depo-zi1ia, acele infame gesturi ale fiin{ei animalice care se simtetrdind lird opreliEti, gestul cu care aplicau o gtampild, rdsfoitulhArtiilor, mdncatul unui sandvici, inghiorlSitul unui pahar cu apd,scd(iitul scaunului sub trupul voinic, ancorat bine in realitate,uitatul pe fereastrd, ciscatul, rdg6itul, gAndul la muierea t6ndrdpe care o vor str6nge in bra{e la noapte), iar eu nu voi mai finiciodatd ca ei, toate gesturile mele vor fi sau imi vor reaminti cdsunt condamnat sd nu mai fiu liber pdnd la moarte...

$tiu insd ci existl pentru mine o scdpare: si fac sit retrdiascdin sufletul meu dulcea dorin{i de a intra in pdmdnt, si retrdiascdapoi marea mea dragoste pentru ea, suferintele indurate gi apoiputerea exaltdrii de a muri. Prietenul meu, fostul judecdtor, m-asfituit sd scriu pe larg cum s-au petrecut lucrurile, qi s5-i dau lui,care mi-e avocat, mlrturisirea, s-o aib[ pentru ultima infrfiqarela proces. Nu gtiu la ce-i mai poate folosi avocatului, dar imi facebine mie. Scriir-rd, sirnt cd trdiesc gi intr-adevdr gAndul morliiinevitabile iqi diminueazd puterea de a-mi ingrozi constiinfa, careimi qopteEte: mii de oameni mor pe plmdnt chiar in aceste clipe,oameni umili, dar si oameni mari; nu se poate spune ci n-ai trditdin plin treizeci gi cinci de ani, al{ii au murit mult mai tineri, nutrebuie sd accep{i sd trdieqti oricum...

Poate cd mdfiuria aceasta va apirea odatd., ?mpreund cueseul meu Era ticdlo;i/or gi voi trdi astfel gi prin cei care md vorciti, nu numai, asemeni tuturor, prin fetila mea, deci mai mult,fiindcI familiile se sting gi ele, uneori at0t de repede incdt sejustificd pe deplin existenla acelor artiEti care se lasi devora{i dedemonul crealiei gi nu mai au timp, sau nu-i mai intereseazd sdse lase ispiti{i de perpetuarea fiinlei lor efemere, posedafi deideea durabilitdlii ei in spirit. Clci cultura e o formd de via!6,prin care o colectivitate umand iqi exprimd forla creatoare. Tatdlmeu, fost monteur de avioane, avea, in mod straniu, o aversiunefa!5 de culturd gi mai ales fald de scriitori, al cdror statut socialactual il scotea din sdrite. ,,Ce rost au Sstia?o', zicea. Adicd ce rostare sd acorzi un stafut social unor insi a ciror activitate nu e strict

50 5l

nccesarS? Nu citea nimic, in afard de studii tehnice desprc avioane,

rncseria lui, care de altfel ilpasiona. I-am vorbit intr-o zi despre

lirninescu, cu o pasiune ca qi a lui, qi atunci a rdnjit cinic: ,,Celirninescu?! Eminescu e mort!" Vroia sI spunl cd el va asambla

ruvioane in eternitate, ceea ce nu s-a confinnat, fiindcd astizilsambleazl tractoare, sugerAnd adic[ o mentalitate foarte curcntd,rr unei civllizalii tehniciste, care se putea lipsi liri pagubl depoc{i. ,,Aga ne putem lipsi de multe, i-am r[spuns. Ce rimdne dinlctivitatea voastrd dupl ce murifi? O grdmadl de fiare. in timpcc Eminescu nu va muri niciodatS, cAnd il citesc simt ci e printre noi,uiovea.'o,,Ba e rnort de-a binelea, ingiopat in cimitir." Puteam atuncisir accept aceastd gdndire a lui ca pe ceva straniu, venea parcd dinrrlti planeti qi adolescentul din mine o resim{ea ca pe un Eoc: era

o enigmd a acestor tirnpuri. Sim{eam cI in alcdtuirea intirni a

liinfei mele exista o lege Ei in a lui nu, qi cum putea trli frrdirccasti lege, sau ce lege il cdlduzea?

Dar; iatd-md atingdnd, chiar gi pe un plan secund, miezul exis -lcnfei rnele qi, ca intotdeauna la cei lovifi, gdndul mi se intoarceirrapoi, la vremea inocenfei pierdute, cdnd am sdvArgit primairrtamie...

Arn fbst un adolescent dur Ei turbulent, dar rdu conEtient nui-am frcut pe atunci decdt mamei, fiindci pentru duritatea mea

lnr fost pedepsit ({brd sb mai spun cd violen{a gAndirii imi era

rcspinsd, nu intotdeauna uqor, e adevdrat, dar pdtrundea greu insuflete qi cAnd pdtrundea apdrea ura impotriva mea, aversiuneainstinctivb de apdrare). Fetele mi ocolcau, adicl nu se ?ndrigos-tcau de mine, nu gtiam pe atunci de ce, pentru cd nu eram urdt, tocmaidc aceea, pentru aceastl duritate de care nu eram conqtient. iar

II

turbulenfa era socotitd de cei inlelepfi proprie vArstei gi rareoriirni atrigea vreo pedepasd prea gravd. Eram chemat ?n cance-lariile gcolilor prin care arn trecut, moralizat cu grij6 qipersuasiune, fiindcd eram un elev bine pregltit qi reinviarn inconEtiin{a pedagogilor mei principii care cu cei buni (consideraficd toli ar fi fost buni!) erau pe stinse.

Tinerefea e o trufie, rareori o valoare. Cel pufin ?n cazul meu.Trufia mi-a aprrut in conEtiinfi intr-o zi c6nd am citit in platonurmdtoarea afirmafie: ,,Dacd moartea ar fi sfdrqitul a tot, cei maiin cAqtig ar fi ticdlogii, moartea i-ar elibera qi de trup Ei de sufletqi de pdcate... Ei trcerea care s-ar lisa peste mormintele lor ar fiegal[ cu a celor care au fost virtuoEi". citatul e exact p6nd la punctelede suspensie, restul e o adlugire a mea de acum, dar qi de atunci,c6nd am inchis cartea Ei am gAndit cu neasemuit orgoliu: ,,Eibine, Platon, moaftca nu e sfhrqitul a tot? Adici ce maiTrmeazd?Intrucat virtuoqii ar avea alt destin final decdt al ticdlogilor?..Aici e cazul si adaug cd degi aveam pe atunci abia qaispiezeceani irni pierdusem de mult credin{a in Dumnezeu gi in vialaviitoare, nu prin vreun proces dramatic, ci pe nesimfite, prin lipsasimpl5 de credinfd a altora, care spuneau de pildi, la un pahar, cuveselie, sau fEri vreo zguduire: ai murit, te mdndnce viermii...sau: sufletul nu se duce nici in rai, nici in iad, fiindcd nu s_aintors nimeni de-acolo si ne spund cum e. sd zicem ci doui miide ani credinla Nazarineanului ne-a cutremurat conqtiinfele, qiinci ni le rnai cutremuri (pe a marnei mele intr-un fel ad6nc, osd md opresc cur6nd asupra acestui lucru), dar ce il dctermind pePlaton sd creadd ci moartea nu e sffirgitul a tot? Hadesul qicAmpiile Elizee erau ni;te simple mituri qi apoi cine si coboareacolo qi si Ie dea sd'ge sd bea acelor jalnice umbre qi in acest felsd poati sd mai reinvie in ei via{a, curn povesteEte Homer? Avearnpe atunci in gcoald un subdirector cam brutal, profesor degimnasticS, singurul care mi umilea pr.in pedepsele pe care mi leaplica, prin stupiditatea lui siguri de sine, crisprelui agresiv falide lecturile mele din afara programei qcolare, imi iescJea cd4iiei'pupitru' le silabisea titrur cu scdrbd gi Ie scutura de coperfi ca;i cdnd s-ar fi aqteptat si pice din ele fotografii pornogradce 1am

52 53

ncum un moment de fblsd memorie, parcd au mai trdit qi allii oastfel de scend, parcd am citiro undeva) Ei rn[ ameninla cucliminarea din toate qcolile dacd mai citeam astf-el de... astf'elde... qi de indignare nu-qi gdsea cuvintele qi imi arunca pe josciulile, st6rnind in mine o astfel de urd incdt nici la maturitate nurn-am eliberat de ea. Am spus in clasd, dupl ce dldusem depasajul lui Platon: ,dacde sd firn nemuritori impreunl cu dornnull,afcu (era numele subdirectorului), dacd adicd qi sufletul lui e

tremuritor, prefer sd ne mdndnce viennii pe arn6ndoi qi nemurireasir inceteze". Am fost chemat in cancelarie de plrintele Dobre,proi-esorul nostru de religie. M-a mustrat cu blAndefe (fusesem,binein{eles, turnat). ,,Cum, biiete, tu nu crezi cd sufletul e

ncmuritor?o' ,,Nu cred, pirinte!" ,,Rdu trebuie si fi trdit tu in cei6apte ani de acas5! a exclamat el cu sincerd cornpdtimire. Mama

;i tata nu te-au invSlat sd te inchini?" ,,Ba m-au invdfat, i-amrdspuns, am triit bine in cei Eapte ani si mama se inchinl ori decAte ori se a;eazi qi se scoald de la mas6." ,,Atunci cum, fiule?Cum ai ajuns tu sd... Ce sunt pdrinlii tdi?" a schimbat el vorba,nevoind parcd s5 reformuleze lipsa mea de credin!5, care erapoate doar o bravadd Ei nu trebuia si fiu judecat aspru. I-amrlspuns cdtatFl meu e monteur lauzina de asamblat avioane gi

lnama casnicd qi c[ sunt singurul lor bdiat... ,,Aha, zice, te-aucam r5sfE{at, asa se ?ntdmpl5... o sd vezi tu cum o s-o p5leqti cAndo sd te faci mai mare, culn o s5-!i aduci aminte de Dumnezeu si osd te rogi..." Am vrut sd-i rdspund ci asta n-o sd se intdrnple, darmi-am dat seama, adicd am gAndit cd pdrintele nu e un fanatic nicial ideii de divinitate, nici al vreunei alte idei si cd n-avea rost si-mipierd vrcmea cu el. ,,Bine, p5rinte", i-am rlspuns gi arn iegitrdniind...

in loc s[ fiu neliniqtit, turmentat ca un eroll dostoievskian cddacd Dunrnezeu nu existi totul ne este permis, dimpotrivd, sim{eamo jubilafiune liniqtitd cd sunt liber de credinfi qi nici un imbold dea slvdrqi ceva nepermis nu m[ ispitea. Mai tdrziu, citind filozoficare aveau trufia de a demonstra existenfa lui Dumnezeu pe calera(ionald, ba chiar de a pune oarecare ordine in via{a noastriaf'ectivi, precum Mendeleev in elemente, md pufhea rAsul: cum

s[ denronstrez ceea ce nu se poate demonstra? Omul e astdzi

pedepsit pentru curiozitatea lui de a fi dorit s5 descopere tainele

universului qi avea dreptate scriitorul ms care iEi pierduse credinla

cd ar dori sd fie o cdrndfdreasd grasd care se duce durninica la

bisericd Ei aprinde cu evlavie o lumAnare sub icoana lui Cristos.

Cred gi cu. Penttu c[ nu mai qtia ce sI facl singur qi gol intr-ununivers de catrau, pitit pe o planeti pc care n-o prefuia, o planet[dc vis in care gazele din jurul ei fac si apard o luminl intr-adevdr

divirrd dar real6, ftzic6, qi un cer albastru care nagte in inimileiloastre un elan nedefinit, sentimentul eternitdtii frrd religie, frrdevaziune rnisticl. Dar asta s-a intAmplat ca unnare a prirnului Eoc

al unor mari spirite cu universul depopulat de zei. Asupra mea

gocul n-a rnai avut nici un efect Ei nu invidiarn nici pe departe pe

cirrrdf[reasa in chestiune, existentd gi azi pe ici, pe colo...Aici insl revin asupra mamei. $i ea aprindea o lumAnare sub

icoana Maicii Domnului, firi sd fic o cdrndldreasd grasi.

ilI

inv5lase qi ea la liceu (ficuse citeva clase, dar, lucrufiecvent pc atunci, p[rinfii n-o mai putuscrd !ine) cd plmdntul e

rotund, cd c o planetl care se invdrteEte in jurul soarelui qi cd

distan{a dintre pdmdnt qi cea mai apropiatd stea... da'nu, aceste

lucruri n-o turburau deloc, n-avea sentimentul cd sunt adevdrate,

erau simple lecfii, care trebuiserd sd fie invSlate, in timp ce

Dumnezeu era real, nu fusese invdfat, ci se niscuse cu el insuflet... Cum? "fot aqa de sirnplu culll llu se ndscuse in mine;cuvintele, ,,dacd dd Dumnezeuoo, sau ,,dac5 ne-ajutd Dumnezeu",sau ,,s-a supdrat Dumnezeu pe noi", rostite in casi, auzite gi pe

stradd qi confinnate solemn in bisericS, prinseseri in ea riddciniad6nci, in tirnp ce la mine nu prinseserd, fuseserd spulberate de

54 55

primul gdnd care imi venise intr-o zi cind rni intrebasem asupra

locului propriu-zis unde putea s[ stea Dumnezeu. Rdspunsul cd

stdtea ,,in ceruri" md fEcuse si dau capul pe spate ;i sd izbucnescintr-un rds sarcastic. Care ceruri? Existau mai rnulte? Eu aflasemc[ era unul singur, de cdteva sute de kilometri indllime, dupd

care urma intunericul. Unde stdtea deci Dumnezeu, unde erau

rtiul Ei iadul, in Sirius, in Vega? Sau poate mai departe? inI)ostoievski un personaj ironizeazd pe altul care il suspecta ci arcrcde in acel Dumnezell cu barbi Ei in acel iad cu tavan in care

tlracii infig furca in tine ;i te lintuiesc cu ea de acest tavan. inprimul rdnd chiar cuvdntul fitrcd ar na;te nedumeriri. Furca are o

coadi de lemn gi vdrfurile cu trei brale de nretal. Ei bine, de unde

Iuau dracii lemn gi cine le tuma fierul? ladul nefiind plasat pe

pirm6nt, rmde puteau fi fbcute furcile? Nici Dante nu se turburitlc aceste detalii in Infemul lui. Dostoievski are aerul sd spund cd

rrccste inffebdri sunt naive, e vorba de un cu totul alt Dltmnezeu.('are? Nu se putea ca filama sd nu fi qtiut cd fulgerele gi tuneteletlin timpul unei revirsdri a cerului aveau o cauzd precis5, tottt;i,inspiim6ntatl, se inchina cdnd geamurile casei noastre erau

rglftdite de suflul trSsnetelor apropiate. In acelaqi timp gtia cd

cxistd o lume invizibil5 de fiinfe care ne puteau imbolndvi. Se

scula dimineaja de tot, in plini iarnd gi deschidea toate geamurile

rxldii in care domream gi la intrebarea furioasl a tatei: ,,ce te-a

lpucat?" rdspundea decisi: ,,si iasi microbii". in acelaqi tirnp ett

vcnisem pe lume ca,,un dar al lui Dumnezeu".Casa din care fusese pe{itd era plind de fetele unui funclio-

rrar de la primdrie, ea fiind cea mai mare, gi deqi avea surori mairnici ;i mai frumoase monteurul de avioane se lSsase prins incomplotul subtil al funclionarului. Cdnd se ducea in vizite,surorile ei il primeau prost imbricate ;i pieptdnate, tdcute qi

irbsente, in timp ce numai sora lor mai mare ardta elegantd,

scrvind ea la masi musafirul, vorbind numai ea, qi incd cum, ca

sii se arate apoi dupi mdritig cd nu-i pldcea nici sd se imbrace aqa

tlc bine gi nici sd vorbeascd at6t de mult ca iu acele vizite ale

latdlui meu. Dorinla unei fete de a se mdrita poate sd fie atAt de

vic, sd porneascd adicd at6t de mult din adOncul fiin{ei ei, incdt

poate sd pard qi in cele din urmi si fie chiar indrigostiti. Furiosdar gi amuzat de sldbiciunea lui, in fond incdntat gi nepdsdtor,tata nu inceta s-o in{epe chiar gi dupi ce eu md fbcusem mare ,,fr,intr-o zi tot te trimit eu acasl gi o divorlez pe sora ta mai rnic[ gim5 insor cu ea". Aceasti sord, mlritatd cu un mototol, era cuadevdrat indrdgostitd de tata. CAnd venea in vizite la noi, degi oinsotea birbatul, sub addpostul rudeniei il pupa pe tata gi ilstrdngea in brafe qi il trdgea de pdr prinsd de o veselie at6t demare inc6t ai ft zis chiar cd e o stricatd, dacd spre sffirgitul vizitein-ar fi aplrut pe chipul ei un fel de tristefe grav6 qi resemnatd.Asta e, pdrea sd spund, nu ne mdritdm cu cine vrem, puteam eusd fiu nevasta acestui om, dar atunci cine ar rnai fi luat-o pesurioara mea mai mare? Tata se simlea bine cu aceastd dragoslea cumnatei, dar nu se ldsa ispitit sa-i rdspundd, cum auzea cd seint6rnpld in alte case, ii ajungeau, se pare, acele clipe cAnd rnama,incd in casa pirrin{ilor ei, il intdmpina plini de via{[ qi cleafec{iune. Afecliunea rdmisese, dar strllucirea ei de atunci sepotolise. Intr-un fel, ii l6sa lui libertatea de b6rbat, putea face cevrea, s5-i dea doar atA{ia bani cdt avea el chef, sd lipseascdde-acasd, sd intArzie in bodegi la aperitive cu prietenii, s6 n-oimbrace luxos, sd n-o scoatd in lume... Ce birbat putea pdrdsi oastfel de femeie? Dar care erau bucuriile ei in aceasti via!6?Cum, dar nu erau puline! Cdnd spdla, de pildi, cu capul aplecatin cazan (o giseam adesea astfel venind de Ia Ecoald) mami ardtaatAt de liniEtita gi de frumoasd incdt acest spilat mi se pirea unritual misterios qi nu trudd umilitoare. Mica noastri casd cugrddinild mi se pdrea un coll al paradisului si totdeauna seint0mpla s-o gdsesc aplecatd asupra a ceva; gtia si insufle vialilucrurilor. Toata copil5ria mea am bbut cafea cu lapte dintr-ofrumo-asd cea;cd de porfelan, cu flori ro;ii Ei albastre. Migcarilemdinilor marnei, cAnd mi-o punea inainte, erau atAt de incetinitegi imi sugerau atit de curios sentimentul ci aceastd ceascd nu eun simplu obiect care putea fi schimbat, inc6t fdrd sd gtiu de ce(fiindcd mama nu-mi spunea nimic) impulsurile mele de copil seannonizau qi-mi beam cafeaua aplecat cu grija asupra mesei. Nuobiectul mi se pdrea de pre!, ci sufletul mamei imprd;tiat ?n lucruri.Aceastd cea;cd existd, cred, si astdzi, de;i nama a murit... Nu

56 57

Ioli oamenii se simt bine intr-o implicare in viala obiectelor create

rkr mdini umane destoinice care le frcuserd, pe cat era mama inn lc feri, in a-gi pdstra bogd{ia sufletului avdnd grija si n-o risipeascd

rlr: dezordinea pe carc ar crea-o elimindnd un lucru din viala ei,

rlc care sunt legate clipe de prel, ziua c6nd l-a cumpdrat, c6nd era

poirte fericitd, c0nd afard era poate primdvard, cAnd vocile oame-

rrikrr, zgomotul str5zii, zborul vrdbiilor aveau in ea un ecou magic,

rrrina bdrbatului care o str6ngea pe-a ei ii dddea un fior subfire,

urliinc, diafan... Mama a murit ldsdnd in Eifonier o scurteici de catifea

tlirr tinere{e, mai durabild dec6t viala ei... Poate cd starea de spiritrr generaliilor se'schimb6? Oricum, se cristalizeazd diferit, dinrrrrralgamul de pasiuni care o domind. Se va vedea chiar la mine,

rlc timpuriu.

Tatdl meu nu se gdndi s-o goneascd pe mama nici dupd ce

irnii trecAnd ea nu-i ddrui copii. Mama nu se nelinigti Ei nici nu

sc cluse la doctor, ci la bisericd. Femeie tdn[ri, stitea printre babe

1i lunga vreme ?ngenuncheata in fa{a icoanei Maicii Domnului,c,rr g6ndul indreptat spre ea, cea preacuratd, care, fecioard fiind,rriiscuse prin sf6ntul duh! Sfbnt sau nu, avusese cu el un copil,putea deci s-o roage, qi e de inchipuit ce se intdtnplS cu mama

ciind nu mult dupi aceea rlmase insdrcinati. Farb sd devinibigotd agresivd, cum erau atitea altele, i se dezlegd totuqi limba

;i pistrdndu-qi secretul sufletului, adicd nedorind sd conver-

tcasci pe nimeni spre lumea de miracole a credinfei' incepu sd

iuterpreteze timid dar cu hotdrdre nenorocirile altora ca fiind o

consecin![ a grelelor pdcate pe care le sivirqiserl in via]d, ei sau

inaintaqii lor, mergAnd inapoi pAnd la noud neamuri qi care nu

intArziau si-qi ceari ,,risplata". ,,Cine te-ar auzi vorbind, ii

IV