Ion Ionescu-Bucovu

EU TE-AM IUBIT,

FEMEIEversuri

1

2013

M-am născut în comuna Râca, judeţul Argeş la data de 15 ianuarie 1938.

Studiile:Scoala elementară în Izvorul de Sus;

Scoala Pedagogică la Câmpulung Muscel;Institutul pedagogic Bucureşti;

Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie-română.Profesia: Preofesor gr I de limba română;

Lucrări de specialitate:-Realitate şi fictiune în ,,Moromeţii” lui Marin Preda, lucrare coordonata de profesorii universitari:Ion Rotaru si Alexandru Piru;-Dezvoltarea vocabularului la copiii din ciclul gimnazial, lucrare coordonată de ac. Eugen Simion şi Prof. Grigore Brâncuş;Monografia comunei Râca;Lucrări literare:- Martirii lui Eros- roman(Eminescu si Veronica Micle); -Izvorul fericirii-roman; -Îngerii si demonii revoluţiei; - Fiasco- roman; -Priveghil-roman;Poezii: -Cutia cu amintiri; -Aripi către infinit.

Colaborări:-Basarabia literară;-Revista Noi. Nu;-Cenaclul literar

Lira21.ro;-Revista Aspiraţii de pe net, ro.grup.net;-Revista literara Bruxelles Mision;-Revista Cărticica românească de copii;-Revista Rostiri, vol.2 de pe net;-Antologia Însemne, editura DOCUCENTER, Bacău,2010;-Antologiile revistei

2

Singur-Poezie,editura grinta, Cluj-Napoca,2010;Antologia Revistei Singur- Proză, editura grinta, Cluj-Napoca;-RoLiteratura.ro;-Dialogeuropean.ning.com;-Reţeaua literară;-Garbo;-

Cititor de proză, moderator la Eminescu la Muzeul Literaturii şi Folclor;-Faleze de piatră;

Armonia, Boema, Observatorul,Luceafărul, Revista singur.

-Literatur.toateblogurile.ro;-Versul.ro;-Tărâmul poeziei;-Versuri şi creaţii.ro;-Esenţe;-România din diaspora;-Forum.softpedia.com;-Bucovu.veblog.ro;-Altmarius.ning.com;-Ro.netlog.com;-Agonia.ro;Jurnal literar/bucovu-

literar.blogspot.com.;blog de scriitor(bucovu.wordpress.com;Antologia Esenţe.Confluențe lirice, confluențe.ro.

Ion Ionescu-Bucovu

3

De ziua ta:eu te-am iubit, femeie

eu te-am iubit, femeie,perlă de diamant,

mi-ai fost mereu iubităiar eu ți-am fost amant.

te-am ocrotit o viațătu, floarea mea de dor,

dar nu ți-am spus-o-n față,tu, scumpul meu odor.

stând singur în cetate,tu încă îmi lipseai,vrăjile mele toate

numai tu le-mplineai.

ești pasăre măiastră,cu aripi de cocor,

deschide-mi o fereastrăși –nvață-mă să zbor.

eu vreau să zbor cu tineîntr-un tărâm de vis,

prin lumile divineși chiar în paradis.

ți-am fost mereu povară,iubire și durere,

iar tu o floarea mea rară,din care-am cules miere.

4

marţi, 14 februarie 2012

ating cu gândul geamurile tale

Ating cu gândul geamurile tale,Vreau să te văd cum păru-l despletești,

În grațiile de mișcări agaleEu aș ghici de vreai să mă iubești.

Nălucă sfântă din poemul meu,Distanța dintre noi se face fulger,

Mă rog în gândul meu la DumnezeuS-apari în fața mea ca și un înger.

În tine-i dragostea fără pereche,Ești râul meu ce tremură în undă,

Ești băutura toamnei cea mai veche,Atât de tainică și de profundă.

În desfătare adeseori m-aplec,Ca din genuni eu iar să te creezTe caut prin pustiuri și-apoi plec,

Ca Rafael, pe pânză, te pictez.

luni, 8 octombrie 2012

hai să născocim candori

Nu vom uita în veci, femeie,Trupul prin care noi am nins,

Înconjurați de curcubee

5

Pierduți în visuri dinadins.

Pe coala albă a iubiriiPsalmii stau acum stingheriDoar vraja dulce a iubirii

Ne-ngenunchează în tăceri.

Hai să născocim candoriSă ieșim tandri-n primăvară

La două tainice vioriS-asculți romanța de-astăvară.

Umblă cerul prin cuvântStele dulci ne dau binețeLuminează pe pământ

Un colț drag de tinerețe.

Strig timpul care se duceAlunecând înspre apus,Văd păsările de pe cruce

Zburând în haos tot mai sus.

Mă-ntorc în marele misterCu gândurile inutile,

În iarna mea de frig și gerPe unde-mi trec mereu feline.

duminică, 28 octombrie 2012

sonet

Hai să vâslim femeie înapoiSpre timpurile care ne-au învins,Să rupem umbra care s-a prelins,

Înstrăinându-ne pe amândoi.

Acolo a rămas ceva din noi,Mă-ntorc flămând la marele mister,

De ce s-a instalat atâta ger?

6

Nu mai citim pe frunze de trifoi…

Altarele din noi se sting ușor,Stârnind în inimi zbateri inutile,

Vorba poetului: e în zadar, copile,Ca soarele să-nvie după nor.

Femeie dragă, nu mai are rost,Noi mirosim a îngeri care-am fost.

joi, 15 noiembrie 2012

a venit iarna, iubito

a venit iarna, acoperă-mă cu căldura din tine,acoperă-mi dorul cu cele divine,acoperă-mi gura cu buzele taleși fă-mă să dorm în cuib petale.

a vent iarna, iubito, mai staisă trecem frumos ca două năluci

prin colțul nostru de rai,unde-ai plecat, unde te duci?

mi-e dor de iarba ce se pierde,în câmpul drag pictat în verde,

de despletite curcubeie,mi-e dor de plete de femeie,inele dulci ce sboară-n vânt,

în feerie și descânt,de ochii tăi ca zările,ce -neacă depărtările,

mi-e dor după iubirea arsăși după dragostea întoarsă.

eu m-am umplut acum de tineca munții de tăceri alpine

și cazi în sufletu-mi flămând

7

cum cad cuvintele în gând,cum cade noaptea peste noi

așa ferice stând în doi.

miercuri, 21 noiembrie 2012

tu femeie, penelopă

de la un timp te visez cu pletele-n vânt ca o știmăce-ai îmbătat apele cu miresme de sălcii în floare,

ai corpul liană bătută de vânt și sălbatecii ochi de cicoare,umbletul ți-e urmă de vis ce calcă pe perne de fluturi,

când râzi și vorbești, doruri și vise tu scuturi,în fața ta înfloresc grădini de stele-luceferi,ești leagăn păgân de neîmblânzite păcate ,

pângărită de ochi nevăzuți și de vânturi spurcate,ești vis, ești minune despicând ramuri de dor,

meduză ce stai pe țărm bântuită de algele coapte,ești marmora scoasă din ape făcută din carne și lapte,

zăpezi ai pe tine, afrodito, ieșită din spumă de mări,venită din basme bătrâne, adusă din largi depărtări,de neunde, femeie, căzută din ceruri cu nurii bălai,

ca beatrice ieșită din ochiul lui dante, din rai,tu ții pământu-ntr-o mâna precum o fac zeii

și regii se-nchină la tine, blestemându-și pigmeii,noaptea pe lună urlă de dor în palate pustii

și te-așteaptă fermecați de frumos, întrupată să vii,tu gândești la ulise să-ți depene pânza de vise țesută,

dar pânza cu doruri și boabe de lacrimi îți este cusută,aștepți unicornul să-noate pe mare când scapătă soarele,

când ploaia cade ca plumbul și-nghite izvoarele,degeaba-ți sângeră gura și inima clopot îți sună,vântul în furii pe mare norii adună-a furtună,

crâncenă-n brațe marea se luptă cu vântul,ea vrea ca lumii să-i pregătească mormântul…

frumoasă ca steaua lui david din biblia sfântă

8

chipu-ți plin de speranță, așteaptă cu inima-ți frântă,pe mare se luptă cu timpul și cu ciclopii ulisetu țese-ți pânza răbdării din speranțe și vise

va veni sărbătoarea cea mare să vă unească pe viațătu țese-ți pânza cea lungă, un ochi pe dos și altul pe față…

miercuri, 19 decembrie 2012

iubito

faci palma căuș ca-n spicul de grâu,

beau apă din mâna-ți cum beau dint-un râu,privesc la părul tău galben și lin,

cum curge ca apa de-argint și rubin.

îți mângâi cu mâna obrazul tău pal, coapsele tale sunt țărmul opal,

ochii adânci, ferestre de vis,iubiri de poveste, destinele ni-s…

trupul tău se-mpletește-n lumină, cu aura albă, privirea senină,

glasu-ți e cântec duios de vioară,ești soarele dulce de primăvară.

te vreau , iubito, dincoace de moarte,niciun destin nu ne mai desparte,îți simt în palme trupul descânt…dragostea noastră, vânare de vânt.…………………………………… adun tristețea în adânci potire

să nu rămână doar amintire,mă cuprinde adesea un rece fior te chem, iubito, pe-aripi de dor…

marţi, 25 decembrie 2012

9

imn închinat femeii

am adunat în suflet temple,să te-așez, femeie,-n ele,ca lumea să te contemplesub vraja ploilor de stele.

sub arginturi de zăpadă,chipul tău eu mi-l apropii

ca o lume să te vadă,în marama dulcii rochii.

peste geana înserării,sub arcada frunții tale,

trec fiorii cugetării,chipu-l tău în tonuri pale.

și sub bolta ta de visochii tăi atunci când treci,

se aprind-n cer deschisși ca marmora de reci.

cu pașii tăi așa cuminți,foșnindu-ți tainic unduirea

o lume-ntreagă tu alinți,lăsând în urmă amintirea.

ești și dragoste și floare,căzută dintr-un cer senin,tu ești ființa pentru care,

10

în fața ta, eu mă închin.

vineri, 11 ianuarie 2013

femeie dulce

e noapte la noi, e noapte afară, culcat lângă tine, iubito,

sunt un vultur cu aripi de ceară.

tremurul trupului tău mă-nfioară,cad ritmic cuvintele mele,

ca stropii din ploaia de vară.

tu vii de departe, din basme divine,femeie dulce, liană albastră,

sunt zeul nemuritor lângă tine .

ca să-mi rămâi statuie pe veci,strig timpul ce trece, se duce,te rog mai rămâi, să nu pleci.

timpul sperie umbra și pleoapa,mi-e frică de negura dinspre apus,

timpul ne tulbură cerul și apa.

când se revarsă sufletu-n cer,în lotca ce-alunecă-n lună

eu pentru tine-s un punct efemer…

11

luni, 11 februarie 2013

NU MAI PLÂNGE…

Şterge-ţi rimelul de pe obrazlacrima ţi-a murdărit faţa,

nu mai plânge, nu mai plânge,ochiul tău parcă e iaz…

Nu mai plânge, nu mai plânge,că vin îngerii din cer,

dacă plouă, dacă ninge,eu vin iară să te cer!

Şi te cer de la izvoare,de la lună, de la stele,

cum o să lipseşti tu, oare,de pe cerul vieţii mele?

Şterge-ţi rimelul de pe obrazcă iubirea-i poveste de vis,nu te mai îneca în necaz,că ursitorile ne-au prezis.

Nu mai plânge, nu mai plângecăci romantismul a apus

nicio inimă nu se mai frânge

12

după trecutul care s-a scurs…

Wednesday, February 13, 2008

LUJER DRAG DE FATĂ MARE

Ochi incendiaţi de steleŞi cu râsul, o candoare,

Lujer drag de fată mare,Ca o plantă vorbitoare,

Tu silabiseşti iubireaŞi încerci s-o-nveşmânteziCu miresme şi splendori,Cu parfum de subsiori.Sapă dragostea în tine

Cu agate şi rubineŞi iubirea-ţi e tezaur,

Demnă de un meşter faur.Fată dragă, ce-ai în glastre?

Turma clipelor albastre,Flori de nalbă şi de soc

De-ţi poart-atâta noroc?Fată ,bătu-te-ar norocul,Ţi-a dat gaica cu ghioculŞi ţi-a prezis, pirănduţaCă-ţi fură neica guriţa,Vine noaptea pe călare,

Te plăteşte cu paraleŞi te duce, ducea-te-ai

Tocmai la Domnul în rai.

13

1964

PASUL TĂU

Pasul tău coboară vechi poteci,Pasul tău drăguţ de domnişoară,Nu te-ntreabă nimeni unde pleci

Nici dac-ai avut calea uşoară.

Mai rămâi o clipă lângă mineSă-ţi şterg lacrimile dulci de pe obraji,

Şi să-ţi sorb o parte din suspine,Să te pun lui Dumnezeu ca gaji.

Pasul tău cel graţios mă-nvieŞi coboară timpul ca un Sfinx,

Pasul tău drăguţ de domnişoarăArde-n mine ca un foc nestins.

Mai rămâi cu mersul tău o clipăCa să-mi calci cu el timpanul greu

Şi să-ţi fac din legănare-aripăCa să zbori cu ea la Dumnezeu.

28 noiembrie 2008

14

M-AM LEGAT

M-am legat la gât cu eşarfa ta,Mirosea a parfum şi-a flori de tei,

Şi mai mirose a corpul tău,A corpul unei dulci femei.

Şi mai mi-aducea din când în când aminte,De ochii tăi scăldaţi în miez de rouă,De gura ta ce-adesea mă mai minte,

De zilele când începea să plouă.Cerul tău de la azur încoace,Mi-a intrat în inimă şi-n gând

Cerul tău albastru nu-mi dă pace,Tu te-ai prefăcut în stea, plângând…

Mi-am legat la gât eşarfa taCa să mi-amintesc ades de tine,

Când tristeţea ne va alintaŞi iubirile ne-or fi străine.

Ne vom întâlni aiurea peste timpŞi ne vom privi din depărtare,

Toamna, într-un rece anotimp,Când vor cade frunze pe cărare.

Ape limpezi, ochii tăi vor fi,Gura-ţi susur de izvoare dulci,Pasul tău va trece în amintiri,

Mă voi întreba-ncotro te duci…Va trece timpul iar şi iar,

Romanţe peste suflete pustii,Iubito, te aştept acas’ ca dar,

De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

15

29 ianuarie 2009

AŞ VREA

Aş vrea să-mi împietresc în ochi,Corpul tău de liană,

Cu picul tău de fericireCu care radiezi.Ca două umbre,

Fantome de-am fi,Trântiţi pe un maldăr de flori,

În miez de noapte,Să sfârşim în zori,

Topiţi în rouă,Şi-apoi să ne face nori,

Îngeri,Lumină,

Să cădem în tinăŞi să ne mai facem

Patimă nebunăSub lună,Şi-altecele

Să ne prefacem în floricele,Eu în ghiocel, tu în viorea,

Aproape de inima mea.

16

22 februarie 2009

Se juca vântul…

Se juca vântul prin pletele taleŞi-ţi mângâia chipul frumos,

Îţi desfăcea părul ca pe nişte petale,Rupându-le şi aruncându-le jos.

Picioarele tale prin iarbă erauNişte trofeie prin roua brumată

De căprioară ele păreau,Nicidecum picioare de fată.

Ochii, imnuri solare ce radiauSnopul de raze strânse-n săgeată.

Erai de poveste, veneai din poveste,Spre sufletul meu inocent.

Mi-ai lovit inima fără veste,Când totul era aşa de incert.Te-nvăluise misterul prin ceţa

Ochilor mei mizantropi,Vedeam în tine dulceaţa

Adunată în roua de stropi.Zăgazuri de fericire am ruptŞi le-am împărţit amândoi,De la zeul iubirii am supt

Laptele tragic al luptei în doi.

6 martie 2009 ; 11:47

17

VENITĂ DIN REGATUL TĂU PUSTIU

Venită din regatul tău pustiuÎn care nu-s decât alei de crini

Unde poeţii poezii îţi scriuŞi-ţi împletesc doar raze de lumini,

Cu ochii de culoarea albastrului etern,Culoarea iubirilor trădate

Şi-a voluptăţii, ce se-aştern,În deziluzii şi păcate,

Părul spiralelor de fum,Cu dulci iluzii senzuale,

M-au fermecat acum postum,În amintiri sentimentale.Venită din regat străinCu faţa ca a lunii pline,

Ai fost ca floarea de măslinÎntre albastre crinoline.Atât de crudă şi virgină,

Veneai spre mine ca o steaŞi te-am primit ca pe-o regină

În biata inimă-a mea.

8 martie 2009

18

Amintire

Furişată-n firul ierbii,Vii la râuri ca o ciută,Fugărită ca şi cerbii,

Zeitate neştiută.Vântul bate şi te-alungăÎn tărâmul de-altădată,

Nu mai poate să te-ajungă,Inima care te cată.

Te-am chemat cu şoapte slabeSă-ţi găsesc vremuri mai bune,

Mă târam în patru labeÎntr-un loc ce nu se spune.

Era codrul cu aluniiŞi-ţi duceam inel pe tavă,

Mirii soarelui şi lunii,Înălţam cerului ca slavă.

Unde dorul se alungă,În tărâmul de-altă dată,

Timpul nu ne mai ajungă,Doar un gând şerpesc ne bată..

În tărâmul de-altă datăS-a lăsat noaptea pe brânci,

19

Unde ne culcam odată,Amândoi ca nişte ţânci…

27 martie 2009

Îţi râde primăvara…

Îţi râde primăvara în privirişi liliacul doarme la fereastrăîn seara înstelată şi albastră,

brodată cu miros de trandafiri.

Frumoasă pasăre sihastră,de ce te legeni şi te miri,

cuprinzând zarea în priviri,când râde soarele-n fereastră?

E timpul marilor iubiri,precum era pe vremea noastră,când, ca o floare la fereastră,ne sorbeam tainic din priviri.

Azi timpul clipele le-a spart,sugând din noi ca un vampir,

doar cu aroma unui mirne amăgim în zi de mart.

Îţi râde primăvara în priviri,dar nu mai e ca altădată,

când din iubirea ta de fată,clădeam o casă cu doi miri.

20

7 aprilie 2009

Bate vânt de primăvară

Bate vânt de primăvară peste văi,Mândro dragă, unde mai sunt ochii tăi?

Bate vânt de primăvară peste ape,Unde-i gura ta să mă adape?

Bate vânt de primăvară peste Istru,Unde-s ochii tăi ca ametistu,Cu privirile scântei de foc,

Ce-au adus în viaţa mea noroc?Bate, bate vânt de primăvară,

Unde-i corpul tău de căprioară?Bate vânt de primăvară , boare,Unde-i glasul de privighetoare?Bate vânt de primăvară flori,

Cu parfum de trandafiri la subţiori,Bate vânt de primăvară prin livezi,Unde mai eşti, mândro, să mă vezi?Bate vând de primăvară peste noi,

Cu petale de cireşi şi de trifoiŞi mai bate cu miros de busuioc,Să ne-aducă-n viaţă doar noroc!

21

11 aprilie 2009

IUBITO

Iubito, lasă-te pe umărul meusă privim luna incendiată,

din când în când să-ţi fur câte-un sărut,sorbindu-ţi aroma de fată.

Leagă-mă cu fuiorul părului tău,spânzură-mă de ochii tăi,

să fiu aproape de tine la moarte,să-ţi simt suflarea căldurii

sub cerul fantastic de marte…Priveşte stelele cum cad în mare

şi drumurile cum se sting,în trecerea noastră peste hotare,

doar timpul dansează în ring.Să lăsăm noaptea să cânte-n surdină,

şi dorul din noi să vorbească,să mă ascund în irişii tăi,

să mă fac una cu fiinţa-ţi divină.Tu eşti candoare, prinos,

eu nu ştiu cine mi te-a scos,cu mine să semeni,

să mă uimeşti, să mă-ngemeni…

2 iunie 2009

22

PĂRUL TĂU DE AUR, DOMNIŞOARĂ

Părul tău de aur, domnişoară,ape reci ce-ţi curg mereu pe umeri,

mângâiat a nu ştiu câta oară,cu miros de tei şi de enuperi,

părul tău ce curge valuri, valuri,ca un râu ieşit mereu din maluri,

eu l-aş face funie de dorşi m-aş spânzura de-acel fuior.

Părul tău ce încadrând doi aştri,ce-au lumini şi arşiţă în ei,

de culoarea cerului, albaştri,plini de patimă şi de scântei.

Ape limpezi ce ascund misterul,între irişi dulci de catifea,

mai senini ca vara, precum cerul,ce-au în ei culoarea de cafea.

Ochii tăi –văzduhuri de lumină,Părul tău-mireasmă de pe deal.

Corpul tău ce-i frământat din tinăşi ieşit din mâna lui Dedal,

ne-a umplut de visuri şi vedenii,Ca Gioconda, chiar peste milenii.

Pre mulţi ai băgat tu în păcat,

23

cu surâsul tău nevinovat…

13 iunie 2009

chipul tău de floare rară  

chipul tău de floare rarăse dizolvă-n mine-ncet,

cănd te văd printre nucet,seara-n aerul de-afară.

 s-au împrimăvărat teiişi miroase-a corpul tău,

te vor admira şi zeii,sete mi-e de tine rău…

 cu lacrima sângerândă,

sunt şi cântec , sunt şi gând,cu figura ta cea blândă,

tu eşti floarea pe pământ. 

ochiul meu albastru, verde,ţi-a căzut pe sufleţel,

te-ar mai admira niţel,frică mi-e a nu te pierde…

24

 28 aprilie 2011

iubire   blondă

iubire blondăte-am visatcu lacrimile

drept fântâniera târziu

la noi în satpărea că suntem

doi străini.şi am venitla tine-n vis

să-ţi dauo dulce sărutare,iar visul nostru

s-a închisşi am căzut

aşa-n uitare.

se lasă seara-ncetpe pleoape

o zi din viaţăs-a mai scurs

umbre se leagănăpe ape

25

în buzatristului apus.

am deschis ochiicătre cerpriveam

la soare şi la lunăca să te cer,

mândro, te cer,să fim de-apururi

împreună.

tot aşteptândsă vii odată

ca să-mi răsai frumosîn prag

cu chipul tău gingaşde fată

să-mi mângâisufletul pribeag.

n-a mai rămasîntr-un potir

decât a visului ispită,şi efemerul elixir

cu dulcea apăotrăvită.

la timpurileviitoare,

un curcubeucu-nalte punţi

spre –nlănţuirilestelare

cu misticele noastre

26

nunţi.

15 martie 2011

când treci

când treci verde peste ochilași mirosul tău în aerca o undă trecătoare

peste-o frunte în amurg.

ești minune și văpaie,ploaie dulce peste câmpte ascunzi ca o morganădupă sufletul meu tâmp.

îți sap groapa ta în sufletca să ai unde să mori,sufletului hrană finăca o dulce crinolină,

aripile-ți doar zburândpe columna ta latină.

spală-mi inima nătângăcu apă din mâna stângăadă-mi liniștea de veci…vin odată, hai mai treci

să-mi vorbească ochiul dreptcănd te culc, dragă, pe piept

27

iar pe stângul să-l închidcând plutim în doi în vid.

luni, 29 august 2011

…

fată suavă

era-n april când cireșii înfloreau și vraja dragostei ne cucerise,

îți amintești, iubito, ce mai viseinimile noastre-și făureau?...

chipul tău iubit ca de femeiea fost în viața mea o dulce oazălipit de inimă aș vrea să-mi steie

și călăuză fie-mi ca o rază.

umbra ta de fată vine iarpeste suflet ca un nou balsam,

îți amintești, iubito, cum valsamprimăvara-n luna lui florar?

valuri de neguri, blestem, otravă,timpule, răule, unde mă duci?

de ce-ai plecat, fată suavă,și-ai lăsat gol cuibul de cuci?

14 septembrie 2011

28

sulamita

săpăm mereu câte-o groapă-n văzduhbem zilele, bem nopțile, bem viața toată,

destinul se-nvârtește ca o roată,așteptând clipa când să-și deie duh.

oh, sulamita bem mereu, tot bemși ție-ți curge părul ca un râu,

ți-aș strânge corpul ca pe-un snop de grâu,sub brațul meu hulpav de vechi boem.

săpăm în cerul nostru-o groap-adâncă,mă leg de părul tău ca de-un fuior,cu tine-n brațe eu aș vrea să mor,

să ne-aruncăm în hău de pe-o stâncă.

în ochiul tău albastru stă minuneacând laptele zilelor ni se prelinge-n cap,

eu pentru tine-aș fi ca un satrapcarea furat din cer toată genunea.

deși moartea-i maestru de ceremonii,

29

m-aș mai scula odată din mormânt,să laud frumusețea-ți, să te cântși te-aș ruga cu mine ca să vii.

26 septembrie 2011

ochiul meu

ochiul meu albastru purți-a căzut pe verticală,

nu te mai feri de el,prea frumoasă domnișoară.

peste țâța ta cea dulcese așează ca un ied

și ar vrea ca să se culcesă viseze numai mied.

parcă nu mai am vedere,mi-a furat-o sânul tău,s-a întins o noapte sură

peste ochișorul meu.

tot visând la mere coapte,ochiul meu lacom din fire,

a trecut deja la fapteși citește din psaltire.

și gândirea mi s-a ruptmi-am pierdut deja tot eul,

30

tu, căzând pe dedesubtîți sărută țâța zeul.

27 septembrie 2011

romanță

iubito, vino mai aproapesă ne-așezăm la dulci povești,să ascultăm cântecul toamnei

cum bate vântul în ferești.

un psalm cântat duios de îngeriîngână sferele albastre

și se -mpletesc cu dulci romanțedin tinerețea vieții noastre.

când luna –nnebunea pe cerși noi într-o iubire sfântă

stăteam la poartă nopți întregiascultând frunzele cum cântă.

astăzi când timpul a trecutși zilele ne par mai grele,

nu ne-au rămas decât poveștiși-n degete două inele.

când toamna trece peste noi,ca piaza reaua din povești,aș vrea să dăm ceasu-napoi

31

și, Doamne, să ne-ntinerești!

6 octombrie 2011

Vronicăi Micle

ca o vioară strunele tale plângeauerai o lacrimă ce -ți rătăcea prin suflet,

o inimă zburând în infinit,cu plopii ce se tânguiau în vânt,vrăjind vremelnicia în descânt.

nu mai vorbi și nu mai plângee vis zadarnic azi, acum,

această toamnă încrustată-n sânges-ar irosi în zbor pe vechiul drum.

pe la Văratic în vremi legendareo veșnicie va ca să trăiască

povestea dragostei voastre barbarece dăinuie cât limba românească.

deși trecut-a timpul ca-n legendeizvorul amintirii a rămas,

poveștile de astăzi îi dau glasși vor rămâne veșnic în calende.

32

18 octombrie 2011

o, azalee

ești tu cea care visele-mi torceai,

ești tu cea care te topeai în mine,

ești tu cea care risipită-n vânt,erai sămânța

florilor divine?

o, azalee, dulce, ca o fragă,

cât te-am iubit și cât mi-ai fost

de dragă,astăzi te-ai rătăcit

printre dureriși nu-ți mai amintești

cum a fost ieri.

20 octombrie 2011

33

te simt împrăștiind parfum

te simt împrăștiind parfum,vânzând bezele în alcov,

ți-am desenat chipul în mov,și nu te văd decât prin fum.

erai atâta de cumintede mi te-am pus, femeie,-n cânt,

erai un viscol de cuvinte,erai și soare, dar și vânt.

vor trece încă anotimpuriși eu te-aștept la ușa mea

și călători vom fi prin timpuri,eu un luceafăr, tu o stea.

23 octombrie 2011

34

Ana mea

Te cer legende noi, tu, Ana mea,Manole s-a-ntrupat în dulci izvoare,Tu ți-ai topit durerea într-o floare,

Sacrificată acolo într-o stea.

Răsai din nou din fulgere și nori,Frumoasă ca o falnică regină,

Și cazi la mine în vatră în grădinăSă te culeg adesea dintre flori.

Să te ascund în ochi-mi, să te țiu,Ca giuvaerul cel mai drag din lume,

Să te zidesc în sufletul meu viuCu cărămizi din aur și din hume.

O, glasul tău a fost atât de trist,Durerea ta a fost atât de grea,Sacrificată astăzi ca un Crist,

Tu, visul mei pribeag, tu ,Ana mea.

Eu vin la tine ca un nou ManoleSă te zidesc de vie în cuvânt,Să te înalț pe soclu în rigole,

Să-ți dau o nouă viață, să te cânt.

35

8 noiembrie 2011

această fantom-a bizarei femeii

cu trupul de trestie și ochi de rubin,fusese-n orașul acesta cea mai frumoasă,

se răsfrângea-n vitrine zâmbetul ei…seara,

când se plimba-n veșmânt de mătase,acestă fantom-a bizarei femei

cu statura sa opalinărăspândea ceva din floarea de tei,

iar sub pasul ei de felinăse vedea unduirea de apă celestă,

stingându-și trupul în noapteca flacăra ce arde în șoapte,

din care răsar câteodată scântei.

15 noiembrie 2011

36

scrisoare

ți-aș scrie, dragă, multe –multe,despre iubirea noastră de demult,despre cum bate timpu-n tâmple,

despre dureri și idealuri,despre grădinile în floareși cum e viața trecătoare,

despre lumină și-ntuneric,despre o floare ofilită,

despre cenușa ce-a rămasîn urma unui foc aprins,

care s-a dus demult, s-a stins…despre iubire, despre prunci

și despre seara de atunci,(ooo, ce mai blestemată seară

cu luna nouă ca de ceară,când te furam doar din priviri.

…cum au rămas doar amintiri…)vine surparea peste noi

și ne transformă în strigoi,cad umbrele de plopi în noapte

răsucind umbra ta din fum,îmi vin miresme de parfumși vorba ți-o aud în șoapte.

37

înfășură-mă-n gândurile teleși în privirile rebele,

ia-mă cu tine departe-n paradisși fă din noi legendă și fă vis,

aștept o șoaptă dulce să mă cheme,dar am timpanul surd

și sufletul se teme.toamna și-a desenat ruginași peste tinerețea noastră

s-a așternut o noapte-albastră,să nu întrbi a cui e vina…

miercuri, 7 decembrie 2011

Femeie

Tu miroși a floare rară și-a miresme de poiană,Înfășoară-mă în priviri și-n frunze de chiparos,

Aș dărâma orice obstacol, de-ai fi zidită ca o AnăIar pe Manole, criminalul, l-aș arunca cu capu-n jos.

Te-aș scoate dintre ziduri vechi ca pe o marmură curatăȘi aș chema pe Fidias să-ți toarne corpul tău de zee,

Să facă floare de cicoare din chipul tău frumos de fatăȘi să te facă înger dulce, dar să rămâi totuși femeie.

În jurul tău să strălucească o aură din sfântul soareSă luminezi ca o ispită, într-o risipă de culori,

38

Să te-nzestreze Dumnezeu cu dragoste și cu candoare,Să fii cea mai frumoasă floare dintre mirificele flori.

Era o toamnă ruginită, te-am cunoscut și eu cândvaȘi toamna-și arunca veșmântul în risipiri de galben pur,

Bătrânul vânt venit din nord se auzea cum fluiera,Era o noapte de poveste cum este noaptea din Jaipur.

În despletirea mătăsoasă a unei toamne orbitoareÎți mângâiam rotula dulce și sânii tăi atât sfinți,

Tulpinile-adolescentine a două trupuri în candoareȘi blestemați de tot pe viață și de părinții din părinți.

Și azi miroși a floare rară și a miresme de poianăȘi-ți preamăresc coapsa de aur, înveșmântată în atlas,Chiar dacă timpul a trecut și-a astupat o veche rană,Ceva din noi ca o poveste în suflete tot ne-a rămas.

8 decembrie 2011

îmi arde-n inimă iubirea

sorb din albastrul cerului nemărginirea,adun la fluturi din petale moarte,

îmi arde-n inimă iubirea,ies ca-n legende numai vâlvătăi

și nu mă satur niciodatăprivind ca sclavul dulcii ochi ai tăi.

aud cum tainic bate nevăzut,zvâcnind, pământul inimii de lut.

privesc în noapte stelele aprinse,și sunt bătrân și câteodată orb,

39

adesea mă las pradă durerilor ne-nvinseși-aș vrea să beau otrava veninului, s-o sorb.

doresc să plec în țara visurilor moarte,un călăror pribeag plecând departe,să viu înfrânt ca un soldat la vatră,

un dezertor cu inima de piatră.

și să mă-ntorc la propriul meu vis,la dragostea dintâi și la iubire,acolo unde dorurile mele mi-srămase la răscruci de fericire.

acolo eu aș vrea să ard pe rug,cu trupul tău, crin alb, și cu aglice,

de ce-aș mai vrea de-aici ca să mai fug,în aste limbi de foc aș fi ferice.

cănd vreai să faci ispita să vorbească,supusă legii celei mari, iubirea,

tu ești în limba noastră româneascăcrăiasa din povești, nemărginirea.

ambră, gura ta ar fi merinde,și-aș vrea cu tine ca să fug departe

și nime-n lume, zău, nu ne-ar mai prinde,și am trăi ferice pân’ la moarte.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

40

vino

mai ții minte pâlcul de brazicum își îngemănau foșnetul: vino,

a rămas străină clipa de aziși tu ai plecat în lume, străino.

mai ții minte al nostru ungher,unde ne găsisem paradisul,

luna și-nfipt sângeriul jungher,ucigându-ne speranța și visul.

eram spânzurați ca doi aștri de cer,între veghe și vis,

voiam cu tot dinadinsul să te cerde la lună și de la cerul deschis.

nicicând, niciodată n-ai să mai fiifrumoasă ca-n seara aceea,ai rămas umbra unei stafii

și străină precum mi-e femeia.

mai reazimă-ți fruntea pe umărul meusă-ți legăn, iubito, frumoasa-ți făptură,

41

poate apare pe cer un nou curcubeu,despărțind iubirea de ură.

30 ianuarie 2012

ciuta

umerii tăi sunt de pământ,magmă celestă, adusă de-un sfânt,

rătăcești în urma zăpezii,cum caută iarna hrană toți iezii,

ai râsul înghețat de gerîn diminețile ce se scaldă

în soarele rece,cu miros de lavandă.

ești ciuta neagră ce stă în zăpadăși vânătorul ar vrea să te pradă,vino încet, pătrunde-mi în tindă,

eu am să-ți dau o oglindă,privește-te-n ea, frumoaso,și uită-ți obârșea, mai las-o.

te strig și nu vreai să m-auzi,privirea ți-ascunzi,

vino din viscol la mine,e cald și e bine,

întinde botișorul ușorși-ai să dai de-un izvor,unde vei bea apă curată

la mine-n poiată.

31 ianuarie 2012

42

privirile mele

privirile meles-au pitit în doi sânica-n două țurloaie

de minuni.

am stat la poartaochilor tăi,

îngenuncheat ca magulde dragul

coapselor tale de lapte,

sorbindu-ți făpturaîn șoapte.

te rog, angajază-mă

sculptor de-o zi,din fermecătorul

tău lut,eu am făcut,o nouă zeiță

de marmură albă,i-am pus la gât

o salbă,pe buze

un zâmbet de sfântăși-n glasu-ți

vocale ce cântă.

43

marţi, 31 ianuarie 2012

umbra ta

am luat lira la umăr, iubitoși-am sorbit din al lunii pahar,

eram beat,stelele-mi cădeau

ca niște lacrimi ale ceruluipeste sufletul meu înamorat.

umbra ta mi-apărea prin prejur,erai tu, cea de ieri, pot să jur,

albi, sânii tăi,prindeau doar contur,

ochii tăi, ametist blestemat,m-au vrăjit, m-au dat mat,

gura ta, fântână de dor,mersul tău tandru,

fermecător…am privit de departe la tine,rămăsesem cu ochii pe sus,

de-odată-ai dispărut… și te-ai dus.

m-am trezit în zoricând iarba foșnea,nu mai erai nici tu

și nu mai era nici ea.

marţi, 31 ianuarie 2012

44

loreley

în acea primăvarăningea peste tot cu flori de tei,

ne îmbăta mirosul lor,noi ne vorbeam doar în silabe

și-n semne aducătoare de fericire.beam roua serii,

ne spălam cu ea pe față,spălam cerul cu mâinile,ștergeam luna și stelele,

voiam să rămână doar albastrul purîn care să zburăm

ca paseri spre infinit.treceam printre îngeri,zburam pe lângă rai,

pe lângă iadul dantesc,făceam levitație

și priveam la toate lucrurilecare zburau odată cu noi .

era o migrație atât de frumoasăși noi ținându-ne cu mâinile

de poala unui nor,ne sărutam, cerul era foarte albastru,

ora aceea ne ține-mpietriți,smulși din gravitația noastră

spre nu știu unde.ce frumos ningea peste noi

cu flori de tei,mirabilă ploaie, care ucide liniștea,

corpul ei de peruzea,clipa smulsă virginal din carnea timpului,pe care n-o simți decât incendiind inima,

45

corpul ei plin de păcatedevenise un pian cu sunete astrale,

doamne, ziceam, am să mor văzând atâta minune,

doamne, pe cerescul plai,cum mai zboară loreley,are mir pe fruntea albă,

plete blonde-n vânt fluturând,unde ești destin cuminte,ia-mă și pe mine-n rând,fă-mă pasăre măiastră,

fă-mă foc sau ce vreai tu,fă-mă apă care curge

și trece mereu prin sânge,aripă de albatros,

fără carne, fără os.

cum ninge la flori de teipeste ochișorii mei…

sâmbătă, 18 februarie 2012

46

O, dulce ramură de vis

Atâta primăvară este-n noiÎncât ne râd în gene lacrimi,

De-atâtea frumuseți de patimi,Împărtășite de-amândoi.

Visăm feerice-nnoptăriCând palmele ni se-mreunăSub raze galbene de lună,

În infinite sărutări.

E-atâta fericire peste noi,Printre căderile de stele,

Încât parcă plutim prin ele,În muzici tandre de oboi.

………………………………

O, dulce ramură de vis,Lasă-mi poemul împietrit,

Să-l scrijelesc cu sânge-n rit,Că astăzi, singur, plânsu-mi-s.

marţi, 21 februarie 2012

47

eu te iubesc, penelopă

stai întinsă tu, femeie, pe un pat de vise dulci,parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci,ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur,plămădită din miresme, de un mare meșter faur,

în vârtejuri diafane doar privirea în nocturnte-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn,

treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși,îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși

te vezi tânără, regină, cum erai odinioarăși visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară,

cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate,în idile de iubire, lună, stele și agate,

joc de treceri, iuți, încete, scene din trecut bizare,stând în pat așa de tristă tot mereu ți se năzare,

în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura,ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja și gura,

pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer,care-apar din când în când după care iute pier,

vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcatetrec prin fața ta, femeie, pline de singurătate,care-ți fură-n zbor privirea, oglindită în fiori,

locuită de fantome, de iluzii în culori.adu-ți aminte, iubito, tu n-ai fost ce eu nu sunt,

tu ești apă, ești durere, ești și aer și pământ,eu sunt cântec, zare-ntinsă peste orizonturi sure,

sunt luceafărul de noapte îmbrăcat în dulci armure,într-o lume inocentă sunt și alfa și omega ,

sunt căzutul dintre stele și vin tocmai de pe vega,

48

trag lumina prin privire și alunec fără voiesau răsar din negre goluri în război c-o nouă troe,

ca un rătăcit prin lume pe uscaturi și pe apă,să-mi uit dorul, eu ulyse, care încă mă adapă,dorul meu ce se topește după ochii tăi de jad,

care m-au întors din luptă, din infernul meu de iad.stai, așteaptă-mă, iubito, sunt făcut din zece trupuri,

n-am murit eu nici în sparta, doborât deatâtea scuturi,în ithaka noastră dragă, te visez din nou regină,știu că așteptarea-ți lungă și cu ruga, vină, vină,numai zeii pot să-ncline, soarta spre a ne vedea,nu mi-e gândul la elena, doar la soțioara mea.

viața mi-a fost aventură, pe la traci, pe la ciclopi,uragane am stârnit, ascunzându-mă prin gropi,canibali care nu iartă, kirke cea ce m-a vrăjit,

a sirenelor dulceață, care m-au ademenit,între scylla și charybda am trecut cu greu strâmtoarea,

era să dau ortul popii, era să mă-nece marea,apoi cu calipso-n brațe petrecut-am șapte ani,naufragiat, sărmanul, fără hrană, fără bani,până când o muritoare, nausica cea isteață,

m-a găsit zăcând pe maluri, muribund, schimbat la față,în ithaka mea ajuns-am ca un vașnic cerșetor,

și-am găsit la mine-acasă pețitor pe pețitor,voiau mâna penelopei, harnicei mele neveste,

luând-o pe nepusă masa, făr-acordu-i, fără veste.

………………………………………………………

cănd s-au întânlit iubiții a fost sărbătoare mare,mese-ntinse, bucurie, jertfe puse pe altare,

cu dyonis împreună s-au așezat toți la masă,bacanale și misterii, farsă trasă după farsă,

odyseu cu penelopa, mânâ-n mână și cuminți,mulțumeau lui zeus-tatăl, preoților și la sfinți.

49

bucurie fără margini, lacrimi pline de iubire,nu credeau că-s împreună, nu-ș veneau deloc în fire,

după atât amar de timp, dup-atâta despărțire.

luna bate printre cetini și alunecă pe mare,ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare,

stele picură din ceruri și deasupra se desfac,legănând lumini pe boltă în culori de liliac,

se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitarăce se răspândea himeric peste tot în acea seară,fericiți de-atâta farmec, se credeau încă în vis,în ithaka lor frumoasă , în palatul lor închis,

rege el și ea regină, era mândru odyseucă intrase în legendă ca un fiu de semizeu.

vineri, 24 februarie 2012

chemareRămâi în mine și după ce pleci,

Mai lasă-mi chipul tău fermecătorSă-ți fiu de două ori învățător,

Să te adun cu drumuri și poteci.

Dacă n-ai vrea ca să te mai găsesc,Aș face după tine lumea roată,De-aș colinda o viață glia toată

Și te-aș muta-n palat împărătesc.

De-ar fi doar visul, nu ar fi de-ajuns,Te am în minte când mă prinde dorul,Cu trupul tău, cu șoldul, cu piciorul,

Alunecând în gândul meu ascuns.

50

Când cade peste zare dulcea searăȘi văd prin întuneric umbră neagră,

Presimt că te apropii tu întreagă,Strunindu-mi inima ca pe-o vioară.

Descătușind din cețuri fruntea grea,Eu îmi ridic spre tine ochii, fața,Dorind să vină iarși dimineața,Tot așteptându-te s-apari așa.

Cad stele peste zare din belșug,Se-ncinde flacăra inimii de dor,

Vino mai iute, dragă, c-un ulcior,Să-mi stingi durerea de pe rug.

duminică, 26 februarie 2012

frunză verde

și-am zis frunză, și-am zis verde,nebunii de primăvară,

trupule, copacule, înverzește iar afară,ca să-mi crească din mâini crăci,

din ochi rădăcini de ducă,din picioare, fă-mi doar coarne,

nu de drac, ci doar de furcă,să strâng iarba de pe cersă mă tăvălesc prin ea,sub bolta de peruzea;

fata mea fermecătoare,unde te-ai ascus tu oare?hai să facem bal mascat,am un an de când te cat,

51

corpul tău, așa de tristcu umeri de ametist,

cade pe orizontal,pe-o rugă de acatist.luna bate peste noi

raze dulci și raze moi,dragostea în tine plânge,lacrima mânjită-n sânge,

cade, picură-n bucatepeste a mea singurătate.am luat lumile la rând,

te-am căutat printre neamuri,tu-mi ziceai că vii curând,rămurică dintre ramuri,ramură dulce de dor…

și-am zis frunză, și-am zis verde,ramură-privighetoare,

du-mă la spânzurătoare,dă-mi otravă, apă greacă o beau din palma ta,

hai în codru la izvor,unde urma ni se pierderamură plină de dor…

stai întinsă, stai, mai stai,să fii iar precum erai,o crăiasă, eu un crai,jos în iarba de susai.

vine primăvara, vine,noi cu suflete ciorchine,privim secundele-n delir

și bem pocal de elixir.

52

miercuri, 29 februarie 2012

crăiasa mea dragă

Pe ghem de tăceri, depănăm amintiri,Ce frumos ne plimbam pe sub teii aceia,Era mai, luna pe cer se vărsa pe clădiri.…Nu știam ce mister ascunde femeia.

Străbătut de-o adâncă, ciudată-ntâmplare,M-am trezit lângă tine, trubadurul sfios,Depănam de pe ghemul tăcerii… uitareTu, frumoasa crăiasă și eu, făt-frumos.

Acum când târziu mă cuprinde iar dorulDoar visul acela trecut nu -i de ajuns,

Trupul tău fermecat, sânul, șoldul, piciorul,Cineva le-a furat, cineva le-a ascuns.

Mi-a rămas imaginea cu umbra ta fragă,Cu care mă-nvelisei în acea noapte,

Voiam să dureze clipa o viață-ntreagă,Să ascultăm glasul iubirii în șoapte.

Prin lumea cea largă, aș porni ca năuc Ca să te caut, de nu-i prea târziu,

Aș lua cu mine să cânt -o vioară de nuc,Dar încotro s-o apuc și unde să viu?

Mi-amintesc cum se destramă povestea,Și-aș vrea să țină la nesfârșit,

Sunt cesuri tulburi orele-acestea,Crăiasa mea dragă, unde-ai fugit?

joi, 8 martie 2012

53

romanța celei care a plecat

pe acest colț de primăvarăse lasă umbra ta, târzie,și vine-n fiecare seară,

să mă alinte, să mă-mbie.

în voluptoasa desmierdare,alină leneș mâna-ți dulce,ca o romanță-n depărtare

ce stă pe fruntea mea să culce.

mă uit cum primăvara vineși cum se sfarâmă-n amurg

și picură din cer rubine,plound cu stele peste burg.

va curge clară ca o apăspre-mpărățiile divine,

doar amintirea ce ne-adapă,ce-o avusei demult cu tine.tu ai plecat spre alte lumi,

trece prin mine un fiorși amintirea nu mă lasăși câteodată îmi e dor…

duminică, 18 martie 2012

54

sonetul dragostei

cu pielea ca a unei rozeînfierbântată de delir,

te număr prin întregul șiral lungilor metamorfoze.

te saltă-n vis apoteozedin Wagner sau bătrânul Will

și ca un vis între nevroze,îți dăruiesc un trandafir.

de zbori așa în dans și cânt,aș vrea să-ți sorb din cupă totul,

du-mă în cer de pe pământ.

a trecut… și nu mai plânge,vei depune pe altar,

lângă suflet, flori și sânge.

luni, 19 martie 2012

55

dacă moarte-ar semăna cu tine

o, dacă moarte-ar semăna cu tine,cu brațe lungi, privirile blajine,

cu sâni rotunzi și umerii de piatră,m-aș logodi cu ea la noi în vatră.

și de-ar umbla cum umbli tu alene,de pașii ei eu nici nu m-aș mai teme,dac- ar privi frumos printre agate

ca ochii tăi albaștri pe -nserate.

cum să nu simt fioru-acesta rece,care prin toate simțurile-mi trece,m-aș lăsa dus de ea pe alte valuri,în lumile de vis printre portaluri.

dar moartea este rece și parșivă,cum s-o asemăn eu c-o dragă divă,când gândul ei e tainic jurământ,

ducându-mă de mână la mormânt.

mai bine, moarte, stai la locul tău,eu tot mai cred în bunul Dumnezeu,

să te trimită, hăt, departe-n vânt,și să dispari de tot de pe pământ.

marţi, 20 martie 2012

56

orpheu şi euridice

râuri curg din părul tău,râuri de platină, râuri de stele şi de lumină,

din glezna ta răsar păduri  de teidin ochii tăi ţâşnesc laseri de dor,din gura ta,  izvoare zdrumicate,

din inimă, un fulger orbitor.

îmi culc obrazul meu pe coasta taca pe un portativ de oase vii,

ascult cum cântă sângele în tineca unVivaldi -n prag de primăvarăşi-adorm pe braţul tău înmiresmat

ca ultimul îndrăgostit bărbat.

tu taci şi laşi timpul să treacăîntr-un extaz nedesluşit de zei,

deasupra noastră luna nopţii beată,chiorâş se uită pe furiş la noi,

se rupe totul împrejurul nostru,cuvintele- au tăcut ca nişte pietre,

murind mereu în aşa vis ferice ca un orpheu al tău, euridice.

mi-e tema c-o să fugă timpul înapoi,şi se va pune stavilă-ntre doi

mi-e teama c-o să vină menelaosşi visul se va prăbuşi în haos...

mi-e teama că ne va-nghiţi uitareacum vine valul, pustieşte marea.

mi-e teama de cronos că trece prin noi,tu stând la o fereastră de tren,

făcându-mi cu mâna un semn de adio,prelung, străveziu, cu batista în vânt;

57

am văzut o lacrimă din ochii  tăi picurândşi mi s-a făcut teamă că ne va acoperi uitareaprecum vânturile şi valurile  acoperă marea...

15 mai 2011

visul unei nopți de primăvară

parcă te plimbai pe cer printre stele și luceferi,

c-un contur de lună plină, rătăcită prin grădină.

stam lungit pe iarba deasă și priveam la tine-ntruna,

erai tu sau era luna?

tot călătorind cu minteaprintre norii afumați,

iarba a crescut prin mine,parcă săvârșeam un rit,spiritul a luat-o razna,

ploile m-au învelitși-am visat că am murit.

tot pământul se topeași eu m-agățam de cer,

tot zburam printre neant,eram omul fără trup

și voiam cerul să-l rup.

și m-am întâlnit cu tine,trupul meu era proscris,simultan cădeam în van,voiam să te prind o clipă,

dar îmi lipsea o aripă.

zeii toți treceau călări

58

peste noi și peste timp,zările verzui, speriate,alergau peste orbite

dând din cap și din copite.

voiam ca să îți desprinzitrupul de pe cer, femeie,te vedeam printre oglinzi

când convexe, când concave, niște deformații grave

ce nu doream să le vezi.

din părul tău curgeau steleiar din glezne lapte dulce,

ochii îți erau luceferi,corpul ți se destrăma,o frumoasă fără fire

ce-mi zdrobise inima.

cerul s-a-nclinat de-o parteși te-a aruncat departe,

noaptea te-a făcut nălucă,izbește-mă, fericire,uite așa în nesfârșireca să pun mâna pe ea

că este iubita mea.

visul mi s-a destrămat,cerul s-a înseninat

iară somnul meu târziusta la margine de timp,

rumegând cuvintele,vorbele curgeau, curgeauși mereu mă amurgeau…

miercuri, 9 mai 2012

59

portret

din palmele tale cresc râuri de vis,

din ochi-ți cresc ceruri spre astre,

în părul cel galben -deschiscad roiuri

de stele albastre.

din inimă-ți cresc limbi de foc,din gură doar glasuri de nai,picioarele-ți

poartă noroc,sunt căprioare

ce zburdă pe plai.

în zâmbet ai soarele-aprins,

privirile- laseri de fericire,

mijlocul cu aur ți-e-ncins

și ești făcută pentru iubire.

când mi-ai dat mânape veci,

inima s-a-mbujorat,ochiului

i-a dat a plângepeste ce minune-a dat.

sâmbătă, 19 mai 2012

60

te caut, mândro…(prelucrare populară)

foaie verde izmă creațăm-am sculat de dimineață,rătăcind și tot mergând,din ochi negri rourând,și de mândra întrebând,„negură tristă de vară,margine lungă de țară,eu pe voi v-aș întreba

nu mi-ați văzut pe mândra,era tânără mlădiță,

prin rouă fugea desculță,și-i înaltă, bucălatăși-i subțire, subțirea

ca floarea de peruzea,numai sprâncenele ei

parcă-s trase din condei,frumoși ochișorii ei,parcă-s doi luceferei,

iară obrăjorii ei,doi roșii trandafirei…

am alergat pe câmp cu flori,de seară și până-n zori,

am întrebat cucuț frumosși mi-a cântat mie pe dos,

cum că mândra mea s-a dus,s-a dus departe, spre apus

și m-a lăsat să rătăcescs-o cat în veci, să n-o găsesc.

pe pârâul lin de rouă,lacrimile mele-mi plouă,

iar pe munți cu floriletrec în cârduri oile,

61

cu ele doi ciobăneiși-i întrebai și pe ei,

„n-ați întâlnit pe cărareo frumoasă fată mare?”

„era una de plângea,când acolo ajungea,la fântâna Geruluisub aripa cerului”

am căutat-o la fântânăpe frumoasa mea stăpână,

am bătut izvoarele,am tăiat dumbrăvile,

am urcat munții spre stele,coborând văi și vâlcele,am așteptat ani și zile

să te găsesc, mândro, pe tine,să-mi cazi în casă tu ca dar,

vremea trecea însă-n zadar,m-am întrebat de ce fugim,tu o mimoză, eu un mim,

de ce-ai murit, de ce-am murit,și-n lume noi ne-am risipit?

vineri, 29 iunie 2012

aplec eternitatea spre tine

aplec eternitatea spre tine, iubito,copil suav al dragostei dintâi,

aș vrea să-ntind mâna prin vremesă te -alint frumos, să te mângâi.

avem trecutu-n față și visul risipit,văpăile ș-au stins misterul, dragă,

se-ntoarce amintirea insipid,cu chipul și făptura ta întreagă.

mi-e dor de trupul tău trandafiriu,obrazul tău ca merele de toamnă

62

și ochii tăi albaștri ca lacul azuriu,și gura ta de fragă, dragă doamnă.

mi-ai fost povară grea și te-am pierdut,neprețuind granitul tău, fecioară,

te-ai zămislit din întrupatul lutși te-am creat a nu știu câta oară.

marţi, 7 august 2012

tu ești pământul… 

tu ești pământul meu din brodinăîn care-am semănat iubirea mea

și ai crescut ca floarea din grădinăși te-am păstrat ca pe o peruzea.

 ești cartea mea de dragoste pe veci,

de reverie, umbră și aromă,mă îngrozește gândul dacă pleciși -n urma ta rămâne o fantomă.

 pe cât e glasul tău atât de dulce,poemul dragostei tot mai frumos,eu las urechea mea ca să se culcepe sternul tău cel cald și mlădios.

 parfumul umbrei tale mă îmbată,

cenușa lui mă face să visezla chipul tău atât de drag de fată

și te păstrez în suflet ca pe-un crez. 

miercuri, 8 august 2012 

63

manole, manole…

în ziua când a fost zidită ana,manole, sfântul,

și-a visat mormântulși a zburat ca un icar spre stele,cu aripi de șindrilă, fără schele,

dar a căzut și-a sărutat pământulși-acolo și-a găsit mormântul.în locu-i răsărit-a un izvor,

de-atâta dragoste, de-atâta dor,că ana lui striga mereu din zid,

de ce, manole, m-ai zidit?sunt singura icoană

sub crucea mânăstiriipe care ai jertfit-o în numele iubirii.

ochiul domnului princiarera soare pe altar,

se bucura, se desfătacă nu văzuse-așa ceva,

se terminase-n zori zidirea,sclipea în soare mânăstirea,

numai glasul anei surd,se-auzea în jur absurd:

manole, manole,zidul m-a cuprins,viața mi s-a stins,

pieptul rău mă doare, copilașul moare…

vocea lui manole grea,din fântână –i răspundea:

culcă-te ,ană,-n icoană,draga nenii, dragă ană,

că această mănăstireva rămâne pomenire

și ea va fi drept mormânt

64

pentru pruncul nostru sfânt,ție, dragă, la picioare,

ți l-am pus pe sfântul soareși la țâțe, romanițe,

iar la cap, doar flori de mac,la mijloc ai busuioc,

iară ochii - două stele,ce cad în apele mele

și în veci ne-om revedeaaici în poiana mea.

bagă, doamne, luna-n stelesă mă duc unde mi-e jele,bagă, doamne, luna-n nor,să mă duc unde mi-e dor,

la anuța în pridvor,adă, doamne, luna-n pragsă mă duc unde mi-e drag,

foaie verde de sulfină,sunt izvor cu apă lină,

toate stelele mă-ntreabăunde-mi este ana dragă,eu le spun că ana meas-a făcut pe cer o stea

pe cărarea ceruluila ușița domnului.

mănăstire, mănăstiretoți te privesc cu uimire

dar la rădăcina ta,am zidit dragostea meași de dorul dragei mele

plâng pietrele din vâlcele,din lacrimile de dora ieșit acest izvor…

marţi, 14 august 2012

65

umbra mamei

Am tot stat în poartă, așteptând să vinăPrin amurgul toamnei mama din grădină,

Bate vântul plopii, anii trec la rând,Eu tot stau în poartă, mama așteptând.

Mă chema la cină, peste gard de porți,Rămăsese vie, singură-ntre morți,

De-acolo din poartă mă chema la masă,Era tristă mama… nu mai e acasă…

Prin genele toamnei o văd într-o stea,Mă șterg pe prosopul înflorat de ea,O aștept tot singur la masa de brad,Și privesc în goluri frunzele ce cad.

Alte toamne vin, se duc în trecut,Chipul mamei mele se preface-n lut,Ca un zeu doar timpul e nepăsător,

Chipul mamei mele s-a făcut ulcior…

vineri, 24 august 2012

de ce?

De ce-mi răsai, femeie, din pânza de chenar,Atâta de frumoasă și cu atâta har?

De ce-mi răsai din zbucium și dureriDin vraja timpului și-a lumilor de ieri?

În ochii tăi sunt veșnice fântâniDeși brățări de aur îți sună peste mâini.

Femeie, dulce, tristă, de demult,

66

Îmi pică-n suflet plânsul ce-l ascult.

Te văd prin ceață într-un trist amurg,Privesc cum valuri, pletele îți curg.

Aveai atâta farmec și-atâta har și duh,Cu ochii mari și umezi pierduți peste văzduh.

Sub gene lungi de taină și zefirAveai obraz ca mărul, miros de trandafir.

Și mai aveai, femeie, pe vino-ncoa mereu,Încât la despărțire mi-a fost atât de greu.

marţi, 28 august 2012

deși e toamnă…

deși e toamnă și e trist,tu îmi zâmbești ca primăvara,

în ochiul tău de ametist,crește albastră, lăcrimioara.

vreau să culeg din neculesispita de pe buza ta

și să m-aleg din nealesc-un zâmbet…sau așa ceva.

din ne-nviați vreau să-nviez să-ți fur o pleapă și un ochi,

se te dizolv, să te creez,în lume să nu te deochi.

să ne vedem curând venindpe o potecă solitară,

67

să ne iubim așa cu jind,cum ne iubeam întâia oară.

iubirea ta să fie rit,sub cerul toamnei ce ne leagă,

cu sufletul întinerit,să bucurăm o lume-ntreagă.

luni, 10 septembrie 2012

când ramurile toamnei

chiar dacă toamna astaîncearc-a ne-ntrista

privesc la primăvara din tinerețea tași dacă cineva

ne-ar face numai răuprivesc la ochii-ți limpezi

și la surâsul tău.

ascult la trilul dulce din glasu-ți diafan,

ce farmecă auzul celui mai rău profan,doar crînulețul gingaș al dulcelui tău braț

ar fi de-ajuns pe viață a-l strânge cu nesaț.

când ramurile toamnei se-apleacă tremurat,

îmi trece așa prin minte un zvon îngândurat,

cum că te-aș pierde,dragă, în timpul de demultși-ți caut iar surâsul

și vreau să ți-l ascult.

68

și azi mă-ntreb, iubito,de unde-ți culegeaiacest surâs gingașal chipului bălai?

răsai acum din zbucium și dureri

să-mi amitești de-apururide zilele de ieri.

miercuri, 12 septembrie 2012

femei

zeiţe, trupuri de aur,

voi aprindeţi sideful şi lumina,

strălucind a lebede

când luna se scaldă calmă-n mare,

ramuri de apă şi dor

trecând prin nopţile mele.

insomnaticile mele nopţi

se prefac în flacără,

cerul în tremurare,

plin de fluturi şi muzici,

cu voi topazul

e vis.

69

Ion Ionescu-Bucovu:,,DE 8 MARTIE PENTRU VOI…”

imnul umanităţii( închinat tuturor femeilor din lume)

Dragele mele,ştiţi voi cât preţuiţi pe pământ?

voi sunteţi dragoste, creaţie, floare,tot ce-i mai frumos în lume,

iubite, mame, amante, surori,în voi învie dorul,voi mişcaţi lumile,

pruncii în braţele voastresunt zeii care ne duc mai departe viaţa,

mâinile voastre,când mângâie,

sunt leacul dorului împlinit.ce-i viaţa fără voi?un etern întuneric,voi naşteţi genuni,

declanşaţi resorturi nebănuiteîn inimile iubiţilor,

sunteţi ape curgătoarepeste inimile noastre,vinul care ne-mbată,

motorul lumii şi mormântul ei,voi sunteţi viaţă

şi sunteţi moarte,fericirea sau nefericirea noastră,

inimile noastre n-ar putea să zboarefără inimile voastre,

voi sunteţi darulpe care Dumnezeu

l-a făcut ochilor noştrişi inimilor noastre,

voi ne topiţi în iubire,deveniţi izvoare de iubire divină,

voi faceţi ca bărbaţii,să se întoarcă, debordând de fericire,

acasă la ora amurgului,îmbătaţi de dragostea voastră.

70

când iubirea copleşitoare vă face semn,noi vă urmăm îndemnul,

chiar dacă drumurilesunt grele şi prăpăstioase,

iubirea vă e cununăşi tot ea vă crucifică,

adesea vă retează uscăciunileşi vă distruge răutatea şi egoismul.iubirea, asemenea snopilor de grâu,

ne seceră şi vă seceră,vă treieră pentru a vă decoji,

vă vântură pentru a vă curăţa de pleavă,vă macină până la înălbirea făinii voastre,

vă frământăpână ajungeţi supuse, divine, pure

ca apoi să vă hărăzească foculşi să deveniţi

pâinea noastră cea de toate zilele.nu va lăsaţi stăpânite de îndoială,

egoism, meschinărie, suspiciune sau teamă,căutaţi doar tihna şi plăcerea dragostei

care vi se dăruie.dacă nu, acoperiţi-vă goliciunea

şi ieşiţi din treierişul iubirii,rămânând singure,

în lumea fără anotimpuri,unde veţi râde, fără bucurie,

unde veţi plânge, dar fără lacrimilepe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.în voi cântă cel mai frumos imn de pe pământ:

imnul umanităţii…Ion Ionescu-Bucovu

71