1

I. Monografie Farmacopeea Europeană capsule

CAPSULE (1)

Capsulae

Cerinţele pentru această monografie nu se aplică neapărat preparatelor care sunt ca şi capsule

destinate administrării pe alte căi decât cea orală.

Cerinţele pentru asemenea preparate pot fi găsite, dacă este cazul, în alte monografii generale,

de exemplu: Preparate rectale (1145) şi Preparate vaginale (1164).

DEFINITIE

Capsulele sunt preparate solide, cu inveliş tare sau moale, de foarme şi mărimi diferite, de obicei

conţinând o singură doză de substanţă activă. Sunt destinate administrării pe cale orală.

Invelişurile capsulelor sunt realizate din gelatină sau alte substanţe, consistenta lor putând fi

ajustată prin adăugarea unor substanţe precum glicerol sau sorbitol. Pot fi adăugaţi excipienţi

precum: agenţi surfactanţi, agenţi opacifianţi, coservanţi antimicrobieni, îndulcitori, coloranţi

alimenari autorizaţi de o autoritate competentă şi substanţe aromatizante.

Conţinutul capsulelor poate fi solid, lichid sau de consistentă păstoasă. Sunt alcătuite din una

sau mai multe substanţe active, cu sau fără excipienţi, precum: solvent, substanţe de diluare,

lubrifianţi şi agenti de dezintegrare. Conţinutulul nu cauzează deteriorarea învelişului. Totuşi,

învelişul este atacat de fluidele digestive şi conţinutul este eliberat. Daca este cazul, ambalajele

pentru capsule sunt conforme cu cerinţele de la Materiale folosite pentru fabricarea ambalajelor

(3.1 şi subsecţiuni) şi Ambalaje (3.2 şi subsecţiuni).

Se disting mai multe categorii de capsule:

- capsule tari

- capsule moi

- capsule gastro-rezistente

- capsule cu eliberare modificată

- caşete

2

FABRICARE

In fabricarea, ambalarea, depozitarea şi distribuirea capsulelor sunt luate măsuri potrivite pentru

a le asigura calitatea microbiană; recomandarile acestui aspect sunt menţionate în Calitatea

microbiologică a preparatelor farmaceutice (5.1.4).

TESTE

Uniformitatea conţinutului (2.9.6). Daca nu se prevede, justifică şi autorizează altfel, capsulele

cu un conţinut în substantă activă mai mic de 2 mg sau mai mic de 2% din masa totală, sunt

conforme cu testul B pentru uniformitatea conţinutului unei singure doze de preparat. Dacă

prepararea presupune mai mult de o substanţă activă, cerinţa se aplică doar acelor componente

care corespund condiţiilor de mai sus.

Uniformitatea masei (2.9.5). Capsulele respectă testul pentru uniformitatea masei a preparatelor

unidoză. Dacă testul pentru uniformitatea conţinutului este prescris pentru toate substanţele

active, testul pentru uniformitatea masei nu este cerut.

Dizolvare. Un test potrivit poate fi folosit pentru a demonstra eliberarea adecvată a substanţei

active, de exemplu, unul din testele descrise în Testul de dizolvare pentru formele solide dozate

(2.9.3). Când un test de dizolvare este prescris, un test de dezintegrare poate să nu fie cerut.

DEPOZITARE.

Se depozitează la temperaturi care nu depăşesc 30° .

ETICHETARE.

Eticheta conţine numele oricărui conservant antimicrobian.

3

Capsule tari

DEFINITIE

Capsulele tari au învelişuri alcătuite din două secţiuni cilindrice prefabricate, un capăt fiind

rotunjit şi închis şi celălalt fiind deschis.

FABRICARE

Substanţa activă, de obicei aflată în faza solidă (pulbere sau granule), este introdusă în una din

secţiuni care este apoi închisă prin alunecarea celeilalte secţiuni peste ea. Securitatea închiderii

poate fi întărită prin mijloace adecvate.

TESTE

Dezintegrarea. Capsulele tari corespund testului pentru dezintegrarea comprimatelor şi

capsulelor. Se foloseste apa R ca mediu de reacţie. Când este justificat şi autorizat, se poate

folosi şi acid clorhidric 0.1 M sau suc gastric artificial R. Dacă capsulele plutesc la suprafaţa

apei, poate fi adăugat un disc. Se utilizează aparatul timp de 30 de minute, dacă nu este justificat

sau autorizat altfel şi se examinează starea capsulelor. Capsulele corespnd testului dacă toate 6 s-

au dezintegrat.

Capsule moi

DEFINITIE

Capsulele moi au învelişuri mai subţiri decât cele ale caspsulelor tari. Invelisul este format dintr-

o singură parte şi are mai multe forme.

FABRICARE

Capsulele moi sunt, de obicei, modelate, umplute şi sigilate într-o singură operaţie dar, pentru

uzul ex-temporae, învelişurile pot fi prefabricate. Materialul învelişului poate să conţină o

substanţă activă.

4

Lichidele pot fi încapsulate direct; solidele sunt de obicei dizolvate sau dispersate într-un

vehicul potrivit pentru a rezulta o saluţie sau o dispersie de consistenţa unei paste. Poate avea loc

migrarea parţială a constituenţilor în inveliş, sau invers, din cauza naturii materialelor şi a

suprafeţei de contact.

TESTE

Dezintegrarea. Capsulele moi corespund testului pentru dezintegrarea comprimatelor şi

capsulelor. Se foloseşte apa R ca mediu de reacţie. Când este justificat şi autorizat, se poate

folosi acid clorhidric 0.1 M sau suc gastric artificial R ca mediu de reacţie. Se adaugă un disc la

fiecare tub. Substanţa activă aflată în forma lichidă şi dispersată în capsula moale poate ataca

discul; în asemenea circumstanţe si când este autorizat, se poate să nu fie folosit discul. Se

utilizează aparatul pentru 30 de minute, dacă nu este altfel prevăzut şi autorizat şi se exminează

starea capsulelor. Dacă capsulele nu corespund testului din cauza aderenţei lor la disc, se repetă

testul pentru alte 6 comprimate, nefolosindu-se discul. Capsulele trec testul dacă toate 6 s-au

dezintegrat.

Capsulele cu eliberare modificata

DEFINITIE

Capsulele cu eliberare modificată sunt capsule tari sau moi, în care fie continuţul, fie învelişul,

fie ambele conţin excipienţi speciali, sau sunt produse printr-un proces special realizat pentru a

modifica rata, locul, sau timpul la care substanţa/substanţele activă(e) este/sunt eliberata(e).

Capsulele cu eliberare modificată includ capsulele cu eliberare prelungită şi capsulele cu

eliberare întarziată.

5

Capsulele gastro-rezistente

DEFINITIE

Capsulele gastrorezistente sunt capsule cu eliberare întarziată care sunt proiectate să reziste la

fluidul gastric şi să elibereze substanţa activă sau substanţele active în fluidul intestinal. De

obicei, ele sunt preparate prin umplerea capsulelor cu granule sau cu particule acoperite cu un

înveliş gasto-rezistent sau, în anumite cazuri, prin asigurarea capsulelor tari sau moi cu un inveliş

gastrorezistent (capsulele enterice).

FABRICARE

Pentru capsulele umplute cu granule sau cu particule acoperite cu un învelis gastrorezistent se

foloseşte un test potrivit pentru a demonstra eliberarea adecvată a substanţei active.

TESTE

Dezintegrare. Pentru capsulele cu învelis gastrorezistent, se continuă testul de dezisntegrare

2.9.1, cu următoarele modificări: se foloseşte acid clorhidric 0.1M ca mediu de reacţie i se

utilizează aparatul pentru 2 ore, sau pentru cât se autorizează, fără discuri. Se examinează şi

timpul rezistenţei la mediul acid, acesta variind în funcţie de fomularea capsulelor. De obicei

timpul este de 2-3 ore dar, chiar şi cu deviaţiile autorizate, nu trebuie să fie mai mic de o ora.

Nicio capsulă nu arată semne de dezintegrare sau rupturi, permiţând eliberarea conţinutului. Se

înlocuieşte acid cu o soluţie de tampon fosfat, ph 6.8. Când este prevăzut şi autorizat, se poate

folosi o soluţie tampon de ph 6.8 cu adaos de pulbere de pancreas (exemplu: 0.35 g de pulbere de

pancreas R pentru 100 ml soluţie tampon). Se adaugă un disc fiecărui tub. Se foloseşte aparatul

pentru 60 de minute şi se examinează starea capsulelor. Dacă capsulele nu corespund testului din

cauza aderenţei la disc, se repetă testul pentru alte 6 capsule, fără discuri. Capsulele corespund

testului dacă toate 6 s-au dezintegrat.

Dizolvare. Pentru capsulele preparate din granule sau particule deja acoperite cu un înveliş

gastrorezistent, se face un test potrivit pentru a demostra eliberarea adecvată a substanţei active,

d exemplu testul descris în Testul de dizolvare pentru formele solide dizate (2.9.3).

6

Casete

DEFINITIE

Caşetele sunt preparate solide alcătuite dintr-un înveliş tare format din una sau mai multe doze

de substanţă activă. Invelişul caşetelor este realizat din pâine nedospită, de obicei facuta din făina

de orez şi constă în două secţiuni cilindice, plate, prefabricate. Inainte de administrare, fiecare

caşetă este imersată în apă pentru câteva secunde, pusă pe limbă şi înghitită cu puţină apă.

ETICHETARE

Eticheta conţine modul de administrare al caşetelor.

7

II. Monografie Farmacopeea Europeană cefaclor

CEFACLOR (2)

Cefaclorum

DEFINIȚIE

Cefaclor este monohidratul (6R, 7R)-7-[[(2R)-2-amino-2-fenacetil]amino]-3-cloro-8-oxo-5-tia-1-

azabicilo[4.2.0]oct-2-enă-2-acid carboxilic. Să nu conțină mai puțin de 96% și nu mai mult de

102,0% de C15H14CIN3O4S.

CARACTERISTICI

Pulbere albă, ușor gălbuie, puțin solubilă în apă, practic insolubilă în metanol si diclormetan.

IDENTIFICARE

Se examinează prin absorbție spectrofotometrică în infraroșu comparând cu spectrul obținut

pentru Cefaclor CRS.

TESTE

pH. Se suspendă 0.250 g în apă fiartă făra CO2 R și se diluează până la 10 ml în același solvent.

pH-ul suspensiei este 3.0-4.5 .

8

Putere rotatorie specifică. Se dizolvă 0.250 g substanță în acid clorhidric 10 g/l și se diluează la

25 de ml cu aceeași soluție. Puterea rotatorie specifică este între +101 și +111, calculată față de

substanța anhidră ca referință.

Substanțe înrudite.

Soluția test. Se dizolvă 50.0 mg de substață de analizat în 10 ml soluție fosfat acid de sodiu R

ajustat la pH=2.5 cu acid fosforic R.

Soluția de referință(a): Se dizolvă 2.5 mg Cefaclor CRS și 50 mg de delta-3-cefaclor CRS în

100.0 mg soluție fosfat acid de sodiu R 2.7 g/l ajustat la pH 2.5 cu acid fosforic R.

Soluția de referință(b): Se diluează 1.0 ml soluție test la 100.0 ml cu soluția fosfat acid de sodiu

2.7 g/l ajustat la pH 2.5 cu acid fosforic R.

Procedura cromatografică se realizează folosid:

- coloană de oțel inoxidabil de 0.25 m lungime și 4.6 mm diametru interior căptușit cu octadecil

silicagel pentru cromatografie R ( 5µm).

- ca fază mobilă cu debit de 1.0 ml / minut:

Fază mobilă A: Se ajustează o soluție de 7.8 g/l de fosfat acid de sodiu R la pH 4.0 cu acid

fosforic R.

Fază mobilă B: Se amestecă 450 ml acetonitril R cu 550 ml fază mobilă A.

- ca detector se folosește spectrofotometru cu lungimea de undă setată la 220 nm.

- injector buclă de 20 µl.

Se echilibrează coloana cu un amestec de 5 volume de fază mobilă B si 95 volume de fază

mobilă A pentru cel puțin 15 miute între fiecare analiză. Se injectează soluția. Modificând

gradientul de eluție se crește concentrația de fază mobilă B continuă si liniară cu 0.67% V/V pe

minut pentru 30 de minute (25% V/V). Atunci se crește concentrația fazei mobile B continuu şi

liniar prin 5% V/V pe minut pentru 15 minute (100% V/V). În final se extrage cu fază mobilă B

9

pentru 10 minute. Se schimbă compoziția cu un amestec de 5 volume de fază mobilă B si 95

volume de fază mobilă A pentru reechilibrarea coloanei.

Se injectează soluția de referință(a). Testul este valid dacă rezoluția dintre picurile pentru

cefaclor si delta-3-cefaclor este cel puțin 2 și factorul de simetrie al picului petru cefaclor este cel

mult 1.2 . Dacă este necesar se ajustează conținutul de acetonitril conținut în fază mobilă.

Se injectează soluția test și soluția de referiță (b). În cromatograma obținută cu soluția test: aria

fiecărui pic înafară de picul principal sau orice alt pic din fază mobilă să nu fie mai mare de 0.5

ori față de aria picului principal din cromatogramă, obținut cu soluția de referință (b)(0.50%): și

suma tuturor picurilor asemănătoare să nu fie mai mare de 2 ori decât aria picului principal di

cromatogramă obținut cu soluția de referiță (b)(2%). Nu se ia în calcul niciun pic cu aria mai

mică de 0.1 ori decât picul principal din cromatogramă obținut cu soluția de referință (b).

Metale grele. 1.0 g respectă testul limită C (30ppm). Se prepară standardul folosind 3 ml soluție

standard de Plumb (10ppm Plumb) R.

Apa. 3%-6.5% determinat pe 0.200 g prin semi-micro determinare.

EVALUARE

Se examinează prin cromatografie lichidă.

Soluția test: Se dizolvă 15.0 mg substanță de analizat în fază mobilă și se diluează la 50 ml cu

fază mobilă.

Soluția de referință (a): Se dizolvă 15.0 mg cefaclor CRS în fază mobilă și se diluează la 50 ml

cu fază mobilă.

Soluția de referință (b): Se dizolvă 15.0 mg de cefaclor CRS și 15 mg delta-3-cefaclor CRS în

faza mobilă și se diluează la 50 ml cu fază mobilă.

Procedura de cromatografie se realizează folosind:

- coloană de oțel inoxidabil de 0.25 m lungime și 4.6 mm diametru interior căptușit cu octadecil

silicagel pentru cromatografie R ( 5µm).

10

- ca fază mobilă cu debit de 1.5 ml / minut se folosește amestec preparat prin adăugarea a 220 ml

metanol R la un amestec de 780 ml apă R, 10 ml trietilamină R și 1 g pentasulfonat de sodiu R,

ajustat la pH 2.5 cu acid fosforic R.

- ca detector se folosește spectrofotometru la 265 nm.

- injector buclă 20 µl.

Se injectează soluție de referință (b). Testul este valid numai dacă rezoluția dintre picuri pentru

cefaclor și delta-3-cefaclor este cel puțin 2.5 . Se ajustează cocentrația de metanol dacă este

necesar. Testul este valid numai dacă factorul de simetrie al picului de cefaclor este cel mult 1.5.

Se injectează soluția de referință (a) de șase ori. Testul este valid numai dacă abaterea relativă

standard a ariei picului de cefaclor este de cel mult 1%. Se injectează alternativ soluția test și

soluția de referință (a).

IMPURITĂȚI

acid (6R, 7R)-7-[[(2S)-2-amino-2-

feialacetil] amino]-3-cloro-8-oxo-5-tio-

1-azabiciclo[4.2.0]octa-2-ena-2-

carboxilic

acid (2R, 6R, 7R) si (2S, 6R, 7R)-7-

[[(2R)-2-amino-2-fenilacetil]amino]-3-

cloro-8-oxo-5-tio-1-

azabiciclo(4.2.0)octa-3-ena-2-

11

carboxilic (delta-3-cefaclor)

acid 2-[[(2R)-2-amino-2-

fenialacetil]amino]-2-(5-cloro-4-

oxo-3, 4-dihidro-2H-1, 3-tiazin-2-

y) acetic

3-fenilhidrazin-2-ol

acid (2R, 6R, 7R)-7-[[(2R)-2-

amino-2-fenilacetil]amino-3-

metilen-8-oxo-5-tio-1-azabiciclo

(4.2.0)octan-2-carboxilic

(izocefalexina)

12

III. Monografie Farmacopeea Britanică capsule cu cefaclor

CEFACLOR-CAPSULE(3)

Acţiune şi utilizare

Cefalosporina antibacteriană.

DEFINITIE

Capsulele de cefaclor conţin cefaclor.

Capsulele corespund cerinţelor declarate în capitolul Capsule şi următoarelor cerinţe.

Conţinutul în cefaclor anhidru, C15H14CIN3O4S

Intre 95% si 105% din cantitatea declarată.

IDENTIFICARE

A. Se agită o cantitate din conţinutul capsulelor, echivalentul a 0.3g de cefaclor anhidru, cu

100 ml apă, se filtrează şi se diluează 1 ml din filtrat până la 100 ml cu apă. Absorbanţa

soluţiei finale, Anexa II B, în limita de 190 nm şi 310 nm, expune un maxim de absorbţie

la 264 nm.

B. In Evaluare, cromatograma obţinută cu Soluţia (1) arată un pic cu acelaşi timp de retenţie

ca picul principal din cromatograma obţinută cu Soluţia (2).

TESTE

Dizolvare. Corespunde cu cerinţele din Monografiile din Farmacopeea Britanică despre

dizolvarea comprimatelor şi capsulelor, Anexa XII B1, folosind aparatul 2. Se foloseşte ca

mediu de reacţie 900 ml apă şi se setează paletele la 50 de rotaţii pe minut. Se extrage o probă de

10 ml de mediu, se filtreaza si se dilueaza Solutia, daca este necesar, cu o cantitate suficienta de

13

apă pentru a obţine o soluţie care să conţină echivalentul a circa 0.025% g/V de cefaclor anhidru.

Se masoară absorbanţa soluţiei la maximul de 264 nm, Anexa IIB, folosind apă în celula de

referiţă. Se calculează conţinutul total de cefaclor anhidru, C15H14CIN3O4S prin media

absorbanţei soluţiei de concentraţie 0.025% g/V cefaclor EPCRS în apă şi conţinutul declarant de

C15H14CIN3O4S în cefaclor EPCRS.

Substanţe înrudite. Se execută metoda pentru cromatografia de lichide, Anexa III D, folosind

următoarele soluţii proaspăt preparate. Se prepară o soluţie de 0.27% dihidrogen ortofostat de

sodiu şi se ajustează ph-ul la 2.5, dacă este necesar, cu acid ortofosforic (Soluţia A). Pentru

Soluţia (1) se agită o cantitate din conţinutul capsulelelor conţinând echivalentul a 0.5g cefaclor

anhidru cu 200 ml Soluţie A. Se adaugă o cantitate suficientă de Soluţie A pentru a obţine 250

ml de soluţie şi se filtrează. Soluţia (2) conţine 0.002% g/V cefaclor EPCRS în Soluţia A. Soluţia

(3) conţine 0.0025 g/V cefaclor EPCRS şi 0.005% g/V delta-3-cefaclor EPCRS în Soluţie A.

Procesul cromatografic poate fi realizat folosind (a) o coloană din oţel inoxidabil (25 cm x 4.5

cm) căptuşită cu octadecil silicagel pentru cromatografie (5 μm) (şi sferisorbat ADS-2 este

potrivit), (b) o faza mobilă la un debit de 1ml pe minut, folosind proporţiile schimbate de faze A

şi B descriese mai jos şi (c) o lungime de undă de 220 nm.

Faza mobilă A. O soluţie de 0.78% g/V dihidrogen ortofosfat de sodiu ajustată la ph 4 cu acid

ortofosforic.

Faza mobilă B. Amestesc de 450 volume de acetonitril si 550 volume de fază mobilă A.

Se echilibrează coloana cu un amestec de 5 volume de fază mobilă B şi 95 volume de fază

mobilă B pentru minim 15 minute. Se injectează soluţiile şi se execută următorul gradient de

eluţie.

______________________________________________________________________________

Timp (min.) Faza mobila A (% V/V) Faza mobila B (% V/V) Comentariu

0 30 95 75 5 25 Gradient liniar

30 45 75 0 25 100 Gradient liniar

45 55 0 100 Isocratic

14

55 70 0 95 1005 Reechilibrare

Testul nu este valid decât dacă, în cromatograma obţinută cu Soluţia (3), factorul de rezoluţie

între picurile pentru cefaclor şi delta-3-cefaclor este cel puţin 2. Dacă este necesar, se ajustează

proporţia de acetonitril din faza mobilă.

In cromatograma obţinută cu Soluţia (1), suprafaţa oricărui pic secundar nu este mai mare de

jumătate din suprafaţa picului principal din cromatograma obţinută cu Soluţia (2) (2%) şi suma

ariilor oricărui astfel de pic nu este mai mare decât dublul suprafeţei picului principal din

cromatograma obţinută cu Soluţia (2) (0.1%). Nu se iau în considerare picurile cu suprafaţa mai

mică de 0.1 ori decât suprafaţa picului principal din cromatograma obţinută cu Soluţia 2 (0.1%).

EVALUARE

Se execută metoda pentru cromatografie de lichide, Anexa II D, folosind următoarele soluţii.

Pentru Soluţia (1), se agită o cantitate din conţinutul pulverizat şi amestecat a 20 de capsule

conţinând echivalentul a 75 mg de cefaclor anhidru cu faza mobilă, adăugând suficientă fază

mobilă pentru a obţine 250 ml soluţie şi se filtrează. Soluţia (2) conţine 0.03% g/V cefaclor

EPCRS în faza mobilă. Soluţia (3) conţine 0.03% g/V cefaclor EPCRS şi delta-3-cefaclor EPCRS

în faza mobilă.

Procedura cromatografică poate fi executată folosind (a) o coloană din oţel inoxidabil (25 cm x

4,6 mm), captuşită cu octadecil silicagel de cromatografie (5 μm), (b) ca fază mobilă cu un debit

de curgere de 1.5 ml pe minut se foloseşte o soluţie preparată prin dizolvarea a 1 g de pentasulfat

de sodiu într-un amestesc de 780 ml de apă şi 10 ml trietilenamină, ajustând ph-ul la 2.5, folosind

acid ortofosforic, adăugând 220 ml metanol şi agitând., (c) o lungime de undă de 265 nm.

Evaluarea nu este validă decât dacă, în cromatograma obţinută cu Soluţia (3), factorul de

rezoluţie dintre picurile de cefaclor şi delta-3-cefaclor este de minim 2.5.

15

Măsurarea nivelurilor de cefaclor şi amoxicilină-acid clavulanic în fluidul din

urechea medie la pacienţii cu otită medie acută.(4)

Concentraţiile de cefaclor sau amoxicilină-acid clavulanic în fluidul colectat din urechea medie,

având rol în menţinerea stabilităţii şi compensarea conţinutului celular, au fost comparate cu cele

obţinute folosind metoda tradiţională. 67 de copii cu otită medie externă au fost trataţi pe cale

orală cu cefaclor (20 mg/kg corp) sau co-amoxiclav (4:1)(20 mg/kg). Concentraţiile în fluidul din

celulele libere (C-) apar mai mari decât cele din fluidul total (C+) (după cum a fost evaluat în

mod tradiţional).

In trecut, mostrele erau obţinute de la subiecţi cu otitată medie seroasă, nu de la subiecţi cu otită

medie acută. Cum otita medie seroasă este o condiţie cronică cu mai putină componentă

inflamatoare decât otita medie acută, nivelele măsurate pot să nu le reflecte pe cele obţinute în

otita medie acută. Evaluările biologice au fost folosite mai mult decat HPLC. Manipularea

dozelor era incertă, în special luând în considerare instabilitatea antibioticelor precum cefaclor.

Diferenţele în conţinutul celulei din mostre nu au fost luate în considerare. Cum diferite

antibiotic sunt distribuite inegal între compartimentele intracelulare şi cele extracelulare şi cum

efuziunile inflamatorii au un conţinut celular ridicat, prin necorectarea conţinutului celular al

efuziunii se poate ajunge la calcule inexacte ale concentraţiei de antibiotic în fliudull din urechea

medie.

Principalul obiectiv al acestui studiu a fost testarea ipotezei că concentratia de cefaclor sau co-

amoxiclav în fluidul din urechea medie a fost colectat păstrând stabilitatea şi compensarea

conţinutului celular şi demonstrarea că evaluările cu HPLC sunt mai bune decat cele prin care

fluidul din urechea medie a fost colectat şi procesat printr-o metoda tradiţională.

In acest studiu am măsurat concentraţiile de cefaclor, amoxicilină şi acid clavulanc în fluidul

din urechea medie la copii aflaţi sub tratament pentru otită medie acută, după administrarea a 20

16

mg cefaclor suspensie/kg corp şi 20 mg (4:1) în doză unică de co-amoxiclav suspensie/kg corp.

O abordare folosind eşantionarea a fost folosită pentru a stabili aceste concentraţii. Studiul a fost

deschis.

Acest studiu include 67 de subiecţi cu diagnostic clinic de otită medie acută. Consimţământul a

fost obţinut de la parinţi înaintea terapiei, după ce le-a fost explicat natura studiului.

Mostrele au fost obţinute după 1-6 ore de la dozare (câte o mostră pentru fiecare subiect).

Pentru fiecare subiect s-a colectat o mostră de 5 ml de sânge pentru evaluarea concentraţiei

plasmatice de cefaclor sau co-amoxiclav la 2 minute de la colectarea din urechea medie.

17

Concluzii

Cefaclorul este un antibiotic din clasa cefalosporinelor, având actiune antibacteriană.

Identificarea cefaclorului din capsule se face prin spectrofotometrie de absorbţie prin care se

compară picul obţinut cu picul unei substanţe standard de cefaclor.

Studiul realizat prin măsurarea nivelurilor de cefaclor şi co-amoxivlav în fluidul din urechea

medie la pacienţii cu otită medie acută, a comparat metodele folosite în trecut cu metoda actuală

de evaluare prin HPLC.

S-a demonstrat că metoda actuală de evaluare prin HPLC este mai exactă decât metodele

tradiţionale. Acestea din urmă constau în prelevarea de doze din fluidul din urechea medie şi

calcularea concentratiilor de cefaclor sau co-amoxiclav.

Studiile tradiţionale s-au dovedit a avea o acurateţe scăzută din cauză că în trecut dozele erau

prelevate de la pacienţii cu otită medie seroasă, o boală cronică cu o componentă inflamatorie

mai mică decât otita medie acută, ceea ce duce la date necorespunzătoare. De asemenea,

distribuţia inegală a diferitelor antibiotice intra- şi extracelular duce la calcule inexacte.

Din aceste motive s-a recurs la cromatografia de lichide de înaltă performanţă (HPLC), metodă

care conduce la obţinerea unor rezultate mult mai exacte.

18

Bibliografie

(1) Farmacopeea Europeana, Editia V, volumul I, paginile 599-601, monografia Capsules

(2) Farmacopeea Europeana, Editia V, volumul II, paginile 1198-1200, monografia Cefaclor

(3) Farmacopeea Britanica, 2009, volumul III, monografia Cefaclor Capsules

(4) F. Scaglione, D. Caronzolo, J. P. Pintucci, F. Fraschini, Measurement of Cefaclor and

Amoxicillin-Clavulanic Acid Levels in Middle-Ear Fluid in Patients with Acute Ottis

Media, septembrie 2003, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC182623/