Comportamentul investitorilor, condimentul crizei economice

Comportamentul investitorilor, condimentul crizei economice

Datoria publica a unor state a devenit subiectul cel mai dezbatut, asa cum am scris aici. Daca va uitati la grafic, vedeti ca statele se indatoreaza de multa vreme. Criza financiara a condus si ea la cresterea datoriilor publice, dar a avut doar rolul de a accentua un trend mai vechi.

Diminuarile frecvente ale ratingului adauga si ele miliarde bune la datorii, prin cresterea costurilor de finantare.

Solutia la moda, austeritatea fiscala, are destui oponenti. Reducerile cheltuielilor bugetare si marirea taxelor si impozitelor conduc in mod evident la echilibrarea bugetelor, insa pe termen mediu, pot conduce la scaderea veniturilor bugetare, datorita incetinirii activitatii economice.

Se vorbeste din ce in ce mai mult despre dificultatea rostogolirii datoriilor. Nu spunem ca acest sistem este sustenabil pe termen lung, insa este aproape imposibil ca un stat sa-si achite toate datoriile la scadenta.

Intervine aici comporamentul investitorilor, care pare la fel de important ca politicile economice ale statelor.

Ganditi-va la preturile actiunilor anterioare declansarii crizei. Sunt companii care au cifra de afaceri record, dar nu mai plateste nimeni pe actiunile lor nici macar jumatate din pretul de atunci.

La fel si cu titlurile de stat, daca teoretic sunt privite ca instrumentele cel mai putin riscante, acum numarul de doritori scade si randamentul scazut e din ce in ce mai mare. Chestie de optiune, puteti sa ziceti, dar atunci cat e de sigur sa-ti tii banii in aur al carui pret tot creste, sau in depozite la banci care pot avea expuneri chiar pe titlurile de stat pe care nu le-ai vrut.

Un alt exemplu interesant - Grecia, Italia, Irlanda, Portuglia si Spania au probleme cu datoriile, dar pe piata leul scade fata de euro, desi toate aceste tari sunt in zona euro.

Au aparut destule teorii pe tema cauzelor crizei financiare - a fost determinata in mare masura de lipsa de reglementare a sistemului financiar. Pana la urma nimeni nu poate reglementa psihologia oamenilor. Intotdeauna se vor cauta posibilitati de castig usor si vor aparea bule pe diverse piete. Mai mult, atunci cand reglemenatarea inseamna interzicerea, fara prea multe argumente, a unor activitati, rezultatele asupra economiei in general sunt negative.

Studiile spun ca investitorii nu au comportament rational intotdeauna: extrapoleaza prezentul in viitor, presupunand ca trendul prezent va continua, dau o mai mare importanta experientei personale atunci cand evalueaza probabilitatea de aparitie a unui eveniment, ajustarea prea inceata a asteptarilor, utilizarea selectiva a informatiilor (alegerea doar a informatiilor care corespund viziunilor lor), wishful thinking (preferinta de a prezice doar evenimentele dorite) si aversiunea la risc (oamenii urasc mai mult sa piarda bani decat le place sa ii castige, accepta riscul doar daca castigulpotential este dublu comparativ cu pierderea posibila). Toate acestea sunt sporite de psihologia de turma (creata de utilizarea acelorasi surse de informare).

Daca toti spun ca scade, atunci e mai putin probabil ca sunt multi care mizeaza pe cresterea bursei.

Cei care vorbesc acum de falimentul statelor si al sistemului financiar, sunt la fel de multi ca aceia care vedeau cresteri de cateva ori ale preturilor activelor acum cativa ani.

Nimic nou, ciclul psihologiei investitorilor e cunoscut.

Mai jos un grafic de aici.

Articole interesante aici, aicisi aici.

In Romania, lichiditatea bursiera este departe de nivelul atins anterior crizei. Depozitele bancare ale populatiei au ajuns de la 56 mld. lei in mai 2007 la 105 mld. lei in mai 2011. Oamenii au renuntat la o serie de cheltuieli si au amanat o serie de investitii. Daca o parte din aceasti bani ar fi fosti plasati in economie, indicatorii macroeconomici ar fi fost altii.

Criza economica a corectat preturile unor active mult supraevaluate, dar poate crea bule pentru altele. Statele sunt obligate sa-si corecteze deficitele si sa regandeasca rolul datoriilor publice, ceea ce esteun lucru bun.

Asa cum exuberanta a fost un factor esential al declansarii crizei, prudenta excesiva poate sa o adanceasca. Cresterea economica nu vaapare atunci cand majoritatea prefera sa astepte aparitia miraculoasa a ei, fara prea mari eforturi. Cererea de bunuri si servicii trebuie sa vina de undeva. Dincolo de datoriile publice, care nu sunt ceva nou, ar trebui acordata o mai mare atentie economiei si posibilitatii de crestere economica.