2

Isaac Asimov

Cavernele de oţel

Traducere de Mihai Dan Pavelescu

3

Cuprins

4

Introducere. Povestea dinapoia romanelor cu robo iţ

Transpunerea pe hârtie a idilei mele cu roboţii a început în ziua de 10 mai 1939, dar povestea de dragoste era mult mai veche, datând din timpurile când eram un simplu cititor de science-fiction.

La urma urmelor, roboţii nu constituiau o noutate în SF nici chiar în 1939. Oameni mecanici pot fi întâlniţi în miturile antice şi legendele medievale, iar cuvântul „robot” a ap rut prima oar înă ă piesa de teatru R.U.R. scris de Karel ă Čapek, care a fost pus înă scen întâia dat în 1921, în Cehoslovacia, pentru ca dup scurtă ă ă timp s fie tradus în numeroase limbi.ă ă

R.U.R. era abrevierea de la „Rossum’s Universal Robots”, fabrica industriaşului englez Rossum care producea fiinţe artificiale destinate muncilor fizice, menite s elibereze omenireaă şi s -i ofere astfel mai mult timp dedicat creativită ăţii. (Cuvântul „robot” provine de la un cuvânt ceh însemnând „corvoad ”.)ă Deşi Rossum era animat de intenţii nobile, lucrurile nu s-au petrecut aşa cum intenţionase el: roboţii s-au r sculat ă şi au distrus specia uman .ă

Poate c nu surprinde faptul c în 1921 exista opinia potrivită ă c reia progresul tehnologic duce la dezastru universal. Nuă trebuie uitat c de abia se sfâră şise primul r zboi mondial, cuă tancurile, avioanele şi gazele sale toxice, care le ar taseă oamenilor „partea întunecat a Foră ţei”, ca s folosescă terminologia din Star Wars.

R.U.R. şi-a ad ugat viziunea sumbr la cea a faimosuluiă ă roman Frankenstein, în care crearea altui tip de om artificial se încheie de asemenea printr-un dezastru, deşi la o scar maiă redus . Ca urmare a acestor exemple, a devenit cât se poate deă firesc ca, între anii 1920 şi 1930, roboţii s fie descriă şi drept creaturi primejdioase care, invariabil, îşi distrug creatorii. Se repeta ap sat morala: „exist anumite lucruri pe care Omul nuă ă trebuie s le cerceteze”.ă

Din adolescenţ îns mi-a fost imposibil s cred c atunciă ă ă ă când cunoaşterea prezint primejdii, soluă ţia poate fi ignoranţa. Dintotdeauna am considerat c soluă ţia trebuie s fieă înţelepciunea.

5

În faţa primejdiei nu trebuie s dai bir cu fugiă ţii, ci, dimpotriv , s înveă ă ţi cum s-o poţi aborda f r s te expuiă ă ă pericolelor.

La urma urmelor, aceasta a fost m nuă şa azvârlit omeniriiă înc din clipa când dintr-o anumit specie de primate a evoluată ă omul. Orice progres tehnologic poate fi primejdios. Focul a fost primejdios din capul locului şi acelaşi lucru se poate spune (ba chiar într-o m sur mai mare) despre grai – ă ă şi ambele continuă s r mân periculoase ă ă ă şi în prezent –, dar oamenii nu vor fi oameni f r ele.ă ă

În tot cazul, f r s ă ă ă ştiu cu exactitate ce anume mă dezam gea la povestirile cu roboă ţi pe care le citeam, aşteptam ceva mai bun, iar noutatea a sosit în paginile num rului dină decembrie 1938 al revistei Astounding Science Fiction. Num rulă respectiv conţinea povestirea „Helen O’Loy” de Lester del Rey, un text în care un robot era descris cu compasiune. Cred c eraă abia a doua povestire publicat de Lester del Rey, dar din clipaă aceea am r mas de-a pururi un fan al s u. (V rog s nu-iă ă ă ă spuneţi lucrul acesta. Nu trebuie s -l ă ştie.)

Aproape în acelaşi timp, mai precis în num rul din ianuarieă 1939 al revistei Amazing Stories, Eando Binder descria un robot dr g laă ă ş în „Eu, robotul”. Povestirea era mult mai slab decâtă cealalt , îns am simă ă ţit din nou un fior l untric. În mod vag,ă începeam s -mi doresc s scriu o povestire în care un robot să ă ă fie prezentat cu dragoste şi, pe 10 mai 1939, am început să lucrez la un asemenea text. Am avut nevoie de dou s pt mâni,ă ă ă deoarece pe atunci scriam destul de lent.

În povestirea mea, pe care o intitulasem „Robbie”, rolul principal îi revenea unui robot d dac , iubit de copilul pe care-lă ă îngrijea, dar temut de mama acestuia. Fred Pohl, deşi pe atunci avea tot nou sprezece ani, ca ă şi mine, era mult mai înţelept. Dup ce a citit povestirea, mi-a spus c John Campbell,ă ă atotputernicul redactor-şef de la Astounding, nu o va accepta, deoarece sem na prea mult cu „Helen O’Loy”. Avea dreptate.ă Campbell a respins-o exact din motivul respectiv.

La scurt timp dup aceea, Fred a devenit redactor-ă şef la două reviste noi de science-fiction şi el a cump rat „Robbie” pe 25ă martie 1940. Povestirea a ap rut în num rul din septembrieă ă 1940 al publicaţiei Super-Science Stories, dar cu titlul modificat în „Un ciudat tovarăş de joac ”.ă

(Fred avea obiceiul oribil de a modifica titlurile, aproape de

6

fiecare dat în r u. De atunci, povestirea a fost republicat deă ă ă multe ori, dar întotdeauna cu titlul meu original.)

În anii aceia eram îns nemulă ţumit de orice povestire pe care nu puteam s i-o vând lui Campbell, aă şa c , dup un timp, amă ă încercat s -i propun alt text cu roboă ţi. Anterior discutasem ideea cu el, ca s m asigur c n-o va respinge din alte motive decâtă ă ă cele pur literare, şi apoi am scris „Raţionament”, în care un robot îmbrăţişeaz religia, ca s zic aă ă şa.

Campbell a cump rat-o pe 22 noiembrie 1940 ă şi a publicat-o în num rul din aprilie 1941 al revistei sale. Era a treia povestireă pe care i-o vândusem şi prima pe care o acceptase ca atare, f ră ă s mai solicite rescrieri. Am fost atât de încântat, încât am scrisă repede a treia povestire cu roboţi, pe care am intitulat-o „Mincinosul”, iar Campbell a acceptat-o de asemenea şi a publicat-o în Astounding din mai 1941. În dou numereă consecutive ale revistei îmi ap ruser dou povestiri cu roboă ă ă ţi.

Dup aceea, n-am mai intenă ţionat s m opresc. Pornisemă ă deja un ciclu.

Lucrurile nu s-au oprit îns acolo. Pe 23 decembrie 1940, peă când discutam cu Campbell ideea mea despre un robot telepat, am constatat c începusem s vorbim despre regulile care ară ă trebui s guverneze comportamentul tuturor roboă ţilor. Eu consideram c roboă ţii erau automate în care erau încorporate mecanisme de siguranţ , de aceea noi doi am definit aceleă mecanisme de siguranţ … care au devenit „cele trei legi aleă roboticii”.

Mai întâi am definitivat aceste legi, apoi le-am utilizat explicit în a patra mea povestire cu roboţi, „Fuga în cerc”, care a ap rută în num rul din martie 1942 al revistei ă Astounding. Cele trei legi ale roboticii apar prima dat la pagina 100 a num rului respectiv.ă ă Am c utat în mod special detaliul acesta, deoarece, dup ă ă ştiinţa mea, este întâia consemnare pe plan mondial a termenului „robotic ”.ă

În anii 1940 am scris alte patru povestiri cu roboţi pentru Astounding: „Întâi s prindem iepurele”, „Evadare” (pe careă Campbell a reintitulat-o „Evadarea paradoxal ”, deoarece cu doiă ani în urm mai publicase o povestire cu titlul „Evadare”),ă „Evidenţa” şi „Conflictul evitabil”. Ele au ap rut în ă Astounding în numerele din februarie 1944, august 1945, septembrie 1946, respectiv iunie 1950.

Dup 1950, edituri importante, mai ales Doubleday andă

7

Company, au început s publice c ră ă ţi de science-fiction în ediţii cartonate. În ianuarie 1950, Doubleday mi-a publicat prima carte, romanul SF O piatr pe cer,ă iar eu lucram de zor la al doilea roman.

Fred Pohl, care în acea perioad mi-a fost, pentru scurt timp,ă agent literar, s-a gândit s -mi strâng povestirile cu roboă ă ţi într-un volum. Doubleday nu era interesat pe vremea aceea deă antologii de proz scurt , îns o editur foarte mic , Gnomeă ă ă ă ă Press, s-a ar tat doritoare s publice volumul.ă ă

Pe 8 iunie 1950, culegerea de povestiri a fost predat laă Gnome Press. Propusesem titlul Minte şi fier, dar editorul a cl tinat din cap.ă

– S -i zicem ă Eu, robotul, mi-a sugerat.– Nu se poate, am replicat. Acum zece ani, Eando Binder a

scris o povestire cu acelaşi titlu.– Cui îi pas ? a pufnit editorul (deă şi aceasta este o versiune

eufemistic a adev ratului s u comentariu), iar eu mi-amă ă ă îng duit, destul de stânjenit, s m las convins.ă ă ă

A doua mea carte, Eu, robotul, a ap rut cu puă ţin înainte de sfârşitul anului 1950.

Volumul conţinea cele opt povestiri cu roboţi publicate în Astounding, ordonate îns în mod diferit, nu cronologic, pentru aă obţine o succesiune logic . În plus, am ad ugat „Robbie”, primaă ă mea povestire, deoarece îmi pl cea, în ciuda faptului c fuseseă ă respins de Campbell.ă

În anii 1940 scrisesem alte trei povestiri cu roboţi, pe care Campbell fie c le respinsese, fie c nici m car nu le citise, dară ă ă ele nu se încadrau în succesiunea logic despre care am amintit,ă aşa c nu le-am inclus în volum. Atât ele, cât ă şi alte povestiri cu roboţi scrise în deceniile ce au urmat dup ă Eu, robotul au fost incluse în culegeri ulterioare; toate, f r excepă ă ţie, au ap rut înă antologia Robotul complet (The Complete Robot) publicat deă Doubleday în 1982.

Eu, robotul n-a reprezentat cine ştie ce succes editorial în momentul lans rii, dar s-a vândut constant, chiar dac lent, ană ă dup an. Peste cinci ani, culegerea fusese retip rit într-o ediă ă ă ţie Armed Forces, într-o ediţie cartonat mai ieftin , într-o ediă ă ţie britanic ă şi în una german (prima mea carte tradus înă ă str in tate). În 1956 a cunoscut chiar o ediă ă ţie broşat , la Newă American Library.

Singurul necaz era c Gnome Press de abia îă şi ducea

8

existenţa şi n-a reuşit niciodat s -mi dea declaraă ă ţii clare de încas ri semestriale, ă şi nici cine ştie ce drepturi de retip rire.ă (Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu primele mele trei c ră ţi din ciclul Fundaţia, care au fost publicate tot de Gnome Press.)

În 1961, Doubleday şi-a dat seama de problemele prin care trecea Gnome Press şi a r scump rat drepturile pentru ă ă Eu, robotul (şi pentru Fundaţia). De fapt, Eu, robotul a fost reeditată permanent de la prima apariţie, ceea ce înseamn de treizeci ă şi trei de ani, în momentul când scriu aceste rânduri. În 1981 i-au fost cump rate chiar ă şi drepturile de ecranizare, deşi înc nu s-aă turnat niciun film. A ap rut de asemenea tradus în optsprezeceă ă limbi str ine, dup ă ă ştiinţa mea, inclusiv în ruseşte şi idiş.

Dar asta înseamn s m îndep rtez prea mult de la subiect.ă ă ă ăS revenim la anul 1952, an în care ă Eu, robotul era cunoscută

drept carte publicat de Gnome Press, iar eu nu aveam nicioă indicaţie asupra unui posibil succes viitor.

În perioada aceea fuseser lansate reviste noi de science-ăfiction, de calitate excelent , iar domeniul cunoă ştea una dintre „înfloririle” sale periodice. The Magazine of Fantasy and Science Fiction ap ruse în 1948, iar ă Galaxy Science Fiction în 1950, punând cap t monopolului exercitat pân atunci de Johnă ă Campbell şi consemnând sfârşitul „Epocii de aur” a anilor 1940.

Am început s -i plasez texte lui Horace Gold, redactorul-ă şef de la Galaxy, şi m-am simţit realmente uşurat. Timp de opt ani scrisesem exclusiv pentru Campbell şi ajunsesem s m consideră ă autorul unui singur redactor-şef, iar dac se întâmpla ceva cuă acesta, cariera mea de scriitor ar fi fost terminat . Succesul peă care-l înregistrasem vânzându-i texte lui Gold mi-a alungat neliniştile în aceast privină ţ . Gold mi-a serializat chiar al doileaă roman, Pulbere de stele… deşi i-a modificat titlul în Tyrann, care mi se p rea oribil.ă

Gold nu era îns singurul meu editor nou. I-am vândut oă povestire cu roboţi şi lui Howard Browne, care a supervizat Amazing pentru o scurt perioad , când aceasta a încercat s fieă ă ă o revist de calitate. Povestirea, intitulat „Satisfacă ă ţie garantat ”, a ap rut în num rul din aprilie 1951 al lui ă ă ă Amazing.

Ea a reprezentat totuşi o excepţie. În general, la momentul respectiv nu mai intenţionam s scriu alte povestiri cu roboă ţi. Publicarea volumului Eu, robotul p rea s fi adus la un sfâră ă şit firesc etapa aceea a carierei mele literare şi voiam s m ocupă ă de alte lucruri.

9

Gold îns , dup ce-mi publicase un roman în serial, era foarteă ă dispus s continue cu altul, deoarece alt roman pe care-lă scrisesem, Curenţii spaţiului, fusese cump rat de Campbellă pentru serializare.

Pe 19 aprilie 1952, Gold şi cu mine am discutat despre un roman nou care s apar ca serial în revista ă ă Galaxy. Gold mi-a propus un roman cu roboţi, dar am cl tinat cu fermitate din cap.ă Roboţii mei ap ruser doar în povestiri ă ă şi nu eram deloc convins c aă ş putea scrie un roman întreg cu acest subiect.

– Ba ai putea, a insistat Gold. Ce-ai zice de o planetă suprapopulat , pe care roboă ţii preiau slujbele oamenilor?

– Prea deprimant, am morm it. Nu-s sigur c aă ă ş dori s mă ă ocup de un subiect cu implicaţii sociologice profunde.

– Poţi s -l scrii în nota care-ă ţi convine. Îţi plac romanele poliţiste, nu? Introdu o crim în societatea aceasta ă şi un detectiv care trebuie s rezolve cazul al turi de partenerul lui robot. Dacă ă ă detectivul nu poate rezolva cazul, îşi va pierde slujba în detrimentul robotului.

Ideea mi-a stârnit imaginaţia. Campbell spunea adesea c ună text science-fiction poliţist este un paradox în sine – progresele tehnologice pot fi utilizate pentru a-i scoate din încurc tur peă ă detectivi în mod neloial şi în felul acesta cititorii ar fi traşi pe sfoar .ă

M-am aşezat la mas pentru a scrie un roman care s seă ă încadreze în regulile poliţiste clasice şi, aşadar, s nu-l înă şele pe cititor… dar în acelaşi timp s fie literatur science-fictionă ă adev rat . Rezultatul a fost ă ă Cavernele de oţel. A ap rut în serială în Galaxy, în numerele din octombrie, noiembrie şi decembrie 1953, iar în 1954 a fost publicat de Doubleday: a unsprezecea mea carte.

F r doar ă ă şi poate, Cavernele de oţel a însemnat succesul meu cel mai de seam pân în momentul scrierii acestor rânduri.ă ă S-a vândut mai bine decât oricare dintre c ră ţile mele anterioare, a atras scrisori mai binevoitoare din partea cititorilor şi (dovada cea mai bun dintre toate) Doubleday mi-a surâs mai c lduros caă ă oricând. Pân atunci, înainte de a încheia un contract, editura îmiă solicita planul general al intrigii şi câteva capitole drept mostr ,ă dar dup aceea s-a gr bit s -mi pun contractul în faă ă ă ă ţ imediată ce auzea c aă ş scrie înc o carte.ă

Cavernele de oţel a repurtat de fapt un asemenea succes încât continuarea a fost inevitabil . Probabil c m-aă ă ş fi apucat s-o

10

scriu imediat, dac nu aă ş fi început între timp s m dedică ă c ră ţilor de popularizare ştiinţific , descoperind o activitate care-ămi f cea nespus de mult pl cere. De abia în octombrie 1955 amă ă ă început s scriu ă Soarele gol.

O dat început îns , cartea a mers ca pe roate. Din multeă ă ă puncte de vedere, a echilibrat romanul anterior. Acţiunea din Cavernele de oţel se desfăşura pe P mânt, o planet cu foarteă ă mulţi oameni şi puţini roboţi, pe când în Soarele gol intriga era plasat pe Solaria, o planet cu puă ă ţini oameni şi foarte mulţi roboţi. În plus, deşi c ră ţile mele sunt, în general, lipsite de elemente romantice, în Soarele gol am introdus o idil discret .ă ă

Am fost pe de-a întregul satisf cut de aceast continuare ă ă şi, în adâncul inimii, am considerat-o chiar mai bun decâtă Cavernele de oţel, dar ce puteam face cu ea? Între timp m camă îndep rtasem de Campbell, care devenise fascinat de oă pseudoştiinţ bizar numit „dianetic ” ă ă ă ă şi era atras de OZN-uri, psionic ă şi alte domenii dubioase. Pe de alt parte, îi eramă extrem de îndatorat şi m simă ţeam oarecum vinovat că trecusem aproape complet în tab ra lui Gold, care-mi publicaseă în serial dou romane consecutive. Întrucât Gold nu avea însă ă nicio leg tur cu concepă ă ţia Soarelui gol, puteam face cu romanul orice doream.

De aceea, i l-am oferit lui Campbell, care l-a acceptat f r să ă ă clipeasc . A fost publicat în serial în ă Astounding în numerele din octombrie, noiembrie şi decembrie 1956, şi nici Campbell nu i-a modificat titlul. Doubleday l-a publicat în 1957, ca a dou zeceaă carte a mea.

S-a vândut la fel de bine ca şi Cavernele de oţel, dac nuă chiar mai bine, şi Doubleday mi-a atras imediat atenţia c nuă puteam l sa lucrurile aă şa. Trebuia s scriu al treilea roman,ă pentru a avea o trilogie, similar trilogiei ă Fundaţia.

Am fost cu totul de acord. Aveam o idee general despreă intriga din al treilea roman, şi m gândisem deja la titlu: ă Limitele infinitului.

În iulie 1958, am plecat cu familia într-o vacanţ de treiă s pt mâni la o caban de pe malul lacului Marshfield, în statulă ă ă Massachusetts, intenţionând ca acolo s lucrez ă şi s scriu oă porţiune considerabil din noul meu roman. Acă ţiunea urma să aib loc pe Aurora, unde balană ţa om/robot nu era înclinat niciă spre oameni, ca în Cavernele de oţel, nici spre roboţi, ca în Soarele gol. În plus, voiam s accentuez mai mult laturaă

11

sentimental .ăTotul fusese pus la punct… şi în acelaşi timp ceva scârţâia. În

anii 1950, devenisem foarte interesat de non-ficţiune şi pentru prima dat începeam un roman care nu declană şa în mine frenezia imaginaţiei. Dup patru capitole, am cedat ă şi am decis s renună ţ, apreciind c nu puteam aborda povestea de dragosteă şi nu puteam echilibra perfect combinaţia oameni/roboţi.

Vreme de dou zeci ă şi cinci de ani, lucrurile au r mas aă şa. Cavernele de oţel şi Soarele gol au fost mereu reeditate. Au fost publicate într-un singur volum cu titlul Romanele roboţilor (The Robot Novels), au fost publicate al turi de un grup de povestiri înă Restul roboţilor (The Rest of the Robots) şi au ap rut înă numeroase ediţii broşate.

Aşadar, timp de dou zeci ă şi cinci de ani, cititorii le-au avut la dispoziţie pentru a le citi şi, presupun, a se bucura de ele. Drept urmare, mulţi mi-au adresat scrisori şi mi-au cerut s scriu ală treilea roman. La convenţiile anuale ale fanilor, mi s-a cerut direct. A devenit solicitarea cea mai regulat (cu excepă ţia solicit rii pentru al patrulea roman din ciclul ă Fundaţia).

Şi ori de câte ori am fost întrebat dac intenă ţionam s scriu ală treilea roman cu roboţi, am r spuns cu regularitate: „Da, într-oă bun zi… aă şa c rugaă ţi-v s am o viaă ă ţ lung ”.ă ă

Cumva, simţeam c trebuia s-o fac, dar, pe m sur ce aniiă ă ă treceau, am devenit tot mai convins c , de fapt, nu puteam ă şi tot mai întristat c n-avea s existe niciodat un al treilea roman.ă ă ă

Cu toate acestea, în martie 1983 m-am prezentat la Doubleday cu „mult-aşteptatul” al treilea roman cu roboţi. Nu avea nicio leg tur cu tentativa eă ă şuat din 1958, iar titlul s u eraă ă Roboţii de pe Aurora. Doubleday l-a publicat în octombrie 1983.1

Isaac AsimovNew York, 1983

1 Între momentul scrierii acestor rânduri (1983) şi anul mor ii saleţ (1992), Isaac Asimov a mai scris din ciclul „Robo ilor” romanul ţ Robo iiţ şi Imperiul şi culegerile de povestiri Robot Dreams (Visele robo ilor,ţ 1986), Robot Visions (Viziunile robo ilor,ţ 1990) şi romanul The Positronic Man (Omul pozitronic) (n. trad.).

12

Termen limit infernală

– Comisare, totul este o înscenare complex , construit cuă ă grij .ăŢinuta comisarului se încord .ă– Stai aşa, Lije, nu te repezi orbeşte! Cu genul acesta de

ap rare n-o s atragi simpatia nim nui.ă ă ă– Nu cerşesc simpatie, ci spun pur şi simplu adev rul. Suntă

scos din circulaţie ca s nu pot afla detaliile cazului Sarton. Dină p cate pentru autorul scenariului, este prea târziu.ă

– Ce?!Baley îşi privi ceasul. Era ora 23:00.– Ştiu cine a pus la cale înscenarea, rosti el, şi mai ştiu cum şi

cine l-a ucis pe Sarton. Am la dispoziţie o or ca s -ă ă ţi spun despre ce este vorba, s -l prind pe asasin ă şi s închid dosarul.ă

13

1. Conversa ie cu un comisarţ

Lije Baley tocmai ajunsese la biroul s u, când îă şi d du seamaă c R. Sammy îl privea r bd tor. Tr s turile colă ă ă ă ă ţuroase ale chipului s u prelung se în sprir .ă ă ă

– Ce vrei?– Şeful doreşte s te prezină ţi la el, Lije. Imediat cum soseşti.– Bine.R. Sammy r mase inexpresiv.ă– Am zis „bine”, repet Baley. Pleac !ă ăR. Sammy se r suci pe c lcâie ă ă şi ieşi s -ă şi vad de îndatoriri.ă

Iritat, Baley se întreb de ce aceleaă şi îndatoriri nu puteau fi îndeplinite de un om obişnuit.

Se opri s -ă şi examineze conţinutul tabacherei şi s fac oă ă socoteal rapid în gând. Cu dou pipe pline pe zi, putea faceă ă ă faţ pân la urm toarea raă ă ă ţie.

Dup aceea ieă şi dinapoia balustradei sale (cu doi ani în urmă obţinuse calificarea ce-i asigura dreptul la un colţ îngr dit) ă şi travers sala comun .ă ă

Când trecu pe lâng Simpson, acesta ridic ochii dintr-ună ă dosar cu unitate de mercur.

– Şeful vrea s te vad , Lije.ă ă– Ştiu. Mi-a spus R. Sammy.O band codat se derul din interiorul unită ă ă ăţii, pe m sur ceă ă

instrumentul minuscul îşi analiza „memoria” în c utareaă informaţiilor stocate în textura de vibraţii infime ale suprafeţei de mercur scânteietor din untru.ă

– I-aş trage un şut în dos lui R. Sammy, dac nu mi-ar fi teamă ă c -mi rup piciorul, coment Simpson. Ieri m-am întâlnit cu Vinceă ă Barrett.

– Şi?– Voia s -ă şi recapete slujba. Sau orice alt slujb dină ă

Departament. Puştiul e disperat, dar ce-i puteam spune? R. Sammy i-a preluat îndatoririle, şi cu asta basta! Puştiul trebuie să munceasc acum la o band de livrare, în fermele de enzime. ă ă Şi era un tip isteţ… Toţi îl pl ceau.ă

Baley strânse din umeri şi replic pe un ton mai rigid decât ară fi intenţionat, sau decât simţea:

– Cu toţii trecem prin asta.

14

Şeful avea clasificarea care-i oferea dreptul la un cabinet privat. Pe geamul mat al uşii scria JULIUS ENDERBY cu litere elegante, iscusit gravate în sticl . Dedesubt se putea citi:ă COMISAR DE POLIŢIE, ORAŞUL NEW YORK.

Baley intr ă şi rosti:– Doreai s vorbeă şti cu mine, comisare?Enderby ridic privirea. Purta ochelari, deoarece avea globiiă

oculari sensibili şi nu putea suporta obişnuitele lentile de contact. Abia dup ce te obiă şnuiai cu aspectul ochelarilor puteai să observi şi restul chipului, care era de-a dreptul banal. Baley îl b nuia pe comisar c -ă ă şi preţuia ochelarii pentru personalitatea pe care i-o confereau şi suspecta c , de fapt, globii s i oculari nuă ă erau chiar atât de sensibili.

Comisarul p rea în mod clar agitat. Îă şi trase manşetele c mă ăşii, aranjându-le, se l s pe spate în scaun ă ă şi r spunseă excesiv de cordial:

– Ia loc, Lije, ia loc!Baley se aşez ă ţeap n ă şi aştept .ă– Ce face Jessie? se interes Enderby. Dar b iatul?ă ă– Sunt bine, replic sec Baley. Foarte bine. ă Şi familia ta?– Bine, repet comisarul, foarte bine.ăFusese un start ratat.„Ceva e-n neregul cu expresia lui”, îă şi spuse Baley, apoi

vorbi cu glas tare:– Comisare, aş fi preferat s nu-l fi trimis pe R. Sammy după ă

mine.– Lije, ştii bine ce p reri am în privină ţa asta… A fost însă

repartizat aici şi trebuie s -l folosesc la ceva.ă– E iritant, comisare. M anună ţ s m prezint la tine, apoiă ă ă

r mâne locului. ă Ştii la ce m refer… Dac nu-i spui s plece,ă ă ă încremeneşte acolo.

– Ah, asta-i vina mea, Lije. I-am comunicat mesajul pe care trebuie s -l transmit ă ă şi am uitat s -i precizez ca dup aceea să ă ă revin la sarcinile lui.ă

Baley suspin ă şi cutele fine din colţurile ochilor s i c prui seă ă adâncir .ă

– Oricum, doreai s vorbeă şti cu mine…– Da, Lije, dar nu-i deloc uşor.Comisarul se scul , se întoarse ă şi se apropie de peretele

dinapoia biroului. Atinse un comutator camuflat şi o secţiune a peretelui deveni transparent .ă

15

Baley clipi repede în faţa rev rs rii neaă ă şteptate de lumină cenuşie.

– Am instalat-o în mod special anul trecut, zâmbi Enderby. Nu cred c ă ţi-am ar tat-o pân acum. Vino aici ă ă şi uit -te. Pe timpuri,ă toate înc perile aveau aă şa ceva. Se numeau „ferestre”. Ştiai?

Baley o ştia prea bine, din multele romane istorice vizionate.– Am auzit de ele.– Vino aici.Detectivul se foi puţin, dar f cu aă şa cum i se ceruse. Era ceva

indecent în a expune intimitatea unei od i spre lumea exterioar .ă ă Câteodat comisarul împingea la limite prosteă şti afecţiunea lui faţ de medievalism.ă

„La fel ca în cazul ochelarilor”, gândi Baley.Asta era! Din cauza aceea p rea schimbat!ă– Scuz -m , comisare, rosti Baley, dar poră ă ţi ochelari noi, nu-i

aşa?Enderby îl privi uşor surprins, îşi scoase ochelarii, îi examin ,ă

apoi se uit la Baley. În absenă ţa lentilelor, chipul s u rotundă p rea ă şi mai rotund, iar b rbia mai pronună ţat . P rea deă ă asemenea nesigur pe sine, deoarece privirea nu i se orienta corect.

– Da, încuviinţ el.ăRepuse ochelarii pe nas şi continu furios:ă– Acum trei zile, i-am spart pe cei vechi, dar cu atâtea

probleme pe cap n-am reuşit s -i înlocuiesc decât azi dimineaă ţ .ă Îţi spun, Lije, astea trei zile au fost un iad!

– Din cauza ochelarilor?– Nu numai din cauza lor… O s ajung ă şi la subiectul

respectiv…Reveni spre fereastr ; Baley privi ă şi el şi observ , uă şor şocat,

c ploua. Timp de un minut r mase absorbit de priveliă ă ştea apei care se rev rsa din cer, în vreme ce comisarul degaja un aer deă mândrie, ca şi cum fenomenul ar fi fost regizat de el.

– Este a treia oar luna asta c v d cum plou . E spectaculos,ă ă ă ă nu crezi?

F r s vrea, Baley trebui s admit c era impresionant. Laă ă ă ă ă ă cei patruzeci şi doi de ani ai s i v zuse rareori ploaia ă ă şi, de fapt, orice alt fenomen natural.

– Mi s-a p rut mereu, spuse el, o risip ca toat apa asta să ă ă ă cad peste Oraă ş. Ar trebui s fie restrică ţionat la rezervoare.ă

– Lije, rosti comisarul, tu eşti un modernist, sta-i necazul cuă

16

tine. În timpurile medievale, oamenii tr iau sub cerul liber ă şi nu m refer numai la ferme, ci ă şi la oraşe. Chiar şi în New York. Atunci când ploua, ei nu considerau fenomenul ca o risip , ci seă bucurau de el. Tr iam mai aproape de natur , iar asta era maiă ă s n tos, era mai bine. Problemele epocii moderne provin dină ă separarea de natur . Dac ai timp, citeă ă şte despre Secolul C rbunelui.ă

Baley citise deja. Îi auzise pe mulţi plângându-se de inventarea reactoarelor nucleare. El însuşi se plângea, atunci când lucrurile mergeau prost, sau când îl ajungea oboseala. Tânguiala era o caracteristic înn scut a naturii umane. Înă ă ă Secolul C rbunelui, oamenii se plânseser de inventareaă ă motorului cu aburi. Într-una dintre piesele lui Shakespeare, un personaj se plângea de inventarea prafului de puşc . Peste o mieă de ani aveau s se plâng de inventarea creierului pozitronic.ă ă

„La naiba cu toate!”Pe un ton posac, vorbi:– Uite ce-i, Julius (nu-i st tea în obicei s se tutuiasc cuă ă ă

comisarul la birou, deşi Enderby o f cea în mod curent, dar înă cazul acesta simţea nevoia de ceva special), vorbeşti despre o mulţime de chestii, dar nu şi despre motivul pentru care m-ai chemat, iar asta m neliniă şteşte. Care-i treaba?

– O s ajung ă şi acolo, Lije. Las -m s-o fac în felul meu. Esteă ă vorba despre… ce s mai zic, necazuri!ă

– Evident, ce altceva poate fi pe planeta asta? Necazuri mai mari decât R-ii?

– Într-un fel, da. Stau şi m -ntreb câte necazuri mai poateă suporta b trânul nostru P mânt. Când am instalat fereastra asta,ă ă n-am l sat doar cerul s p trund la r stimpuri aici, ci întregulă ă ă ă ă Oraş. M uit la el ă şi m -ntreb ce va deveni peste înc un secol…ă ă

Baley se simţi dezgustat de sentimentalismul celuilalt, totuşi constat c privea afar fascinat. În ciuda ploii care-l camufla,ă ă ă Oraşul era copleşitor. Departamentul poliţiei se afla la nivelurile superioare ale Prim riei, iar Prim ria se ridica sus de tot. De laă ă fereastra comisarului, blocurile-turn vecine p reau pitice ă şi acoperişurile li se distingeau clar, aidoma a nenum rate degeteă aţintite în sus. Zidurile lor erau oarbe, lipsite de detalii, simple carapace exterioare ale stupilor umani.

– Pe de o parte, urm Enderby, îmi pare r u c plou . Nuă ă ă ă putem vedea Oraşul Spaţial.

Baley privi spre vest, dar comisarul avea dreptate. Orizontul

17

se apropiase. Turnurile Oraşului New York se înceţoşau treptat şi disp reau în fundalul alburiu.ă

– Ştiu cum arat Oraă şul Spaţial, zise el.– Îmi place cum se vede de aici, preciz comisarul. De abia seă

distinge în spaţiul îngust dintre cele dou sectoare Brunswick.ă Domurile joase care se întind în dep rtare… Asta-i deosebireaă dintre noi şi spaţiali. Noi ne ridic m ă şi ne înghesuim, pe când la ei fiecare familie are domul propriu. O familie – o locuinţ . Iară între domuri, teren… Lije, tu ai vorbit vreodat cu un spaă ţial?

– De câteva ori, r spunse Baley r bd tor. Acum o lun amă ă ă ă vorbit cu unul chiar aici, de la intercomul t u.ă

– Da, îmi aduc aminte. Se pare c alunec pe panta filosofiei.ă Noi şi ei… Feluri diferite de viaţ …ă

Baley începu s simt un nod în stomac. Cu cât abordarea luiă ă Enderby era mai ocolit , cu atât mai teribil avea s fie finalul.ă ă

– Perfect, spuse el, dar ce-i aşa surprinz tor în asta? Peă P mânt nu poă ţi ad posti opt miliarde de oameni în domuri. Peă planetele lor, spaţialii au loc destul, aşa c n-au decât s tr iască ă ă ă aşa cum le este felul.

Comisarul se apropie de scaun şi se aşez . Ochii lui îl priviră ă pe Baley f r s clipeasc , uă ă ă ă şor micşoraţi de lentilele concave ale ochelarilor.

– Nu toţi oamenii, zise, sunt aşa toleranţi în privinţa diferenţelor între societăţile noastre. M refer atât la p mânteni,ă ă cât şi la spaţiali.

– Aşa-i. Şi ce dac ?ă– Acum trei zile a murit un spaţial.Începuse! Colţurile buzelor subţiri ale lui Baley se ridicară

puţin, dar pe chipul s u lung ă şi trist efectul nu era sesizabil.– Regretabil, coment el. Sper c-a fost ceva contagios. Ună

virus, poate o grip .ăComisarul îl privi surprins.– Ce tot spui acolo?Baley nu se obosi s -i explice. Precizia cu care spaă ţialii

eliminaser bolile din societă ăţile lor era binecunoscut . Grija cuă care evitau, pe cât posibil, contactul cu p mântenii m cinaă ă ţi de boli era chiar şi mai notorie. Comisarul îns nu sesizaseă sarcasmul.

– Vorbeam şi eu, murmur Baley. Din ce cauz a murit?ă ăReveni cu privirea spre fereastr .ă– Din cauz c i-a fost distrus pieptul. Cineva a tras cuă ă

18

blasterul în el.Ţinuta detectivului deveni rigid . F r s întoarc ochii,ă ă ă ă ă

întreb :ă– La ce te referi?– M refer la crim , r spunse încetiă ă ă şor Enderby. Eşti detectiv

şi ştii ce-nseamn o crim .ă ăBaley se r suci brusc:ă– Dar este vorba despre un spaţial! Acum trei zile?– Da.– Cine-i criminalul? Cum a procedat?– Spaţialii spun c a fost un p mântean.ă ă– Nu se poate!– De ce nu? Ţie nu-ţi plac spaţialii. Mie nu-mi plac. C ruiă

p mântean îi plac? Cuiva nu i-au pl cut ceva mai mult, asta-i tot.ă ă– Da, dar…– Ai uitat incendiul de la uzinele Los Angeles? Distrugerea R-

ilor în Berlin? R scoalele din Shanghai?ă– Aşa-i.– Totul indic o escaladare a nemulă ţumirii. Poate fi vorba chiar

despre un fel de organizaţie.– Comisare, f cu Baley, nu-nă ţeleg ceva. M testezi în vreună

scop anume?– Poftim? îl privi realmente derutat Enderby.Baley îl examin atent.ă– Acum trei zile un spaţial a fost ucis, iar spaţialii cred că

asasinul este un p mântean. Pân acum – b tu el cu vârfulă ă ă degetului în birou – nu s-a întâmplat nimic. Aşa-i? Comisare, e de necrezut! Sfinte Iosafat, aşa ceva ar fi ras Oraşul New York de pe faţa planetei, dac s-ar fi întâmplat într-adev r.ă ă

– Nu-i chiar aşa simplu, cl tin cel lalt din cap. Lije, de treiă ă ă zile sunt pe drumuri. Am discutat cu primarul. Am fost în Oraşul Spaţial. Am fost în Washington şi am stat de vorb cu cei de laă Biroul de Investigaţii Terestre.

– Da? Ei ce spun?– C -i cazul nostru. S-a petrecut în interiorul Oraă şului Spaţial,

care se afl în jurisdică ţia Oraşului New York.– Dar cu drepturi extrateritoriale.– Ştiu. Ajung şi acolo.Ochii comisarului se îndep rtar stingheriă ă ţi de privirea

împietrit a lui Baley. P rea s se comporte ca ă ă ă şi cum, brusc, ar fi fost retrogradat ca inferior al detectivului, iar acesta reacţiona de

19

parc ar fi acceptat faptul.ă– Spaţialii pot ancheta cazul, zise Baley.– Stai o clip , Lije, insist comisarul. Nu m zori. Încerc să ă ă ă

discut m ca între prieteni. Vreau s -mi cunoă ă şti poziţia. Am fost acolo când s-a descoperit crima. Aveam programat o întâlnireă cu el… cu Roj Nemennuh Sarton.

– Victima?– Victima, gemu comisarul. Înc cinci minute ă şi aş fi

descoperit eu însumi cadavrul. Ce şoc ar fi fost! Şi aşa a fost brutal, foarte brutal. M aă şteptau şi mi-au spus… apoi a început un coşmar de trei zile. Asta pe lâng faptul c vedeam totul caă ă prin ceaţ ă şi n-am avut timp s -mi înlocuiesc ochelarii. Cel puă ţin lucrul acesta nu se va mai repeta. Mi-am comandat trei perechi de rezerv .ă

Baley îşi imagin episodul aă şa cum şi-l închipuia el. Putea z riă siluetele înalte ale spaţialilor blonzi apropiindu-se de comisar cu vestea asasinatului şi comunicând-o în modul lor direct şi impasibil. Julius îşi scosese pesemne ochelarii pentru a-i lustrui. Inevitabil, sub impactul afl rii crimei, îi sc pase, apoi priviseă ă cioburile cu un tremur al buzelor sale plinuţe şi moi. Baley era aproape sigur c , vreme de vreo cinci minute, comisarul fuseseă mai tulburat de cele întâmplate cu ochelarii s i, decât de crim .ă ă

– Este o situaţie teribil , continu Enderby. Dup cum ai spusă ă ă şi tu, spaţialii au drepturi extrateritoriale. Ei pot insista asupra propriei lor anchete, trimiţând orice raport doresc la guvernele de pe planetele de origine. Lumile Exterioare s-ar putea folosi de ocazie ca s solicite desp gubiri. ă ă Ştii bine cum ar suna aşa ceva pentru populaţie…

– Acceptul de a se conforma ar echivala cu o sinucidere pentru Casa Alb .ă

– Iar refuzul ar însemna alt tip de sinucidere.– Nu-i nevoie s -mi descrii totul, se strâmb Baley.ă ăFusese copil atunci când cruciş toarele spaă ţiale scânteietoare

desantaser pentru ultima dat trupe în Washington, New York ă ă şi Moscova, ca s preia ceea ce pretindeau c le-ar apară ă ţine.

– Atunci îţi dai seama. Vom avea necazuri, indiferent dacă pl tim sau nu desp gubirile. Singura salvare este s -lă ă ă descoperim noi pe asasin şi s -l pred m spaă ă ţialilor. Depinde numai de noi.

– De ce nu l s m cazul în seama BIT-ului? Chiar dac dină ă ă punct de vedere legal este jurisdicţia noastr , se ridic problemaă ă

20

relaţiilor interstelare…– BIT-ul nici nu vrea s se ating de caz. Este o castan preaă ă ă

fierbinte şi e-n mâna noastr . (Ridic fruntea ă ă şi-şi privi p trunz tor subordonatul.) Lije, trebuie s -ă ă ă ţi spun c auspiciileă sunt cu totul nefavorabile. Ne paşte pe toţi posibilitatea de a r mâne f r slujb .ă ă ă ă

– Vrei s zici c ne pot înlocui pe toă ă ţi? Prostii! Nu există oameni instruiţi pentru meseria asta.

– Exist îns R-ii, îi atrase atenă ă ţia comisarul.– Poftim?!– R. Sammy nu-i decât un început, un simplu furier. Alţii pot

efectua operaţiuni de patrulare în expresuri. La naiba, îi cunosc pe spaţiali mai bine decât tine şi ştiu ce au realizat. Exist R-iă care pot face treburile tale şi ale mele. Putem fi declasificaţi. Să nu crezi altceva! Iar la vârsta noastr , s ajungem la biroul deă ă plasare a forţelor de munc …ă

– Am înţeles, morm i Baley posac.ăComisarul p ru stânjenit.ă– Scuz -m , Lije.ă ăBaley încuviinţ din cap ă şi se str dui s nu se gândeasc laă ă ă

tat l lui. Bineînă ţeles, Enderby ştia povestea.– Când a ap rut afacerea asta cu înlocuirile? întreb Baley.ă ă– Lije, nu fi naiv! A existat mereu, începând de acum dou zeciă

şi cinci de ani, de când au sosit spaţialii. O ştii prea bine. Atât doar c acum începe s se amplifice. Dac o d m în bar cuă ă ă ă ă cazul sta, am f cut un pas mare c tre momentul din care neă ă ă putem aştepta s primim carneă ţelele de pensionari. Pe de altă parte, dac -l soluă ţion m cu brio, putem împinge momentul acelaă h t departe, în viitor. ă Şi ar fi un lucru important, mai ales pentru tine.

– Pentru mine? repet Baley.ă– Tu vei conduce ancheta pe teren, Lije.– Nu am clasificarea necesar , comisare. Nu sunt decât C-5.ă– Îţi doreşti s ajungi C-6, nu?ăÎşi dorea oare? Baley ştia care erau privilegiile asociate

clasific rii C-6. Un loc rezervat în expres la orele de vârf, nu doară între 10 şi 16. O poziţie mai avansat pe lista opă ţiunilor din cantinele Secţiunii. Poate chiar posibilitatea unui apartament mai bun şi raţie de bilete la nivelurile cu Solarii pentru Jessie.

– Îmi doresc, încuviinţ el, sigur c da. De ce nu mi-aă ă ş dori? Dar cu ce m aleg dac nu dau de cap t cazului?ă ă ă

21

– De ce s nu-i dai de cap t, Lije? îl linguă ă şi comisarul. Eşti un detectiv bun, unul dintre cei mai buni pe care-i avem.

– În secţiunea mea de Departament exist ă şase detectivi cu clasificare superioar . De ce s-a trecut peste ei?ă

Baley n-o afirmase explicit, dar postura lui sugera ap sat că ă Enderby nu obişnuia s încalce protocolul în aceast privină ă ţă decât în cazurile de necesitate şi urgenţ absolut .ă ă

Comisarul îşi încruciş degetele.ă– Din dou motive. Pentru mine, tu nu eă şti un simplu detectiv,

Lije. Suntem şi prieteni. N-am uitat c am urmat ă şcoala împreun . Uneori poate c ai impresia c am uitat, dar asta-i dină ă ă vina sistemului de clasific ri. Eu sunt comisar… ă şi ştii ce-nseamn asta. Am r mas totuă ă şi prietenul t u ă şi aceasta este o ocazie extraordinar pentru un individ priceput. Vreau ca tu să ă preiei cazul.

– sta-i unul dintre motive, observ Baley cu r ceal .Ă ă ă ă– Al doilea motiv este c te consider prietenul meu ă şi de

aceea îţi cer o favoare.– Ce fel de favoare?– Vreau s accepă ţi pentru anchet un partener spaă ţial.

Aceasta a fost condiţia pe care au pus-o spaţialii. Au acceptat să nu raporteze evenimentul şi s lase cazul pe mâna noastr , dară ă au insistat ca unul dintre agenţii lor s participe la anchet ă ă şi să fie implicat complet.

– S-ar p rea c n-au pe de-a întregul încredere în noi.ă ă– Sunt convins c le înă ţelegi atitudinea. Dac ancheta va fiă

condus prost, mulă ţi dintre ei vor avea probleme cu propriile lor guverne. Le acord circumstanţe atenuante, Lije. Doresc s credă c ne vor binele.ă

– Sunt sigur de asta, comisare. sta-i necazul cu ei.ĂEnderby se abţinu s comenteze replica ă şi continu :ă– Lije, eşti de acord cu un partener spaţial?– Îmi ceri asta ca pe o favoare?– Da, te rog s accepă ţi cazul cu toate condiţiile impuse de

spaţiali.– Bine, comisare, accept un partener spaţial.– Mulţumesc, Lije. Va trebui s locuiasc la tine.ă ă– Fii serios!– Ştiu, ştiu, dar tu ai un apartament mare. Trei camere şi un

singur copil. Îl poţi g zdui ă şi pe el. N-o s -ă ţi fac necazuri.ă Absolut niciunul. Şi este necesar.

22

– Lui Jessie n-o s -i plac . ă ă Ştiu asta sigur.– Spune-i lui Jessie – comisarul era sincer, atât de sincer încât

ochii s i p reau c sfredelesc g uri prin discurile de sticl ce-iă ă ă ă ă acopereau – c dac faci asta pentru mine, o s trag toate sforileă ă ă posibile ca, dup ce totul se va sfâră şi, s te salt o gradaă ţie în plus. C-7, Lije. C-7!

– Bine, comisare, ne-am înţeles.Baley se ridic pe jum tate din scaun, observ expresia de peă ă ă

chipul celuilalt şi se aşez la loc.ă– Mai este ceva?Comisarul încuviinţ lent din cap.ă– Mai este un lucru.– Care anume?– Numele partenerului t u.ă– Ce importanţ are?ă– Spaţialii, zise Enderby, au obiceiuri bizare. Partenerul pe

care l-au oferit nu este… nu este…Ochii lui Baley se l rgir brusc.ă ă– Ia stai aşa!– Trebuie, Lije. Trebuie s-o faci. Nu exist alternativ .ă ă– S locuiasc în apartamentul meu? O asemenea creatur ?ă ă ă– Te rog, în calitate de prieten!– Nu. Nu!– Lije, în cazul acesta nu pot avea încredere în nimeni

altcineva. Trebuie s -ă ţi detaliez chiar totul? Trebuie s lucr m cuă ă spaţialii. Trebuie s rezolv m cazul cu succes, dac dorim să ă ă ă ţinem departe de P mânt navele pentru desp gubiri. Totuă ă şi nu putem reuşi oricum. Partenerul t u va fi unul dintre R-ii lor. Dacă ă el rezolv cazul, dac va raporta c eă ă ă şti incompetent, vom fi oricum distruşi. Noi, ca Departament. Înţelegi asta, nu? De aceea, te confrunţi cu o problem delicat . Trebuie s lucreziă ă ă împreun cu el, dar s ai grij ca ă ă ă tu s rezolvi cazul, nu el. Clar?ă

– Adic s cooperez cu el sut la sut , dar s -i iau gâtul? S -lă ă ă ă ă ă bat pe spate, ţinând un cuţit în mân ?ă

– Ce altceva putem face? Nu exist alt soluă ă ţie.Baley r mase nehot rât.ă ă– Nu ştiu ce va zice Jessie…– Dac vrei, stau eu de vorb cu ea.ă ă– Nu, comisare. Detectivul inspir adânc ă şi oft : Cum seă

numeşte partenerul meu?– R. Daneel Olivaw.

23

– Nu-i momentul pentru eufemisme, comisare, rosti trist Baley. Accept cazul, aşa c -i putem utiliza numele complet.ă Robot Daneel Olivaw.

24

2. C l torie în expresă ă

În expres era obişnuita aglomeraţie, perfect normal : c l toriiă ă ă în picioare de pe nivelul inferior şi cei cu locuri rezervate la nivelul de sus. Un flux continuu de oameni ieşea din expres, peste benzile de decelerare, îndreptându-se c tre benzile localeă sau c tre staă ţionarele ce duceau pe sub arcade ori peste poduri în labirinturile interminabile ale Secţiunilor Oraşului. Un alt flux, la fel de constant, se deplasa în sens contrar, venind din partea opus , peste benzile de accelerare, pentru a sui în expres.ă

Luminile erau omniprezente: pereţii şi plafoanele luminoase ce p reau s picure o fosforescenă ă ţ rece ă şi egal , reclameleă pâlpâitoare care c utau s atrag atenă ă ă ţia cu orice preţ, str lucirea violent ă ă şi continu a „ă şerpilor luminoşi” care direcţionau: SPRE SECŢIUNILE JERSEY; URMAŢI S GEĂ ŢILE SPRE NAVETA EAST RIVER; NIVELUL SUPERIOR PENTRU TOATE RUTELE SPRE SECŢIUNILE LONG ISLAND.

Cu adev rat impresionant era îns vacarmul, care nu putea fiă ă separat de viaţa însăşi: milioane de oameni care vorbeau, râdeau, tuşeau, strigau, fredonau, r suflau.ă

„Nic ieri nu exist niciun indicator spre Oraă ă şul Spaţial”, gândi Baley.

Păşi de pe o band pe alta cu uă şurinţa practicii de o viaţ .ă Copiii jucau „şotronul pe benzi” imediat ce învăţau s umble.ă Baley de abia simţi smucitura acceleraţiei, pe m sur ce vitezaă ă lui crescu cu fiecare pas. Nu era nici m car conă ştient de faptul că se apleca uşor înainte, împotrivindu-se inerţiei. Peste treizeci de secunde ajunse la ultima band , cea cu viteza de 95 km/h, ă şi putu s pă ăşeasc la bordul expresului – platforma miă şc toare cuă balustrade şi pereţi de sticl .ă

„Niciun indicator spre Oraşul Spaţial”, îşi repet el.ăNu era nevoie de indicatoare. Dac aveai treab acolo,ă ă

cunoşteai drumul. Dac nu cunoă şteai drumul, n-aveai treabă acolo. Cu dou zeci ă şi cinci de ani în urm , când Oraă şul Spaţial fusese construit, existase tendinţa evident de a-l transformaă într-un loc de pelerinaj. Hoardele din Oraş se înghesuiser într-ăacolo.

Spaţialii puseser cap t obiceiului. Politicos (erau întotdeaunaă ă politicoşi), dar f r s recurg la compromisuri cu delicateă ă ă ă ţea,

25

instalaser o barier de foră ă ţ între ei ă şi Oraşul New York, apoi stabiliser o combinaă ţie de birou vamal şi serviciu de imigr ri.ă Dac aveai afaceri cu ei, te identificai, te l sai percheziă ă ţionat şi investigat medical, dup care erai supus unei dezinfect ri deă ă rutin .ă

M sura trezise nemulă ţumiri. Evident. Mai multe nemulţumiri decât merita. Suficiente pentru a b ga beă ţe serioase în roţile programului de modernizare. Baley îşi amintea de Revoltele Barierei. El însuşi f cuse parte din gloata care se agă ăţase de balustradele expresului, se înghesuise pe scaune, ignorând privilegiile clasific rii, alergase în sus ă şi în jos pe benzi, riscând în orice clip s se aleag cu fracturi, ă ă ă şi r m sese imediat înă ă exteriorul Oraşului Spaţial, scandând lozinci şi distrugând bunurile Oraşului New York, pur şi simplu din frustrare.

Dac se str duia, Baley îă ă şi mai putea reaminti unele dintre cântecelele de pe atunci. De pild „Omul s-a n scut pe P mânt,ă ă ă s-aude?”, care se cânta pe melodia unui vechi cântec folk, al c rui refren stupid era: „Hinchi-dinchi-parlei-vu”.ă

„Omul pe P mânt s-a n scut,ă ăs-aude?Pe P mânt a fost f cut,ă ăs-aude?Spaţiali, c raă ţi-v de pe P mânt,ă ăÎn spaţiul care v este mormânt.ăSpaţiali murdari, s-aude?”

Existau sute de strofe, câteva inteligente, majoritatea idioate, multe obscene. Toate se sfârşeau îns cu refrenul „Spaă ţiali murdari, s-aude?”. „Murdar” era o inutil azvârlire a insultei peă care p mântenii o resimă ţeau cel mai acut: insistenţa spaţialilor de a-i considera pe nativii Terrei ca dezgust tor de bolnavi.ă

Bineînţeles, spaţialii nu plecaser . Nu fusese nici m cară ă nevoie s -ă şi utilizeze vreuna dintre armele lor teribile. Învechita flot spaă ţial a P mântului învă ă ăţase de mult c aventurarea înă preajma unei nave a Lumilor Exterioare ar fi însemnat un act sinucigaş. Avioanele terestre care survolaser zona Oraă şului Spaţial în primele zile dup construirea acestuia disp ruser pură ă ă şi simplu. În cazul cel mai fericit, câte un vârf rupt dintr-o aripă mai c zuse pe sol.ă

Şi nicio gloat nu putuse fi atât de înnebunit încât s uiteă ă ă

26

efectul disruptoarelor subeterice manuale utilizate asupra p mântenilor în r zboaiele de la care trecuse un secol.ă ă

Drept urmare, spaţialii r m seser înd r tul barierei, eaă ă ă ă ă însăşi produsul ştiinţei lor avansate, pe care n-o putea str pungeă nicio metod cunoscut pe P mânt. Aă ă ă şteptaser impasibili deă cealalt parte a barierei, pân ce autorită ă ăţile Oraşului New York potoliser gloata cu somno-vapori ă şi gaze vomitive. Penitenciarele de la nivelul inferior fuseser ticsite dup aceeaă ă cu conduc torii de bande, nemulă ţumiţii şi pietonii care fuseseră arestaţi pur şi simplu fiindc se aflaser în preajm . Dup ună ă ă ă timp, toţi fuseser puă şi în libertate.

Dup trecerea unei perioade pe care o apreciaser dreptă ă corespunz toare, spaă ţialii îşi sl biser restrică ă ţiile. Bariera fusese îndep rtat , Poliă ă ţia urban preluase protecă ţia izol rii Oraă şului Spaţial şi, lucrul cel mai important dintre toate, examinarea medical devenise mult mai discret .ă ă

„Acum”, gândi Baley, „situaţia poate cunoaşte o r sturnare cuă o sut optzeci de grade.” Dac spaă ă ţialii credeau realmente c ună p mântean p trunsese în Oraă ă şul Spaţial şi comisese o crim ,ă bariera putea s se ridice din nou. N-ar fi fost deloc bine.ă

Sui pe platforma expresului şi se strecur printre c l torii înă ă ă picioare, spre rampa spiral strâns ce ducea la nivelul superior,ă ă unde se aşez . Nu-ă şi afiş biletul de clasificare decât dup ceă ă trecu de ultima dintre secţiunile Hudson. La est de Hudson şi la vest de Long Island, un C-5 nu avea dreptul la scaun şi, chiar dac în clipa aceea ar fi fost destule locuri libere, unul dintreă paznicii expresului l-ar fi ridicat imediat. Oamenii erau tot mai nemulţumiţi de privilegiile clasific rii ă şi, cu toat onestitatea,ă Baley li se al tura.ă

Curentul de aer scotea ţiuitul specific, datorat fricţiunii cu parbrizele paravânt montate pe sp tarele scaunelor. Zgomotulă perturba serios tentativele de conversaţie, dar nu te împiedica să te gândeşti, atunci când te obişnuiseşi cu el.

Într-un fel sau altul, cei mai mulţi p mânteni erauă medievalişti. Nu era deloc greu s fie aă şa, fiindc asta însemnaă glorificarea unei epoci în care P mântul fusese ă singura lume, nu doar una dintre cele cincizeci de planete populate. Ba mai exact, oaia neagr a turmei. Baley întoarse brusc capul spre dreapta,ă auzind un ţip t. O femeie îă şi sc pase poă şeta şi detectivul o z riă fugar – o pat roz-pastelat profilat pe cenuă ă şiul mat al benzilor. Probabil c un pasager care coborâse gr bit din expres o loviseă ă

27

f r s vrea cu piciorul în direcă ă ă ţia deceler rii ă şi acum geanta se îndep rta rapid de proprietara ei.ă

Un colţ al gurii îi zvâcni uşor. Femeia ar fi putut s-o ajung dină urm , dac era îndeajuns de inteligent ca s se gr beasc pe oă ă ă ă ă ă band care se deplasa mai lent, ă şi dac poă şeta nu era lovită accidental şi de alte picioare. Baley îns n-avea s ă ă ştie niciodată cum se încheiase episodul. Scena r m sese deja cu aproape ună ă kilometru înapoia lui.

Exista o probabilitate însemnat ca femeia s nu reuă ă şească recuperarea poşetei. Se calculase c , în medie, la fiecare treiă minute un locuitor al Oraşului sc pa pe benzi un obiect pe careă nu-l mai putea ajunge. Departamentul Obiecte G site r mâneaă ă doar o utopie complex , înc una dintre complicaă ă ţiile vieţii moderne.

„Era mai simplu cândva”, gândi Baley. „Totul era mai simplu. Din cauza asta au ap rut medievaliă ştii.”

Medievalismul cunoştea diverse forme. Pentru Julius Enderby cel lipsit de imaginaţie, însemna adoptarea arhaismelor. Ochelari! Ferestre!

Pentru Baley, însemna studiul istoriei şi în mod special studiul obiceiurilor şi comport rilor tradiă ţionale.

De exemplu, Oraşul! New York, în care tr ia ă şi muncea el, era mai întins decât oricare alt Oraş, excepţie f când Los Angeles.ă Mai populat decât oricare, în afar de Shanghai. Iar vârsta sa deă abia atingea trei sute de ani.

Desigur, în aceeaşi zon geografic existase ceva ă ă şi înainte – o aşezare care purtase numele New York. Respectiva aglomerare primitiv de populaă ţie avusese vechimea de trei mii de ani, nu doar de trei sute, îns nu fusese un ă Oraş.

În timpurile str vechi nu existaser Oraă ă şe, ci doar îngr m diriă ă de locuinţe, mari şi mici, aflate direct sub cerul liber, care sem nau întrucâtva cu domurile spaă ţialilor, deşi, evident, fuseser mult diferite. Asemenea aglomer ri (dintre care cea maiă ă mare de abia atinsese o populaţie de zece milioane, iar majoritatea nu ajunsese niciodat la un milion) existaser cuă ă miile pe P mânt. Conform criteriilor moderne, ele fuseseră ă complet ineficiente din punct de vedere economic.

Eficienţa îi fusese impus P mântului de exploziaă ă demografic . Dou , trei, ba chiar ă ă şi cinci miliarde de oameni puteau fi suportate de planet , prin reducerea progresiv aă ă standardului de trai, dar atunci când populaţia ajunge la opt

28

miliarde, cvasi-inaniţia devine cât se poate de real . Oă transformare radical trebuia s aib loc în societatea uman ,ă ă ă ă mai ales dup ce se dovedise c Lumile Exterioare (care cu ună ă mileniu în urm fuseser simple colonii ale P mântului) tratau cuă ă ă foarte mult seriozitate restrică ţiile impuse imigr rii.ă

Transformarea radical fusese formarea treptat a Oraă ă şelor pe parcursul unui mileniu terestru. Eficienţa implic enormitate,ă aspect care fusese perceput, poate subconştient, chiar şi în epoca medieval . Atelierele meă şteşug reă şti l saser loc uzinelor,ă ă iar uzinele disp ruser în faă ă ţa industriilor continentale.

O sut de mii de locuină ţe pentru o sut de mii de familii erauă complet ineficiente prin comparaţie cu o Secţiune care avea o sut de mii de unită ăţi de locuit; o colecţie de c ră ţi-film în fiecare cas era complet ineficient prin comparaă ă ţie cu centralizarea filmelor în Secţiune, iar un aparat video pentru fiecare familie era complet ineficient prin comparaţie cu videosistemele globale!

Ce s mai spui apoi despre nebunia absolut a nesfâră ă şitei duplic ri a buc t riilor ă ă ă şi b ilor, comparativ cu cantinele ă şi s lileă de baie realmente eficiente care deveniser posibile graă ţie societăţii Oraşelor.

Tot mai multe dintre satele, aşez rile ă şi „oraşele” P mântuluiă disp ruser , fiind înghiă ă ţite de Oraşe. Nici chiar ameninţ rileă timpurii ale r zboiului nuclear nu încetiniser tendină ă ţa. Prin inventarea câmpului de forţ , respectiva tendină ţ devenise oă curs impetuoas .ă ă

Societatea Oraşului însemna distribuirea optim a hranei,ă utilizarea extins a fermelor de enzime ă şi a culturilor hidroponice. Oraşul New York se întindea pe o suprafaţ de pesteă 5.000 de kilometri p traă ţi, iar la ultimul recens mânt populaă ţia lui depăşise binişor dou zeci de milioane de oameni. Pe P mântă ă existau aproape opt sute de Oraşe care aveau o populaţie medie de zece milioane de suflete.

Fiecare Oraş devenise o unitate semiautonom , independentă ă din punct de vedere economic. Îşi putea ridica un acoperiş deasupra, se putea înconjura de pereţi, se putea îngropa ca într-un ad post subteran. Devenise o cavern de oă ă ţel şi beton, gigantic ă şi autonom .ă

Se putea organiza perfect ştiinţific. În centru se g seaă enormul complex al birourilor administrative. Secţiunile rezidenţiale uriaşe, ordonate cu atenţie una faţ de cealalt ă ă şi toate faţ de ansamblul general, se conectau reciproc prin benziă

29

locale şi expresuri. La periferie se aflau fabricile, uzinele hidroponice, cuvele în care se cultivau enzime şi centralele energetice. În toat aglomerarea aceea existau conducte de apă ă şi canalizare, şcoli, închisori şi magazine, cabluri de înaltă tensiune şi fascicule pentru comunicaţii.

Nu exista nici cea mai mic îndoial : Oraă ă şul reprezenta apogeul triumfului omenirii asupra mediului ambiant. Oraşul – nu zborul spaţial sau cele cincizeci de planete colonizate, care între timp îşi proclamaser trufaă ş independenţa.

Practic niciunul dintre locuitorii P mântului nu tr ia înă ă exteriorul Oraşelor. În exteriorul acestora se afla s lb ticia, cerulă ă liber pe care puţini oameni îl puteau suporta cu calm. Desigur, spaţiile deschise aveau utilitatea lor. Acolo se g seau întinderileă de ap absolut necesar existenă ă ţei, c rbunii ă şi lemnul ce constituiau materii prime de baz pentru materialele plastice ă şi enzimele care creşteau veşnic. (Rezervele de petrol sec tuiseră ă de mult, îns speciile de enzime bogate în uleiuri reprezentau ună substituent adecvat.) Terenurile dintre Oraşe continuau s fieă exploatate în subteran, dar şi la suprafaţ , chiar într-o m sură ă ă mai extins decât b nuia majoritatea oamenilor, pentruă ă cultivarea recoltelor şi creşterea animalelor. Activităţile respective aveau o eficienţ redus , dar carnea de porc ă ă şi de vit , ca ă şi cerealele îşi g seau întotdeauna desfacere pe piaă ţa produselor de lux şi puteau fi, de asemenea, exportate.

Totuşi, puţini oameni erau necesari pentru a lucra în mine şi ferme, pentru a exploata culturile sau a asigura distribuirea apei, iar respectivii se limitau la supravegherea de la distanţ . Roboă ţii munceau mai bine şi aveau mai puţine doleanţe.

Roboţii! Aceasta era cea mai mare ironie a sorţii. Creierul pozitronic fusese inventat pe P mânt ă şi tot pe P mânt roboă ţii fuseser utilizaă ţi întâia dat în scopuri productive.ă

Nu pe Lumile Exterioare, deşi, bineînţeles, ele se comportaser dintotdeauna ca ă şi cum roboţii ar fi fost produsele culturii lor.

Nu se putea desigur nega faptul c , dintr-un punct de vedere,ă apogeul economiei bazate pe roboţi se consemnase pe Lumile Exterioare. Pe P mânt utilizarea roboă ţilor fusese mereu limitată la minerit şi agricultur . De abia în ultimul sfert de secol, subă imboldurile spaţialilor, roboţii p trunseser lent în Oraă ă şe.

Oraşele erau perfecte. Toţi oamenii, mai puţin medievaliştii, ştiau c nu exista un substituent al lor, cel puă ţin nu unul de

30

calitate. Singura problem era c nu aveau s r mân de-aă ă ă ă ă pururi perfecte. Populaţia P mântului continua s creasc ă ă ă şi, într-o bun zi, în ciuda eforturilor Oraă şelor, num rul de caloriiă disponibile pe cap de locuitor avea pur şi simplu s coboare subă nivelul de subzistenţ .ă

Situaţia era cu atât mai nepl cut cu cât se ă ă ţinea seama de existenţa spaţialilor, urmaşii primilor emigranţi de pe P mânt,ă care tr iau în huzur pe planetele lor slab populate, dar abundândă în roboţi. Spaţialii erau decişi s -ă şi p streze confortul rezultat dină subpopulare şi din acest motiv menţineau o rat sc zut aă ă ă natalităţii şi nu acceptau imigranţi din furnicarul P mântului. Iară asta…

Se apropia Oraşul Spaţial!Subconştientul lui Baley îi d du un ghiont, avertizându-l că ă

ajunsese lâng secă ţiunea Newark. Dac mai întârzia mult, aveaă s se trezeasc gonind spre sud-vest, c tre secă ă ă ţiunea Trenton, ab tându-se de la destinaă ţie, prin inima ţinutului cald şi cu izuri grele al fermelor de enzime.

Totul era o chestiune de sincronizare. Coborârea pe ramp ,ă strecurarea printre c l torii în picioare, care morm iauă ă ă nemulţumiţi, apoi drumul în lungul balustradei pân la cea maiă apropiat ieă şire, şi în sfârşit trecerile rapide pe benzile deceleratoare.

Când termin , Baley se afla exact la ramificaă ţia spre staţionara corect . Nu-ă şi supraveghease nici m car o clip paă ă şii, ci l sase totul în seama subconă ştientului. Probabil c dac ar fiă ă încercat s -ă şi calculeze fiecare mişcare, ar fi nimerit cu totul în alt parte.ă

Detectivul se pomeni într-o semi-izolare neobişnuit . Doar ună poliţist se g sea cu el în staă ţionar ă şi, cu excepţia zumzetului expresului, domnea o linişte aproape inconfortabil .ă

Poliţistul se apropie şi Baley îşi ar t legitimaă ă ţia cu un gest scurt, ner bd tor. Poliă ă ţistul ridic braă ţul şi-i permise s treac .ă ă

Coridorul se îngust ă şi coti de trei-patru ori, sub unghiuri strânse într-o configuraţie evident deliberat . Gloatele deă p mânteni nu se puteau înghesui cu succes pe aici, iar asaltulă direct devenea imposibil.

Baley se simţi recunosc tor pentru faptul c întâlnirea cuă ă partenerul s u fusese stabilit în partea aceasta a Oraă ă şului Spaţial. Nu-l încânta defel ideea unei examin ri medicale, înă ciuda reputatei politeţi cu care se desfăşura aceasta.

31

Un spaţial aştepta în locul în care mai multe uşi duceau spre cerul liber şi domurile Oraşului Spaţial. Era îmbr cat conformă modei p mântene, cu pantaloni strână şi pe talie, largi la glezne şi cu vipuşti colorate. Purta o c maă ş Textron obiă şnuit , cuă fermoar, avea gulerul descheiat şi mânecile suflecate, dar era un spaţial. Ceva anume din postura sa, ţinuta capului, tr s turileă ă calme şi lipsite de emoţie ale chipului cu pomeţi înalţi, p rulă ar miu tuns scurt, perfect aranjat, piept nat peste cap ă ă şi f ră ă c rare, îl deosebeau imediat de p mântenii nativi.ă ă

Baley se apropie rigid şi rosti cu glas inexpresiv:– Sunt detectiv Elijah Baley, Departamentul poliţie, Oraşul

New York, clasificare C-5.Îşi ar t legitimaă ă ţia şi continu :ă– Am fost instruit s m prezint la poarta de acces în Oraă ă şul

Spaţial pentru a m întâlni cu R. Daneel Olivaw. (Îă şi privi ceasul.) Am ajuns mai devreme. Pot cere s -mi fie anună ţat sosirea?ă

Încerc un fior l untric. Dup o vreme, se obiă ă ă şnuise cu modelele terestre de roboţi, dar cele spaţiale aveau s fieă diferite. Nu v zuse niciunul deocamdat , îns pe P mânt erau laă ă ă ă ordinea zilei poveşti teribile, transmise în şoapt , despre roboă ţi formidabili şi însp imânt tori care acă ă ţionau cu forţe supraumane pe îndep rtatele ă şi scânteietoarele Lumi Exterioare. F r s vrea,ă ă ă încleşt dină ţii.

Spaţialul îl ascult politicos ă şi r spunse:ă– Nu va fi necesar. Te aşteptam.Baley ridic automat mâna, apoi o l s s cad . Maxilarulă ă ă ă ă

inferior îi c zu de asemenea, alungindu-i ă şi mai mult chipul. Nu izbuti s pronună ţe niciun cuvânt. Gândurile îi încremeniser înă minte.

– Permite-mi s m prezint, urm spaă ă ă ţialul. Sunt R. Daneel Olivaw.

– Da? Greşesc cu ceva? Crezusem c prima iniă ţial …ă– Perfect adev rat. Sunt un robot. Nu ai fost anună ţat?– Ba da…(Baley îşi ridic palma transpirat spre p r ă ă ă şi îl netezi în mod

inutil. Dup aceea întinse mâna.)ă– Îmi cer scuze, domnule Olivaw. Nu ştiu ce mi-am imaginat.

Bun ziua. Sunt Elijah Baley, partenerul dumitale.ă– Perfect. (Palma robotului o strânse pe a sa cu o forţ ceă

spori lent, atingând un maximum confortabil şi prietenos, apoi se reduse treptat.) Par totuşi s detectez o anumit tulburare. Potă ă

32

s te rog s fii deschis cu mine? Într-o relaă ă ţie ca a noastr , esteă cel mai bine s ne împ rtă ă ăşim toate faptele relevante. De asemenea, pe planeta mea se obişnuieşte ca partenerii s seă tutuiasc . Sper c nu este contrar obiceiurilor voastre.ă ă

– Atât doar, ştii… f cu Baley disperat, …ă nu semeni cu un robot.

– Asta este ceea ce te tulbur ?ă– Cred c n-ar trebui. Da… Daneel. Pe planeta ta, toă ţi sunt ca

tine?– Ca şi în cazul oamenilor, Elijah, exist anumite diferenă ţe

individuale.– Roboţii noştri… Ei bine, în cazul lor îţi dai seama imediat că

sunt roboţi. Tu îns semeni cu un spaă ţial.– Am înţeles. Te aşteptai la un model primitiv şi ai fost

surprins. Este îns logic ca în acest caz s fie utilizat un robot cuă ă caracteristici umanoide pronunţate, dac se doreă şte evitarea nepl cerilor. Nu este adev rat?ă ă

Avea perfect dreptate. Prezenă ţa în Oraş a unui robot cu evidente caracteristici mecanice ar fi atras rapid necazuri.

– Aşa-i, încuviinţ Baley.ă– Atunci, s pornim, Elijah.ăRevenir spre expres. R. Daneel înă ţelese imediat scopul

benzilor acceleratoare şi le parcurse iute şi abil. Baley, care începuse prin a-şi micşora viteza, se pomeni gr bindu-se iritat.ă

Robotul îi imit ritmul f r s tr deze vreo urm de dificultateă ă ă ă ă ă şi Baley se întreb dac nu cumva R. Daneel se miă ă şca în mod deliberat mai lent decât ar fi putut. Ajunse la şirul nesfârşit de vagoane ce formau expresul şi sui într-unul, de-a dreptul imprudent. Robotul îl urm cu uă şurinţ .ă

Baley era roşu la faţ . Înghiă ţi dou noduri ă şi spuse:– O s r mân cu tine, aici, jos.ă ă– Aici? Aparent indiferent atât la zgomot, cât şi la leg nareaă

ritmic a platformei, robotul urm : S fi fost informat greă ă ă şit? Mi s-a spus c , în anumite circumstană ţe, o persoan care deă ţine clasificarea C-5 are dreptul la un loc pe nivelul superior.

– Aşa este. Eu pot urca acolo, dar tu nu poţi.– De ce nu te pot însoţi?– Trebuie s fii C-5, Daneel.ă– Ştiu asta.– Tu nu eşti un C-5.Conversaţia era dificil . ă Ţiuitul produs de frecarea cu aerul era

33

mai puternic la nivelul inferior, mai puţin ecranat, şi în mod evident detectivul dorea s p streze un ton sc zut.ă ă ă

– De ce n-aş putea fi un C-5? întreb R. Daneel. Suntă partenerul t u ă şi, ca atare, am acelaşi rang. Mi s-a dat acest ID.

Dintr-un buzunar interior al c mă ăşii, scoase un card de legitimare dreptunghiular, absolut original, pe care figura numele Daneel Olivaw, f r iniă ă ţiala „R” cea extrem de important .ă Clasificarea era C-5.

– Haide sus, rosti rigid Baley.Dup ce se aă şez , detectivul r mase cu privirea aă ă ţintit dreptă

înainte, furios pe sine şi extrem de conştient de robotul care st tea al turi. Se l sase surprins de dou ori. În primul rând, nu-ă ă ă ăşi d duse seama c R. Daneel era robot, iar în al doilea rând nuă ă ghicise logica fireasc ce impunea ca robotului s i se acordeă ă clasificarea C-5.

Desigur, necazul real provenea din faptul c Baley nu eraă detectivul din legendele îndr gite, individul care nu putea fiă surprins nicicând, cu tr s turi imperturbabile, adaptabilitateă ă infinit ă şi deducţii fulger toare. El nu presupusese niciodat c ară ă ă fi un asemenea erou arhetipal, dar pân atunci nici nu regretaseă acest lucru.

Ceea ce-l f cea s -l regrete acum era faptul c , dup toateă ă ă ă aparenţele, R. Daneel Olivaw reprezenta întruparea acelui personaj de legend .ă

Aşa şi trebuia s fie. El era un robot.ăBaley începu s -ă şi g seasc scuze. Era obiă ă şnuit cu roboţi ca R.

Sammy, de la birou. Se aşteptase la o creatur cu epiderm dină ă plastic dur şi lucios, având aproape albeaţa cadavrelor. Crezuse c va z ri o expresie facial fixat la un nivel ireal de bună ă ă ă ă dispoziţie prosteasc . Anticipase gesturi sacadate, vag nesigure.ă

R. Daneel nu corespundea niciuneia dintre acele ipoteze.Detectivul trase scurt cu coada ochiului spre robot. R. Daneel

se r suci în aceeaă şi clip , îl privi în ochi ă şi încuviinţ cu gravitateă din cap. Buzele i se mişcaser natural, atunci când vorbise ă şi nu r m seser pur ă ă ă şi simplu întredeschise precum cele ale roboţilor p mânteni. Se întrez rise chiar ă ă şi o limb articulat .ă ă

„De ce oare”, se întreb Baley, „trebuie s stea atât de calm?ă ă Toate astea trebuie s fie complet inedite pentru el… Zgomotele,ă luminile, mulţimile!”

Se ridic , trecu pe lâng R. Daneel ă ă şi rosti:– Urmeaz -m !ă ă

34

Coborâr din expres, apoi pe benzile deceleratoare.ă„Dumnezeule”, gândi detectivul, „ce-o s -i zic lui Jessie?”ăÎntâlnirea cu robotul îi alungase din minte întrebarea aceea,

care revenea cu o insistenţ îngrozitoare acum, când seă îndreptau spre banda local ce ducea în adâncurile secă ţiunii Lower Bronx.

– Ştii, Daneel, zise Baley, toat aceasta este o singur cl direă ă ă – tot ceea ce vezi, întregul Oraş. În el locuiesc dou zeci deă milioane de oameni. Expresul funcţioneaz continuu, zi ă şi noapte, cu viteza de aproape 100 km/h. Lungimea lui total esteă de 400 de kilometri, la care se adaug sutele de kilometri aleă benzilor locale.

„Dintr-o clip în alta”, se gândi el „o s încep s recit câteă ă ă tone de produse pe baz de enzime se consum zilnic în Newă ă York, câţi metri cubi de ap bem ă şi câţi megawaţi pe or livrează ă centralele atomo-electrice.”

– În informarea primit , r spunse Daneel, mi s-au adus laă ă cunoştinţ aceste date ă şi altele similare.

„Ei bine”, îşi spuse detectivul, „b nuiesc c datele similare seă ă refer la hran , b utur ă ă ă ă şi energie. De ce aş încerca să impresionez un robot?”

Ajunseser la East 182ă nd Street şi peste nici dou sute deă metri aveau s fie în faă ţa bateriei de ascensoare care alimenta nivelurile de oţel şi beton ce ad posteau apartamente identiceă cu al s u.ă

Baley tocmai se preg tea s spun „Pe aici”, când se opri,ă ă ă z rind un pâlc de oameni adunat înaintea uă şii de câmp puternic luminat a unuia dintre multele magazine înă şiruite la parterul Secţiunii.

Pe un ton automat de autoritate, se adres celei maiă apropiate persoane:

– Ce se-ntâmpl aici?ă– Habar n-am, replic b rbatul respectiv, care se ridicase peă ă

vârful picioarelor ca s poat vedea mai bine. De-abia am sosit.ă ăAltcineva r spunse aă ţâţat:– Aici lucreaz R-ii ia nenorociă ă ţi. Poate c-o s -i arunce afar .ă ă

M iculiă ţ , ce mi-ar pl cea s -i fac bucă ă ă ăţi!Baley privi nervos spre Daneel, îns dac partenerul s uă ă ă

înţelesese semnificaţia cuvintelor sau m car le auzise, nu tr dă ă ă lucrul acesta prin nicio reacţie exterioar .ă

Detectivul se n pusti în mulă ţime:

35

– L saă ţi-m s trec! L saă ă ă ţi-m s trec! Poliă ă ţia!Oamenii se d dur în l turi ă ă ă şi Baley auzi cuvintele din urma

lui:– … bucăţi-bucăţele. Şurub cu şurub. S -i despic încetiă şor pe-

mbin ri…ăAltcineva chicoti r ut cios.ă ăBaley simţi c -l trece un fior. Oraă şul reprezenta apogeul

eficienţei, dar în acelaşi timp impunea restricţii locuitorilor s i. Leă cerea s tr iasc conform unei rutine rigide ă ă ă şi s -ă şi ordoneze vieţile dup un control strict ă şi ştiinţific. Ocazional, acumularea inhib rilor determina r bufniri.ă ă

Îşi reaminti Revoltele Barierei.Motive pentru revolte antiroboţi existau cu siguranţ . Oameniiă

care, dup o jum tate de viaă ă ţ de trud , se trezeau confruntaă ă ţi cu posibilitatea minimumului necesar existenţei pe care o determina declasificarea nu puteau decide obiectiv c vina nuă aparţinea roboţilor individuali. Cel puţin în roboţi puteai lovi cu pumnul sau piciorul.

Pe de alt parte, nu puteai lovi în noă ţiunea abstract deă „politic administrativ ” sau într-o lozinc de genul „Producă ă ă ţii superioare prin munc robotizat !”.ă ă

Guvernanţii le considerau „suferinţe inevitabile”. Cl tinau cuă tristeţe din capete şi ofereau asigur ri c dup o inevitabilă ă ă ă perioad de ajust ri, pe toă ă ţi îi va aştepta o viaţ nou , mai bun .ă ă ă

Mişcarea medievalist sporea îns odat cu procesul deă ă ă declasificare. Oamenii deveneau disperaţi şi frontiera dintre frustrarea amar ă şi distrugerea s lbatic era uneori înc lcat cuă ă ă ă uşurinţ .ă

În clipa aceea, doar câteva minute puteau separa ostilitatea în buă şit a mulă ţimii de o baie de sânge dublat de vandalisme.ă

Baley îşi croi drum cu disperare spre uşa de forţ .ă

36

3. Incident într-un magazin de pantofi

Interiorul magazinului era mai gol decât strada. Dând dovadă de o intuiţie remarcabil , directorul activase uă şa de forţă aproape din capul locului, oprind intrarea unor potenţiali zurbagii. În acelaşi timp, uşa îi împiedica pe cei din untru să ă p r seasc magazinul, dar acesta era un am nunt minor.ă ă ă ă

Utilizându-şi neutralizatorul din dotare, Baley trecu prin uşa de forţ ă şi constat cu surprindere c R. Daneel îl însoă ă ţise. Robotul strecura în buzunar propriul s u neutralizator, mai mic,ă mai îngust şi mai compact decât modelul standard al poliţiei.

Directorul se îndrept imediat spre ei, rostind cu glas tare:ă– Domnilor poliţişti, vânz torii mi-au fost repartizaă ţi de Oraş.

Totul este perfect legal.În partea din spate a magazinului se z reau trei roboă ţi

nemişcaţi. Lâng uă şa de forţ se aflau ă şase femei.– Linişte! ceru Baley cu severitate. Ce se-ntâmpl aici? De ceă

este agitaţie?– Am intrat s cump r pantofi, începu cu glas ascuă ă ţit o

femeie. De ce nu pot fi servit de un vânz tor ca lumea? Nu suntă ă o persoan respectabil ?ă ă

Hainele, şi îndeosebi p l ria, îi erau suficient de extravaganteă ă pentru ca întrebarea s nu fie doar retoric . Roă ă şeaţa furioasă care-i acoperea chipul deghiza imperfect machiajul excesiv.

– Domnule poliţist, zise directorul, dac este necesar, o potă servi chiar eu, totuşi nu pot servi toate clientele. Nu este nimic în neregul cu oamenii mei, sunt înregistraă ţi cu calificarea de vânz tor. Am aici specificaă ţiile şi certificatele lor de garanţie…

– Specificaţiile! zbier femeia ă şi izbucni într-un râs isteric, întorcându-se spre celelalte cliente. L-aţi auzit? Le spune „oameni”! Ce-i cu voi? Ăştia nu-s oameni. Sunt ro-boţi! Şi în caz c nu ă ştiţi, o s v zic eu ce fac ro-bo-ă ă ţii ăştia. Fur slujbeleă oamenilor. De-aia guvernanţii îi protejeaz mereu. Muncesc peă gratis şi din cauza asta familii întregi trebuie s locuiasc înă ă bar ci ă şi s m nânce terci de enzime. Familii decente, care auă ă trudit din greu. Dac aă ş fi eu la putere, am distruge toţi ro-bo-ţii, v zic!ă

Celelalte femei murmurau între ele, derutate, iar dinapoia uşii de forţ sporea vacarmul mulă ţimii.

37

Baley conştientiz cu acuitate prezenă ţa lui R. Daneel imediat lâng el. Îi privi pe vânz tori. Erau produă ă şi pe P mânt ă şi, chiar ţinând seama de acest amendament, erau modele relativ ieftine. Pur şi simplu, roboţi fabricaţi pentru a cunoaşte câteva lucruri elementare. Ştiau toate modelele de pantofi existente în magazin, preţurile lor şi m rimile disponibile în depozit. Puteauă ţine evidenţa fluctuaţiilor stocurilor, probabil mai bine decât un om, deoarece nu aveau preocup ri externe slujbei. Puteauă calcula comenzile necesare pentru s pt mâna urm toare.ă ă ă Puteau determina cu precizie m rimea potrivit pentru oriceă ă client.

În sine, perfect inofensivi. Ca grup îns , incredibil deă periculoşi.

Baley era de acord cu clienta g l gioas într-o m sur maiă ă ă ă ă mare decât ar fi crezut posibil cu o zi în urm . Ba nu, cu numaiă dou ore în urm . Îl percepea pe R. Daneel în apropiere ă ă şi se întreb dac acesta n-ar fi putut înlocui un detectiv C-5. Când seă ă gândi la asta, îşi reaminti bar cile ă şi simţi gustul terciului de enzime. Şi-l aminti pe tat l s u.ă ă

Tat l lui Baley fusese specialist în fizic nuclear , având oă ă ă clasificare ce-l situa în primele zece procente ale locuitorilor Oraşului. Apoi îns în centrala electric se petrecuse un accident,ă ă tat l s u fusese g sit vinovat ă ă ă şi urmase declasificarea. Baley nu cunoştea detaliile, deoarece totul se întâmplase pe când el avea doar un an.

Îşi amintea îns bar cile copil riei sale, traiul în comun dur, laă ă ă limita suportabilului. Pe mama sa nu şi-o amintea deloc – ea nu rezistase mult timp. Îl ţinea minte pe tat l lui, un b rbată ă abrutizat, moroc nos ă şi pierdut în lumea sa interioar , vorbindă uneori despre trecut în propoziţii r guă şite, neterminate.

Tat l murise, tot declasificat, când Lije avea opt ani. Miculă Baley şi cele dou surori mai mari ale sale fuseser transferaă ă ţi în orfelinatul Secţiunii, „Nivelul Copiilor”, cum îl numeau ei. Fratele mamei sale, unchiul Boris, era el însuşi prea s rac pentru a-iă ajuta.

De aceea, viaţa împov r toare continuase. ă ă Şcoala fusese de asemenea grea, lipsit de privilegiile derivate din statutul unuiă tat , care s -i netezeasc drumul.ă ă ă

Iar acum trebuia s stea în mijlocul unei posibile r zmeriă ă ţe şi s descurajeze b rbaă ă ţi şi femei care, la urma urmelor, se temeau doar de declasificare pentru ei şi pentru cei pe care-i iubeau, la

38

fel cum se temea el însuşi.– Nu creaţi probleme, doamn , se adres el inexpresiv clienteiă ă

revoltate. Vânz torii nu v fac niciun r u.ă ă ă– Sigur c nu-mi fac niciun r u, replic femeia pe acelaă ă ă şi ton

strident. Nici n-au cum! Crezi c-o s le las degetele alea reci ă şi pline de vaselin s m-ating ? Am intrat aici, aă ă ă şteptându-m să ă fiu tratat ca o fiină ţ uman . Sunt cetă ă ăţean al Oraşului. Am dreptul s fiu servit de un om. ă ă Şi înc ceva – am doi copii careă m-aşteapt s ajung la cin . F r mine nu pot merge la cantinaă ă ă ă ă Secţiunii, ca nişte orfani. Trebuie s ies imediat.ă

– Ei bine, f cu Baley simă ţind c începe s -ă ă şi piard cump tul,ă ă dac v-aă ţi fi l sat servit , aă ă ţi fi fost deja acas . Pur ă şi simplu faceţi din ţânţar arm sar. V rog s v calmaă ă ă ă ţi.

– Ia te uit ! exclam ă ă şocat femeia. Poate crezi c vorbeă ă şti c-un gunoi! Poate c-ar fi timpul ca guvernanţii s -ă şi dea seama că roboţii nu sunt singurele creaturi de pe P mânt. Sunt oă muncitoare care-şi cunoaşte drepturile!

Continu întruna pe aceeaă şi tem .ăBaley se simţea iritat şi nesigur pe sine. Situaţia îi sc pase deă

sub control. Chiar dac femeia ar fi acceptat s fie servit ,ă ă ă mulţimea de afar p rea suficient de periculoas .ă ă ă

Imediat dincolo de vitrin se înghesuiau probabil o sut deă ă oameni. În cele câteva minute de când poliţiştii intraser înă magazin, num rul privitorilor se dublase.ă

– Care este procedura uzual într-un asemenea caz? întrebă ă pe neaşteptate R. Daneel Olivaw.

Baley tres ri, luat prin surprindere.ă– În primul rând, r spunse el, acesta este un caz neobiă şnuit.– Ce spune legea?– R-ii au fost alocaţi aici în mod legal. Sunt vânz toriă

înregistraţi. Nu s-a petrecut nicio înc lcare a legii.ăVorbeau în şoapt . Baley se str duia s par oficial ă ă ă ă şi

ameninţ tor, în timp ce faă ţa lui Olivaw era, ca întotdeauna, lipsit de expresie.ă

– Atunci, spuse R. Daneel, ordon -i femeii ori s accepte s fieă ă ă servit , ori s p r seasc magazinul.ă ă ă ă ă

Detectivul ridic scurt un colă ţ al gurii.– În cazul de faţ , avem de-a face cu o gloat , nu doar cuă ă

femeia asta. Nu exist alternativ , decât s apelez o echipă ă ă ă antirevolt .ă

– Cetăţenii nu ar trebui s necesite mai mult de un poliă ţist

39

care s spun ce trebuie f cut, zise R. Daneel.ă ă ăÎşi întoarse chipul l t reă ă ţ spre directorul magazinului:– Dezactivaţi uşa de forţ , domnule.ăBraţul lui Baley se repezi brusc înainte, pentru a-l prinde pe R.

Daneel de um r ă şi a-l întoarce spre el. Îşi opri gestul la jum tate.ă Dac în clipa aceea, doi poliă ţişti s-ar fi certat în v zul tuturor, ar fiă însemnat sfârşitul oric rei ă şanse pentru o soluţie paşnic .ă

Directorul protest ă şi privi c tre Baley, îns detectivul îă ă şi feri ochii.

– V ordon, în numele legii, rosti inexpresiv R. Daneel.ă– O s-acuz Oraşul pentru orice distrugeri, smiorc i directorul.ă

Atrag atenţia c fac asta numai pentru c mi s-a ordonat.ă ăBariera se dezactiv , iar femeile ă şi b rbaă ţii se n pustiră ă

în untru, urlând fericiă ţi. Simţeau gustul victoriei.Baley auzise despre cazuri de revolt similare, ba chiară

asistase la unul. V zuse roboă ţi ridicaţi de o duzin de braă ţe, cu trupurile grele şi inerte trecute din mân în mân . B rbaă ă ă ţii tr seser ă ă şi r suciser imitaă ă ţiile metalice de oameni. Utilizaseră ciocane, cuţite de forţ ă şi arme cu ace, reducând finalmente bietele maşin rii la mormane din bucă ăţi de metal şi sârme. Creierele pozitronice costisitoare, cele mai complexe creaţii ale minţii umane, fuseser ă şutate de la unul la altul, aidoma unor mingi de fotbal, şi distruse în foarte scurt timp.

Pentru ca dup aceea, animate de geniul eliberat ală distrugerii, gloatele s -ă şi îndrepte atenţia asupra oric rui lucru ceă putea fi f cut praf.ă

Poate c vânz torii roboă ă ţi nu aveau habar de toate acestea, totuşi piuir când gloata se rev rs de afar ă ă ă ă şi ridicar braă ţele înaintea feţelor, parc într-un efort primitiv de ap rare.ă ă Însp imântat când v zu cum incidentul creă ă ă şte brusc şi mult peste ceea ce se aşteptase, femeia care-l declanşase icni:

– Ia, staţi… Ia, staţi…Cineva îi trase p l ria peste faă ă ţ ă şi glasul îi r mase doar oă

stridenţ lipsit de înă ă ţeles.– Opreşte-i, domnule poliţist! ţip directorul. Opreă şte-i!R. Daneel vorbi. F r niciun efort aparent, vocea lui c p t peă ă ă ă ă

neaşteptate mai mulţi decibeli decât ar fi avut dreptul o voce de om. „Bineînţeles”, gândi Baley pentru a zecea oar , „el nu-i…”ă

– Primul care se clinteşte, rosti R. Daneel, va fi împuşcat.– Radeţi-l! url cineva din spate.ăTotuşi pentru o clip nu se miă şc nimeni.ă

40

R. Daneel sui agil pe un scaun, şi de acolo pe o tejghea cu vitrin din transtex. Fluorescenă ţa colorat ce sclipea prin fanteleă peliculei moleculare polarizate îi transforma chipul neted şi indiferent în ceva nep mântean.ă

„Nep mântean…”, reflect Baley.ă ăTabloul r mase încremenit în vreme ce R. Daneel aă ştepta – un

individ t cut, dar cu o prezenă ţ formidabil .ă ă– În sinea voastr , spuse el sec, gândiă ţi aşa: „B rbatul acestaă

are un bici neuronic sau un paralizator. Dac ne vom n pusti cuă ă toţii asupra lui, îl vom doborî şi cel mult unul sau doi dintre noi vor păţi ceva, dar şi ei îşi vor reveni în cele din urm . Între timp,ă noi vom face ceea ce dorim, iar legea şi ordinea pot s se duc înă ă spaţiu!”

Glasul lui nu era nici aspru, nici mânios, îns deă ţinea autoritate. Avea tonul cuiva sigur pe el şi obişnuit să porunceasc . Continu :ă ă

– V înă şelaţi! Obiectul din mâna mea nu este nici bici neuronic, nici paralizator. Este un blaster, o arm mortal . O voiă ă utiliza şi nu voi trage în aer. Voi ucide mulţi dintre voi înainte de a m doborî – poate mai mult de jum tate din num rul vostru.ă ă ă Vorbesc cât se poate de serios. Vi se pare c nu ar t a persoană ă ă care vorbeşte serios?

La marginile gloatei se întrez reau miă şc ri, dar mulă ţimea nu mai creştea. Num rul nou-veniă ţilor care se opreau s caă şte gura era egal cu cel al c rora se îndep rtau în grab . Cei mai apropiaă ă ă ţi de R. Daneel îşi ţineau r suflarea, str duindu-se cu disperare să ă ă nu înainteze sub presiunea masei de trupuri dinapoia lor.

Clienta cu p l rie rupse vraja. Printre icnete ă ă şi gâfâituri, zbier :ă

– O s ne-omoare pe toă ţi. N-am f cut nimic! L saă ă ţi-m s ies!ă ăSe r suci, dar se trezi în faă ţa unui zid neclintit de femei şi

b rbaă ţi înghesuiţi unii în alţii. C zu în genunchi. Miă şcarea spre înapoi a mulţimii t cute se accentu .ă ă

R. Daneel s ri de pe tejghea ă şi spuse:– Pornesc spre uş ă şi voi împuşca orice b rbat sau femeieă

care m atinge. Când ajung la uă ş , voi împuă şca orice b rbat sauă femeie care nu pleac pentru a-ă şi vedea de treburile lui. Femeia aceasta…

– Nu, nu, ţip femeia cu p l rie. N-am f cut nimic! N-am vrută ă ă ă niciun r u. Nu vreau pantofi. Vreau acas !ă ă

– Femeia aceasta, continu R. Daneel, va r mâne ă ă şi va fi

41

servit .ăF cu un pas înainte.ăGloata îl înfrunt în t cere. Baley închise ochii. „N-a fost vinaă ă

mea”, gândi el disperat. „Se vor înregistra morţi şi un incident diplomatic îngrozitor, dar spaţialii m-au obligat s am un robotă drept partener. Ei i-au acordat statut egal.”

Zadarnic. Nu se putea autoconvinge. Ar fi trebuit s -lă opreasc pe R. Daneel din capul locului, ar fi trebuit s cheme oă ă echip specializat în tulbur ri ale maselor, dar în loc să ă ă ă procedeze aşa, îl l sase pe R. Daneel s -ă ă şi asume responsabilitatea şi simţise o uşurare laş . Când încerc s -ă ă ă şi spun c personalitatea lui R. Daneel dominase pur ă ă şi simplu situaţia, fu cuprins de o profund scârb de sine. Un ă ă robot care s domine…ă

Nu se auzi niciun sunet neobişnuit, niciun strig t sauă înjur tur , niciun morm it sau r cnet. Detectivul deschise ochii.ă ă ă ă

Oamenii se împrăştiau.Directorul magazinului se liniştea, aranjându-şi haina boţit ,ă

murmurând ameninţ ri furioase în urma mulă ţimii care se risipea.Şuieratul lin şi discret al unei maşini de poliţie se auzi brusc în

faţa magazinului. „Normal”, îşi spuse Baley. „Dup ce s-aă terminat totul…”

Directorul îl trase de mânec .ă– Domnule poliţist, n-are rost s mai cre m probleme…ă ă– Nu va fi nicio problem , replic Baley.ă ăFu uşor s scape de echipaj. Poliă ţiştii veniser în urma uneiă

sesiz ri referitoare la mulă ţimea strâns pe strad . Nu cunoă ă şteau detalii şi v zuser cu ochii lor c strada era pustie. R. Daneel seă ă ă trase într-o parte şi nu dovedi niciun semn de interes, în timp ce Baley le explic ce se întâmplase, minimalizând incidentul ă şi ascunzând complet rolul jucat de R. Daneel.

Dup aceea plec cu robotul ă ă şi se opri lâng unul dintreă zidurile de beton şi oţel ale puţurilor pentru ascensoare.

– Uite ce-i, îi spuse, s ă ştii c nu-ncerc s m împ unez cuă ă ă ă meritele tale.

– S te „împ unezi”? Este o expresie p mântean ?ă ă ă ă– Nu am raportat rolul pe care l-ai jucat tu.– Nu v cunosc toate obiceiurile. Pe planeta mea seă

obişnuieşte un raport complet, dar poate c aici lucrurile stauă altfel. În orice caz, a fost evitat o r zmeriă ă ţ civil . Asta esteă ă important, nu?

42

– Da? Fii atent! (Baley se str dui s aib un ton cât maiă ă ă ap sat, sarcin îngreunat de faptul c trebuia s se limiteze laă ă ă ă ă şoapte furioase.) S nu mai faci asta niciodat !ă ă

– S nu mai insist niciodat pentru respectarea legii? Dac nuă ă ă voi proceda în felul acesta, care mai este atunci menirea mea?

– S nu mai amenină ţi niciodat un om cu un blaster!ă– Elijah, dup cum ă ştii prea bine, nu aş fi tras, indiferent de

circumstanţe. Sunt incapabil de a pricinui vreun r u unui om.ă Dar, dup cum ai v zut, nu a fost nevoie s trag cu arma. Nici nuă ă ă m-am aşteptat s fie nevoie.ă

– Ai avut un noroc absolut chior c n-a trebuit s tragi. S nu-ă ă ăţi mai asumi niciodat riscul sta. Aă ă ş fi putut eu însumi s facă cascadoria ta…

– „Cascadorie”? Aceasta ce mai este?– Nu conteaz ! Reă ţine ce-ţi spun: aş fi putut şi eu s amenină ţ

mulţimea cu un blaster, dar nu-i genul de risc pe care s mi-lă asum justificat şi asta-i valabil şi pentru tine. Ar fi fost mai sigur s solicit m ajutorul unor echipaje de poliă ă ţie, decât s încerc mă ă acte de eroism pe cont propriu.

R. Daneel c zu pe gânduri, apoi cl tin din cap.ă ă ă– Cred c greă şeşti, partenere Elijah. Informarea pe care am

primit-o despre caracteristicile p mântenilor include printreă altele detaliul potrivit c ruia, spre deosebire de locuitorii Lumiloră Exterioare, ei sunt educaţi din copil rie s accepte autoritatea.ă ă Se pare c acesta este rezultatul modului vostru de viaă ţ . Esteă de ajuns un singur om care s reprezinte autoritatea cuă suficient fermitate, aă şa cum am demonstrat-o. Dorinţa ta pentru sprijinul unui echipaj a fost, în realitate, doar expresia dorinţei tale aproape instinctive pentru o autoritate superioară care s te scuteasc de responsabilită ă ăţi. Recunosc: modul în care am procedat ar fi fost cu totul nejustificat pe planeta mea.

Chipul prelung al lui Baley era stacojiu de furie.– Dac te-ar fi recunoscut c eă ă şti robot…– Am fost sigur c nu m vor recunoaă ă şte.– Oricum, ţine minte c ă eşti un robot. Nimic altceva, doar un

robot. La fel ca vânz torii aceia din magazin.ă– Este evident.– Şi nu eşti om.F r s vrea, Baley se simă ă ă ţea împins spre cruzime.R. Daneel p ru s se gândeasc la spusele detectivului, apoiă ă ă

rosti:

43

– Poate c diferenă ţa dintre om şi robot nu este la fel de semnificativ precum cea dintre inteligenă ţ ă şi non-inteligenţ .ă

– Asta o fi valabil pe planeta voastr , dar nu pe P mânt.ă ăBaley îşi privi ceasul şi abia atunci îşi d du seama că ă

întârziase cu o or ă şi un sfert. Îşi simţea gâtlejul uscat şi dureros, gândindu-se c R. Daneel câă ştigase prima rund , în vreme ce elă st tuse neajutorat.ă

Se gândi la Vince Barrett, puştiul pe care-l înlocuise R. Sammy. Şi la el însuşi, Elijah Baley, pe care R. Daneel l-ar fi putut înlocui. Sfinte Iosafat, cel puţin tat l lui fusese dat afar dină ă cauza unui accident care produsese avarii, care ucisese oameni! Poate c fusese ă într-adev ră vina lui – Baley nu ştia adev rul –,ă dar dac fusese eliminat pentru a face loc unui robot fizician? Pură şi simplu pentru asta, f r niciun alt motiv. Oricum, el nu maiă ă putea face nimic de acum.

– S -i d m drumul, vorbi sec. Trebuie s te duc la mine acas .ă ă ă ă– Înţelegi, urm R. Daneel, nu se cuvine s examin m alteă ă ă

diferenţe, de importanţ mai redus , decât faptul c inteli…ă ă ă– Bine, ridic glasul Baley, am închis subiectul. Jessie neă

aşteapt . (Porni în direcă ţia celui mai apropiat tub de comunicare între Secţiuni.) Ar fi mai bine s-o sun şi s -i spun c suntem peă ă drum.

– „Jessie”?– Soţia mea.„Sfinte Iosafat”, gândi Baley, „sunt într-o form excelentă ă

pentru a da ochii cu Jessie!”

44

4. Prezentarea unei familii

Iniţial pe Elijah Baley îl atr sese la Jessie numele fetei. Oă cunoscuse în ’02, la petrecerea de Cr ciun a Secă ţiunii, în faţa unui bol imens cu punci. El de abia terminase şcoala, se angajase în Oraşul New York şi se mutase recent în Secţiunea respectiv .ă Locuia într-una dintre nişele burlacilor din Sala Comun 122A. Nuă tocmai r u pentru o niă ş de burlac.ă

Ea distribuia punci.– Eu sunt Jessie, îi spusese. Jessie Navodny. Nu te cunosc.– M numesc Baley, îi r spunsese el. Lije Baley. De abia m-amă ă

mutat în Secţiune.Luase paharul de punci şi îi zâmbise automat. Fata îi l saseă

impresia unei persoane vesele şi prietenoase, aşa c r m sese înă ă ă preajma ei. Era nou-venit şi încerca binecunoscutul sentiment de stânjeneal de a participa la o petrecere ă şi a urm ri cum seă formeaz grupuleă ţe c rora nu le apară ţinea. Mai târziu, când gâtlejurile aveau s fie îmbibate cu suficient alcool, situaă ţia se putea îmbun tă ăţi.

Deocamdat r m sese în apropierea bolului cu punci, sorbindă ă ă gânditor şi privindu-i pe oamenii care veneau şi plecau.

– Şi eu am ajutat la prepararea punciului, rostise fata întrerupându-i reveria. Pot b ga mâna în foc pentru el. Mai vrei?ă

Baley îşi d duse seama c p h ruă ă ă ă ţul îi era gol. Zâmbise şi încuviinţase din cap.

– Da.Fata avea un chip oval, nu deosebit de frumos, în principal din

cauza nasului niţel cam mare. Purta o rochie modest , iar p rulă ă castaniu-deschis îi cobora în bucle pe frunte.

I se al turase la urm torul pahar ă ă şi Baley se simţise ceva mai bine.

– Jessie, rostise el şi plesc ise din limb ca ă ă şi cum i-ar fi degustat prenumele. Este un nume dr guă ţ. Te superi dac -ă ţi spun Jessie?

– Câtuşi de puţin, dac -ă ţi face pl cere. Este diminutivul deă la… ia s v d dac ghiceă ă ă şti!

– Jessica?– N-o s ghiceă şti niciodat .ă– Altceva nu-mi vine-n minte.

45

Ea chicotise şi anunţase cu superioritate:– Prenumele meu este Jezebel.În clipa aceea, interesul b rbatului crescuse brusc. Pusese peă

mas paharul de punci ă şi întrebase preocupat:– Vorbeşti serios?– Pe cuvânt, nu glumesc! Jezebel, sta-i numele meu aă şa cum

apare în toate actele. P rină ţilor mei le-a pl cut cum sun .ă ăEra destul de mândr de asta, deă şi probabil c în lume nuă

exista o Jezebel mai improbabil .ă– Prenumele meu, zisese Baley serios, este Elijah. Lije este

doar un diminutiv.Fata r m sese nedumerit , aă ă ă şa c el continuase:ă– Elijah a fost cel mai mare duşman al lui Jezebel.– Chiar aşa?– Sigur c da. În Biblieă 2.– Da? Nu ştiusem… Asta chiar c -i amuzant. Sper c nu-ă ă

nseamn c va trebui s -mi fii duă ă ă şman în realitate.Din capul locului, nici nu se pusese problema respectiv .ă

Coincidenţa dintre numele lor f cuse din Jessie mai mult decât oă fetişcan pl cut în spatele unui bol cu punci, iar cu timpul Baleyă ă ă descoperise c era o persoan voioas , cu inim bun ă ă ă ă ă şi, în cele din urm , chiar dr guă ă ţ . Îi apreciase mai cu seam bunaă ă dispoziţie. Propria sa viziune, caustic , asupra vieă ţii avea nevoie de un antidot.

Jessie nu p rea totuă şi s fie niciodat deranjat de chipul luiă ă ă lung şi grav.

– Ce naiba, spusese ea, ce dac ară ăţi ca şi cum ai fi înghiţit o l mâie întreag ? ă ă Ştiu c lucrurile nu stau de fapt aă şa şi b nuiescă c dac-ai fi tot timpul cu zâmbetul pe buze, aă şa ca mine, probabil c am exploda dac am sta împreun . R mâi aă ă ă ă şa cum eşti, Lije, şi opreşte-m s nu m pierd cu capul printre nori.ă ă ă

Pe de alt parte, ea îl oprea pe Baley s se afunde prea mult.ă ă B rbatul f cuse o cerere pentru un apartament micuă ă ţ în zona Cupluri şi obţinuse o autorizaţie condiţionat , pân la c s torie.ă ă ă ă I-o ar tase lui Jessie ă şi-i zisese:

– Vrei s -l aranjezi, ca s pot pleca de la Burlaci? Nu-mi placeă ă acolo.

2 Echivalentele româneşti ale celor dou nume biblice sunt Izabela şiă Ilie. Izabela a fost so ia lui Ahab, rege al Israelului. Proorocul Ilie aţ blestemat-o şi i-a prezis c va muri sfâşiat de câini ă ă (Biblia, Cartea întâi a Regilor) (n. trad.).

46

Poate c nu fusese cea mai romantic cerere de c s torie cuă ă ă ă putinţ , dar lui Jessie îi pl cuse.ă ă

Baley îşi putea reaminti un singur episod în care obişnuita ei veselie o p r sise complet, iar ocazia aceea implicase numeleă ă femeii. Era în primul lor an de c s torie, iar copilul înc nuă ă ă ap ruse. De fapt, fusese chiar luna când îl concepuser peă ă Bentley. (Clasificarea lor CI3, statutul valorilor genetice şi poziţia b rbatului în Departament îi d deau dreptul la doi urmaă ă şi, dintre care primul putea fi conceput în primul an de c s torie.) Poateă ă c , aă şa cum se gândise Baley retrospectiv, sarcina incipient ar fiă putut explica parţial neobişnuita nervozitate a lui Jessie.

Femeia fusese niţel nemulţumit din cauza faptului c Baleyă ă întârzia mult peste orele de program.

– Este jenant, îi spusese, s cinez singur la cantin în fiecareă ă ă sear .ă

Baley se simţea obosit şi indispus.– De ce? replicase el. Cu ocazia asta poţi cunoaşte diverşi

celibatari foarte simpatici.Desigur, ea replicase imediat:– Ce crezi, Lije Baley, c nu i-aă ş putea atrage s -mi facă ă

curte?Poate c motivul fusese oboseala lui, sau poate faptul că ă

Julius Enderby, un fost coleg de şcoal , urcase înc o treapt peă ă ă scara C a clasific rilor, în vreme ce el r m sese pe loc… Sauă ă ă poate c motivul fusese pur ă şi simplu plictiseala de a o vedea pe Jessie str duindu-se s se comporte ca personajul biblic al c ruiă ă ă nume îl purta, în ciuda faptului c avea cu totul alt caracter, peă care nu şi l-ar fi putut schimba niciodat .ă

În tot cazul, Baley r spunsese muă şc tor:ă– Cred c ai putea, dar nu cred c vei încerca. Aă ă ş prefera s -ă ţi

dai uit rii numele ă şi s fii tu însuă ţi.– O s fiu aă şa cum îmi place!– A încerca s fii Jezebel nu-ă ţi va aduce niciun câştig. Şi dacă

vrei s ă ştii adev rul, numele nu înseamn deloc ceea ce pari să ă ă crezi. Izabela din Biblie a fost o soţie credincioas ă şi virtuoas .ă Nu se ştie s fi avut amană ţi, nu participa la orgii şi nici nu înc lcaă morala epocii.

Jessie îl privise furioas .ă– Nu-i adev rat! Am auzit expresia „o Izabel sulemenit ”ă ă ă 4 şi

ştiu prea bine ce-nseamn .ă3 Coeficient de Inteligen (n. trad.).ţă

47

– Poate c aă şa crezi tu, dar ar fi mai bine s m-asculă ţi. După ce soţul Izabelei, regele Ahab, a murit, fiul lor, Ioram, a devenit rege. Una dintre c peteniile oă ştirii sale, Iehu, s-a revoltat împotriva lui şi l-a asasinat. Dup aceea, Iehu a mers la Izreel,ă unde locuia b trâna regin -mam , Izabela. Izabela a auzit deă ă ă venirea lui şi ştia c voia s-o ucid . Mândr ă ă ă şi curajoas , s-aă fardat şi s-a îmbr cat cu hainele cele mai bune, pentru ca s -lă ă poat întâmpina ca o regin sfid toare ă ă ă şi arogant . Iehu aă poruncit s fie azvârlit de la fereastra palatului ă ă şi omorât , dar,ă dup p rerea mea, ea ă ă şi-a întâmpinat moartea cu demnitate. De aceea oamenii folosesc expresia „o Izabel sulemenit ”, chiară ă dac nu ă ştiu la ce se refer .ă

În seara urm toare, Jessie îl interpelase cu glas sc zut:ă ă– Am citit Biblia, Lije.– Poftim?Pentru o clip , Baley fusese cu adev rat surprins.ă ă– P ră ţile legate de Izabela.– Ah… Jessie, iart -m dac te-am jignit. M-am comportat caă ă ă

un copil.– Nu, nu. (Ea împinsese braţul cu care b rbatul voise s -iă ă

cuprind talia ă şi se aşezase pe canapea, băţoas ă şi sever ,ă p strând un spaă ţiu evident între ei.) Am dorit s ă ştiu adev rul.ă Nu vreau s fiu p c lit fiindc nu-l ă ă ă ă ă ştiu. De aceea am citit despre Izabela. A fost o femeie rea, Lije.

– Ei bine, capitolele acelea au fost scrise de inamicii ei. Nu cunoaştem şi reversul medaliei.

– I-a ucis pe toţi proorocii Domnului pe care i-a putut g si.ă– Aşa susţin ei…Baley îşi pip ise buzunarele în c utarea unei lame de gumă ă ă

de mestecat. În ultima vreme abandonase obiceiul acela, deoarece Jessie îi spusese c , asociat feă ţei lui prelungi şi ochilor c prui ă şi trişti, îl f cea s semene cu un cal b trân care seă ă ă înecase cu un smoc de iarb pe care nu-l putea nici înghiă ţi, nici scuipa afar .ă

– Dac vrei s auzi poziă ă ţia ap r rii, urmase el, îă ă ţi pot oferi unele argumente. Izabela preţuia religia str moă şilor ei, care se stabiliser în regiunea aceea cu mult înainte de sosirea evreilor.ă Evreii aveau propriul lor Dumnezeu, care era o divinitate exclusiv . Ei nu se mulă ţumeau s -L venereze, ci voiau ca toă ţi din

4 Expresia original , „a painted Jezebel”, este folosit în limbaă ă englez pentru a desemna o femeie de moravuri uşoare (n. trad.).ă

48

jur s fac la fel.ă ă– Izabela era conservatoare şi susţinea vechile tradiţii în faţa

celor noi. Noile credinţe aveau un conţinut moral superior, dar cele vechi erau mai satisf c toare din punct de vedere afectiv.ă ă Faptul c a ucis preoă ţi nu dovedeşte decât c apară ţinea epocii ei. Pe atunci, aceea era metoda obişnuit de a face prozeliă ţi. Dac aiă citit Cartea Regilor, îţi aminteşti c Ilie (cel care are acelaă şi nume cu al meu) s-a întrecut cu 850 de prooroci ai lui Baal, pentru a vedea care poate s pogoare foc din ceruri. Ilie a câă ştigat şi imediat a poruncit mulţimii de privitori s -i ucid pe cei 850 deă ă baaliţi. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Jessie îşi muşcase uşor buza inferioar ă şi replicase:– Dar ce p rere ai despre via lui Nabot, Lije? Nabot nu sup raă ă

pe nimeni, dar a refuzat s -ă şi vând via regelui. Atunci Izabela aă pus martori s jure strâmb ă şi s susă ţin c Nabot a comisă ă blasfemie sau aşa ceva.

– I-a „hulit pe Dumnezeu şi pe rege”, cit Baley.ă– Da. Aşa c l-au executat ă şi i-au confiscat via.– A fost un lucru r u. Desigur, în epoca modern , cazul luiă ă

Nabot ar fi fost soluţionat mult mai simplu. Dac Oraă şul i-ar fi dorit proprietatea, sau chiar dac vreuna dintre naă ţiunile medievale i-ar fi dorit-o, tribunalul ar fi decis evacuarea lui, cu forţa dac ar fi fost necesar, pl tindu-i preă ă ţul pe care l-ar fi considerat de cuviinţ . Regele Ahab nu deă ţinea asemenea soluţii, totuşi varianta Izabelei n-a fost corect . Singura ei scuz poate fiă ă c Ahab era furios ă şi nefericit din cauza situaţiei, iar ea a considerat c dragostea faă ţ de soă ţ era mai presus de bun starea lui Nabot. Îă ţi repet, a fost arhetipul soţiei credincioa…

Jessie se tr sese ă şi mai departe de el, înv p iat la faă ă ă ţ ă şi mânioas .ă

– Eşti r u ă şi r ut cios!ă ăB rbatul o privise de-a dreptul stupefiat.ă– Ce-am f cut? Ce-i cu tine?ăEa p r sise apartamentul f r s -i r spund ă ă ă ă ă ă ă şi-şi petrecuse

seara şi jum tate din noapte la nivelurile video subeterice,ă trecând bosumflat de la un spectacol la altul ă şi utilizându-şi raţiile pe dou luni (plus pe a soă ţului ei, numai ca s -i fac înă ă ciud ).ă

Când revenise în apartament, Lije nu dormea, îns ea nu-iă adresase niciun cuvânt.

Târziu, mult mai târziu, Baley îşi d duse seama c elă ă

49

distrusese complet o parte important din viaă ţa lui Jessie. Numele Izabela semnificase pentru femeie ceva aţâţ tor deă imoral, constituind o contrabalansare minunat pentru trecutul eiă puritan şi mai mult decât respectabil. Îi conferea un parfum de licenţiozitate pe care-l adora.

Acum îns senzaă ţia aceea fusese spulberat . Jessie nu-ă şi mai pomenise niciodat prenumele real faă ţ de Lije, faă ţ de prieteniiă ei şi, poate, din câte ştia Baley, nici faţ de ea însă ăşi. Se numea Jessie şi se isc lea ca atare.ă

O dat cu trecerea zilelor, reîncepuse s -i vorbeasc , iar după ă ă ă vreo s pt mân relaă ă ă ţia lor redevenise normal ă şi, în ciuda inevitabilelor dezacorduri ce mai ap ruser ocazional, nimic nuă ă mai atinsese vreodat intensitatea aceea nepl cut .ă ă ă

O singur dat existase o referire indirect la incidentulă ă ă respectiv, pe când Jessie era îns rcinat în luna a opta. Îă ă şi p r sise postul de asistent dietetician la cantina A-23 aă ă ă Secţiunii şi, beneficiind de mult timp liber, şi-l umplea cu speculaţii şi preg tiri pentru naă şterea copilului.

Într-o sear se adresase soă ţului ei:– Ce p rere ai despre Bentley?ă– Scuz -m , n-am fost atent, r spunsese Baley ridicând ochiiă ă ă

de la teancul de documente pe care îl luase ca s lucreze acas .ă ăEra nevoit s munceasc suplimentar, deoarece în curândă ă

avea s mai existe o gur de hr nit, salariul lui Jessie nu maiă ă ă exista, iar propria lui promovare la nivelurile de non-funcţionar p rea la fel de îndep rtat ca ă ă ă şi pân atunci.ă

– Ce p rere ai despre numele „Bentley”, dac vom avea ună ă b iat?ă

Baley îşi curbase în jos colţurile gurii.– Bentley Baley? Nu crezi c numele ă şi prenumele sunt cam

asem n toare?ă ă– Nu ştiu… Mie mi se pare c au un ritm… În plus, îă şi va putea

alege singur al treilea nume, care s -i convin , când va fi maiă ă mare.

– Din partea mea, n-am nimic împotriv .ă– Eşti sigur? Vreau s zic… Poate c voiai s -i spui tot Elijah.ă ă ă– Ca s fie numit Junior? Nu cred c -i o idee prea grozav .ă ă ă

Dac va dori, poate s -ă ă şi numeasc fiul Elijah.ă– Mai este ceva, începuse Jessie, apoi amuţise.Dup un timp, Baley ridicase ochii.ă– Ce anume?

50

F r s -l priveasc în ochi, ea rostise destul de ap sat:ă ă ă ă ă– Bentley nu este un nume biblic, aşa-i?– Nu este, sunt sigur în privinţa asta.– Atunci este bine. Nu mai vreau nume biblice.Aceea fusese singura aluzie la incidentul din trecut, pân înă

ziua când Baley veni acas cu robotul Daneel Olivaw. Laă momentul acela, erau c s toriă ă ţi de peste optsprezece ani, iar fiul lor Bentley Baley (înc nu-ă şi alesese un al treilea nume) împlinise deja şaisprezece ani.

* * *Baley se opri în faţa uşii duble mari pe care sclipea cu

majuscule PERSONAL-B RBAĂ ŢI. Tot cu majuscule, dar ceva mai mici, se preciza: SUBSECŢIUNILE 1A-1E. În sfârşit, cu litere şi mai mici, imediat deasupra fantei pentru cheie, exista anunţul: „În caz de pierdere a cheii, contactaţi imediat 27-101-51.”

Un b rbat trecu pe lâng ei, introduse un card dreptunghiulară ă micuţ de aluminiu în fanta cheii şi intr . Închise uă şa dup el,ă neîncercând s-o ţin deschis pentru Baley. Dac ar fi procedată ă ă aşa, detectivul ar fi fost grav ofensat. Conform tradiţiei împ mântenite, b rbaă ă ţii se ignorau complet atât în interiorul, cât şi în exteriorul Personalelor. Baley îşi amintea c una dintre celeă mai interesante confidenţe conjugale fusese s afle de la Jessieă c situaă ţia diferea complet în Personalele pentru femei.

Ea spunea mereu „M-am întâlnit cu Josephine Greely în Personal şi zicea c …”.ă

Unul dintre dezavantajele avans rii civice fusese c viaă ă ţa social a lui Jessie suferise atunci când familiei Baley i seă acordase permisiunea de a-şi activa chiuveta micuţ dină dormitor.

F r a-ă ă şi masca pe deplin stânjeneala, Baley spuse:– Te rog s aă ştepţi aici, Daneel.– Intenţionezi s te speli? întreb R. Daneel.ă ăBaley se foi, blestemându-l în gând. „Dac l-au informată

despre tot ce se petrece sub oţel, de ce nu l-au învăţat şi care sunt manierele? Eu voi fi r spunz tor, dac mai zice aă ă ă şa ceva şi altora.”

– O s -mi fac un duă ş, îi r spunse. Spre sear se aglomerează ă ă şi pierd timp. Dac fac duă ş acum, vom putea profita de toată seara.

Chipul lui R. Daneel îşi menţinu inexpresivitatea.– Eticheta social cere ca eu s aă ă ştept afar ?ă

51

Stânjeneala lui Baley se accentu .ă– De ce s intri… dac n-ai niciun motiv?ă ă– Aha, am înţeles. Da, desigur. Totuşi, Elijah, şi eu mă

murd resc pe mâini ă şi trebuie s mi le sp l.ă ăÎşi ridic palmele în faă ţa detectivului. Erau trandafirii şi

plinuţe, cu toate liniile normale ce br zdeaz palmele unei fiină ă ţe umane. Purtau marca unei lucr turi excelente ă şi meticuloase, şi erau suficient de curate.

– Avem o chiuvet în apartament, spuse Baley pe un tonă indiferent înţelegând c snobismul nu-l putea impresiona pe ună robot.

– Mulţumesc pentru amabilitate, dar cred c ar fi preferabil să ă folosesc locul acesta. Dac va trebui s tr iesc printre voi,ă ă ă p mântenii, este mai bine s adopt cât mai multe dintreă ă obiceiurile şi atitudinile voastre.

– Atunci, haide în untru.ăInteriorul luminos şi vesel contrasta evident cu utilitarismul

oficial din majoritatea Oraşului, dar de data aceasta efectul nu mai fu înregistrat de Baley.

– S-ar putea s dureze vreo jum tate de or , îi ă ă ă şopti lui Daneel. Aşteapt -m .ă ă

Porni, apoi reveni lâng robot ă şi ad ug :ă ă– Fii atent, nu vorbi cu nimeni şi nu privi spre nimeni. Niciun

cuvânt, nicio uit tur ! Este o etichet social .ă ă ă ăPrivi iute în jur, ca s se asigure c propria sa discuă ă ţie concisă

nu fusese remarcat ă şi nu i se aruncau c ut turi ă ă şocate. Din fericire, nimeni nu se g sea în antecoridor ă şi la urma urmelor era de abia antecoridorul.

Îl str b tu gr bit, simă ă ă ţindu-se vag murdar, trecu pe lângă s lile comune ă şi se îndrept c tre cabinele private. Trecuseră ă ă cinci ani de când fusese r spl tit cu o asemenea cabin –ă ă ă îndeajuns de mare ca s conă ţin un duă ş, o maşin de sp lat ă ă şi alte utilităţi. Exista chiar şi un miniproiector, care putea fi programat pentru filmele noi.

„Un c min departe de c min”, glumise el când îi fuseseă ă acordat facilitatea. Acum îns se întreba frecvent cum avea să ă ă suporte revenirea la existenţa mai spartan a s lilor comune,ă ă dac privilegiile cabinei i-ar fi fost anulate vreodat .ă ă

Ap s butonul care activa maă ă şina de sp lat ă şi cadranul lucios al contorului se aprinse.

Când reveni proasp t sp lat, cu lenjeria ă ă şi c maă şa curate, şi,

52

în general, cu un sentiment mult mai pl cut de confort, Baley îlă g si pe R. Daneel aă şteptându-l r bd tor.ă ă

– Nicio problem ? întreb el dup ce se îndep rtaseră ă ă ă ă suficient de uş ă şi puteau vorbi.

– Niciuna, Elijah.Jessie le deschise, surâzând nervos. Baley o s rut .ă ă– Jessie, morm i el, f cunoă ă ştinţ cu noul meu partener,ă

Daneel Olivaw.Femeia întinse mâna, iar R. Daneel i-o strânse scurt. Ea se

întoarse c tre Baley, apoi privi timid la R. Daneel.ă– Nu vrei s iei loc, domnule Olivaw? spuse ea. Trebuie să ă

discut cu soţul meu câteva probleme de familie. Va dura cel mult un minut. Sper c nu te superi.ă

Îl prinse pe Baley de mânec ă şi b rbatul o urm în cameraă ă al turat .ă ă

– N-ai păţit nimic? şopti ea gr bit . Mi-am f cut o mulă ă ă ţime de griji dup comunicat.ă

– Care comunicat?– Acum vreo or a fost difuzat un comunicat despre r zmeriă ă ţa

de la un magazin de pantofi. Au spus c a fost stopat de doiă ă detectivi civili. Ştiam c vii acas cu un partener ă ă şi c magazinulă este în subsecţiunea noastr , ă şi tocmai când te întorceai tu, şi m-am gândit c n-au spus totul, c de fapt ai fost…ă ă

– Te rog, Jessie! Dup cum vezi, n-am nicio zgârietur .ă ăFemeia se st pâni cu un efort vizibil. Rosti cu glas tremurat:ă– Partenerul t u nu-i din divizia voastr , aă ă şa-i?– Nu, r spunse Baley nefericit. Este… complet str in.ă ă– Cum s -l tratez?ă– Ca pe toţi ceilalţi. Este pur şi simplu partenerul meu, atât şi

nimic mai mult.Vorbise pe un ton atât de neconving tor, încât Jessie mijiă

imediat ochii.– Ce s-a-ntâmplat?– Nimic. Haide înapoi în sufragerie, altfel va p rea cam ciudat.ă

* * *Baley se simţea acum oarecum nesigur în privinţa

apartamentului. Pân în clipa aceea nu avusese niciun fel deă griji, ba chiar fusese întotdeauna mândru de el. Se compunea din trei camere spaţioase; sufrageria, de exemplu, avea nu mai puţin de treizeci de metri p traă ţi. În fiecare odaie exista un dulap mare îngropat în perete, deasupra c ruia trecea una dintre principaleleă

53

conducte de ventilaţie. Aceasta însemna câte un vuiet ocazional, dar, pe de alt parte, asigura controlul perfect al temperaturii ă şi un aer condiţionat de calitate. În plus, nu era situat departe de niciunul dintre Personale, ceea ce reprezenta un atu real.

Acum îns , când în mijlocul s u se afla o creatur venit de peă ă ă ă planete îndep rtate, Baley nu mai era la fel de sigur.ă Apartamentul i se p rea s r c cios ă ă ă ă şi strâmt.

Cu o veselie uşor artificial , Jessie întreb :ă ă– Tu şi domnul Olivaw aţi mâncat, Lije?– De fapt, replic iute Baley, Daneel n-o s m nânce cu noi.ă ă ă

Mie îns mi-e foame.ăJessie accept situaă ţia ca atare. Alimentele fiind controlate şi

raţionalizate mai strict ca oricând, era un gest de politeţe să refuzi ospitalitatea altuia.

– Sper c n-o s te deranjeze c mânc m, domnule Olivaw,ă ă ă ă zise ea. În general, Lije, Bentley şi eu cin m la cantina comun .ă ă Este mult mai convenabil, exist mai mult varietate ă ă şi, între noi fie vorba, porţiile sunt mai mari. Totuşi Lije şi eu avem permisiunea de a mânca în apartament de trei ori pe s pt mân ,ă ă ă dac o dorim – Lije este bine privit la serviciu ă şi avem un statut bunicel – şi m gândisem c , doar cu ocazia aceasta, dacă ă ă doreşti s ni te al turi, am putea avea o cin intim , deă ă ă ă şi eu cred c persoanele care exagereaz cu privilegiile lor de intimitateă ă sunt niţel antisociale, ştii…

R. Daneel asculta politicos.– Jessie, interveni Baley fluturându-şi discret degetele pentru

a-i cere soţiei s tac , mi-este foame.ă ă– Doamn Baley, spuse R. Daneel, încalc o etichet dac teă ă ă

tutuiesc?– Nu, nici vorb .ă(Jessie deplie masa din perete şi cupl înc lzitorul în cavitateaă ă

central a t bliei acesteia.)ă ă– D -i drumul ă şi spune-mi Jessie, dac aă şa doreşti… …ăăă

Daneel.Izbucni în râs.Baley simţea c -ă şi ieşea din s rite. Situaă ţia devenea rapid

grotesc : Jessie credea c R. Daneel era om ă ă şi ar fi avut în felul acesta un subiect despre care s se laude în Personalul femeilor.ă R. Daneel era ar tos, deă şi destul de ţeap n în miă şc ri, iar peă Jessie o încânta politeţea lui. Oricine putea s vad asta.ă ă

Detectivul se întreb ce credea R. Daneel despre soă ţia sa.

54

Jessie nu se schimbase prea mult în cei optsprezece ani de când erau c s toriă ă ţi, cel puţin nu în ochii lui Baley. Desigur, se mai împlinise la trup, iar chipul îşi pierduse din vigoarea tinereţii. În colţurile gurii îi ap ruser cute ă ă şi pomeţii îi deveniser maiă masivi. Adoptase o coafur clasic , iar castaniul p rului seă ă ă decolorase.

„Toate astea sunt îns lipsite de importană ţ ”, gândi Baley. Peă Lumile Exterioare, femeile erau înalte, zvelte şi aveau aceeaşi ţinut regal ca b rbaă ă ă ţii. Cel puţin aşa le prezentau c ră ţile-film şi probabil acela era genul de femei cu care se obişnuise R. Daneel.

Robotul p rea îns netulburat de conversaă ă ţia lui Jessie, de aspectul ei sau de faptul c îl tutuia.ă

– Nu comit o impoliteţe? întreb el. Jessie mi se pare ună diminutiv. Poate c utilizarea lui este restrică ţionat la membriiă familiei şi de aceea ar fi mai cuvenit s îă ţi folosesc prenumele complet.

Femeia, care tocmai desf cea ambalajul izolator al raă ţiilor pentru cin , plec fruntea, brusc concentrat .ă ă ă

– Jessie e foarte bine, r spunse ea cu glas încordat. Toă ţi îmi spun aşa. Nu folosesc alt nume.

– Perfect, Jessie.Uşa se deschise şi un b iat intr precaut. Ochii s i îlă ă ă

descoperir aproape imediat pe R. Daneel.ă– Tat ? rosti b iatul nesigur.ă ă– Acesta este fiul meu, Bentley, f cu prezent rile Baley cuă ă

glas sc zut. Ben, dânsul este domnul Olivaw.ă– Este partenerul t u, nu, tat ? Bun seara, domnule Olivaw,ă ă ă

spuse Ben şi ochii i se l rgir , scânteind. Tat , ce s-a-ntâmplat laă ă ă magazinul de pantofi? Buletinul de ştiri…

– F r întreb ri acum, Ben, i-o retez Baley.ă ă ă ăB iatul se bosumfl ă ă şi privi spre mama sa, care-i f cu semn să ă

se aşeze.– Ai f cut ce te-am rugat? îl întreb ea dup aceea.ă ă ăÎl mângâie uşor pe p rul negru ca al tat lui s u; avea s fie deă ă ă ă

aceeaşi în lă ţime ca Baley, dar acelea erau singurele asem n riă ă dintre cei doi. Bentley moştenise de la Jessie chipul oval, ochii c prui ă şi atitudinea vesel faă ţ de viaă ţ .ă

– Sigur c da, r spunse Bentley aplecându-se puă ă ţin ca să priveasc în recipientul dublu din care începuser s se înală ă ă ţe aburi aromaţi. Ce-avem de mâncare? Sper c nu iară ăşi zimoviţel, mam ! Mam ?ă ă

55

– Zimoviţelul este foarte bun, replic ea strângând din buze.ă Te rog s m nânci ce ă ă ţi se pune în farfurie, f r alte comentarii!ă ă

Era evident c aveau zimoviă ţel.Baley se aşez pe scaunul s u. El însuă ă şi ar fi preferat altceva

decât zimoviţel, cu izul p trunz tor ă ă şi gustul ce persista mult timp pe limb , dar Jessie îi explicase de mult cum st teauă ă lucrurile.

– Pur şi simplu, nu se poate, Lije, spusese ea. Eu stau toată ziua aici, la nivelurile astea şi nu-mi pot face duşmani, altfel viaţa mi-ar fi insuportabil . Se ă ştie foarte bine c am fost asistentă ă dietetician ă şi dac aă ş lua s pt mânal cotlete sau pui, când laă ă nivelul sta nu ă ştiu dac mai exist cineva care s aib privilegiulă ă ă ă de a mânca în intimitate, nici chiar duminica, s-ar zice c amă influenţ sau prieteni în buc t rii. S-ar duce vorba de colo-colo ă ă ă şi n-aş putea nici m car s mai scot capul pe uă ă ş , ori s m ducă ă ă liniştit la Personal. Aă şa cum sunt, zimoviţelul şi protolegumele sunt foarte bune. Reprezint o alimentaă ţie echilibrat , f r risipă ă ă ă şi, de fapt, conţin toate vitaminele, mineralele şi celelalte elemente de care avem nevoie. Dac dorim pui, putem mâncaă oricât vrem atunci când ne ducem la cantin , în zilele de mară ţi cu pui.

Baley cedase f r multe comentarii. Lucrurile st teau aă ă ă şa cum le prezentase Jessie; prima problem de convieă ţuire era reducerea la maximum a fricţiunilor cu mulţimile care te înconjurau din toate p ră ţile. Bentley fusese ceva mai greu de convins.

– Ce naiba, mam , exclam b iatul, de ce nu pot folosiă ă ă tichetul tatei şi s cinez singur la cantin ? Prefer mâncarea deă ă acolo, decât aşa ceva.

– M surprinzi, Bentley, cl tin Jessie nemulă ă ă ţumit din cap.ă Ce-ar zice oamenii dac te-ar vedea c m nânci singur, de parcă ă ă ă propria ta familie n-ar fi de nasul t u, sau de parc te-ar fi dată ă afar din apartament?ă

– P i… la urma urmelor, nu-i treaba lor.ă– Bentley, rosti Baley cu o und de iritare în voce, f cum îă ă ţi

spune mama!B iatul strânse din umeri, nefericit.ăPe neaşteptate, din cealalt parte a înc perii, se auzi glasulă ă

lui R. Daneel:– Am permisiunea familiei de a viziona aceste c ră ţi-film, în

timp ce mâncaţi?

56

– Sigur c da, încuviină ţ Bentley ă şi se ridic de la mas cu oă ă expresie de interes brusc. Sunt ale mele. Le-am luat de la bibliotec , cu autorizaă ţia special a ă şcolii. S v aduc lectorulă ă meu. E destul de bun. L-am primit cadou de la tata, la ultima mea aniversare.

Îl aduse, apoi îl întreb pe R. Daneel:ă– V intereseaz roboă ă ţii, domnule Olivaw?Baley sc p lingura din mân ă ă ă şi se aplec s-o ridice.ă– Da, Bentley, spuse R. Daneel, m intereseaz destul deă ă

mult.– Atunci o s v plac astea. Toate sunt despre roboă ă ă ţi. Trebuie

s scriu despre ei o lucrare pentru ă şcoal , aă şa c mă ă documentez. Este un subiect destul de complicat, se împ ună ă b iatul. ă Şi eu sunt împotriva lor.

– Stai jos, Bentley, f cu Baley disperat, ă şi nu-l mai deranja pe domnul Olivaw.

– Nu m deranjeaz , Elijah. Mi-ar pl cea s discut cu tineă ă ă ă despre problema aceasta, Bentley, dar alt dat . Tat l t u ă ă ă ă şi cu mine vom fi foarte ocupaţi în noaptea aceasta.

– Mulţumesc, domnule Olivaw.Bentley se aşez la mas ă ă şi, aruncând o privire nemulţumită

spre Jessie, rupse cu furculiţa o bucat din zimoviă ţelul roz şi sf râmicios.ă

„Ocupaţi în noaptea aceasta”? se întreb Baley.ăApoi, cu un şoc real, îşi aminti de cazul s u. Îă şi reaminti de

crima din Oraşul Spaţial şi-şi d du seama c de câteva ore buneă ă fusese atât de implicat în propriile sale probleme încât uitase de realitatea teribil a asasinatului.ă

57

5. Analiza unei crime

Purtând o p l riuă ă ţ sobr ă ă şi o jacheţic din cheratofibre, Jessieă îşi lu r mas bun de la ei.ă ă

– Te rog s m scuzi, domnule Olivaw, spuse ea. ă ă Ştiu c aiă multe de discutat cu Lije.

Deschise uşa şi-şi împinse fiul înaintea ei.– Când v -ntoarceă ţi? se interes Baley.ăFemeia se opri.– Când vrei s ne-ntoarcem?ă– P i, n-are rost s staă ă ţi noaptea pe-afar . Veniă ţi ca de obicei,

pe la miezul nopţii.Detectivul privi îngândurat spre R. Daneel. Robotul încuviinţă

din cap şi rosti:– Regret c din cauza mea plecaă ţi de acas .ă– Nu-ţi face probleme din asta, domnule Olivaw. Nu plec mă

câtuşi de puţin din cauza ta. Oricum era seara pe care mi-o petreceam cu fetele. Haide, Ben!

B iatul traversa o etap de r zvr tire.ă ă ă ă– De ce mai trebuie s vin ă şi eu? N-o s -i deranjez. Ce prostie!ă– Faci cum îţi spun!– De ce nu pot veni la eterice cu tine?– Fiindc eu merg cu niă şte prietene, iar tu ai altele de f …ăUşa se închise înapoia lor.Sosise momentul pe care Baley îl amânase pân atunci. Îă şi

spusese: „Mai întâi, s m -ntâlnesc cu robotul ă ă şi s v d ce-i cuă ă el.” Dup aceea: „S -l aduc la mine acas .” Iar dup aceea: „Să ă ă ă ă mânc m.”ă

Acum îns tergivers rile apară ă ţineau trecutului şi nu mai putea amâna lucrurile. Ajunsese, în sfârşit, la cazul crimei, al complicaţiilor interstelare, al posibilei promov ri în clasificare sauă al posibilei dizgraţieri. Iar el nu avea nici m car o pist deă ă început, ci trebuia s apeleze la robot pentru ajutor.ă

Degetele i se mişcar f r ă ă ă ţint pe masa care nu fusese pliată ă înapoi în perete.

– Este sigur c nu putem fi auziă ţi? întreb R. Daneel.ăBaley ridic ochii, surprins.ă– Nimeni n-ar asculta ce se petrece în apartamentul altuia.– Nu st în obiceiul vostru s trageă ă ţi cu urechea?

58

– Aşa ceva pur şi simplu nu se face, Daneel. La fel de bine ai putea presupune despre vecini c … nu ă ştiu… c s-ar uita înă farfuria ta, în timp ce m nânci.ă

– Sau c ar comite o crim ?ă ă– Poftim?– Nu st în obiceiul vostru s comiteă ă ţi crime, nu este aşa,

Elijah?Baley simţi cum îi creşte mânia.– Uite care-i treaba, dac vom fi parteneri, nu-ncerca s imiă ă ţi

aroganţa spaţialilor. Nu-i pentru tine, R. Daneel, ap s elă ă deliberat pe „R”.

– Îmi cer scuze, dac ă ţi-am r nit sentimentele, Elijah. Intenă ţia mea a fost doar s precizez c , deoarece fiină ă ţele omeneşti sunt ocazional capabile de crim în ciuda obiceiurilor lor, pot fi deă asemenea capabile s încalce obiceiurile pentru delictul minor ală tragerii cu urechea.

– Apartamentul este fonoizolat corespunz tor, r spunseă ă Baley, tot încruntat. N-ai auzit niciun sunet din apartamentele vecine, aşa-i? Ei bine, nici vecinii nu ne vor auzi pe noi. În plus, de ce ar crede cineva c aici s-ar întâmpla ceva important?ă

– S nu subestim m inamicul.ă ăBaley strânse din umeri.– S -i d m drumul! Informaă ă ţiile mele sunt extrem de puţine,

aşa c le pot pune pe mas imediat. ă ă Ştiu c Roj Nemennuhă Sarton, cetăţean al planetei Aurora şi rezident în Oraşul Spaţial, a fost ucis de una sau mai multe persoane necunoscute. Am înţeles c spaă ţialii opineaz c n-ar fi vorba despre un incidentă ă izolat. Am dreptate?

– Ai destul dreptate, Elijah.ă– Ei asociaz crima tentativelor recente de sabotare aă

proiectului pe care îl susţin şi care vizeaz transformarea noastră ă într-o societate oameni/roboţi integrat , dup modelul Lumiloră ă Exterioare, şi consider c asasinatul este opera unui grupă ă terorist bine organizat.

– Da.– Perfect. Atunci, prima întrebare: ipoteza spaţialilor este

inevitabil ? Nu este posibil ca asasinatul s fi fost comis de ună ă fanatic solitar? Pe P mânt, sentimentele antiroboă ţi sunt puternice, totuşi nu exist nicio organizaă ţie care să propov duiasc violenă ă ţa în aceast direcă ţie.

– Mai exact, nu exist nicio organizaă ţie legală de acest fel.

59

– Chiar şi o organizaţie clandestin dedicat distrugeriiă ă roboţilor şi fabricilor de roboţi ar avea inteligenţa elementar deă a înţelege c lucrul cel mai prost pe care l-ar putea face ar fi să ă ucid un spaă ţial. Pare mult mai probabil ca asasinatul s fi fostă opera unei minţi dezechilibrate.

R. Daneel ascult cu atenă ţie, apoi spuse:– Cred c teoria probabilită ăţilor nu susţine ipoteza

„fanaticului”. Persoana ucis a fost prea atent aleas , iară ă momentul crimei a fost prea exact pentru a putea fi vorba despre altceva decât un plan premeditat din partea unui grup bine organizat.

– În cazul sta, deă ţii mai multe informaţii decât mine. Vars -ăle!

– Exprimarea ta este neclar , dar cred c am înă ă ţeles subtextul. Mai întâi, va trebui s îă ţi explic tabloul general. Elijah, Oraşul Spaţial nu consider satisf c toare relaă ă ă ţiile cu P mântul.ă

– Ce s -ă ţi zic… morm i detectivul.ă– Mi s-a spus c , la momentul construirii Oraă şului Spaţial, s-a

considerat de la sine înţeles de c tre majoritatea oameniloră noştri c P mântul va fi de acord s adopte societatea integrată ă ă ă care funcţioneaz atât de bine pe Lumile Exterioare. Chiar ă şi dup primele r zmeriă ă ţe, am crezut c va fi numai o chestiune deă timp pân ce p mântenii vor trece peste ă ă şocul noutăţii. S-a dovedit îns c lucrurile nu stau aă ă şa. În ciuda cooper riiă guvernului terestru şi a majorităţii conducerilor Oraşelor, rezistenţa a fost permanent ă şi progresul foarte lent. Evident, aceasta i-a îngrijorat mult pe oamenii noştri.

– Din cauza altruismului, presupun, f cu Baley.ă– Nu în totalitate, r spunse R. Daneel, deă şi este amabil din

partea ta s le atribui motive onorabile. Convingerea noastră ă comun este c un P mânt s n tos ă ă ă ă ă şi modernizat va însemna un beneficiu de seam pentru toat Galaxia. Cel puă ă ţin aceasta este opinia împ rtă ăşit de oamenii noă ştri din Oraşul Spaţial. Trebuie s recunosc c pe Lumile Exterioare exist destui care li se opună ă ă în mod energic.

– Ce vrei s spui – c între spaă ă ţiali exist dezacorduri?ă– Evident. Unii sunt de p rere c un P mânt modernizat va fiă ă ă

imperialist şi periculos. Opinia aceasta este r spândit mai alesă ă în rândul locuitorilor planetelor mai vechi, care sunt mai apropiate de P mânt ă şi au motive suplimentare s îă şi reaminteasc primele secole de c l torii interstelare, cândă ă ă

60

societăţile lor erau controlate, politic şi economic, de P mânt.ă– Istorie antic , suspin Baley. Sunt realmente îngrijoraă ă ţi? Ne

mai poart pic pentru evenimente care s-au întâmplat acum oă ă mie de ani?

– Oamenii, spuse R. Daneel, au felul lor aparte de a fi. Din multe puncte de vedere, nu sunt la fel de raţionali ca noi, roboţii, deoarece circuitele lor nu sunt anteprogramate la fel. Mi s-a spus c aspectul acesta ar prezenta totuă şi avantaje.

– Poate c da, coment sec Baley.ă ă– Tu eşti mai în m sur s o spui. În tot cazul, perpetuareaă ă ă

nereuşitelor de pe P mânt a consolidat partidele naă ţionaliste de pe Lumile Exterioare, care susţin c este evident c p mânteniiă ă ă difer de spaă ţiali şi nu pot fi încadraţi în aceeaşi structur . Eleă mai afirm c dac am impune roboă ă ă ţii cu forţa pe P mânt, nu amă face decât s dezl nă ă ţuim distrugerea în Galaxie. Ele nu uită niciodat faptul c populaă ă ţia P mântului num r opt miliarde deă ă ă oameni, în timp ce populaţia total de pe cele cincizeci de Lumiă Exterioare abia ajunge la cinci miliarde şi jum tate. Oameniiă noştri de aici, în mod special dr. Sarton…

– Era medic?– Nu, ci doctor în sociologie, specialist în roboţi şi un om de o

inteligenţ sclipitoare.ă– Am înţeles. Continu .ă– Dr. Sarton şi ceilalţi au înţeles c Oraă şul Spaţial şi tot ce

semnific el nu va mai d inui mult timp, dac sentimenteleă ă ă amintite de pe Lumile Exterioare vor fi l sate s se dezvolte,ă ă alimentate de eşecurile noastre repetate. Dr. Sarton considera că a sosit momentul s facem un efort suprem pentru a înă ţelege psihologia p mântenilor. Este uă şor de afirmat c p mântenii suntă ă conservatori înn scuă ţi şi de repetat expresii ca „P mântulă imuabil” şi „inscrutabila minte terestr ”, dar aceasta nuă înseamn decât ocolirea problemei reale. Dr. Sarton a spus că ă sunt opiniile ignoranţei şi c nu putem trata superficială p mântenii, cu proverbe sau bromur . A mai declarat c spaă ă ă ţialii care încearc s recreeze P mântul trebuie s abandonezeă ă ă ă izolarea Oraşului Spaţial şi s se amestece printre p mânteni.ă ă Trebuie s tr iasc , s gândeasc ă ă ă ă ă şi s fie ca p mântenii.ă ă

– Spaţialii? f cu Baley. Imposibil!ă– Ai perfect dreptate, încuviină ţ R. Daneel. În ciuda opiniiloră

sale, dr. Sarton însuşi nu a fost capabil s intre în niciunul dintreă Oraşe, şi o ştia prea bine. Nu ar fi putut suporta dimensiunile

61

gigantice şi mulţimile. Chiar dac ar fi fost silit s intre subă ă ameninţarea cu blasterul, factorii externi l-ar fi ap sat într-oă asemenea m sur încât nu ar fi putut descifra niciodată ă ă adev rurile ascunse pe care le c uta.ă ă

– Ca s nu mai amintesc despre modul în care spaă ţialii îşi fac mereu griji în leg tur cu bolile, aminti detectivul. Nu uita deă ă asta! Numai din motivul sta ă şi nu cred c vreunul dintre ei ară risca s intre într-un Oraă ş.

– Mai este desigur şi acest aspect. Bolile, în sensul p mânteană al cuvântului, nu sunt cunoscute pe Lumile Exterioare, iar teama de necunoscut este întotdeauna morbid . Dr. Sarton recunoă ştea toate acestea, îns continua s insiste asupra necesită ă ăţii de a-i cunoaşte în mod intim pe p mânteni ă şi traiul lor.

– Pare s fie un cerc vicios.ă– Nu tocmai. Obiecţiile faţ de intrarea în Oraă şul New York

sunt valabile pentru spaţialii umani. Spaţialii roboţi reprezint cuă totul altceva.

„Uit mereu asta, fir-ar a naibii”, îşi spuse Baley.– Chiar aşa? f cu el cu glas tare.ă– Chiar aşa, încuviinţ R. Daneel. În mod firesc, noi suntemă

mai flexibili, cel puţin în aceast privină ţ . Putem fi proiectaă ţi pentru adaptarea la o viaţ terestr . Având din construcă ă ţie un aspect exterior foarte similar celui uman, am putea fi acceptaţi ca p mânteni, obă ţinând în modul acesta o imagine de aproape asupra vieţii lor.

– Tu însuţi… începu Baley înţelegând brusc.– Sunt un astfel de robot. Vreme de un an, dr. Sarton a lucrat

la proiectarea şi construirea de roboţi precum cei descrişi anterior. Eu am fost primul dintre roboţii lui şi, pân acum,ă singurul. Din nefericire, instruirea mea nu este înc terminat . Caă ă rezultat al acestei crime, am fost nevoit s îmi intru prematur înă rol.

– Prin urmare, nu toţi roboţii spaţiali sunt ca tine? Vreau să zic, unii arat mai mult ca niă şte maşini şi mai puţin ca oamenii. Aşa-i?

– Bineînţeles. Aspectul exterior depinde de funcţia robotului. Propria mea funcţie necesit un aspect foarte asem n toră ă ă omului, dar alţi roboţi sunt diferiţi, deşi toţi sunt umanoizi. În tot cazul, sunt mult mai umanoizi decât modelele deplorabil de primitive pe care le-am v zut în magazinul de pantofi. Aă şa arată toţi roboţii voştri?

62

– Mai mult sau mai puţin. Nu-ţi plac?– Bineînţeles c nu îmi plac. Este dificil s accept ca egală ă ă

intelectual o parodie grosolan a formei umane. Fabricile voastreă nu pot realiza modele mai bune?

– Sunt sigur c pot, Daneel, dar cred c pur ă ă şi simplu noi prefer m s ă ă ştim când avem de-a face cu un robot, şi când nu.

Rostind cuvintele acelea, privi direct în ochii robotului. Erau luminoşi şi umezi, la fel ca ai oric rei fiină ţe umane, totuşi lui Baley i se p ru c uit tura lor era constant ă ă ă ă şi nu oscila uşor de la un punct la altul, ca la oameni.

– Sper c în timp, vorbi R. Daneel, voi ajunge s înă ă ţeleg punctul acesta de vedere.

Pentru o clip lui Baley i se p ru c detecteaz sarcasm înă ă ă ă propoziţia aceea, apoi alung posibilitatea respectiv .ă ă

– În tot cazul, urm R. Daneel, dr. Sarton a v zut limpedeă ă faptul c era un caz C/Fe.ă

– „Ce fe”? Ce-i asta?– Simbolurile chimice pentru elementele carbon şi fier, Elijah.

Carbonul reprezint baza vieă ţii omului, iar fierul este baza existenţei roboţilor. Expresia C/Fe se utilizeaz atunci cândă doreşti s te referi la o societate care combin cele mai buneă ă caracteristici ale ambelor culturi, privite ca egale, totuşi paralele.

– „Ce fe”… O scrieţi cu o cratim , sau cum?ă– Nu, Elijah. Modalitatea acceptat este cu o liniuă ţ diagonală ă

între cele dou simboluri. Nu reprezint pe niciuna, ci oă ă combinaţie a lor, f r existenă ă ţa vreunei priorităţi.

F r s vrea, Baley se trezi interesat. Pe P mânt, educaă ă ă ă ţia oficial nu includea practic nicio informaă ţie despre istoria sau sociologia Lumilor Exterioare, dup momentul Marii Rebeliuniă care le adusese independenţa faţ de planeta-mam . Desigur, înă ă cele mai populare c ră ţi-film de dragoste ap reau personaje de peă Lumile Exterioare: magnatul coleric şi excentric aflat în vizit peă P mânt, moă ştenitoarea frumoas , invariabil cucerit de farmeculă ă p mânteanului ă şi al c rei dispreă ţ era în cele din urm înecat deă iubire, şi arogantul rival spaţial, tic los ă şi învins cu regularitate. Erau îns filme lipsite de orice valoare, deoarece negau pân ă ă şi cele mai elementare şi binecunoscute adev ruri: c spaă ă ţialii nu intrau niciodat în Oraă şe şi c femeile spaă ţiale nu vizitau practic niciodat P mântul.ă ă

Pentru prima dat în viaă ţ , Baley fu stârnit de o curiozitateă stranie. Cum era, de fapt, viaţa spaţialilor?

63

Se str dui s -ă ă şi readuc gândurile la subiectul curent.ă– Cred, rosti el, c înă ţeleg unde vrei s-ajungi. Sarton a atacat

problema convertirii P mântului la C/Fe dintr-un unghi nou ă şi promiţ tor. Grupurile noastre conservatoare, medievaliă ştii, cum îşi spun ei, au intrat în panic ă şi s-au temut c el ar putea aveaă succes. De aceea l-au ucis. Aceasta este motivaţia care face să fie un complot organizat, nu un simplu act izolat de violenţ .ă Corect?

– Da, Elijah, cam aşa aş fi descris şi eu situaţia.Baley şuier gânditor în barb . R p i uă ă ă ă şor pe t blia mesei cuă

degetele sale prelungi, apoi cl tin din cap.ă ă– Nu ţine. Nu ţine deloc.– Scuz -m , dar nu te înă ă ţeleg.– Încerc s -mi imaginez tabloul general. Un p mântean intră ă ă

în Oraşul Spaţial, se duce la Sarton, îl împuşc ă şi pleac . Pur ă şi simplu, nu v d cum ar reuă şi s-o fac . Poarta de acces în Oraă şul Spaţial este în mod sigur p zit .ă ă

R. Daneel încuviinţ din cap.ă– Cred c putem afirma f r teama de a greă ă ă şi c niciună

p mântean nu ar fi putut trece în mod ilegal prin ea.ă– Şi atunci, unde ajungi în felul sta?ă– Dac poarta de acces ar fi singura modalitate de a p trundeă ă

în Oraşul Spaţial din Oraşul New York, Elijah, am ajunge într-o situaţie confuz .ă

Detectivul îşi privi gânditor partenerul.– Nu m prind ce vrei s zici. Este singura leg tur între celeă ă ă ă

dou .ă– Singura leg tur direct , da.ă ă ăR. Daneel aştept o clip , dup care continu :ă ă ă ă– Nu înţelegi ce spun, aşa este?– Aşa-i, nu te-nţeleg defel.– Ei bine, dac nu te va ofensa, voi încerca s îă ă ţi explic. Poţi să

îmi dai o foaie de hârtie şi ceva de scris? Mulţumesc. Uite, partenere Elijah, voi desena un cerc mare şi îl voi numi „Oraşul New York”. Dup aceea, tangent cu el, voi desena un cerc maiă mic şi îl voi numi „Oraşul Spaţial”. Aici, în punctul de tangenţ ,ă desenez o s geat ă ă şi o numesc „Barier ”. Vezi alt leg tur întreă ă ă ă ele?

– Evident c nu v d, replic Baley. Nici nu exist .ă ă ă ă– Dintr-un punct de vedere, spuse robotul, m bucur s te audă ă

spunând aceasta. Concord cu ceea ce am fost învă ăţat despre

64

modurile de gândire terestr . Bariera este singura conexiuneă direct . ă Dar atât Oraşul New York, cât şi Oraşul Spaţial sunt deschise în toate direcţiile spre ţinutul din jurul lor. Este posibil ca un p mântean s p r seasc Oraă ă ă ă ă şul New York prin una dintre numeroasele sale ieşiri şi s str bat ă ă ă ţinutul exterior spre Oraşul Spaţial, unde nu îl va opri nicio barier .ă

Vârful limbii lui Baley atinse buza superioar ă şi r mase acoloă pentru o clip . Dup aceea, detectivul repet :ă ă ă

– S str bat ă ă ă ţinutul exterior?– Da.– Ţinutul exterior! Singur?– De ce nu?– Pe jos?– F r îndoial . Mersul pe jos ar oferi ă ă ă şanse maxime de a nu fi

detectat. Crima a avut loc în zorii zilei şi c l toria a fostă ă neîndoios întreprins în orele dinaintea r s ritului.ă ă ă

– Imposibil! În tot Oraşul nu exist niciun om care s-o fac . Să ă ă p r seasc Oraă ă ă şul? Singur?

– Da, sunt de acord, în circumstanţe obişnuite, ar p reaă improbabil. Noi, spaţialii, ştim asta şi de aceea p zim doar poartaă de acces. Chiar şi în timpul Marii Revolte, oamenii voştri au atacat numai bariera care proteja poarta. Niciunul nu a p r sită ă Oraşul New York.

– Şi atunci?– Acum îns avem de a face cu o situaă ţie ieşit din comun. Nuă

este vorba despre asaltul orbesc al unei gloate ce urmeaz liniaă minimei rezistenţe, ci de tentativa organizat a unui grupă restrâns de a lovi în mod deliberat în punctul neprotejat. Astfel se explic modul în care, aă şa cum spui tu, un p mântean a putută s intre în Oraă şul Spaţial, s se apropie de victima sa, s o ucidă ă ă şi s plece. A atacat printr-o pat complet oarb a defensiveiă ă ă noastre.

– Mi se pare improbabil, cl tin Baley din cap. Aă ă ţi f cut cevaă pentru a verifica ipoteza asta?

– Da. Comisarul vostru a fost prezent aproape imediat după crim …ă

– Ştiu. Mi-a spus.– Detaliul acesta, Elijah, constituie un alt exemplu al alegerii

momentului crimei. Comisarul vostru cooperase în trecut cu dr. Sarton şi era p mânteanul cu care dr. Sarton pl nuia s facă ă ă ă primele aranjamente referitoare la infiltrarea de R-i ca mine în

65

Oraşele voastre. Întâlnirea din dimineaţa aceea fusese stabilită tocmai în scopul respectiv. Bineînţeles, crima a stopat planurile, cel puţin temporar, iar faptul c ea s-a petrecut tocmai cândă comisarul vostru se afla în Oraşul Spaţial a f cut incidentul maiă dificil şi mai stânjenitor pentru P mânt ă şi pentru oamenii voştri. Începusem îns s spun altceva. I-am spus comisarului vostru:ă ă „Asasinul a traversat probabil ţinutul exterior.” Aidoma ţie, el a replicat „Imposibil”, sau poate „Inimaginabil”. Desigur, era foarte tulburat şi poate c din acest motiv i-a venit greu s înă ă ţeleagă ideea esenţial . I-am cerut totuă şi s înceap aproape imediat să ă ă verifice aceast ipotez .ă ă

Baley se gândi la ochelarii sparţi ai comisarului şi, în ciuda gândurilor sumbre, un colţ al gurii îi tres ri. Bietul Julius! Avuseseă toate motivele s fie tulburat. Enderby nu beneficiase de nicioă modalitate prin care s explice situaă ţia spaţialilor superiori, care priveau incapacităţile fizice ca fiind atribute specifice şi dezgust toare ale p mântenilor nemodificaă ă ţi genetic. Cel puţin nu putuse s-o fac f r s -ă ă ă ă şi piard din prestană ţ , iar prestană ţa era vital pentru comisarul de poliă ţie Julius Enderby. Ei bine, p mântenii trebuiau s se susă ă ţin în unele privină ţe. Robotul n-avea s afle niciodat de la Baley despre miopia lui Enderby.ă ă

– Una câte una, urm R. Daneel, au fost investigate diverseleă ieşiri din Oraş. Ştii câte sunt, Elijah?

Baley cl tin din cap, apoi hazard un r spuns:ă ă ă ă– Dou zeci?ă– Cinci sute dou .ă– Câte?!– Iniţial au fost şi mai multe, dar numai cinci sute dou auă

r mas funcă ţionale. Oraşul New York a crescut lent, Elijah. Cândva s-a g sit sub cerul liber ă şi oamenii ieşeau frecvent în ţinuturile din jur.

– Sigur c da, ă ştiu asta.– Ei bine, când Oraşul a fost închis prima dat , au r masă ă

multe ieşiri. Cinci sute dou dintre ele mai exist ă ă şi azi. Restul au fost blocate, sau Oraşul s-a extins pur şi simplu peste ele. Nu punem la socoteal punctele de acces pentru vehiculele aeriene.ă

– Bun… ce s-a aflat de la ieşiri?– Investigaţiile au fost zadarnice. Ieşirile nu sunt p zite. Nuă

am putut g si nicio persoan oficial care s r spund de ele,ă ă ă ă ă ă sau care s le considere jurisdică ţia sa. Se pare c nimeni nu ă ştia nici m car despre existenă ţa lor. Orice om ar fi putut ieşi prin

66

oricare dintre ele, oricând, pentru ca s revin tot pe acolo, după ă ă bunul s u plac. Nu ar fi fost detectat niciodat .ă ă

– Altceva? Presupun c arma a disp rut.ă ă– Da.– Indicii de orice fel?– Niciunul. Am cercetat cu atenţie împrejurimile Oraşului

Spaţial. Roboţii de la ferme au fost aproape inutili ca potenţiali martori. Ei sunt cu puţin mai mult decât simple maşin rii agricoleă automatizate, rareori umanoide. În plus, la ferme nu există oameni.

– Mda… Ce-i de f cut în continuare?ă– Întrucât am eşuat, deocamdat , la un cap t al firului,ă ă

respectiv Oraşul Spaţial, vom acţiona în cel lalt cap t – Oraă ă şul New York. Sarcina noastr va fi s depist m toate grup rileă ă ă ă posibil subversive, s trecem prin sit toate organizaă ă ţiile dizidente…

– Cât timp intenţionezi s anchetezi? îl întrerupse Baley.ă– Cât mai puţin posibil, cât de mult va fi necesar.– Ei bine, reflect detectivul gânditor, aă ş fi preferat s fi avută

alt partener.– Eu nu, r spunse R. Daneel. Comisarul ă ţi-a l udat loialitateaă

şi capacităţile.– Frumos din partea lui, mârâi sardonic Baley.„Bietul Julius”, îşi spuse în gând. „Îi ap s conă ştiinţa şi se

str duieă şte din r sputeri.”ă– Nu ne-am bizuit exclusiv pe spusele sale, zise R. Daneel. Am

verificat propriile noastre arhive. Te-ai exprimat deschis împotriva utiliz rii roboă ţilor în Departamentul t u.ă

– Ai ceva de obiectat?– Absolut nimic. În mod evident, dreptul la opinie îţi aparţine.

A fost totuşi necesar s îă ţi verific m cu atenă ţie profilul psihologic. Ştim c , deă şi îi deteşti intens pe R-i, vei lucra al turi de unul,ă dac apreciezi c este de datoria ta s o faci. Deă ă ă ţii un coeficient extraordinar de mare al loialităţii şi respectului faţ deă autorităţile legale. Este exact ceea ce ne trebuie nou . Comisarulă Enderby te-a apreciat corect.

– Nu ai resentimente personale din cauza sentimentelor mele antiroboţi?

– În ce fel pot ele juca vreun rol, dac nu te împiedic să ă ă lucrezi cu mine şi s m ajuă ă ţi în finalizarea anchetei?

Baley se simţi blocat şi ripost beligerant:ă

67

– Ei bine, atunci, dac eu am trecut testul, ce se poate spuneă despre tine? Ce face din tine un detectiv?

– Nu te înţeleg.– Ai fost conceput ca maşin colectoare de informaă ţii. O

imitaţie a omului care s înregistreze evenimentele din viaă ţa p mântenilor pentru a fi analizate de spaă ţiali.

– A fi o maşin colectoare de informaă ţii reprezint un începută bun pentru un investigator, nu este aşa?

– Un început, poate, dar în niciun caz asta nu-i totul.– Desigur, circuitele mele au mai suferit o ajustare final .ă– Aş fi curios s aflu detalii în privină ţa asta, Daneel.– Nimic mai simplu. În b ncile mele motivaă ţionale a fost

introdus un factor de impulsionare extrem de puternic: dorinţa justiţiar .ă

– Justiţiar !ă strig Baley.ăIronia i se destr m de pe chip, fiind înlocuit de o expresieă ă ă

de v dit neîncredere.ă ăR. Daneel se r sucise îns iute în scaun ă ă şi privea spre uş .ă– Este cineva acolo, anunţ el.ăEra într-adev r cineva. Uă şa se deschise şi Jessie, palid ă şi cu

buzele strânse într-o linie subţire, intr în apartament.ă* * *

Baley fu surprins.– Jessie? se încrunt el. S-a-ntâmplat ceva?ăFemeia r mase locului, f r s -l priveasc în ochi.ă ă ă ă ă– Îmi pare r u c-a trebuit s … începu ea, apoi se opri.ă ă– Unde-i Bentley?– Va r mâne peste noapte în Sala Tinerilor.ă– De ce? Nu ţi-am spus s faci aă şa ceva.– Am înţeles c partenerul t u va r mâne peste noapte ă ă ă şi m-

am gândit c va avea nevoie de camera lui Bentley.ă– Nu era necesar, Jessie, rosti R. Daneel.Ea ridic ochii spre chipul lui R. Daneel, privindu-l deschis.ăBaley îşi examin vârfurile degetelor, îngrozit de ceea ceă

putea s urmeze, dar cumva incapabil s intervin . T cerea îiă ă ă ă ap s greu pe timpane, iar apoi, parc prin nenum rate straturiă ă ă ă de plastex, auzi glasul soţiei sale:

– Daneel, cred c eă şti un robot.Şi R. Daneel r spunse cu aceeaă şi voce calm dintotdeauna:ă– Da, sunt.

68

6. Şoapte într-un dormitor

La nivelurile din vârful unora dintre cele mai bogate subsecţiuni ale Oraşului se aflau Solariile naturale, unde şicane din cuarţ cu obloane metalice amovibile opreau p trundereaă aerului din exterior, dar permiteau trecerea luminii solare. Acolo se puteau bronza nevestele şi fiicele principalilor administratori şi executivi ai Oraşului. Tot acolo, în fiecare sear se întâmpla ună fenomen unic.

Se l sa noaptea.ăÎn restul Oraşului (incluzând Solariile-UV, unde, în

conformitate cu timpul care le fusese alocat, milioane de locuitori se puteau expune ocazional lungimilor de und artificiale emiseă de l mpile cu arc) existau doar ciclurile temporale arbitrare.ă

Activităţile Oraşului ar fi putut continua cu uşurinţ în treiă schimburi de câte opt ore sau în patru schimburi de câte şase ore, „zi” şi „noapte” deopotriv . Lumina ă şi munca s-ar fi putut foarte simplu succeda întruna, la nesfârşit. Dintotdeauna existaser reformatori civici care, periodic, sugeraseră ă posibilitatea aceasta în interesul economiei şi eficienţei.

Transpunerea în practic nu fusese niciodat acceptat .ă ă ăMulte dintre obiceiurile anterioare ale societăţii terestre

fuseser abandonate în acelaă şi interes al economiei şi eficienţei: spaţiul, intimitatea, ba chiar o mare parte a liberului arbitru. Totuşi acelea erau produse ale civilizaţiei şi nu aveau o vechime mai mare de zece mii de ani.

Pe de alt parte, adaptarea la ciclul nocturn de somn aveaă vârsta omului: un milion de ani. Obiceiul respectiv era greu de abandonat. Deşi înserarea nu era vizibil , luminile dină apartamente se stingeau o dat cu trecerea orelor nopă ţii şi pulsul Oraşului se diminua. Deşi pe bulevardele acoperite ale Oraşului nimeni n-ar fi putut deosebi amiaza de miezul nopţii sau de orice alt fenomen cosmic, omenirea urma deplas rile mute aleă ar t toarelor ceasornicelor.ă ă

Expresurile se goleau, vacarmul vieţii se diminua, gloata care furnica pe arterele colosale se destr ma; Oraă şul New York se afla în umbra neobservat a P mântului ă ă şi populaţia lui dormea.

* * *Elijah Baley nu dormea. Z cea întins în pat, în apartamentulă

69

s u nu ardea nicio lumin , dar orice leg tur cu somnul se opreaă ă ă ă aici.

Jessie era întins lâng el, nemiă ă şcat în bezn . B rbatul nici n-ă ă ăo auzise, nici n-o simţise mişcându-se.

De cealalt parte a peretelui, R. Daneel Olivaw st tea înă ă picioare, aşezat sau întins (Baley se întreb cum anume).ă

– Jessie! şopti detectivul. Jessie!Silueta întunecat de al turi se foi uă ă şor sub p tur .ă ă– Ce vrei?– Jessie, te rog, nu-mi îngreuna şi mai mult situaţia.– Puteai s -mi fi spus.ă– Cum s-o fi f cut? Intenă ţionam, dar n-aveam deocamdată

niciun plan. Sfinte Iosafat, Jessie…– Ş-ş-ş!Vocea b rbatului redeveni o ă şoapt .ă– Cum ai aflat? Nu vrei s -mi spui?ăJessie se r suci spre el ă şi Baley îi simţi ochii aţintiţi asupra sa

prin întuneric.– Lije… (Glasul era de abia o adiere prin aerul nemişcat al

dormitorului.) Ne poate auzi…? Creatura aceea?– Nu, dac vorbim în ă şoapt .ă– De unde ştii? Poate c are urechi speciale, ca s detectezeă ă

sunetele cele mai slabe. Roboţii spaţiali pot face tot felul de chestii.

Baley ştia asta. Propaganda pro-roboţi sublinia permanent caracteristicile miraculoase ale roboţilor spaţiali, anduranţa lor, simţurile suplimentare, serviciile aduse omenirii într-o sut deă modalităţi noi. El considera abordarea respectiv complet greă şită – p mântenii îi urau cu atât mai mult pe roboă ţi pentru superioritatea lor.

– Nu şi Daneel, r spunse încetiă şor. Pe el l-au construit în mod deliberat asem n tor omului. Voiau s fie acceptat ca fiină ă ă ţă omeneasc , aă şa c trebuia s aib numai simă ă ă ţuri omeneşti.

– De unde ştii?– Dac ar fi avut simă ţuri suplimentare, ar fi existat pericolul să

se tr deze în mod accidental ca fiind non-uman. Ar fi f cut preaă ă multe şi ar fi ştiut prea multe.

– Poate, s zicem…ăSe l s din nou t cere. Dup un minut, Baley încerc din nou:ă ă ă ă ă– Jessie, dac ai ignora pur ă şi simplu situaţia, pân … pân …ă ă

Uite ce-i, scumpo, nu-i corect din partea ta s fii furioas .ă ă

70

– Furioas ? Lije, eă şti un prost şi jum tate, nu sunt furioas .ă ă Sunt speriat , speriat de moarte.ă ă

Înghiţi un nod şi-l prinse de gât. O vreme se ţinur strâns înă braţe, iar sentimentul de jignire al lui Baley disp ru ca prină farmec, înlocuit de îngrijorare.

– De ce? N-ai niciun motiv. Este inofensiv, îţi dau cuvântul meu.

– Nu poţi sc pa de el?ă– Ştii bine c nu pot. Este misiunea Departamentului. Cum să ă

pot?– Ce fel de misiune, Lije? Spune-mi.– Jessie, m surprinde realmente cum te comporă ţi.Prin întuneric, o mângâie pe obraz. Era umed. Folosindu-şi

mâneca pijamalei, îi şterse cu atenţie lacrimile.– Chiar c eă şti o fetiţ prostuă ţ , vorbi el cu tandreă ţe.– Spune-le celor din Departament s repartizeze misiuneaă

altuia, indiferent despre ce ar fi vorba. Te rog, Lije!Baley îşi în spri puă ţin glasul.– Jessie, eşti soţie de poliţist de suficient timp ca s ă ştii c oă

misiune nu-i ceva de joac .ă– De ce a trebuit s ă ţi-o dea tocmai ţie?– Julius Enderby…O simţi încordându-se în braţele sale.– Trebuia s -mi fi dat seama! De ce nu-i poă ţi spune lui Julius

Enderby ca m car o dat s -i rezolve altcineva cazurile murdare?ă ă ă Suporţi prea multe, Lije, iar asta-i chiar…

– Gata, gata, spuse el alin tor.ăFemeia t cu, tremurând din tot corpul. „N-o s înă ă ţeleagă

niciodat ”, îă şi spuse Baley.Comisarul fusese un m r al discordiei între ei înc de laă ă

logodn . Enderby era cu doi ani mai mare decât Baley, dară amândoi urmaser ă Şcoala de Studii Administrative din Oraş şi se împrieteniser . Dup ce Baley îă ă şi susţinuse setul de teste vocaţionale şi neuroanaliz , fusese repartizat în poliă ţie, unde îl g sise pe Enderby, care promovase deja în divizia detectiviloră civili.

Baley îl urmase, dar la o distanţ care sporise continuu. Nuă fusese totuşi vina nim nui. Baley era îndeajuns de capabil ă şi eficient, dar îi lipsea abilitatea lui Enderby, care se potrivea la perfecţiune în maşin ria administrativ . Era una dintre aceleă ă persoane n scute pentru sistemul ierarhic, care se simă ţea

71

confortabil în mod firesc într-o birocraţie.Comisarul nu se caracteriza printr-o inteligenţ ieă şit dină

comun, iar Baley o ştia. Avea ciudăţeniile sale copil reă şti, de pild crizele intermitente de medievalism ostentativ. În exterioră îns se comporta f r cusur, nu jignea pe nimeni, acceptaă ă ă ordinele cu eleganţ ă şi comanda la rândul s u cu o combinaă ţie perfect de blândeă ţe şi fermitate. Se înţelegea pân ă şi cu spaţialii. Poate c era excesiv de servil faă ţ de aceă ştia (Baley n-ar fi putut s se descurce cu ei pentru mai mult de jum tate de ziă ă f r s dea în clocot; era sigur în privină ă ă ţa asta, deşi, de fapt, nu vorbise niciodat cu un spaă ţial altfel decât la telefon), dar spaţialii aveau încredere în el şi astfel Enderby devenise foarte util Oraşului.

În felul acesta, într-un serviciu civil în care sociabilitatea şi diplomaţia erau mai utile decât competenţa individual , Enderbyă promovase rapid şi ajunsese la rangul de comisar, în vreme ce Baley nu era decât C-5. Baley nu-i purta ranchiun pentruă diferenţa dintre ei, în ciuda faptului c , om fiind, nu putea s nuă ă încerce regrete. Enderby nu uitase vechea lor prietenie şi, în felul s u, încerca s -l ajute cum putea.ă ă

Parteneriatul cu R. Daneel constituia un exemplu în această privinţ . Era dur ă şi nepl cut, dar, indiscutabil, conă ţinea sâmburele unei avans ri spectaculoase. Comisarul ar fi putută acorda şansa altcuiva. Propriile sale cuvinte, spuse în cursul dimineţii, despre rug mintea pentru o favoare, camuflaseră ă realitatea f r s-o ascund .ă ă ă

Jessie nu vedea niciodat lucrurile în felul acela. În ocaziiă similare din trecut, ea comentase: „ sta-i indicele t u idiot deĂ ă loialitate. Mi s-a acrit s -i aud pe toă ţi l udându-te pentru simă ţul datoriei. Din când în când, ar trebui s te mai gândeă şti şi la tine. Am observat c cei din vârf nu sufl o vorb despre indicele ă ă ă lor de loialitate.”

Baley r mase întins, într-o stare de veghe încordat , l sând-oă ă ă pe Jessie s se calmeze. El trebuia s ă ă gândeasc . ă Trebuia s fieă sigur pe b nuielile sale. Detaliile se înl nă ă ţuir ă şi se potriviră laolalt în mintea lui. Lent, se aranjar într-un ă ă şablon.

Simţi salteaua mişcându-se, când Jessie se clinti.– Lije?Buzele femeii îi atingeau urechea.– Ce este?– De ce nu demisionezi?

72

– Termin cu prostiile!ă– De ce n-o faci? (Jessie devenise aproape entuziast .) Aă şa ai

putea sc pa de robotul sta oribil. Pur ă ă şi simplu, te duci la Enderby şi-i spui c ai terminat.ă

– Nu pot demisiona în mijlocul unui caz important, replic receă Baley. Nu pot arunca totul la tubul de deşeuri de fiecare dată când îmi vine s-o fac. Aşa ceva ar însemna declasificare legal .ă

– Şi ce dac ? Dup aceea, ai putea promova din nou. Poă ă ţi s-o faci, Lije! În Serviciu exist o duzin de posturi conforme cuă ă aptitudinile tale.

– Serviciul Civil nu angajeaz persoane care au fostă declasificate legal. Aş putea fi doar muncitor necalificat, iar tu la fel. Bentley ar pierde tot statutul moştenit. La naiba, Jessie, tu nu ştii ce-nseamn aă şa ceva!

– Am citit despre asta şi nu mi-e team , murmur ea.ă ă– Eşti nebun ! Ai înnebunit de tot!ăBaley simţea c -l apucase tremuratul. În minte îi lic riă ă

imaginea familiar a tat lui s u, ruinându-se treptat în drum spreă ă ă moarte.

Jessie oft adânc.ăMintea b rbatului se îndep rt cu furie de ea ă ă ă şi reveni cu

disperare la tabloul pe care-l construia.– Jessie, rosti el încordat, trebuie s -mi spui! Cum ai aflat că ă

Daneel este robot? Ce te-a f cut s tragi concluzia asta?ă ă– Ei bine… începu ea apoi amuţi.Era pentru a treia oar când încercase s-o conving s -iă ă ă

spun , f r s reuă ă ă ă şeasc .ăBaley o strânse cu putere de mân , implorând cerul să ă

continue.– Te rog, Jessie! Ce anume te sperie?– Pur şi simplu am b nuit c era robot, r spunse femeia.ă ă ă– Nu aveai absolut niciun motiv s-o b nuieă şti. Înainte de a

pleca, nu credeai c este robot, aă şa-i?– Nu… dar m-am gândit…– Haide, Jessie! Ce te-a f cut s-o crezi?ă– P i… Uite cum a stat treaba. Fetele flec reau în Personal…ă ă

Ştii cum sunt ele, p l vr gesc despre orice.ă ă ă„Femei!” îşi spuse Baley.– Oricum, urm Jessie, zvonul circul în tot Oraă ă şul. Era clar.– În tot Oraşul?Baley simţi un fior scurt şi energic de triumf, sau foarte

73

asem n tor triumfului. Alt pies îă ă ă ă şi g sise locul!ă– Din spusele lor, aşa se p rea. Ziceau c se vorbeă ă şte despre

un robot spaţial care umbl prin Oraă ş. Se spunea c arat exactă ă ca un om şi c lucreaz cu poliă ă ţia. M-au întrebat pân ă şi pe mine despre asta. Au râs şi au zis: „Lije al t u nu ă ştie nimic despre asta, Jessie?”, iar eu am râs şi-am r spuns „Terminaă ţi cu prostiile!”. Dup aceea am plecat la eterice ă şi am început s mă ă gândesc la noul t u partener. Mai ă ţii minte fotografiile acelea pe care le-ai adus acas , pe care Julius Enderby le-a f cut în Oraă ă şul Spaţial, ca s -mi arate cum sunt spaă ţialii? Ei bine, am ajuns la concluzia c aă şa arat ă şi partenerul t u. Mi-am dat seama bruscă de asta şi mi-am zis „Dumnezeule, cineva trebuie s -l fiă recunoscut în magazinul de pantofi, iar el este cu Lije!” M-am scuzat c am o migren ă ă şi-am fugit…

– Gata, Jessie, f cu Baley, opreă şte-te, calmeaz -te. Te întrebă acum, de ce ţi-e fric ? Nu te temi de Daneel în sine. L-ai abordată direct, când ai ajuns acas . Te-ai comportat minunat. Atunci…ă

Se opri pe neaşteptate. Se scul în capul oaselor, cu ochii largă deschişi, f r s z reasc nimic în bezna dormitorului.ă ă ă ă ă

Îşi simţi soţia foindu-se lâng el. Întinse iute mâna, îi g siă ă buzele şi ap s un deget peste ele. Jessie se împotrivi strânsorii,ă ă prinzându-l de încheietur ă şi zb tându-se, dar b rbatul o strânseă ă şi mai tare.

Apoi, pe neaşteptate, o eliber . Ea scânci.ă– Iart -m , ă ă şopti Baley r guă şit, ascultam…Coborî din pat, înc lă ţându-şi plastofilmele calde.– Lije, unde pleci? Nu m l sa!ă ă– Stai liniştit . Merg doar pân la uă ă ş .ăPlastofilmele scoaser sunete moi, în buă ă şite, în vreme ce

Baley ocoli patul. Întredeschise uşa spre sufragerie şi r mase înă aşteptare.

Nimic nu se auzi timp îndelungat. Era atâta linişte încât putea s aud dinspre patul lor ă ă şuieratul subţire al respiraţiei lui Jessie. Îşi auzea propriile b t i ale inimii, sunându-i înfundat în urechi.ă ă

Mâna lui Baley se strecur prin deschiz tura uă ă şii, întinzându-se spre punctul pe care îl putea g si ă şi cu ochii închişi. Degetele îi cuprinser butonul potenă ţiometru care regla intensitatea plafonierei. Exercit o ap sare aproape insesizabil ă ă ă şi tavanul sclipi vag, atât de slab încât jum tatea inferioar a sufragerieiă ă r mase în semiîntuneric.ă

V zu îns destul. Uă ă şa principal era închis , iar sufrageriaă ă

74

nemişcat ă şi cufundat în t cere.ă ăReaduse butonul la poziţia închis şi reveni în pat.Fusese exact ce-i lipsea. Piesele se potriveau. Puzzle-ul era

completat.– Lije, insist Jessie, ce s-a-ntâmplat?ă– Nimic, nu s-a-ntâmplat nimic. Totu-i în regul . El nu-i aici.ă– Robotul? Adic … a plecat? Pentru totdeauna?ă– Nu, nu. Se va întoarce. Şi înainte s revin , r spunde-mi laă ă ă

întrebare.– Ce întrebare?– De ce te temi?Jessie t cu.ă– Ai spus c eă şti speriat de moarte, îi reaminti Baley.ă– El m sperie.ă– Am mai discutat chestia asta şi nu-i adev rat. Nu te-ai temută

de el şi, în plus, ştii foarte bine c un robot nu poate pricinuiă vreun r u omului.ă

– M-am gândit, începu ea f r tragere de inim , c dac toă ă ă ă ă ţi vor afla c -i robot, s-ar putea declană şa o r zmeriă ţ . Ne-ar fiă omorât.

– De ce s ne omoare?ă– Ştii şi tu cum sunt r zmeriă ţele…– Nu se ştie nici m car unde anume se afl robotul.ă ă– Se poate afla.– Deci de asta te temi tu, de o posibil revolt ?ă ă– P i…ă– Ş-ş-ş! şuier el.ăO ap s pe Jessie, silind-o s revin cu capul pe pern , apoi îă ă ă ă ă şi

apropie buzele de urechea ei.– S-a-ntors. Ascult -m ă ă şi nu scoate niciun cuvânt. Totul e-n

regul . Mâine dimineaă ţ va pleca ă şi n-o s se-ntoarc . Nu va fiă ă nicio r zmeriă ţ , absolut nimic!ă

Era aproape mulţumit când spuse cuvintele acelea, aproape complet mulţumit. Simţea c acum putea s adoarm .ă ă ă

Se gândi din nou: „Nicio r zmeriă ţ , absolut nimic. ă Şi nici declasificare.”

Cu o clip înainte s alunece realmente în somn, se gândi:ă ă „Nici m car o anchet pentru crim . Nici m car asta. Totul s-aă ă ă ă rezolvat…”

Adormi.

75

7. C l torie în Oraşul Spa ială ă ţ

Comisarul de poliţie Julius Enderby îşi lustrui cu grij ochelariiă şi-i aşez pe nas.ă

„Nu-i r u trucul”, îă şi spuse Baley. „Te face s pari preocupată în timp ce te gândeşti ce s r spunzi ă ă şi nici nu te cost vreună ban, aşa cum se întâmpl când îă ţi aprinzi pipa.”

Şi pentru c tot îă şi amintise de asta, scoase pipa şi-şi deschise tabachera. Tutunul constituia unul dintre puţinele produse de lux care mai erau cultivate pe P mânt, dar sfâră şitul epocii lui se apropia în mod vizibil. Preţurile crescuser întruna ă şi nu sc zuser niciodat , de când îă ă ă şi amintea detectivul, iar raţiile sc zuser întruna ă ă şi nu crescuser niciodat .ă ă

Dup ce-ă şi aranj ochelarii, Enderby se întinse spre comandaă din cap tul biroului s u ă ă şi comut pentru o clip uă ă şa în modul de transparenţ unidirecă ţional .ă

– El unde-i acum?– Mi-a spus c vrea s viziteze Departamentul ă ă şi l-am l sat peă

Jack Tobin s fac pe ghidul.ă ăBaley îşi aprinse pipa şi reduse cu atenţie diafragma filtrului.

Ca majoritatea puritanilor, comisarul nu agrea fumul de pip .ă– Sper c nu i-ai spus c Daneel este robot.ă ă– Bineînţeles c nu.ăComisarul nu se relax . Se juca absent cu calendarul automată

de pe birou.– Cum merge? întreb el f r s -l priveasc pe Baley.ă ă ă ă ă– Suficient de greu.– Îmi pare r u, Lije.ă– M-ai fi putut avertiza, spuse ap sat Baley, c are un aspectă ă

complet uman.– Nu ţi-am spus? p ru surprins Enderby, apoi continu bruscă ă

iritat: Ce naiba, ar fi trebuit s -ă ţi dai seama! Doar nu ţi-aş fi cerut s -l g zduieă ă şti la tine, dac ar fi ar tat ca R. Sammy. Zi ă ă şi tu dac nu-i aă şa?

– Aşa este, comisare, dar eu nu v zusem în viaă ţa mea un robot ca el, pe când tu ai mai întâlnit astfel de creaturi. Nici m car nu ă ştiusem c aă şa ceva este posibil. Pur şi simplu, ţi-aş fi fost recunosc tor dac ai fi f cut-o, asta-i tot.ă ă ă

– Ai dreptate, Lije – ar fi trebuit s te avertizez ă şi-mi cer scuze

76

c n-am f cut-o. Adev rul este îns c misiunea asta, întregulă ă ă ă ă caz, m streseaz în asemenea hal încât aproape tot timpul mă ă ă r stesc f r motiv la oameni. El – vreau s spun R. Daneel – esteă ă ă ă un tip nou de robot. Nu-i deocamdat decât un prototip, o etapă ă experimental .ă

– Mi-a explicat el însuşi totul.– Ah, da? Atunci, asta-i situaţia.Baley se încord puă ţin. Deci asta era situaţia… Strângând

între dinţi muştiucul pipei, rosti inexpresiv:– R. Daneel mi-a obţinut permisiunea unei vizite în Oraşul

Spaţial.– În Oraşul Spaţial?! îl privi brusc indignat Enderby.– Da, este urm toarea acă ţiune logic , comisare. Vreau s v dă ă ă

locul crimei, s pun niă şte întreb ri…ăEnderby cl tin din cap cu fermitate.ă ă– Lije, nu cred c -i o idee bun . Noi am cercetat terenul ă ă şi m -ă

ndoiesc c ai putea afla lucruri noi. În plus, spaă ţialii sunt indivizi ciudaţi. Trebuie trataţi cu toat grija, cu m nuă ă şi, iar tu nu ai experienţ în privină ţa asta.

Ridic palma dolofan spre frunte ă ă şi ad ug cu o intensitateă ă neaşteptat :ă

– Îi ur sc!ăBaley îşi strecur un ton de ostilitate în voce:ă– La naiba, robotul a venit aici, iar eu trebuie s merg acolo.ă

Şi-aşa e destul de nepl cut c trebuie s stau al turi de un robotă ă ă ă – nu-mi convine deloc s stau pe bancheta din spate. Desigură îns dac nu m consideri capabil s conduc ancheta…ă ă ă ă

– Nici vorb despre aă şa ceva, Lije. Problema n-o reprezinţi tu, ci spaţialii. Habar nu ai cum sunt ei.

– În cazul acesta, comisare, se încrunt ă şi mai mult detectivul, ce-ar fi s vii ă şi tu?

În acelaşi timp, f r s fie v zut de ă ă ă ă şeful s u, încleă şt pumniiă în mod instinctiv, ţinându-şi r suflarea în aă şteptarea r spunsului.ă Ochii comisarului se l rgir .ă ă

– Nu, Lije, eu nu intru acolo. S nu mi-o ceri!ăÎn mod vizibil, p ru c se str duieă ă ă şte s -ă şi controleze

cuvintele care îi ieşeau de pe buze f r voia sa. Surâzândă ă neconving tor, ad ug ceva mai calm:ă ă ă

– Nu-mi v d capul de treab aici. Am r mas cu câteva zile înă ă ă urm .ă

Baley îl scrut gânditor.ă

77

– Atunci, uite ce-ţi propun. De ce s nu intri, mai târziu, prină trimensiune? Doar temporar, înţelegi? În caz c am nevoie de oă mân de ajutor.ă

– Da, cred c asta se poate, aprob Enderby f r entuziasm.ă ă ă ă– Perfect. (Baley se uit la ceasul mural, încuviină ţ din cap ă şi

se scul în picioare.) ă Ţinem leg tura, atunci.ăÎn clipa când ieşi din birou, întârzie o fracţiune de secund înă

prag şi privi iute în urm . Z ri fruntea comisarului începând să ă ă coboare spre antebraţul pe care-l ţinea pe birou. Detectivul fu aproape convins c auzise un icnet.ă

„Sfinte Iosafat!” gândi el realmente şocat.Se opri în sala comun ă şi se aşez pe colă ţul unui birou din

apropiere, ignorându-l pe ocupantul acestuia, care ridic ochii,ă murmur un salut scurt ă şi reveni la munca sa.

Baley demont filtrul pipei ă şi sufl în el. R sturn pipaă ă ă deasupra miniaspiratorului de pe birou şi l s s dispar scrumulă ă ă ă alb şi fin de tutun. Privi cu regret spre pipa goal , mont filtrul laă ă loc şi strecur instrumentul în buzunar. Alt doz disp rut peă ă ă ă ă vecie!

Rederul în minte conversaă ţia purtat cu Enderby. Dintr-ună punct de vedere, comisarul nu-l surprinsese. Se aşteptase la împotrivire faţ de orice tentativ din partea sa de a intra înă ă Oraşul Spaţial, deoarece îl auzise vorbind adesea despre dificultăţile relaţiilor cu spaţialii, despre pericolul de a permite altor persoane decât unor negociatori experimentaţi s intre înă leg tur cu aceă ă ştia, chiar şi în privinţa unor chestiuni minore.

Pe de alt parte, nu se aă şteptase ca Enderby s cedeze atâtă de uşor. B nuise c va insista cel puă ă ţin pentru a-l însoţi pe Baley. Toate celelalte cazuri erau neînsemnate în comparaţie cu acesta.

Iar Baley nu dorise aşa ceva, ci dorise exact ceea ce obţinuse. Voise ca Enderby s fie prezent graă ţie receptorului trimensional, pentru a fi martor la discuţii dintr-o poziţie sigur ă şi protejat .ă

Siguranţa era elementul principal aici. Baley avea nevoie de un martor care s nu poat fi scos imediat din joc. Acestaă ă constituia o garanţie minim a propriei sale sigurană ţe.

În privinţa respectiv , comisarul îă şi d duse acordul f ră ă ă şov ial . Baley îă ă şi aminti de icnetul pe care-l surprinsese din prag şi se gândi: „Sfinte Iosafat, este realmente afectat!”

Un glas voios, dar neclar, se auzi înapoia sa, şi detectivul tres ri f r s vrea.ă ă ă ă

– Ce dracu’ vrei? se r sti el iritat.ă

78

Zâmbetul de pe chipul lui R. Sammy r mase afiă şat n tâng.ă– Jack spune s te anună ţ c Daneel este gata, Lije.ă– Bine. Acum, şterge-o de-aici!Se încrunt spre spinarea robotului care se îndep rta. Nimică ă

mai iritant decât o maşin rie metalic ă ă şi stângace care s teă tutuiasc senin. Se plânsese în sensul acesta, înc de la apariă ă ţia lui R. Sammy, dar comisarul ridicase din umeri şi replicase:

– Asta-i situaţia, Lije. Publicul insist ca roboă ţii Oraşului să aib încorporat un circuit puternic de atitudine prietenoas .ă ă Perfect, aşa s-a f cut. El este atras de tine ă şi te tutuieşte, pentru c utilizarea prenumelui este un act de prietenie.ă

„Circuit de atitudine prietenoas !” Niciun robot, indiferent deă model, nu putea pricinui vreun r u unei fiină ţe umane. Aceea era însăşi prima lege fundamental a roboticii:ă

„Robotul n-are voie s pricinuiasc vreun r u omului sau să ă ă ă îng duie, prin neintervenă ţie, s i se întâmple ceva vreunei fiină ţe umane.”

Nu fusese construit niciun creier pozitronic care s nu aibă ă instrucţiunea aceasta introdus la un nivel atât de fundamentală al circuitelor sale de baz încât s nu poat fi anulat de nicioă ă ă ă defecţiune imaginabil . Ca atare, nu erau necesare circuiteă specializate de atitudine prietenoas .ă

În acelaşi timp, comisarul avusese dreptate. Neîncrederea p mântenilor faă ţ de roboă ţi era un sentiment iraţional şi circuitele de atitudine prietenoas trebuia s fie încorporate, laă ă fel cum toţi roboţii trebuia s poarte zâmbete pe chipuri. Celă puţin aşa st teau lucrurile pe P mânt.ă ă

Pe de alt parte, R. Daneel nu zâmbea niciodat .ă ăOftând, Baley se ridic de pe birou. „Urm toarea escal ”, îă ă ă şi

spuse el, „sau poate ultima: Oraşul Spaţial!”* * *

Forţele de poliţie ale Oraşului şi anumiţi factori de conducere puteau înc utiliza automobile individuale prin coridoareleă Oraşului, ba chiar şi pe str vechile autostr zi subterane careă ă erau interzise traficului pietonal. Liberalii solicitau întruna ca autostr zile s fie transformate în terenuri de joac pentru copii,ă ă ă în noi zone comerciale, ori în extensii ale expresurilor sau benzilor locale.

De fiecare dat îns invocarea energic a sigurană ă ă ţei civile anula orice interpelare. În cazurile unor incendii prea mari pentru a fi rezolvate de echipamentele locale, în cazurile de avarii

79

majore ale sistemelor de ventilaţie sau de alimentare cu energie electric , dar în primul rând în cazurile unor tulbur ri civileă ă grave, trebuia s existe modalită ăţi prin care forţele Oraşului să fie mobilizate în cel mai scurt timp posibil în locaţia afectat .ă Pentru autostr zi nu exista ă şi nici nu putea exista alternativ .ă

Baley c l torise de câteva ori pân atunci pe autostr zi ă ă ă ă şi fusese de fiecare dat deprimat de pustietatea lor indecent .ă ă P reau situate la milioane de kilometri dep rtare de pulsaă ă ţia vie şi cald a Oraă şului. Acum, conducând maşina de poliţie, autostrada se întindea în faţa ochilor s i aidoma interiorului unuiă vierme orb şi cav, deschizându-se permanent în alte secţiuni, cu fiecare curb pe care o descria lin. F r s se uite, Baley ă ă ă ă ştia că în urma lui un alt vierme orb şi cav se contracta şi închidea. Autostrada era excelent iluminat , dar luminile erau lipsite deă sens în pustietate şi t cere.ă

R. Daneel nu contribuia cu nimic la întreruperea t cerii sau laă umplerea golului aceluia. Privea drept înainte, neimpresionat de autostrada pustie, la fel cum fusese neimpresionat de expresul supraaglomerat.

Apoi, brusc, însoţiţi de şuierul ascuţit al sirenei, ieşir de peă autostrad ă şi p trunser pe banda de vehicule a unui coridor dină ă Oraş.

Din respect pentru trecut, benzile de vehicule continuau s fieă marcate pe fiecare coridor important, deşi în prezent nu se putea vorbi despre alte vehicule decât maşinile de poliţie şi pompieri şi despre camioanele de aprovizionare, pietonii circulând perfect liniştiţi pe benzile respective. Acum se împrăştiar , fugindă indignaţi, dinaintea sirenei lui Baley.

Detectivul însuşi r sufl mai destins, când vacarmul mulă ă ţimii se ab tu asupra sa, dar uă şurarea fu doar temporar . Dup maiă ă puţin de dou sute de metri, cotir pe alte coridoare mute, careă ă duceau la poarta de acces în Oraşul Spaţial.

* * *Erau aşteptaţi. În mod evident, gardienii îl cunoşteau pe R.

Daneel din vedere şi, deşi ei înşişi oameni, încuviinţar dină capete f r ă ă şov ial spre el.ă ă

Unul dintre gardieni se apropie de Baley şi-l salut cu politeă ţe militar perfect , chiar dac îngheă ă ă ţat . Era înalt ă şi grav, deşi nu un exponent perfect al fizicului spaţial pe care-l reprezenta R. Daneel.

– Cardul dumneavoastr de identitate, domnule, v rog, rostiă ă

80

el.Îi cercet rapid, dar meticulos, documentul. Baley observ că ă ă

gardianul purta m nuă şi de culoarea pielii şi filtre nazale abia sesizabile.

Îl salut din nou ă şi-i restitui cardul.– Dac doriă ţi s faceă ţi un duş, urm el, aici exist un Personală ă

pentru b rbaă ţi pe care îl puteţi utiliza.Baley dori s r spund c nu era necesar, dar R. Daneel îlă ă ă ă

trase uşor de mânec , imediat ce gardianul îă şi relu postul.ă– Partenere Elijah, spuse robotul, locuitorii Oraşului New York

obişnuiesc s fac duă ă ş înainte de a p trunde în Oraă şul Spaţial. Îţi spun lucrul acesta deoarece ştiu c nu doreă şti ca, din cauza lipsei de informaţii în aceast privină ţ , s te pui pe tine sau pe noi într-ă ăo situaţie inconfortabil . Te sf tuiesc, de asemenea, s teă ă ă îngrijeşti de orice necesităţi fiziologice pe care le consideri cuvenite. În interiorul Oraşului Spaţial nu vor exista facilităţi de asemenea natur .ă

– Nu vor exista facilităţi de asemenea natur ?! Imposibil!ă– M refer, desigur, r spunse Daneel, la cele care pot fiă ă

utilizate de locuitorii Oraşului New York.Pe chipul detectivului ap ru o expresie de uimire evidentă

ostil .ă– Regret situaţia, continu R. Daneel, dar este vorba despreă

obiceiurile spaţiale.F r un cuvânt, Baley intr în Personal. Îl simă ă ă ţi, mai degrabă

decât îl v zu, pe Daneel urmându-i.ă„M controleaz ?” se întreb el. „Se asigur dac sp l de peă ă ă ă ă ă

mine praful Oraşului?”Pentru un moment se simţi furios şi fu de-a dreptul încântat

de şocul pe care-l preg tea Oraă şului Spaţial. Pe neaşteptate i se p rea lipsit de importană ţ c , practic, îndrepta un blaster spreă ă propriul s u piept.ă

Incinta Personalului era micuţ , dar bine echipat ă ă şi de-a dreptul antiseptic din punctul de vedere al cură ăţeniei. În aer se simţea un iz pişc tor. Baley inspir atent, derutat pentruă ă moment.

„Ozon!” înţelese el brusc. „Incinta este sc ldat în radiaă ă ţii ultraviolete.”

Un indicator luminos micuţ clipi de câteva ori, apoi r maseă aprins, afişând textul: „Vizitatorul este rugat s -ă şi scoat toateă hainele şi pantofii şi s le depun în recipientul de dedesubt”.ă ă

81

Baley se conform . Îă şi scoase blasterul şi centura lui, pe care o fix pe pielea goal . Simă ă ţi arma grea şi inconfortabil .ă

Recipientul se închise şi hainele sale disp rur . Indicatorul seă ă stinse, dar altul se aprinse ceva mai departe, anunţând: „Vizitatorul este rugat s -ă şi satisfac necesită ăţile fiziologice şi apoi s utilizeze duă şul indicat de s geat ”.ă ă

Baley se simţi aidoma unei piese modelate de la distanţ deă marginile câmpurilor de forţ pe o linie de asamblare.ă

Primul s u gest dup ce intr în cabina micuă ă ă ţ pentru duă ş fu s deplieze capacul impermeabil al tocului blasterului ă şi s -lă fixeze atent. În conformitate cu testele şi antrenamentele, ştia c -l putea scoate ă şi utiliza în mai puţin de cinci secunde.

În cabin nu exista niciun cuier sau o proeminenă ţ de care s -ă ăşi agaţe blasterul. Nu se z rea nici m car stropitorul duă ă şului. Aşez tocul armei în colă ţul opus uşii cabinei.

Un alt indicator luminos se aprinse şi-l înştiinţ : „Vizitatorulă este rugat s îndep rteze braă ă ţele de corp şi s stea în cerculă central, cu t lpile în poziă ţia indicat ”.ă

În clipa când îşi plas t lpile în adânciturile respective,ă ă indicatorul se stinse şi, instantaneu, un spray efervescent şi înţep tor îl izbi pe b rbat dinspre plafon, podea ă ă şi cei patru pereţi. Baley simţi apa acoperindu-i labele picioarelor. Duşul dură un minut întreg; pielea b rbatului se înroă şi sub efectul combinat al presiunii şi apei fierbinţi, iar pl mânii s i aspirar disperaă ă ă ţi aer în umiditatea cald . Urm apoi un minut de duă ă ş cu presiune şi temperatur mai sc zute ă ă şi în cele din urm un minut cu jet deă aer cald, l sându-l uscat ă şi înviorat.

Detectivul îşi lu arma ă şi observ c ă ă şi aceasta era cald ă şi uscat . Îă şi prinse tocul la mijloc şi ieşi din cabin la timp pentruă a-l vedea pe R. Daneel p r sind duă ă şul vecin. Evident! R. Daneel nu era locuitor al Oraşului New York, dar acumulase praf în decursul vizitei sale.

În mod reflex, Baley îşi feri ochii. Apoi, gândindu-se c , laă urma urmelor, obiceiurile lui R. Daneel nu erau cele din Oraş, îşi sili privirea şov itoare s se întoarc pentru o clip . Buzele îiă ă ă ă tres rir într-un surâs insesizabil. Asem narea lui R. Daneel cuă ă ă oamenii nu se limita la chip şi palme, ci fusese menţinut cu oă acurateţe meticuloas pe întregul trup.ă

Baley avans dup aceea în direcă ă ţia pe care o urmase din clipa intr rii în Personal. Îă şi g si hainele aă şteptându-l, împ turiteă ordonat. Degajau un iz c lduă ţ de curăţenie.

82

Un indicator anunţa: „Vizitatorul este rugat s se îmbrace ă şi s -ă şi aşeze mâna în adâncitura indicat ”.ă

P mânteanul urm indicaă ă ţia şi, când plas palma pe suprafaă ţa l ptoas , simă ă ţi o înţep tur scurt în buricul degetului mijlociu.ă ă ă Ridic brusc mâna ă şi z ri o pic tur micuă ă ă ţ de sânge,ă prelingându-se. Chiar pe când privea, sângerarea se opri.

Şterse pic tura de palm , apoi strânse locul înă ă ţep turii cuă dou degete de la cealalt mân . Nici aă ă ă şa nu mai ap ru vreună strop de sânge.

În mod evident, era vorba despre o analiz sanguin . Baleyă ă simţi un fior evident de anxietate. Era convins c examinareaă anual de rutin efectuat de medicii Departamentului nuă ă ă deţinea meticulozitatea sau, poate, cunoştinţele acestor f uritoriă glaciali de roboţi din exteriorul P mântului. Nu era sigur c doreaă ă o examinare prea am nună ţit a st rii s n tă ă ă ă ăţii sale.

Aşteptarea i se p ru lung , dar când indicatorul se aprinse dină ă nou, anunţ simplu: „Vizitatorul este rugat s continue”.ă ă

Baley r sufl adânc, uă ă şurat. Avans ă şi trecu pe sub o arcad .ă Dou braă ţe metalice coborâr în faă ţa lui şi în aer ap ru un mesajă luminos: „Vizitatorul este avertizat s nu mai înainteze”.ă

– Ce dracu’… începu Baley uitând în furia sa c înc nu ieă ă şise din Personal.

Imediat dinapoia lui se auzi glasul lui R. Daneel.– B nuiesc c detectoarele au depistat o surs energetic . Aiă ă ă ă

asupra ta blasterul, Elijah?Baley se întoarse brusc, stacojiu la faţ . Dup dou tentativeă ă ă

nereuşite, izbuti s articuleze:ă– Poliţistul poart permanent blasterul asupra sa, ori îl are înă

imediata vecin tate, atât în misiune, cât ă şi în afara acesteia.De la vârsta de zece ani, acum era prima dat c vorbea într-ă ă

un Personal. Atunci o f cuse în prezenă ţa unchiului Boris, când, de fapt, se plânsese în mod reflex pentru c se lovise la degetul deă la picior. Unchiul Boris îi aplicase o corecţie sever acas ă ă şi-i ţinuse o predic îndelungat asupra necesită ă ăţii comportamentului decent în public.

– Niciun vizitator nu poate s poarte arme, zise R. Daneel.ă Acesta este obiceiul nostru, Daneel. Pân ă şi comisarul vostru îşi las blasterul la intrare, când ne viziteaz .ă ă

În aproape orice alte circumstanţe, Baley s-ar fi r sucit peă c lcâie ă şi ar fi plecat imediat, abandonând Oraşul Spaţial şi pe robot. Acum îns era aproape înnebunit de dorină ţa de a-şi urma

83

planul şi de a-şi duce r zbunarea la cap t.ă ă„Asta”, gândi el „este examinarea medical discret , care aă ă

înlocuit-o pe cea mai am nună ţit din primele zile.” Prin însuă şi clocotul s u interior putea înă ţelege foarte bine indignarea şi mânia care duseser la Revoltele Barierei din tinereă ţea lui.

Întunecat la faţ , îă şi descheie centura blasterului. R. Daneel i-o lu ă şi o aşez într-o niă ş din perete. Un oblon metalic subă ţire glis peste ea.ă

– Pune degetul mare în adâncitur , spuse R. Daneel, ă şi numai amprenta ta va mai deschide compartimentul acesta.

Baley se simţea parc dezbr cat, ba chiar într-o m sur maiă ă ă ă mare decât fusese sub duş. Trecu de punctul în care accesul îi fusese barat de braţele metalice şi ieşi finalmente din Personal.

Se afla tot într-un coridor, dar acesta p rea cumva straniu.ă Lumina ce se întrevedea în dep rtare deă ţinea o caracteristică nefamiliar . Simă ţi un curent de aer pe obraz şi, în mod reflex, se gândi c trecuse o maă şin de poliă ţie.

Probabil c robotul îi descifrase nesigurană ţa de pe chip, deoarece explic :ă

– Practic, acum te g seă şti în aer liber, Elijah. Coridorul nu mai este climatizat.

Detectivul simţi c -l apuc ameă ă ţeala. Cum puteau spaţialii să fie atât de exigenţi faţ de un trup omenesc, numai pentru că ă venea din Oraş, pentru ca dup aceea s respire aerul impur ală ă spaţiilor deschise? Îngust n rile, de parc , apropiindu-le maiă ă ă mult, ar fi putut filtra mai eficient aerul inspirat.

– Sunt sigur, urm R. Daneel, c vei constata c aerul liber nuă ă ă este d un tor s n tă ă ă ă ăţii omului.

– Bine, şopti slab Baley.Curenţii de aer îi atingeau iritant chipul. F r s fie puternici,ă ă ă

erau aleatorii şi asta îl deranja.Lucrurile nepl cute nu se oprir acolo. Coridorul se terminaă ă

printr-o lumin albastr care, pe m sur ce se apropiau de ea,ă ă ă ă era înlocuit treptat de o lumin alb foarte intens . Baleyă ă ă ă v zuse lumina soarelui. Fusese odat într-un Solariu, în interesă ă de serviciu, dar acolo locul era înconjurat de sticl protectoare ă şi imaginea Soarelui în sine fusese refractat într-o str lucireă ă general . Aici, totul era deschis.ă

În mod automat, privi spre Soare, apoi întoarse capul. L crimă ă şi clipi repede din ochii orbiţi.

Un spaţial se apropie şi Baley încerc o und de suspiciune.ă ă

84

R. Daneel înaint pentru a-l saluta pe b rbat, strângându-iă ă mâna. Spaţialul privi spre Baley şi spuse:

– Vreţi s m urmaă ă ţi, domnule? Sunt dr. Han Fastolfe.Situaţia era incomparabil mai bun în interiorul unui dom.ă

Baley se trezi holbându-se la dimensiunile înc perilor ă şi la modul neglijent de alocare a spaţiului, dar fu recunosc tor senzaă ţiei de aer condiţionat.

Fastolfe se aşez , încruciă şându-şi picioarele lungi, şi spuse:– Presupun c preferaă ţi climatizarea în locul adierilor din

exterior.P rea destul de prietenos. Fruntea îi era br zdat de cuteă ă ă

fine, iar pielea de sub ochi şi b rbie începuse s atârne în pungi.ă ă P rul i se r rea, dar nu se z reau fire grizonante. Urechile mariă ă ă erau cl p uge, ceea ce-i conferea o înfă ă ăţişare amuzant ă şi modest , care-l liniă ştea pe Baley.

În decursul dimineţii, detectivul privise din nou fotografiile f cute de Enderby în Oraă şul Spaţial. R. Daneel tocmai aranjase întâlnirea aceasta şi Baley se preg tea psihic pentru ideea de a-iă întâlni pe spaţiali în carne şi oase. Cumva, situaţia diferea considerabil de conversaţiile purtate cu ei prin intermediul kilometrilor de linii telefonice, aşa cum se întâmplase în câteva rânduri.

În general, spaţialii din fotografii sem nau cu aceia prezentaă ţi ocazional în c ră ţile-film: înalţi, roşcovani, gravi şi chipeşi într-un mod distant. Ca R. Daneel, de exemplu.

Robotul îi ar tase pe spaă ţiali lui Baley, iar la un moment dat p mânteanul îl ar tase brusc pe unul ă ă şi rostise:

– sta eĂ şti tu, nu-i aşa?– Nu, Elijah, r spunsese R. Daneel, acesta este dr. Sarton, celă

care m-a proiectat.Glasul lui nu tr dase nici cea mai mic und de emoă ă ă ţie.– Ai fost construit dup chipul ă şi asem narea creatorului t u?ă ă

întrebase Baley sarcastic, dar nu i se r spunsese ă şi, de fapt, nici nu se aşteptase la o replic .ă

Din câte ştia, Biblia era extrem de puţin cunoscut pe Lumileă Exterioare.

Acum detectivul îl privea pe Han Fastolfe, un b rbat care seă ab teaă considerabil de la normele înfăţiş rii spaă ţialilor, şi pentru aceasta îi era extrem de recunosc tor.ă

– Doriţi s mâncaă ţi ceva? întreb Fastolfe ă şi indic masa care-iă desp ră ţea pe el şi R. Daneel de p mântean.ă

85

Pe mas se afla doar un bol cu sferoide multicolore ă şi Baley se simţi uşor surprins. Crezuse c erau ornamente.ă

– Sunt fructele unor plante naturale care cresc pe Aurora, explic R. Daneel. Îă ţi sugerez s îl încerci pe cel din speciaă aceasta. Se numeşte „m r” ă şi are reputaţia unui gust pl cut.ă

– Desigur, zâmbi Fastolfe, R. Daneel nu ştie lucrul acesta din experienţ proprie, îns are dreptate.ă ă

Baley lu un m r ă ă şi-l duse la gur . Suprafaă ţa fructului era roşie şi verde. O simţea r coroas în palm ă ă ă şi avea un miros slab, dar pl cut. Cu un efort, muă şc din el ă şi neaşteptatul gust acrişor al conţinutului c rnos îi strepezi limba.ă

Mestec încet, cu grij . Bineînă ă ţeles, locuitorii Oraşului consumau alimente naturale, ori de câte ori le-o permiteau raţiile. El însuşi mâncase deseori carne natural ă şi pâine, totuşi întotdeauna alimentele respective fuseser prelucrate într-ună mod sau altul – g tite, m cinate, amestecate sau combinate. Câtă ă despre fructe, acestea existau numai sub form de bulion sauă marmelad . Ceea ce ă ţinea el acum în mân provenea probabilă direct de pe solul murdar al unei planete.

„Sper c m car l-au sp lat”, îă ă ă şi spuse în gând şi se mir dină nou de modul bizar în care percepeau spaţialii igiena.

– Permiteţi-mi s m prezint mai complet, continu Fastolfe.ă ă ă Sunt îns rcinat cu anchetarea moră ţii doctorului Sarton din partea Oraşului Spaţial, având o poziţie similar cu cea a comisaruluiă Enderby în Oraşul New York. Dac v pot ajuta în vreun fel, suntă ă gata s-o fac. Suntem la fel de doritori ca şi dumneavoastr , ceiă din Oraşul New York, pentru o soluţionare discret a cazului ă şi prevenirea unor incidente viitoare de aceeaşi natur .ă

– V mulă ţumesc, dr. Fastolfe, replic Baley, ă şi v aprecieză atitudinea.

„Cam atâta”, îşi spuse el „cu politeţurile.” Muşc din miezulă m rului ă şi simţi în gur niă şte ovoide dure. Le scuip în modă automat. Ovoidele, mici şi închise la culoare, zburar în toateă p ră ţile şi aterizar pe podea, unul fiind cât pe ce s lovească ă ă piciorul lui Fastolfe, dac spaă ţialul nu l-ar fi retras gr bit.ă

Baley se înroşi la faţ ă şi se aplec s le culeag .ă ă ă– Nu-i nimic, domnule Baley, spuse politicos Fastolfe. L saă ţi-

le, v rog.ăDetectivul se îndrept în scaun ă şi aşez cu grij m rul peă ă ă

mas . Avea senzaă ţia inconfortabil c , dup plecarea sa,ă ă ă micuţele ovoide pierdute vor fi c utate ă şi absorbite prin sucţiune,

86

c bolul cu fructe va fi incinerat sau înl turat din Oraă ă şul Spaţial şi chiar odaia în care se aflau ei va fi dezinfectat cu virusocid.ă

Îşi camufl stânjeneala prin bruscheă ţe.– Aş dori permisiunea ca discuţiei noastre s i se al tureă ă

comisarul Enderby, prin prezenţ trimensional , rosti el.ă ăFastolfe ridic din sprâncene.ă– Evident, dac asta doriă ţi. Daneel, vrei s faci leg tura?ă ăBaley r mase t cut, într-un inconfort evident, pân ceă ă ă

suprafaţa sclipitoare a paralelipipedului mare din colţul înc periiă disp ru, prezentându-l pe comisarul Julius Enderby ă şi o parte a biroului s u. În clipa aceea, inconfortul disp ru ă ă şi Baley simţi pur şi simplu dragoste pentru figura familiar , dublat de dorină ă ţa de a reveni în siguranţ , în cabinetul acela sau, de fapt, oriunde înă Oraş. Chiar şi în zona cel mai puţin atr g toare a districteloră ă Jersey, unde se cultivau enzimele.

Acum, când avea martorul dorit, Baley nu mai vedea niciun motiv pentru a mai t r g na lucrurile.ă ă ă

– Cred, zise el, c am soluă ţionat misterul morţii lui Sarton.Cu coada ochiului, îl z ri pe Enderby s rind în picioare ă ă şi

prinzându-şi disperat (dar cu succes) ochelarii care-i zburaseră de pe nas. Deoarece st tea în picioare, capul îi ieă şea din limitele receptorului trimensionial şi comisarul fu nevoit s se reaă şeze, roşu la faţ ă şi incapabil s articuleze un cuvânt.ă

Cu capul înclinat spre un um r, Fastolfe p rea ă ă şi el surprins, deşi nu se manifestase atât de v dit. Numai R. Daneel r m seseă ă ă neclintit.

– Vreţi s spuneă ţi, întreb spaă ţialul, c ă ştiţi cine a comis crima?

– Nu, r spunse Baley, vreau s spun c n-a existat nicio crim .ă ă ă ă– Ce?! r cni Enderby.ă– O clip , comisare Enderby, interveni Fastolfe ridicând oă

mân . Privindu-l fix pe Baley, întreb : Vreă ă ţi s spuneă ţi c dr.ă Sarton este viu?

– Da, dr. Fastolfe, şi cred c ă ştiu unde este.– Unde?– Chiar aici, spuse Baley şi indic ferm spre R. Daneel Olivaw.ă

87

8. Dezbatere asupra unui robot

În clipa aceea, Baley conştientiz cel mai acut bubuiturileă propriei sale inimi. I se p rea c tr ieă ă ă şte într-o clip încremenită ă în afara timpului. Ca întotdeauna, chipul lui R. Daneel era imobil. Han Fastolfe afişa o expresie de uimire binecrescut ă şi nimic mai mult.

Baley era îns cel mai îngrijorat de reacă ţia lui Julius Enderby. Receptorul trimensional din care se holba faţa acestuia nu îng duia o reproducere perfect ; exista un pâlpâit permanent,ă ă deşi discret, iar rezoluţia nu era chiar ideal . Din cauza aceloră imperfecţiuni şi a ochelarilor comisarului, ochii lui r mâneauă indescifrabili.

„Nu-ţi pierde cump tul acum, Julius”, gândi Baley. „Am nevoieă de tine.”

De fapt, nu credea c Fastolfe va acă ţiona în prip sau mânată de un impuls emoţional. Cândva, citise undeva c spaă ţialii nu aveau religie, ci o substituiser cu un intelectualism detaă şat şi flegmatic, ridicat la rang de filosofie. Credea acest lucru şi se bizuia pe el. Ei acţionau f r grab ă ă ă şi întotdeauna pe temeiul raţiunii.

Era convins c dac ar fi fost singur printre ei ă ă şi ar fi f cută aceeaşi afirmaţie, n-ar mai fi revenit niciodat în Oraă ş. Raţiunea nemiloas ar fi dictat dispariă ţia lui. Planurile spaţialilor erau pentru ei mult mai importante decât viaţa unui locuitor al Oraşului. Julius Enderby ar fi primit scuzele de rigoare. Poate că spaţialii i-ar fi predat comisarului pân ă şi cadavrul lui Baley, cl tinând din capete ă şi referindu-se la noul atentat al conspiraţiei p mântene. Comisarul i-ar fi crezut – aă şa era firea lui. Dac -i uraă într-adev r pe spaă ţiali, ura lui se baza pe team . N-ar fi cutezată s le pun afirmaă ă ţia sub semnul întreb rii.ă

Din aceste considerente, Baley avea nevoie de un martor al evenimentelor, ba mai mult, de un martor care s nu poat fiă ă atins de m surile de sigurană ţ calculate ale spaă ţialilor.

Comisarul vorbi, aproape înecându-se:– Lije, greşeşti! Am v zut cu ochii mei cadavrul doctoruluiă

Sarton.– Ai v zut niă şte r mă ăşiţe carbonizate despre care ţi s-a spus

c ar fi cadavrul lui Sarton, replic îndr zneă ă ă ţ Baley.

88

Se gândi la ochelarii sparţi ai comisarului. Reprezentaser oă şans neaă şteptat pentru spaă ţiali.

– Nu, nu, Lije! L-am cunoscut bine pe dr. Sarton, iar capul îi r m sese neatins. El a fost!ă ă

Comisarul ridic nesigur mâna spre ochelari, de parc îă ă şi reamintise abia acum cele întâmplate atunci, apoi ad ug :ă ă

– L-am privit de aproape, foarte de aproape.– Ce crezi îns despre el, comisare? întreb Baley ar tând dină ă ă

nou spre R. Daneel. Nu seam n cu Sarton?ă ă– Ba da, în acelaşi mod în care un om ar sem na cu o statuie.ă– Comisare, nu-i greu s adopă ţi o ţinut inexpresiv . Să ă ă

presupunem c ai v zut de fapt un robot care fusese distrus cuă ă blasterul. Ai afirmat c l-ai privit de aproape. L-ai privit deă suficient de aproape ca s -ă ţi dai seama dac suprafaă ţa carbonizat a marginilor r nii era într-adev r ă ă ă ţesut organic descompus, sau doar un strat de carbon aplicat peste metalul topit?

Comisarul p ru revoltat.ă– Eşti ridicol! exclam el.ă– Dr. Fastolfe, se r suci Baley spre spaă ţial, sunteţi de acord cu

exhumarea corpului în vederea examin rii?ă– Domnule Baley, surâse Fastolfe, în circumstanţe normale nu

aş avea nicio obiecţie, dar m tem c noi nu ne îngrop m moră ă ă ţii, ci obişnuim s -i inciner m.ă ă

– Foarte convenabil, murmur detectivul.ă– Spuneţi-mi, domnule Baley, urm Fastolfe, cum aă ţi ajuns la

aceast concluzie extraordinar ?ă ă„Nu cedeaz ”, gândi p mânteanul. „Dac va putea, va negaă ă ă

totul f r ă ă şov ial .”ă ă– N-a fost greu, r spunse el cu glas tare. Imitarea unui robotă

este mai complex decât simpla abordare a unei expresiiă încremenite şi a unei vorbiri excesiv de corecte. Problema dumneavoastr , a celor de pe Lumile Exterioare, este c sunteă ă ţi prea obişnuiţi cu roboţii. Aţi ajuns s -i acceptaă ţi aproape ca pe nişte fiinţe omeneşti şi nu mai distingeţi diferenţele. Pe P mânt,ă lucrurile stau altfel. Noi suntem foarte conştienţi de ceea ce înseamn un robot. În primul rând, R. Daneel este prea uman caă s fie un robot. Prima mea impresie despre el a fost c este ună ă spaţial. A fost necesar un efort real ca s m adaptez declaraă ă ţiei sale potrivit c reia ar fi robot. Desigur, motivul real a fost faptulă c este un ă spaţial, nu un robot.

89

R. Daneel îl întrerupse, f r s dea vreun semn c ar fi fost elă ă ă ă însuşi subiectul dezbaterii.

– Dup cum ă ţi-am spus, partenere Elijah, am fost proiectat pentru a ocupa, temporar, un loc într-o societate omeneasc .ă Asem narea cu oamenii a fost deliberat .ă ă

– Ajungând chiar la duplicarea minuţioas a acelor poră ţiuni ale corpului care, în decursul unor evenimente normale, ar fi acoperite de haine? întreb Baley. Ajungând chiar la duplicareaă unor organe care, la un robot, n-ar avea nicio funcţie imaginabil ?ă

– Cum ai aflat asta? interveni pe neaşteptate Enderby.Baley se înroşi la faţ .ă– N-am putut s nu remarc în… în Personal.ăComisarul p ru ă şocat.– Sunt sigur c înă ţelegeţi, rosti Fastolfe, c o asem nare nuă ă

poate fi util dac nu este complet . Pentru scopurile noastre,ă ă ă jum tă ăţile de m sur ar fi fost echivalente cu absenă ă ţa oric roră m suri.ă

– Pot fuma? întreb brusc Baley.ăTrei pipe în aceeaşi zi însemna o extravaganţ ridicol , dară ă

era purtat pe un talaz rostogolitor de nechibzuinţ ă şi simţea nevoia eliber rii pe care i-o aducea tutunul. La urma urmelor, îiă contrazicea pe spaţiali, avea de gând s le îndese pe gâtă propriile lor minciuni.

– Îmi pare r u, f cu Fastolfe, dar aă ă ş prefera s nu fumaă ţi. „Preferinţa” avea forţa unui ordin şi Baley o simţi. Puse în buzunar pipa pe care o luase deja în mân , anticipând acordulă automat.

„Bineînţeles c nu pot fuma”, gândi el amar. „Enderby nu m-aă avertizat, deoarece el însuşi nu fumeaz , dar este evident. Totulă se leag . Pe igienicele lor Lumi Exterioare, spaă ţialii nu fumeaz ,ă nu beau şi nu au nici alte vicii umane. Nu-i de mirare c acceptă ă roboţi în blestemata lor de societate – cum a numit-o R. Daneel? – C/Fe. Nu-i de mirare c R. Daneel poate juca atât de bine rolulă unui robot. Acolo toţi sunt roboţi.”

– Asem narea complet , vorbi el, este numai unul dintreă ă multele indicii. În Secţiunea mea a fost cât pe ce s izbucnească ă o revolt , când l-am dus pe ă el acas . (Fu nevoit s indice cuă ă degetul. Îi venea imposibil s pronună ţe „R. Daneel” sau „Sarton”.) El a stopat-o, şi a f cut-o îndreptând un blaster spreă potenţialii r sculaă ţi.

90

– Dumnezeule! exclam Enderby. În raport se afirma c tu aiă ă fi…

– Ştiu, comisare, replic Baley. Raportul a fost întocmit peă baza informaţiilor oferite de mine. Nu doream s r mână ă ă consemnat undeva c un robot a amenină ţat oameni cu blasterul.

– Nu, nu, sigur c nu…ăÎn mod evident, Enderby era de-a dreptul oripilat. Se aplecă

puţin în faţ ca s examineze ceva aflat în exteriorul limiteloră ă receptorului trimensional.

Detectivul b nui despre ce era vorba. Comisarul verificaă nivelul energetic, pentru a vedea dac transmisia nu eraă interceptat .ă

– Acesta este un punct al argumentaţiei dumneavoastr ?ă întreb Fastolfe.ă

– Bineînţeles! Prima lege a roboticii afirm c un robot n-areă ă voie s pricinuiasc vreun r u omului.ă ă ă

– Dar R. Daneel n-a pricinuit niciun r u.ă– Perfect adev rat. Ba chiar, ulterior, el a declarat c n-ar fiă ă

tras, indiferent de circumstanţe. Totuşi n-am auzit despre niciun robot care s fi putut viola spiritul legii 1, ajungând s amenină ă ţe oameni cu împuşcarea, chiar dac în realitate nu avea nicioă intenţie s procedeze în acest fel.ă

– Am înţeles. Sunteţi un expert în robotic , domnule Baley?ă– Nu, dr. Fastolfe, dar am urmat un curs de robotic generală ă

şi analiz pozitronic . Nu sunt chiar un ignorant.ă ă– M bucur, încuviină ţ curtenitor spaă ţialul, îns eu ă sunt expert

în robotic ă şi v asigur c esenă ă ţa minţii roboţilor const într-oă interpretare complet literal a Universului. Ea nu recunoaă şte spiritul legii 1, ci numai litera acesteia. Este posibil ca modelele simple pe care le aveţi pe P mânt s deă ă ţin elemente deă securitate suplimentare ad ugate legii 1, astfel încât s seă ă garanteze c nu vor fi capabile s amenină ă ţe un om. Pe de altă parte, un model avansat ca R. Daneel reprezint cu totul altceva.ă Dac am înă ţeles corect situaţia, ameninţarea lui Daneel a fost necesar pentru împiedicarea unei revolte. Prin urmare, ea aă avut scopul de a împiedica pricinuirea vreunui r u oamenilor. Elă asculta de Legea 1, nu o înc lca.ă

Baley încerc un fior de stinghereal , dar îă ă şi menţinu masca exterioar de calm impasibil. Va fi greu, îns îi va face faă ă ţă spaţialului pe propriul s u teren.ă

– Puteţi contracara toate punctele argumentaţiei, atacându-le

91

individual, spuse el, totuşi efectul lor cumulat r mâne acelaă şi. Asear , discutând despre aă şa-zisa crim , acest presupus robot aă susţinut c a fost transformat în detectiv prin instalarea unuiă factor de impulsionare nou în circuitele sale pozitronice. Un factor de impulsionare, dac -i pot spune aă şa, justiţiar.

– Pot depune m rturie în aceast privină ă ţ , zise Fastolfe.ă Operaţiunea a avut loc acum trei zile sub propria mea supraveghere.

– Un factor de impulsionare justiţiar? Justiţia, dr. Fastolfe, este un termen abstract. Numai un om îl poate utiliza.

– Dac definiă ţi „justiţia” ca pe o abstracţie, dac afirmaă ţi că înseamn a-i acorda fiec rui om ceea ce i se cuvine, sau a aderaă ă la echitate, sau orice altceva de felul acesta, sunt de acord cu dumneavoastr , domnule Baley. În starea prezent a cunoaă ă şterii noastre, înţelegerea uman a abstracă ţiilor nu poate fi încorporată într-un creier pozitronic.

– Aşadar recunoaşteţi asta… ca expert în robotic ?ă– Evident! întrebarea este ce a vrut s spun R. Daneel prină ă

folosirea termenului „justiţie”.– Din contextul conversaţiei noastre, el s-a referit la ceea ce

am înţelege eu, dumneavoastr ă şi orice alt om, dar ce n-ar putea înţelege niciun robot.

– Domnule Baley, de ce nu-i cereţi s defineasc termenul?ă ăBaley simţi c sigurană ţa începea s i se destrame. Se întoarseă

spre R. Daneel.– Ei bine?– Da, Elijah?– Cum defineşti tu justiţia?– Justiţia, Elijah, este ceea ce exist când toate legile suntă

aplicate.– O definiţie bun pentru un robot, încuviină ţ Fastolfe din cap.ă

Dorinţa de a urm ri aplicarea tuturor legilor a fost recentă încorporat în Daneel. Pentru el, justiă ţia este un termen foarte concret, deoarece se bazeaz pe aplicarea legii, care la rândul eiă se bazeaz pe existenă ţa unor legi specifice şi definite. Nu este vorba de nimic abstract. Un om poate recunoaşte faptul c , peă baza unui cod moral abstract, unele legi pot fi proaste, iar aplicarea lor injust . Ce p rere ai, R. Daneel?ă ă

– O lege injust , r spunse egal R. Daneel, este o contradică ă ţie în termeni.

– Aşa stau lucrurile pentru un robot, domnule Baley. Din acest

92

motiv, nu trebuie s confundaă ţi justiţia dumneavoastr cu cea aă lui R. Daneel.

Detectivul se întoarse brusc spre R. Daneel şi rosti:– Azi-noapte ai p r sit apartamentul meu.ă ă– Aşa este. Regret dac ieă şirea mea ţi-a tulburat odihna.– Unde te-ai dus?– La Personalul pentru b rbaă ţi.Pentru o clip , Baley ezit . Era r spunsul despre care deciseseă ă ă

deja c reprezenta adev rul, dar nu se aă ă şteptase s -l primească ă din partea lui R. Daneel. Deşi tot mai multe dintre certitudini îi erau spulberate, se menţinu ferm pe poziţie. Comisarul privea atent, deplasând ochii înapoia lentilelor, de la un vorbitor la cel lalt. Baley ă nu mai putea s bat în retragere acum, indiferentă ă ce sofisme ar fi fost utilizate împotriva sa. Trebuia s -ă şi susţină argumentaţia.

– Ajungând în Secţiunea mea, spuse detectivul, el a insistat să intre în Personal o dat cu mine. Pretextul folosit a fost maiă degrab pueril. În timpul nopă ţii a p r sit apartamentul pentru aă ă merge din nou la Personal, aşa cum tocmai a recunoscut. Dacă ar fi fost om, aş fi spus c avea toate motivele ă şi drepturile s-o fac . Evident. Ca robot îns , vizitarea Personalului a fost lipsită ă ă de logic . Concluzia poate fi doar c ă ă el este om.

Fastolfe aprob din cap, totuă şi nu p ru deloc dezarmat.ă– Foarte interesant, spuse el. Poate c ar fi bine s -l întreb mă ă ă

pe Daneel de ce a vizitat Personalul azi-noapte.Enderby se aplec puă ţin în faţ .ă– V rog, dr. Fastolfe, murmur el, nu este cuvenit s …ă ă ă– Nu trebuie s v faceă ă ţi griji, domnule comisar, r spunseă

Fastolfe şi buzele sale subţiri se curbar în ceva ce sem na cu ună ă zâmbet, f r s fie tocmai un zâmbet. Sunt convins c r spunsulă ă ă ă ă lui Daneel nu va jigni susceptibilităţile dumneavoastr ă şi nici pe ale domnului Baley. Vrei s ne spui, Daneel?ă

– Jessie, soţia lui Elijah, vorbi R. Daneel, a p r sit aseară ă ă apartamentul dovedind sentimente amicale faţ de mine. În modă evident, nu avea niciun motiv pentru a considera c nu aă ş fi om, totuşi când s-a întors în apartament ştia c eram robot. Concluziaă evident este c informaă ă ţia respectiv exista undeva înă exteriorul apartamentului. Am dedus c discuă ţia mea cu Elijah din cursul serii fusese auzit . Nu exist nicio alt modalitate prină ă ă care putea fi cunoscut secretul adev ratei mele naturi.ă

Elijah îmi spusese c apartamentele sunt perfect izolate fonic,ă

93

iar noi am conversat cu glas sc zut. Nu ar fi fost posibil oă ă banal tragere cu urechea. Pe de alt parte, se ă ă ştie c Elijah esteă poliţist.

Dac în Oraă şul New York exist o conspiraă ţie suficient de bine organizat pentru ca s fi pl nuit asasinarea doctorului Sarton,ă ă ă este posibil ca membrii ei s ă ştie c Elijah a primit misiuneaă anchet rii crimei. Ar fi atunci perfect posibil, ba chiar probabil, caă apartamentul lui s fi fost ascultat prin intermediul unui fasciculă de interceptare.

Dup ce Elijah ă şi Jessie s-au dus la culcare, am investigat apartamentul cât am putut de bine, dar nu am g sit niciună emiţ tor. Aceasta complica problema. Un fascicul dublu focalizată ar fi putut suplini emiţ torul, îns ar fi necesitat un echipamentă ă destul de complicat.

Analiza situaţiei a dus la urm toarea concluzie: singurul locă unde un locuitor al Oraşului New York poate întreprinde aproape orice f r s fie deranjat sau chestionat este în interiorulă ă ă Personalului. Acolo ar putea instala chiar şi un fascicul dublu. Intimitatea absolut în Personal este un obicei respectat cuă stricteţe şi niciun b rbat n-ar privi, m car cu coada ochiului, spreă ă alt b rbat. Personalul Secă ţiunii se afl destul de aproape deă apartamentul lui Elijah, astfel c factorul distană ţ nu intr înă ă calcul. Putea fi utilizat un model portabil. M-am dus în Personal, ca s cercetez.ă

– Şi ce ai g sit? întreb Baley repede.ă ă– Nimic, Elijah. Nici urm de fascicul dublu.ă– Ei bine, domnule Baley, spuse Fastolfe, vi se pare o

explicaţie rezonabil ?ăNesiguranţa lui Baley pierise acum complet.– Rezonabil , poate, dar nici pe departe perfect . Ceea ce nuă ă

ştie el este c soă ţia mea mi-a spus de unde şi când c p taseă ă informaţia. Aflase c era robot la scurt timp dup ce p r siseă ă ă ă apartamentul. Chiar de atunci, zvonul circula de câteva ore bune. Prin urmare, faptul c era un robot nu putea s fi fost aflat prină ă interceptarea discuţiei noastre de asear .ă

– Cu toate acestea, observ Fastolfe, explicaă ţia incursiunii nocturne în Personal mi se pare valid .ă

– Nu a explicat îns altceva, replic Baley înfierbântat. Când,ă ă unde şi cum s-a produs scurgerea de informaţii? Cum s-a aflat că în Oraşul New York exist un robot spaă ţial? Din câte ştiu eu, numai doi locuitori ai Oraşului cunosc cazul – eu şi comisarul

94

Enderby, iar noi n-am suflat o vorb … Comisare, mai ă ştie altcineva din Departament?

– Nu, r spunse tulburat Enderby, nici chiar primarul. Doar noiă doi şi dr. Fastolfe.

– Şi el, ar t Baley.ă ă– Eu? f cu R. Daneel.ă– De ce nu?– Te-am însoţit permanent, Elijah.– Nu, rosti ap sat detectivul. Înainte de a merge înă

apartamentul meu, am stat în Personal o jum tate de or sauă ă chiar mai mult. În acest timp, noi doi am fost complet separaţi. Atunci a fost momentul în care ai intrat în contact cu grupul t uă din Oraş.

– Care grup? întreb Fastolfe.ăAceeaşi întrebare fu pus aproape simultan de Enderby. Baleyă

se ridic din scaun ă şi se întoarse spre receptorul trimensional.– Comisare, doresc s asculă ţi cu mult atenă ţie şi s -mi spuiă

dac nu ă ţi se pare c totul urmeaz un ă ă şablon clar. Este raportată o crim ă şi, printr-o coincidenţ stranie, ea are loc exact înă momentul în care intrai în Oraşul Spaţial ca s te întâlneă şti cu persoana ucis . ă Ţi se arat un cadavru despre care se afirm că ă ă ar fi al unui om, dar dup aceea cadavrul dispare ă şi nu mai este disponibil pentru o investigare detaliat .ă

Spaţialii insist c asasinul a fost un p mântean, deă ă ă şi singura baz a acuzaă ţiei este ipoteza c un locuitor al Oraă şului New York ar fi ieşit din Oraş şi ar fi traversat singur în timpul nopţii ţinutul exterior din jur pentru a intra în Oraşul Spaţial. Ştii prea bine cât de improbabil este o asemenea acă ţiune.

– Dup aceea, spaă ţialii trimit un aşa-zis robot în Oraş – mai mult chiar, insistă s -l trimit . Prima acă ă ţiune întreprins de robotă este s amenină ţe cu blasterul o mulţime de oameni. A doua sa acţiune este s lanseze zvonul c în Oraă ă ş exist un robot spaă ţial. Nu doar atât, ci zvonul este foarte specific – Jessie mi-a spus că se ştia c robotul colaboreaz cu poliă ă ţia. Asta înseamn c nuă ă peste mult timp se va şti c robotul a fost cel care a scosă blasterul. Poate chiar acum în ţinutul fermelor de enzime şi în uzinele hidroponice Long Island se r spândeă şte zvonul c ună robot ucigaş se afl în libertate.ă

– Aşa ceva e imposibil, gemu Enderby. Imposibil!– Nu, nu-i imposibil, ci exact asta s-a întâmplat. Nu pricepi?

Într-adev r, în Oraă şul New York exist o conspiraă ţie, dar ea este

95

condus din Oraă şul Spaţial! Spaţialii doresc s poat raporta oă ă crim , ă doresc r zmeriă ţe, doresc un asalt asupra Oraşului Spaţial. Cu cât situaţia se înr ută ăţeşte, cu atât incidentul este mai important… iar navele spaţiale coboar ă şi ocup Oraă şele terestre.

– Un pretext pentru aşa ceva, observ Fastolfe cu blândeă ţe, l-am avut acum dou zeci ă şi cinci de ani, cu ocazia Revoltelor Barierei.

– Atunci nu eraţi preg tiă ţi, dar acum sunteţi.Inima lui Baley bubuia nebuneşte.– Domnule Baley, acest complot pe care ni-l atribuiţi sună

destul de complicat. Dac am fi dorit s ocup m P mântul, am fiă ă ă ă putut s-o facem într-un mod mult mai simplu.

– Poate c nu-i chiar aă şa, dr. Fastolfe. Aşa-zisul dumneavoastr robot mi-a spus c pe Lumile Exterioare opiniaă ă public în privină ţa P mântului nu este deloc unanim ă ă şi cred că în momentul acela mi-a spus adev rul. Poate c ocuparea directă ă ă a P mântului n-ar fi bine primit de concetă ă ăţenii dumneavoastr .ă Poate c un incident reprezint o necesitate absolut . Ună ă ă incident suficient de şocant…

– De felul unei crime, nu? Aşa este? Sunteţi îns de acord că ă ar trebui s fie ă înscenarea unei crime? Sper c nu sugeraă ţi c , deă dragul unui incident, am ucide realmente unul dintre oamenii noştri?

– Aţi construit un robot care s semene cu Sarton, l-aă ţi distrus cu blasterul şi aţi ar tat comisarului Enderby r mă ă ăşiţele sale.

– Iar apoi, îl întrerupse Fastolfe, dup ce l-am pus pe R.ă Daneel s joace rolul doctorului Sarton în falsa crim , ar fi trebuită ă s -l punem pe dr. Sarton s joace rolul lui R. Daneel în falsaă ă anchet a falsei crime.ă

– Exact! Afirm toate acestea în prezenţa unui martor care nu este prezent fizic aici şi pe care, de aceea, nu-l puteţi face să dispar . El are o funcă ţie destul de important pentru a i se daă crezare de conducerea Oraşului New York şi chiar de guvernul de la Washington, aşa c vom fi preg tiă ă ţi şi v cunoaă ştem intenţiile. Dac va fi necesar, guvernul nostru se va adresa directă concetăţenilor dumneavoastr , demascând adev rata situaă ă ţie. M îndoiesc profund c genul acesta de viol interstelar va fiă ă tolerat!

Fastolfe cl tin din cap.ă ă– V rog, domnule Baley, exageraă ţi! Realmente, ideile

96

dumneavoastr sunt uluitoare. S presupunem – doar să ă ă presupunem! – c R. Daneel ar fi într-adev r R. Daneel. S maiă ă ă presupunem c el ar fi într-adev r un robot. Nu ar fi atunci logică ă ca trupul pe care l-a v zut comisarul Enderby s fi fost realmenteă ă al doctorului Sarton? Ar fi greu de crezut c acel trup ar fiă aparţinut altui robot. Comisarul Enderby a fost martor la construcţia lui R. Daneel şi poate recunoaşte c a existat ună singur asemenea robot.

– Comisarul nu este expert în robotic , se înc pă ă ăţân Baley.ă Este perfect posibil s aveă ţi o duzin de roboă ţi similari.

– S revenim la ipoteza mea, domnule Baley. Ce s-ar întâmplaă dac R. Daneel ar fi într-adev r R. Daneel? În cazul acesta, nu s-ă ăar n rui întregul dumneavoastr eă ă şafodaj logic? Aţi mai avea altă baz pentru credină ţa în acest complot interstelar melodramatic şi improbabil pe care l-aţi construit?

– Dacă este robot! Eu afirm c este om.ă– Totuşi nu aţi investigat aspectul acesta, domnule Baley.

Pentru a face diferenţa dintre un robot, chiar unul cu aspect foarte umanoid, şi un om nu este necesar s construiă ţi deducţii complexe şi nesigure, pornind de la cuvintele şi acţiunile sale. Aţi încercat, de exemplu, s -l înă ţepaţi cu acul pe R. Daneel?

– Poftim?!– Este un experiment simplu. Exist ă şi altele, poate nu chiar la

fel de simple. Pielea şi p rul s u par reale, dar aă ă ţi încercat s leă priviţi cu un dispozitiv de m rire corespunz tor? De asemenea, elă ă pare s r sufle, mai ales atunci când foloseă ă şte aerul pentru a vorbi, îns aă ţi sesizat c respiraă ţia nu îi este regulat ă şi c potă trece minute întregi în care pare s nu respire deloc? Puteaă ţi s fiă captat un eşantion din aerul expirat de el şi s -i fi m surată ă conţinutul în bioxid de carbon. Aţi fi putut încerca s -i recoltaă ţi o mostr de sânge. Aă ţi fi putut încerca s -i detectaă ţi pulsul pe încheietura mâinii sau b t ile inimii sub c maă ă ă ş . Înă ţelegeţi ce vreau s spun, domnule Baley?ă

– Astea-s vorbe, replic p mânteanul nesigur. Nu m lasă ă ă p c lit de o cacealma. Aă ă ş fi putut încerca oricare dintre experimentele sugerate, dar credeţi c acest aă şa-zis robot mi-ar fi îng duit s m apropii de el cu o sering , un stetoscop sau ună ă ă ă microscop?

– Desigur. V înă ţeleg punctul de vedere, încuviinţ Fastolfe.ăPrivi spre R. Daneel şi f cu un gest scurt.ăR. Daneel îşi atinse manşeta mânecii drepte a c mă ăşii şi

97

tighelul diamagnetic se desf cu pe toat lungimea sa. Ap ru ună ă ă braţ neted, musculos şi aparent complet omenesc. Firişoarele de p r, scurte ă şi roşcate, erau exact ceea ce te-ai fi aşteptat de la un b rbat, atât ca distribuă ţie, cât şi ca num r.ă

– Şi ce-i cu asta? f cu Baley.ăR. Daneel prinse buricul degetului mijlociu drept între degetul

mare şi ar t torul mâinii stângi. Baley nu putu distinge detaliileă ă exacte ale mişc rilor care urmar .ă ă

Îns , la fel cum ă ţes tura mânecii se desf cuse atunci cândă ă câmpul diamagnetic al cus turii sale fusese întrerupt, acumă braţul în sine se desf cu în dou .ă ă

Sub un strat subţire de material similar c rnii, se vedeaă albastru-cenuşiul m tuit al tijelor, cablurilor ă şi articulaţiilor din oţel inoxidabil.

– Vreţi s examinaă ţi mai îndeaproape componentele lui Daneel, domnule Baley? întreb politicos Fastolfe.ă

Baley de abia putu s -l aud , asurzit de zumzetul din urechi ă ă şi de explozia brusc de râs ascuă ţit şi isteric a comisarului.

98

9. Elucidare din partea unui spa ialţ

Minutele trecur ă şi zumzetul se înteţi, acoperind râsetele. Domul şi mobilierul din untru tremurar , înceă ă ţoşându-se, şi percepţia lui Baley asupra timpului se înceţoş de asemenea.ă

În cele din urm îă şi reveni şi descoperi c st tea în aceeaă ă şi poziţie, dar cu sentimentul clar al unui interval de timp din care nu-şi reamintea nimic. Comisarul disp ruse, receptorulă trimensional redevenise opac şi l ptos, iar R. Daneel se aflaă lâng el, înă ţepându-i pielea dezgolit a antebraă ţului. Baley putea s vad , imediat sub epiderm , umbra micuă ă ă ţ ă şi subţire a unei aşchii subcutanate. Disp ru chiar în timp ce o privea, dizolvându-ăse şi împrăştiindu-se în fluidul intercelular şi de acolo în fluxul sanguin şi celulele vecine, apoi mai departe în toate celulele corpului s u.ă

Percepţia asupra realităţii i se consolid .ă– Te simţi mai bine, partenere Elijah? întreb R. Daneel.ăBaley se simţea într-adev r mai bine. Îă şi smuci braţul şi

robotul îi îng dui s -l îndep rteze. Dup aceea, îă ă ă ă şi coborî mâneca şi privi în jur. Fastolfe se g sea pe acelaă şi scaun, cu un surâs îndulcindu-i chipul prea puţin atr g tor.ă ă

– Am leşinat? întreb Baley.ă– Într-un fel, r spunse Fastolfe. M tem c aă ă ă ţi suferit un şoc

considerabil.Baley îşi reaminti totul clar în clipa aceea. Prinse iute braţul

cel mai apropiat al lui R. Daneel şi-i ridic mâneca, dezvelindu-iă încheietura. Pielea robotului se simţea moale, dar dedesubt putea percepe o duritate mai mare decât cea a osului.

R. Daneel îşi l s braă ă ţul nemişcat în strânsoarea detectivului. Baley se holb la el ă şi ciupi pielea în lungul unei imaginare linii mediane. Distingea oare o îmbinare fin ?ă

Desigur, în mod logic o îmbinare trebuia s existe. Un robotă cu epiderm artificial , al c rui aspect exterior îl imita perfect peă ă ă al omului, nu putea fi reparat în mod obişnuit. Nu putea s aibă ă un panou pectoral care s fie demontat din nituri sau ă şuruburi, niciun craniu care s fie basculat spre înapoi. Diversele p ră ă ţi ale corpului mecanic trebuiau asamblate în lungul unei linii de câmpuri micromagnetice. Braţele, capul, întregul corp trebuia să se poat desface în dou la o anumit manevr , pentru ca apoiă ă ă ă

99

s se uneasc la comanda invers .ă ă ăBaley ridic privirea ă şi, simţindu-şi obrajii arzând de ruşine,

murmur :ă– Unde este comisarul?– Probleme urgente, r spunse Fastolfe. M tem c eu l-amă ă ă

încurajat s ne p r seasc . L-am asigurat c vom avea grij deă ă ă ă ă ă dumneavoastr .ă

– Mulţumesc, aţi avut grij perfect , rosti rigid p mânteanul.ă ă ă Cred c întâlnirea noastr a luat sfâră ă şit.

Se scul ă ţeap n, pe articulaă ţii obosite. Pe neaşteptate, se simţea foarte b trân. Prea b trân ca s-o mai ia de la început. Nu-iă ă trebuia cine ştie ce intuiţie ca s descifreze viitorul.ă

Comisarul va fi pe jum tate îngrozit ă şi pe jum tate furios. Îl vaă primi pe Baley, palid la faţ , scoă ţându-şi ochelarii pentru a-i şterge la fiecare cincisprezece secunde. Glasul s u moale (Juliusă Enderby nu striga aproape niciodat ) i-ar fi explicat cu grij că ă ă spaţialii fuseser jigniă ţi de moarte.

– Nu poţi s vorbeă şti aşa cu spaţialii, Lije, ei nu accept aă şa ceva. (Baley îşi putea imagina perfect vocea lui Enderby, pân laă cele mai neînsemnate intonaţii.) Te-am avertizat! Nu mai spun ce probleme ai provocat. Sigur c da, eu te-am înă ţeles. Am înţeles ce voiai s faci. Dac ar fi fost p mânteni, lucrurile ar fi stat cuă ă ă totul altfel. Aş fi zis: de acord, d -i drumul! Risc ! D -i în vileag!ă ă ă Dar pe spaţiali?! Ai fi putut s -mi spui, Lije. Ai fi putut s mă ă ă consulţi. Eu îi cunosc. Îi cunosc ca pe propriile mele buzunare.

Şi ce ar fi putut replica Baley? C Enderby era exact genul deă om c ruia nu i-ar fi putut spune? C ideea lui era teribil deă ă riscant , iar comisarul era o persoan teribil de prudent ? Că ă ă ă Enderby însuşi fusese cel care subliniase pericolele deosebite, atât ale eşecului evident, cât şi ale unui succes necorespunz tor?ă C singura modalitate de a sc pa de declasificare era de aă ă dovedi c vinovaă ţii se g seau chiar în Oraă şul Spaţial?

Enderby ar fi spus:– Va trebui s întocmesc un raport în cazul acesta, Lije. Voră

urma tot soiul de repercusiuni. Eu îi cunosc pe spaţiali. Vor cere s fii îndep rtat de la anchet ă ă ă şi va trebui s m conformez. Mă ă ă înţelegi, Lije, nu? Voi încerca s -ă ţi fie cât mai uşor. Te poţi bizui pe mine. O s te protejez cât pot de mult.ă

Baley ştia c adev rul avea s fie exact aă ă ă şa. Comisarul îl va proteja, dar numai cât putea, nu atât încât, de pild , s înfurie ă ă şi mai mult un primar mânios.

100

Îl putea auzi şi pe primar:– La dracu’, Enderby, ce-a fost asta? De ce n-am fost

consultat? Cine conduce Oraşul sta? De ce s-a permis accesul înă Oraş al unui robot neautorizat? Şi ce dracu’ a f cut Baley sta…ă ă

Dac se ajungea la o alegere între viitorul lui Baley ă şi viitorul comisarului în Departament, la ce rezultat posibil s-ar fi putut aştepta detectivul? Baley nu g sea absolut nicio modalitateă rezonabil prin care s -l învinuiasc pe Enderby.ă ă ă

Urmarea cea mai fericit la care se putea aă ştepta ar fi fost retrogradarea, care în sine era suficient de teribil . Simplaă apartenenţ la un Oraă ş modern asigura necesarul minim de existenţ , chiar ă şi pentru cei complet declasificaţi. Cât de minim era necesarul respectiv, detectivul o ştia prea bine.

Statutul suplimentar era cel care asigura detaliile importante – un loc mai confortabil aici, o porţie de carne mai bun acolo, oă coad mai scurt dincolo. Pentru o minte dedicat filosofiei,ă ă ă asemenea am nunte ar fi p rut prea puă ă ţin preţioase şi nemeritând eforturi prea mari pentru a fi dobândite.

Nimeni îns , oricât de filosof ar fi fost, nu putea renună ţa f r oă ă strângere de inim la privilegiile acelea, ă dup ce le dobândise.ă Acesta era principalul.

Ce anex frivol la confortul apartamentului însemnaseă ă activarea chiuvetei, deoarece drumul la Personal fusese reflex şi practic neb gat în seam în cei treizeci de ani scură ă şi până atunci! Cât de inutil era, chiar ca facilitate menit s ofereă ă ă „statut”, deoarece afişarea „statutului” era considerat o culmeă a proastelor maniere! Pe de alt parte, în cazul în care chiuvetaă ar fi trebuit dezactivat , cât de umilitor ă şi insuportabil ar fi fost fiecare drum suplimentar la Personal! Cât de atr g toare ă ă şi nostalgic ar fi fost amintirea b rbieritului în dormitor! Cât deă ă profund ar fi fost sentimentul unui lux pierdut!

Printre autorii politici contemporani era la mod dezaprobareaă mulţumit de sine a „fiscalismului” epocii medievale, o perioadă ă a istoriei omenirii când economia se bazase pe bani. Lupta concurenţial pentru existenă ţ , afirmau ei, era brutal . Nicioă ă societate cu adev rat complex n-ar fi putut rezista, din cauzaă ă tensiunilor introduse de permanenta „lupt pentru m lai”.ă ă

(Savanţii ofereau diverse interpret ri ale cuvântului „m lai”,ă ă dar nu existau contradicţii asupra înţelesului expresiei generale.)

Prin contrast, „civismul” modern era ridicat în sl vi ca eficientă şi luminat.

101

Poate c aă şa era. Existau romane istorice care combinau romantismul cu aventurile senzaţionale, iar medievaliştii considerau c „fiscalismul” generase reacă ţii de felul individualismului şi iniţiativei.

Baley nu intenţiona s se pronună ţe, dar acum se întrebă indispus dac existase vreo epoc în care omul se luptase maiă ă disperat pentru „m laiul” acela, indiferent ce ar fi fost el, sau îiă simţise mai profund pierderea, decât un locuitor al Oraşului care se lupta s nu-ă şi piard opă ţiunea cinei de duminic pentru ună copan de pas re – un copan adev rat, de la o pas re cândva vie.ă ă ă

„Nu atât pentru mine”, gândi el, „cât pentru Jessie şi Ben.”Fu smuls din reverie de glasul lui Fastolfe:– Domnule Baley, m auziă ţi?– Da? clipi detectivul din ochi.De cât timp st tea înlemnit, ca un idiot?ă– Nu vreţi s luaă ţi loc? Dup ce am rezolvat problema care vă ă

preocupa, s-ar putea s fiă ţi interesat de pelicula filmat la scenaă crimei, cuprinzând şi evenimentele imediat urm toare.ă

– Nu, mulţumesc. Am treburi în Oraş.– Cred totuşi c ancheta privind asasinarea doctorului Sartonă

are prioritate.– Nu şi pentru mine. B nuiesc c mi s-a luat deja cazul. Brusc,ă ă

izbucni: La naiba, dac puteaă ţi dovedi c R. Daneel era robot, deă ce n-aţi f cut-o din capul locului? De ce a fost nevoie să ă transformaţi totul într-o fars ?ă

– Stimate domnule Baley, am fost foarte interesat de deducţiile dumneavoastr . În plus m îndoiesc c vi s-ar fi luată ă ă cazul. Înainte de plecarea comisarului, i-am solicitat în mod special s v continuaă ă ţi ancheta. Cred c va fi cooperant.ă

Baley se aşez , deă şi nu doar din propria sa voinţ .ă– De ce? întreb el t ios.ă ăFastolfe încruciş picioarele ă şi oft .ă– Domnule Baley, în general am întâlnit dou tipuri deă

locuitori ai Oraşului New York: scandalagii şi politicieni. Comisarul dumneavoastr ne este util, dar este un politician. Elă ne spune ce dorim s auzim. Ne ă cânt în strun ,ă ă dac înă ţelegeţi la ce m refer. Acum aă ţi ap rut dumneavoastr , care ne-aă ă ţi acuzat, plin de curaj, de nişte delicte majore şi aţi c utat s vă ă ă susţineţi afirmaţiile. Am apreciat episodul. L-am considerat un progres d t tor de sperană ă ţe.

– Cât de multe speranţe? pufni Baley sarcastic.

102

– Destul de multe. Sunteţi o persoan cu care pot trataă deschis. Azi-noapte, domnule Baley, R. Daneel mi-a raportat prin intermediul subeterului ecranat. Câteva lucruri pe care mi le-a spus despre dumneavoastr m-au interesat foarte mult. De pild ,ă ă natura c ră ţilor-film pe care le aveţi în apartament.

– Ce-i cu ele?– Multe tratau subiecte istorice şi arheologice. Se pare c vă ă

intereseaz societatea uman ă ă şi c ă ştiţi ceva despre evoluţia ei.– Chiar şi poliţiştii îşi pot petrece timpul liber cu c ră ţi-film,

dac o doresc.ă– Evident. M bucur opă ă ţiunea dumneavoastr în această ă

privinţ , mai ales pentru c m va ajuta în ceea ce încerc s fac.ă ă ă ă În primul rând, doresc s explic, sau s încerc s explic,ă ă ă exclusivismul celor de pe Lumile Exterioare. Aici noi locuim în Oraşul Spaţial – nu p trundem în Oraă şul New York şi nu ne amestec m cu locuitorii lui decât într-un mod strict restrică ţionat. Respir m aerul liber, dar purt m filtre nazale. Chiar acum amă ă filtre nazale şi m nuă şi şi sunt ferm decis s nu m apropii deă ă dumneavoastr mai mult decât este neap rat necesar. De ceă ă credeţi c stau aă şa lucrurile?

– N-are niciun rost s -mi dau cu presupusul, r spunse Baleyă ă gândindu-se „Acum n-are decât s vorbeasc ă ă el”.

– Dac aă ţi fi încercat, aşa cum fac unii, aţi fi zis c situaă ţia se datoreaz faptului c noi i-am dispreă ă ţuit pe p mânteni ă şi am refuzat s ne pierdem statutul social, îng duind ca umbra lor să ă ă se abat asupra noastr . Situaă ă ţia nu-i chiar aşa. Adev rul este deă fapt destul de evident. Examinarea medical c reia aă ă ţi fost supus şi procedurile de dezinfectare nu sunt ritualuri, ci sunt dictate de necesităţi.

– Boli?– Exact! Stimate domn Baley, p mântenii care au colonizată

Lumile Exterioare s-au trezit pe planete complet lipsite de bacterii şi viruşi tereştri. Desigur, au adus bacteriile şi viruşii lor, dar în acelaşi timp au adus şi cele mai moderne tehnici medicale şi microbiologice. S-au confruntat cu o comunitate redus deă microorganisme şi lipsit de gazde intermediare. Nu existauă ţânţari care s propage malaria, nici melci care s r spândească ă ă ă schistosomiaza. Vectorii maladiilor au fost distruşi şi s-a permis dezvoltarea bacteriilor simbiotice. Treptat, Lumile Exterioare au sc pat de orice boli. Desigur, o dat cu trecerea timpului,ă ă condiţiile de acceptare a imigranţilor de pe P mânt au devenită

103

tot mai stricte, fiindc Lumile Exterioare au putut într-o m sură ă ă tot mai mic s suporte introducerea bolilor.ă ă

– N-aţi fost niciodat bolnav, dr. Fastolfe?ă– Nu am suferit de boli cauzate de paraziţi, domnule Baley.

Desigur, noi, cei de pe Lumile Exterioare, suntem predispuşi la maladii degenerative, cum este ateroscleroza, dar n-am avut niciodat ceea ce voi numiă ţi guturai. Dac aă ş contracta un guturai, aş putea muri din cauza lui. Nu deţin niciun fel de mecanisme imunitare dezvoltate. Aceasta este problema cu care ne confrunt m în Oraă şul Spaţial. Cei dintre noi care vin aici se supun unui risc evident. P mântul abund în boli faă ă ţ de care nuă avem protecţie… m refer la protecă ţie natural . ă Chiar dumneavoastr purtaă ţi germeni ai aproape tuturor bolilor cunoscute. Nu sunteţi conştient de aceasta, deoarece îi menţineţi pe toţi sub control, aproape permanent, prin intermediul anticorpilor pe care corpul şi i-a dezvoltat de-a lungul anilor, dar eu nu am anticorpi. V mai mir atunci c nu mă ă ă ă apropii de dumneavoastr ? Credeă ţi-m , domnule Baley, p streză ă distanţa numai din considerente de autoap rare.ă

– În cazul acesta, întreb Baley, de ce faptul nu este adus laă cunoştinţa p mântenilor? De ce nu le spuneă ţi c nu-i vorba deă dezgust din partea dumneavoastr , ci de ap rare împotriva unuiă ă pericol fizic real?

Spaţialul cl tin din cap.ă ă– Suntem puţini, domnule Baley, şi oricum detestaţi, fiind

str ini. Ne p str m securitatea pe baza unui prestigiu, maiă ă ă degrab precar, de clas superioar . Nu ne putem permite s -lă ă ă ă pierdem, recunoscând c ă ne temem s ne apropiem de ună p mântean. N-o putem face, cel puă ţin pân nu exist oă ă înţelegere de nivel superior între p mânteni ă şi spaţiali.

– În termenii actuali, aşa ceva nu va exista. Noi… ei v ur scă ă tocmai pentru presupusa superioritate.

– Aşadar, un cerc vicios. Nu credeţi c îl conă ştientiz m?ă– Comisarul ştie toate astea?– Nu i-am explicat niciodat direct, aă şa cum tocmai am f cută

cu dumneavoastr , dar poate deduce ă şi singur adev rul. Este ună ins destul de inteligent.

– Dac l-ar fi dedus, mi-ar fi pomenit de el, reflect Baley.ă ă– Într-un asemenea caz, arcui sprâncenele Fastolfe, nu aţi mai

fi considerat posibilitatea ca R. Daneel s fie un spaă ţial uman. Corect?

104

Detectivul ridic scurt din umeri, preferând s ignoreă ă întrebarea. Fastolfe insist :ă

– S ă ştiţi c aă şa este. L sând deoparte dificultă ăţile psihologice – efectul teribil pe care îl au asupra noastr vacarmul ă şi mulţimile – r mâne realitatea faptului c p trunderea în Oraă ă ă şul New York echivaleaz pentru noi cu o condamnare la moarte. De aceea dr.ă Sarton a iniţiat proiectul s u cu roboă ţi umanoizi. Ei erau înlocuitori ai oamenilor, meniţi s p trund în Oraă ă ă ş în locul nostru…

– Da, R. Daneel mi-a explicat asta.– Dezaprobaţi starea de lucruri?– Uitaţi ce-i, zise Baley, dac tot discut m atât de deschis,ă ă

daţi-mi voie s v pun o întrebare simpl . De fapt, de ce au venită ă ă spaţialii pe P mânt? De ce nu ne l saă ă ţi în pace?

V dit surprins, Fastolfe întreb :ă ă– Sunteţi satisf cuă ţi de viaţa pe care o duceţi pe P mânt?ă– Ne descurc m.ă– Perfect, îns cât va mai continua aă şa? Populaţia P mântuluiă

creşte continuu, iar caloriile disponibile sunt asigurate numai graţie unor eforturi care sporesc de la an la an. P mântul este oă fund tur !ă ă

– Ne descurc m, repet Baley înc pă ă ă ăţânat.– La limit . Un Oraă ş ca New York trebuie s -ă şi dedice toate

eforturile pentru aducerea apei şi evacuarea deşeurilor. Funcţionarea centralelor atomoelectrice este menţinut graă ţie uraniului care se obţine tot mai greu, chiar şi de pe alte planete ale sistemului, iar consumul de uraniu creşte constant. Viaţa Oraşului depinde în fiecare clip de sosirea pastei celuloziceă pentru fermele de enzime şi a mineralelor pentru uzinele hidroponice. Aerul trebuie circulat permanent. Balanţa este foarte delicat în sute de privină ţe şi fragilitatea ei creşte cu fiecare an. Ce se va întâmpla cu Oraşul New York dac fluxulă imens de intr ri ă şi ieşiri ar fi întrerupt, fie şi numai pentru o singur or ?ă ă

– Asta nu s-a întâmplat niciodat .ă– Ceea ce nu înseamn o sigurană ţ mai mare pentru viitor. Înă

epocile primitive, centrele demografice individuale erau practic autonome, bazându-se pe produsele fermelor de la periferia lor. Nu puteau fi afectate decât de calamităţi naturale, de tipul inundaţiilor, de maladii ale şeptelurilor sau de compromiterea recoltelor. Pe m sur ce acele centre au crescut, iar tehnologiaă ă

105

s-a îmbun tă ăţit, dezastrele locale au putut fi depăşite prin apelarea la alte centre, ceea ce determina îns ca zone tot maiă întinse s devin interdependente. În epocile medievale, oraă ă şele deschise, chiar şi cele mai mari, puteau supravieţui minimum o s pt mân pe baza rezervelor alimentare ă ă ă şi energetice de tot felul. Când New York a devenit Oraş, ar fi putut supravieţui pe cont propriu doar o singur zi. Acum n-o poate face nici m cară ă pentru o or . Un dezastru, care cu zece mii de ani în urm ar fiă ă fost nepl cut, cu un mileniu în urm ar fi fost serios, ă ă şi cu o sută de ani în urm ar fi fost acut, acum ar fi cu sigurană ţ fatal.ă

Baley se foi în scaun.– Am mai auzit toate argumentele astea. Medievaliştii doresc

s se pun cap t Oraă ă ă şelor, s revenim la sol ă şi la agricultura natural . Ei bine, sunt nebuni – n-o putem face! Suntem preaă mulţi şi nu te poţi întoarce în istorie, poţi doar s înaintezi.ă Desigur, dac emigrarea pe Lumile Exterioare n-ar fiă restricţionat …ă

– Cunoaşteţi motivele restricţion rii.ă– Atunci ce-i de f cut? Este un cerc vicios.ă– Ce p rere aveă ţi despre emigrarea pe alte planete? În

Galaxie exist o sut de miliarde de stele. Se estimeaz c o sută ă ă ă ă de milioane de planete sunt locuibile sau pot fi terraformate pentru a fi locuibile.

– Ridicol!– De ce? exclam vehement Fastolfe. De ce vi se pare oă

sugestie ridicol ? În trecut, p mântenii au colonizat planete. Maiă ă mult de treizeci dintre cele cincizeci de Lumi Exterioare, inclusiv planeta mea de origine, Aurora, au fost colonizate direct de p mânteni. Nu mai este posibil colonizarea?ă ă

– P i…ă– Nu-mi puteţi oferi un r spuns? Poate c ă ă nu mai este posibilă

tocmai din cauza dezvolt rii culturii Oraă şelor. Înainte de existenţa Oraşelor, viaţa oamenilor pe P mânt nu era atât deă specializat încât ei s nu se poat desprinde ă ă ă şi s-o ia de la început pe alt planet . Au ă ă şi f cut-o – de treizeci de ori. Acumă îns p mântenii sunt atât de cocoloă ă şiţi, atât de protejaţi în cavernele de oţel care-i întemniţeaz , încât sunt legaă ţi pe vecie de Terra. Dumneavoastr , domnule Baley, nu puteă ţi nici m cară s credeă ţi c un locuitor al Oraă şului New York poate fi capabil să traverseze un teren aflat sub cerul liber pentru a ajunge în Oraşul Spaţial. În cazul acesta, traversarea spaţiului cosmic

106

pentru a ajunge la alt planet trebuie s reprezinte oă ă ă imposibilitate ridicat la p trat. Civismul distruge P mântul!ă ă ă

– Şi ce dac ? ripost furios detectivul. În ce fel v priveă ă ă şte asta pe dumneavoastr ? Este problema noastr . O vomă ă soluţiona. Dac nu, este drumul pe care ni l-am ales spre Iad.ă

– Preferaţi „drumul pe care vi l-aţi ales spre Iad”, drumului ales de alţii spre Rai, aşa este? B nuiesc ce simă ţiţi. Nu-i pl cut să ă asculţi predicile unui str in. Cu toate acestea, îmi doresc ca ă şi dumneavoastr s ne puteă ă ţi predica, deoarece noi înşine ne confrunt m cu o problem , destul de analog .ă ă ă

– Suprapopulare? rânji Baley.– Am zis „analog ”, nu „identic ”. Problema noastr esteă ă ă

subpopularea. Ce vârst credeă ţi c am?ăP mânteanul c zu o clip pe gânduri, apoi, în mod deliberat,ă ă ă

rosti o vârst mai mare decât estimase:ă– Aş zice şaizeci de ani.– Ar fi trebuit s ziceă ţi o sut ă şaizeci.– Poftim?!– Mai exact, voi împlini o sut ă şaizeci şi trei de ani. Nu este

vorba de nicio neînţelegere – folosesc ca unitate de m sur anulă ă terestru standard. Dac am noroc, dac m îngrijesc ă ă ă şi, în primul rând, dac nu contactez nicio boal terestr , aă ă ă ş putea dubla vârsta aceasta. Pe Aurora exist cazuri de oameni care au tr ită ă peste trei sute cincizeci de ani, iar speranţa de viaţ continu să ă ă creasc .ă

Baley privi spre R. Daneel (care pe toat durata conversaă ţiei ascultase în t cere indiferent ), ca ă ă şi cum ar fi c utat oă confirmare.

– Cum este posibil aşa ceva? întreb el.ă– Într-o societate subpopulat , este practic s -ă ă ţi concentrezi

cercet rile asupra gerontologiei, asupra procesului deă îmb trânire ă şi problemelor b trâneă ţii. Pe o planet ca aă dumneavoastr , prelungirea sperană ţei de viaţ ar însemna ună dezastru. Nu v-aţi putea permite creşterea populaţiei care ar rezulta de aici. Pe Aurora exist loc pentru tricentenari. Apoi,ă desigur, o viaţ lung devine de dou ă ă ă şi de trei ori mai valoroas .ă

Dac dumneavoastr aă ă ţi muri acum, aţi pierde poate patruzeci de ani de viaţ … probabil mai puă ţin. Dac eu aă ş muri, aş pierde o sut cincizeci de ani, probabil mai mult. Într-oă societate ca a noastr , viaă ţa individului joac rolul principal. Rataă natalităţii este sc zut ă ă şi creşterea populaţiei strict controlat .ă

107

Menţinem un raport oameni/roboţi fix, conceput pentru a asigura confortul individual maxim. În mod logic, pruncii aflaţi în dezvoltare sunt examinaţi cu atenţie pentru depistarea eventualelor defecte fizice şi mentale, înainte de a li se permite s se maturizeze.ă

– Vreţi s spuneă ţi, îl întrerupse Baley, c -i omorâă ţi dac nu…?ă– Dac nu corespund criteriilor. Absolut f r nicio suferină ă ă ţ , vă ă

asigur. Ideea v ă şocheaz , în aceeaă şi m sur în care pe noi neă ă şocheaz înmulă ţirea necontrolat a p mântenilor.ă ă

– Exist ă şi la noi un control demografic, dr. Fastolfe. Unei familii nu i se permite decât un anumit num r de copii.ă

Spaţialul surâse tolerant.– Un anumit num r de copii în general, dar nu un anumită

num r de copii ă s n toă ă şi. Chiar şi aşa, exist destule ilegalită ăţi şi populaţia P mântului creă şte.

– Cine poate s judece care dintre copii trebuie s tr iasc ?ă ă ă ă– Problema este destul de complicat ă şi nu-i pot r spundeă

printr-o singur fraz . Într-o bun zi, vom discuta în detaliuă ă ă despre ea.

– Atunci care este necazul dumneavoastr ? P reă ă ţi mulţumit de societatea pe care o aveţi.

– Este stabil ă şi tocmai acesta e necazul. Este prea stabil .ă– Nimic nu v convine, observ Baley. Dup cum afirmaă ă ă ţi,

civilizaţia noastr este pe marginea haosului, iar aă dumneavoastr e prea stabil .ă ă

– Mai exact, este posibil s fie prea stabil . De dou secole ă ă ă şi jum tate, nicio Lume Exterioar n-a mai colonizat o planetă ă ă nou , iar pe viitor nu se anticipeaz posibilită ă ăţi de colonizare. Vieţile noastre pe Lumile Exterioare sunt prea lungi pentru a ni le risca şi prea confortabile pentru a ni le tulbura.

– Nu sunt sigur în privinţa asta, dr. Fastolfe. Dumneavoastră aţi venit pe P mânt, riscând s v îmboln viă ă ă ă ţi.

– Aşa este, domnule Baley, şi printre noi exist indivizi careă apreciaz c viitorul rasei umane merit chiar ă ă ă şi posibila pierdere a unei existenţe îndelungate. Cu regret, trebuie s recunosc că ă suntem prea puţini.

– Perfect, s revenim la problema noastr . În ce fel ne ajută ă ă Oraşul Spaţial?

– Încercând s introducem roboă ţi pe P mânt, noi ne str duimă ă s dezechilibr m balană ă ţa economiei Oraşelor.

– Asta înţelegeţi prin ajutor? (Lui Baley începur s -i tremureă ă

108

buzele.) Vreţi s spuneă ţi c , în mod premeditat, acă ţionaţi pentru formarea unui segment tot mai mare de oameni declasificaţi şi destituiţi?

– V rog s m credeă ă ă ţi c nu o facem din cruzime sau dină insensibilitate. Un segment de oameni destituiţi, aşa cum i-aţi numit, reprezint exact ceea ce ne trebuie ca nucleu pentruă colonizare. America voastr str veche a fost descoperit deă ă ă cor bii ai c ror mateloă ă ţi proveneau din închisori. Nu vedeţi că sistemul Oraşelor nu-i ajut pe indivizii destituiă ţi? Dac p r sescă ă ă P mântul, ei n-au nimic de pierdut – dar au planete întregi deă câştigat!

– Totuşi planul dumneavoastr nu d roade.ă ă– Nu, încuviinţ Fastolfe cu tristeă ţe. Ceva nu merge.

Resentimentele p mântenilor faă ţ de roboă ţi blocheaz totul. Deă şi aceiaşi roboţi i-ar putea însoţi pe oameni, netezind dificultăţile adapt rii iniă ţiale la o planet primitiv ă ă şi f când practic procesulă de colonizare.

– Ce se va obţine în felul acesta? Alte Lumi Exterioare?– Nu. Lumile Exterioare au fost colonizate înainte ca Oraşele şi

civismul s se fi r spândit pe P mânt. Noile colonii vor fiă ă ă construite de oameni care deţin fondul specific Oraşelor plus începuturile unei societăţi C/Fe. Va fi o sintez , o împerechereă încrucişat . Aă şa cum stau lucrurile actualmente, structura terestr va colapsa în viitorul apropiat, Lumile Exterioare voră degenera lent şi vor dec dea într-un viitor ceva mai îndep rtat,ă ă dar noile colonii vor constitui o tulpin nou ă ă şi s n toas ,ă ă ă combinând elementele cele mai bune din ambele societăţi. Prin reacţia coloniilor faţ de vechile planete, inclusiv faă ţ de P mânt,ă ă noi înşine putem c p ta un suflu nou.ă ă

– Nu ştiu… Mi se pare destul de nebulos, dr. Fastolfe.– Este un vis, de acord, dar gândiţi-v la el. (Brusc, spaă ţialul

se ridic în picioare.) Am petrecut cu dumneavoastr mai multă ă timp decât intenţionasem, ba chiar, de fapt, mai mult timp decât ne permit regulamentele de s n tate. V rog s m scuzaă ă ă ă ă ţi.

* * *Când Baley şi R. Daneel p r sir domul, razele soarelui seă ă ă

rev rsar din nou asupra lor, dar sub alt unghi ă ă şi cumva mai g lbui. Baley se întreb într-o doar dac nu cumva luminaă ă ă ă solar putea s aib un aspect diferit pe alt planet . Poate maiă ă ă ă ă puţin aspr ă şi insolent . Mai acceptabil …ă ă

Alt planet ? Spaă ă ţialul urât cu urechi cl p uge îi umpluseă ă

109

mintea cu fantezii bizare. Oare medicii de pe Aurora priviseră cândva pruncul Fastolfe şi se întrebaser dac trebuia s i seă ă ă acorde şansa maturiz rii? Nu era prea urât? Sau criteriile lor nuă includeau şi aspectul fizic? Când devenise urâţenia o diformitate, şi ce diformităţi…

Când îns lumina natural disp ru ă ă ă şi intrar pe prima uă ş careă ducea spre Personal, gândurile respective începur s seă ă destrame.

Baley scutur din cap exasperat. Totul era ridicol. A-i sili peă p mânteni s emigreze, s înfiină ă ă ţeze o nou societate, era ună nonsens! De fapt, ce doreau spaţialii?

În ciuda str daniilor, nu ajunse la nicio concluzie.ăLent, automobilul lor intr pe banda de vehicule. Realitateaă

reveni împrejurul lui Baley. Blasterul îl ap sa cald ă şi liniştitor pe şold. Viaţa vibrant ă şi zgomotoas a Oraă şului era la fel de caldă şi confortabil ca întotdeauna.ă

Pentru o clip , imediat dup ce p trunse în Oraă ă ă ş, nasul îl furnic , percepând un iz vag ă şi efemer.

„Oraşul miroase”, îşi spuse el uluit.Se gândi la cele dou zeci de milioane de oameni înghesuiteă

între pereţii de oţel ai cavernei gigantice şi, pentru prima dat înă viaţa sa, le simţi mirosul prin n rile care-i fuseser purificate deă ă aerul din exterior.

„Pe o alt planet s-ar putea s fie altfel?” se întrebă ă ă ă detectivul. „Pe o planet cu mai puă ţini oameni şi mai mult aer… curat?”

Vacarmul dup -amiezii Oraă şului îl înv lui îns din toateă ă p ră ţile, izul sl bi ă şi disp ru, iar Baley se simă ţi uşor ruşinat.

Ap s lent maneta de propulsie ă ă şi acces un volum energetică mai mare. Maşina de poliţie acceler brusc, când p trunse peă ă autostrada pustie.

– Daneel, spuse Baley.– Da, Elijah?– De ce mi-a spus Fastolfe toate lucrurile acelea?– B nuiesc c a dorit s îă ă ă ţi accentueze importanţa anchetei.

Nu ne afl m aici doar pentru a rezolva misterul unei crime, ciă pentru a salva Oraşul Spaţial şi, o dat cu el, viitorul raseiă umane.

– Cred c ar fi fost mai bine, rosti Baley sec, dac mi-ar fiă ă permis s v d scena crimei ă ă şi s discut cu cei care au descoperită cadavrul.

110

– M îndoiesc c ai fi putut descoperi ceva inedit, Elijah. Amă ă fost destul de meticuloşi.

– Chiar aşa? Pân acum n-aă ţi obţinut nimic. Niciun indiciu. Niciun suspect.

– Ai dreptate în privinţa aceasta. R spunsul trebuie s seă ă g seasc în Oraă ă şul New York. Pentru a fi totuşi exacţi, exist ună suspect.

– Poftim?! Pân acum, n-ai pomenit nimic despre aă şa ceva.– Nu mi s-a p rut necesar. Cu sigurană ţ , îă ţi dai seama c ună

suspect a existat din capul locului.– Cine? Pentru Dumnezeu, despre cine-i vorba?– Despre singurul p mântean prezent la locul crimei.ă

Comisarul Julius Enderby.

111

10. Dup -amiaza unui detectivă

Automobilul încetini, trase pe o parte a autostr zii ă şi se opri lâng peretele orb de beton. Dup ce zumzetul motorului se opri,ă ă liniştea îi cuprinse dens ă şi ap s toare.ă ă

Baley îl privi pe robotul de lâng el ă şi întreb cu glas absurdă de stins:

– Cine?Secundele trecur în vreme ce detectivul aă ştepta r spunsul. Oă

vibraţie slab ă şi izolat crescu în intensitate, atinse un vârfă minor, apoi se stinse. Fusese vreun alt echipaj de poliţie, care trecuse spre o misiune necunoscut , la un kilometru ă şi jum tateă dep rtare de ei. Sau poate o maă şin de pompieri, gonind spre ună incendiu.

O porţiune detaşat a mină ţii lui Baley se întreb dac existaă ă vreun om care s cunoasc toate autostr zile ce ă ă ă şerpuiau prin m runtaiele Oraă şului. Nu exista niciun moment din zi ori din noapte în care întregul sistem de autostr zi s fie completă ă pustiu, totuşi existau probabil pasaje individuale în care nimeni nu mai p trunsese de ani de zile. Brusc, cu o claritateă devastatoare, detectivul îşi aminti o povestire pe care o vizionase în tinereţe.

Implica autostr zile Oraă şului Londra şi începea, destul de banal, cu o crim . Asasinul fugise spre o ascunz toare preg tită ă ă ă din vreme în ungherul unei autostr zi, în al c rui colb paă ă şii s iă erau singurele urme l sate în ultimul secol. În locul acelaă abandonat, el putea aştepta în siguranţ deplin încheiereaă ă c ut rii.ă ă

Ucigaşul cotise îns greă şit, pe alt coridor, şi, în t cerea ă şi singur tatea tunelurilor întortocheate, jurase – jur mânt dementă ă şi blasfemiator – c în ciuda Sfintei Treimi ă şi a tuturor sfinţilor, va ajunge în refugiul s u.ă

Din momentul acela, niciunul dintre coridoarele pe care pornise nu fusese cel corect. R t cise printr-un labirint nesfâră ă şit, de la sectorul Brighton pân la Canalul Mânecii ă şi de la Coventry la Canterbury. Se afundase de-a pururi sub uriaşul Oraş Londra, de la un cap t la cel lalt al acestuia, str b tând colă ă ă ă ţul sud-estic al Angliei medievale. Hainele i se transformaser în zdrenă ţe şi pantofii i se scâlciaser , puterile i se vl guiser , totuă ă ă şi nu-l

112

p r siser . Era obosit, epuizat, îns incapabil s se opreasc .ă ă ă ă ă ă Putea doar s continue, întruna, dar de fiecare dat cotea peă ă coridorul greşit.

Uneori auzea zgomot de automobile, dar întotdeauna acestea se aflau pe coridorul vecin şi, oricât de tare s-ar fi gr bit (pentruă c de acum ajunsese s doreasc s se predea poliă ă ă ă ţiei), când ajungea în locul respectiv tunelul era pustiu. Câteodată întrez rea o ieă şire foarte îndep rtat , care ar fi dus spre viaă ă ţa şi tumultul Oraşului, îns de fiecare dat aceasta se îndep rta cuă ă ă fiecare pas al s u, pân ce trebuia s coteasc … ă ă ă ă şi atunci ieşirea pierea.

Ocazional, londonezii aflaţi în misiune oficial prin subterană întâlneau o siluet ceă ţoas care ă şchiop ta neauzit spre ei, ună ă braţ semitransparent care se în lă ţa rug tor, o gur ce seă ă deschidea şi se închidea f r s emit vreun sunet. Pe m sur ceă ă ă ă ă ă se apropia de ei, se destr ma ă şi disp rea.ă

Era o poveste care pierduse atributele ficţiunii obişnuite şi intrase în t râmul folclorului. „Londonezul r t citor” devenise oă ă ă expresie familiar în toat lumea.ă ă

În adâncurile Oraşului New York, Baley îşi reaminti legenda şi se foi neliniştit.

R. Daneel vorbi şi glasul s u r sun slab în liniă ă ă ştea din jur.– Putem fi auziţi, spuse el.– Aici, în subteran? Nicio şans ! Spune ce-i cu comisarul?ă– A fost la locul crimei, Elijah. Este un locuitor al Oraşului New

York. În mod inevitabil, a fost suspectat.– „A fost”? Nu mai este suspectat?– Nu. Nevinovăţia lui a fost stabilit rapid. În primul rând, nuă

purta blasterul asupra sa. Nici nu avea cum s îl poarte. Intraseă în Oraşul Spaţial în mod oficial – asta este sigur – şi, dup cumă ştii, blasterele sunt oprite în Personal.

– Apropo, arma crimei a fost g sit pân la urm ?ă ă ă ă– Nu, Elijah. Au fost verificate toate blasterele din Oraşul

Spaţial, dar cu niciunul nu se tr sese de câteva s pt mâni.ă ă ă Examinarea camerelor de radiaţie a fost concludent .ă

– În cazul acesta, asasinul fie c a ascuns arma atât de bine,ă fie…

– Nu a putut fi ascuns nic ieri în Oraă ă şul Spaţial. Am fost cât se poate de meticuloşi.

– Încerc s trec în revist toate posibilită ă ăţile, f cu Baley iritat.ă Fie c a fost ascuns , fie c a fost luat de ucigaă ă ă ă ş atunci când a

113

plecat.– Exact.– Iar dac admiă ţi doar a doua posibilitate, atunci comisarul

este scos din cauz .ă– Aşa este. Desigur, ca o precauţie suplimentar , comisarulă

Enderby a fost cerebro-analizat.– Ce anume?– Cerebro-analiza este interpretarea câmpurilor

electromagnetice emise de celulele cerebrale.– Aha, încuviinţ Baley f r s fi înă ă ă ă ţeles mare lucru. Şi ce vă

spune cerebro-analiza?– Ne ofer informaă ţii despre caracteristicile temperamentale

şi emoţionale ale unei persoane. În cazul comisarului Enderby, ne-a confirmat c era incapabil s îl ucid pe dr. Sarton.ă ă ă Realmente incapabil.

– Aşa-i, fu de acord Baley. Nu-i genul de ucigaş. Asta puteam s v-o spun ă şi eu.

– Este mai bine s avem informaă ţii obiective. Evident, toţi oamenii noştri din Oraşul Spaţial au acceptat de asemenea s fieă cerebro-analizaţi.

– B nuiesc c la toă ă ţi s-a descoperit aceeaşi incapacitate de crim .ă

– Firesc. De aceea ştim c asasinul trebuie s fie un locuitor ală ă Oraşului New York.

– În cazul sta, nu ne r mâne de f cut decât s trecem totă ă ă ă Oraşul prin procedeul vostru dr g laă ă ş.

– Nu ar fi foarte practic, Elijah. Este posibil ca milioane de locuitori ai Oraşului s fie capabili de crim , din punct de vedereă ă temperamental.

– Milioane… morm i Baley gândindu-se la mulă ţimile din ziua aceea îndep rtat care r cniser spre spaă ă ă ă ţialii murdari şi la gloata ameninţ toare ă şi doritoare s acă ţioneze din faţa magazinului de pantofi, cu numai o sear în urm .ă ă

„Bietul Julius”, se gândi. „Suspect de crim !”ăPutea auzi vocea comisarului descriindu-i descoperirea

cadavrului: „brutal, foarte brutal”. Nu era de mirare c -ă şi sp rsese ochelarii, ă şocat şi uluit. Nu era de mirare c nu maiă dorea s revin în Oraă ă şul Spaţial. „Îi ur sc”, mârâise el printreă dinţi.

Bietul Julius… Omul care le putea cânta în strun spaă ţialilor. Omul a c rui principal valoare pentru Oraă ă ş consta în abilitatea

114

lui de a se înţelege cu spaţialii. În ce m sur contribuise lucrulă ă acesta la promov rile lui rapide?ă

Nu era de mirare c dorise ca Baley s preia cazul. Bunul,ă ă credinciosul şi discretul Baley. Colegi de şcoal ! Avea s p strezeă ă ă t cerea, dac afla despre incidentul acela minor. Baley se întrebă ă ă în ce fel se desfăşura cerebro-analiza. Îşi imagin electroziă gigantici, pantografe gr bite trasând grafice pe hârtieă milimetric , mecanisme cu rotiă ţe dinţate auto-ajustându-se şi clic ind la r stimpuri.ă ă

Bietul Julius… Dac groaza îi era pe atât de mare pe câtă aproape c avea dreptul s fie, poate c se ă ă ă şi vedea deja la sfârşitul carierei, primind direct din mâna primarului scrisoarea de demisie.

Maşina de poliţie începu s urce în subnivelurile prim riei.ă ă* * *

Când Baley reveni la biroul s u, era ora 14:30. Comisarulă lipsea. Zâmbitor, R. Sammy îl anunţ c nu ă ă ştia unde se afla Enderby.

Baley r mase o vreme, gândindu-se, f r s bage în seamă ă ă ă ă foamea care începuse s -i dea ghes.ă

La 15:20, R. Sammy se apropie de biroul s u ă şi rosti:– Comisarul s-a întors, Lije.– Mulţumesc, încuviinţ Baley.ăPentru prima dat îl ascultase pe R. Sammy f r s se simtă ă ă ă ă

iritat. La urma urmelor, robotul era cumva înrudit cu R. Daneel şi, în mod evident, R. Daneel nu era o persoan – sau, mai degrab ,ă ă creatur – care s te irite. Detectivul se întreb cum ar fi fostă ă ă viaţa pe o planet nou , cu oameni ă ă şi roboţi care s pornească ă de pe poziţii de egalitate într-o societate de tip Oraş. Analiză situaţia destul de imparţial.

Când Baley intr în cabinet, comisarul examina niă şte documente, oprindu-se la r stimpuri, pentru a face adnot ri.ă ă

– Gafa ta din Oraşul Spaţial, îi spuse f r s -l priveasc , a fostă ă ă ă de proporţii.

Amintirea duelului verbal cu Fastolfe reveni acut în mintea lui Baley şi faţa sa prelung adopt o expresie lugubr deă ă ă stânjeneal .ă

– Recunosc, comisare. Îmi pare r u.ăEnderby ridic fruntea de deasupra hârtiilor. Prin ochelariă

privirea îi era intens ă şi, în general, ar ta mult mai bine decât înă ultimele treizeci de ore.

115

– Nu conteaz , zise el. Fastolfe n-a p rut deranjat, aă ă şa c vomă da uit rii incidentul. Spaă ţialii ăştia sunt cu totul imprevizibili. Ai avut un noroc extraordinar, Lije, totuşi, data viitoare s discuă ţi cu mine înainte de a te comporta ca un erou de subeter.

Baley încuviinţ din cap. Întreaga povar i se ridic de peă ă ă umeri. Încercase o lovitur de maestru ă şi eşuase. Şi ce dac ? Seă simţea niţel surprins de propria sa nep sare, dar asta eraă situaţia.

– Comisare, începu detectivul, pe durata anchetei doresc alocarea unei garsoniere pentru mine şi Daneel. În seara asta nu-l mai duc la mine.

– Ce vrei s spui?ă– În caz c ai uitat, el este robot. Mai ă ţii minte? Poate c nu seă

va întâmpla nimic, dar dac se isc o r zmeriă ă ă ţ , nu vreau s -miă ă fie implicat familia.ă

– Prostii, Lije! Am verificat, iar în Oraş nu exist niciun zvonă despre apariţia unui robot spaţial.

– Comisare, Jessie a auzit zvonul de undeva.– Ei bine, nu-i vorba despre un zvon organizat. Nimic

periculos. Am verificat din clipa în care am p r sit trimensionalulă ă din domul lui Fastolfe. De aceea am plecat. A trebuit să investighez, evident, şi s-o fac rapid. Oricum, uite rapoartele. Consult -le ă şi singur. Acesta provine de la Doris Gillid, care a fost într-o duzin de Personale pentru femei din Secă ţiuni diferite ale Oraşului. O ştii pe Doris, e o fat competent . Ei bine, n-a dată ă peste nimic. Nic ieri, absolut nimic.ă

– Atunci de unde a auzit Jessie zvonul?– Pot s -ă ţi ofer o explicaţie. În magazinul de pantofi, R. Daneel

s-a dat în spectacol. A scos realmente blasterul, Lije, sau ai mai înflorit şi tu povestea?

– L-a scos din toc, ba chiar l-a îndreptat spre oameni.Enderby cl tin din cap.ă ă– Bine… Cineva l-a recunoscut. Ca robot, vreau s spun.ă– Stai aşa! îl opri Baley indignat. Nu-l poţi deosebi de un om.– De ce nu?– Tu ai putut? Eu n-am putut.– Şi ce dovedeşte asta? Noi nu suntem experţi. Să

presupunem c în mulă ţime s-ar fi aflat un tehnician de la uzinele de roboţi Westchester, un profesionist, un om care şi-a petrecut toat viaă ţa proiectând şi construind roboţi. El a sesizat ceva straniu la R. Daneel – poate felul în care vorbeşte sau se mişc –ă

116

şi a c zut pe gânduri. Poate c i-a spus soă ă ţiei sale, iar ea le-a spus câtorva prietene, dup care zvonul s-a stins. Era preaă improbabil. Oamenii nu puteau crede aşa ceva. Atât doar că zvonul a ajuns la Jessie înainte s se fi stins.ă

– Poate, f cu Baley neîncrez tor, totuă ă şi ce spui despre alocarea unei garsoniere pentru dou persoane?ă

Comisarul strânse din umeri şi comut intercomul. Dup ceă ă vorbi câteva clipe, anunţ :ă

– Secţiunea Q-27 este tot ce pot aranja. Nu-i un cartier foarte grozav.

– Merge, încuviinţ Baley.ă– Apropo, unde-i R. Daneel acum?– Ne examineaz arhiva. Încearc s culeag informaă ă ă ă ţii

despre agitatorii medievalişti.– Dumnezeule, sunt milioane!– Ştiu, dar asta îşi doreşte.Baley porni spre uş , apoi se întoarse, pe jum tate mânat deă ă

instinct, şi întreb :ă– Comisare, Sarton ţi-a vorbit vreodat despre programulă

Oraşului Spaţial? M refer la introducerea culturii C/Fe.ă– La ce?!– La introducerea roboţilor.– Ocazional.Tonul lui Enderby nu era foarte interesat.– Ţi-a explicat vreodat planul Oraă şului Spaţial?– Da, o s n tate mai bun , ridicarea nivelului de trai…ă ă ă

Chestiile obişnuite, nu m-au impresionat. Bineînţeles, i-am dat dreptate. Am încuviinţat din cap şi aşa mai departe. Ce puteam face? Totul este s -i binedispui ă şi s speri c noă ă ţiunile lor se p streaz în limita raă ă ţiunii. Poate c -ntr-o bun zi…ă ă

Baley aştept , dar comisarul nu mai spuse ce se puteaă întâmpla într-o bun zi.ă

– A pomenit ceva şi despre emigrare? se interes detectivul.ă– Despre emigrare? Niciodat ! A-i permite unui p mânteană ă

accesul pe o Lume Exterioar este ca ă şi cum ai g si un asteroidă de diamante în inelele lui Saturn.

– M referam la emigrarea pe planete necolonizate.ăEnderby îi r spunse doar printr-o privire de incredulitate.ăBaley aştept câteva clipe, dup care întreb direct:ă ă ă– Ce este cerebro-analiza, comisare? Ai auzit vreodat despreă

ea?

117

Faţa rotund a celuilalt nu-ă şi schimb expresia; nici m car nuă ă clipi din ochi.

– Nu, r spunse el cu glas egal, ce-ar trebui s fie?ă ă– Nimic, doar un termen pe care l-am auzit.P r si cabinetul ă ă şi reveni la biroul s u, cufundându-se înă

gânduri. În mod clar, comisarul nu putea fi un actor atât de bun. Iar în cazul acesta…

La 16:05, Baley o sun pe Jessie ca s-o anună ţe c nu va veniă seara acas ă şi probabil nici în serile urm toare. Dup aceea, deă ă abia mai putu s scape de ea.ă

– Ai probleme, Lije? Eşti în pericol?– Un poliţist se afl permanent într-un anumit grad de pericol,ă

îi explic el relaxat, dar n-o mulă ţumi.– Unde vei locui?Baley nu-i dest inui adresa.ă– Dac v simă ă ţiţi singuri la noapte, îi spuse, mergeţi la mama

ta.Întrerupse leg tura brusc, ceea ce poate c a fost mai bine.ă ă

* * *La 16:20, Baley telefon la Washington. Trecu destul de multă

timp pân -l g si pe b rbatul c utat ă ă ă ă şi aproape la fel de mult până îl convinse c ar trebui s vin la New York în ziua urm toare.ă ă ă ă Pân la 16:40, reuă şise s-o fac .ă

* * *La 16:55, comisarul p r si serviciul, trecând pe lâng Baleyă ă ă

cu un surâs nesigur. Aproape imediat dup aceea plec totă ă personalul din schimbul de dimineaţ . Puă ţinii poliţişti care lucrau în tura de dup -amiaz ap rur pe rând, salutându-l pe detectivă ă ă ă cu tonuri variate de surpriz .ă

R. Daneel veni cu un teanc de hârtii.– Ce sunt astea? întreb Baley.ă– O list cu persoanele care ar putea apară ţine unei organizaţii

medievaliste.– Câte sunt?– Pe list sunt un milion, dar nu reprezint decât o parte.ă ă– Intenţionezi s le verifici pe toate?ă– În mod evident, aşa ceva ar fi imposibil.– Vezi tu, Daneel, aproape toţi p mântenii sunt medievaliă şti,

într-un fel sau altul. Comisarul, Jessie, eu însumi… S -l lu m deă ă pild pe comisar. I-ai v zut…ă ă

Fusese gata s spun „ochelarii”, apoi îă ă şi amintise că

118

p mântenii trebuia s se apere reciproc ă ă şi c faă ţa comisarului trebuia protejat ă şi la figurat, nu numai la sensul propriu. De aceea sfârşi jalnic:

– … podoabele oculare?– Da, le-am observat, încuviinţ R. Daneel, dar am considerată

c poate nu ar fi politicos s m refer la ele. Nu am mai z rită ă ă ă asemenea podoabe la alţi locuitori din Oraşul New York.

– Sunt nişte obiecte care se utilizau foarte demult.– Au vreun scop?– Cum ai obţinut lista? schimb brusc vorba Baley.ă– Folosindu-m de o maă şin . Ajunge s îi specifici delictul careă ă

te intereseaz ă şi ea face totul. I-am cerut s scaneze toateă cazurile de tulburare a ordinii publice care au implicat roboţi în ultimii dou zeci ă şi cinci de ani. Alt maă şin a scanat toate ziareleă Oraşului New York în aceeaşi perioad , c utând numele celoră ă implicaţi în declaraţii nefavorabile la adresa roboţilor sau locuitorilor Lumilor Exterioare. Este uluitor câte au putut face în trei ore. Dup aceea, tot maă şinile au eliminat de pe list numeleă celor care nu mai sunt în viaţ .ă

– Te surprinde? Crezusem c ă şi pe Lumile Exterioare există calculatoare.

– Exist , desigur, ă şi înc de multe feluri. Foarte avansate,ă totuşi niciunul atât de masiv şi complex precum cele de aici. Bineînţeles, nu trebuie s uiă ţi faptul c nici cea mai mare dintreă Lumile Exterioare nu are m car populaă ţia unuia dintre Oraşele voastre şi de aceea nu este necesar o complexitate de această ă natur .ă

– Tu ai fost vreodat pe Aurora? întreb detectivul.ă ă– Nu, am fost asamblat aici, pe P mânt.ă– Atunci de unde ştii despre calculatoarele de pe Lumile

Exterioare?– Mi se pare evident, partenere Elijah. Baza mea de date s-a

fundamentat pe cea a r posatului dr. Sarton. Te pot asigura că ă deţin o mulţime de materiale curente despre Lumile Exterioare.

– Am înţeles. Tu poţi mânca, Daneel?– Sunt acţionat de energie atomic . Crezusem c ă ă ştiai asta.– N-am uitat nicio clip , te asigur, dar nu te-am întrebat dacă ă

trebuie s te hr neă ă şti, ci dac ă poţi s m nânci. Dac poă ă ă ţi să introduci mâncare în gur , s-o mesteci ă şi s-o înghiţi. Mi se pare un am nunt important în tentativa de a sem na cu un om.ă ă

– Ţi-am înţeles observaţia. Da, pot s efectuez operaă ţiile

119

mecanice de masticare şi ingerare. Desigur capacitatea mea este relativ limitat ă şi, mai devreme sau mai târziu, trebuie să evacuez materialul ingerat din ceea ce ai putea numi „stomacul” meu.

– Perfect. Poţi regurgita, sau orice alt metod utilizezi,ă ă disear , în liniă ştea garsonierei noastre. Ideea este c mi-e foame.ă Am sc pat prânzul, fir-ar al naibii, ă şi vreau s fii cu mine cândă m nânc, dar nu poă ţi s stai ă şi să nu m nânci, f r s nu atragiă ă ă ă atenţia. Dac îns poă ă ţi mânca, totul e-n regul . S mergem!ă ă

* * *Cantinele Secţiunilor erau identice în tot Oraşul New York. În

plus, Baley fusese în Washington, Toronto, Los Angeles, Londra şi Budapesta în interes de serviciu, iar cantinele de acolo erau absolut la fel. Poate c situaă ţia fusese alta în epocile medievale, când limbile diferiser , ca ă şi alimentaţia, dar, în ziua de azi, produsele pe baz de enzime erau aceleaă şi de la Shanghai la Taşkent şi de la Winnipeg la Buenos Aires. Poate c engleza nuă sem na cu cea vorbit pe timpul lui Shakespeare ori Churchill,ă ă dar era melanjul utilizat pe toate continentele şi, cu unele modific ri, pe Lumile Exterioare.ă

Ignorând îns limba ă şi alimentaţia, existau similitudini şi mai profunde. Peste tot exista izul specific, indefinibil, dar complet caracteristic, de „cantin ”. Coada tripl de aă ă şteptare, care avansa lent, pentru a converge la uş ă şi a se diviza din nou în dreapta, stânga şi centru… Vacarmul oamenilor care vorbeau şi se mişcau, dublat de z ng nitul specific al veselei din plastic…ă ă Str lucirea lemnului artificial, extrem de lustruit, plafonierele dină sticl aflate la în lă ă ţime, mesele lungi, mirosul de aburi calzi…

Baley avans treptat, o dat cu coada (în ciuda intervaluluiă ă relativ larg al orelor între care puteai lua masa, o aşteptare de zece minute era aproape inevitabil ) ă şi se adres lui R. Daneelă mânat de o curiozitate brusc :ă

– Poţi s zâmbeă şti?– Scuz -m , Elijah, vrei s repeă ă ă ţi? zise R. Daneel, care privea

absorbit, deşi detaşat, interiorul cantinei.– M întrebam dac poă ă ţi s zâmbeă şti, şopti detectivul.R. Daneel zâmbi. Gestul fu neaşteptat şi surprinz tor. Buzele iă

se arcuir ă şi pielea de deasupra colţurilor gurii se cut . Totuă şi numai gura fusese cea care surâsese. Restul feţei robotului r m sese nemiă ă şcat.

Baley cl tin din cap.ă ă

120

– Nu te obosi s-o faci, Daneel. Nu te ajut cu nimic.ăSe aflau la intrare. Pe rând, persoanele de la coad îă şi

introduceau cardurile alimentare în fanta cuvenit ă şi aşteptau să fie scanate. Clic… clic… clic…

Cândva, cineva calculase c o cantin care funcă ă ţiona perfect putea admite dou sute de persoane pe minut, toate cardurileă fiind scanate complet pentru a împiedica schimbarea cantinei, s rirea meselor ă şi diluarea raţiilor. Se calculase de asemenea cât de lung trebuia s fie coada de aă ă şteptare pentru o eficienţă maxim ă şi cât timp se pierdea când o persoan necesitaă tratament special.

Din acest motiv era întotdeauna o calamitate s întrerupiă clicurile acelea regulate prin trecerea la ghişeul manual, aşa cum f cur Baley ă ă şi R. Daneel, pentru a obţine un card special de la şefa de tur .ă

Jessie, care fusese asistent dietetician, îi explicase cândva luiă Baley:

– D totul peste cap. Anuleaz estim rile de consum ă ă ă şi inventar. Determin verific ri speciale. Trebuie s confrună ă ă ţi situaţia cu toate cantinele Secţiunii, pentru a te asigura că dezechilibrul bilanţului nu este prea mare. S pt mânal seă ă alc tuieă şte un bilanţ separat şi dac s-a întâmplat o neregul ă ă şi eşti excedentar, întotdeauna va fi vina ta, niciodat a conduceriiă Oraşului, pentru c a eliberat carduri speciale în stânga ă şi-n dreapta. Ah, nu! Iar când anunţi c pentru masa respectiv s-aă ă anulat opţiunea alegerii, ce-ţi mai aud urechile de la oamenii de la coad ! Întotdeauna vinovaă ţii sunt cei de la tejghea…

Baley auzise povestea complet , aă şa c înă ţelegea privirea rece şi veninoas pe care o primi din partea femeii aflate înapoiaă ghişeului. Ea complet rapid câteva detalii – Secă ţiunea de domiciliu, ocupaţia, motivul pentru care lua masa în alt cantină ă („probleme de serviciu”, un motiv cu adev rat iritant, dară imposibil de contestat). Dup aceea, împ turi hârtia cu miă ă şc riă ferme ale degetelor şi o împinse într-o fant . Un calculator oă recepţion , îi devor conă ă ţinutul şi diger informaă ţia.

Femeia se întoarse apoi spre R. Daneel.Baley anunţ partea cea mai nepl cut .ă ă ă– Prietenul meu nu este din Oraş, spuse el.Femeia îl privi acum realmente şi complet scandalizat .ă– Oraşul de reşedinţ , v rog, rosti ea.ă ă– Toate înregistr rile vor fi trecute în creditul Departamentuluiă

121

poliţie, interveni din nou Baley. Detaliile nu sunt necesare. Probleme de serviciu.

Cu un gest scurt, femeia trase un chitanţier de permise şi complet datele necesare în cod maă şin , lovind tastele cuă mişc ri experte ale primelor dou degete de la mâna dreapt .ă ă ă

– Cât timp veţi lua masa aici? întreb ea.ă– Cât va fi necesar, r spunse Baley.ă– Ap saă ţi degetele aici, indic femeia r sucind spre eiă ă

formularul.Baley simţi un mic fior de emoţie, când degetele perfect egale

şi cu unghii lustruite ale lui R. Daneel ap sar în locul ar tat.ă ă ă Sper din toat inima ca spaă ă ţialii s nu fi uitat s -i prevad ă ă ă şi amprente digitale.

Femeia lu formularul ă şi-l introduse în maşina atotprimitoare de lâng ea. Aceasta nu r spunse prin nicio eructaă ă ţie şi Baley r sufl uă ă şurat.

Primir carduri metalice mici, de un roă şu str lucitor, culoareă care însemna „temporar”.

– F r opă ă ţiuni, îi anunţ femeia. S pt mâna asta avemă ă ă probleme. Masa DF.

Pornir spre DF.ă– Am impresia, spuse R. Daneel, c majoritatea oameniloră

voştri m nânc regulat în asemenea cantine.ă ă– Da. Bineînţeles, este destul de nepl cut s m nânci într-oă ă ă

cantin str in , pentru c nu cunoă ă ă ă şti pe nimeni. În propria ta cantin , lucrurile stau altfel. Ai locul t u unde stai de fiecare dată ă ă şi eşti cu familia şi cu prietenii. Mai ales când eşti tân r, meseleă reprezint momentele cele mai luminoase ale zilei.ă

Baley surâse, reamintindu-şi propria tinereţe.Se p rea c masa DF se num ra printre cele rezervateă ă ă

persoanelor aflate în tranzit. Indivizii deja aşezaţi acolo îşi priveau farfuriile stânjeniţi şi nu discutau între ei. Tr geau cuă coada ochiului, invidioşi, spre numeroşii meseni care hohoteau la alte mese.

„Nimeni nu se simte mai inconfortabil”, gândi Baley, „decât cel care m nânc în alt Secă ă ă ţiune decât a lui. Fie pâinea cât de rea – dup cum zice vechiul proverb – tot mai bun -i cantina ta.”ă ă Oricâţi biochimişti alimentari ar fi jurat c nu exista nicioă deosebire faţ de hrana servit oriunde altundeva, de pild înă ă ă Johannesburg, cea pe care o mânca în cantina lui i se p rea multă mai gustoas .ă

122

Se aşez pe un taburet ă şi R. Daneel lu loc lâng el.ă ă– Nu poţi s alegi între feluri diferite de mâncare, spuseă

detectivul, aşa c apas comutatorul acela ă ă şi aşteapt .ăPeste dou minute, un disc glis în t blia mesei ă ă ă şi de sub el se

ridic un platou.ă– Cartofi piure, sos de zimoviţel şi marmelad de caise. Astaă

e… f cu Baley.ăO furculiţ ă şi dou felii de pâine integral din enzime ap rură ă ă ă

într-o adâncitur aflat imediat în faă ă ţa grilajului scund ce urma linia median a mesei.ă

– Dac doreă şti, vorbi cu glas sc zut R. Daneel, poă ţi lua porţia mea.

Pentru o clip Baley fu scandalizat, apoi îă şi reaminti şi murmur :ă

– Ar fi o înc lcare a manierelor. D -i drumul ă ă şi m nânc !ă ăDetectivul mânc sârguincios, dar f r relaxarea ce permite oă ă ă

satisfacţie deplin . Ocazional, trase prudent cu ochiul spre robot.ă R. Daneel mesteca prin mişc ri precise ale maxilarelor. De fapt,ă prea precise. Nu p rea defel natural.ă

Ciudat! Acum când Baley ştia cu siguranţ c R. Daneel eraă ă robot, distingea limpede tot felul de detalii. De exemplu, când R. Daneel înghiţea, nu exista nicio mişcare a m rului lui Adam.ă

P mânteanul nu se simă ţea totuşi deranjat prea mult. Oare se obişnuise cu creatura? Presupunând c oamenii ar fi colonizat oă planet nou (interesant cum ideea aceasta îl obseda, de cândă ă Fastolfe i-o strecurase în minte), presupunând c Bentley, deă exemplu, ar fi fost pe punctul de a p r si P mântul, s-ar fi putută ă ă ca b iatului s nu-i mai pese c munceă ă ă şte şi tr ieă şte al turi deă roboţi? De ce nu? Spaţialii înşişi o f ceau.ă

– Elijah, rosti R. Daneel, este nepoliticos s te uiă ţi la un om care m nânc ?ă ă

– Este nepoliticos s te holbezi direct la el, desigur. Asta ă ţine de bun simţ, nu? Orice om are dreptul la intimitate. Conversaţia obişnuit este posibil , totuă ă şi nu te zgâieşti la cineva când înghite mâncarea.

– Înţeleg. În cazul acesta, de ce opt oameni ne privesc cu atenţie – cu foarte mult atenă ţie?

Baley l s jos furculiă ă ţa şi se uit în jur, ca ă şi cum ar fi c utată solniţa.

– Nu v d nimic ieă şit din comun.Vorbise îns f r convingere. Pentru el, gloata de meseni nuă ă ă

123

era decât un vast conglomerat haotic. Iar când R. Daneel îl privi cu ochii s i c prui impersonali, Baley suspect tulburat c nuă ă ă ă erau deloc ochi, ci scanere capabile s sesizeze, cu acurateă ţe fotografic ă şi în fracţiuni de secund , întregul tablou.ă

– Sunt perfect sigur, zise calm R. Daneel.– Bun, şi ce-i cu asta? Este un comportament nepoliticos, dar

ce dovedeşte?– Nu pot s îă ţi r spund la întrebare, Elijah, dar poate fi oă

coincidenţ faptul c ă ă şase dintre ei se aflau asear în mulă ţimea din faţa magazinului de pantofi?

124

11. Evadare pe benzi

Degetele lui Baley se încleştar convulsiv în jurul furculiă ţei.– Eşti sigur? întreb el automat ă şi în aceeaşi clip îă şi d duă

seama de inutilitatea întreb rii.ăNu întrebi un calculator dac este sigur de r spunsul pe care-lă ă

afişeaz ; nici m car un calculator cu braă ă ţe şi picioare.– Destul de sigur, încuviinţ R. Daneel.ă– Sunt aproape de noi?– Nu tocmai. Sunt risipiţi prin sal .ă– Bine.Baley reveni asupra mânc rii, cu furculiă ţa mişcându-se

mecanic. Înapoia încrunt turii de pe chipul s u prelung,ă ă gândurile îi goneau furioase.

Poate c într-adev r incidentul din seara trecut fuseseă ă ă organizat de un grup de fanatici antiroboţi şi c nu fusese oă r zmeriă ţ spontan , aă ă şa cum p ruse. Un asemenea grup deă agitatori putea include cu uşurinţ persoane care studiaseră ă roboţii cu fascinaţia n scut din ura profund faă ă ă ţ de aceă ştia. Era posibil ca unul dintre ei s -ă şi fi dat seama ce era R. Daneel în realitate.

(Cumva, comisarul sugerase ipoteza aceasta. La naiba, Enderby dovedea profunzimi neaşteptate!)

Totul devenea atunci logic. Deşi în acţiunea din seara trecută nu putuser acă ţiona într-o modalitate organizat , medievaliă ştii r mâneau capabili s pl nuiasc pentru viitor. Dac puteauă ă ă ă ă recunoaşte un robot ca R. Daneel, atunci cu siguranţ îă şi puteau da seama c Baley era poliă ţist. Iar un poliţist aflat în tov ră ăşia neobişnuit a unui robot umanoid ar fi fost, f r doar ă ă ă şi poate, unul de rang important.

(Cu o înţelepciune venit prea târziu, Baley urm f r ezitareă ă ă ă linia raţionamentului.)

Prin urmare, nişte indivizi care ţineau sub observaţie prim riaă (sau poate chiar nişte agenţi infiltraţi în prim rie) îi reperaser peă ă Baley, R. Daneel, ori pe amândoi, destul de repede după incident. C f cuser asta la nici dou zeci ă ă ă ă şi patru de ore nu era deloc surprinz tor. Ar fi putut s-o fac în timp ă ă şi mai scurt, dacă Baley nu şi-ar fi petrecut o parte atât de mare a zilei în Oraşul Spaţial şi pe autostr zi.ă

125

R. Daneel terminase de mâncat şi acum aştepta t cut, cuă palmele sale perfecte sprijinite uşor de marginea mesei.

– Nu ar fi mai bine s acă ţion m cumva? întreb el.ă ă– Aici, în cantin , suntem în sigurană ţ , r spunse Baley. Te rog,ă ă

las totul în seama mea.ăPrivi în jur precaut şi v zu parc pentru prima dat în viaă ă ă ţ oă

cantin .ăOameni… mii de oameni! Care era capacitatea medie a unei

cantine? V zuse cândva cifrele respective. Parc era vorbaă ă despre dou sute de mii de oameni, iar cantina aceasta era maiă mare decât una medie.

Dac , s presupunem, cineva ar fi strigat „robot”? Dac ar fiă ă ă fost azvârliţi miilor de meseni ca nişte…

Nu avea niciun termen de comparaţie, dar era lipsit de importanţ . Aă şa ceva n-avea s se întâmple.ă

O r zmeriă ţ spontan putea izbucni oriunde, în cantine la felă ă de uşor ca şi pe coridoare sau în ascensoare. Poate chiar mai uşor. În timpul meselor exista o lips a inhib rii, o dispoziă ă ţie general spre glume de prost gust ce putea degenera înă incidente mult mai serioase.

Pe de alt parte, o revolt planificat ar fi însemnat cu totulă ă ă altceva. Aici, în cantin , conspiratorii ar fi fost ei înă şişi prinşi într-o sal vast ă ă şi aglomerat . O dat ce începeau s zboareă ă ă farfuriile şi s se fac ă ă ţ nd ri mesele, nu avea s mai existe oă ă ă cale simpl de sc pare. Cu sigurană ă ţ , sute de oameni aveau să ă moar ă şi conspiratorii înşişi se puteau num ra cu uă şurinţ printreă victime.

Nu, o r zmeriă ţ lipsit de asemenea riscuri trebuia pl nuit peă ă ă ă arterele Oraşului, într-un pasaj relativ îngust. Panica şi isteria aveau s se propage lent prin gâtuitura respectiv , îng duind oă ă ă retragere rapid , preg tit din timp, într-un coridor lateral, sauă ă ă un pas neb gat în seam pe o band rapid ascendent , care s -ă ă ă ă ă ăi poarte la alt nivel.

Baley se simţea prins în capcan . Probabil c ală ă ţi observatori aşteptau afar . El ă şi R. Daneel vor fi urm riă ţi pân în loculă adecvat, unde va fi activat focosul.

– De ce nu îi arest m? întreb R. Daneel.ă ă– În felul sta, am gr bi declană ă şarea necazurilor. Le ştii feţele,

nu-i aşa? N-o s le uiă ţi?– Nu sunt capabil de uitare.– Atunci o s -i arest m alt dat . Deocamdat s ieă ă ă ă ă ă şim din

126

plasa lor. Ţine-te dup mine ă şi imit -m întocmai.ă ăSe scul ă şi întoarse grijuliu farfuria cu fundul în sus, centrând-

o pe discul mişc tor care o adusese pe mas . Dup aceea, aă ă ă şeză furculiţa în adâncitura cuvenit . Privindu-l, R. Daneel îi imită ă fiecare mişcare. Vesela disp ru din vedere.ă

– Şi ei se ridic , anună ţ robotul.ă– Perfect. Intuiţia îmi spune c nu se vor apropia prea mult. Înă

niciun caz în cantin .ăSe aşezar din nou la coad , îndreptându-se spre ieă ă şire, unde

clicurile cardurilor sunau ca un ritual, fiecare clic înregistrând consumul unei raţii.

Baley privi înd r t prin pâcla de aburi ă ă şi vacarm, şi, cu o claritate lipsit de orice leg tur cu situaă ă ă ţia, îşi aminti de o vizită f cut împreun cu Ben la gr dina zoologic , cu ă ă ă ă ă şase-şapte ani în urm . Ba nu, trecuser opt ani de atunci, deoarece Ben tocmaiă ă împlinise opt ani.

(Sfinte Iosafat! Cum zbura timpul!)Fusese prima vizit a b iatului la gr dina zoologic ă ă ă ă şi fusese

impresionat. La urma urmelor, pân atunci nu mai v zuseă ă niciodat câini sau pisici. Apoi ajunseser la volier ! Baley însuă ă ă şi, care o mai v zuse de o duzin de ori, era fascinat de ea.ă ă

Prima impresie l sat de vederea unor creaturi care ă ă ţâşnesc prin v zduh trezeă şte un sentiment de uimire ce nu poate fi comparat cu nimic altceva. În voliera vr biilor era ora mesei ă şi un îngrijitor turna ov z decorticat într-un alimentator cu jgheab lungă (oamenii se obişnuiser cu substituenă ţii din enzime, dar animalele, mai conservatoare în felul lor, insistau pentru gr ună ţele reale).

Sute de vr bii se înghesuiser pe marginea jgheabului. Aripă ă ă lâng arip , ciripind de-a dreptul asurzitor, se înă ă şiruiser …ă

Asta era! Aceasta era imaginea care ap ru în mintea luiă Baley, când privi spre cantin în clipa ieă şirii. Vr bii strânse peă jgheabul cu hran . Gândul îi inspir repulsie.ă ă

„Sfinte Iosafat”, se gândi, „trebuie s existe ă şi o cale mai bun .”ă

Dar care putea fi aceea? Ce era greşit la calea actual ? Până ă acum nu-l mai deranjase niciodat .ă

– Eşti gata, Daneel? se adres el brusc robotului.ă– Da, Elijah.P r sir cantina ă ă ă şi planul de a sc pa de urm ritori era acumă ă

clar pentru Baley.

127

* * *Adolescenţii au un joc pe care-l numesc „alergare pe benzi”.

Regulile sale variaz în privină ţe minore de la un Oraş la altul, dar esenţa r mâne aceeaă şi. Un b iat din San Francisco se poateă al tura f r probleme unui joc în Cairo.ă ă ă

Scopul jocului este de a ajunge din punctul A în punctul B utilizând sistemul de tranzit rapid al Oraşului, astfel încât „vulpoiul” s se descotoroseasc de cât mai mulă ă ţi „copoi”. Vulpoiul care izbuteşte s ajung singur la destinaă ă ţie este cu adev rat iscusit, acelaă şi lucru putând fi afirmat şi despre un copoi care nu-i pierde urma.

Jocul se desfăşoar de obicei în perioada de vârf a traficuluiă serii, când densitatea navetiştilor îi m reă şte simultan gradul de risc şi de complexitate. Vulpoiul porneşte primul, deplasându-se în sus şi în jos pe benzile acceleratoare. El se str duieă şte din r sputeri s acă ă ţioneze cât mai imprevizibil, r mânând nemiă şcat pe o band cât mai mult timp posibil, pentru ca dup aceea să ă ă sar brusc într-o direcă ţie aleatorie. Va traversa apoi repede câteva benzi, pentru ca s r mân din nou neclintit.ă ă ă

Vai de copoiul care, din neatenţie, s-a ab tut cu o band preaă ă departe! Înainte de a-şi fi dat seama de eroare, doar dac nuă este extraordinar de agil, a trecut de vulpoi sau a r mas mult înă urma lui. Un vulpoi inteligent îi va amplifica greşeala, deplasându-se rapid în direcţia opus .ă

O regul destinat s înzeceasc complexitatea urm ririi oă ă ă ă ă constituie îmbarcarea pe benzile locale sau chiar pe expresuri, pentru a coborî pe partea opus . Evitarea lor complet esteă ă incorect , dar ă şi folosirea exagerat .ă

Atracţia jocului este mai greu de înţeles pentru un adult, în special pentru unul care n-a participat el însuşi la joc în adolescenţ . Juc torii sunt trataă ă ţi cu asprime de c l toriiă ă obişnuiţi, cu care se intersecteaz în mod inevitabil. Suntă persecutaţi de poliţişti şi pedepsiţi de p rină ţi. Sunt înfieraţi în şcoli şi subeterice. Anual, patru-cinci adolescenţi mor în timpul jocurilor, câteva zeci sunt r niă ţi, iar mulţi pietoni inocenţi sunt afectaţi în diverse grade.

Cu toate acestea, nu se poate întreprinde nimic pentru anihilarea bandelor de juc tori. Cu cât pericolul este mai mare,ă cu atât juc torii obă ţin premiul cel mai râvnit – stima din ochii concurenţilor. Un înving tor are dreptul s se împ uneze, iar ună ă ă vulpoi celebru este privit cu admiraţie.

128

Chiar şi acum, Baley îşi reamintea cu satisfacţie c el fusese,ă cândva, alerg tor pe benzi. Odat , condusese un grup deă ă dou zeci de adolescenă ţi din sectorul Concourse pân la graniă ţa cu Queens, traversând trei expresuri. Pe durata a dou ore,ă neobosit şi neîncetat, sc pase de unii dintre cei mai agili copoiă din Bronx şi ajunsese singur la destinaţie. Despre cursa aceea se vorbise luni de zile.

Desigur, acum detectivul trecuse de patruzeci de ani. Nu mai alergase pe benzi de dou zeci de ani, dar nu uitase uneleă şiretlicuri. Ceea ce pierduse în agilitate câştigase în alte privinţe. Era poliţist. Nimeni, decât un alt poliţist la fel de experimentat ca el, nu putea cunoaşte Oraşul la fel de bine, ştiind unde începeau şi unde se terminau aproape toate str duă ţele cu pereţi metalici.

Se îndep rt de cantin cu pas vioi, dar nu foarte rapid. Dintr-ă ă ăo clip în alta, se aă ştepta s aud înapoia sa strig tul: „Robot,ă ă ă robot!” Momentele acelea de început erau cele mai riscante. Practic îşi num r paă ă şii, pân simă ţi sub t lpi prima bandă ă acceleratoare.

Se opri o clip , în timp ce R. Daneel i se al tur cu o miă ă ă şcare lin .ă

– Mai sunt dup noi? se interes Baley în ă ă şoapt .ă– Da. Se apropie.– Asta nu va dura, zise detectivul sigur pe sine.Privi benzile ce se întindeau în ambele p ră ţi, cu înc rc tura loră ă

uman gonind în stânga tot mai rapid pe m sur ce distană ă ă ţa faţă de el creştea. Simţise benzile sub t lpi de multe ori în fiecare zi aă vieţii sale, dar nu-şi mai flexase genunchii, preg tindu-se să ă alerge, de peste şapte mii de zile. Încerc vechiul fior familiar ă şi respiraţia i se acceler .ă

Aproape c uitase singura ocazie în care-l prinsese pe Benă participând la joc. Îi f cuse o moral teribil ă ă ă şi îndelungat ,ă ameninţând c -l va pune sub supravegherea poliă ţiei.

Uşor, iute, cu o vitez de dou ori mai mare decât ceaă ă „sigur ”, sui de pe o band pe alta, aplecându-se mult înainteă ă pentru a se împotrivi acceler rii. Banda local zumz ia pe lângă ă ă ă el. Pentru o clip , p ru c avea s treac pe ea, dar, brusc,ă ă ă ă ă renunţ , strecurându-se printre oameni, pe m sur ce mulă ă ă ţimile se îndeseau pe benzile mai lente.

Se opri şi se l s purtat cu numai 25 km/h.ă ă– Câţi ne mai urm resc, Daneel?ă– Numai unul, Elijah.

129

Robotul se afla lâng el, imperturbabil ă şi f r s gâfâie.ă ă ă– Probabil c a fost ă şi el bun la vremea lui, dar nu va rezista.Încrez tor în sine, Baley tr ia un sentiment pe jum tateă ă ă

amintit din zilele tinereţii, compus din impresia apartenenţei la un ritual mistic exclusivist, din senzaţia pur fizic a curentului ce-ăi biciuia faţa şi din fiorul subtil de pericol.

– Asta se numeşte „trasul pe sfoar lateral”, îl anună ţ cu glasă sc zut pe R. Daneel.ă

Mergea cu paşi mari pe o band , ocolindu-i cu minimum deă efort pe c l torii care staă ă ţionau pe ea. Continu s avanseze,ă ă apropiindu-se mereu de marginea benzii, pân ce deplasareaă permanent a capului s u prin mulă ă ţime devenea hipnotic înă mişcarea ei constant … aă şa cum şi intenţiona.

Apoi, p strând acelaă şi ritm, se deplas cinci centimetri înă lateral şi trecu pe banda adiacent . Simă ţi muşchii coapselor încordându-se dureros, în str dania de a-ă şi p stra echilibrul f ră ă ă a se tr da.ă

Travers iute un grup de navetiă şti şi ajunse pe banda de 72 km/h.

– Cum st treaba? se interes el.ă ă– E tot dup noi, sosi r spunsul calm.ă ăBuzele lui Baley se subţiar . Nu-i mai r mânea decât s seă ă ă

foloseasc de platformele miă şc toare, ceea ce necesita oă coordonare cu adev rat deosebit ; poate chiar mai mult decâtă ă mai p strase el.ă

Privi în jur iute. Unde se g seau acum? Strada B-22 trecu caă un fulger. Baley f cu un calcul rapid ă şi porni imediat. Urc peă benzile r mase, lin ă şi f r s se clatine, apoi s ri pe platformaă ă ă ă benzii locale.

Chipurile impersonale ale b rbaă ţilor şi femeilor, blazate de plictiseala drumului pe benzi, fur brusc trezite la indignare,ă când Baley şi R. Daneel se cocoţar la bord, strecurându-seă printre balustrade.

– Alo! zbier ascuă ţit o femeie, prinzându-şi cu o mân p l ria.ă ă ă– Scuze, gâfâi Baley.Se înghesui printre cei care st teau în picioare ă şi, cu o ultimă

şerpuire, ajunse în cealalt parte a platformei. În ultima clip , ună ă pasager îmbrâncit îl înghionti zdrav n în spate ă şi Baley se împiedic .ă

Încerc disperat s -ă ă şi reg seasc echilibrul. Se împletici pesteă ă separaţia dintre dou benzi ă şi modificarea brusc de vitez îlă ă

130

f cu s cad în genunchi ă ă ă şi apoi într-o parte.Pentru o fracţiune de secund , îă şi imagin , panicat, oameniiă

ciocnindu-se de el şi r sturnându-se, un haos care se r spândeaă ă peste benzi, unul dintre acele detestate „ambuteiaje umane” ce duceau la spitalizarea a zeci de persoane, cu fracturi ale membrelor.

Îns braă ţul lui R. Daneel ap ru imediat sub el ă şi Baley se simţi ridicat cu o forţ ce o depă ăşea mult pe cea a unui b rbată obişnuit.

– Mulţumesc, icni detectivul dar nu avu timp pentru mai multe cuvinte.

Coborî iute pe benzile de decelerare, urmând un şablon complicat, astfel gândit încât t lpile sale s ajung pe benzileă ă ă articulate în V ale unui expres exact în punctul de traversare. F r s -ă ă ă şi piard ritmul, acceler din nou ă ă şi travers iară ăşi un expres.

– Ne mai urm reă şte, Daneel?– Nu v d pe nimeni, Elijah.ă– E-n regul . S ă ă ştii c ai fi fost un alerg tor pe benzi deă ă

mâna-ntâi! Hopa, repede, repede!Trecur ca un vârtej pe alt band local ă ă ă ă şi coborâr benzile,ă

z ng nind, pân la o uă ă ă ş mare, cu aspect oficial. Un paznic seă ridic , întâmpinându-i.ă

Baley îşi ar t scurt legitimaă ă ţia.– Probleme de serviciu!Intrar .ă– Este o central atomoelectric , explic scurt Baley. În felulă ă ă

sta, ne-au pierdut complet urma.ăMai fusese în centrale atomoelectrice, ba chiar şi în aceasta.

Familiaritatea nu-i diminua sentimentul inconfortabil de veneraţie, amplificat de amintirea obsedant c , odat , propriulă ă ă s u tat ocupase o poziă ă ţie de vârf în ierarhia unei asemenea uzine electrice. Asta înainte ca…

Erau înconjuraţi de zumzetul generatoarelor gigantice ascunse în puţul principal al centralei, de izul uşor înţep tor ală ozonului din aer şi de ameninţarea sumbr ă şi t cut a liniilor roă ă şii ce marcau limitele dincolo de care nimeni nu putea s treacă ă f r costum protector.ă ă

Undeva prin central (Baley nu ă ştia locul precis) se consuma zilnic o jum tate de kilogram de material fisionabil. Tot zilnic,ă produsele fisiunii radioactive, aşa-numitele „cenuşi fierbinţi”,

131

erau propulsate de curenţi de aer de înalt presiune, prină conducte din plumb, spre peşteri submarine aflate la cincisprezece kilometri dep rtare ă şi la aproape un kilometru sub fundul oceanului. Uneori Baley se întreba ce se va întâmpla când peşterile acelea aveau s fie umplute.ă

Pe un ton brusc grosolan, i se adres lui R. Daneel:ă– Stai departe de liniile roşii!Dup aceea, îă şi aduse aminte şi ad ug stingherit:ă ă– Deşi cred c asta nu conteaz pentru tine.ă ă– Este vorba despre radioactivitate?– Da.– Atunci conteaz ă şi pentru mine. Radiaţiile gamma distrug

echilibrul delicat al unui creier pozitronic şi m vor afecta chiară mai repede decât te-ar afecta pe tine.

– Vrei s spui c te-ar ă ă ucide?– Aş necesita un nou creier pozitronic. Deoarece nu există

dou creiere pozitronice identice, aă ş fi un individ nou. Daneel cel cu care vorbeşti acum ar fi, ca s spun aă şa, mort.

Baley îl cercet neîncrez tor.ă ă– Nu ştiusem asta… Pe-aici – suim pe rampele astea.– Am nuntul nu a fost f cut public. Oraă ă şul Spaţial doreşte s îiă

conving pe p mânteni de utilitatea celor ca mine, nu deă ă sl biciunile noastre.ă

– Atunci mie de ce-mi spui?R. Daneel se întoarse cu totul spre tovarăşul s u.ă– Tu eşti partenerul meu, Elijah. Este bine s îmi cunoă şti

sl biciunile ă şi lipsurile.Baley îşi drese glasul şi nu mai avu nimic de ad ugat.ă– Mergem în direcţia asta, explic el peste câteva momente,ă

şi ieşim la patru sute de metri de garsonier .ă* * *

Era o garsonier s r c cioas , pentru clasele inferioare. Oă ă ă ă ă c m ruă ă ţ ă şi dou paturi. Dou scaune pliante ă ă şi un dulap în perete. Un ecran subeteric încorporat, care nu permitea reglaje manuale şi funcţiona numai la ore fixe, f r a putea fi oprit. Nuă ă exista chiuvet , nici m car una neactivat , ă ă ă şi nici facilităţi pentru g titul mânc rii sau pentru fierberea apei. Într-un colă ă ţ al înc periiă se afla o conduct mic pentru evacuarea deă ă şeurilor, un obiect strict funcţional, f r ornamente, de-a dreptul urât.ă ă

– Asta-i, strânse din umeri Baley. Cred c-o s putem rezista.ăR. Daneel se apropie de dispozitivul pentru evacuarea

132

deşeurilor. C maă şa i se desf cu sub atingere, dezv luind pieptulă ă neted şi aparent musculos.

– Ce faci? se interes Baley.ă– Elimin mâncarea ingerat . Dac aă ă ş ţine-o prea mult, s-ar

descompune şi aş deveni dezagreabil.Robotul plas dou degete cu atenă ă ţie sub un mamelon şi

execut o serie de ap s ri. Pieptul i se desf cu longitudinal. R.ă ă ă ă Daneel introduse mâna şi, dintr-o mas de metal str lucitor,ă ă extrase un sac subţire, transparent, parţial umplut. Îl deschise, în timp ce Baley privea aproape oripilat.

R. Daneel ezit , apoi rosti:ă– Mâncarea este perfect curat . Eu nu salivez ă şi nici nu

mestec. A fost introdus în esofag prin sucă ţiune. Este comestibil .ă

– E-n regul , încuviină ţ Baley încetiă şor. Nu mi-e foame. Scapă de ea.

Detectivul aprecie c sacul care juca rolul unui stomac pentruă robot era fabricat din plastic fluorcarbon. Cel puţin, mâncarea nu se lipise de el. Ieşea imediat şi fu evacuat , puă ţin câte puţin, prin conduct . „Risip de mâncare bun ”, nu putu el s nu seă ă ă ă gândeasc .ă

Se aşez pe unul dintre paturi, îă şi scoase c maă şa şi spuse:– Îţi propun ca mâine s-o începem de dimineaţ .ă– Exist un motiv anume?ă– Cel puţin deocamdat locaă ţia acestei garsoniere nu este

cunoscut de „amicii” noă ştri, sau cel puţin aşa sper. Dac plec mă ă devreme, suntem mai în siguranţ . Dup ce ajungem în prim rie,ă ă ă trebuie s decidem dac parteneriatul nostru mai este practic.ă ă

– Crezi c s-ar putea s nu mai fie?ă ăBaley strânse din umeri şi r spunse moroc nos:ă ă– Nu putem proceda zilnic aşa.– Mie mi se pare…R. Daneel fu întrerupt de ledul roşu-str lucitor al semnaluluiă

de apel de la uş .ăBaley se scul f r zgomot ă ă ă şi-şi scoase blasterul. Semnalul

clipi din nou.Detectivul se apropie silenţios de uş , puse degetul mare peă

contactul armei şi acţion comutatorul de activare aă transparenţei unidirecţionale a vizorului. Nu era un vizor prea grozav, ci mic şi cu efect de distorsiune, totuşi suficient pentru a-şi putea vedea fiul în faţa uşii.

133

Baley acţion rapid. Deschise uă şa, îl prinse cu brutalitate pe Ben de încheietur , când b iatul ridic mâna ca s sune pentru aă ă ă ă treia oar , ă şi-l trase în untru.ă

Privirea de spaim ă şi uimire disp ru de abia treptat din ochiiă lui Ben, care r mase gâfâind, sprijinit de peretele în care fuseseă propulsat. Îşi frec încheietura mâinii.ă

– Tat , rosti el pe un ton sup rat, nu trebuia s m strângi aă ă ă ă şa tare!

Baley privea prin vizorul uşii pe care o închisese fulger tor.ă Din câte îşi d dea seama, coridorul era pustiu.ă

– Ai v zut pe cineva pe-afar , Ben?ă ă– Nu. Am venit doar ca s v d dac n-ai pă ă ă ăţit ceva.– De ce aş fi păţit?– Nu ştiu. Aşa zicea mama. Plângea şi zicea c trebuie s teă ă

g sesc. Dac nu veneam eu, voia s vin chiar ea ă ă ă ă şi atunci nu garanta ce o s se-ntâmple. M-a ă obligat s vin, tat .ă ă

– Cum m-ai g sit? întreb Baley. Mama ă ă ştia unde sunt?– Nu, nu ştia. Am sunat la tine la serviciu.– Şi ţi-au spus?Ben p ru surprins de tonul tat lui s u ă ă ă şi r spunse nesigur:ă– Sigur c da. N-ar fi trebuit s-o fac ?ă ăBaley şi Daneel schimbar priviri. Detectivul se ridic greoi.ă ă– Unde-i mama acum? întreb el. În apartament?ă– Nu, am mers la bunica la mas ă şi am r mas acolo. Acum ară

trebui s m -ntorc la ele. Asta dac n-ai pă ă ă ăţit nimic, tat …ă– O s r mâi aici. Daneel, ai reă ă ţinut locaţia comunicatorului de

la nivelul sta?ă– Da, încuviinţ robotul. Intenă ţionezi s p r seă ă ă şti camera, ca

s îl foloseă şti?– Trebuie s-o fac. Trebuie neap rat s vorbesc cu Jessie.ă ă– Ţi-aş sugera c ar fi mai logic s îl laă ă şi pe Bentley s o fac .ă ă

Îţi asumi un risc, iar el este mai puţin valoros.Baley se holb la el:ă– Fir-ai…„Sfinte Iosafat”, se gândi, „de fapt, de ce m enervez?”ă

Continu , mult mai calm:ă– Nu înţelegi, Daneel. La noi nu se obişnuieşte ca un tat s -ă ă şi

trimit fiul într-un pericol posibil, chiar dac ar fi logic să ă ă procedeze aşa.

– Pericol?! chiţ i Ben cu un soi de încântare îngrozit . Ce se-ă ăntâmpl , tat ? Ce este, tat ?ă ă ă

134

– Nimic, Ben, şi oricum nu-i treaba ta. Ai înţeles? Preg teă şte-te de culcare. Când m -ntorc, vreau s te culci. M-ai auzit?ă ă

– Haide, ce naiba! Mie poţi s -mi spui. N-o s suflu niciună ă cuvânt.

– În pat!– Ce naiba…

* * *Când se opri la comunicatorul nivelului, Baley îşi d du în l turiă ă

pulpana hainei, ca s poat scoate cu uă ă şurinţ blasterul. Rosti înă microfon num rul s u personal de identificare ă ă şi aştept în timpă ce un calculator aflat la dou zeci ă şi cinci de kilometri dep rtareă verific dac apelul era permisibil. Aă ă şteptarea fu foarte scurt ,ă deoarece detectivii nu aveau limite în privinţa apelurilor. După aceea, Baley rosti num rul de cod al apartamentului soacrei sale.ă

Ecranul micuţ de la baza aparatului se aprinse şi faţa acesteia îl privi.

– Mam , rosti Baley cu glas sc zut, d -mi-o pe Jessie.ă ă ăProbabil c femeia aă şteptase s-o sune, deoarece ap ruă

imediat. Baley îi privi chipul, apoi întunec în mod deliberată ecranul.

– E-n regul , Jessie. Ben este aici. Care-i problema?ăOchii îi alergau întruna dintr-o parte în alta a coridorului,

cercetând.– Ai păţit ceva? N-ai necazuri?– Vezi bine c n-am pă ăţit nimic. Termin cu chestiile astea!ă– Lije, am fost foarte îngrijorat !ă– De ce? întreb el încordat.ă– Ştii tu… Prietenul t u…ă– Ce-i cu el?– Ţi-am zis azi-noapte. Vor fi necazuri.– Astea-s prostii. Îl opresc pe Ben la mine peste noapte, iar tu

du-te la culcare. La revedere, scumpo.Întrerupse leg tura ă şi aştept înc dou secunde înainte să ă ă ă

porneasc spre garsonier . Era p mântiu la faă ă ă ţ de team ă ă şi griji.Când intr , Ben st tea în mijlocul od ii. Una dintre lentileleă ă ă

sale de contact era deja introdus într-o ventuz micuă ă ţ , dar nuă şi-o scosese şi pe cealalt .ă

– Ce naiba, tat , vorbi b iatul, aici nu exist pic de ap ?ă ă ă ă Domnul Olivaw zice c nu pot merge la Personal.ă

– Are dreptate. Nu poţi merge. Pune-ţi lentilele la loc. N-o să păţeşti nimic dac dormi cu ele o noapte.ă

135

– Bine. (Ben îşi fix lentila de contact, l s ventuza ă ă ă şi sui în pat.) Mam , ce mai saltea!ă

– Cred c nu te va deranja s stai în picioare, se adres Baleyă ă ă lui R. Daneel.

– Bineînţeles c nu. Apropo, m intereseaz ceea ce poartă ă ă ă Bentley pe globii oculari. Toţi p mântenii poart aă ă şa ceva?

– Nu, numai unii, r spunse Baley absent. De pild , eu nu port.ă ă– Din ce motive sunt purtate?Detectivul era prea absorbit de propriile sale gânduri pentru

ca s -i r spund . Gândurile sale ap s toare…ă ă ă ă ă* * *

Luminile se stinser .ăBaley r mase treaz. Vag, simă ţi r suflarea lui Ben devenindă

adânc ă şi regulat , apoi puă ţin întret iat . Când întoarse capul, fuă ă cumva conştient de R. Daneel, care st tea într-un scaun, imobilă şi grav, cu faţa spre uş .ă

Dup aceea adormi ă şi vis .ăO vis pe Jessie care c dea în camera de fisiune a uneiă ă

centrale atomoelectrice… c dea ă şi c dea întruna. Femeiaă întinsese braţele spre el, ţipând, dar Baley r m sese încremenită ă imediat înapoia unei linii roşii şi privea silueta ei deformat ,ă rotindu-se în timpul c derii ă şi micşorându-se, pân ce seă transform într-un punct îndep rtat.ă ă

În vis, putea doar s-o priveasc , ă ştiind c el însuă şi o îmbrâncise în gol.

136

12. Cuvinte din partea unui expert

Baley ridic ochii când Enderby intr în sal ă ă ă şi-l salut obosită din cap.

Comisarul privi ceasul şi morm i:ă– S nu-mi zici c-ai stat aici toat noaptea!ă ă– Nici vorb , replic Baley.ă ă– Probleme azi-noapte? se interes cu glas sc zut comisarul.ă ăBaley cl tin din cap.ă ă– M-am gândit, urm Enderby, c poate am minimalizată ă

posibilitatea r zmeriă ţelor. Dac exist ceva care…ă ă– Pentru Dumnezeu, comisare, mârâi Baley, dac s-ar fiă

întâmplat ceva, ţi-aş fi spus. N-a fost nicio problem de niciun fel.ă– Bine.Comisarul avans , trecând dincolo de uă şa ce marca

intimitatea aparte pe care i-o conferea statutul s u.ăPrivind dup el, detectivul se gândi: „ă El cu siguranţ a dormită

azi-noapte.” Se aplec dup aceea asupra raportului de rutin peă ă ă care încerca s -l redacteze ca acoperire pentru adev ratele saleă ă activităţi din ultimele dou zile, dar cuvintele ce ap reau subă ă ap sarea tastelor se înceă ţoşau şi-i dansau sub ochi. Treptat, deveni conştient de ceva aflat lâng biroul s u.ă ă

Ridic fruntea.ă– Ce vrei?Era R. Sammy. „Servitorul particular al lui Julius”, gândi Baley.

„Merit s fii comisar…”ă ăSurâzând prosteşte, R. Sammy spuse:– Comisarul doreşte s te vad , Lije. A spus „imediat”.ă ă– Am vorbit deja cu el, flutur Baley din mân . Spune-i c-o să ă ă

vin mai târziu.– A spus „imediat”, repet R. Sammy.ă– Bine, bine. Pleac !ăRobotul se retrase, spunând:– Comisarul doreşte s te vad , Lije. A spus „imediat”.ă ă– Sfinte Iosafat, morm i Baley printre dină ţi. M duc, m duc.ă ăSe scul de la birou, porni spre cabinetul comisarului ă şi R.

Sammy amuţi.– La naiba, comisare, începu detectivul de cum intr , te rog,ă

nu mai trimite creatura aia la mine!

137

– Ia loc, Lije, se mulţumi s spun Enderby, ia loc.ă ăBaley se aşez ă şi-l privi mai atent. Poate c -i f cuse oă ă

nedreptate b trânului Julius. Poate c , la urma urmelor, nici el nuă ă dormise prea mult în noaptea trecut . P rea destul de d râmat.ă ă ă

Comisarul lovi uşor cu degetul în hârtia din faţa lui.– Am aici înregistrarea unui apel f cut de tine, prin fasciculă

protejat, c tre Washington. O convorbire cu un anume dr.ă Gerrigel.

– Aşa-i, comisare.– Evident, înregistrarea convorbirii nu exist , deoarece a fostă

protejat . Despre ce-i vorba?ă– Caut s obă ţin nişte informaţii generale.– Este robotician, nu?– Exact.Comisarul îşi r sfrânse buza inferioar ă ă şi brusc p ru aidomaă

unui copil gata s izbucneasc în plâns.ă ă– Dar în ce scop? Ce fel de informaţii cauţi?– Nu sunt sigur, comisare. Am pur şi simplu presentimentul

c , într-un astfel de caz, informaă ţiile despre roboţi îmi pot fi de folos.

Baley se opri. Nu intenţiona s intre în detalii.ă– În locul t u, Lije, n-aă ş proceda aşa. Câtuşi de puţin. Nu cred

c -i înă ţelept.– Ce ai de obiectat, comisare?– Este preferabil ca despre cazul acesta s afle cât mai puă ţini

oameni.– Evident, îi voi spune cât mai puţine.– Tot nu cred c -i înă ţelept…Baley se simţea suficient de obosit ca s -ă şi piard r bdarea.ă ă– Îmi ordoni s nu m -ntâlnesc cu el?ă ă– Nu, nu. Procedeaz dup cum crezi de cuviină ă ţ . Tu conduciă

ancheta. Atât doar…– Atât doar… ce?– Nimic, cl tin din cap comisarul. ă ă El unde este? Ştii la cine

m refer…ăBaley ştia.– Daneel este tot în arhiv .ăComisarul t cu câteva clipe prelungi, apoi rosti:ă– Ştii c n-am prea înaintat…ă– N-am înaintat deloc deocamdat , totuă şi situaţia se poate

schimba.

138

– E-n regul , atunci, zise Enderby f r ca expresia feă ă ă ţei lui să par c ă ă şi-ar fi crezut realmente propriile cuvinte.

Când reveni la biroul s u, Baley îl g si acolo pe R. Daneel.ă ă– Ce-ai mai descoperit? se interes el posac.ă– Partenere Elijah, am terminat prima mea examinare, relativ

superficial , a dosarelor ă şi am localizat doi dintre oamenii care au încercat s ne urm reasc asear ă ă ă ă şi care, în plus, s-au aflat la magazinul de pantofi în decursul incidentului anterior.

– Ia s v d.ă ăR. Daneel puse în faţa lui cardurile mici de dimensiunea unor

m rci poă ştale, împestriţate de punctuleţele ce slujeau drept cod, apoi scoase un decodor portabil şi introduse un card în fanta cuvenit . Punctele aveau proprietă ăţi de conductivitate electrică diferite de cele ale materialului cardului şi de aceea câmpul electric care traversa cardul era distorsionat într-o modalitate foarte specific , determinând apariă ţia de cuvinte pe ecranul de 8 x 15 centimetri de deasupra decodorului. Cuvinte care, decodificate, ar fi acoperit câteva pagini standard. Cuvinte care, în plus, nu puteau fi descifrate f r un decodor oficial al poliă ă ţiei.

Baley citi impasibil informaţiile de pe ecran. Prima persoană era Francis Clousarr, în vârst de 33 de ani la data arest rii, cuă ă doi ani în urm . Motivul arest rii: incitare la revolt . Angajat înă ă ă New York… adres … p rină ă ţi… culoarea p rului… culoareaă ochilor… semne particulare… studii… experienţ profesional …ă ă profil psihanalitic… profil fizic… alte date… alte date… şi finalmente trimitere la fotografia tridimensional din galeriaă infractorilor.

– Ai verificat fotografia? întreb Baley.ă– Da, Elijah.A doua persoan era Gerhard Paul. Detectivul citi informaă ţiile

de pe card şi coment :ă– Toate astea nu ne ajut cu nimic.ă– Sunt sigur, spuse R. Daneel, c situaă ţia nu poate s fie chiară

aşa. Dac exist o organizaă ă ţie de p mânteni care sunt capabiliă s fi comis asasinatul pe care îl investig m, aceste persoane suntă ă membri ai ei. Nu este o probabilitate evident ? În cazul acesta,ă nu ar trebui anchetaţi?

– N-o s scoatem nimic de la ei.ă– Amândoi au fost atât la magazinul de pantofi, cât şi în

cantin . Nu pot s nege.ă ă– Simpla lor prezenţ acolo nu constituie un delict. În plus, ă pot

139

s nege. Pot pur ă şi simplu s afirme c n-au fost acolo. Nimic maiă ă uşor. Cum putem noi s dovedim c ne mint?ă ă

– Au fost v zuă ţi de mine.– Asta nu-i o dovad , replic Baley iritat. Niciun tribunal, dacă ă ă

s-ar ajunge vreodat acolo, nu te-ar crede c poă ă ţi s -ă ţi aminteşti dou chipuri dintr-o mulă ţime de un milion de persoane.

– Este evident c o pot face.ă– Bineînţeles, dar atunci trebuie s le spui ce eă şti. Imediat ce

o vei face, îţi vei pierde calitatea de martor. Roboţii nu au niciun statut în tribunalele p mântene.ă

– S înă ţeleg atunci c te-ai r zgândit?ă ă– Ce vrei s spui?ă– Ieri, în cantin , ai afirmat c nu era momentul s îi arest m.ă ă ă ă

Ai mai afirmat c atâta timp cât eu le-am reă ţinut chipurile, îi putem aresta în orice moment.

– Ei bine, n-am analizat suficient situaţia. Eram stresat. Nu putem face asta.

– Nici chiar din motive psihologice? Ei nu ar avea de unde să ştie c nu deă ţinem dovezi legale ale complicităţii lor în conspiraţie.

– Uite ce-i, rosti Baley încordat, peste jum tate de or îlă ă aştept pe dr. Gerrigel, care vine de la Washington. Te deranjează dac mai aă ştepţi pân termin cu el ă şi pleac ? Te deranjeaz ?ă ă

– Voi aştepta, încuviinţ R. Daneel.ă* * *

Anthony Gerrigel era un b rbat de în lă ă ţime medie, meticulos şi foarte politicos, care nu p rea nici pe departe unul dintre ceiă mai erudiţi roboticieni de pe P mânt. Întârzie la întâlnire cuă aproape dou zeci de minute ă şi se pierdu în scuze. Palid de furia n scut din team , Baley îi accept scuzele mai degrabă ă ă ă ă nepoliticos. Îşi verific înc o dat rezervarea pe care o f cuseă ă ă ă pentru sala de conferinţe D, repet instrucă ţiunea de a nu fi deranjaţi timp de o or , indiferent de motiv, ă şi-i conduse pe Gerrigel şi R. Daneel pe coridor, apoi în susul unei rampe, până la uşa înapoia c reia se afla una dintre înc perile protejateă ă împotriva intercept rilor cu fascicul.ă

Înainte de a se aşeza, detectivul examin cu atenă ţie pereţii, ascultând bâzâitul slab al pulsometrului pe care-l ţinea în mână şi aşteptând o diminuare cât de mic a sunetului constant, careă ar fi indicat cea mai minuscul fisur în izolaă ă ţia protectoare. Îndrept instrumentul spre plafon, podea ă şi, cu o grij deosebit ,ă ă

140

spre uş . Nu exista nicio breă ş .ăGerrigel surâse vag. Ar ta ca un b rbat care întotdeaunaă ă

zâmbea cel mult vag. Era îmbr cat cu o precizie ce putea fiă descris drept meticuloas . P rul oă ă ă ţeliu era piept nat cu grijă ă spre spate, iar faţa rozalie era proasp t sp lat . Se aă ă ă şez ,ă adoptând o postur de rigiditate afectat , ca ă ă şi cum coloana vertebral i-ar fi încremenit pentru totdeauna în urma repetateloră cic leli materne din copil rie asupra unei ă ă ţinute corecte.

– V comportaă ţi ca şi cum ar fi vorba despre ceva cu adev rată formidabil, se adres el lui Baley.ă

– Este destul de important, dr. Gerrigel. Am nevoie de informaţii despre roboţi pe care numai dumneavoastr , poate, miă le puteţi oferi. Desigur, tot ce vom discuta aici va r mâne strictă confidenţial, iar Oraşul aşteapt din partea dumneavoastr să ă ă uitaţi totul la plecare.

Îşi cercet ceasul ă şi urma de surâs de pe faţa roboticianului pieri.

– S v explic de ce am întârziat, spuse el. (Se p rea că ă ă ă problema îl ap sa realmente.) Am decis s nu vin cu avionul. Amă ă r u de avion.ă

– Regret, coment Baley.ăL s pulsometrul din mân dup ce-i verificase parametriiă ă ă ă

standard, pentru a se asigura în ultima clip c instrumentul nuă ă avea cumva vreo hib , apoi se aă şez .ă

– Mai precis, nu-i vorba chiar despre r u de avion, ci despreă faptul c m încearc o stare de nervozitate. O agorafobie deă ă ă dimensiuni reduse. Nimic realmente anormal, totuşi sâcâitor. Din acest motiv am luat expresul.

Baley simţi un fior de interes brusc.– Agorafobie?– Poate c sun mai r u decât este în realitate, r spunseă ă ă ă

imediat roboticianul, dar e vorba pur şi simplu despre sentimentul pe care îl încerci în avion. Aţi zburat vreodat cuă avionul, domnule Baley?

– De câteva ori.– Atunci ştiţi la ce m refer, la senzaă ţia aceea c te înconjoară ă

neantul, c eă şti separat de… de vid prin numai doi-trei centimetri de metal. Este extrem de inconfortabil .ă

– De aceea aţi luat expresul?– Exact.– De la Washington la New York?

141

– Ah, dar n-a fost pentru prima dat . De când s-a construită tunelul Baltimore-Philadelphia, este destul de simplu.

Avea dreptate. Baley nu parcursese niciodat traseulă respectiv, dar era perfect conştient de existenţa sa. În ultimele dou secole, Washington, Baltimore, Philadelphia ă şi New York se extinseser în asemenea m sur încât aproape c se atingeau.ă ă ă ă Întreaga întindere a coastei purta acum denumirea oficială „Regiunea celor patru Oraşe” şi un num r considerabil deă locuitori susţineau consolidarea administrativ ă şi formarea unui singur super-Oraş. Baley nu era îns de aceeaă şi p rere. În sine,ă Oraşul New York era aproape prea extins ca s fie condus de oă administraţie centralizat . Un Oraă ş şi mai mare, cu o populaţie de peste cincizeci de milioane de locuitori ar fi colapsat sub propria sa greutate.

– Necazul, spunea Gerrigel, este c am ratat o leg tur înă ă ă sectorul Chester din Philadelphia şi astfel am pierdut timp. La aceasta s-a ad ugat dificultatea de a obă ţine alocarea unei camere de tranzit, iar rezultatul inevitabil a fost întârzierea.

– Nu v faceă ţi probleme, dr. Gerrigel. Ceea ce spuneţi este îns interesant. ă Ţinând seama de… aversiunea dumneavoastră faţ de avioane, ce p rere aveă ă ţi despre o plimbare pe jos în ţinutul din exteriorul Oraşului?

– În ce scop?Brusc, b rbatul p ru surprins ă ă şi destul de b nuitor.ă– A fost doar o întrebare retoric – nu v sugerez c ar trebuiă ă ă

s-o întreprindeţi realmente. Doream numai s ă ştiu ce p rereă aveţi despre o asemenea acţiune.

– Mi se pare foarte nepl cut .ă ă– S presupunem c aă ă ţi fi nevoit s p r siă ă ă ţi Oraşul noaptea şi

s parcurgeă ţi aproximativ un kilometru în exterior…– Nu… nu cred c aă ş putea fi convins s-o fac.– Indiferent cât de important ar fi necesitatea?ă– Poate c aă ş încerca, dac ar fi vorba despre supravieă ţuirea

mea sau a familiei mele… (Gerrigel p ru stânjenit.) Pot s ă ă ştiu în ce scop puneţi aceste întreb ri, domnule Baley?ă

– V voi spune. S-a comis o crim – un asasinat cu urm riă ă ă potenţiale foarte serioase. Nu deţin împuternicirea de a v oferiă detalii. Exist totuă şi o teorie conform c reia, pentru a comiteă crima, asasinul a procedat exact aşa cum aminteam mai devreme – a str b tut singur, în timpul nopă ă ţii, regiunea din exteriorul Oraşului. De aceea, m întrebam ce fel de om ar fiă

142

putut face aşa ceva.– Niciunul dintre cei pe care-i cunosc, se cutremur Gerrigel.ă

Eu în niciun caz. Desigur îns printre atâtea milioane este posibilă s g siă ă ţi câţiva indivizi mai îndr zneă ţi.

– Aşadar nu sunteţi de p rere c ar fi o acă ă ţiune foarte probabil pentru un om?ă

– Nu. Cu siguranţ este improbabil .ă ă– De fapt, dac nu se va g si alt explicaă ă ă ţie a crimei – mă

refer la o explicaţie posibil –, ă aceasta este ipoteza ce ar trebui luat în considerare.ă

Gerrigel p rea mai stingherit ca oricând, perfect ă ţeap n, cuă mâinile bine îngrijite încrucişate perfect în poal .ă

– Aveţi şi alt ipotez ?ă ă– Da. M-am gândit c , de pild , un robot n-ar avea absolută ă

nicio dificultate în a str bate regiunea din exteriorul Oraă şului.Roboticianul s ri în picioare.ă– Vai de mine, domnule Baley!– Ce s-a întâmplat?– Vreţi s sugeraă ţi c un robot ar fi comis crima?ă– De ce nu?– Adic ar fi ucis un om?ă– Exact. V rog, luaă ţi loc, dr. Gerrigel.Gerrigel se aşez , apoi spuse:ă– Domnule Baley, dup cum v d eu lucrurile, este vorbaă ă

despre dou acă ţiuni: o traversare a regiunii din exteriorul Oraşului şi o crim . Un om ar fi putut comite cu uă şurinţ crima,ă dar ar fi întâmpinat dificultăţi în privinţa travers rii. Un robot ar fiă efectuat traversarea f r probleme, îns i-ar fi fost completă ă ă imposibil s comit crima. Dac intenă ă ă ţionaţi s substituiă ţi o ipotez improbabil cu una imposibil …ă ă ă

– „Imposibil” este un cuvânt cam tare, dr. Gerrigel.– Domnule Baley, aţi auzit de prima lege a roboticii?– Sigur c da. Dac doriă ă ţi, v-o pot reproduce: „Robotul n-are

voie s pricinuiasc vreun r u omului sau s îng duie, prină ă ă ă ă neintervenţie, s i se întâmple ceva unei fiină ţe umane”. Detectivul ar t brusc cu degetul spre robotician ă ă şi continu : Dară de ce nu s-ar putea construi un robot care s nu aib încorporată ă ă Legea 1? De ce este ea atât de sacr ?ă

Gerrigel p ru uluit, apoi chicoti:ă– Vai de mine, domnule Baley!– V rog – care-i r spunsul?ă ă

143

– Domnule Baley, dac aă ţi şti doar foarte puţine lucruri despre robotic , tot aă ţi cunoaşte sarcina gigantic implicat , atât dină ă punct de vedere matematic, cât şi electronic, în construirea unui creier pozitronic.

– Ştiu câte ceva, încuviinţ detectivul.ăÎşi reamintea perfect vizita pe care o f cuse cândva la oă

fabric de roboă ţi, în interes de serviciu. V zuse biblioteca deă c ră ţi-film de acolo, fiecare dintre ele conţinând analiza matematic a unui singur creier pozitronic. La viteza standard deă scanare, vizionarea unui astfel de film mediu dura mai mult de o or , deă şi formulele erau condensate. Şi nu existau dou creiereă identice, chiar dac ar fi fost construite conform celor mai stricteă specificaţii. Aceasta, înţelesese Baley, era consecinţa principiului nedetermin rii, formulat de Heisenberg, ă şi însemna c toateă c ră ţile-film trebuia s aib anexe conă ă ţinând variaţiile posibile.

Era, într-adev r, o sarcin deosebit de complex ă ă ă şi nici prin gând nu-i trecea s-o nege.

– În cazul acesta, urm Gerrigel, trebuie s înă ă ţelegeţi că designul unui tip nou de creier pozitronic, chiar unul ce ar implica doar inovaţii minore, nu poate fi rezolvat peste noapte. De obicei, implic întregul colectiv de cercetare al unei uzine deă m rime mijlocie ă şi poate dura pân la un an. Nici chiar această ă desfăşurare masiv de foră ţ de munc n-ar fi suficient , dacă ă ă ă teoria de baz a circuitelor pozitronice n-ar fi fost dejaă standardizat , putând fi utilizat ca fundament pentru dezvolt riă ă ă ulterioare. Teoria standard de baz implic cele trei legi aleă ă roboticii, dintre care aţi citat-o deja pe prima. A doua lege afirmă „Robotul trebuie s asculte poruncile omului dar numai atunciă când ele nu contrazic Legea 1”, iar Legea 3 afirm „Robotulă trebuie s -ă şi apere existenţa, dar numai atunci când grija de sine nu contrazice Legea 1 sau Legea 2”. Înţelegeţi?

R. Daneel care, aparent, urm rise discuă ţia cu mult atenă ţie, interveni:

– Elijah, d -mi voie s v d dac am înă ă ă ă ţeles corect. Ceea ce implicaţi, dr. Gerrigel, este c orice tentativ de a construi ună ă robot al c rui creier pozitronic s nu aib încorporate cele treiă ă ă legi ar necesita în prealabil formularea unei teorii noi, ceea ce, la rândul ei, ar dura mulţi ani.

Roboticianul p ru extrem de încântat.ă– Exact asta voiam s spun, domnule…ăBaley aştept o clip , apoi f cu prezent rile cu mult grij :ă ă ă ă ă ă

144

– Acesta este Daneel Olivaw, iar dânsul e dr. Gerrigel.– M bucur de cunoă ştinţ , domnule Olivaw. Gerrigel întinseă

mâna şi o strânse pe a lui Daneel, apoi urm : Dup estim rileă ă ă mele, ar fi nevoie de cincizeci de ani pentru a dezvolta teoria de baz pentru un creier pozitronic non-Asenion – care s ignoreă ă ipotezele fundamentale ale celor 3 legi – şi pentru a o aduce în punctul în care ar putea fi construiţi roboţi similari modelelor moderne.

– Şi asta nu s-a f cut pân acum? întreb Baley. Dr. Gerrigel,ă ă ă noi construim roboţi de câteva mii de ani. În tot acest timp, nimeni, o persoan sau un grup, nu a g sit cincizeci de aniă ă pentru cercetare?

– Ba da, încuviinţ roboticianul, îns nu este genul deă ă cercetare care s atrag pe cineva.ă ă

– Îmi vine greu s-o cred. Curiozitatea omeneasc va învingeă orice.

– Nu a reuşit s-o fac în cazul robotului non-Asenion. Rasaă uman , domnule Baley, are un puternic complex Frankenstein.ă

– Poftim?!– „Frankenstein” este o denumire popular , provenit dintr-ună ă

roman medieval, ce descrie un robot care s-a întors împotriva creatorului s u. N-am citit romanul, dar asta-i lipsit deă importanţ . Vreau s spun c pur ă ă ă şi simplu nu se construiesc roboţi f r Legea 1 încorporat .ă ă ă

– Şi nu exist nici m car teoria respectiv pentru asemeneaă ă ă roboţi?

– Nu, dup cunoă ştinţele mele, şi – Gerrigel surâse, sigur pe sine – am cunoştinţe destul de vaste.

– Iar un robot cu Legea 1 încorporat n-ar putea omorî un om?ă– Niciodat ! Decât dac un asemenea omor ar fi completă ă

accidental sau dac ar fi necesar pentru a salva vieă ţile a doi sau mai mulţi oameni. Dar în oricare dintre aceste situaţii, potenţialul pozitronic acumulat ar distruge pur şi simplu creierul, care nu şi-ar putea reveni.

– În regul , zise Baley. Aceasta reprezint situaă ă ţia pe P mânt,ă aşa este?

– Da, sigur c da.ă– Dar în privinţa Lumilor Exterioare?Siguranţa lui Gerrigel p ru c se fisureaz .ă ă ă– Stimate domnule Baley, nu deţin toate cunoştinţele

necesare pentru a m pronună ţa cu fermitate, dar sunt sigur că

145

dac un creier pozitronic non-Asenion ar fi fost proiectată vreodat sau dac ar fi fost elaborat teoria matematic deă ă ă ă baz , am fi auzit despre aă şa ceva.

– Credeţi? În sfârşit, permiteţi-mi s dezvolt alt idee, dr.ă ă Gerrigel. Sper c nu v deranjeaz …ă ă ă

– Nu, absolut deloc. (Privi neajutorat spre Baley şi apoi spre R. Daneel.) La urma urmelor, dac este atât de important pe câtă spuneţi, aş fi fericit s v ajut în m sura în care pot.ă ă ă

– V mulă ţumesc. Întrebarea mea este: de ce trebuie roboţii să fie umanoizi? În general am considerat de la sine înţeles acest lucru, dar acum îmi dau seama c nu cunosc motivul. De ceă trebuie ca robotul s aib cap ă ă şi patru membre? De ce trebuie să semene, într-o m sur mai mare sau mai mic , cu un om?ă ă ă

– V întrebaă ţi de ce nu este construit funcţional, ca orice altă maşin rie?ă

– Exact! De ce?Gerrigel zâmbi scurt.– Realmente, domnule Baley, v-aţi n scut prea târziu. Primeleă

c ră ţi de robotic conă ţin o mulţime de deliber ri privind acestă subiect, iar polemicile la care s-a ajuns au fost de-a dreptul teribile. Dac doriă ţi o carte de referinţ foarte bun despreă ă disputele dintre funcţionalişti şi antifuncţionalişti, v recomandă Istoria roboticii de Hanford. Aparatul matematic este menţinut la minimum şi cred c-o veţi g si interesant .ă ă

– O voi c uta, încuviină ţ r bd tor Baley. Pân atunci, îmiă ă ă ă puteţi oferi dumneavoastr o sintez ?ă ă

– Decizia a fost luat pe baze economice. Domnule Baley,ă dac dumneavoastr aă ă ţi superviza o ferm , v-ar interesa să ă construiţi un tractor cu un creier pozitronic, o secer toare, oă grap , o mulg toare, un automobil ă ă şi aşa mai departe, fiecare cu câte un creier pozitronic, sau aţi prefera s aveă ţi maşin riiă obişnuite, care s fie conduse toate de un singur robotă pozitronic? V atrag atenă ţia asupra faptului c a doua alternativă ă reprezint doar o cincizecime sau o sutime din cheltuielileă primei.

– Totuşi, de ce s-a adoptat forma uman ?ă– Deoarece forma uman este cea mai generalizat dină ă

natur . Domnule Baley, noi nu suntem animale specializate, cuă excepţia sistemului nervos şi a altor câtorva elemente. Dacă doriţi un design capabil s realizeze multe acă ţiuni variate, dintr-un domeniu larg, pe care s le fac relativ bine, este preferabilă ă

146

s imitaă ţi forma uman . În plus, întreaga noastr tehnologie seă ă bazeaz pe aceast form . De exemplu, un automobil areă ă ă comenzile astfel construite încât s fie apucate ă şi manipulate cel mai uşor de palme şi t lpi omeneă şti, care au o anumit m rimeă ă şi form , sunt ataă şate corpului prin intermediul unor membre de o anumit lungime ă şi a unor articulaţii de un anumit tip. Pân ă şi obiecte simple ca scaunele şi mesele, sau cuţitele şi furculiţele, sunt concepute pentru a se conforma dimensiunilor şi modului de lucru specifice oamenilor. Este mai uşor ca roboţii s imiteă forma uman decât s regândim radical însă ă ăşi filosofia uneltelor noastre.

– Am înţeles şi mi se pare logic. Dr. Gerrigel, este adev rat că ă roboticienii de pe Lumile Exterioare fabric roboă ţi mai umanoizi decât ai noştri?

– Cred c da.ă– Ar putea fabrica un robot cu aspect atât de umanoid încât,

în condiţii obişnuite, s poat fi confundat cu un om?ă ăGerrigel arcui sprâncenele şi c zu pe gânduri.ă– B nuiesc c da, domnule Baley. Ar fi îns teribil de costisitoră ă ă

şi m îndoiesc c ar putea avea un profit.ă ă– Credeţi, urm Baley implacabil, c ar putea fabrica un robotă ă

care s v înă ă şele pe dumneavoastră s -l confundaă ţi cu un om?– Stimate domnule Baley, ţâţâi roboticianul, în privinţa

aceasta m îndoiesc. Realmente, m îndoiesc. Robotul nu seă ă limiteaz la aspectul…ă

Gerrigel se opri brusc. Se r suci lent spre R. Daneel ă şi chipul s u trandafiriu p li.ă ă

– Vai de mine, şopti el. Vai de mine!Întinse o mân ă şi atinse cu delicateţe obrazul lui R. Daneel.

Acesta nu se clinti, ci-l privi calm.– Vai de mine, repet Gerrigel, tu ă chiar eşti un robot.– V-a trebuit destul de mult timp s v daă ă ţi seama, comentă

sec Baley.– Nu m aă şteptam la asta. Nu am v zut niciodat unul ca el. Aă ă

fost fabricat pe Lumile Exterioare?– Da, încuviinţ Baley.ă– Este evident acum. Felul în care se mişc … Felul în careă

vorbeşte… Nu este o imitaţie perfect , domnule Baley.ă– Totuşi e destul de bun, nu?– Oh, este extraordinar! M îndoiesc c cineva ar puteaă ă

recunoaşte impostura la prima vedere. V sunt extrem deă

147

recunosc tor fiindc m-aă ă ţi adus în prezenţa lui. Pot s -lă examinez?

Roboticianul se sculase ner bd tor în picioare, dar Baleyă ă întinse braţul.

– V rog, dr. Gerrigel. Nu înc . Mai întâi, problema crimei.ă ă– Este aşadar real ? f cu Gerrigel f r s -ă ă ă ă ă şi ascundă

dezam girea profund . Crezusem c a fost doar un pretextă ă ă pentru a-mi abate atenţia şi a vedea cât timp aş putea fi p c lită ă de…

– Nu este un pretext. Spuneţi-mi, dr. Gerrigel, în construirea unui robot la fel de umanoid ca acesta, în scopul deliberat de a-l face s treac drept om, nu este necesar ca ă ă şi proprietăţile creierului s u s fie cât mai apropiate de cele ale creieruluiă ă uman?

– Ba da, bineînţeles.– Perfect. Atunci, un asemenea creier umanoid n-ar putea să

fie lipsit de Legea 1? Poate c a fost uitat accidental… Aă ă ţi afirmat c nu se cunoaă şte o teorie şi acest simplu fapt în sine înseamn c niă ă şte constructori ar putea produce un creier lipsit de Legea 1. Ei nu ar şti ce s evite.ă

Gerrigel cl tin energic din cap.ă ă– Nu, nu. Imposibil!– Sunteţi sigur? Bineînţeles, putem testa Legea 2… Daneel,

d -mi blasterul t u.ă ăOchii lui Baley nu se desprinser nicio clip de la robot.ă ă

Propria lui mân strânse puternic patul armei sale.ă– Poftim, Elijah, rosti calm R. Daneel şi i-l întinse.– Un poliţist, spuse Baley, nu trebuie s se despart niciodată ă ă

de blaster, dar un robot nu poate decât s asculte porunca unuiă om.

– Exceptând cazul, îi reaminti Gerrigel, când aceasta nu contrazice Legea 1.

– Dr. Gerrigel, ştiaţi c Daneel ă şi-a îndreptat blasterul asupra unui grup de oameni neînarmaţi şi a ameninţat c va trage?ă

– Dar nu am tras, preciz Daneel.ă– De acord, totuşi ameninţarea era neobişnuit în sine, nuă

credeţi, dr. Gerrigel?Roboticianul îşi muşc uă şor buza inferioar .ă– Pentru a m pronună ţa, ar trebui s cunosc circumstană ţele

exacte. Pare neobişnuit.– S examin m atunci urm toarea ipotez . R. Daneel a fostă ă ă ă

148

prezent la scena crimei şi dac omiteă ţi posibilitatea unui p mântean care s fi traversat terenul deschis din exteriorulă ă Oraşului, purtând o arm cu el, numai Daneel dintre toateă persoanele prezente la scena crimei ar fi putut ascunde arma.

– S ascund arma? repet Gerrigel.ă ă ă– Permiteţi-mi s v explic. Blasterul cu care a fost comisă ă

asasinatul n-a fost g sit. Scena crimei a fost investigată ă am nună ţit, dar f r succes. Totuă ă şi, nu se poate ca arma s se fiă volatilizat pur şi simplu. Exist un singur loc unde putea s fi fost,ă ă un singur loc unde ei nu s-ar fi gândit s caute.ă

– Unde, Elijah? întreb R. Daneel.ăBaley îşi scoase propriul blaster şi-l îndrept ferm spre robot.ă– În sacul t u alimentar, rosti el. În sacul t u alimentar,ă ă

Daneel!

149

13. Comutare asupra maşinii

– Nu a fost aşa, spuse R. Daneel f r grab .ă ă ă– Serios? S -l l s m pe expert s decid . Dr. Gerrigel?ă ă ă ă ă– Da, domnule Baley.Roboticianul, a c rui privire se deplasase alert între detectiv ă şi

robot, pe m sur ce aceă ă ştia vorbeau, se întoarse spre detectiv.– V-am cerut s veniă ţi pentru ca s analizaă ţi acest robot în

calitate de expert. V pot aranja s folosiă ă ţi laboratorul Biroului de Standarde al Oraşului. Dac aveă ţi nevoie de un echipament care nu exist acolo, v voi face rost de el. Doresc îns un r spunsă ă ă ă rapid şi definitiv, pentru a pune cap t cheltuielilor ă şi necazurilor.

Baley se ridicase în picioare. Rostise cuvintele destul de calm, dar percepea cum înapoia lor creştea isteria. În clipa aceea simţea c dac l-ar fi putut înhă ă ăţa pe Gerrigel de beregat ,ă obţinând de la el declaraţiile necesare, s-ar fi lipsit de toată ştiinţa.

– Ei bine, dr. Gerrigel? f cu el.ăGerrigel ţâţâi nervos şi r spunse:ă– Stimate domnule Baley, nu voi avea nevoie de un laborator.– De ce? întreb Baley suspicios.ăSt tea nemiă şcat, cu muşchii încordaţi, simţind cum se

crispeaz .ă– Legea 1 nu este dificil de testat. De fapt, eu unul n-am

testat-o niciodat , dar principiul de lucru este destul de simplu.ăDetectivul inspir adânc, expir lent, apoi rosti:ă ă– Vreţi s -mi explicaă ţi ce vreţi s spuneă ţi prin asta? Afirmaţi

c -l puteă ţi testa aici?– Da, sigur c da. S v ofer o analogie, domnule Baley. Dacă ă ă ă

aş fi medic şi ar trebui s testez glicemia unui pacient, aă ş avea nevoie de un laborator chimic. Dac ar trebui s -i determină ă viteza metabolic de baz , s -i testez funcă ă ă ţia cortical , sau s -iă ă verific genele pentru a depista o disfuncţie congenital , aă ş necesita echipamente complexe. Pe de alt parte, aă ş putea verifica dac este orb trecându-mi pur ă şi simplu mâna prin faţa ochilor s i, sau aă ş putea testa dac este mort doar luându-iă pulsul.

Cu cât o proprietate este mai important , mai fundamental ,ă ă cu atât echipamentul necesar test rii ei este mai simplu. Acelaă şi

150

lucru este valabil şi pentru roboţi. Legea 1 este fundamental . Eaă afecteaz totul. Dac ar fi absent , robotul n-ar putea reacă ă ă ţiona corespunz tor în vreo dou duzini de modalită ă ăţi evidente.

În timp ce vorbea, scoase un obiect plat, negru, pe care-l deplie, obţinând un minilector pentru c ră ţi. Introduse în recipient o bobin destul de uzat , apoi lu un cronometru ă ă ă şi câteva benzi de plastic alb pe care le mont laolalt , obă ă ţinând ceva similar unei rigle de calcul cu trei glisoare ce se puteau deplasa independent. Notaţiile de pe acestea nu-i erau familiare lui Baley.

Gerrigel b tu cu degetul în lector ă şi surâse scurt, de parcă ideea unei activităţi practice îl binedispunea.

– Manualul de robotică de care nu m despart niciodat . Faceă ă parte din uniforma mea.

Apropie ochii de ocularul lectorului şi acţion delicată comenzile. Ocularul bâzâi şi se opri, bâzâi şi se opri din nou.

– Index încorporat, anunţ mândru roboticianul cu glasul uă şor în buă şit din cauza felului în care ocularul îi acoperea gura. L-am realizat personal. Economiseşte foarte mult timp. Dar nu acesta este subiectul, nu? Ia s vedem… Hm-m-m, vrei s -ă ă ţi tragi scaunul lâng mine, Daneel?ă

R. Daneel se supuse. În timpul preg tirilor roboticianului, îlă privise atent şi lipsit de emoţii.

Baley îl urm ri cu ă ţeava blasterului.Cele ce urmar îl derutar ă ă şi dezam gir pe detectiv. Gerrigelă ă

începu s -i pun întreb ri lui R. Daneel ă ă ă şi s efectueze acă ţiuni ce p reau lipsite de sens, punctate de consult ri ale riglei triple ă ă şi, ocazional, ale lectorului.

La un moment dat, întreb :ă– Dac am doi veri între care exist o diferenă ă ţ de cinci ani ă şi

cel mai mic este o fat , care este sexul celui mai mare?ăDaneel replic (firesc, dup opinia lui Baley):ă ă– Este imposibil de r spuns pe baza informaă ţiilor c p tate.ă ăSingurul r spuns al lui Gerrigel, exceptând consultareaă

cronometrului, fu de a-şi întinde complet braţul drept şi de a spune:

– Vrei s -mi atingi vârful degetului mijlociu cu vârful celui de-ăal treilea deget al t u de la mâna stâng ?ă ă

Daneel se conform , prompt ă şi f r probleme.ă ăÎn numai cincisprezece minute, Gerrigel terminase. Folosi rigla

pentru o ultim determinare silenă ţioas , apoi o demont , prină ă

151

pocnete seci. Puse cronometrul în buzunar, extrase Manualul din lector şi-l plie pe acesta din urm .ă

– Asta-i tot? se încrunt Baley.ă– Da.– E ridicol! Nu l-aţi întrebat nimic referitor la Legea 1.– Stimate domnule Baley, când un medic v loveă şte

genunchiul cu un cioc nel de cauciuc ă şi piciorul tresare, nu acceptaţi faptul c gestul reflex ofer informaă ă ţii referitoare la prezenţa sau absenţa unei boli nervoase degenerescente? Atunci când se uit de aproape în ochii dumneavoastr ă ă şi apreciază reacţia irisului faţ de lumin , v surprinde c v poate spuneă ă ă ă ă ceva despre o posibil dependenă ţ faă ţ de utilizarea unoră alcaloide?

– Ei bine, şi atunci care este decizia dumneavoastr ?ă– Daneel este complet echipat cu Legea 1, declară

roboticianul încuviinţând din cap cu un gest ap sat.ă– Nu se poate, rosti detectivul r guă şit.Baley nu ar fi crezut c Gerrigel putea adopta o rigiditateă

chiar mai mare decât postura sa obişnuit . O f cu îns ă ă ă şi foarte vizibil. Ochii roboticianului se mijir ă şi uit tura lui se în spri.ă ă

– M învă ăţaţi s -mi fac meseria?ă– Nu vreau s spun c sunteă ă ţi incompetent, zise repede Baley

ridicând mâna în semn de împ ciuire, dar nu s-ar putea s vă ă ă înşelaţi? Aţi spus chiar dumneavoastr c nimeni nu ă ă ştie nimic despre teoria roboţilor non-Asenion. Un orb ar putea citi folosindu-se de alfabetul Braille sau de un lector audio. Să presupunem c n-aă ţi şti nimic despre existenţa alfabetului Braille sau a lectorului audio. N-aţi putea atunci s afirmaă ţi, cu deplină onestitate, c orbul vede, deoarece a demonstrat c ă ă ştie conţinutul unei anumite c ră ţi-film – şi astfel s v înă ă şelaţi?

– Da, încuviinţ Gerrigel redevenind binevoitor, v înă ă ţeleg ipoteza. Totuşi, un orb n-ar putea citi prin folosirea propriilor s iă ochi şi acesta este aspectul pe care-l testez eu, dac îmiă permiteţi s v preiau analogia. Credeă ă ţi-m pe cuvânt: indiferentă ce ar putea sau nu s fac un robot non-Asenion, este absolută ă sigur c R. Daneel are încorporat Legea 1.ă ă

– N-ar fi putut falsifica r spunsurile?ăBaley se agăţa de orice pai şi o ştia prea bine.– Nici vorb ! Aceasta este diferenă ţa dintre robot şi om.

Creierul uman, sau al oric rui mamifer, nu poate fi completă analizat de nicio disciplin matematic cunoscut în prezent ă ă ă şi

152

de aceea niciun r spuns nu poate fi considerat o certitudine.ă Creierul robotului este complet analizabil, deoarece altfel nu ar putea fi construit. Noi ştim cu exactitate care trebuie s fieă r spunsurile la anumiă ţi stimuli. Niciun robot nu poate falsifica r spunsurile. Ceea ce numiă ţi „falsificare” pur şi simplu nu există în orizontul mental al robotului.

– S revenim atunci la cazurile concrete. R. Daneel a îndreptată realmente blasterul spre o mulţime de oameni. Am v zut-o cuă ochii mei, fiind prezent. Chiar dac n-a tras, Legea 1 ar fi trebuită s -i determine un fel de nevroz . N-a fost îns vorba despreă ă ă nimic de felul acesta, iar el s-a comportat perfect normal după aceea.

Roboticianul ridic mâna ă şov itor spre b rbie.ă ă– Asta este o anomalie.– Câtuşi de puţin, interveni R. Daneel pe neaşteptate.

Partenere Elijah, vrei s te uiă ţi la blasterul pe care l-ai luat de la mine?

Baley privi arma cu care r m sese în mâna stâng .ă ă ă– Deschide înc rc torul, îl îndemn R. Daneel, ă ă ă şi inspecteaz -ă

l.Baley îşi cânt ri ă şansele, apoi puse încet propriul s u blasteră

pe masa de al turi. Cu o miă şcare scurt , deschise blasterulă robotului.

– Este gol, anunţ el sec.ă– Nu are înc rc tur , încuviină ă ă ţ R. Daneel. Dac îl vei examinaă ă

mai atent, vei vedea c nu a avut niciodat înc rc tur . Blasterulă ă ă ă ă nu are buton de contact şi nu poate fi utilizat.

– Ai ameninţat mulţimea cu un blaster desc rcat? întrebă ă Baley.

– Pentru a fi perfect real în rolul de detectiv, trebuia s amă blaster, zise R. Daneel. În acelaşi timp, dac purtam asupra meaă un blaster înc rcat ă şi funcţional, aş fi putut r ni un om în modă accidental, ceea ce este, desigur, de neconceput. Ţi-aş fi explicat toate acestea atunci, dar erai furios şi nu vroiai s m asculă ă ţi.

Baley privi mohorât spre blasterul inutil şi rosti cu glas sc zut:ă– Cred c asta-i tot, dr. Gerrigel. V mulă ă ţumesc pentru ajutor.

* * *Baley trimise s -i fie adus prânzul, dar când acesta sosiă

(pr jitur cu nuc de enzime ă ă ă şi o bucat imens de pui fript cuă ă pesmeţi), r mase privindu-l.ă

Gândurile i se roteau întruna prin minte. Tr s turile chipuluiă ă

153

s u prelung erau s pate într-o posomorâre profund .ă ă ăTr ia într-o lume ireal , crud ă ă ă şi r sturnat cu susul în jos.ă ăCum se întâmplase totul? Trecutul imediat se întindea în urma

lui ca un vis înceţoşat şi improbabil, începând din clipa când intrase în biroul lui Julius Enderby şi se trezise pe neaşteptate afundat într-un coşmar de crime şi robotic .ă

Sfinte Iosafat! Totul începuse cu numai cincizeci de ore în urm .ă

În mod insistent, el c utase soluă ţia în Oraşul Spaţial. În două rânduri îl acuzase de crim pe R. Daneel, o dat ca om deghizat,ă ă iar o dat ca robot recunoscut ă şi admis ca atare. În ambele rânduri, acuzaţiile fuseser demontate ă şi anulate.

Era silit s bat în retragere. În ciuda voină ă ţei sale, era silit s -ăşi îndrepte gândurile spre Oraşul New York, iar dup noapteaă anterioar nu mai îndr znea s-o fac . Anumite întreb ri îi asaltauă ă ă ă conştientul, îns nu voia s le dea ascultare; simă ă ţea c n-o poateă face. Dac le asculta, n-ar fi putut decât s le r spund ă ă ă ă şi – Dumnezeule! – nu voia s afle r spunsurile.ă ă

– Lije! Lije!O mân îl zgâlă ţâi cu brutalitate.Baley se foi şi întreb :ă– Ce-i, Phil?Philip Norris, detectiv C-5, se aşez , îă şi puse palmele pe

genunchi şi se aplec spre Baley, privindu-l atent.ă– Ce-i cu tine? Ai luat-o pe anestezic în ultima vreme? St teaiă

nemişcat, cu ochii holbaţi şi, din câte-mi d deam seama, puteaiă s fii mort.ă

Îşi trecu palma peste p rul rar, blond sp l cit, ă ă ă şi ochii s iă apropiaţi evaluar cu l comie prânzul lui Baley, care se r cise.ă ă ă

– Pui! exclam el. A ajuns de nu-l mai poă ţi c p ta f r reă ă ă ă ţetă de la medic.

– Serveşte-te, f cu Baley indiferent.ăBuna cuviinţ învinse ă şi Norris spuse:– Ah, nu, tocmai plecam şi eu la mas . P streaz -l… Auzi,ă ă ă

care-i treaba cu comisarul?– Poftim?Norris adopt o atitudine nep s toare, dar îă ă ă şi tr dă ă

curiozitatea prin agitaţia mâinilor.– Haide, haide, zise el. Ştii bine la ce m refer. De când s-a-ă

ntors, v consultaă ţi întruna. Care-i treaba? O avansare, ceva?Baley se încrunt ă şi simţi realitatea revenind sub forma

154

intrigilor de la birou. Norris avea aproximativ aceeaşi vechime ca el şi era firesc s fie atent la orice semn de preferină ţ aă superiorilor faţ de Baley.ă

– Nu-i vorba de nicio avansare, crede-m , r spunse Baley. Nu-ă ăi nimic, absolut nimic. Iar dac ă ţi-l doreşti pe comisar, îmi pare r u c nu ă ă ţi-l pot face cadou. Sfinte Iosafat, ia-l tu!

– Nu m -nă ţelege greşit, morm i cel lalt. Nu-mi pas dac te-ă ă ă ăavanseaz . Vreau doar s zic c dac-ai vreo influenă ă ă ţ pe lâng el,ă ă n-ar fi r u s -i dai o mân de ajutor puă ă ă ştiului.

– Care puşti?Norris nu mai fu nevoit s r spund . Vincent Barrett, tân rulă ă ă ă

care fusese eliberat din funcţie pentru a-i face loc lui R. Sammy, se apropia dintr-un colţ al s lii. Îă şi r sucea nervos ă şapca între degete, iar pielea feţei întins peste pomeă ţii înalţi tres reaă înaintea tentativelor sale de zâmbet.

– Bun ziua, domnule Baley.ă– Salut, Vince. Cum merge treaba?– Nu prea grozav, domnule Baley.Privea în jur cu un aer fl mând ă şi Baley se gândi: „Pare

pierdut, pe jum tate mort… declasificat”.ăApoi, brusc, aproape gata s vorbeasc cu glas tare din cauzaă ă

intensităţii sentimentelor, se întreb : „Ce vrea de la mine?”.ă– Îmi pare r u, puă ştiule, zise el neştiind ce altceva ar fi putut

spune.– M gândeam… c poate s-a ivit ceva…ă ăNorris se apropie de Baley şi-i şopti la ureche:– Cineva trebuie s pun cap t chestiei steia. Acum o s -lă ă ă ă ă

dea afar pe Chen-low.ă– Cum?– N-ai auzit?– Nu, n-am auzit. La naiba, el e C-3. Are zece ani de

experienţ .ă– Absolut de acord cu tine, dar o maşin cu picioare poate să ă

fac tot ce face ă şi el. Cine-i urm torul?ăVince Barrett le auzise schimbul de replici şi interveni:– Domnule Baley?– Da, Vince.– Ştiţi ce se spune? C Lyrane Millane, dansatoarea de peă

subeter, este de fapt un robot.– Asta-i o prostie!– Credeţi? Se spune c pot construi roboă ţi care s arate exactă

155

ca oamenii, cu pielea dintr-un fel de plastic special.Baley se gândi vinovat la R. Daneel şi constat c nu-ă ă şi mai

g sea cuvintele. Se mulă ţumi s clatine din cap.ă– Credeţi c deranjeaz pe cineva dac m plimb niă ă ă ă ţel pe-aici?

întreb tân rul. Îmi face bine s mai v d locurile astea.ă ă ă ă– D -i drumul, puă ştiule.B iatul se îndep rt , iar cei doi detectivi privir dup el.ă ă ă ă ă– Se pare c medievaliă ştii au dreptate, coment Norris.ă– La ce te referi? La întoarcerea la sol?– Nu, m refer la roboă ţi. Înapoi la sol, ha! Bunul şi b trânulă

P mânt are un viitor nelimitat. Atât doar c n-avem nevoie deă ă roboţi.

– Opt miliarde de locuitori, morm i Baley, ă şi uraniul pe duc !ă Ce ţi se pare nelimitat?

– Şi ce dac uraniul se va termina? O s -l import m. Sau vomă ă ă descoperi alte procese nucleare. Lije, omenirea nu poate fi oprit . Trebuie s fii optimist în privină ă ţa ei şi s ai încredere înă bunul şi b trânul creier uman. Resursa noastr cea mai de preă ă ţ este ingeniozitatea şi ea nu se va termina niciodat !ă

Norris era de acum stârnit şi continu :ă– În primul rând, putem utiliza energia solar , care nu se vaă

termina miliarde de ani. Putem construi staţii spaţiale în interiorul orbitei lui Mercur, care s acă ţioneze ca acumulatori energetici, de unde energia s fie transmis spre P mânt prină ă ă fascicul direct.

Proiectul respectiv nu constituia o noutate pentru Baley. Zona speculativ a ă ştiinţei dezvoltase ideea aceasta de cel puţin o sut cincizeci de ani, dar transpunerea ei în practic fuseseă ă oprit de imposibilitatea, cel puă ţin deocamdat , de a obă ţine un fascicul suficient de îngust pentru a ajunge la o dep rtare deă optzeci de milioane de kilometri f r a se dispersa ă ă şi risipi în mod inutil. Baley îi reaminti colegului s u acest lucru.ă

– Când va fi nevoie, se va rezolva, zise Norris. De ce-ţi faci griji?

Baley îşi imagin un P mânt care ar fi beneficiat de energieă ă nelimitat . Populaă ţia ar fi putut continua s sporeasc . Fermeleă ă de enzime s-ar fi extins, iar culturile hidroponice s-ar fi intensificat. Energia era singura resurs indispensabil .ă ă Minereurile puteau fi aduse din asteroizii nelocuiţi ai Sistemului Solar, iar dac apa ar fi constituit vreodat o problem , putea fiă ă ă transportat de la sateliă ţii lui Jupiter. Ce naiba, chiar şi oceanele

156

terestre puteau fi îngheţate şi ridicate pe orbit ca sateliă ţi de gheaţ ! Acolo ar fi fost permanent la îndemân , gata de utilizat,ă ă iar fostele platforme oceanice s-ar fi transformat în suprafeţe de uscat ce puteau fi exploatate şi populate. Pân ă şi carbonul şi oxigenul puteau fi p strate în concentraă ţiile dorite pe P mânt,ă prin utilizarea atmosferei de metan a lui Titan5 şi a oxigenului îngheţat de pe Umbriel6.

Populaţia P mântului ar fi putut ajunge la un trilion sau două ă de locuitori. De ce nu? Într-un timp, actuala cifr de opt miliardeă fusese considerat o imposibilitate. Existase o vreme când oă populaţie de numai un miliard ar fi fost considerat oă imposibilitate. Dintotdeauna existaser profeă ţi ai catastrofei malthusianiste, în toate generaţiile, începând din epocile medievale, şi de fiecare dat se dovedise c se înă ă şelaser .ă

Oare ce ar fi spus Fastolfe? O planet cu un trilion deă locuitori? Sigur c da, poate s existe, dar locuitorii ar fiă ă dependenţi de aerul şi apa importate şi de rezervele de energie din stocatoarele aflate la optzeci de milioane de kilometri dep rtare. Cât de instabil ar fi fost totul! P mântul ar fi fost ă ă şi ar fi r mas la un fir de p r de o catastrof complet , ce putea fiă ă ă ă declanşat la cea mai mic defecă ă ţiune a oric rei componente dină mecanismul extins prin tot Sistemul Solar.

– Eu cred c-ar fi mai simplu ca o parte din surplusul de populaţie s emigreze, zise Baley.ă

Fusese mai degrab un r spuns la tabloul pe care ă ă şi-l imaginase decât la spusele lui Norris.

– Cine ne-ar accepta? întreb Norris cu am r ciune.ă ă ă– Orice planet nelocuit .ă ăCel lalt detectiv se ridic ă ă şi-l b tu pe Baley pe um r.ă ă– Lije, m nânc -ă ă ţi puiul şi revino-ţi. Sunt sigur c tr ieă ă şti cu

pilule.Se îndep rt , chicotind.ă ăBaley îl privi şi se strâmb f r chef. Norris va r spândi vesteaă ă ă ă

şi vor trece s pt mâni bune pân ce ironiă ă ă ştii de la birou (în toate birourile exist câă ţiva) vor înceta cu glumele la adresa lui. Cel puţin sc pase de subiectele tân rului Vince, roboă ă ţilor sau declasific rii.ă

Suspin ă şi împunse cu furculiţa în puiul rece şi destul de aţos.

5 Satelit natural al lui Saturn (n. trad.).6 Satelit natural al lui Uranus (n. trad.).

157

Termin ultima firimitur de pr jitur cu nuc de enzime ă ă ă ă ă şi abia atunci R. Daneel îşi p r si propriul birou (care îi fuseseă ă alocat în cursul dimineţii) şi se apropie de el.

– Care-i treaba? îl privi stingherit Baley.– Comisarul Enderby nu s-a înapoiat, îl anunţ R. Daneel, ă şi

nici nu se ştie când se va întoarce. I-am spus lui R. Sammy c neă vom folosi de cabinetul lui şi s nu permit intrarea nim nui cuă ă ă excepţia comisarului.

– Pentru ce-l vom folosi?– Pentru confidenţialitate. Sunt sigur c eă şti de acord că

trebuie s ne pl nuim urm toarea miă ă ă şcare. La urma urmelor, nu intenţionezi s abandonezi ancheta, nu?ă

Era exact ceea ce Baley ar fi dorit cel mai mult s fac , dar înă ă mod evident n-o putea spune. Se ridic ă şi porni spre cabinetul lui Enderby. Dup ce intrar , vorbi:ă ă

– Ce s-a-ntâmplat, Daneel?– Partenere Elijah, începu robotul, înc de asear nu te maiă ă

comporţi ca de obicei. Aura ta mental a suferit o modificareă evident .ă

Un gând îngrozitor înflori brusc în mintea lui Baley.– Eşti telepat? exclam el.ăEra o posibilitate care, într-un moment mai puţin agitat, nici

nu i-ar fi trecut prin minte.– Nu, desigur, r spunse R. Daneel.ăPanica lui Baley se risipi.– Atunci ce naiba vrei s spui prin referirea la aura meaă

mental ?ă– Este o expresie pe care o utilizez pentru a descrie o senzaţie

pe care nu o împ rtă ăşeşti al turi de mine.ă– Ce senzaţie?– Este dificil de explicat, Elijah. Aminteşte-ţi c , iniă ţial, am fost

proiectat pentru a studia psihologia uman pentru oamenii noă ştri din Oraşul Spaţial.

– Da, ştiu. Ai fost adaptat la munca detectivist prin simplaă instalare a unui circuit de dorinţ justiă ţiar .ă

Baley nu se sinchisi s -ă şi ascund sarcasmul din glas.ă– Aşa este, Elijah, dar designul meu r mâne în esenă ţă

nemodificat. Am fost construit pentru cerebro-analiz .ă– Pentru analizarea undelor cerebrale?– Exact. Analiza se poate efectua prin m sur tori ale câmpuluiă ă

cerebral, f r necesitatea contactului direct cu electrozii, dacă ă ă

158

exist un receptor corespunz tor. Mintea mea este un asemeneaă ă receptor. Principiul acesta nu se aplic pe P mânt?ă ă

Baley nu ştia. Ignor întrebarea ă şi întreb precaut:ă– Ce obţii din m surarea câmpului cerebral?ă– Nu citesc gândurile, Elijah, ci percep emoţii şi, în primul

rând, pot analiza temperamentul, impulsurile de baz ă şi atitudinile unui om. De exemplu, am stabilit incapabilitatea de a ucide a comisarului Enderby, ţinând seama de circumstanţele din momentul crimei.

– Şi pe baza afirmaţiei tale, spaţialii au fost de acord s -lă elimine din rândul suspecţilor?

– Da. Era perfect sigur s o fac . În aceast privină ă ă ţ , sunt oă maşin rie foarte precis .ă ă

Un alt gând îl fulger pe detectiv.ă– Stai puţin! Comisarul Enderby n-a ştiut c este cerebro-ă

analizat, aşa-i?– Nu era necesar s îi fie r nite sentimentele.ă ă– Vreau s zic… ai stat pur ă şi simplu şi l-ai privit, nu? F ră ă

aparate, electrozi, ace sau grafice?– Bineînţeles. Sunt o maşin rie autonom .ă ăBaley îşi muşc buza inferioar , furios ă ă şi întristat. Fusese

singura nepotrivire r mas , unica ambiguitate prin care s-ar maiă ă fi putut încerca o tentativ disperat de a atribui crima celor dină ă Oraşul Spaţial.

R. Daneel afirmase despre comisar c fusese cerebro-analizat,ă iar dup o or , Enderby însuă ă şi, aparent inocent, negase orice cunoştinţ despre termenul respectiv. În tot cazul, niciun omă care trecuse prin experienţa zguduitoare a unor encefalografii realizate cu electrozi şi aparate înregistratoare sub b nuiala deă crim n-ar fi putut s nu r mân cu o impresie clar despreă ă ă ă ă cerebro-analiz .ă

Acum îns discrepană ţa respectiv se evaporase. Comisarulă fusese cerebro-analizat şi habar nu avusese. Atât R. Daneel cât şi Enderby spuseser adev rul.ă ă

– Ei bine, rosti Baley, ce-ţi spune cerebro-analiza despre mine?

– Faptul c eă şti tulburat.– Asta-i o mare descoperire, nu? Este firesc s fiu tulburat.ă– Se poate specifica totuşi c tulburarea ta se datoreaz unuiă ă

conflict de motivaţii interioare. Pe de o parte, devotamentul faţă de principiile profesiunii te impulsioneaz s examinezi cuă ă

159

atenţie conspiraţia p mântenilor care ne-au urm rit asear . Oă ă ă alt motivaă ţie, la fel de puternic , te împinge în direcă ţia opus .ă Toate aceste sentimente sunt clar vizibile în câmpurile electrice ale celulelor tale cerebrale.

– La naiba cu celulele mele cerebrale! O s -ă ţi zic de ce n-are niciun rost s investig m aă ă şa-zisa ta conspiraţie. Pentru c n-areă nicio leg tur cu crima. Am crezut c s-ar putea s aib ,ă ă ă ă ă recunosc asta. Ieri, în cantin , am crezut c eram în primejdie.ă ă Dar ce s-a-ntâmplat? Ne-au urm rit, i-am pierdut repede peă benzi… şi gata! N-a fost în niciun caz acţiunea unor oameni bine organizaţi şi disperaţi.

Propriul meu fiu a descoperit destul de uşor unde înnoptam. A sunat pur şi simplu la Departament. N-a fost nevoie nici m car să ă se identifice. Aşa-zişii noştri conspiratori ar fi putut proceda la fel, dac ar fi dorit realmente s ne fac r u.ă ă ă ă

– Şi nu au procedat la fel?– În mod evident, nu. Dac ar fi dorit r zmeriă ă ţe, ar fi putut

declanşa una la magazinul de pantofi, totuşi s-au retras cu coada între picioare din faţa unui om cu un blaster. De fapt, a unui robot cu un blaster, despre care ar fi trebuit s ă ştie c -i incapabilă s -l utilizeze, dup ce ă ă ţi-ar fi recunoscut identitatea. Ei sunt medievalişti, nişte ţicniţi. Tu n-aveai de unde s ă ştii asta, dar eu trebuia s -mi fi dat seama. ă Şi ar fi trebuit s -mi fi dat seama,ă dac întreaga situaă ţie nu m-ar fi f cut s gândesc în termenii ceiă ă mai idiot de melodramatici.

Îţi repet, eu cunosc genul de oameni care devin medievalişti. Sunt indivizi slabi, vis tori, care descoper c viaă ă ă ţa este prea dur pentru ei ă şi se pierd într-o lume ideal a trecutului, care n-aă existat, de fapt, niciodat . Dac ai putea s cerebro-analizezi oă ă ă întreag miă şcare aşa cum faci cu un individ, ai descoperi c , laă fel ca Julius Enderby, nici medievaliştii nu sunt capabili de crim .ă

– Nu pot accepta afirmaţia ta, spuse f r grab R. Daneel.ă ă ă– Ce vrei s zici?ă– Convertirea ta la aceast ipotez este prea brusc . În plus,ă ă ă

exist anumite discrepană ţe. Ai stabilit întâlnirea cu dr. Gerrigel cu câteva ore înainte de cin . La momentul respectiv nu ă ştiai despre sacul meu alimentar şi nu m-ai fi putut suspecta ca asasin. Atunci, de ce ai apelat la el?

– Te suspectam de pe atunci.– Iar în noaptea trecut ai vorbit în somn.ăBaley holb ochii.ă

160

– Ce-am spus?– Doar un singur cuvânt, „Jessie”, pe care l-ai repetat de

câteva ori. B nuiesc c te refereai la soă ă ţia ta.Baley îşi l s muă ă şchii încordaţi s se relaxeze ă şi murmură

zguduit:– Am avut un coşmar. Ştii ce-nseamn asta?ă– Desigur nu pot s ă ştiu din experienţ personal . Conformă ă

definiţiei dicţionarului, este un vis urât.– Şi ştii ce-i un „vis”?– Şi în acest caz, cunosc numai definiţia oferit de dică ţionar.

Este o iluzie a realităţii care se petrece în timpul suspend riiă temporare a gândirii conştiente pe care o numiţi „somn”.

– Bun, sunt de acord cu asta. O iluzie… Uneori, iluziile pot p rea al naibii de reale. Ei bine, am visat c soă ă ţia mea se g seaă în pericol. Este un gen de vis pe care oamenii îl au frecvent. Am strigat-o în somn – lucru care se poate întâmpla în asemenea circumstanţe. În privinţa asta, m poă ţi crede pe cuvânt.

– Cu mult pl cere. Dar toate acestea ridic o întrebare: Cumă ă ă a aflat Jessie c sunt robot?ă

Detectivul simţi c -i asud din nou fruntea.ă ă– Vrei s-o lu m iar de la cap t? Zvonul…ă ă– Scuz -m c te întrerup, partenere Elijah, dar nu există ă ă ă

niciun zvon. Dac ar fi existat, azi întregul Oraă ş New York ar fi fost prad agitaă ţiei. Am verificat rapoartele sosite în Departament şi nu este cazul de aşa ceva. Practic, nu exist ună asemenea zvon. Prin urmare, cum a descoperit soţia ta?

– Sfinte Iosafat! Ce vrei s spui? Crezi c nevast -mea esteă ă ă membru al… al…

– Da, Elijah.Baley îşi încleşt mâinile, strângându-le cu putere.ă– Ei bine, nu este, şi nu vom mai discuta ipoteza asta.– Reacţia aceasta nu te caracterizeaz , Elijah. În cursulă

misiunii m-ai acuzat de dou ori de crim .ă ă– Şi sta-i modul prin care mi-o pl teă ă şti acum?– Nu sunt sigur c înă ţeleg ce anume vrei s spui. Desigur,ă

apreciez promptitudinea ta în a m suspecta. Aveai motiveleă tale. Ele erau greşite, dar puteau foarte bine s fi fost corecte.ă Dovezi la fel de puternice indic acum spre soă ţia ta.

– Ca ucigaş ? Ce dracu’, Jessie nu i-ar face r u niciă ă duşmanului ei celui mai mare. N-ar fi putut pune piciorul în exteriorul Oraşului. N-ar fi… Auzi, dac-ai fi fost f cut din carne ă şi

161

oase, te-aş fi…– Nu fac altceva decât s afirm c ea este membru ală ă

conspiraţiei. Cred c ar trebui anchetat .ă ă– Nici nu poate fi vorba despre aşa ceva! Ascult -m cuă ă

atenţie. Medievaliştii nu vor s ne fac felul. Ei nu-ă ă şi rezolvă problemele în felul sta. Doresc totuă şi s te scoat din Oraă ă ş şi asta-i evident. Şi caut s-o fac printr-un fel de atac psihologic.ă ă Caut s ne fac viaă ă ă ţa grea amândurora. Ar fi putut foarte uşor s descopere c Jessie este soă ă ţia mea şi ar fi fost o mişcare evident din partea lor s -i strecoare zvonul c eă ă ă şti robot. Jessie este ca orice alt p mântean – ă nu-i plac roboţii. N-ar fi dorit s mă ă asociez cu un robot, mai ales dac ar fi apreciat c asta implicaă ă pericole… şi implic , f r doar ă ă ă şi poate. Îţi spun c medievaliă ştii au avut succes. Ea m-a implorat toat noaptea s abandoneză ă cazul ori s te scot cumva din Oraă ş.

– Eşti probabil animat, replic R. Daneel, de un impuls foarteă puternic de a-ţi proteja soţia împotriva unui interogatoriu. Mi se pare evident c ai construit aceast argumentaă ă ţie f r a credeă ă realmente în ea.

– Cine dracu’ te crezi? explod Baley. Nu eă şti detectiv! Eşti o maşin de cerebro-analiz , ca encefalografele pe care le avemă ă chiar în cl direa asta. Ai braă ţe, picioare şi cap, poţi vorbi, dar nu eşti cu nimic mai presus de o maşin . Montarea unui nenorocită de circuit nu face din tine un detectiv, aşa c la ce te pricepi tu?ă Ţine gura-nchis ă şi las -m pe mine s raă ă ă ţionez.

– Cred c ar fi mai bine s cobori nivelul glasului, Elijah, rostiă ă încet robotul. Recunosc c nu sunt un detectiv în sensul în careă eşti tu, totuşi aş dori s îă ţi supun atenţiei un mic am nunt.ă

– Nu m intereseaz s te-ascult.ă ă ă– Te rog, f -o! Dac greă ă şesc, spune-mi şi nu va fi nimic r u.ă

Asear ai plecat din garsonier pentru a o suna pe Jessie de laă ă telefonul din coridor. Am propus s îl laă şi pe fiul t u să ă telefoneze, dar mi-ai spus c la p mânteni nu exist obiceiul caă ă ă tat l s îă ă şi trimit fiul în pericol. Dar exist obiceiul ca mama s oă ă ă fac ?ă

– Nu, bineîn… începu Baley apoi se opri.– Ai înţeles ce vreau s spun, continu R. Daneel. În modă ă

normal, dac Jessie s-ar fi temut pentru sigurană ţa ta şi ar fi dorit s te previn , ă ă şi-ar fi riscat propria viaţ , ă nu şi-ar fi trimis fiul. Faptul c l-a trimis pe Bentley poate s însemne doar c aă ă ă considerat c el este în sigurană ţ , îns ea nu este. Dac această ă ă ă

162

conspiraţie ar fi fost alc tuit din persoane necunoscute pentruă ă Jessie, situaţia nu ar fi stat în felul acesta, sau cel puţin Jessie nu ar fi avut niciun motiv s cread aă ă şa ceva. Pe de alt parte, dacă ă ea însăşi ar fi fost un membru al conspiraţiei, ar fi ştiut c va fiă supravegheat ă şi recunoscut , pe când Bentley ar fi putut treceă neobservat.

– Aşteapt , f cu Baley str b tut de un fior nepl cut, deducă ă ă ă ă ţia este ingenios construit , dar…ă

Aşteptarea nu mai fu necesar . Semnalizatorul de pe biroulă comisarului clipi violent. R. Daneel aştept ca Baley s r spund ,ă ă ă ă dar p mânteanul îl privea neajutorat. Robotul ap s tasta deă ă ă contact.

– Ce este?Glasul neclar al lui R. Sammy rosti:– A venit o doamn care doreă şte s -l vad pe Lije. I-am spusă ă

c este ocupat, dar nu vrea s plece. Spune c se numeă ă ă şte Jessie.

– D -i voie s intre, replic R. Daneel calm ă ă ă şi ochii s i c pruiă ă se în lă ţar lipsiă ţi de emoţie, întâlnind privirea panicat a luiă Baley.

163

14. Puterea unui nume

Baley r mase în picioare, catatonic de ă şoc, când Jessie alergă spre el, îl prinse de umeri şi se cuib ri la piept.ă

– Bentley? şoptir buzele lui palide.ăEa îl privi şi cl tin din cap, iar p rul castaniu îi undui în toateă ă ă

p ră ţile.– N-a păţit nimic.– Atunci…Printr-un torent neaşteptat de suspine, cu glas sc zut careă

abia putea fi înţeles, Jessie rosti:– Nu mai pot, Lije. Nu mai pot! Nu mai pot dormi sau mânca.

Trebuie s -ă ţi spun!– Nu-mi spune nimic, o opri chinuit b rbatul. Pentru numeleă

lui Dumnezeu, Jessie, nu acum!– Trebuie… Am f cut un lucru îngrozitor de r u… Îngrozitor!ă ă

Lije…– Nu suntem singuri, zise disperat Baley.Ea în lă ţ ochii ă şi se uit la R. Daneel, f r a da vreun semn deă ă ă

recunoaştere. Poate c lacrimile în care îi înotau ochiiă transformaser robotul într-o ceaă ţ lipsit de tr s turi distinctive.ă ă ă ă

– Bun ziua, Jessie, rosti încet R. Daneel.ă– Este… este robotul? icni femeia.Îşi trecu dosul palmei peste ochi şi ieşi de sub braţul drept al

lui Baley. Inspir adânc ă şi, pentru o clip , un zâmbet tremur tor îiă ă flutur pe buze.ă

– Tu eşti, nu?– Da, Jessie.– Nu te deranjeaz s ă ă ţi se spun robot?ă– Nu, Jessie, deoarece sunt într-adev r un robot.ă– Atunci nici pe mine nu m deranjeaz s mi se spună ă ă ă

tâmpit , idioat ă ă şi… şi agent subversiv, fiindc asta sunt.ă– Jessie! icni Baley.– N-are rost, Lije, urm ea. Dac -i partenerul t u, poate s ă ă ă ă ştie

şi el. Nu mai pot rezista. De ieri, este îngrozitor. Nu-mi pas dacă ă voi face închisoare. Nu-mi pas dac m vor trimite la nivelurileă ă ă cele mai de jos, l sându-m s tr iesc cu enzime brute ă ă ă ă şi ap .ă Nu-mi pas dac … N-o s -i laă ă ă şi, nu-i aşa, Lije? S nu-i laă şi s -miă fac ceva. Mi-e… mi-e fric …ă ă

164

Baley o b tu uă şor cu palma pe um r ă şi o l s s plâng .ă ă ă ă– Nu se simte bine, i se adres lui R. Daneel. N-o putem ă ţine

aici. Ce or este?ăF r s consulte vreun ceas, R. Daneel r spunse:ă ă ă ă– Paisprezece şi patruzeci şi cinci de minute.– Comisarul se poate întoarce dintr-o clip în alta. Comand oă ă

maşin ă şi vom discuta pe autostrad .ă– Pe autostrad ? tres ri Jessie. Nu, Lije!ă ăB rbatul c ut s vorbeasc pe un ton cât mai liniă ă ă ă ă ştitor:– Jessie, nu trebuie s fii superstiă ţioas . Pe expres nu poă ţi

merge în halul în care eşti acum. Fii fat cuminte ă şi calmeaz -te,ă altfel nu vom putea traversa nici sala comun . O s -ă ă ţi aduc nişte ap .ă

Ea îşi şterse faţa cu o batist umed ă ă şi constat cu tristeă ţe:– Vai, mi s-a luat tot fardul!– Nu trebuie s -ă ţi faci griji în privinţa asta, o linişti Baley.

Daneel, ce s-aude cu maşina?– Ne aşteapt , partenere Elijah.ă– Haide, Jessie.– Stai! Stai puţin, Lije. Trebuie s -mi aranjez cumva faă ţa.– Nu mai conteaz acum.ăEa îns se împotrivi.ă– Te rog! Nu pot trece în felul sta prin sala comun . Nu vaă ă

dura nicio secund .ăB rbatul ă şi robotul aşteptar – Baley încleă ştând şi descleştând

convulsiv pumnii, iar R. Daneel impasibil.Jessie îşi r scoli prin poă şet în c utarea instrumenteloră ă

necesare.(Cândva, Baley declarase cu solemnitate c dac exista vreună ă

obiect care s fi rezistat progresului tehnologic înc din timpurileă ă medievale, acela nu putea fi decât poşeta femeilor. Nici chiar înlocuirea cataramelor metalice cu închiz tori magnetice nuă avusese succes.)

Jessie scoase o oglinjoar ă şi cosmetitrusa argintie pe care Baley i-o cump rase la aniversarea ei, cu trei ani în urm .ă ă

Cosmetitrusa avea câteva orificii şi femeia le folosi pe rând. Toate, cu excepţia sprayului final, erau invizibile. Le întrebuinţă cu acea delicateţe a controlului şi fineţe a atingerii care p reauă s fie înn scute la femei, chiar ă ă şi în momentele de maximă tulburare.

Mai întâi fondul de ten subţire şi uniform, care camuflă

165

asperităţile şi lucirile pielii, l sând în urm nuană ă ţa vag aurie despre care Jessie învăţase din experienţ îndelungat c eraă ă ă cea mai potrivit pentru culorile naturale ale p rului ă ă şi ochilor ei. Apoi o uşoar atingere cu bronz pe frunte ă şi b rbie, puă ţin roşu pe ambii obraji, estompându-se treptat spre articulaţia maxilarului, şi albastru delicat pe pleoapele superioare şi în lungul lobilor urechilor. În cele din urm , aplicarea de roă şu-aprins şi neted pe buze. Aceast operaă ţie implicase singurul spray vizibil – o ceaţă rozalie care sclipi fluid în aer, dar se usc ă şi-şi intensifică culoarea în contact cu buzele.

– Aşa, f cu Jessie atingându-ă şi cu mişc ri scurte p rul ă ă şi p rând foarte satisf cut , cred c asta a fost tot.ă ă ă ă

Procesul durase mai mult decât secunda invocat , dar maiă puţin de cincisprezece secunde, totuşi lui Baley i se p ruseă interminabil.

– Haide, spuse el.Femeia de abia avu timp s bage cosmetitrusa în poă şet ,ă

înainte de a fi împins pe uă ş .ă* * *

Liniştea stranie a autostr zii se întindea ap s toare în ambeleă ă ă p ră ţi.

– D -i drumul, Jessie, spuse Baley.ăImpasibilitatea ce acoperise chipul femeii din clipa în care

p r siser cabinetul comisarului ar t primele fisuri. Se uit laă ă ă ă ă ă soţul ei şi apoi la Daneel într-o t cere neajutorat .ă ă

– Povesteşte, Jessie, urm Baley. Te rog! Ai comis vreo crim ?ă ă O crim real ?ă ă

– O crim ?ăScutur neînă ţeleg tor din cap.ă– Uşurel. F r istericale. R spunde doar prin da sau nu. Ai… –ă ă ă

Baley ezit o clip – ucis pe cineva?ă ăExpresia de pe faţa lui Jessie se transform brusc în indignare.ă– Lije!– Da, sau nu, Jessie?– Nu, sigur c nu.ăGhemul ap s tor din stomacul lui Baley se relaxă ă ă

considerabil.– Ai furat ceva? Ai falsificat date despre raţii? Ai atacat pe

cineva? Ai distrus proprietatea public ? Vorbeă şte, Jessie!– N-am f cut nimic… nimic special. Nici nu m-am gândit la aă şa

ceva. Privi peste um r: Lije, chiar trebuie s st m aici?ă ă ă

166

– Nu ne vom clinti pân nu termin m. S-o lu m de la început.ă ă ă Din ce motiv ai venit la birou?

Peste capul plecat al femeii, ochii detectivului îi întâlnir pe aiă lui R. Daneel.

Jessie începu s vorbeasc cu glas sc zut, care câă ă ă ştig treptată în forţ ă şi siguranţ .ă

– Este vorba despre medievalişti, tu ştii, Lije. Îi auzi vorbind peste tot. Chiar şi înainte era aşa, pe când eram asistentă dietetician. Ţi-o aminteşti pe Elizabeth Thornbowe? Era medievalist . Vorbea întruna despre faptul c toate necazurileă ă noastre se datoreaz Oraă şului şi c lucrurile mergeau mai bineă înainte s fi ap rut Oraă ă şul.

– Eu o întrebam ce o f cea s fie aă ă şa de sigur , mai ales după ă ce ne-am cunoscut noi doi, Lije – mai ţii minte cum obişnuiam să st m de vorb ? –, iar ea îmi cita din pliantele-bobine peste careă ă dai la tot pasul. Ştii şi tu, de exemplu Ruşinea Oraşelor de individul acela… am uitat cum îl cheam …ă

– Ogrinsky, complet absent Baley.ă– Aşa… numai c , în majoritate, celelalte erau mult mai slabe.ă

Dup aceea, când m-am m ritat cu tine, Lizzy a devenită ă sarcastic ă şi-mi zicea: „Acum, dup ce-ai luat un poliă ţai, cred c-o s fii o adev rat femeie de Oraă ă ă ş”. Dup aceea, treptat, n-a preaă mai vorbit cu mine, eu am p r sit slujba, ă ă şi asta a fost tot. Cred c multe dintre lucrurile pe care obiă şnuia s mi le spun erauă ă doar ca s m ă ă şocheze, sau ca s-o fac pe ea s par un personajă ă ă misterios şi romantic… Era fat b trân , ă ă ă ştii, nu voia s se m riteă ă niciodat . Mulă ţi medievalişti nu-şi g sesc locul, într-un fel sauă altul, în lumea noastr . Lije, mai ă ţii minte cum ai spus tu, odat ,ă c uneori oamenii confund lipsurile lor cu ale societă ă ăţii şi vor să schimbe Oraşul fiindc nu ă ştiu cum s se schimbe pe ei înă şişi?

Baley îşi amintea, dar remarca aceea i se p rea acumă insolent ă şi superficial .ă

– Revino la subiect, Jessie, spuse el cu blândeţe.– Oricum, continu ea, Lizzy zicea mereu c va veni o zi cândă ă

oamenii vor trebui s acă ţioneze uniţi. Mai zicea c vina apară ţine numai spaţialilor, fiindc ei vor s p streze P mântul slab ă ă ă ă şi decadent. sta era unul dintre cuvintele ei favorite: „decadent”.Ă Se uita la meniurile pe care le preg team pentru s pt mânaă ă ă viitoare şi pufnea: „Decadent, decadent”. Jane Myers obişnuia s-o imite în buc t rie ă ă şi muream de râs. Elizabeth mai zicea că într-o bun zi vom evada din Oraă şe, vom reveni la sol şi vom

167

rezolva afacerile cu spaţialii, care încearc s ne lege pe vecie deă ă Oraşe, b gându-ne roboă ţii pe gât. Atât doar c ea nu le spuneaă niciodat „roboă ţi”, ci „maşini monstruoase f r suflet”… scuz -ă ă ăm , Daneel.ă

– Nu cunosc semnificaţia adjectivelor pe care le-ai utilizat, Jessie, dar oricum, te scuz. Te rog, continu .ă

Baley se foi nemulţumit. Acela era felul de a fi al lui Jessie. Nicio urgenţ , nicio criz n-o putea determina s relateze oă ă ă întâmplare altfel decât în modul ei ocolit.

– Elizabeth, urm Jessie, se exprima mereu de parc ar fiă ă f cut parte dintr-o organizaă ţie foarte mare. Spunea: „La ultima întrunire…”, apoi se oprea şi m privea cumva pe jum tateă ă mândr ă şi pe jum tate speriat , ca ă ă şi cum pe de o parte ar fi vrut ca eu s -i pun întreb ri ă ă şi în felul acesta s par important , dară ă ă pe de alt parte se temea s nu-i pricinuiesc necazuri. Desigur,ă ă n-am întrebat-o niciodat . Nu voiam s -i ofer satisfacă ă ţia asta. Oricum, Lije, dup ce m-am m ritat cu tine, totul s-a terminat,ă ă pân …ă

Se opri.– Continu , Jessie, zise Baley.ă– Mai ţii minte cearta pe care am avut-o? M refer la ceaă

despre Izabela.– Ce-i cu ea?Detectivul avu nevoie de vreo dou secunde ca s -ă ă şi

aminteasc faptul c acela era prenumele întreg al lui Jessie ă ă şi că nu constituia o referire la alt femeie.ă

Se întoarse spre R. Daneel, oferind în mod reflex şi justificativ o explicaţie.

– Numele întreg al lui Jessie este Jezebel, dar ei nu-i place şi nu-l foloseşte.

R. Daneel încuviinţ cu gravitate din cap ă şi Baley se gândi: „Sfinte Iosafat, de ce trebuie s -mi fac griji despre ă el?”

– Pe mine m-a tulburat mult, Lije, spuse Jessie. Realmente m-a tulburat. Cred c era o prostie din partea mea, dar mă ă gândeam întruna la cuvintele tale. Mai ţii minte? C Izabela eraă de fapt o femeie conservatoare, care lupta pentru tradiţiile str moă şilor ei, împotrivindu-se obiceiurilor stranii aduse de noii veniţi. La urma urmelor, eu îns mi eram Izabela ă şi dintotdeauna…

T cu, c utându-ă ă şi cuvintele, iar Baley o ajut :ă– Te-ai identificat cu ea?

168

– Da, aprob femeia apoi cl tin din cap aproape imediat ă ă ă şi-şi feri ochii. Desigur, nu complet şi nici literal, ci, mai degrab , aă şa cum credeam c a fost ea. De fapt, eu nu eram aă şa.

– Ştiu toate astea, Jessie, nu fi prostuţ .ă– M gândeam totuă şi mult la ea şi, cumva, am ajuns s -miă

spun c situaă ţia din prezent este la fel ca pe timpuri. Vreau s zică c noi, p mântenii, avem tradiă ă ţiile noastre vechi, pe când spaţialii vin cu tot soiul de chestii noi şi încearc s le încurajezeă ă pe cele pe care ne chinuim s le implement m, aă ă şa c poate că ă medievaliştii aveau dreptate. Poate c ă ar fi trebuit s revenim laă tradiţiile noastre vechi şi bune. De aceea am c utat-o peă Elizabeth.

– Continu .ă– Ea mi-a zis c habar n-avea despre ce vorbeam ă şi, în plus,

eram soţie de poliţai. I-am replicat c n-avea nicio leg tur cuă ă ă asta şi în cele din urm a spus c , bine, va discuta cu cineva, iară ă peste o lun a venit la mine ă şi mi-a zis c era în regul , iar deă ă atunci m-am al turat lor ă şi am participat la întruniri.

– Şi nu mi-ai spus niciodat … o privi trist Baley.ăGlasul lui Jessie tremur :ă– Îmi pare r u, Lije.ă– Faptul c -ă ţi pare r u nu rezolv cu nimic lucrurile. Vreau să ă ă

ştiu îns despre întruniri. În primul rând, unde se ă ţineau?Detectivul era cuprins de un val de detaşare, un fel de

amorţire a emoţiilor. Acum era limpede c tot ce încercase s nuă ă cread era perfect adev rat. Dintr-un anumit punct de vedere, seă ă simţea uşurat c nesigurană ţa îi pierise.

– Aici, jos, r spunse Jessie.ă– „Aici, jos”? Adic , în locul sta? Ce vrei s spui?ă ă ă– Nu chiar în locul sta, dar pe autostr zi. De aceea n-am vrută ă

s coborâm acum. Era un loc excelent pentru întâlniri. Neă adunam…

– Câţi?– Nu ştiu exact. Şaizeci-şaptezeci… Eram doar un fel de filială

local . Aveam scaune pliante, bufet, ă şi cineva ţinea un discurs, de cele mai multe ori despre viaţa minunat din trecut ă şi despre felul în care vom sc pa de monă ştri, adic de roboă ţi şi de spaţiali. De fapt, discursurile erau cam plictisitoare, fiindc spuneau toateă cam aceleaşi lucruri. Pur şi simplu, trebuia s le îndur m. Cel maiă ă important îns era sentimentul pl cut de a ne aduna laolalt ă ă ă şi a ne simţi importanţi. F ceam jur minte ă ă şi aveam semnale

169

secrete, cu care s ne salut m în locurile publice.ă ă– N-aţi fost niciodat întrerupă ţi? N-a trecut nicio maşin deă

poliţie sau de pompieri?– Nu. Niciodat .ă– Nu este ceva neobişnuit, Elijah? interveni R. Daneel.– Poate c nu, r spunse Baley gânditor. Exist unele pasajeă ă ă

laterale care practic nu sunt utilizate niciodat , dar nu-i delocă simplu s le g seă ă şti. Asta-i tot ce f ceaă ţi la întruniri, Jessie? Ţineaţi discursuri şi v jucaă ţi de-a conspiratorii?

– Da, asta era tot. Uneori mai şi cântam. Şi, bineînţeles, mâncam. Nu mare lucru. De obicei, aveam sandvişuri şi sucuri.

– În cazul sta, spuse aproape brutal Baley, ce te neliniă şteşte?Jessie se înfior .ă– Eşti furios.– Te rog, f cu b rbatul cu o r bdare de fier, r spunde-mi laă ă ă ă

întrebare. Dac totul a fost atât de inofensiv pe cât îl prezină ţi, de ce ai fost atât de panicat în ultimele treizeci ă şi şase de ore?

– Am crezut c -ă ţi vor face r u, Lije. Pentru numele luiă Dumnezeu, de ce te comporţi ca şi cum n-ai înţelege? Ţi-am explicat doar!

– Nu, nu mi-ai explicat. Nu înc . Mi-ai povestit c faci parteă ă dintr-o mic societate secret , inofensiv , unde se servescă ă ă pr jiturele ă şi cafea. N-aţi f cut niciodat demonstraă ă ţii făţişe? N-aţi distrus roboţi? N-aţi declanşat r zmeriă ţe? N-aţi ucis oameni?

– Niciodată Lije, n-aş fi f cut nimic din toate astea. N-aă ş fi r mas cu ei, dac ar fi încercat aă ă şa ceva.

– Ei bine, atunci de ce ai spus c ai f cut ceva îngrozitor? Deă ă ce te aştepţi s fii trimis la închisoare?ă ă

– P i… P i, ei obiă ă şnuiau s vorbeasc despre ziua când voră ă supune guvernanţii la presiuni. Deocamdat , ne organizam ă şi dup aceea aveau s urmeze greve generale ă ă şi încet ri aleă lucrului. Puteam sili conducerea s interzic toă ă ţi roboţii şi s -iă fac pe spaă ţiali s plece acolo de unde veniser . Mie mi se p reaă ă ă c sunt numai vorbe în vânt, pân când a început chestia asta –ă ă m refer la tine ă şi Daneel. Atunci s-a declarat: „Acum vom intra în acţiune” şi „Vom oferi un exemplu prin intermediul lor şi vom stopa imediat invazia roboţilor”. Se discuta despre asta chiar în Personal, f r s se ă ă ă ştie despre cine era vorba. Eu îns am ă ştiut c -i vorba despre tine. Imediat am ă ştiut.

Glasul i se frânse. Baley se înmuie.– Haide, Jessie. N-a fost, de fapt, nimic. Doar vorbe. Vezi şi

170

singur c nu s-a întâmplat nimic.ă ă– Am fost atât de spe… spe… speriat . ă Şi m-am gândit c ă şi

eu fac parte din asta. Dac vor urma crime ă şi distrugeri, tu ai putea fi ucis, şi Bentley, şi, cumva, ar fi fost vi… vina mea, pentru c-am participat la aşa ceva şi ar trebui s fiu trimis laă ă închisoare.

Detectivul aştept s -ă ă şi potoleasc suspinele. O cuprinse cuă braţul dup umeri ă şi se uit cu buzele strânse spre R. Daneel,ă care-l privea calm.

– Jessie, spuse Baley, vreau acum s te gândeă şti cu atenţie şi s -mi spui cine conducea grupul vostru.ă

Femeia se mai liniştise şi-şi tampona colţurile ochilor cu batista.

– Şeful era un b rbat, Joseph Klemin, dar presupun c el nuă ă era de fapt vioara întâi. N-avea mai mult de 1,62 m în lă ţime şi cred c era realmente ă ţinut sub papuc la el acas . Nu cred c-ară putea face r u cuiva. N-o s -l arestezi, nu-i aă ă şa, Lije? N-o s -lă arestezi, pentru c l-am deconspirat eu?ă

Jessie p rea neliniă ştit de propria ei vinovă ăţie.– Deocamdat n-o s arestez pe nimeni. Klemin cum îă ă şi

primea instrucţiunile?– Nu ştiu.– La întâlnirile voastre nu participau şi str ini? Înă ţelegi la ce

m refer – barosani din Cartierul General Central?ă– Uneori veneau str ini, ca s ă ă ţin discursuri, dar nu prea des,ă

de cel mult dou ori pe an.ă– Îţi mai aminteşti vreun nume?– Nu. Întotdeauna erau prezentaţi ca „unul dintre noi” sau „un

prieten din Jackson Heights”, ori altfel.– Am înţeles. Daneel?– Da, Elijah.– Descrie persoanele pe care crezi c le-ai identificat. Vomă

vedea dac Jessie le poate recunoaă şte.R. Daneel parcurse lista cu o exactitate riguroas . Jessieă

ascult cu o expresie uluit pe m sur ce categoriile deă ă ă ă caracteristici fizice se prelungeau şi cl tin din cap tot maiă ă ferm .ă

– Zadarnic, zadarnic! plânse ea. Cum s -mi amintesc? Nu-miă pot aminti pe niciunul dintre ei. Nu pot…

Se opri şi c zu pe gânduri, apoi întreb :ă ă– Ai spus c unul dintre ei este fermier de enzime?ă

171

– Francis Clousarr, r spunse R. Daneel, lucreaz la „New Yorkă ă Enzime”.

– Îmi aduc aminte c , odat , când a vorbit un invitat, eu amă ă stat întâmpl tor în primul rând ă şi, ocazional, dinspre el venea un iz – dar nu mai mult de un iz – de enzime brute. Înţelegi ce vreau s spun? Singurul motiv pentru care-mi amintesc este c în ziuaă ă aceea nu m simă ţeam prea bine cu stomacul şi mirosul mă deranja destul de tare. A trebuit s m ridic ă ă şi s m mut mai înă ă spate şi, desigur, n-am putut s explic despre ce era vorba. Aă fost foarte stânjenitor. Poate c el este b rbatul la care vă ă ă referiţi. La urma urmelor, când lucrezi toat ziua cu enzime,ă mirosul ajunge s -ă ţi intre în haine.

Strâmb din nas.ă– Nu mai ţii minte cum ar ta? întreb Baley.ă ă– Nu, r spunse ea ferm.ă– În regul , atunci. Uite cum st treaba, Jessie. O s te duc laă ă ă

maic -ta. Bentley va sta cu tine ă şi niciunul dintre voi nu va p r siă ă Secţiunea. Ben poate s nu se duc la ă ă şcoal ă şi voi aranja ca mesele s v fie aduse în apartament, iar coridoarele din jur să ă ă fie supravegheate de poliţie.

– Şi tu? tremur Jessie.ă– Eu nu voi fi în primejdie.– Cât timp va dura asta?– Nu ştiu. Poate doar o zi sau dou .ăCuvintele nu-i sunar conving tor nici lui însuă ă şi.Baley şi R. Daneel revenir doar ei pe autostrad . Expresiaă ă

p mânteanului era întunecat ă ă şi gânditoare.– Se pare, spuse el în cele din urm , c avem de-a face cu oă ă

organizaţie construit pe dou niveluri: un nivel de baz lipsit deă ă ă un program specific, destinat doar pentru a asigura susţinerea maselor în cazul unei eventuale lovituri, şi o elit mult maiă redus numeric, pe care trebuie s-o g sim. Grupurile de operă ă ă buf despre care vorbea Jessie pot fi ignorate.ă

– Aceasta, rosti R. Daneel, cu condiţia s consider mă ă adev rat relatarea lui Jessie.ă ă

– Apreciez, replic Baley rigid, c relatarea ei poate fiă ă acceptat ca perfect adev rat .ă ă ă

– Aşa se pare, încuviinţ R. Daneel. Cerebro-impulsurile ei nuă indic o predispoziă ţie patologic spre minciun .ă ă

Detectivul întoarse o privire ofensat spre robot.ă– Mi se pare firesc. Şi nici nu va fi necesar s -i pomenimă

172

numele în rapoarte. Ai înţeles?– Dac aă şa doreşti, partenere Elijah, vorbi calm R. Daneel, mă

voi conforma, dar raportul nostru nu va fi nici complet, nici exact.– Poate c aă şa-i, zise Baley, dar urm rile nu vor fi grave.ă

Jessie a venit la noi cu informaţiile pe care le deţinea şi dac -iă menţion m numele înseamn s-o introducem în baza de date aă ă poliţiei. Nu vreau aşa ceva.

– Într-un asemenea caz, de acord, cu condiţia de a fi siguri că nu mai r mâne nimic de aflat.ă

– În privinţa ei, nu mai r mâne absolut nimic. ă Ţi-o garantez.– Ai putea explica atunci de ce cuvântul „Jezebel”, simpla

pomenire a unui nume, a fost suficient s o determine s îă ă şi abandoneze convingerile anterioare şi s adopte un alt set deă convingeri? Motivaţia mi se pare obscur .ă

Str b teau încet coridorul lung ă ă şi curbat.– E greu de explicat, f cu Baley. Jezebel este un nume mai rară

şi a aparţinut cândva unei femei cu o reputaţie foarte proast .ă Soţia mea a fost încântat de acest lucru, deoarece îi ofereaă sentimentul indirect de moralitate dubioas , care compensaă viaţa ei de o corectitudine uniform .ă

– Dar de ce ar trebui ca o femeie care respect legea s îă ă şi doreasc s aib o moralitate dubioas ?ă ă ă ă

Baley aproape c zâmbi.ă– Femeile r mân femei, Daneel. Oricum, eu am f cut o mareă ă

prostie. Într-un moment de iritare, am insistat c personajulă istoric Izabela nu a fost mai imoral ca alte femei, ba, dimpotriv ,ă a fost o soţie virtuoas . Am regretat mereu ieă şirea aceea.

S-a dovedit c o f cusem pe Jessie extrem de nefericit . Îiă ă ă r pisem o satisfacă ţie ce nu putea fi înlocuit . B nuiesc că ă ă acţiunile ei ulterioare au constituit modalitatea prin care a vrut s se r zbune. Cred c-a vrut s m pedepseasc , angajându-seă ă ă ă ă într-o activitate pe care ştia c n-o voi aproba. Nu spun că ă dorinţa a fost una conştient .ă

– O dorinţ poate s fie altfel decât conă ă ştient ? Nu este ună paradox?

Baley îl privi pe robot şi se simţi cuprins de disperare faţ deă încercarea de a explica mintea subconştient . De aceea, seă mulţumi s continue:ă

– În plus, Biblia are o influenţ mare asupra gândirii ă şi sentimentelor oamenilor.

– Ce este „Biblia”?

173

Pentru o clip , detectivul fu surprins, apoi se simă ţi uimit de faptul c îng duise s se lase surprins. ă ă ă Ştia c spaă ţialii tr iau înă conformitate cu o filosofie personal complet mecanicist , iar R.ă ă Daneel putuse avea acces doar la cunoştinţele lor şi nimic în plus.

– Este cartea sacr pentru aproximativ jum tate din populaă ă ţia P mântului, r spunse el scurt.ă ă

– Nu pricep înţelesul adjectivului „sacru” în cazul de faţ .ă– Am vrut s spun c este extrem de respectat . Dac suntă ă ă ă

corect interpretate, diverse p ră ţi ale ei conţin un cod de comportament pe care mulţi îl consider cel mai adecvat pentruă fericirea final a omenirii.ă

R. Daneel p ru s reflecteze.ă ă– Codul acesta este încorporat în legile voastre?– M tem c nu. Este un cod care nu poate fi impus în modă ă

legal. El trebuie respectat în mod firesc de toţi indivizii, din convingerea lor de a acţiona ca atare. Dintr-un anumit punct de vedere, este superior oric rei legi posibile.ă

– Poate s fie superior legii? Nu este o contradică ţie?Baley rânji strâmb.– Vrei s -ă ţi reproduc un pasaj din Biblie? Ai fi curios s -l auzi?ă– Te rog.Detectivul încetini maşina şi opri, apoi r mase câteva clipe cuă

ochii închişi, amintindu-şi. I-ar fi pl cut s foloseasc limbaă ă ă arhaic ă şi sonor a Bibliei medievale, dar pentru R. Daneel ar fiă sunat a p s reasc .ă ă ă

Începu ca şi cum ar fi relatat un episod contemporan, în loc să dezgroape o istorie din trecutul cel mai îndep rtat al omenirii:ă

– Iar Iisus s-a dus la Muntele M slinilor. Dar dimineaă ţa iarăşi a venit în templu, şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa. Şi au adus la El fariseii şi c rturarii pe o femeie, prins în adulteră ă şi, aşezând-o în mijloc, au zis Lui: „Învăţ torule, aceast femeie aă ă fost prins asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit înă Lege ca pe unele ca acestea s le ucidem cu pietre. Dar Tu ceă zici?”

Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca s aib de ce s -Lă ă ă învinuiasc . Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul peă p mânt. ă Şi st ruind s -L întrebe, El S-a ridicat ă ă şi le-a zis: „Cel f r de p cat dintre voi s arunce cel dintâi piatra asupra ei.”ă ă ă ă

174

Iarăşi plecându-Se, scria pe p mânt. Iar ei auzind aceasta ă şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai b trâni ă şi pân la cei din urm , ă ă şi a r mas Iisus singur ă şi femeia, stând în mijloc. Şi ridicându-se Iisus şi nev zând peă nimeni decât pe femeie, i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii t i?ă Nu te-a osândit niciunul?”

Iar ea a zis: „Niciunul, Doamne.” Şi Iisus i-a zis: „Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum s nu mai p c tuieă ă ă şti.”

R. Daneel ascult cu atenă ţie, apoi întreb :ă– Ce este „adulter”?– Nu conteaz prea mult. Era un delict, iar pe vremea aceeaă

pedeapsa acceptat pentru acest delict era lapidarea – adică ă vinovatul era lovit cu pietre, pân murea.ă

– Iar femeia era vinovat ?ă– Da.– Atunci de ce n-a fost lapidat ?ă– Niciunul dintre acuzatori n-a simţit c-o mai poate lovi după

ce a auzit cuvintele lui Iisus. Parabola aceasta are scopul de a ar ta c exist ceva superior justiă ă ă ţiei cu care ai fost tu programat. Exist un impuls uman numit „mil ”, un act numită ă „iertare”.

– Nu sunt familiarizat cu aceşti termeni, partenere Elijah.– Ştiu, murmur Baley, ă ştiu.Porni brusc maşina şi acceler s lbatic, fiind ap sat cu putereă ă ă

de sp tarul capitonat al scaunului.ă– Unde mergem? întreb R. Daneel.ă– În oraşul enzimelor, ca s afl m adev rul de la conspiratorulă ă ă

Francis Clousarr.– Ai o metod pentru aceasta, Elijah?ă– Eu nu, dar tu ai, Daneel. Una simpl .ăMaşina goni prin coridor.

175

15. Arestarea unui conspirator

Baley simţea aroma vag a oraă şului enzimelor sporind, devenind tot mai p trunz toare. El n-o considera la fel deă ă nepl cut pe cât apreciau ală ă ţii, de exemplu Jessie, ba chiar putea spune c o agrea. Avea conotaă ţii pl cute.ă

De fiecare dat când simă ţea mirosul de enzime brute, alchimia percepţiilor senzoriale îl readucea cu mai bine de trei decenii în trecut. Avea din nou zece ani şi-l vizita pe unchiul Boris, care era fermier de enzime. Întotdeauna, unchiul Boris avea o mic provizie de delicatese din enzime: pr jiturele,ă ă bomboane din ciocolat umplute cu lichid dulce sau pesmeă ţi dulci de forma unor căţei şi pisici. Deşi copil, Baley ştia că unchiul Boris n-ar fi trebuit s aib toate dulciurile acelea pentruă ă a le d rui ă şi de aceea le mânca t cut, într-un colă ţ, cu spatele spre mijlocul od ii. Le mânca repede, de team s nu fie prins.ă ă ă

Din motivul acela parc aveau un gust ă şi mai bun.Bietul unchi Boris! Murise în urma unui accident. Lui Baley nu

i se spusese niciodat cum se petrecuser lucrurile, iar elă ă plânsese amar, deoarece crezuse c unchiul Boris fusese arestată pentru c furase enzime. Se aă şteptase s fie el însuă şi arestat şi executat. Dup mulă ţi ani, scotocise cu precauţie prin dosarele de poliţie şi aflase adev rul. Unchiul Boris c zuse sub ă ă şenilele unui transportor. Fusese un final dezam gitor pentru un mit romantic.ă

Cu toate acestea, mitul îi reînvia în minte la fiecare adiere, oricât de fugar , de enzime brute.ă

* * *Oraşul enzimelor nu era numele oficial pentru nicio parte a

Oraşului New York; nu putea fi descoperit în niciun dicţionar geografic şi pe nicio hart oficial . Ceea ce oamenii numeauă ă „oraşul enzimelor”, pentru serviciile poştale nu era altceva decât zona ce cuprindea sectoarele Newark, New Brunswick şi Trenton – o band lat peste medievalul stat american New Jersey,ă ă pres rat cu cartiere rezidenă ă ţiale, mai ales în Newark Center şi Trenton Center, dar alocat în mod special fermeloră multistratificate, în care se dezvoltau şi multiplicau o mie de varietăţi de enzime.

O cincime din populaţia Oraşului New York lucra în fermele de enzime, iar alt cincime activa în industriile subsidiare. Începândă

176

cu munţii de lemn şi celuloz care erau transportaă ţi în Oraş din codrii încâlciţi ai râului Allegheny7, continuând cu cuvele de acid care-i hidrolizau în glucoz , cu înc rc turile de azotat de potasiuă ă ă şi fosfaţi, care erau aditivii cei mai importanţi, şi ajungând la recipientele de materii organice furnizate de laboratoarele chimice – totul se rezuma la un singur imperativ: enzime, tot mai multe enzime!

F r enzime, ă ă şase dintre cele opt miliarde de locuitori ai P mântului ar fi murit de foame într-un an.ă

Baley simţi un fior rece la gândul acela. Cu trei zile în urm ,ă posibilitatea existase la fel de real ca şi acum, dar cu trei zile în urm nici m car nu s-ar fi gândit la ea.ă ă

Ieşir de pe autostrad printr-un pasaj care-i aduse laă ă periferia din Newark. Str zile slab populate, flancate pe ambeleă p ră ţi de cl dirile monotone ale fermelor, ofereau puă ţine motive pentru a reduce viteza.

– Cât este ora, Daneel? întreb Baley.ă– Şaisprezece şi cinci minute.– În cazul acesta, va fi la slujb – dac lucreaz în schimbul deă ă ă

zi.Detectivul parc într-un loc rezervat pentru livr ri ă ă şi blocă

comenzile maşinii.– Aceasta este deci „New York Enzime”? întreb robotul.ă– O parte din ferm .ăP trunser într-un coridor în lungul c ruia, pe ambii pereă ă ă ţi, se

înşiruiau uşi. La primul cot, o recepţioner îi întâmpin surâz tor:ă ă ă– Pe cine doriţi s vedeă ţi?– Poliţia, r spunse Baley ar tându-ă ă şi legitimaţia. În „New York

Enzime” lucreaz un anumit Francis Clousarr?ăFata p ru tulburat .ă ă– Pot verifica.Îşi conect centrala la un fir etichetat vizibil „Resurse umane”ă

şi buzele i se mişcar uă şor, deşi nu se auzi niciun sunet.Baley cunoştea prea bine utilizarea laringofoanelor, care

traduceau în cuvinte mişc rile practic imperceptibile aleă laringelui, şi interveni:

– Vorbeşte cu glas tare, te rog! Doresc s te aud.ăCuvintele ei devenir audibile, dar se distinse numai:ă

7 Râu american lung de 525 km care trece prin statele Pennsylvania şi New York (n. trad.).

177

– … c -i poliă ţist, domnule.Printr-o uş ap ru un b rbat smead, elegant îmbr cat. Avea oă ă ă ă

mustaţ subă ţire şi un început de pleşuvie. Le zâmbi binevoitor şi se prezent :ă

– Sunt Prescott, de la Resurse umane. Ce s-a întâmplat, domnule poliţist?

Baley îl privi rece şi surâsul lui Prescott deveni strâmb.– Nu aş dori s tulbur m muncitorii, urm Prescott, deoareceă ă ă

sunt sensibili faţ de prezenă ţa poliţiei.– Teribil, nu-i aşa? se strâmb Baley. Clousarr este în cl dire?ă ă– Da, domnule poliţist.– Vreau o baghet , atunci. Iar dac nu-l g sesc când ajung laă ă ă

destinaţie, o s discut m din nou.ă ăZâmbetul celuilalt disp ruse complet.ă– V aduc o baghet , domnule poliă ă ţist, murmur el.ă

* * *Bagheta de dirijare era programat pentru Departamentul CG,ă

Secţiunea 2. Baley nu ştia ce însemna asta în terminologia uzinei, dar nici nu trebuia s ă ştie. Vârful baghetei, un obiect discret, care putea fi ascuns în palm , se înc lzea uă ă şor când era îndreptat în direcţia pentru care fusese programat ă şi se r ceaă imediat ce se schimba orientarea. C ldura sporea o dat cuă ă apropierea de destinaţia final .ă

Pentru un novice, bagheta era aproape inutil din cauzaă diferenţelor mici şi rapid schimb toare de temperatur , însă ă ă puţini locuitori ai Oraşului erau novici în aceast privină ţ . Unulă dintre cele mai populare şi str vechi jocuri ale copil riei era de-aă ă v-aţi ascunselea, desfăşurat pe coridoarele de la nivelul şcolii, în care se foloseau baghete de dirijare juc rii.ă

(Rece sau fierbinte, te poart -nainte! Baghetele de dirijareă sunt marfa cea mai tare!)

Utilizând bagheta de dirijare, Baley se descurcase printre sute de coloane masive şi, ţinând una în mân , putea merge pe rutaă cea mai scurt ca ă şi cum ar fi citit traseul pe o hart .ă

Când dup zece minute intr într-o sal mare, puternică ă ă iluminat , vârful baghetei era aproape fierbinte.ă

Detectivul se adres muncitorului cel mai apropiat de uă ş :ă– Francis Clousarr este pe-aici?Muncitorul indic scurt din cap ă şi Baley porni în direcţia

ar tat . În ciuda epuratoarelor de aer al c ror zumzet constituiaă ă ă un zgomot constant de fundal, aici mirosul de enzime era foarte

178

p trunz tor.ă ăUn b rbat se ridicase în cap tul opus al s lii ă ă ă şi-şi scotea

şorţul. De în lă ţime mijlocie, avea faţa puternic cutat , în ciudaă tinereţii relative, iar p rul abia grizonant. Îă şi şterse f r grabă ă ă mâinile mari şi noduroase pe un prosop de celtex.

– Eu sunt Francis Clousarr, rosti el.Baley privi scurt spre R. Daneel. Robotul încuviinţ din cap.ă– Perfect, zise Baley. Exist vreun loc pe-aici unde s putemă ă

sta de vorb ?ă– Poate c exist , r spunse Clousarr încet, dar se apropieă ă ă

sfârşitul schimbului. Ce-ar fi s-o l s m pe mâine?ă ă– Pân mâine se pot întâmpla multe. Mai bine s-o facemă

acum, replic Baley ă şi-şi deschise portofelul, ar tându-ă şi legitimaţia.

Mâinile lui Clousarr nici m car nu tres rir în miă ă ă şc rile lenteă cu care se ştergea. R spunse aproape indiferent:ă

– Nu ştiu care-i sistemul în Departamentul poliţiei, dar aici programul de mas e al naibii de strict, f r tolerană ă ă ţe. Ori m nânc între 17:00 ă şi 17:45, ori r mân nemâncat.ă

– E-n regul , zise Baley. O s aranjez s -ă ă ă ţi fie adus masa.ă– I-auzi, i-auzi! coment Clousarr f r veselie. Ca un adev rată ă ă ă

aristocrat, sau un poliţai de clasa C. Ce cap t dup-aia? O baieă privat ?ă

– Mulţumeşte-te s r spunzi la întreb ri, Clousarr, zise Baley,ă ă ă şi p streaz -ă ă ţi glumele pentru amica ta. Unde putem sta de vorb ?ă

– Dac vreă ţi s discut m, putem merge la cântare. Cum doriă ă ţi, eu nu comentez…

Baley îl împinse pe Clousarr într-acolo. Incinta balanţelor era p trat , de un alb antiseptic, cu sistem de climatizareă ă independent şi mai eficient decât al s lii vecine, mai mare. Peă pereţii ei se înşiruiau balanţe electronice delicate, închise în casete de sticl , care puteau fi manipulate numai prină intermediul câmpurilor de forţ . În experienă ţele de laborator din colegiu, Baley utilizase modele ieftine. Unul dintre modele, pe care îl recunoscu, putea determina greutatea unui miliard de atomi.

– Nu m-aştept s intre cineva pe-aici, coment Clousarr.ă ăBaley mârâi afirmativ, apoi se r suci spre Daneel:ă– Vrei s ieă şi şi s anună ţi s trimit o cin aici? ă ă ă Şi, dac nu teă

deranjeaz , aă şteapt-o afar .ă

179

Îl privi pe robot ieşind, apoi se adres lui Clousarr:ă– Eşti chimist?– Sunt zimolog, dac nu v sup raă ă ă ţi.– Care-i diferenţa?Clousarr îl privi superior.– Chimistul mestec -n sup , opereaz direct în duhoare.ă ă ă

Zimologul este cel care ajut menă ţinerea în viaţ a câtorvaă miliarde de oameni. Sunt specialist în cultura enzimelor.

– Bine.Zimologul continu :ă– Laboratorul sta ă ţine-n viaţ „New York Enzime”. Nu exist oă ă

zi, nu exist nici m car o or în care, în cazanele noastre, s n-ă ă ă ăavem culturi din toate tulpinile de enzime existente în companie. Noi verific m ă şi ajust m cerină ţele factorului alimentar, şi ne asigur m c se dezvolt corespunz tor. Aducem modific riă ă ă ă ă genetice, dezvolt m tulpini noi ă şi le sort m prin eliminare, leă depist m proprietă ăţile şi remodel m.ă

Acum vreo doi ani, când new yorkezii au început s capeteă c pă şuni iarna, a fost vorba despre o cultur special de enzimeă ă cu culoare autentic ă şi doar un minimum de aditiv aromat. A fost realizat chiar aici, în sala asta.ă

Acum dou zeci de ani, ă Saccharomyces olei Benedictae nu era decât o tulpin pipernicit , cu un gust oribil de gr sime, care nuă ă ă era bun la nimic. Nu ă şi-a pierdut complet gustul de seu, dar conţinutul de gr simi a fost crescut de la 15% la 87%. Dac aă ă ţi fost azi pe expres, s ă ştiţi c acolo se foloseă şte exclusiv vaselină tip S.O. Benedictae, tip AG-7. Realizat chiar aici, în sala asta.ă Aşa c nu-mi ziceă ţi „chimist”. Sunt zimolog!

F r s vrea, Baley b tu în retragere în faă ă ă ă ţa orgoliului înverşunat al celuilalt.

– Unde ai fost asear între orele 18 ă şi 20? întreb el direct.ă– M-am plimbat, strânse Clousarr din umeri. Dup cin , îmiă ă

place s m plimb.ă ă– Ai vizitat vreun prieten? Ai fost la subeterice?– Nu. Pur şi simplu, m-am plimbat.Baley strânse din buze. O vizit la subeterice ar fi adus oă

consemnare în cardul de raţii al lui Clousarr. Întâlnirea cu un prieten ar fi implicat menţionarea unui nume şi o verificare încrucişat .ă

– Prin urmare, nu te-a v zut nimeni?ă– Poate c m-o fi v zut cineva. Nu ă ă ştiu. Eu n-am remarcat pe

180

nimeni.– Dar cu o sear în urm ?ă ă– La fel.– N-ai niciun alibi pentru niciuna dintre seri?– Dac aă ş fi s vâră şit vreun delict, domnule poliţist, aş fi avut

grij s -mi fabric un alibi. Pentru ce s fi avut nevoie de unul?ă ă ăBaley nu-i r spunse, ci-ă şi consult carneă ţelul.– Ai comp rut o dat în faă ă ţa instanţei. Incitare la revolt .ă– Aşa este. Un R m-a împins, trecând pe lâng mine, ă şi l-am

r sturnat. Asta-nseamn „incitare la revolt ”?ă ă ă– Tribunalul aşa a apreciat. Ai fost condamnat şi amendat.– Şi cu asta, gata, nu? Sau vreţi s m-amendaă ţi din nou?– Alalt sear , la un magazin de pantofi din Bronx a fost cât peă ă

aici s se declană şeze o r zmeriă ţ . Ai fost v zut acolo.ă ă– De c tre cine?ă– La ora respectiv , urm Baley, aici ar fi trebuit s fii la cin .ă ă ă ă

Alalt sear ai cinat?ă ăClousarr ezit , apoi cl tin din cap.ă ă ă– Am avut probleme cu stomacul. Enzimele ne mai afectează

uneori, chiar şi pe noi, veteranii.– Asear a fost cât pe aici s se declană ă şeze o r zmeriă ţ înă

Williamsburg şi ai fost z rit ă şi acolo.– De c tre cine?ă– Negi c ai fost prezent în ambele ocazii?ă– Deocamdat nu am ce s neg. Unde anume, cu exactitate,ă ă

s-au produs aceste incidente şi cine afirm c m-ar fi v zut?ă ă ăBaley îl fix cu privirea pe zimolog.ă– Cred c ă ştii foarte bine despre ce vorbesc. Cred c eă şti un

personaj important dintr-o organizaţie medievalist clandestin .ă ă– Domnule poliţist, nu v pot opri s credeă ă ţi orice doriţi, dar

ipotezele nu sunt dovezi. Poate ştiţi asta, rânji Clousarr.– Poate c voi obă ţine chiar acum adev rul de la tine, replică ă

inexpresiv detectivul.Se apropie de uş , o deschise ă şi se adres lui R. Daneel careă

aştepta nep s tor afar :ă ă ă– A sosit cina lui Clousarr?– Vine chiar acum, Elijah.– Te rog s-o aduci în untru.ăPeste câteva clipe, R. Daneel intr , purtând o tav metalică ă ă

compartimentat .ă– Pune-o în faţa domnului Clousarr, Daneel, zise Baley.

181

Se apropie dup aceea de unul dintre taburetele înă şiruite în lungul peretelui cu balanţe şi-şi încruciş picioarele, leg nândă ă ritmic din unul. Îl privi pe Clousarr tres rind rigid, când R. Daneelă l s tava pe taburetul de lâng el.ă ă ă

– Domnule Clousarr, spuse detectivul, ţi-l prezint pe partenerul meu, Daneel Olivaw.

– Încântat de cunoştinţ , Francis, întinse Daneel mâna.ăClousarr nu r spunse nimic ă şi nici nu schiţ gestul de aă

strânge mâna lui Daneel. Robotul îşi menţinu poziţia cu braţul întins şi zimologul începu s se înroă şeasc la faă ţ .ă

– Eşti nepoliticos, domnule Clousarr, vorbi încet Baley. Eşti prea mândru ca s dai mâna cu un poliă ţist?

– Dac nu v sup raă ă ă ţi, mi-e foame, morm i Clousarr.ăDeplie o furculiţ din briceagul multifuncă ţional pe care-l

scoase din buzunar şi se aşez , cu ochii aplecaă ţi asupra mânc rii.ă– Daneel, spuse Baley, cred c amicul nostru este ofensat deă

atitudinea ta rece. Eşti cumva sup rat pe el?ă– Câtuşi de puţin, Elijah, r spunse R. Daneel.ă– Atunci dovedeşte-i c nu exist resentimente. Cuprinde-iă ă

umerii cu braţul.– Cu pl cere, zise R. Daneel ă şi păşi înainte.– Ce-i asta? l s Clousarr furculiă ă ţa din mân . Ce se-ntâmpl ?ă ăSenin, R. Daneel întinse braţul.Clousarr i-l lovi cu putere, împingându-l de lâng el.ă– La dracu’, nu m-atinge!S ri în sus ă şi în lateral, iar tava cu mâncare se dezechilibr ă şi

c zu pe podea, z ng nind ă ă ă şi r sturnându-ă şi conţinutul.Privindu-l atent, Baley încuviinţ scurt din cap spre R. Daneel,ă

care continu s avanseze c tre zimologul care se retr gea.ă ă ă ă Baley trecu în faţa uşii.

– Ia creatura asta de pe mine! r cni Clousarr.ă– Nu-i frumos cum vorbeşti, zise Baley calm. Omul acesta este

partenerul meu.– Ba-i un blestemat de robot! zbier Clousarr.ă– Îndep rteaz -te, Daneel, spuse prompt Baley.ă ăR. Daneel se retrase câţiva paşi şi r mase t cut lâng uă ă ă ş ,ă

imediat înd r tul lui Baley. Gâfâind greoi ă ă şi încleştând pumnii, Clousarr îl înfrunt pe detectiv.ă

– Ia zi, inteligentule, f cu Baley, ce te face s crezi c Daneelă ă ă ar fi robot?

– Oricine îşi poate da seama!

182

– Afirmaţia asta o l s m pe seama experă ă ţilor. Deocamdată îns cred c-o s ne faci o vizit la Secă ă ă ţie, Clousarr. Vrem s neă explici exact de unde ai ştiut c Daneel este robot. ă Şi multe altele, amice, multe altele… Daneel, ieşi şi ia leg tura cuă comisarul. Cred c de-acum a ajuns acas . Spune-i s vin laă ă ă ă birou. Spune-i c am pe cineva care de abia aă şteapt s fieă ă interogat.

R. Daneel p r si incinta.ă ă– Ce te anim pe tine, Clousarr?ă– Doresc un avocat.– O s -l capeă ţi. Pân atunci, spune-mi ă şi mie care-i motivaţia

voastr , a medievaliă ştilor?Clousarr îşi feri ochii, p strând o t cere înc pă ă ă ăţânat .ă– Sfinte Iosafat, omule, exclam Baley, noi ă ştim totul despre

tine şi despre organizaţia voastr . Nu-i o cacealma. Pentruă propria mea curiozitate, spune-mi doar atât: ce doriţi voi, medievaliştii?

– Înapoi la sol, morm i înfundat Clousarr. Simplu, nu?ă– Uşor de zis, coment detectivul, dar nu la fel de uă şor de

realizat. Cum va hr ni solul opt miliarde de oameni?ă– Am zis eu c asta trebuie s se realizeze peste noapte, sauă ă

într-un an? Sau într-un secol? Pas cu pas, domnule poliţist. Nu conteaz cât va dura, dar haide s ieă ă şim din cavernele astea în care tr im. Haide s ieă ă şim în aerul curat!

– Tu ai fost vreodat în aerul curat?ăZimologul se foi.– De acord, m-au nenorocit şi pe mine, dar înc nu i-au distrusă

pe copii. Prunci se nasc mereu. Scoateţi-i afar , pentru numeleă lui Dumnezeu! L saă ţi-i s se bucure de spaă ţiu, de cerul liber şi de soare. Dac va fi nevoie, vom reduce populaă ţia, treptat.

– Cu alte cuvinte, s revenim la un trecut imposibil. (Baley nu-ăşi d dea seama de ce argumenta, atât doar c simă ă ţea o febră stranie ce-i ardea în vene.) S ne-ntoarcem la s mână ă ţ , la ovul,ă la uter. De ce s nu avans m? Nu reduceă ă ţi populaţia Terrei, ci folosiţi-o pentru export. Reveniţi la sol, dar la solul altor planete. Colonizaţi!

Clousarr râse r guă şit.– Pentru ca s obă ţinem alte Lumi Exterioare? Alţi spaţiali?– Nu va fi aşa. Lumile Exterioare au fost înfiinţate de

p mânteni care sosiser de pe o planet care nu avea Oraă ă ă şe, de p mânteni individualiă şti şi materialişti. Calităţile acelea au fost

183

duse la o extrem nes n toas . Acum putem porni colonizareaă ă ă ă dintr-o societate care a dus cooperarea, dac nu ă şi altceva, prea departe. Acum mediul şi tradiţia pot interacţiona, formând o nou cale de mijloc, distinct atât de vechiul P mânt, cât ă ă ă şi de Lumile Exterioare. Ceva mai nou şi mai bun.

Ştia prea bine c repeta spusele lui Fastolfe, dar cuvintele îiă ieşeau din gur ca ă şi cum el însuşi le-ar fi gândit de ani de zile.

– Prostii! exclam Clousarr. S colonizezi planete pustii, cândă ă ai propria ta planet la îndemân ? Ce idioă ă ţi ar încerca asta?

– Mulţi. Şi n-ar fi deloc idioţi. Ar avea la dispoziţie roboţi care s -i ajute.ă

– Nu, rosti Clousarr ap sat. Niciodat ! F r roboă ă ă ă ţi!– De ce nu, pentru Dumnezeu? Nici eu nu m dau în vântă

dup ei, dar n-o s -mi fac singur r u de dragul unei prejudecă ă ă ăţi. De ce ne temem de roboţi? P rerea mea este c vina o poart oă ă ă senzaţie de inferioritate. Noi toţi ne simţim inferiori spaţialilor şi urâm sentimentul acesta de inferioritate. Pentru compensaţie, trebuie s ne simă ţim superiori, cumva, undeva, şi ne înnebuneşte faptul c nu ne putem simă ţi superiori m car faă ţ de roboă ţi. Ei par s fie mai buni decât noi – dar ă nu sunt. Asta-i ironia sorţii!

Detectivul simţea c -i clocoteă şte sângele, pe m sur ceă ă vorbea.

– S -l lu m de exemplu pe Daneel, al turi de care am fost maiă ă ă mult de dou zile. Este mai înalt decât mine, mai puternic, maiă ar tos. Practic arat leit ca un spaă ă ţial. Are o memorie mai bun ă şi ştie mai multe lucruri. Nu trebuie s doarm ori s m nânce. Nuă ă ă ă este încercat de boli, panic , iubire sau vinovă ăţie.

Dar în acelaşi timp este o maşin . Pot face cu el orice doresc,ă la fel cum pot face orice doresc cu microbalanţa aceasta. Dacă lovesc microbalanţa, ea nu va replica. Nici Daneel nu va replica. Îi pot porunci s trag cu blasterul asupra sieă ă şi şi o va face.

Noi nu putem construi nici m car un robot care s fie egal cuă ă un om în aspectele ce conteaz , cu atât mai puă ţin s -i fieă superior. Nu putem s cre m un robot cu simă ă ţul frumuseţii, eticii sau religiei. Nu exist nicio cale prin care s putem ridica ună ă creier pozitronic cu un centimetru deasupra nivelului materialismului perfect.

– Nu putem, la naiba! Nu putem atâta timp cât nu înţelegem care ne sunt motivaţiile mentale. Nu putem atâta timp cât există lucruri pe care ştiinţa nu le poate m sura. ă Ce sunt frumuseţea, bun tatea, arta, iubirea sau Dumnezeu? Ne cl tin m de-a pururiă ă ă

184

pe muchia necunoscutului şi încerc m s înă ă ţelegem ceea ce nu poate fi înţeles. Asta ne confer calitatea de oameni.ă

Creierul unui robot trebuie s fie finit, altfel n-ar putea fiă construit. Trebuie calculat pân la ultima zecimal ă ă şi de aceea are un sfârşit. Sfinte Iosafat, de ce te temi? Un robot poate să arate ca Daneel, s arate ca un zeu, dar s nu fie mai umană ă decât o bucat de lemn. Nu-ă ţi dai seama de asta?

Zimologul încercase s -l întrerup de câteva ori, dar nuă ă izbutise s-o fac , copleă şit de torentul furios al lui Baley. Acum, când detectivul se oprise, pur şi simplu epuizat emoţional, Clousarr murmur slab:ă

– Un poliţai devenit filosof… Ce chestie!* * *

R. Daneel reveni în incinta balanţelor.Baley îl privi şi se încrunt , pe de o parte din cauza mânieiă

care înc nu se destr mase, pe de o parte datorit altei irit ri.ă ă ă ă– De ce-ai întârziat atâta?– Am avut greutăţi în g sirea comisarului Enderby, Elijah,ă

r spunse R. Daneel. Nu l-am g sit acas , deoarece înc nuă ă ă ă plecase de la birou.

Baley îşi privi ceasul.– Pân la ora ă asta? Ce anume l-a reţinut?– A ap rut o problem . În Departament a fost descoperit ună ă

cadavru.– Cum?! Pentru Dumnezeu, al cui?– Al furierului, R. Sammy.Baley se înec , ă şocat. Se holb la robot ă şi replic scandalizat:ă– Parc ai zis un „cadavru”.ăR. Daneel rectific prompt:ă– Un robot cu creierul complet dezactivat, dac preferi aă şa.Clousarr râse brusc şi Baley se r suci spre el, vorbind r guă ă şit:– Nicio vorb de la tine! Ai înă ţeles?Scoase blasterul din toc cu un gest semnificativ şi Clousarr

amuţi complet.– Şi ce-i cu asta? reveni detectivul spre R. Daneel. Bun, lui R.

Sammy i s-au ars siguranţele. Care-i necazul?– Comisarul Enderby a fost evaziv, Elijah, dar, deşi nu a spus-o

în mod direct, impresia mea este c el crede c R. Sammy a fostă ă dezactivat în mod premeditat.

Apoi, pe când Baley c scase ochii mari, R. Daneel ad ug cuă ă ă gravitate:

185

– Sau, dac preferi termenul, a fost „asasinat”.ă

186

16. Întreb ri privind un motivă

Baley strecur blasterul înapoi în toc, dar r mase cu mâna,ă ă discret, pe patul armei.

– Ia-o înainte, Clousarr, spuse el, spre Ieşirea B, strada 17.– N-am mâncat, anunţ zimologul.ă– Ghinionul t u, morm i Baley gr bit. Cina ta este pe podea,ă ă ă

acolo unde ai r sturnat-o.ă– Am dreptul s m nânc.ă ă– Fie vei mânca în celul , fie vei s ri peste o mas . N-o să ă ă ă

mori din asta. D -i drumul!ăToţi trei r maser t cuă ă ă ţi pe când se strecurau prin labirintul

din „New York Enzime”; Clousarr mergea rigid în faţ , urmat deă detectiv, iar R. Daneel venea în ariergard .ă

Abia dup ce Baley ă şi R. Daneel semnaser de ieă şire la biroul recepţionerei, dup ce zimologul completase un formular deă învoire şi solicitase trimiterea cuiva în incinta balanţelor pentru a face curăţenie, dup ce ieă şiser din cl dire ă ă şi ajunseser lângă ă maşina de poliţie, Clousarr spuse:

– Doar o clip .ăSe opri, se întoarse spre R. Daneel şi, înainte ca Baley să

poat schiă ţa vreun gest pentru a-l opri, înaint ă şi lovi cu toată forţa în obrazul robotului.

– Ce dracu’! r cni Baley, smucindu-l violent pe zimolog.ăClousarr nu-i opuse nicio rezistenţ , ci rânji larg.ă– Nu s-a-ntâmplat nimic. Vin cu voi f r nicio împotrivire, dară ă

am vrut s m conving singur.ă ăR. Daneel se ferise de lovitur , dar n-o putuse evita complet.ă

Privi acum spre Clousarr; obrazul nu i se înroşise şi nu se z reaă nici urm a impactului.ă

– Acţiunea ta a fost periculoas , Francis, spuse el. Dac nu m-ă ăaş fi retras, ţi-ai fi r nit cu sigurană ţ mâna. ă Şi aşa, regret dac ă ţi-am pricinuit durere.

Clousarr râse.– Urc , Clousarr, rosti Baley. ă Şi tu, Daneel. Treci pe locul din

spate, lâng el, ă şi asigur -te c nu se clinteă ă şte. Nu-mi pas dacă ă asta înseamn s -i rupi mâna. A fost un ordin!ă ă

– Ce facem cu Legea 1? întreb Clousarr batjocoritor.ă– Cred c Daneel este îndeajuns de puternic ă şi rapid pentru a

187

te opri f r a-ă ă ţi pricinui vreun r u, dar n-ar fi nicio pagub dacă ă ă ţi-ar rupe vreo mân .ă

Baley trecu la volan şi maşina acceler . Curentul de aeră r vă ăşea p rul s u ă ă şi al lui Clousarr, f r s clinteasc niciun firă ă ă ă din al lui R. Daneel.

Robotul se adres încetiă şor zimologului:– Te temi de roboţi deoarece te gândeşti la slujba ta, domnule

Clousarr?Baley nu se putea întoarce pentru a vedea expresia lui

Clousarr, dar fu sigur c era rigid ă ă şi dur , de ur , ă ă şi c b rbatulă ă st tea ă ţeap n, cât mai departe de R. Daneel.ă

– Şi la slujbele copiilor mei, r spunse Clousarr. ă Şi la slujbele copiilor tuturor oamenilor.

– Sunt sigur c se pot face aranjamente, zise robotul. Dac ,ă ă de exemplu, copiii t i ar accepta preg tirea în vedereaă ă emigr rii…ă

– Şi tu? pufni Clousarr. Poliţistul mi-a vorbit despre emigrare şi mi s-a p rut c are o bun preg tire specific roboă ă ă ă ă ţilor. Poate chiar este robot.

– Ajunge! mârâi Baley.– Un curs de preg tire pentru emigrană ţi, continu cu glas egală

R. Daneel, ar implica securitate, garanţia clasific rii ă şi asigurarea unei cariere. Dac îă ţi faci griji în privinţa copiilor t i, ar fi bine să ă ţii seama de aceste aspecte.

– N-aş accepta nimic de la un robot, de la un spaţial sau de la vreunul dintre nemernicii voştri guvernanţi.

Asta a fost tot. Liniştea autostr zii îi înv lui ă ă şi se auzi doar zumzetul lin al motorului maşinii şi şuierul roţilor pe pavaj.

* * *Când ajunse la Departament, Baley semn un formular deă

detenţie pentru Clousarr şi-l pred celor r spunz tori. După ă ă ă aceea, însoţit de R. Daneel, lu motospirala în sus, spre Secă ţie.

R. Daneel nu p ru deloc surprins c nu suiser în elevator ă ă ă şi de altfel nici Baley nu se aşteptase la aşa ceva. Începuse s seă obişnuiasc cu amestecul straniu de iscusină ţ ă şi obedienţ ală robotului şi tindea s nu mai ă ţin seama de el în calculele sale.ă Ascensorul reprezenta metoda logic de a parcurge rapidă diferenţa mare de nivel dintre Detenţie şi Secţie. Lunga scară rulant cunoscut sub numele „motospiral ” era util doară ă ă ă pentru deplas ri verticale scurte, de dou , cel mult trei niveluri.ă ă În mai puţin de un minut, tot felul de persoane cu diverse funcţii

188

administrative suir ă şi coborâr de pe ea. Numai Baley ă şi R. Daneel îşi p strar locurile, urcând lent ă ă şi constant.

Detectivul simţea c avea nevoie de r gazul acela. Nu aveaă ă s fie decât de ordinul minutelor, dar, o dat ajuns în Secă ă ţie, urma s fie propulsat cu violenă ţ în alt etap a cazului ă ă ă şi dorea câteva momente de odihn , pentru a se gândi ă şi orienta. Deşi suia lent, motospirala avansa prea rapid pentru a-l mulţumi.

– Aşadar, spuse R. Daneel, înc nu îl vom ancheta peă Clousarr.

– N-are unde s plece de-acolo. S vedem întâi ce-i chestiaă ă asta cu R. Sammy, r spunse Baley iritat ă şi ad ug în barb , maiă ă ă degrab pentru sine: Nu poate s fie ceva separat, trebuie să ă ă existe o leg tur .ă ă

– P cat, zise robotul. Calită ăţile cerebrale ale lui Clousarr…– Ce-i cu ele?– S-au modificat într-un mod straniu. Ce anume s-a petrecut

între voi doi, cât timp am lipsit din incinta balanţelor?– Singurul lucru pe care l-am f cut, r spunse Baley absent, aă ă

fost s -i ă ţin o predic . I-am transmis scriptura sfântului Fastolfe.ă– Nu te înţeleg, Elijah.Detectivul suspin .ă– Am încercat s -i explic c P mântul s-ar putea totuă ă ă şi folosi

de roboţi şi în acelaşi timp s -ă şi trimit excedentul de populaă ţie pe alte planete. Am încercat s -i scot din cap câte ceva dină aiurelile medievaliste. Dumnezeu ştie de ce am f cut-o, fiindcă ă nu m-am considerat niciodat genul misionarului. Oricum, ă asta s-a întâmplat în lipsa ta.

– Înţeleg. Ei bine, are un oarecare sens şi poate c s-ar integraă în tabloul general. Spune-mi, Elijah, ce i-ai zis despre roboţi?

– Chiar vrei s ă ştii? I-am spus c roboă ţii sunt simple maşini. Asta este scriptura sfântului Fastolfe. Am impresia c num rulă ă scripturilor nu-i limitat.

– I-ai spus cumva c un om poate lovi un robot f r s seă ă ă ă team c acesta i-ar putea r spunde, în acelaă ă ă şi fel în care ai lovi un obiect oarecare?

– Un obiect oarecare, mai puţin probabil o minge „par ” deă box. Da, aşa-i. Cum ai ghicit? se interes Baley.ă

– Corespunde modific rilor lui cerebrale, r spunse R. Daneel,ă ă şi explic tentativa de a m lovi, imediat dup ce am p r sită ă ă ă ă uzina. Probabil c se gândise la afirmaă ţia ta, aşa c , simultan, aă testat-o, şi-a desc rcat sentimentele de agresivitate ă şi a avut

189

satisfacţia de a m vedea într-o poziă ţie pe care o considera de inferioritate. Pentru a fi atât de motivat şi pentru a justifica variaţiile din ecuaţiile de gradul cinci…

F cu o pauz lung , apoi continu :ă ă ă ă– Da, este destul de interesant şi cred c acum pot forma ună

ansamblu de date care s fie reciproc compatibile.ăSe apropia nivelul Secţiei.– Cât este ora? întreb detectivul.ăÎn acelaşi timp se gândi indispus: „Ce naiba, aş fi putut s mă ă

uit la propriul meu ceas şi ar fi durat mai puţin”.În acelaşi timp, ştia foarte bine de ce pusese întrebarea.

Motivul nu diferea foarte mult de lovitura pe care Clousarr i-o aplicase lui R. Daneel. A-i da robotului un ordin banal, c ruiaă trebuia s i se conformeze, însemna sublinierea caracterului s uă ă mecanic şi în acelaşi timp accentuarea umanităţii lui Baley.

„Cu toţii suntem fraţi”, gândi Baley. „Sub piele, pe piele, peste tot. Sfinte Iosafat!”

– Dou zeci ă şi zece minute, spuse R. Daneel.Coborâr de pe motospiral ă ă şi pentru câteva secunde Baley

încerc obiă şnuita senzaţie stranie care însoţea adaptarea necesar la absenă ţa mişc rii dup mai multe minute deă ă deplasare cu vitez constant .ă ă

– Şi n-am mâncat, morm i el. A naibii slujb !ă ă* * *

Baley îl v zu ă şi-l auzi pe comisar prin uşa deschis aă cabinetului s u. Sala comun era complet pustie, de parcă ă ă fusese aspirat , iar glasul lui Enderby r suna prin ea cu un falsetă ă neobişnuit. Chipul rotund al comisarului p rea despuiat ă şi vulnerabil în absenţa ochelarilor, pe care-i ţinea în mân , înă vreme ce-şi tampona fruntea neted cu un ă şerveţel subţire.

Îl z ri pe Baley exact când acesta ajunsese la uă ş ă şi glasul i se în lă ţ într-un tenor plâng cios:ă ă

– Dumnezeule, Baley, pe unde naiba umbli?Detectivul îl ignor ă şi întreb :ă– Ce se-ntâmpl ? Unde-i tura de noapte?ăDe abia în clipa aceea, z ri cealalt persoan din cabinetulă ă ă

comisarului.– Dr. Gerrigel! exclam el uluit.ăRoboticianul grizonat încuviinţ scurt din cap înainteaă

salutului involuntar.– M bucur s v rev d, domnule Baley.ă ă ă ă

190

Comisarul îşi puse ochelarii pe nas şi-l cercet pe Baley.ă– Tot personalul se afl jos ă şi semneaz declaraă ţii.

Înnebunisem, încercând s dau de tine. P rea foarte straniu s teă ă ă fofilezi.

– Eu s m fofilez?!ă ă– Toţi se fofileaz . Cineva din Departament este autorul ă şi se

va l sa cu bubuial . Ce dezastru! Ce dezastru ă ă nenorocit.Ridic braă ţele, parc reproă şând cerurilor cele întâmplate, şi în

clipa aceea privirea îi c zu asupra lui R. Daneel.ă„Este prima dat c te-ai uitat direct la Daneel”, gândiă ă

sardonic Baley. „Uit -te bine, Julius!”ăComisarul şopti cu glas pierit:– Şi el va trebui s dea o declaraă ţie. Pân ă şi eu am fost silit s-o

fac. Eu!– Comisare, rosti Baley, ce te face s fii atât de sigur c R.ă ă

Sammy nu s-a defectat de la sine? Din ce motiv se poate vorbi despre o distrugere deliberat ?ă

Enderby se înmuie de tot în scaun.– Întreab -l pe dânsul, ar t spre Gerrigel.ă ă ăRoboticianul îşi drese glasul.– Nici nu ştiu cum s încep, domnule Baley. Dup expresiaă ă

chipului dumneavoastr , îmi dau seama c sunteă ă ţi surprins să m vedeă ţi.

– Moderat, recunoscu Baley.– Ei bine, nu m gr beam s m întorc la Washington, iară ă ă ă

vizitele mele în New York sunt destul de rare pentru a-mi dori să mai întârzii. În plus, şi mult mai important, nutream sentimentul tot mai acut c ar fi fost realmente stupid din partea mea să ă p r sesc Oraă ă şul f r s fi întreprins m car înc un efort de a miă ă ă ă ă se permite s analizez fascinantul dumneavoastr robot, care,ă ă apropo – se entuziasmase vizibil – v d c v însoă ă ă ţeşte.

Baley se foi nemulţumit.– Este de-a dreptul imposibil.Gerrigel p ru dezam git.ă ă– În circumstanţele actuale, mi se pare firesc. Dar poate mai

târziu…?Chipul prelung al detectivului r mase încremenit.ă– V-am telefonat, urm Gerrigel, dar lipseaă ţi şi nimeni nu ştia

unde aţi plecat. L-am întrebat pe domnul comisar, care m-a rugat s vin aici ă şi s v aă ă ştept.

Enderby interveni gr bit:ă

191

– Am crezut c ar putea fi important. ă Ştiam c doreai s -l vezi.ă ă– Mulţumesc, încuviinţ din cap Baley.ă– Din p cate, spuse Gerrigel, bagheta mea de dirijare era niă ţel

dereglat sau poate c , din cauza agitaă ă ţiei, i-am apreciat eronat temperatura. În tot cazul, am cotit pe alt coridor şi m-am trezit într-o c m ruă ă ţ .ă

Comisarul îl întrerupse din nou:– Într-una dintre magaziile de resurse fotografice, Lije.– Da, spuse Gerrigel. Acolo am z rit întins pe jos un robot.ă

Dup o examinare succint , mi-a fost clar c era dezactivat.ă ă ă Mort, aţi putea spune… Nu mi-a fost greu deloc s determină cauza dezactiv rii.ă

– Care a fost aceasta? întreb Baley.ă– În pumnul drept parţial închis al robotului se g sea un obiectă

ovoidal lung de cinci centimetri şi lat de un centimetru, cu o fant micuă ţ la un cap t. Pumnul se afla în contact cu craniul, deă ă parc ultima acă ţiune a robotului ar fi fost încercarea de a-şi atinge capul. Obiectul pe care-l ţinea în mân era un pulverizatoră alfa. Sper c ă ştiţi ce este acela…

Baley încuviinţ t cut. Nu avea nevoie de un dică ă ţionar ori de un manual ca s ă ştie ce era pulverizatorul alfa. În orele de laborator ale cursului de fizic , manipulase asemeneaă instrumente: tuburi protectoare din aliaj de plumb, cu un canal longitudinal îngust, în cap tul c ruia se afla un fragment dintr-oă ă sare de plutoniu. În cap tul opus exista o fant astupat de ună ă ă ciob de mic , permeabil numai pentru particulele alfa. Prină ă cap tul respectiv se emiteau radiaă ţii dure.

Un pulverizator alfa avea multe utiliz ri, dar, cel puă ţin din punct de vedere legal, distrugerea roboţilor nu f cea parte dintreă acestea.

– S înă ţeleg c -l ă ţinea cu partea emiţ toare spre cap? întrebă ă Baley.

– Da, încuviinţ Gerrigel, iar c ile creierului s u pozitronic auă ă ă devenit imediat aleatorii. Moarte instantanee, ca s m exprimă ă aşa.

Detectivul se întoarse spre comisarul palid la faţ .ă– Nu-i nicio greşeal ? A fost ă într-adev ră un pulverizator alfa?Enderby aprob din cap, ă ţuguindu-şi buzele dolofane.– Absolut! Contoarele l-au depistat de la trei metri, pelicula

fotografic din magazie s-a voalat… Clar ă şi f r dubii!ă ăP ru s cad pe gânduri câteva clipe, apoi vorbi brusc:ă ă ă

192

– Dr. Gerrigel, m tem c va trebui s r mâneă ă ă ă ţi în Oraş pentru o zi sau dou , pân v vom putea înregistra declaraă ă ă ţia pe film-bobin . Veă ţi fi condus la o camer … Sper c nu v va deranja să ă ă ă fiţi p zit.ă

– Credeţi c -i necesar? întreb Gerrigel nervos.ă ă– Este mai prudent.Cu un aer destul de preocupat, Gerrigel d du mâna cu toă ţi cei

din jur, chiar şi cu R. Daneel, şi p r si cabinetul. Comisarulă ă suspin adânc.ă

– Este unul dintre ai noştri, Lije! Asta-i ceea ce mă înnebuneşte. Nimeni din exterior n-ar fi intrat în Departament, doar ca s distrug un robot. Exist destui roboă ă ă ţi pe-afar , unde-iă mai puţin riscant. Şi trebuie s fi fost cineva care putea s aibă ă ă acces la un pulverizator alfa. Nu este un dispozitiv uşor de obţinut.

R. Daneel vorbi şi glasul lui egal şi indiferent opri cuvintele comisarului:

– Care este motivul acestei crime?Enderby îi arunc o privire evident nemulă ţumit , apoi îă şi feri

ochii.– Suntem oameni şi noi. B nuiesc c poliă ă ţiştii n-au niciun

motiv suplimentar faţ de ală ţii pentru ca s le plac roboă ă ţii. Acum a fost distrus şi poate c asta înseamn o uă ă şurare pentru cineva. Te irita destul de mult, Lije, mai ţii minte?

– Destul de implauzibil ca acesta s fie un motiv pentru crim ,ă ă observ R. Daneel.ă

– Nici vorb , încuviină ţ ferm Baley.ă– Nu este o crim , le atrase atenă ţia comisarul, ci distrugerea

unei proprietăţi publice. Este bine s folosim terminologia legală ă corect . Problema real e c incidentul s-a petrecut în interiorulă ă ă Departamentului. În orice alt loc, n-ar fi însemnat nimic. Nimic! De aici poate s ias un scandal de proporă ă ţii. Lije!

– Da?– Când l-ai v zut ultima dat pe R. Sammy?ă ă– R. Daneel a vorbit cu R. Sammy dup prânz. Aă ş aprecia că

era în jurul orei 13:30. A aranjat pentru a-ţi folosi cabinetul, comisare.

– Cabinetul meu? De ce?– Doream s discut cazul cu R. Daneel în confidenă ţialitate.

Deoarece lipseai, cabinetul t u reprezenta locul cel mai bun.ă– Am înţeles. (Comisarul îl privi nesigur, dar nu insist .) Tuă

193

însuţi nu l-ai v zut?ă– Nu, dar i-am auzit glasul, cam la vreo or dup aceea.ă ă– Eşti sigur c-a fost el?– Absolut.– Asta ar însemna în jurul orei 14:30?– Sau ceva mai devreme.Comisarul îşi muşc gânditor buza inferioar plinuă ă ţ .ă– Ei bine, în felul sta am stabilit un lucru.ă– Într-adev r?ă– Mda. Azi a fost pe-aici b iatul acela, Vincent Barrett. ă Ştiai?– Da, îns , comisare, el n-ar fi f cut aă ă şa ceva.Enderby ridic ochii spre chipul lui Baley.ă– De ce nu? R. Sammy i-a luat slujba şi pot înţelege c seă

simte teribil de nedreptăţit. Ar vrea s se r zbune într-un fel – tuă ă n-ai vrea, dac ai fi în locul lui? –, îns a p r sit cl direa la oraă ă ă ă ă 14:00, iar tu l-ai auzit pe R. Sammy la 14:30. Desigur, se poate s -i fi dat pulverizatorul lui R. Sammy înainte de a pleca, cuă instrucţiunea de a-l utiliza peste o or , dar se pune întrebarea deă unde ar fi f cut el rost de un pulverizator alfa? Nici nu merit să ă ă te gândeşti la asta. S revenim la R. Sammy… Când aă ţi vorbit la 14:30, ce a spus?

Baley şov i un moment perceptibil, apoi r spunse precaut:ă ă– Nu mai ţin minte. La scurt timp dup aceea, am p r sită ă ă

cabinetul.– Unde aţi fost?– În oraşul enzimelor. Apropo, vreau s discut m despreă ă

chestia asta.– Mai târziu, mai târziu… (Comisarul îşi frec b rbia.) Amă ă

observat c Jessie a fost pe-aici. Am verificat lista tuturoră vizitatorilor de azi şi i-am z rit numele.ă

– Da, a fost, încuviinţ Baley sec.ă– De ce?– Probleme de familie.– Va trebui s fie chestionat … ca pur formalitate.ă ă ă– Cunosc rutina poliţiei, comisare. Vreau îns s te întreb: ceă ă

se aude cu pulverizatorul alfa? I s-a dat de urm ?ă– Ah, da. Provenea dintr-o central atomoelectric .ă ă– Cum s-a justificat pierderea lui?– Nu s-a justificat – cei de acolo habar n-au cum a disp rut.ă

Oricum, Lije, cu excepţia declaraţiilor de rutin , asta n-are nicioă leg tur cu tine. Tu vezi-ă ă ţi de cazul t u. Te preocup doară ă

194

ancheta crimei din Oraşul Spaţial.– Pot s -mi completez declaraă ţia mai târziu, comisare? spuse

Baley. Problema este c înc n-am cinat.ă ăPrivirea sticloas a comisarului se întoarse complet asupra sa.ă– Sigur c da, m nânc ceva. Dar, te rog, r mâi înă ă ă ă

Departament. Partenerul t u are îns dreptate – p rea c evită ă ă ă ă s i se adreseze lui R. Daneel, ori s -i foloseasc numele – avemă ă ă nevoie de motivul crimei. Motivul!

Baley simţi brusc c îngheaă ţ .ăCeva din exteriorul s u, ceva complet str in, preluă ă ă

evenimentele din ziua aceea, din ziua precedent ă şi din ziua dinaintea celei precedente, şi le amestec . Din nou, pieseleă începur s se îmbine, formând un ă ă şablon.

– Din care central atomoelectric provenea pulverizatorul,ă ă comisare?

– Williamsburg. De ce?– Doar aşa… Nimic important.Ultimul cuvânt pe care Baley îl auzi dinspre comisar când ieşi

din cabinet urmat de R. Daneel a fost:– Motivul… Motivul…

* * *Baley mânc o cin s r c cioas în cantina micuă ă ă ă ă ă ţ ă şi rareori

utilizat a Departamentului. Devor roă ă şia umplut aă şezat pe oă foaie de salat , f r a fi pe deplin conă ă ă ştient de natura ei şi, pentru câteva secunde dup ce înfulec ultima îmbuc tur ,ă ă ă ă furculiţa continu s -i lunece f r rost pe cartonul lucios ală ă ă ă farfuriei, c utând în mod automat ceva ce nu mai exista acolo.ă

Deveni conştient de gestul s u mecanic ă şi-şi l s furculiă ă ţa, exclamând în buă şit:

– Sfinte Iosafat!Dup înc o secund , rosti:ă ă ă– Daneel!R. Daneel se aşezase la alt mas , parc dorind s -l lase înă ă ă ă

pace pe Baley, sau de parc el însuă şi ar fi avut nevoie de intimitate. De acum, Baley nu mai era interesat de motivul exact.

Daneel se scul , se apropie de masa detectivului ă şi se aşeză în faţa lui.

– Da, partenere Elijah?– Daneel, vorbi Baley f r s -l priveasc , am nevoie deă ă ă ă

cooperarea ta.– În ce fel?

195

– Ne vor chestiona pe Jessie şi pe mine. Asta-i sigur. Las -mă ă s r spund la întreb ri în felul meu. Înă ă ă ţelegi?

– Desigur, înţeleg ce spui. Cu toate acestea, dac mi se puneă o întrebare direct , cum este posibil s r spund altceva decâtă ă ă adev rul?ă

– Dacă ţi se pune o întrebare direct – asta-i alt problem . Euă ă ă te rog doar s nu oferi informaă ţii, dac nu ă ţi se cer. Poţi s faciă asta, nu?

– Cred c da, Elijah, cu condiă ţia de a nu pricinui vreun r uă unei fiinţe umane prin faptul c p strez t cerea.ă ă ă

– Dac n-o vei face, surâse strâmb Baley, o s -mi pricinuieă ă şti mie r u, te pot asigura în privină ţa asta.

– Nu îţi înţeleg prea bine punctul de vedere, partenere Elijah. Este imposibil s fii preocupat de cazul lui R. Sammy.ă

– Crezi c nu? Totul se învârte în jurul motivului, nu-i aă şa? Tu însuţi ai întrebat care ar putea fi motivul. Comisarul a întrebat acelaşi lucru. Întreb şi eu: de ce ar fi dorit cineva s -l ucid pe R.ă ă Sammy? Atenţie, nu-i o simpl întrebare legat de cine ar doriă ă s -i distrug pe roboă ă ţi în general. Practic orice p mântean ară vrea s fac asta. Întrebarea este cine ar dori s -l ucid tocmaiă ă ă ă pe R. Sammy. Vincent Barrett poate fi un suspect, dar comisarul a spus c el n-ar fi putut obă ţine un pulverizator alfa, şi are dreptate. Trebuie s c ut m altundeva ă ă ă şi, întâmpl tor, o altă ă persoan are un motiv. Este vizibil. Este evident. Practic, eă b t tor la ochi!ă ă

– Cine este persoana aceea, Elijah?– Eu sunt, Daneel, r spunse încetiă şor Baley.Faţa inexpresiv a lui R. Daneel nu se modific sub ă ă şocul

declaraţiei. Robotul se mulţumi s clatine din cap.ă– Nu eşti de acord, urm Baley. Soă ţia mea a venit azi la birou.

Poliţia ştie deja lucrul sta, ba chiar comisarul este curios de ceă m-a c utat. Dac nu i-aă ă ş fi prieten, n-ar fi încheiat aşa repede cu întreb rile. Acum vor afla motivul. Asta-i sigur. Ea a f cut parteă ă dintr-o conspiraţie, prosteasc ă şi inofensiv , de acord, dar careă r mâne conspiraă ţie. Iar un poliţist nu-şi poate permite ca soţia lui s fie amestecat în asemenea afaceri. Ar fi în interesul meuă ă evident s m asigur de muă ă şamalizare.

– Ei bine, cine ştia despre asta? Noi doi, desigur, Jessie… şi R. Sammy. El a v zut-o în stare de panic . Când i-a spus c am dată ă ă ordin s nu fim deranjaă ţi, Jessie trebuie s -ă şi fi pierdut controlul. Ai v zut în ce hal era când a intrat.ă

196

– Este improbabil, spuse R. Daneel, ca Jessie s îi fi spus lui R.ă Sammy ceva care s o incrimineze.ă

– Poate c ai dreptate, dar reconstruiesc cazul aă şa cum va face poliţia. Se va afirma c aă şa a procedat Jessie şi c acesta aă fost motivul meu. L-am ucis pe R. Sammy ca s nu sufle o vorb .ă ă

– Poliţia nu va crede una ca aceasta.– Ba da. Crima a fost s vâră şit în mod deliberat pentru aă

arunca suspiciunile asupra mea. De ce s se fi utilizat ună pulverizator alfa? Este o modalitate destul de riscant , nu seă obţine uşor şi i se poate lua urma. De altfel, cred c tocmaiă acestea au fost motivele folosirii lui. Asasinul i-a ordonat lui R. Sammy s intre în magazie ă şi s foloseasc acolo pulverizatorulă ă alfa asupra sa. Mi se pare evident c motivul acă ţiunii lui a fost de a sublinia clar modul de comitere a crimei. Chiar dacă anchetatorii ar fi fost atât de nepricepuţi încât s nu recunoască ă imediat pulverizatorul alfa, cineva ar fi trebuit s sesizeze înă scurt timp faptul c peliculele fotografice s-au voalat.ă

– Şi ce leg tur au toate acestea cu tine, Elijah?ă ăBaley zâmbi f r chef, cu faă ă ţa lui prelung lipsit de oriceă ă

amuzament.– Leg tura este perfect . Pulverizatorul alfa a fost furat dină ă

centrala atomoelectric Williamsburg. Noi doi am intrat chiar ieriă în ea. Am fost v zuă ţi acolo şi am nuntul va ieă şi la iveal . Deă acolo am putut face rost de arma crimei. În plus se poate dovedi c noi doi am fost ultimii care l-am auzit pe R. Sammy viu,ă desigur cu excepţia adev ratului asasin.ă

– Am fost împreun cu tine în centrala atomoelectric ă ă şi pot s depun m rturie c nu ai beneficiat de nicio ocazie pentru a-ă ă ă ţi însuşi un pulverizator alfa.

– Mulţumesc, f cu Baley trist, dar eă şti robot şi m rturia ta nuă va fi luat în consideraă ţie.

– Comisarul îţi este prieten. Te va asculta.– Comisarul trebuie s -ă şi p streze funcă ţia şi este deja

oarecum nesigur în privinţa mea. Exist o singur posibilitateă ă prin care pot ieşi din situaţia asta foarte nepl cut .ă ă

– Care anume?– M-am întrebat: de ce mi s-ar pune în cârc comiterea uneiă

crime? În mod evident, pentru a fi eliminat. Dar de ce s fiuă eliminat? Din nou, în mod evident, fiindc reprezint o amenină ţare pentru cineva. Mai exact, reprezint o ameninţare pentru cel care l-a ucis pe Sarton în Oraşul Spaţial. Asta ar putea însemna

197

medievaliştii, desigur, sau cel puţin grupul lor de elit . Această ă elit ar trebui s ă ă ştie c am intrat în centrala atomoelectric –ă ă este posibil ca m car unul dintre ei s ne fi urm rit pân acolo peă ă ă ă benzi, în ciuda faptului c tu ai crezut c sc pasem de toă ă ă ţi.

Prin urmare, exist posibilitatea ca dac -l g sesc pe ucigaă ă ă şul lui Sarton, s -l g sesc pe cel care încearc s m elimine. Dacă ă ă ă ă ă rezolv cazul, dac -l descop r pe asasin, voi fi în sigurană ă ţ . Atâtă eu, cât şi Jessie… N-aş putea suporta ca ea… Dar nu am prea mult timp. (Pumnul i se încleşt ă şi descleşt spasmodic.) Nu amă prea mult timp.

Privi chipul încremenit al lui R. Daneel cu o speranţ bruscă reînnoit . Indiferent ce anume ar fi fost robotul, era puternic ă şi credincios, neanimat de egoism. Ce puteai cere mai mult de la un prieten? Baley avea nevoie de un prieten şi-i lipsea dispoziţia de a strâmba din nas fiindc la cel din faă ţa sa un angrenaj de rotiţe dinţate înlocuia un vas sanguin.

R. Daneel cl tin îns din cap.ă ă ă– Îmi pare r u, Elijah – bineînă ţeles, pe chipul lui nu se citea

nici urm de p rere de r u –, dar nu am anticipat nimic din toateă ă ă acestea. Poate c acă ţiunea mea îţi pricinuieşte r u. Regret, însă ă o cere binele general.

– Care bine general? se bâlbâi Baley.– Am luat leg tura cu dr. Fastolfe.ă– Sfinte Iosafat! Când?– În timp ce mâncai.Baley strânse din buze.– Şi? reuşi el s îngâne. Ce s-a-ntâmplat?ă– Va trebui s te disculpi de suspiciunea privind uciderea lui R.ă

Sammy prin alt modalitate decât investigarea crimei creatoruluiă meu, dr. Sarton. În urma informaţiilor transmise de mine, oamenii noştri din Oraşul Spaţial au decis s sisteze ancheta,ă începând din clipa aceasta, şi s înceap preg tirea pentruă ă ă p r sirea Oraă ă şului Spaţial şi a P mântului.ă

198

17. Încheierea unui proiect

Baley îşi privi ceasul aproape cu detaşare. Era 21:45. Peste dou ore ă şi un sfert avea s fie miezul nopă ţii. Era în picioare de la şase dimineaţa, iar tensiunea nu-l mai p r sise de dou zile ă ă ă şi jum tate. Sentimentul vag de irealitate se infiltra peste tot.ă

Se str dui s -ă ă şi menţin glasul inexpresiv ă şi c ut prină ă buzunare pipa şi tabachera micuţ în care-ă şi p stra preă ţioasele f râme de tutun.ă

– Despre ce-i vorba, Daneel? întreb el.ă– Nu înţelegi? Nu este evident?– Nu înţeleg, r spunse r bd tor detectivul. Nu este evident.ă ă ă– Noi ne afl m aici – ă şi prin noi, m refer la oamenii noă ştri din

Oraşul Spaţial – pentru a sf râma cochilia care înconjoară ă P mântul ă şi pentru a-i sili pe p mânteni s înceap o nouă ă ă ă expansiune şi colonizare.

– Ştiu asta. Te rog, nu mai detalia aspectul.– Trebuie s o fac, deoarece este esenă ţial. Dac am solicitată

cu insistenţ pedepsirea asasin rii doctorului Sarton, nu amă ă f cut-o pentru c în felul acela ne-am fi aă ă şteptat s îl reînviem peă dr. Sarton, ci doar pentru c , dac nu am fi procedat aă ă şa, am fi consolidat poziţia politicienilor de pe planetele noastre de baştin care se opun înseă şi ideii de Oraş Spaţial.

– Acum îns , izbucni brusc Baley, spui c v preg tiă ă ă ă ţi să plecaţi acas în urma propriei voastre decizii. De ce? Pentruă Dumnezeu, de ce? R spunsul la cazul Sarton este aproape.ă Trebuie s fie aproape, altfel nu ar exista str daniile acestea deă ă a m înl tura de la conducerea anchetei. Am senzaă ă ţia c deă ţin toate faptele de care am nevoie pentru a deduce r spunsul.ă Trebuie s fie aici pe undeva! (Se lovi energic în frunte cuă încheieturile degetelor.) O fraz l-ar putea scoate la lumin . Ună ă cuvânt…

Strânse pleoapele cu violenţ , ca ă şi cum gelatina opac ă şi tremur toare din ultimele ă şaizeci de ore ar fi fost într-adev r peă punctul de a se limpezi şi a deveni transparent . Dar nu seă întâmpla aşa. Continua s fie de netrecut cu vederea.ă

Detectivul inspir profund ă şi se simţi ruşinat. Îşi afişa sl biciunea în faă ţa unei maşini lipsite de simţire şi neimpresionabile, care putea doar s -l priveasc în t cere.ă ă ă

199

– Nu conteaz asta, morm i el r guă ă ă şit. De ce pleac spaă ţialii?– Proiectul nostru s-a încheiat, r spunse robotul. Suntemă

convinşi c p mântenii vor coloniza alte planete.ă ă– Aţi devenit aşadar optimişti?Baley trase primul fum de tutun liniştitor şi simţi c -ă şi

st pâneă şte mai bine emoţiile.– Eu am devenit. De mult timp, noi, cei din Oraşul Spaţial, am

c utat s schimb m P mântul prin modificarea economiei sale.ă ă ă ă Am încercat s introducem propria noastr cultur C/Fe.ă ă ă Guvernul vostru planetar şi diversele forme de conducere ale Oraşelor au cooperat cu noi, fiindc era convenabil s o fac . Cuă ă ă toate acestea, dup dou zeci ă ă şi cinci de ani am ajuns la concluzia c eă şuasem. Cu cât ne str duiam mai tare, cu atâtă partidul opozant al medievaliştilor devenea mai puternic.

– Ştiu toate astea, încuviinţ Baley apoi îă şi zise: „Zadarnic! Îmi va spune totul în modul lui specific, ca un automat de înregistrare.”

În gând, zbier spre R. Daneel: ă „Maşină ce eşti!”– Dr. Sarton, continu imperturbabil R. Daneel, a fost primulă

care a emis teoria conform c reia ar trebui s ne schimb mă ă ă tactica. Trebuie mai întâi s g sim un segment al populaă ă ţiei P mântului care s doreasc ceea ce dorim noi sau care s poată ă ă ă ă fi convins în aceast direcă ţie. Prin încurajarea şi ajutorul acordat persoanelor respective, am putea transforma mişcarea într-una nativ , nu venit din exterior. Dificultatea o constituia g sireaă ă ă elementului nativ cel mai adecvat pentru scopurile noastre. Tu însuţi, Elijah, ai fost un experiment interesant.

– Eu? Eu? Ce vrei s spui?ă– Ne-am bucurat c ai fost recomandat de comisarul Enderby.ă

Pe baza profilului t u psihic, am apreciat c eă ă şti un specimen util, iar cerebro-analiza, proces pe care l-am aplicat asupra ta imediat ce ne-am întâlnit, mi-a confirmat estimarea respectiv . Elijah, tuă eşti un om practic. Nu îţi pierzi vremea, meditând romantic asupra trecutului P mântului, în ciuda interesului t u s n tosă ă ă ă faţ de acesta. Pe de alt parte, nici nu îmbră ă ăţişezi cu înc pă ăţânare cultura de tip Oraş a P mântului actual. Amă considerat c oamenii ca tine sunt cei care i-ar putea conduceă din nou pe p mânteni spre stele. Acesta a fost unul dintreă motivele pentru care dr. Fastolfe a fost ner bd tor s te vad ieriă ă ă ă dimineaţ .ă

În acelaşi timp, spiritul t u practic era stânjenitor de intens.ă

200

Refuzai s înă ţelegi c slujirea fanatic a unui ideal, chiar dac ară ă ă fi fost vorba despre un ideal fals, ar putea determina un individ s acă ţioneze cu totul diferit faţ de capacită ăţile sale obişnuite, de exemplu s traverseze noaptea ă ţinutul din exteriorul Oraşului, pentru a ucide pe cineva pe care îl consider un duă şman înverşunat al cauzei sale. De aceea nu ne-a surprins prea mult că ai fost destul de înc pă ăţânat şi îndr zneă ţ pentru a încerca să dovedeşti c asasinatul era o înă şel torie. Într-un fel, reacă ţia aceasta a dovedit c erai omul pe care îl doream pentruă experimentul nostru.

– Pentru numele lui Dumnezeu, despre ce experiment este vorba? lovi Baley cu pumnul în mas .ă

– Experimentul prin care s te convingem c r spunsul laă ă ă toate problemele P mântului îl constituie colonizarea.ă

– Ei bine, în privinţa asta trebuie s recunosc – m-aă ţi convins.– Da, sub influenţa narcoticului cuvenit.Dinţii lui Baley se descleştar de pe muă ştiuc şi detectivul

prinse în ultima clip pipa care îi c zu din gur . Rev zu cu ochiiă ă ă ă minţii scena din domul Oraşului Spaţial. Revenirea sa treptat laă conştiinţ dup ă ă şocul cauzat de aflarea faptului c R. Daneel eraă totuşi un robot… degetele blânde ale acestuia ciupindu-i uşor pielea braţului… aşchia subcutanat întrez rindu-se întunecată ă sub epiderm ă şi apoi dizolvându-se.

– Ce era în aşchia subcutanat ? întreb el înecându-se.ă ă– Nimic care s te alarmeze, Elijah. Un narcotic slab, menit să ă

îţi sporeasc receptivitatea mental .ă ă– De aceea eram în stare s cred orice mi-aă ţi fi spus. Aşa

este?– Nu tocmai. Nu ai fi crezut nimic care ar fi fost str ină

şablonului t u de gândire fundamental. De fapt, rezultateleă experimentului au fost dezam gitoare. Dr. Fastolfe sperase că ă vei deveni un susţin tor fanatic al ideii ă şi i te vei dedica în exclusivitate. Tu îns ai aprobat-o mai degrab distant, ă ă şi nimic mai mult. Spiritul t u practic bloca orice dezvoltare ulterioar . Înă ă felul acela am înţeles c singura noastr sperană ă ţ o reprezentauă indivizii romantici, dar, din nefericire, aceştia erau cu toţii medievalişti – reali sau potenţiali.

Baley se simţi absurd de mândru de sine, mulţumit de caracterul s u înc pă ă ăţânat şi fericit c -i dezam gise pe spaă ă ţiali. N-aveau decât s experimenteze cu ală ţii.

– Aşa c acum, rânji el larg, aă ţi abandonat şi v -ntoarceă ţi pe

201

planetele voastre?– Nu, nici vorb . Cu câteva clipe în urm , am spus c am fostă ă ă

convinşi c p mântenii vor coloniza alte planete. Tu ne-ai oferită ă r spunsul.ă

– Eu vi l-am oferit? Cum?– I-ai vorbit lui Francis Clousarr despre avantajele coloniz rii.ă

Dup aprecierea mea, ai vorbit destul de înfocat. Cel puă ţin experimentul nostru asupra ta a avut acest rezultat. Iar proprietăţile cerebro-analitice ale lui Clousarr s-au modificat. Desigur, foarte discret, dar s-au modificat.

– Adic l-am convins c am dreptate? Nu cred aă ă şa ceva!– Nu, convingerea nu este nici simpl , nici instantanee, dară

modific rile cerebro-analitice au demonstrat conclusiv c mină ă ţile medievaliştilor sunt deschise faţ de genul acela de persuasiune.ă Eu însumi am continuat experiment rile. Când am p r sit oraă ă ă şul enzimelor, pe baza schimb rilor de natur cerebral ale luiă ă ă Clousarr am b nuit ce se întâmplase între voi doi ă şi am f cută propunerea unei şcoli pentru emigranţi ca modalitate de asigurare a viitorului copiilor s i. El a respins-o, dar, din nou,ă aura i s-a modificat şi mi s-a p rut destul de evident c acestaă ă este unghiul optim de abordare.

R. Daneel t cu câteva clipe, apoi continu :ă ă– Aşa-numitul medievalism dovedeşte dorinţ de pionierat.ă

Desigur, direcţia în care se manifest dorină ţa aceasta este chiar P mântul, care se afl cel mai aproape ă ă şi deţine precedentul unui trecut m reă ţ. Îns perspectiva altor planete este oarecumă similar ă şi romanticii se pot reorienta cu uşurinţ , la fel cumă Clousarr a simţit atracţia respectiv în urma prelegerii tale.ă

Dup cum poă ţi vedea, noi, cei din Oraşul Spaţial, obţinusem deja succesul f r s o fi ă ă ă ştiut. Factorul de instabilitate îl reprezentam noi înşine, nu ceea ce încercasem s implement m.ă ă Noi am fost cei care am determinat cristalizarea în medievalism a impulsurilor romantice ale p mântenilor ă şi am amorsat organizarea lor. La urma urmelor, medievaliştii sunt cei care doresc s distrug obiceiurile actuale, nu funcă ă ţionarii din Oraşe, care au cel mai mult de câştigat din p strarea situaă ţiei existente. Dac p r sim Oraă ă ă şele acum, dac nu îi irit m pe medievaliă ă şti prin prezenţa noastr permanent , astfel încât s se dediceă ă ă P mântului ă şi numai P mântului, f r putină ă ă ţ de a mai fiă deturnaţi, dac l s m în urm câă ă ă ă ţiva indivizi obscuri sau nişte roboţi ca mine, care, împreun cu p mântenii simpatizană ă ţi, ca

202

tine, pot înfiinţa şcolile pentru emigranţi despre care vorbeam, medievaliştii îşi vor întoarce în cele din urm privirea ă şi în afara P mântului. Ei vor avea nevoie de roboă ţi şi fie îi vor obţine de la noi, fie îi vor construi singuri. Vor dezvolta o cultur C/Fe care vaă fi adecvat pentru ei.ă

Fusese un discurs lung pentru R. Daneel. Probabil c -ă şi d duse el însuă şi seama de acest lucru, deoarece, dup altă ă pauz , rosti:ă

– Ţi-am spus toate acestea pentru a-ţi explica de ce este necesar s acă ţion m într-o modalitate care ă ţi-ar putea pricinui un r u.ă

Baley se gândi cu am r ciune: „Robotul n-are voie să ă ă pricinuiasc vreun r u omului, decât dac se poate gândi la ună ă ă mod prin care s demonstreze c totul este spre binele final ală ă omenirii.”

– O clip , spuse el, d -mi voie s te întreb un lucru concret.ă ă ă Veţi reveni pe planetele voastre şi veţi anunţa c un p mânteană ă a ucis un spaţial, dar n-a fost pedepsit. Lumile Exterioare vor solicita o compensaţie din partea P mântului ă şi, te avertizez, P mântul nu mai are chef de un asemenea tratament. Vor urmaă conflicte.

– Nu sunt sigur c aă şa se vor petrece lucrurile, Elijah. Acele elemente de pe planetele noastre care ar fi cele mai interesate s exercite presiuni pentru obă ţinerea de compensaţii vor fi de asemenea cele mai interesate s vad desfiină ă ţarea Oraşului Spaţial. Putem foarte uşor s oferim desfiină ţarea ca moned deă schimb pentru renunţarea la compensaţii. Oricum, aşa intenţion m s proced m. P mântul va fi l sat în pace.ă ă ă ă ă

Cu glasul r guă şit de disperare, Baley interveni:– Şi cum r mâne cu mine? Comisarul va închide imediată

dosarul Sarton, dac aă şa doreşte Oraşul Spaţial, dar ancheta cazului R. Sammy va trebui s continue, deoarece implică ă persoane din cadrul Departamentului. Dintr-o clip în alta, poateă s vin cu un mald r de dovezi împotriva mea. O ă ă ă ştiu! Totul este aranjat. Voi fi declasificat, Daneel. Mai este apoi vorba despre Jessie. Va fi stigmatizat drept conspirator. Apoi Bentley…ă

– Elijah, zise R. Daneel, nu trebuie s crezi c nu înă ă ţeleg poziţia în care te afli. Pentru slujirea binelui omenirii, nedreptăţile minore trebuie tolerate. Dr. Sarton avea o soţie, doi copii, p rină ţi, o sor , prieteni. Toă ţi aceştia îi vor deplânge moartea şi vor fi întristaţi la gândul c ucigaă şul lui nu a fost descoperit şi pedepsit.

203

– Atunci de ce nu r mâneă ţi, ca s -l g siă ă ţi?– Nu mai este necesar.– De ce nu recunoşti, începu Baley cu am r ciune, c toată ă ă ă

ancheta a fost un pretext de a ne studia în condiţii fireşti de existenţ ? Nu v-a p sat nicio clip cine l-a ucis pe Sarton.ă ă ă

– Ne-ar fi pl cut s afl m adev rul, r spunse imperturbabil R.ă ă ă ă ă Daneel, dar nu ne-am autoam git nicio clip cu privire la ce ar fiă ă mai important: un individ sau întreaga omenire. Continuarea anchetei ar implica intervenţia într-o situaţie pe care, acum, o consider m satisf c toare. Nu putem prevedea ce prejudicii amă ă ă putea cauza.

– Vrei s spui c ucigaă ă şul s-ar putea dovedi un medievalist de frunte, iar spaţialii nu mai doresc în clipa de faţ s acă ă ţioneze într-un mod care s -i irite pe noii lor prieteni?ă

– Nu este tocmai felul în care aş fi prezentat eu circumstanţele, dar exprimarea ta nu este lipsit de adev r.ă ă

– Unde-i circuitul t u justiă ţiar, Daneel? Asta ţi se pare dreptate?

– Exist diverse grade de dreptate, Elijah. Atunci când un gradă mic este incompatibil cu altul mai mare, cel mic trebuie să cedeze.

Mintea lui Baley cerceta cu disperare logica de nezdruncinat a creierului pozitronic al lui R. Daneel, c utând o fisur , oă ă sl biciune.ă

– Tu nu încerci o curiozitate personal , Daneel? îl întreb . Te-ă ăai autointitulat „detectiv”. Ştii ce implic asta? Îă ţi dai seama c oă investigaţie înseamn mai mult decât o munc de rutin ? Este oă ă ă provocare! Mintea ta se dueleaz cu mintea criminalului. Este oă înfruntare între intelecte. Poţi s abandonezi lupta ă şi s teă recunoşti înfrânt?

– Da, în cazul în care continuarea luptei nu slujeşte niciunui scop meritoriu.

– Şi n-ai simţi niciun sentiment de pierdere? De nedumerire? Nu exist nici cel mai mic gr unte de insatisfacă ă ţie? De curiozitate frustrat ?ă

Speranţele lui Baley, care şi aşa nu fuseser foarte mari, seă destr mau pe m sur ce vorbea. Repetarea cuvântuluiă ă ă „curiozitate” îi readuse în minte propriile sale remarci adresate lui Francis Clousarr, cu patru ore în urm . Atunci ă ştiuse foarte bine care erau calităţile ce deosebeau un om de o maşin .ă Curiozitatea fusese una dintre ele. O pisicuţ de ă şase s pt mâniă ă

204

este curioas , dar cum poate fi curioas o maă ă şin , chiar dacă ă este atât de umanoid ?ă

R. Daneel se f cu ecoul acelor gânduri, spunând:ă– La ce te referi când spui „curiozitate”?Detectivul se str dui s fie cât mai exact.ă ă– Curiozitatea este termenul pe care-l atribuim dorinţei de

extindere a cunoaşterii.– O asemenea dorinţ exist ă ă şi în mine, atunci când

extinderea cunoaşterii este necesar pentru efectuarea uneiă sarcini specifice.

– Da, încuviinţ Baley sarcastic, de pild atunci când puiă ă întreb ri despre lentilele de contact ale lui Bentley, pentru a aflaă mai multe despre obiceiurile neobişnuite ale p mântenilor.ă

– Exact, aprob R. Daneel f r a dovedi c sesizaseă ă ă ă sarcasmul. Pe de alt parte îns , extinderea lipsit de sens aă ă ă cunoaşterii, pe care cred c o defineă şti de fapt prin „curiozitate”, este pur şi simplu ineficient . Eu am fost proiectat pentru a evitaă ineficienţa.

Şi tocmai atunci „fraza” pe care o aşteptase sosi pentru Elijah Baley, iar gelatina opac se cutremur , se decant ă ă ă şi se transform într-o transparenă ţ luminoas .ă ă

În timp ce robotul vorbea, gura detectivului se deschise şi r mase c scat .ă ă ă

Era imposibil ca totul s -i fi ap rut brusc ă ă şi pe deplin dezvoltat în minte. Lucrurile nu merg în felul acesta. Undeva, adânc în subconştientul s u, Baley construise un eă şafodaj, atent şi detaliat, dar incomplet din cauza unei singure incompatibilităţi. O incompatibilitate peste care nu putea s ri, pe sub care nu seă putea strecura şi pe care nici n-o putea ocoli. Atâta timp cât incompatibilitatea aceea exista, cazul r mânea îngropat subă gândurile sale, dincolo de posibilitatea de sondare a conştientului.

Dar fraza sosise, incompatibilitatea disp ruse ă şi soluţia cazului i se dezv luise.ă

* * *Str lucirea fulgerului mental p ru s -l fi stimulat extrem deă ă ă

puternic pe Baley. Înţelesese cel puţin care trebuia s fieă sl biciunea lui R. Daneel, sl biciunea oric rei maă ă ă şin riiă gânditoare. Plin de speranţ , febril, îă şi spuse: „Trebuie s judeceă literal, f r interpretare.”ă ă

– În cazul acesta, rosti el cu glas tare, proiectul Oraşului

205

Spaţial se încheie azi şi, o dat cu el, cazul Sarton. Aă şa este?– Aceasta este decizia oamenilor noştri din Oraşul Spaţial,

încuviinţ R. Daneel calm.ă– Dar ziua de azi nu s-a sfârşit deocamdat . (Baley îă şi privi

ceasul. Era 22:30.) Pân la miezul nopă ţii mai este o or ă şi jum tate.ă

R. Daneel nu replic nimic. P ru s cad pe gânduri.ă ă ă ă– De aceea, urm repede Baley, proiectul continu . Eă ă şti

partenerul meu şi investigaţia îşi urmeaz cursul. (În graba lui,ă devenise aproape telegrafic.) S proced m ca ă ă şi pân acum.ă Las -m s lucrez. Nu le va pricinui niciun r u alor t i. Vor aveaă ă ă ă ă numai de câştigat. Îţi dau cuvântul. Dac apreciezi c pricinuiescă ă un r u, opreă şte-m . Nu-ă ţi cer decât o or ă şi jum tate.ă

– Ceea ce spui este corect, rosti R. Daneel. Ziua de azi nu s-a terminat înc . Nu m-am gândit la asta, partenere Elijah.ă

Redevenit „partenerul Elijah”, Baley surâse larg şi vorbi:– Dac ă ţin bine minte, când am fost în Oraşul Spaţial, Fastolfe

a pomenit despre un film f cut la locul crimei.ă– Aşa este, aprob R. Daneel.ă– Poţi obţine o copie a filmului?– Da, partenere Elijah.– Acum, pe loc? Instantaneu?– În zece minute, dac pot utiliza transmiă ţ torulă

Departamentului.Procesul dur mai puă ţin de zece minute. Baley privi cubul

micuţ de aluminiu pe care-l ţinea în palm ă şi simţi un fior. În interiorul cubuleţului aceluia, forţele subtile transmise din Oraşul Spaţial fixaser un ă şablon atomic bine determinat.

În clipa aceea, Enderby ap ru în prag. Îl z ri pe Baley ă ă şi neliniştea îi disp ru de pe chipul rotund, l sând în urm altă ă ă ă expresie, de furtun amenină ţ toare.ă

– M i s fie, Lije, vorbi el cu glas nesigur, dar ă ă ştiu c -ă ţi place s m nânci pe îndelete.ă ă

– Eram frânt de oboseal , comisare. Scuz -m dac te-amă ă ă ă întârziat.

– Pe mine nu m-ar fi deranjat, dar… Ar fi mai bine s vii laă mine în cabinet.

Ochii lui Baley fulgerar scurt spre R. Daneel, îns nu primiră ă ă niciun r spuns. Împreun ieă ă şir din sala de mese.ă

* * *Julius Enderby se plimba agitat prin faţa biroului s u, înainteă

206

şi înapoi, înainte şi înapoi. Baley îl privea, departe de a se simţi el însuşi relaxat. Ocazional, tr gea cu ochiul spre ceas.ă

22:45.Comisarul îşi ridic ochelarii pe frunte ă şi-şi frec ochii cuă

degetul mare şi ar t torul. Ap sarea energic înroă ă ă ă şi pielea din jurul orbitelor, dup care Enderby îă şi coborî ochelarii la loc şi clipi spre Baley dinapoia lentilelor.

– Lije, vorbi el brusc, când ai fost ultima dat în centralaă atomoelectric Williamsburg?ă

– Ieri, dup ce am plecat de la birou, r spunse Baley. Aprecieză ă c era ora 18, sau la scurt timp dup aceea.ă ă

Comisarul cl tin din cap.ă ă– De ce nu mi-ai spus pân acum?ă– Intenţionam s-o fac, dar înc n-am apucat s completeză ă

declaraţia oficial .ă– Ce c utai acolo?ă– Am traversat centrala, în drum spre garsoniera temporar .ăComisarul se opri brusc în faţa lui.– Nu-i o explicaţie prea grozav , Lije. Nimeni nu traverseaz oă ă

central atomoelectric în drum spre alt destinaă ă ă ţie.Baley strânse din umeri. Nu avea niciun rost s relatezeă

episodul cu medievaliştii urm ritori ă şi cu goana pe benzi. Cel puţin, nu deocamdat .ă

– Dac încerci s faci aluzie la faptul c am avut ocazia de aă ă ă pune mâna pe pulverizatorul alfa care l-a dezactivat pe R. Sammy, spuse el, îţi voi reaminti c am fost însoă ţit de Daneel, care poate depune m rturie c am trecut prin central f r s neă ă ă ă ă ă oprim şi c la ieă şire nu aveam asupra mea niciun pulverizator.

Foarte încet, comisarul se aşez pe scaun. Nu privi în direcă ţia lui R. Daneel şi nici nu încerc s -i vorbeasc . Îă ă ă şi puse mâinile gr suă ţe şi albe pe t blia biroului ă şi le privi cu o expresie de suferinţ acut .ă ă

– Lije, rosti el, nu ştiu ce s zic sau ce s cred. ă ă Şi n-are niciun rost s te bizui pe… partener ca alibi. El nu poate depuneă m rturie.ă

– Oricum, neg c aă ş fi luat pulverizatorul alfa.Degetele lui Enderby se încrucişar ă şi se încleştar .ă– Lije, de ce a venit Jessie aici azi dup -amiaz ?ă ă– M-ai întrebat deja asta, comisare. Îţi r spund la fel:ă

probleme de familie.– Lije, am obţinut unele informaţii de la Francis Clousarr.

207

– Ce fel de informaţii?– El susţine c Jezebel Baley face parte dintr-o societateă

medievalist ce are ca scop r sturnarea prin foră ă ţ a guvernului.ă– Eşti sigur c este vorba despre aceeaă şi persoan ? Există ă

mulţi Baley.– Îns nu ă şi multe Jezebel Baley.– Prin urmare, i-a folosit numele?– A spus „Jezebel”. L-am auzit cu urechile mele, Lije, nu-ţi

reproduc vorbele altora.– Este adev rat, Jessie a f cut parte dintr-o societate secretă ă ă

şi inofensiv de ă ţicniţi. Activităţile ei s-au rezumat îns laă participarea la întruniri şi a regretat amarnic cele f cute.ă

– Situaţia nu va fi privit aă şa de consiliul director…– Vrei s spui c voi fi suspendat din funcă ă ţie şi acuzat de

distrugerea unui bun guvernamental public sub forma lui R. Sammy?

– Sper c nu, dar lucrurile stau cum nu se poate mai r u. Toă ă ţi ştiu c nu-l pl ceai pe R. Sammy. Soă ă ţia ta a fost v zut discutândă ă cu el azi dup -amiaz . Plângea ă ă şi unele dintre cuvintele ei au fost auzite. Erau inofensive în sine, dar mozaicul poate fi completat. Este posibil ca tu s fi considerat c era periculos s -i permiă ă ă ţi lui R. Sammy s poat declara ceva. ă ă Şi într-adev ră ai beneficiat de oportunitatea de a face rost de arma crimei.

– Dac aă ş fi dorit s ă şterg toate dovezile împotriva lui Jessie, îl întrerupse Baley, l-aş mai fi adus aici pe Francis Clousarr? Se pare c el ă ştie despre ea mai multe decât ar fi putut şti R. Sammy. Înc un lucru! Am trecut prin centrala atomoelectric cuă ă optsprezece ore înainte ca R. Sammy s fi vorbit cu Jessie.ă Ştiusem oare cu atâta timp în avans c va trebui s -l distrug ă ă şi furasem un pulverizator alfa pe baza acestei clarviziuni?

– Astea sunt nişte observaţii pertinente, încuviinţ comisarul.ă O s fac tot ce pot. Îmi pare foarte r u, Lije.ă ă

– Serios? Comisare, crezi cu adev rat c n-am f cut-o eu?ă ă ă– Lije, r spunse încet Enderby, o s fiu sincer cu tine: nu ă ă ştiu

ce s cred.ă– Atunci îţi voi spune ce cred eu: totul este o înscenare

complex , construit cu grij .ă ă ăŢinuta comisarului se încord .ă– Stai aşa, Lije, nu te repezi orbeşte! Cu genul acesta de

ap rare n-o s atragi simpatia nim nui. A fost utilizat de preaă ă ă ă mulţi indivizi f r c p tâi.ă ă ă ă

208

– Nu cerşesc simpatie, ci spun pur şi simplu adev rul. Suntă scos din circulaţie ca s nu pot afla detaliile cazului Sarton. Dină p cate pentru autorul scenariului, este prea târziu.ă

– Ce?!Baley îşi privi ceasul. Era ora 23:00.– Ştiu cine a pus la cale înscenarea, rosti el, şi mai ştiu cum şi

cine l-a ucis pe Sarton. Am la dispoziţie o or ca s -ă ă ţi spun despre ce este vorba, s -l prind pe asasin ă şi s închid dosarul.ă

209

18. Sfârşitul unei anchete

Ochii comisarului se îngustar , apoi se holbar la Baley.ă ă– Ce vrei s faci? Ai încercat ă şi ieri dimineaţ aă şa ceva, în

domul lui Fastolfe. Nu din nou, te rog!Baley încuviinţ din cap.ă– Ştiu. Prima oar m-am înă şelat.Se gândi cu furie: „Şi a doua oar . Dar nu acum, nu de dataă

aceasta, nu…”Gândul se topi, sfârâind ca o micropil sub un atenuatoră

pozitronic.– Judec ă şi singur, comisare, zise el. Accept -mi ipoteza că ă

dovezile împotriva mea au fost plantate deliberat. Accept-o şi vezi unde te duce. Întreab -te cine ar fi putut planta acesteă dovezi. În mod evident, doar cineva care ştia c asear am fostă ă în centrala Williamsburg.

– Bine, accept ipoteza. Cine poate fi persoana respectiv ?ă– Din cantin , începu Baley, am fost urm rit de un grup deă ă

medievalişti. Am sc pat de ei, sau cel puă ţin aşa am crezut, dar în mod evident cel puţin unul m-a v zut intrând în central . Amă ă luat-o pe acolo – înţelegi? – tocmai pentru a sc pa de ei.ă

Comisarul c zu pe gânduri.ă– Clousarr? Era împreun cu ei?ăBaley aprob din cap.ă– Bine, spuse Enderby, îl vom interoga. Dac ă ştie ceva, vom

scoate de la el tot adev rul. Ce aă ş mai putea face, Lije?– Stai aşa! Nu s-a terminat. Înţelegi ideea mea?– Ia s vedem… (Comisarul îă şi încleşt mâinile.) Clousarr te-aă

v zut intrând în centrala atomoelectric Williamsburg, sauă ă altcineva din grupul s u i-a transmis aceast informaă ă ţie. A decis s utilizeze faptul acesta pentru a te inculpa pe tine ă şi a-ţi stopa investigaţia. Asta vrei s spui?ă

– Pe aproape.– Perfect. (Enderby p ru s se anime înaintea sarcinii.)ă ă

Evident, ştia c soă ţia ta f cea parte din organizaă ţia lui, motiv pentru care viaţa ta personal nu va fi supus unei cercet riă ă ă realmente minuţioase. A crezut c vei demisiona, în loc s teă ă împotriveşti dovezilor circumstanţiale. Apropo, Lije, ce-ai zice să demisionezi? Vreau s zic, dac lucrurile cap t într-adev r oă ă ă ă ă

210

întors tur nepl cut . Am putea p stra t cerea…ă ă ă ă ă ă– Nici în ruptul capului!– Cum vrei, strânse din umeri comisarul. Aşadar, unde

r m sesem? Ah, da, Clousarr a f cut rost de un pulverizator alfa,ă ă ă probabil prin intermediul unui complice din central , iar un altă complice s-a ocupat de distrugerea lui R. Sammy. (R p i uă ă şor cu vârful degetelor pe mas .) Nu-i o explicaă ţie prea grozav , Lije.ă

– De ce?– Prea improbabil . Prea mulă ţi complici. În plus, Clousarr are

un alibi b tut în cuie pentru noaptea ă şi dimineaţa crimei din Oraşul Spaţial. L-am verificat aproape imediat, deşi eu am fost singurul care a ştiut motivul pentru verificarea acelui interval de timp.

– Comisare, rosti Baley, eu n-am afirmat nicio clip că ă asasinul a fost Clousarr, ci tu ai spus-o. Putea s fie oricine dină organizaţia medievalist . Clousarr este doar un individ al c ruiă ă chip Daneel l-a recunoscut printr-o întâmplare. Nici m car nuă cred c joac un rol important în organizaă ă ţie. Deşi ceva mi se pare straniu la el…

– Ce anume? se interes Enderby suspicios.ă– Ştia c Jessie f cea parte din organizaă ă ţia lui. Crezi c -iă

cunoaşte pe toţi membrii organizaţiei?– Nu ştiu, îns într-adev r ă ă ştia despre Jessie. Poate c ea eraă

important , fiind soă ţia unui poliţist. Poate c ă şi-a reamintit-o tocmai din cauza aceasta.

– Vrei s spui c , pe neaă ă şteptate, a declarat c Jezebel Baleyă era membru al organizaţiei medievaliste? Pur şi simplu, aşa? Jezebel Baley?

Enderby încuviinţ din cap.ă– Îţi repet c l-am auzit cu urechile mele.ă– Asta mi se pare straniu, comisare. Dinainte de naşterea lui

Bentley, Jessie nu şi-a mai utilizat niciodat prenumele întreg.ă Ştiu asta cu siguranţ . S-a al turat medievaliă ă ştilor dup ceă renunţase la prenumele întreg. Şi în privinţa asta sunt absolut sigur. Atunci de unde o cunoştea Clousarr dup numele Jezebel?ă

Comisarul se înroşi la faţ ă şi vorbi repede:– P i, dac -i vorba de asta, probabil c-a zis „Jessie”. Eu pur ă ă şi

simplu am completat numele, în mod automat. Da, sunt sigur de asta. A zis „Jessie”.

– Pân acum ai fost absolut sigur c-a zis „Jezebel”. Te-amă întrebat de câteva ori.

211

– Doar nu vrei s m faci mincinos? ridic glasul Enderby.ă ă ă– Pur şi simplu m -ntreb dac nu cumva Clousarr n-a zis deă ă

fapt nimic. M -ntreb dac nu cumva ai inventat totul. ă ă Tu o cunoşti pe Jessie de dou zeci de ani ă şi tu ştii c se numeă şte Jezebel.

– Ţi-ai pierdut minţile, omule!– Chiar aşa? Unde ai fost azi dup prânz? Ai lipsit cel puă ţin

dou ore.ă– M ă interoghezi?– Voi r spunde tot eu în locul t u. Ai fost în centralaă ă

atomoelectric Williamsburg.ăComisarul s ri de pe scaun. Fruntea îi sclipea, iar în colă ţurile

gurii se z reau stropi albi de spum .ă ă– Ce dracu’ vrei s spui?ă– N-ai fost acolo?– Baley, eşti suspendat din funcţie! Pred -mi legitimaă ţia.– Nu înc . Ascult -m pân la cap t.ă ă ă ă ă– Nici gând! Eşti vinovat. Eşti complet vinovat şi mă

scandalizeaz tentativa ta ieftin de a m face pe mine – ă ă ă pe mine! – s par c aă ă ş fi conspirat împotriva ta.

Îşi pierdu glasul pentru moment într-un chiţ it de indignare,ă apoi reuşi s icneasc :ă ă

– De fapt, eşti arestat!– Nu, rosti Baley ap sat, nu înc . Comisare, am în mân ună ă ă

blaster. Este îndreptat spre tine şi este armat. Te rog, nu încerca vreo prostie, deoarece sunt disperat şi vreau s termin ce am deă spus. Dup aceea, n-ai decât s acă ă ţionezi dup cum îă ţi place.

Cu ochii holbaţi, Enderby se zgâi la ţeava ameninţ toare dină mâna detectivului.

– Baley, se bâlbâi el, pentru asta capeţi dou zeci de ani în celă mai adânc nivel al închisorii Oraşului.

R. Daneel se mişc pe neaă şteptate şi mâna sa prinse încheietura lui Baley. Vorbi încet:

– Nu pot permite aceasta, partenere Elijah. Nu trebuie să pricinuieşti niciun r u comisarului.ă

Pentru prima dat de când R. Daneel intrase în Oraă ş, comisarul i se adres direct:ă

– Tu, ţine-l! Legea 1!– Nu intenţionez s -i fac niciun r u, Daneel, spuse repedeă ă

Baley, dac -l vei împiedica s m aresteze. Ai spus c m veiă ă ă ă ă ajuta s rezolv cazul. Mai am patruzeci ă şi cinci de minute.

212

F r s elibereze încheietura lui Baley, R. Daneel zise:ă ă ă– Comisare, cred c Elijah trebuie l sat s vorbeasc . M afluă ă ă ă ă

chiar în acest moment în leg tur cu dr. Fastolfe…ă ă– Cum? Cum? se r sti Enderby.ă– Am asupra mea o unitate subeteric autonom , r spunseă ă ă

robotul.Comisarul r mase cu ochii holbaă ţi la el.– M aflu în leg tur cu dr. Fastolfe, urm inexorabil R.ă ă ă ă

Daneel, care mi-a spus c ai l sa o impresie nepl cut dac aiă ă ă ă ă refuza s îl asculă ţi pe Elijah. Ar putea urma nişte implicaţii care s te afecteze negativ.ă

Enderby se l s s cad în scaun, amuă ă ă ă ţit.– Comisare, vorbi Baley, afirm c azi ai fost în centralaă

atomoelectric Williamsburg, ai obă ţinut pulverizatorul alfa şi i l-ai dat lui R. Sammy. În mod deliberat ai ales centrala Williamsburg, pentru a m învinovă ăţi. Ba chiar ai profitat de revenirea lui Gerrigel, pentru a-l invita la Departament şi a-i înmâna o baghetă de dirijare reglat greă şit în mod premeditat, pentru a-l duce în magazia de resurse fotografice, unde s -l descopere pe R.ă Sammy. Te-ai bizuit pe el pentru a pune un diagnostic corect în privinţa distrugerii robotului.

Detectivul coborî blasterul.– Dac doreă şti s m arestezi, d -i drumul, dar Oraă ă ă şul Spaţial

nu se va mulţumi cu atât.– Motivul? se bâlbâi Enderby cu r suflarea întret iat .ă ă ă(Ochelarii i se aburiser ă şi-i scoase de la ochi, iar în absenţa

lor îşi rec p t expresia neajutorat ă ă ă ă şi cumva vag .)ă– Ce motiv aş fi avut s procedez aă şa?– M-ai adus într-o situaţie dificil , nu? Va pune un bă ăţ în

spiţele anchetei Sarton, nu? În plus, R. Sammy ştia prea multe.– Prea multe despre ce, pentru numele lui Dumnezeu?– Despre felul în care un spaţial a fost asasinat acum cinci zile

şi jum tate. Comisare, ă tu l-ai ucis pe Sarton în Oraşul Spaţial!Cel care vorbi fu R. Daneel. Enderby putu doar s -ă şi încleşteze

mâinile în p r ă şi s scuture din cap.ă– Partenere Elijah, rosti robotul, m tem c ipoteza aceastaă ă

este discutabil . Dup cum ă ă ştii, este imposibil ca asasinul doctorului Sarton s fi fost comisarul Enderby.ă

– Ascultaţi atunci. Ascultaţi-m ! Enderby m-a implorat ă pe mine s preiau cazul, nu l-a repartizat niciunuia dintre detectiviiă care aveau o clasificare superioar mie. A f cut asta din câtevaă ă

213

motive. În primul rând, am fost colegi de şcoal ă şi s-a gândit că va putea conta pe faptul c nu m-aă ş putea gândi niciodat c ună ă vechi prieten şi un superior respectat ar putea fi un criminal. Altfel spus, a contat pe binecunoscuta mea loialitate. În al doilea rând, ştia c Jessie f cea parte dintr-o organizaă ă ţie clandestin ă şi se aştepta s m poat îndep rta de la conducerea anchetei sauă ă ă ă s m ă ă şantajeze pentru a-mi obţine t cerea, dac m apropiamă ă ă prea mult de adev r. De fapt, nu-ă şi f cea prea multe griji înă direcţia respectiv . La început, s-a str duit din r sputeri s -miă ă ă ă trezeasc neîncrederea faă ţ de tine, Daneel, ă şi s se asigure că ă noi doi aveam ţeluri opuse. Ştia de declasificarea tat lui meu ă şi putea s b nuiasc felul în care voi reacă ă ă ţiona. Vedeţi, este un avantaj ca ucigaşul s conduc ancheta asupra propriei saleă ă crime.

Comisarul îşi reg si glasul ă şi vorbi slab:– Cum aş fi putut s ă ştiu despre Jessie? Se r suci spre robot:ă

Tu! Dac transmiă ţi asta spre Oraşul Spaţial, spune-le c -i oă minciun ! O minciun !ă ă

Baley interveni, ridicând vocea pentru o clip ă şi apoi o coborî într-un soi straniu de calm încordat:

– Este sigur c puteai s ă ă ştii despre Jessie. Eşti medievalist şi faci parte din organizaţie. Ochelarii de mod veche! Ferestrele!ă Este evident c temperamentul t u are aceast orientare. Există ă ă ă îns dovezi ă şi mai clare. Cum a aflat Jessie c R. Daneel eraă robot? La momentul respectiv, am fost extrem de derutat. Desigur, acum ştim c a aflat prin organizaă ţia medievalist dină care f cea parte, dar explicaă ţia nu face decât s deplasezeă întrebarea cu un pas mai înapoi. De unde ştiau medievaliştii? Comisare, tu însuţi ai r spuns la întrebarea aceasta prin ipotezaă c Daneel a fost recunoscut ca robot în timpul incidentului dină magazinul de pantofi. Eu n-am crezut teoria asta. N-am putut s-o cred. Când l-am v zut prima dat pe R. Daneel, l-am considerată ă om şi n-am nicio problem cu vederea.ă

Ieri l-am rugat pe dr. Gerrigel s vin de la Washington.ă ă Ulterior am decis c aveam nevoie de el din mai multe motive,ă dar, în clipa când i-am telefonat, unicul meu scop fusese să testez dac îă şi va seama c Daneel este robot, f r s fi ă ă ă ă ştiut nimic de la mine.

Comisare, nu şi-a dat seama! I l-am prezentat pe Daneel, a dat mâna cu el, am discutat toţi trei şi abia dup ce subiectul aă ajuns la roboţii umanoizi, a înţeles natura lui Daneel. Iar el era dr.

214

Gerrigel, principalul expert p mântean în roboă ţi! Vrei s spui c oă ă mân de zurbagii medievaliă şti ar fi mai pricepuţi decât el, în condiţii de confuzie şi tensiune, şi în plus ar fi atât de siguri pe verdictul lor încât s pun toat organizaă ă ă ţia la treab pornind deă la impresia c Daneel ar fi robot?ă

Este evident c medievaliă ştii trebuie s fi ă ştiut din capul locului c Daneel era robot. Incidentul din magazinul de pantofi aă fost preg tit în mod deliberat pentru a-i demonstra lui Daneel ă şi, prin intermediul s u, Oraă şului Spaţial, amploarea sentimentelor antirobot din Oraşul New York. A fost menit s deruteze situaă ţia, s deturneze suspiciunile de la individ spre populaă ţie ca un tot.

Dar dac medievaliă ştii au ştiut din capul locului adev rulă despre Daneel, de la cine au aflat? Eu nu le-am spus. La un moment dat, am crezut c-a f cut-o chiar Daneel, îns ipotezaă ă respectiv nu poate fi real . Singurul p mântean care îi cunoă ă ă ştea identitatea erai tu, comisare!

– Este posibil şi ca în Departament s existe spioni, replică ă Enderby cu o energie surprinz toare. Medievaliă ştii puteau s -i fiă infiltrat printre noi. Însăşi soţia ta era medievalist ă şi dac nu ă ţi se pare imposibil ca eu s fiu de asemenea unul dintre ei, de ceă s nu existe ă şi alţii?

Colţurile buzelor lui Baley se îndep rtar într-un rânjetă ă r ut cios.ă ă

– Haide s nu invoc m spioni misterioă ă şi, pân nu vedem undeă ne duce soluţia direct . Eu afirm c tu eă ă şti informatorul cel mai evident, şi cel real.

Privind retrospectiv, este interesant, comisare, s -miă amintesc cum starea ta de spirit era mai mult sau mai puţin jovial , dup cum m îndep rtam sau m apropiam de soluă ă ă ă ă ţie. Ieri dimineaţ , când am vrut s merg în Oraă ă şul Spaţial, dar n-am dorit s -ă ţi spun motivul vizitei, ai fost practic în pragul colapsului. Credeai c te descoperisem? C era o curs menit s te aducă ă ă ă ă ă în mâinile spaţialilor? Mi-ai spus c -i ură ăşti, ba chiar ai fost gata s izbucneă şti în lacrimi. Un timp am crezut c reacă ţia era determinat de amintirea umilină ţelor îndurate în Oraşul Spaţial, atunci când ai fost considerat suspect, îns ulterior Daneel mi-aă spus c sensibilită ăţile îţi fuseser cruă ţate cu discreţie. N-ai ştiut niciodat c fuseseă ă şi suspectat. Panica ta se datora fricii, nu umilinţei.

Apoi, când mi-am prezentat ipoteza complet eronat , înă vreme ce tu participai prin intermediul circuitului trimensional, şi

215

ai v zut cât de departe m aflam de adev r, încrederea ă ă ă ţi-a revenit. Ba chiar ai argumentat şi le-ai luat ap rarea spaă ţialilor. Dup aceea ai fost destul de st pân pe tine pentru o vreme, de-aă ă dreptul încrez tor. La momentul respectiv, am fost surprins că ă mi-ai iertat cu atâta uşurinţ acuzaă ţiile greşite la adresa spaţialilor, deşi anterior îmi ţinuseşi o întreag prelegere despreă sensibilitatea lor. Erai încântat de eroarea mea.

L-am apelat apoi pe dr. Gerrigel şi ai dorit s ă ştii în ce scop o f cusem, dar n-am vrut s -ă ă ţi spun. Asta te-a aruncat din nou în ghearele dezn dejdii, deoarece te temeai…ă

R. Daneel ridic pe neaă şteptate mâna:– Partenere Elijah!Baley îşi privi ceasul: 23:42!– Ce este? întreb el ner bd tor.ă ă ă– Este posibil ca tulburarea comisarului s fi fost determinată ă

de temerea c vei descoperi leg turile sale cu medievaliă ă ştii, în cazul în care admitem existenţa acestora. Nu exist totuă şi nicio leg tur între el ă ă şi crim . Este imposibil s fi fost implicat în ea.ă ă

– Greşeşti, Daneel, replic Baley. Comisarul nu ă ştia ce doream s discut cu Gerrigel, dar putea deduce f r mare greutate că ă ă ă era vorba despre roboţi. Lucrul acesta l-a speriat, fiindc ună robot avea o leg tur foarte strâns cu asasinarea lui Sarton. Nu-ă ă ăi adev rat, comisare?ă

Enderby scutur din cap:ă– Când se va termina aiureala asta… începu el dar amuţi

neg sindu-ă şi cuvintele.– Cum a fost comis crima? întreb Baley cu o furie mocnit .ă ă ă

C/Fe, fir-ar al dracu’! C/Fe! Utilizez denumirea ta, Daneel. Beneficiaţi din plin de atuurile unei societăţi C/Fe, totuşi nu înţelegeţi felul în care un p mântean s-ar putea folosi de ea, celă puţin pentru un avantaj temporar. D -mi voie s -ă ă ţi explic.

Nu exist nicio dificultate pentru un robot de a traversaă ţinutul din exteriorul Oraşului. Nici chiar noaptea. Nici chiar neînsoţit. Comisarul i-a dat un blaster lui R. Sammy şi i-a spus unde şi când s se duc . El însuă ă şi a intrat în Oraşul Spaţial prin poarta Personalului, unde şi-a l sat propriul blaster. L-a luat peă cel lalt de la R. Sammy, l-a ucis pe Sarton, i-a dat blasterul lui R.ă Sammy şi acesta a revenit în Oraşul New York, str b tândă ă câmpia exterioar . Iar azi l-a distrus pe R. Sammy, ale c ruiă ă cunoştinţe deveniser primejdioase.ă

Asta explic totul. Prezenă ţa comisarului şi absenţa armei… În

216

plus, nu mai este necesar s presupunem c un locuitor ală ă Oraşului a trebuit s parcurg aproape doi kilometri noaptea, subă ă cerul liber.

Cu toate acestea, când Baley termin de vorbit, R. Daneelă rosti:

– Îmi pare r u, partenere Elijah, ă şi în acelaşi timp îmi pare bine pentru comisarul Enderby, dar teoria ta nu explic nimic. ă Ţi-am spus c proprietă ăţile cerebro-analitice ale comisarului sunt de asemenea natur încât este imposibil ca el s fi comis o crimă ă ă premeditat . Nu cunosc termenul exact care ar putea fi aplicată acestei realităţi psihologice: laşitate, conştiinţ sau compasiune.ă Cunosc definiţiile de dicţionar ale termenilor respectivi, îns nuă m pot pronună ţa. Oricum, comisarul nu a ucis.

– Mulţumesc, şopti Enderby iar vocea îi c p t putere ă ă ă şi încredere. Nu ştiu care îţi sunt motivaţiile, Baley, sau de ce încerci s m distrugi în felul acesta, dar voi ajunge eu la cap tulă ă ă firu…

– Aşteapt , spuse Baley. Înc n-am terminat.ă ăTrânti cubuleţul de aluminiu pe biroul lui Enderby şi se str duiă

s simt sigurană ă ţa pe care spera c o radia. De o jum tate deă ă or , îă şi ascunsese sieşi faptul c ă habar n-avea ce conţinea filmul. Încerca o cacealma, dar altceva nu-i mai r m sese de f cut.ă ă ă

Enderby tres ri înaintea obiectului micuă ţ.– Ce-i asta?– Nu-i o bomb , f cu Baley sardonic, ci doar un microproiectoră ă

obişnuit.– Şi? Ce va dovedi el?– P i… s ne uit m.ă ă ăUnghia sa atinse una dintre fantele cubului şi un colţ al

cabinetului se înceţoş , apoi se lumin , prezentând o scenă ă ă tridimensional str in .ă ă ă

Cadrul se ridica din podea pân în plafon ă şi se extindea dincolo de pereţii înc perii. Era sc ldat într-o lumin cenuă ă ă şie al c rei spectru nu fusese niciodat furnizat de utilită ă ăţile Oraşului.

„Trebuie s fie zorii despre care vorbesc spaă ţialii”, gândi Baley cu un fior de nepl cere amestecat cu o atracă ă ţie pervers .ă

Scena prezenta domul lui Sarton. Cadavrul acestuia, un morman oribil de resturi carbonizate, umplea centrul imaginii.

Ochii lui Enderby se holbar , privind.ă– Ştiu, zise Baley, comisarul nu-i un asasin. Nu trebuia s mi-oă

aminteşti, Daneel. Dac aă ş fi putut ocoli lucrul acesta mai

217

devreme, aş fi avut şi soluţia. De fapt, n-am întrez rit calea deă ieşire decât acum vreo or , când, într-o doar , ă ă ţi-am spus că manifestaseşi curiozitate despre lentilele de contact ale lui Bentley. Asta a fost, comisare! Atunci mi-am dat seama că miopia şi ochelarii t i reprezentau cheia. B nuiesc c cei de peă ă ă Lumile Exterioare nu ştiu ce este miopia, altfel ar fi ajuns aproape imediat la soluţia crimei. Comisare, când ţi-ai spart ochelarii?

– Ce vrei s spui? se încrunt Enderby.ă ă– Când m-ai chemat ca s -mi încredină ţezi cazul, mi-ai spus că

ţi-ai spart ochelarii în Oraşul Spaţial. Am b nuit c i-ai spart înă ă tulburarea şi agitaţia care te-au cuprins când ai auzit despre crim , dar ă tu însuţi nu mi-ai m rturisit-o niciodat ă ă şi n-am avut niciun motiv s fac presupunerea respectiv . Ba chiar, dac ai fiă ă ă intrat în Oraşul Spaţial cu gândul s comiă ţi o crim , erai dejaă suficient de agitat pentru ca s -ă ţi scapi ochelarii şi s -i spargiă înainte de comiterea crimei. Aşa este, nu? De fapt, ce s-a-ntâmplat?

– Nu v d scopul întreb rii, partenere Elijah, interveni R.ă ă Daneel.

„Mai sunt partenerul Elijah pentru numai zece minute”, gândi Baley. „Mai iute! Vorbeşte iute! Şi gândeşte iute!”

În timp ce vorbea, manevr imaginea filmat în domul luiă ă Sarton. O extinse cu stâng cie, cu degete nesigure în tensiuneaă care-l copleşea. Treptat, prin transfoc ri sacadate, cadavrul seă apropie, crescând. Baley aproape c putea simă ţi duhoarea c rniiă carbonizate. Capul, umerii şi partea de sus a unui braţ erau legate de partea inferioar a trupului prin restul înnegrit ală coloanei vertebrale din care se desprindeau cioturile arse ale coastelor.

Baley trase cu coada ochiului spre comisar. Enderby închisese ochii şi se îng lbenise la faă ţ . Detectivul simă ţea de asemenea că i se face r u, dar ă trebuia s priveasc . Utilizând comenzileă ă transmiţ torului, ocoli lent cadavrul, rotind imaginea ă şi prezentând-o din diverse unghiuri. La un moment dat, unghia îi lunec ă şi podeaua din imagine se înclin brusc ă şi se extinse până ce ea şi leşul deopotriv devenir o ceaă ă ţ care depă ăşea puterea de rezoluţie a transmiţ torului. Detectivul reduse transfocarea,ă îndep rtând trupul.ă

Continua s vorbeasc . Trebuia s-o fac . Nu se putea opriă ă ă pân nu g sea lucrul pe care-l c uta. Iar dac nu-l g sea, toată ă ă ă ă ă

218

vorb ria lui ar fi fost zadarnic . Mai r u decât zadarnic … Inima îiă ă ă ă bubuia, la fel ca şi capul.

– Comisarul, vorbi el, nu putea comite o crim premeditat .ă ă Perfect adev rat! ă Premeditat . ă Îns orice om poate s ucidă ă ă accidental. Comisarul n-a intrat în Oraşul Spaţial pentru a-l ucide pe Sarton. Voia s te ucid pe tine, Daneel, ă ă pe tine! Exist cevaă în cerebro-analiza lui care s indice c-ar fi incapabil s distrug oă ă ă maşin ? ă Aşa ceva nu ar fi asasinat, ci doar sabotaj.

Comisarul este un medievalist cu trup şi suflet. A lucrat al turiă de Sarton şi cunoştea scopul pentru care fuseseşi proiectat, Daneel. Se temea c scopul respectiv putea fi atins, că ă p mântenii vor fi în cele din urm înstr inaă ă ă ţi de P mânt. Deă aceea, a decis s te distrug pe tine, Daneel. Erai singurul robotă ă de acest tip care fusese construit deocamdat ă şi avea toate motivele s cread c , prin demonstrarea amplitudinii ă ă ă şi deciziei mişc rii medievaliste p mântene, avea s -i descurajeze peă ă ă spaţiali. Ştia c pe Lumile Exterioare exista o opinie publică ă puternic în favoarea stop rii proiectului Oraă ă şului Spaţial. Probabil c Sarton discutase cu el despre asta ă şi de aceea a considerat c distrugerea robotului va fi pic tura care s umpleă ă ă paharul.

Nu afirm c gândul de a te lichida pe tine, Daneel, a fost unulă pl cut. B nuiesc c l-ar fi pus pe R. Sammy s-o fac , dac tu n-aiă ă ă ă ă fi avut un aspect atât de uman încât Sammy s nu poat sesizaă ă ori înţelege deosebirea. Legea 1 l-ar fi oprit. Comisarul ar fi pus alt om s-o fac , îns el era singurul care avea acces permanentă ă în Oraşul Spaţial.

Daţi-mi voie s reconstruiesc cam ce pl nuise comisarul.ă ă Recunosc c -i doar o ipotez , dar cred c se apropie destul deă ă ă mult de adev r. A stabilit întâlnirea cu Sarton, îns în modă ă premeditat a venit mai devreme, de fapt, în zori. B nuiesc că ă Sarton ar fi dormit, dar tu, Daneel, ai fi fost treaz. Apropo, Daneel, presupun c st teai în domul lui Sarton, nu?ă ă

– Ai dreptate, partenere Elijah, încuviinţ R. Daneel.ă– S continui atunci. Comisarul s-ar fi apropiat de uă şa

domului, Daneel ar fi receptat o salv de blaster în piept sau înă cap şi ar fi fost distrus. Comisarul s-ar fi îndep rtat apoi gr bit peă ă str zile Oraă şului Spaţial, pustii la rev rsatul zorilor, revenind înă locul unde aştepta R. Sammy. I-ar fi înapoiat blasterul şi apoi s-ar fi întors agale spre domul lui Sarton. Dac ar fi fost necesar, ar fiă „descoperit” el însuşi robotul distrus, deşi ar fi preferat s-o facă

219

altcineva. Dac ar fi fost întrebat de ce venise atât de matinal,ă cred c ar fi spus c venise s -l anună ă ă ţe pe Sarton despre zvonurile privind un atac medievalist asupra Oraşului Spaţial, rugându-l s ia m suri discrete de evitare a unui conflict deschisă ă între spaţiali şi p mânteni. Distrugerea robotului i-ar fi înt rită ă spusele.

Dac ar fi fost întrebat despre intervalul cam lung scurs întreă intrarea în Oraşul Spaţial şi sosirea la domul lui Sarton, comisarul ar fi putut spune… ia s vedem… c v zuse pe cineva furiă ă ă şându-se pe str zi ă şi îndreptându-se spre ţinutul înconjur tor. Îlă urm rise pentru o vreme pe necunoscut, dar nu-l identificase. Înă felul acesta, spaţialii ar fi fost încurajaţi s urmeze o pist fals .ă ă ă Cât despre R. Sammy, el n-ar fi fost b gat în seam de nimeni.ă ă Un robot, printre atâţia de la fermele automatizate din exteriorul Oraşului. Sunt aproape de adev r, comisare?ă

– Eu nu l-am… se foi Enderby.– Nu, aprob Baley, nu l-ai ucis pe Daneel. El se afl aici ă ă şi, de

când a venit în Oraş, ţi-a fost imposibil s -l priveă şti în ochi, ori să i te adresezi pe nume. Priveşte-l acum, comisare!

Enderby nu putu s-o fac . Îă şi acoperi faţa cu palme tremur toare.ă

Mâinile la fel de tremur toare ale lui Baley aproape că ă sc par transmiă ă ţ torul. G sise!ă ă

Imaginea era focalizat acum asupra intr rii principale înă ă domul lui Sarton. Uşa r m sese deschis , glisând în locaă ă ă şul ei din perete pe ghidajele din metal lucitor. Jos, în ele… Acolo! Acolo!

Sclipirea era inconfundabil .ă– Iat ce s-a întâmplat, urm detectivul. Te aflai la dom, cândă ă

ţi-ai sc pat ochelarii. Probabil c erai agitat ă ă şi ştiu cum te comporţi în asemenea ocazii. Îţi scoţi ochelarii de la ochi şi-i ştergi. Aşa ai f cut ă şi atunci, dar mâinile îţi tremurau şi i-ai sc pat – poate c ai ă ă şi c lcat pe ei. Oricum, i-ai spart, ă şi în aceeaşi clip uă şa s-a deschis şi a ap rut o siluet care sem na cuă ă ă Daneel. Ai tras cu blasterul în ea, ai cules resturile ochelarilor şi ai fugit. Spaţialii au descoperit cadavrul, nu tu, şi când ai revenit acolo ai aflat c nu-l uciseseă şi pe Daneel, ci pe Sarton, care se sculase mai devreme. Spre ghinionul lui, Sarton îl proiectase pe Daneel dup chipul ă şi asem narea sa, iar în momentul acela deă tensiune, lipsit de ochelari, nu i-ai putut deosebi… Iar dac vreiă dovada fizic , iat-o acolo!ă

Imaginea domului lui Sarton tremur ă şi Baley aşez cu atenă ţie

220

transmiţ torul pe birou, f r s -ă ă ă ă şi desprind mâna de pe el.ăTr s turile lui Enderby erau deformate de groaz , iar ale luiă ă ă

Baley de încordare. R. Daneel p rea indiferent.ă– Daneel, ce era sclipirea aceea din culisa uşii? ar tă ă

detectivul.– Dou cioburi minuscule de sticl , r spunse inexpresivă ă ă

robotul. N-au însemnat nimic pentru noi.– Vor însemna acum. Sunt fragmente de lentile concave.

M suraă ţi-le proprietăţile optice şi comparaţi-le cu ale ochelarilor pe care-i poart acum Enderby. ă Nu-i sparge, comisare!

Se repezi spre acesta şi-i smulse ochelarii din mâini. Îi întinse spre R. Daneel, gâfâind:

– Cred c asta constituie dovada clar c el a fost la domă ă ă anterior momentului ştiut pân acum.ă

– Eu sunt convins, spuse R. Daneel. Acum înţeleg c cerebro-ăanaliza comisarului m-a ab tut complet de la pista real . Teă ă felicit, partenere Elijah!

Ceasul lui Baley ar ta 24:00. Începea o nou zi.ă ăComisarul îşi coborî încet capul pe braţe. Cuvintele i se auziră

în buă şit, printre suspine:– A fost o eroare… O eroare… N-am vrut s -l omor.ăPe neaşteptate, lunec de pe scaun ă şi r mase inert pe podea.ăR. Daneel s ri spre el, rostind:ă– I-ai pricinuit un r u, Elijah. Asta nu este bine.ă– Doar n-a murit, nu?– Nu, este doar inconştient.– O s -ă şi revin . Cred c stresul a fost prea mare pentru el. N-ă ă

am avut încotro, Daneel, am fost nevoit s procedez în felulă acesta. Nu aveam nicio dovad concret care s poat fiă ă ă ă prezentat tribunalului, numai ipoteze. A trebuit s -l înghesui înă ă colţ, s -l ă şicanez şi s prezint scenariul treptat, sperând c el vaă ă ceda. A cedat, Daneel. L-ai auzit m rturisind, da?ă

– Da.– Ei bine, ţi-am promis c va fi în beneficiul Oraă şului Spaţial,

aşa c … Stai, îă şi revine.Comisarul gemu. Pleoapele îi tres rir ă ă şi se deschiser . Îi priviă

în t cere pe cei doi.ă– Comisare, vorbi Baley, m auzi?ăEnderby încuviinţ din cap apatic.ă– Perfect. Ei bine, spaţialii au probleme mai importante pe cap

decât s te pun pe tine sub acuzaă ă ţie. Dac ai coopera cu ei…ă

221

– Ce? Ce?În ochii comisarului începuse s înfloreasc un lic r deă ă ă

speranţ .ă– Eşti probabil un personaj important în organizaţia

medievalist din Oraă ş, poate chiar la nivel planetar. Manipuleaz -ăi pe medievalişti în direcţia coloniz rii spaă ţiale. Îţi dau şi o idee pentru lozinca de propagand : „Putem reveni la sol – dar pe alteă planete!”

– Nu-nţeleg, bolborosi comisarul.– Asta doresc spaţialii. Şi aşa s m ajute Dumnezeu, asta-miă ă

doresc şi eu acum, dup o mic discuă ă ţie pe care am avut-o cu Fastolfe. Asta îşi doresc ei, mai mult decât orice. Venind pe P mânt ă şi stând aici în acest scop, risc permanent s seă ă îmboln veasc ă ă şi moar . Dac uciderea lui Sarton te va ajuta să ă ă împingi medievalismul în direcţia relu rii coloniz rii galactice,ă ă probabil c o vor considera un sacrificiu meritoriu. Acum înă ţelegi?

– Elijah are dreptate, interveni R. Daneel. Ajut -ne, comisare,ă şi vom da uit rii trecutul. Vorbesc în numele doctorului Fastolfeă şi, în general, al oamenilor noştri. Desigur, dac ai accepta s neă ă ajuţi doar pentru ca dup aceea s ne tr dezi, nu trebuie s uiă ă ă ă ţi c deă ţinem dovada vinei tale. Sper c înă ţelegi şi acest aspect. Este dificil pentru mine s îl menă ţionez.

– Nu voi fi condamnat? întreb comisarul.ă– Nu, cu condiţia s ne ajuă ţi.Lacrimile umplur ochii lui Enderby.ă– Sigur c da. A fost un accident. Explic -le! Un accident. Amă ă

f cut ceea ce mi s-a p rut corect.ă ă– Dac ne ajuă ţi, rosti Baley, atunci vei face ceea ce este

corect. Colonizarea spaţial reprezint unica salvare posibil aă ă ă P mântului. Îă ţi vei da seama de asta, dac vei analiza problemaă f r prejudecă ă ăţi. Dac vezi c nu reuă ă şeşti, stai puţin de vorb cuă Fastolfe. Iar acum poţi începe s fii de ajutor, muă şamalizând cazul R. Sammy. Declar c a fost un accident sau altceva.ă ă Închide dosarul!

Se scul în picioare.ă– Şi nu uita: eu nu sunt singurul care cunoaşte adev rul. Dacă ă

încerci s scapi de mine îă ţi semnezi autodistrugerea. Tot Oraşul Spaţial ştie cine a fost ucigaşul. Ai înţeles asta, da?

– Nu mai este necesar s insiă şti, Elijah, spuse R. Daneel. Este sincer şi ne va ajuta. Toate acestea sunt evidente în cerebro-analiza lui.

222

– Bine. Atunci eu plec spre cas . Vreau s m îngrijesc caă ă ă Jessie şi Bentley s reînceap o existenă ă ţ normal . ă ă Şi vreau să dorm… Daneel, tu vei r mâne pe P mânt dup plecareaă ă ă spaţialilor?

– Nu am fost informat, r spunse robotul. De ce întrebi?ăBaley îşi muşc uă şor buza.– Nu crezusem c voi spune vreodat aă ă şa ceva unui robot,

îns … am încredere în tine. Ba chiar te admir. Eu sunt preaă b trân ca s p r sesc vreodat P mântul, dar când ă ă ă ă ă ă şcolile pentru emigranţi vor fi înfiinţate, voi avea grij de Bentley. Poate dacă ă într-o bun zi, tu ă şi Bentley, împreun …ă

– Poate, încuviinţ R. Daneel inexpresiv.ăRobotul se întoarse spre Enderby, care îi privea cu o expresie

sfârşit , înapoia c reia se citea totuă ă şi revenirea vitalităţii.– Prietene Julius, spuse R. Daneel, am încercat s înă ţeleg

unele remarci pe care Elijah mi le-a adresat mai devreme. Poate c am început s le înă ă ţeleg deoarece, în mod neaşteptat, mi se pare c distrugerea a ceea ce nu ar trebui s existe – mai precis,ă ă distrugerea a ceea ce voi, oamenii, numiţi „r u” – este mai puă ţin justificat ă şi mai puţin dezirabil decât transformarea r ului înă ă ceea ce voi numiţi „bine”.

Ezit , apoi parc surprins de propriile sale cuvinte, ad ug :ă ă ă ă– Mergi şi de acum s nu mai p c tuieă ă ă şti.Brusc surâz tor, Baley îl prinse pe R. Daneel de cot ă şi ieşiră

pe uş , unul lâng cel lalt.ă ă ă

Sfârşit

223