Cauze CtEDO

7/23/2019 Cauze CtEDO

http://slidepdf.com/reader/full/cauze-ctedo 1/18

27 ianuarie 2009 – CEBOTARI ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererile nr. 37763/04, 37712/04, 35247/04,35178/04 şi 34350/04) – reclamanţii Nicolai Cebotari, reprezentat de Corneliu Moraru, Nicolai Gorbatîi,Zinaida Curganoc, Ion Nedin şi Petru Anin, au pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti din 23octombrie 2001 a încălcat dreptul lor ca o instanţă să hotărască într-un termen rezonabil asupra drepturilor lorcu caracter civil, garantat de art. 6 al Convenţiei, şi dreptul lor la protecţia proprietăţii, garantat de art. 1 al

Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Violarea art. 6 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte executarea întârziată a hotărârii din 23 octombrie 2001; violarea art. 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie în ceea ce priveşte aceeaşi executare întârziată.

prejudiciu moral – EUR 2,000 fiecăruia.

13 noiembrie 2007 – CEBOTARI c. MOLDOVEI (cererea nr. 35615/06) – reclamantul Mihail Cebotari,reprezentat de V. Nagacevschi, a pretins că arestarea sa a fost ilegală şi arbitrară şi a declarat că a avut loc o

violare a art. 5 şi 18 ale Convenţiei. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul art. 34 al Convenţiei, că a fost împiedicat de către autorităţile naţionale să depună cauza sa la Curte.

Violarea art. 5 § 1, art. 18 combinat cu art. 5 şi art. 34 al Convenţiei.

prejudiciu moral – EUR 10,000

costuri şi cheltuieli – EUR 2,500



7 iunie 2007 – GUŢU c. MOLDOVEI (cererea nr. 20289/02) – reclamanta Tatiana Guţu, în numele fiuluisău minor M., reprezentată de Doina Străisteanu în numele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului; violarea art. 5 § 1 al Convenţiei (reţinerea „ilegală” a reclamantului pe motiv că el „nu s-a supus ordinelorlegale ale poliţiştilor”); violarea art. 8 al Convenţiei (intrarea ilegală a poliţiştilor în ograda casei reclamantului); violarea art. 13 al Convenţiei (lipsa dreptului la nivel naţional de a cere compensaţii pentru violareaCon venţiei ).

Lipsa încălcării art. 13 combinat cu art. 3 al Convenţiei – reclamantul nu a adus nici o probă în susţinereaacuzaţiilor sale că el a fost adus în instanţă în haine care erau murdare de noroi, iar în ceea ce priveştecondiţiile de detenţie, pretinsa suferinţă a reclamantului nu a atins nivelul minim de severitate cerut de art. 3CEDO

Lipsa încălcării art. 6 § 2 al Convenţiei, deoarece Curtea nu a găsit nici un indiciu că instanţa de judecatănaţională a pornit de la prezumţia că reclamantul a comis abaterile de care el a fost învinuit.


costuri şi cheltuieli – EUR 1, 500



15 decembrie 2009 – LEVA c. MOLDOVEI (cererea nr. 12444/05) – reclamanţii Simion Leva şi OctavianLeva, reprezentaţi de A. Chiriac, au invocat în faţa Curţii că au fost arestaţi în absenţa unor motive verosimilede a bănui că au săvârşit o infracţiune, că nu au fost informaţi despre motivele arestării şi că nu au dispus desuficient timp şi facilităţi pentru a-şi pregăti apărarea.

Violarea art. art. 5 § 1 al Convenţiei în privinţa ambilor reclamanţi; a art. 5 § 2 al Convenţiei în privinţa

ambilor reclamanţi; a art. 5 § 4 CEDO în privinţa primului reclamant privind peretele de sticlă la CCCEC şi cănu a existat violarea art. 5 § 4 CEDO privind pretinsa lipsă a reprezentării legale în timpul primelor audieri lapoliţie, că nu a existat violarea art. 5 § 4 CEDO în privinţa celui de-al doilea reclamant; precum şi că nu aexistat violarea art. 13 al Convenţiei în privinţa ambilor reclamanţi.

prejudiciu moral – EUR 4,000 pentru fiecare dintre ei.

În cauza Leva c. Moldovei , reclamanţii, Simion LEVA (fostul director al SA Aroma) şi Octavian LEVA (fiul primuluireclamant), au fost arestaţi în noiembrie 2004, fiind acuzaţi de fraudă.

Reclamanţii au invocat în faţa Curţii că au fost arestaţi în absenţa unor motive verosimile de a bănui că au săvârşit oinfracţiune, că nu au fost informaţi despre motivele arestării şi că nu au dispus de suficient timp şi facilităţi pentru a -

şi pregăti apărarea. Simion

Curtea, în unanimitate, a declarat inadmisibilă pretenţia privind violarea art. 6 § 1 CEDO şi a constatat violarea art.

5 § 1 CEDO în privinţa ambilor reclamanţi; a art. 5 § 2 CEDO în privinţa ambilor reclamanţi; a art. 5 § 4 CEDO înprivinţa primului reclamant privind peretele de sticlă la CCCEC şi că nu a existat violarea art. 5 § 4 CEDO privindpretinsa lipsă a reprezentării legale în timpul primelor audieri la poliţie, că nu a existat violarea art. 5 § 4

CEDO în privinţa celui de-al doilea reclamant; precum şi că nu a existat violarea art. 13 CEDO în privinţaambilor reclamanţi.

Hotărăşte că a avut loc o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenţie în privinţa cererii primuluireclamant referitoare la paravanul din sticlă de la Izolatorul de detenţie preventivă al CCCEC şică nu a avut loc o încălcare a aceleiaşi prevederi privind pretinsa lipsă a reprezentantului legal pe parcursul primelor interogări la poliţie;

Curtea a acordat reclamanţilor EUR 4,000 pentru fiecare dintre ei cu titlu de daune morale.

În faţa Curţii, reclamanţii au fost reprezentaţi de către Andrei CHIRIAC, avocat stabilit la Strasbourg.



27 noiembrie 2007 – POPOVICI c. MOLDOVEI (cererea nr. 289/04 şi 41194/04) – reclamantul PetruPopovici, reprezentat de V. Nagacevschi, a pretins o violare a art. 3 din cauza condiţiilor inumane şidegradante de detenţie; o violare a art. 5 din cauza arestării preventive nemotivate; o violare a art. 13 din cauzalipsei recursurilor efective împotriva condiţiilor inumane şi degradante de detenţie; o violare a art. 6 din cauzaprocedurilor penale inechitabile; şi o încălcare a prezumţiei nevinovăţiei.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie a reclamantului; violarea art. 5 § 3; violarea art. 6 § 1 al Convenţiei din cauza lipsei unei audieri în faţa Curţii Supreme de justiţie; violare art. 6 § 2,art. 13 combinat cu 3 al Convenţiei.

Lipsa violării art. 5 § 4 al Convenţiei în ceea ce priveşte confidenţialitate întrevederilor dintre reclamant şiavocatul său în timpul procedurilor cu privire la arestarea preventivă şi în ceea ce priveşte lipsa deindependenţă şi imparţialitate a judecătorilor care au dispus şi prelungit arestarea preventivă a reclamantului.





27 noiembrie 2007 – ŢURCAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 10809/06) – reclamantul Dorel Ţurcan,reprezentat de A. Tănase a pretins că el a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante şi lipsit de asistenţamedicală, că el a fost deţinut ilegal şi instanţele judecătoreşti nu au adus motive relevante şi suficiente pentruarestarea lui.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie a reclamantului în Penitenciarul nr. 13;

violarea art. 5 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte detenţia reclamantului în lipsa unui temei legal după 20februarie 2006.

Lipsa violării în temeiul art. 3 în ceea ce priveşte asistenţa medicală insuficientă în Închisoarea nr. 13.



23 octombrie 2007 – ŢURCAN ŞI ŢURCAN c. MOLDOVEI (cererea nr. 39835/05) – reclamanţii Victor Ţurcan şi Dorel Ţurcan, reprezentaţi de A. Tănase, au pretins că instanţele judecătoreşti nu au adus motiverelevante şi suficiente pentru a contesta efectiv arestarea sa preventivă şi că instanţele judecătoreşti au refuzat să audieze un martor în ceea ce priveşte motivele arestului repetat al lui V.T.

Violarea art. 5 § 3 al Convenţiei în privinţa ambilor reclamanţi; violarea art. 5 § 4 al Convenţiei în privinţaambilor reclamanţi.

prejudiciu moral – Dorel Ţurcan – EUR 4,000

Victor Ţurcan – EUR 3,000




Hotărârea CtEDO în cauza Feraru c. Moldovei La 24 ianuarie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea Feraru c. Moldovei (cererea55792/08)/În cauza Feraru c. Moldovei , reclamantul Mihai Feraru s-a născut în 1974 și locuiește în Migiești. Reclamantul este un comerciant specializat în instalarea sistemelor de drenaj. În mai – iunie 2008 el a acceptat banide la patru persoane diferite în schimbul instalării sistemelor de drenaj. Totuși, el a eșuat să efectueze lucrările

necesare și a declarat că nu mai are banii, promițând să-i returneze mai târziu.Arestarea reclamantuluiÎn dimineața zilei de 29 septembrie 2008 el a fost reținut de poliție și adus la Comisariatul de Poliție sectorul Rîșcanidin Chișinău, pe motiv că a comis contravenție administrativă de ultragiere a unui ofițer de poliție. Se pretinde că, ela fost forțat să întoarcă banii pe care i-a luat de la B.I. pentru instalarea sistemei de drenaj. Potrivit reclamantului, elnu a reușit să finalizeze lucrările de instalare, iar B.I. a cerut banii înapoi, și, de asemenea, a implicat rudele carelucrau în poliție pentru a intimida reclamantul și pentru a obține returnarea integrală a banilor. La 1 octombrie 2008 B.I. a scris o plângere la poliție, precum că reclamantul l-a înșelat prin acceptarea banilor șirefuzând să-i întoarcă, eșuând să efectueze careva lucrări. La 4 octombrie 2008 a fost pornită urmărirea penalăîmpotriva reclamantului.La o dată necunoscută o rudă a reclamantului a plătit lui B.I. suma de 500 Euro, care a semnat o recipisă că nu maiare pretenții față de reclamant. La 6 octombrie 2008 procuratura a cerut eliberarea mandatului de arest în privința reclamantului pe un termen de 10

zile, fiind acuzat de înșelarea lui B.I., prin acceptarea sumei de 8,000 MDL ca plată pentru instalarea sistemului dedrenaj, dar eșuând că efectueze careva lucrări. El, de asemenea, a mai fost acuzat de alte două infracțiuni similare,însă fără nici un detaliu. Ședința de judecată a fost fixată în aceeași zi. Avocatul reclamantului nu a putut citi demersul procurorului, decât imediat înainte de ședință și nu a primit o copiea acestui demers. El nu a văzut careva alte documente să fie prezentate judecătorului de instrucție în susținereademersului și nici un document nu a fost prezentat apărării sau discutat de către judecător în cadrul ședinței. În cadrul ședinței din 6 octombrie 2008 avocatul a informat instanța despre plata lui B.I. a sumei de 500 Euro.Procurorul prezent în ședință a declarat că nu există nici o dovadă a returnării banilor lui B.I. Atunci avocatul a cerutaudierea lui B.I. pentru confirmarea plății. Instanța nu s -a expus în mod formal în privința lui B.I. Tot în cadrulședinței respective, reclamantul a invocat că a fost arestat la 29 septembrie 2008, procurorul a confirmat acest fapt,argumentând că reclamantul a fost arestat, fiind acuzat de comiterea unei contravenții administrative și ulteriorarestat din nou în calitate de bănuit în cadrul cauzei penale. Avocatul reclamantului a invocat că din moment cereclamantul era suspectat de comiterea unei infracțiuni, el ar fi fost arestat în conformitate cu procedura penală.Instanța nu a reacționat în nici un fel la acest argument, limitându -se la motivarea detenției reclamantului după 4octombrie 2008.Prin încheierea din 06 octombrie 2008 s-a decis arestarea preventivă a reclamantului pe un termen de 10 zile. Avocatul reclamantului a depus recurs, denunțând că de arestarea de facto a reclamantului din 29 septembrie 2008 șidetenția ulterioară, și lipsa asistenței juridice până la 6 octombrie 2008; că a citit demersul procurorului doar laședința din 6 octombrie 2008 și că nu a dispus de timp suficient pentru a se pregăti de ședință; lipsa documenteloranexă la demersul procurorului; sau referire la orice alte documente; etc.La 10 octombrie 2008 Curtea de Apel Chișinău a respins recursul ca nefondat, reținând motivele invocate de cătreinstanța de fond. La 13 octombrie 2008 procuratura a cerut prelungirea mandatului de arest pe un termen de 30 de zile, referindu-se latrei situații diferite în care reclamantul era acuzat de acceptare a banilor pentru instalarea sistemei de drenaj, însăeșuând să le facă, inclusiv situația lui B.I. În aceeași zi judecătora Rîșcani a admis demersul procurorului. Avocatul reclamantului a înaintat recurs, invocând, în principal, argumentele din recursul anterior. La 21 octombrie2008 Curtea de Apel Chișinău a respins recursul avocatului, reținând motivele invocate de către instanța de fond.

La 11 noiembrie 2008 judecătoria Rîșcani a dispus eliberarea reclamantului de sub arest. La 8 mai 2009 judecătoria Rîșcani l-a găsit vinovat pe reclamant de infracțiunea imputată, condamnându-l la 3 ani privațiune de libertate, cu suspendare. Instanța a constatat că reclamantul a luat bani de la alte trei persoane în mai – iunie 2008 și a eșuat să efectueze lucrările asumate. Condițiile de detenție Reclamantul a descris condițiile de detenție în Comisariatul de poliție sector Rîșcani ca fiind următoarele: el a fostținut într -o celulă fără pat sau altă mobilă, nu exista ventilare, veceu sau apă, nu a primit hrană și era nevoit să oceară de la alți deținuți, celula era supraaglomerată, etc.



Potrivit reclamantului, în Comisariatul General de Poliție, el era plasat într -o celulă de șapte metri pătrați împreunăcu alte șapte persoane; nu exista mobilă în celulă, fiind nevoiți să doarmă direct pe podea, era frig; iluminarea era proastă, era un miros urât de la veceu, hrană insuficientă, etc. În fața Curții reclamantul s-a plans, în temeiul Articolului 3 din Convenție, că a fost deținut în condiții inumane șidegradante. De asemenea, reclamantul s-a plâns, în temeiul Articolului 5 din Convenție, că a fost arestat în lipsaunei bănuieli rezonabile că ar fi comis o infracțiune; că instanțele naționale nu au reținut motive suficiente șirelevante pentru dispunerea și prelungirea arestării reclamantului; și că el și avocatul lui nu au avut acces la carevamateriale pe care s-au bazat instanțele naționale și că nu a fost audiat un martor. Curtea a constatat în unanimitate violarea Articolului 3 din Convenție, observând că reclamantul s-a aflat îndetenție 43 de zile, dintre care 6 zile în Comisariatul de Poliție sector Rîșcani. Curtea fiind conștientă de faptul, căeste foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, pentru un deținut să prezinte dovezi a condițiilor de detenție, avându -se învedere interdicția utilizării echipamentului foto/video în detenție și în asiguarea acestor probe prin alte mijloace. Oabordare poate fi prin descrierea în detalii a condițiilor de detenție și prin înaintarea plângerilor autorităților. Un altimportant mijloc este referirea la constatările observatorilor independenți cum sunt CPT sau alte organizațiinaționale sau internaționale de monitorizare. În speță, avocatul reclamantului s-a plâns de 2 ori în privința condițiilorde detenție, făcând referire expresă la Articolul 3 din Convenție, însă fără nici un răspuns. De asemenea, Curtea a notat constatările CPT în privința instituțiilor de detenție din Moldova în general și izolatorulComisariatului General de Poliție în special. Este cert din raportul respectiv că condițiile de detenție în izolatoareleaflate în subordinea MAI sunt substandard, chiar și în opinia autorităților naționale. CPT -ul a notat că „izolatoareleniciodată nu vor fi capabile să asigure condiții de detenție adecvate pentru ținerea în detenție a persoanelor”.

Curtea a respins referirea Guvernului la cauza Gorea v. Moldova, pe motiv că cauzele sunt diferi te sub câtevaaspecte importante, durata detenției, 14 zile în cauza Gorea și lipsa plângerilor acestuia în privința condițiilor dedetenție. Mai mult ca atât, Curtea a luat notă de avizul pronunțat a CPT -ului că persoanele nu urmează a fi deținute înizolatoarele MAI, or avându-se în vedere condițiile de detenție în Comisariatele de Poliție, detenția pentru câtevazile este suficientă pentru încălcarea standardelor Convenției. Curtea a constatat în unanimitate că nu a existat violarea Articolului 5 § 1 din Convenție, notând că reclamantul afost inițial arestat pentru comiterea contravenției administrative de ultragiere a ofițerului de poliție. Chiar și dacăreclamantul a pledat că întreaga perioada de detenție a fost ilegală, el nu a furnizat nici un detaliu în privința arestăriiși detenției administrative. Curtea a considerat că utilizarea arestului administrativ ca măsură pentru deținerea șiaudierea bănuitului într -o cauză penală este contrară Articolului 5 din Convenție și legislației naționale (a se vedeacauza Grădinar c. Moldovei, nr. 7170/02, § 20, 8 aprilie 2008). Totuși nu este exclus că o persoană arestată pentru contravenție administrativă este identificată, în cadrul detenției

administrative, ca fiind suspectată de comiterea unei infracțiuni, și că ambele detenția administrativă și detențiasubsecventă în cadrul urmăririi penale să fie bona fidae. Curtea urmând să decidă dacă detenția administrativă a fostcu adevărat determinată de contravenția administrativă comisă de reclamant sau dacă această detenție este doar un pretext pentru poliție de a-l ține mai mult timp în custodie, înainte de a -l aduce în fața judecătorului de instrucție. În speță, reclamantul nu a argumentat în mod expres că a fost supus arestului administrativ cu scopul real deinvestigare a cauzei penale împotriva sa. Chiar și asumând o implicită plângere în acest sens, el nu a prezentat ocopie relevantă a deciziei instanței administrative, sau instanței de recurs sau orice alte documente relevante pentru aarăta că scopul arestului a fost altul decât cel declarat oficial.În aceste circumstanțe, Curtea nu a avut nici un motiv să constate că detenția administrativă a reclamantului a fostîntr-o manieră legată de procedurile penale împotriva lui sau că a fost „ilegală” în sensul Ar ticolului 5 dinCOnvenție, astfel urmând să examineze detenția începând cu 4 octombrie 2008, când a fost arestat oficial în cadrulurmăririi penale. Curtea a notat că la 1 octombrie 2008 B.I. a înaintat o plângere în care l -a identificat pe reclamant în calitate de

persoană care se pretindea că l-a înșelat prin acceptarea banilor și eșuând să efectueze lucrările asumate. Acuzareadispunea de materaiel privind alte trei cazuri de pretinse infracțiuni similare. Curtea a considerat că, încircumstanțele din speță, autoritățile au avut o „bănuială rezonabilă” că reclamantul ar fi comis una sau câtevainfracțiuni, cu atât mai mult având în vedere că el nu a negat că a luat banii şi faptul că nu a efectua lucrările pentrucare a fost plătit. Mai mult ca atât, este aparent din materialele dosarului că nu a fost cazul unui comerciant care pur și simplu nu afost în stare să-și onoreze obligațiile contractuale. A fost stabilit de instanțele naționale că el continua să i -a bani dela alte persoane, după ce a comunicat primului client că nu mai este în stare să efectueze lucrările din motive

personale.



Curtea a constatat în unanimitate violarea Articolului 5 § 3 din Convenție, notând că reclamantul a prezentat înfața instanțelor naționale argumente substanțiale împotriva detenției sale, cum ar fi domiciliu permanent, aflarea laîntreținere a copiilor minori, etc. În continuare, Curtea a notat că instanțele naționale nu a acordat nici o atențieacestor argumente în deciziile sale, aparent tratându-le ca irelevante chestiunii legalității arestului preventiv. Ceea ceeste frapant, având în vedere faptul că la 14 noiembrie 2008 instanța a considerat factori similari, care au existat lamomentul emiterii deciziilor anterioare, au fost determinante împotriva detenției reclamantului. Alte instanțe nici nu

au notat argumentele invocate de reclamant și nici nu le-au considerat. În deciziile sale, ei s-au limitat la repetareamotivelor formale pentru detenție prevăzute de lege într -o formă abstractă și stereotipică, fiind reținute fără oîncercare de a arăta cum acestea se aplică în speță. De asemenea, Curtea a notat că, instanțele care au dispus arestarea inițială a reclamantului au caracterizatinfracțiunea imputată acestuia ca una minoră. Mai mult ca atât, la momentul ședinței reclamantul deja a plătitîntreaga suma victimei, fapt despre care a fost informată instanța, însă fără nici o considerare din partea instanței. Suplimentar, în recursul avocatului s-a indicat că el nu a văzut nici un material în ședință, altul decât demersul procurorului sau alte materiale prezentate în instanță. Procesele-verbale a ședinței nu menționează vreo discuție în privința documentelor suplimentare. Curtea a considerat că, dispunerea detenției persoane doar în baza demersului procuraturii și absența cărorvamateriale în sprijinul cerințelor respective, este contrară exigențelor Articolului 5 § 3 din Convenție. Curtea a constatat în unanimitate violarea Articolului 5 § 4 din Convenție, notând că deși acuzarea s-a referit lacâteva investigații împotriva reclamantului, arestul acestuia s-a bazat în mod express pe pretinsa înșelare a lui B.I.Avocatul reclamantului a invocat în fața instanței că pretinsul prejudiciu cauzat lui B.I. a fost remediat prinreturnarea sumei de 500 Euro. Curtea a considerat că chestiunea privind repararea de către reclamant a prejudiciuluia fost relevantă pentru evaluarea riscurilor eliberării reclamantului sau aplicării altor măsuri preventive, și astfel ochestiune a legalității arestării preventive continui. Mai mult ca atât, exista o distonanță factuală dintre acuzare șiapărare, acuzarea negând informația privind careva plăți din partea reclamantului. În aceste circumstanțe, avocatulapărării a cerut audierea lui B.I. în această privință. Aparent instanța nu s -a expus în această privință sau în cel mai bun caz a respins implicit demersul, fără a stabili dacă pretinsul prejudiciu a fost remediat. În continuare Curtea a notat, că este în primul rând pentru instanțele naționale să decidă ce pondere să acordedovezilor la care se referă reclamantul, totuși omisiunea de a considera adecvat demersul apărării de a -l audia pe B.I.și de a clarifica chestiunea returnării datoriei, a deprivat apărarea de posibilitatea de a convinge instanța de a absențaunui risc particular anume la eliberarea mandatului de arest, decât la prelungirea detenției. Astfel, refuzul, fără nici o explicație, de a -l audia pe B.I. în privința chestiunii returnării datoriei, este o încălcare adrepturilor reclamantului garantate de Articolul 5 § 4 din Convenție. Referindu-se la constatarea sa că, instanța care a dispus arestarea inițială a reclamantului nu a examinat nici un

material în afară de demersul procurorului, Curtea a considerat că pretenția, în partea în care se referă la omisiuneade a acorda accesul a părării la materialele relevante motivelor detenției, este de prisos. Reclamantul a solicitat 7,000 Euro cu titlu de daune morale şi 1,500 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea a acordat reclamantului 7,000 Euro cu titlu daune morale și având în vedere asistența acordată de ConsiliulEuropei și calitatea prestației avocatului său, nu a acordat nici o sumă suplimentară cu titlu de costuri și cheltuieli. Reclamantul a fost reprezentat în faţa Curţii de R. Zadoinov, avocat din Chişinău.



05.04.2005 - BECCIEV c. MOLDOVEI (cererea nr. 9190/03 ) - reclamantul pretindea violarea art. 3 alConvenţiei (condiţiile de detenţie) datorită detenţiei reclamantului în perioada 21.02.2003 - 01.04.2003 înIzolatorul de Detenţie Provizorie al Comisariatului General de Poliţie din mun. Chişinău; violarea art. 5 § 3 alConvenţiei (garanţiile în cadrul procedurilor privind lipsirea de libertate) prin motivarea insuficientă adeciziilor de eliberare şi prelungire a mandatului de arest şi a deciziilor de respingere a recursurilor apărării laaceste decizii; violarea art. 5 § 4 al Convenţiei (dreptul la un recurs împotriva deciziei de lipsire de libertate)

prin refuzul de a audia un martor al apărării, care ar fi putut da depoziţii care ar fi combătut necesitatea lipsiriide libertate a reclamantului şi prin lipsa reclamantului la examinarea recursurilor la deciziile de autorizare aarestului.

Curtea a declarat inadmisibilă, ca vădit nefondată, pretenţia în temeiul art. 5 § 4 al Convenţiei cu privire lalipsa reclamantului la examinarea recursurilor deoarece reclamantul a fost prezent la examinarea autorizăriiarestului, el a fost reprezentat în recurs de către un avocat, el însuşi a refuzat să se prezinte la examinarearecursurilor şi deoarece în recurs au fost examinate doar chestiuni de drept, unde prezenţa acuzatului nu estecrucială.

Curtea a declarat admisibile toate celelalte pretenţii (a se vedea, de asemenea, hotărârea din 04.10.2005).

04.10.2005 - BECCIEV c. MOLDOVEI (cererea nr.9190/03

) - (decizia cu privire la admisibilitate din05.03.2005) - violarea art. 3 al Convenţiei (condiţiile de detenţie) - condiţiile de detenţie din Izolatorul deDetenţie Provizorie al Comisariatului General de Poliţie din mun. Chişinău, unde reclamantul a fost deţinut înperioada 21.02.2003 - 01.04.2003, datorită lipsei plimbărilor, hranei insuficiente, lipsei accesului la luminanaturală, păstrării luminii aprinse în celulă permanent şi a lipsei saltelelor şi lenjeriei de pat; violarea art. 5 § 3al Convenţiei (garanţiile în cadrul procedurilor privind lipsirea de libertate) - motivarea deciziilor de eliberareşi prelungire a mandatului de arest şi a deciziilor de respingere a recursurilor apărării la aceste decizii prinreproducerea temeiurilor legale relevante fără a explica cum ele se aplică situaţiei reclamantului şi fără acombate argumentele invocate de apărare; violarea art. 5 § 4 al Convenţiei (dreptul la un recurs împotrivadeciziei de lipsire de libertate) - refuzul, fără vreo explicaţie, de a audia un martor al apărării, care ar fi putut dadepoziţii care ar fi combătut necesitatea lipsirii de libertate a reclamantului.

prejudicii materiale - EUR 1,000

prejudicii morale - EUR 4,000

costuri şi cheltuieli - EUR 1,200



Sarban c. Moldova - Deţinut. Tratament medical.Incidenţa art. 3.

CEDO, secţia IV, hotărârea Sarban c. Moldova, 4 octombrie 2005, 3456/05

În ciuda stării sale de sănătate precară, reclamantul nu a beneficiat de tratament medical pe perioada în care a fost deţinut, fiind examinat medical o singură dată.

Acuzat de trafic de influenţă în raport de cumpărarea a 40 de ambulanţe de către Primăria dinChişinău, reclamantul a fost arestat în noiembrie 2004. Agentul de poliţie ce a participat laarestarea sa a afirmat ulterior, în cadrul unei conferinţe de presă, că dosarul penal alreclamantului a fost o comandă politică. Reclamantul a introdus mai multe cereri de punere înlibertate invocând în special starea sa de sănătate. Instanţele au respins cererile sale invocând defiecare dată gravitatea faptei şi riscul ca reclamantul să fugă. Una dintre cereri, depusă la 13ianuarie 2005, a fost respinsă la 2 februarie 2005. reclamantul suferă de o mai multe boli grave şi

a afirmat că nu exista personal medical în centrul de detenţie, însă nu i s-a permis să fie consultatnici de un medic la alegerea sa.

Art. 3. Curtea a constatat că, în ciuda stării sale de sănătate precară, reclamantul nu a beneficiatde tratament medical pe perioada în care a fost deţinut, fiind examinat medical o singură dată. În plus, nu i s-a permis să primească sprijin medical din exterior decât după comunicarea prezentei plângeri către statul moldav. Curtea a constatat că reclamantul a suferit un tratament degradant,în condiţiile în care a trăit permanent cu angoasa că orice eventuală criză ar putea să îi fie fatală,în lipsa posibilităţii de a obţine ajutor medical.

Curtea a constatat, de asemenea, că reclamantul a fost dus la propriul proces în cătuşe şi a fostţinut într -o cuşcă în timpul şedinţei de judecată, deşi nu exista nici un pericol privind securitatea.Curtea a considerat că astfel de măsuri nu se justifică şi au un caracter umilitor, cu atât mai multcu cât totul s-a petrecut sub ochii publicului. De aceea, art. 3 a fost violat.

Art. 5 § 3. Curtea a considerat că maniera în care autorităţile interne şi-au motivat deciziile demenţinere în stare de detenţie nu sunt nici pertinente nici suficiente. Curtea a constatat căreclamantul a adus mai multe argumente în cererile sale de contestare a detenţiei. Curtea observăcă instanţele interne, deşi aveau obligaţia de a examina aceste motive şi de a le oferi un răspuns,s-au mulţumit să respingă cererile repetând de fiecare fată aceleaşi motive abstracte. De aceea,art. 5 § 3 a fost violat.

Art. 5 § 4. Curta a constatat că una dintre cererile de punere în libertate a fost respinsă după 21de zile şi trei amânări, deşi nu existau motive întemeiate de amânare, iar importanţa litigiului erafoarte mare. De aceea, art. 5 § 4 a fost violat.



22.03.2005 - OSTROVAR c. MOLDOVEI (cererea nr. 35207/03 ) - reclamantul pretindea violarea art. 3 alConvenţiei (condiţiile de detenţie) prin detenţia sa în Penitenciarul nr. 13 din mun. Chişinău; violarea art. 8 alConvenţiei (dreptul la respectarea vieţii private) deoarece nu i -au fost acordate întrevederi cu soţia şi fiicelesale; cenzurarea corespondenţei cu avocatul, procurorul, Biroul de Informare al Consiliului Europei înChişinău (BICE) şi mama sa; violarea art. 8 al Convenţiei prin examinarea corespondenţei reclamantului dupăprimirea ei şi violarea art. 13 al Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv) combinat cu art. 3 şi art. 8 ale

Convenţiei prin imposibilitatea reclamantului de a se opune efectiv condiţiilor de detenţie; şi imposibilitateade a se opune refuzului de a i se permite întrevederi cu rudele. Reclamantul mai pretindea violarea art. 1 alConvenţiei (obligaţia de a respecta drepturile omului), a art. 14 al Convenţiei (interzicerea discriminării) şi aart. 18 al Convenţiei (limitarea aplicării restrângerilor drepturilor).

Curtea a declarat inadmisibile, ca vădit nefondate, pretenţiile cu privire la violarea art. 8 al Convenţiei în parteapretinsei cenzurări a corespondenţei cu avocatul şi procurorul deoarece scrisorile erau adresate şiadministraţiei penitenciarului; în partea cenzurării corespondenţei cu BICE deoarece pe plicul primit erafăcută menţiunea că el a parvenit la administraţia închisorii deteriorat şi nu existau indicii că el a fost deschis; în partea examinării corespondenţei reclamantului după primirea ei de către reclamant deoarece art. 8 alConvenţiei, în principiu, nu garantează respectul corespondenţei după ce aceasta a fost primită de reclamant şinu existau indicii că corespondenţa reclamantului cu Curtea a fost citită.

Curtea nu a găsit nici o aparenţă de violare a art. 1, a art. 14 şi a art. 18 ale Convenţiei şi a declarat acestepretenţii inadmisibile ca vădit nefondate.

Curtea a declarat admisibile pretenţiile privind violarea art. 3 al Convenţiei cu privire la condiţiile de detenţie;privind violarea art. 8 al Convenţiei prin pretinsa cenzurare a corespondenţei cu mama reclamantului şi cuprivire la dreptul de a avea întrevederi cu soţia şi fiicele; şi privind violarea art. 13 al Convenţiei combinat cuart. 3 şi art. 8 ale Convenţiei deoarece Convenţia nu garantează decât un drept la un recurs efectiv cu privire lao pretenţie ce vizează un alt drept prevăzut de Convenţie care ar putea fi temeinică, care lipsea în aceastăcauză (a se vedea, de asemenea, hotărârea din 13.09.2005).

13.09.2005 - OSTROVAR c. MOLDOVEI (cererea nr. 35207/03 ) - (decizia cu privire la admisibilitate din22.03.2005) - violarea art. 3 al Convenţiei (condiţiile de detenţie) - detenţia reclamantului în Penitenciarul nr.

13 din mun. Chişinău în perioada 18.10.2002 - 15.11.2002 şi 4.04.2003 - 13.12.2003, datorită efectuluicumulativ al condiţiilor de detenţie (supraaglomerarea celulelor şi nesepararea veceului de restul camerei),absenţa totală a asistenţei medicale, expunerea la fumul de ţigară (fumatul pasiv), mâncarea inadecvată, duratadetenţiei şi impactul pe care aceste condiţii ar fi putut să le aibă asupra sănătăţii reclamantului; violarea art. 8 alConvenţiei (dreptul la respectarea vieţii private şi a corespondenţei) - legea care reglementa în anul 2003modul de acordare a întrevederilor dintre arestaţi şi membrii familiei lor şi limitarea dreptului arestaţilor de a întreţine corespondenţă (Legea cu privire la arestul preventiv) nu era suficient de previzibilă; violarea art. 13 alConvenţiei (dreptul la un recurs efectiv) combinat cu art. 3 al Convenţiei - imposibilitatea reclamantului de ase opune efectiv tratamentului la care a fost supus din cauza imprevizibilităţii legii.

Lipsa încălcării art. 13 combinat cu art. 8 al Convenţiei - imposibilitatea reclamantului de a se opune refuzuluide a avea întrevederi cu rudele deoarece plângerile lui în această privinţă au fost examinate în substanţă decătre instanţa de judecată.





05.04.2005 - IORDACHI ş.a. c. MOLDOVEI (cererea nr. 25198/02 ) - reclamanţii (5 persoane fizice)pretindeau violarea art. 8 al Convenţiei (dreptul la respectarea vieţii private şi a corespondenţei) datorităposibilităţii autorităţilor, din cauza legislaţiei imperfecte, de a intercepta arbitrar corespondenţa lor; şi violareaart. 13 al Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv) deoarece legislaţia naţională nu le acordă garanţii suficientepentru a exclude interceptarea arbitrară a corespondenţei lor.

Ambele pretenţii au fost declarate admisibile.

10 februarie 2009 – IORDACHI ŞI ALŢII c. MOLDOVEI (cererea nr. 25198/02) – reclamanţii V.Iordachi, V. Nagacevschi, Snejana chitic, Victor Constantinov şi Vlad Gribincea au pretins, în temeiul art. 8 alConvenţiei că dreptul lor la libertatea corespondenţei nu a fost respectat, deoarece legislaţia naţională carereglementa interceptarea convorbirilor telefonice nu conţinea garanţii suficiente împotriva abuzului din parteaautorităţilor naţionale.

violarea art. 8 al Convenţiei.

lipsa violării art. 8 combinat cu art. 13 al Convenţiei.




20 octombrie 2009 – VALERIU ŞI NICOLAE ROŞCA c. MOLDOVEI (cererea nr. 41704/02) – reclamanţii Valeriu şi Nicolae Roşca, reprezentaţi de Fadei Nagacevschi, au pretins violarea art. 3 alConvenţiei (interzicerea torturii), pe motiv că au fost torturaţi şi din cauza termenului de examinare aplângerilor lor privind maltratarea, precum şi din cauza condiţiilor de detenţie.

Violarea art. 3 al Convenţiei.



15 decembrie 2009 – LEVA c. MOLDOVEI (cererea nr. 12444/05) – reclamanţii Simion Leva şi OctavianLeva, reprezentaţi de A. Chiriac, au invocat în faţa Curţii că au fost arestaţi în absenţa unor motive verosimilede a bănui că au săvârşit o infracţiune, că nu au fost informaţi despre motivele arestării şi că nu au dispus desuficient timp şi facilităţi pentru a-şi pregăti apărarea.

Violarea art. art. 5 § 1 al Convenţiei în privinţa ambilor reclamanţi; a art. 5 § 2 al Convenţiei în privinţaambilor reclamanţi; a art. 5 § 4 CEDO în privinţa primului reclamant privind peretele de sticlă la CCCEC şi cănu a existat violarea art. 5 § 4 CEDO privind pretinsa lipsă a reprezentării legale în timpul primelor audieri lapoliţie, că nu a existat violarea art. 5 § 4 CEDO în privinţa celui de-al doilea reclamant; precum şi că nu aexistat violarea art. 13 al Convenţiei în privinţa ambilor reclamanţi.

prejudiciu moral – EUR 4,000 pentru fiecare dintre ei.

06 noiembrie 2007 – MUŞUC c. MOLDOVEI (cererea nr. 42440/06) – reclamantul Eduard Muşuc,reprezentat de Janeta Hanganu a pretins, că arestarea sa preventivă a fost arbitrară şi a susţinut că au avut loccâteva violări ale art. 5 § 1, 3 şi 4 al Convenţiei.

Violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, deoarece arestarea reclamantului nu s-a bazat pe o bănuială rezonabilă căacesta a săvârşit o infracţiune; violarea art. 5 § 3 al Convenţiei, în ceea ce priveşte insuficienţa motivelor adusepentru arestarea reclamantului; reclamantului i s-a cerut să plătească cauţiune şi a continuat să fie deţinut pemotiv că nu a plătit-o; violarea art. 5 § 4 al Convenţiei, deoarece reclamantul şi avocaţii acestuia nu au avutacces la materialele din dosarul penal în baza cărora instanţele de judecată au dispus arestarea preventivă areclamantului, ingerinţa în dreptul reclamantului de a comunica cu avocatul său în condiţii de confidenţialitate.





11.10.2005 - CIORAP c. MOLDOVEI (cererea nr. 12066/02 ) - reclamantul pretindea violarea art. 3 alConvenţiei (condiţiile de detenţie şi tratamentul inadecvat) datorită condiţiilor de detenţie în Penitenciarul nr.13 din mun. Chişinău în care el a fost deţinut; prin hrănirea sa forţată şi modul de efectuare a hrănirii forţate;şi prin supunerea la o operaţie care nu era necesară; violarea art. 6 al Convenţiei (durata şi echitateaprocedurilor) datorită duratei procedurilor judiciare cu privire la acordarea compensaţiilor pentru operarea şihrănirea forţată inadecvate; şi prin refuzul, din motive formale, de a examina cererea de chemare în judecată

cu privire la compensaţii pentru hrănirea forţată şi prin imposibilitatea de a participa personal la şedinţelejudiciare în aceste proceduri; violarea art. 8 al Convenţiei (dreptul la respectarea corespondenţei) princenzurarea corespondenţei sale de către administraţia penitenciarului; şi prin imposibilitatea de a avea întrevederi cu membrii familiei pe parcursul unor perioade lungi de timp, în condiţii de confidenţialitate şi cuacces fizic la ei; şi violarea art. 10 al Convenţiei (libertatea de exprimare) prin imposibilitatea de a avea acces latextul regulamentelor interne ale penitenciarului.

Reclamantul mai pretindea violarea art. 2 al Convenţiei (pretinsa sechestrare a membrilor familiei), a art. 3 alConvenţiei (pretinsa maltratare de către poliţie şi neacordarea asistenţei medicale necesare), a art. 6 § 1 alConvenţiei (echitatea unei proceduri penale prin care reclamantul a fost găsit vinovat în anul 2003; echit ateaprocedurilor de evacuare a familiei sale din apartament; solicitarea de a plăti taxa de stat în procedurile cuprivire la accesul la informaţie şi percheziţionarea ilegală a biroului său, precum şi echitatea unei proceduri derevizuire); şi violarea art. 8 al Convenţiei (dispariţia corespondenţei, accesul la fişa sa medicală, percheziţia

biroului său şi defăimarea sa). Curtea a declarat inadmisibilă, ca vădit nefondată, pretenţia cu privire la violarea art. 2 al Convenţiei deoarececopilul şi soţia reclamantului au fost găsiţi vii; pretenţia cu privire la violarea art. 3 al Convenţiei prinsupunerea la o operaţie care nu era necesară a fost declarată inadmisibilă pentru neepuizarea căilor de recursinterne deoarece reclamantul a iniţiat proceduri judiciare în acest sens şi nu există aparenţe că acestea suntinefective; pretenţia cu privire la violarea art. 3 al Convenţiei prin maltratarea reclamantului de către poliţie afost declarată inadmisibilă pentru neepuizarea căilor de recurs interne sau deoarece este tardivă fiindcăreclamantul nu a contestat refuzul de a începe urmărirea penală fie deoarece pretenţia a fost depusă la Curtepeste mai mult de 6 luni (peste 11 luni) de la refuzul de a începe urmărirea penală; pretenţiile cu privire la

violarea art. 3 al Convenţiei (neacordarea asistenţei medicale necesare); violarea art. 6 § 1 al Convenţiei(echitatea unei proceduri penale prin care reclamantul a fost găsit vinovat în anul 2003; echitatea procedurilorde evacuare a familiei sale din apartament; solicitarea de a plăti taxa de stat la depunerea cererii de chemare înjudecată; şi durata procedurilor judiciare cu privire la acordarea compensaţiilor pentru operarea şi hrănireaforţată); şi violarea art. 8 al Convenţiei (dispariţia corespondenţei, accesul la fişa sa medicală, percheziţiabiroului său şi defăimarea sa) au fost declarate inadmisibile , ca vădit nefondate, deoarece materialeleprezentate Curţii nu indicau nici o aparenţă de violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale adiţionale.

Prin decizia sa, Curtea nu s-a expus asupra pretenţiilor cu privire la condiţiile de detenţie în Penitenciarul nr.13, hrănirea forţată, echitatea procedurii de revizuire, imposibilitatea de a participa personal la şedinţelejudiciare în procedurile civile pe care le-a declanşat, cenzurarea corespondenţei şi dreptul de a avea întrevederi în condiţii de confidenţialitate cu membrii familiei. Asupra admisibilităţii acestor pretenţii, Curtea se vaexpune separat.

19 iunie 2007 – CIORAP c. MOLDOVEI (cererea nr. 12066/02) – reclamantul Tudor Ciorap, reprezentatde V. Iordachi de la ONG „Juriştii pentru drepturile omului”, s -a plâns în temeiul art. 3 al Convenţiei(condiţii inumane de detenţie şi alimentare silită), în temeiul art. 6 § 1 (accesul la o instanţă în ceea ce priveştealimentarea silită), în temeiul art. 8 (cenzurarea corespondenţei şi dreptul de a se întâlni cu familia sa încondiţii de confidenţialitate) şi în temeiul art. 10 (accesul la regulamentul intern al izolatorului de detenţieprovizorie).

Violarea art. 3 (alimentarea silită a reclamantului, nefiind determinată de motive medicale valabile, ci, maidegrabă, având scopul de a forţa reclamantul să stopeze protestul său, şi efectuată într -un mod care l-a expus



inutil pe reclamant la o durere fizică mare şi la umilire, poate fi considerată doar ca tortură); violarea art. 6 § 1(reclamantului i-a fost refuzată accesul la o instanţă); violarea art. 8 al Convenţiei (interdicţia de a avea întrevederi cu familia sa şi cenzurarea corespondenţei).



20 iulie 2010 – CIORAP (nr.2) c. MOLDOVEI (cererea nr. 7481/06) - invocând violarea art. 8 CEDO(dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), reclamantul, Tudor Ciorap, reprezentat de V. Iordachi s-aplâns în faţa Curţii că a fost maltratat de poliţişti între 23 octombrie şi 6 noiembrie 2000, că a fost deţinut încondiţii inumane, că i-a fost refuzată asistenţa medicală, precum şi că compensaţia acordată prin decizia din 21noiembrie 2007 a fost inadecvată. Curtea a considerat că este mai potrivit de a examina pretenţiilereclamantului prin prisma art. 3 al Convenţiei.

Violarea art. 3 al Convenţiei în urma condiţiilor inumane de detenţie în care a fost deţinut reclamantul şi înurma neacordării asistenţei medicale la timp.





13.09.2005 - CORSACOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 18944/02 ) - reclamantul pretindea violarea art. 3 alConvenţiei (interzicerea torturii) prin maltratarea lui de către poliţie şi deoarece plângerea cu privire lamaltratare nu a fost examinată adecvat; şi violarea art. 13 al Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv) combinatcu art. 3 al Convenţiei deoarece reclamantul nu avea la dispoziţie, la nivel naţional, remedii efective cu privirela violarea art. 3 al Convenţiei.

Cererea a fost declarată admisibilă (a se vedea, de asemenea, hotărârea din 04.04.2006).

04.04.2006 - CORSACOV c. MOLDOVEI (cererea nr. 18944/02 ) - (decizia cu privire la admisibilitate din13.09.2005) - violarea art. 3 al Convenţiei (interzicerea torturii) - maltratarea unui minor de către poliţie (bătaiarepetată care a avut ca rezultat internarea reclamantului în spital timp de 77 de zile, cu pierderea parţială aauzului şi acordarea gradului 2 de invaliditate, a constituit tortură); violarea art. 3 al Convenţiei (investigareaplângerilor cu privire la maltratare) - plângerea cu privire la maltratare a fost examinată timp de mai mult de 3ani, perioadă în care urmărirea penală a fost stopată de cel puţin 12 ori, iar organul de urmărire penală nu a încercat să dea o explicaţie logică discrepanţelor dintre depoziţiile poliţiei şi cicatricele de pe corpulreclamantului şi nu a examinat plângerea privind ameninţarea cu împuşca rea reclamantului; violarea art. 13 al

Convenţiei (dreptul la un recurs efectiv) combinat cu art. 3 al Convenţiei - nu au fost identificate persoanele vinovate de aplicarea torturii, iar conform Codului Civil reclamantul poate pretinde compensaţii doar pen truacţiuni ilegale, iar autorităţile nu au stabilit vinovăţia poliţiştilor în maltratarea reclamantului.





35. 06 noiembrie 2007 – STEPULEAC c. MOLDOVEI (cererea nr. 8207/06) – reclamantul GheorgheStepuleac, reprezentat de A. Tănase a pretins că el a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante şi lipsit deasistenţă medicală, că a fost deţinut ilegal şi că instanţele judecătoreşti nu au adus motive relevante şisuficiente pentru arestarea sa şi că el nu a avut acces la materialele relevante din dosarul său penal pentru acontesta, în mod efectiv, arestarea sa preventivă.

Violarea art. 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie a reclamantului în izolatorul de detenţieprovizorie al DGCCO şi insuficienţa asistenţei medicale; omisiunea de a investiga plângerile reclamantului cuprivire la intimidarea în celula sa; violare art. 5 § 1 al Convenţiei în ceea ce priveşte cele două reţineri alereclamantului în absenţa unei bănuieli rezonabile că el ar fi comis o infracţiune;





12. 16 martie 2010 – STEPULEAC c. MOLDOVEI (cererile nr. 20269/09 şi 24065/09) - reclamanţii,Gheorghe şi Anatol STEPULEAC, reprezentaţi de către Janeta Hanganu şi Ana Ursachi, au fost arestaţi la 9aprilie 2009, în urma protestelor care au avut loc la Chişinău la 7 aprilie 2009, fiind acuzaţi de participarea ladezordini în masă cu scopul de a uzurpa puterea de stat.

În faţa Curţii, reclamanţii au pretins violarea art. 5 § 1 al Convenţiei, pe motiv că ei au fost arestaţi în absenţa

oricăror suspiciuni rezonabile precum că ar fi comis o infracţiune şi pe motiv că li s -a propus să fie eliberaţiimediat în schimbul semnării unor declaraţii precum că ei au fost plătiţi de opoziţie pentru a participa laproteste, precum şi violarea art. 5 § 3 al Convenţiei, deoarece instanţele de judecată nu au prezentat motivesuficiente şi relevante la eliberarea şi prelungirea mandatelor lor de arest, în schimbul stabilirii arestului ladomiciliu.

La 29 octombrie 2009, Guvernul a prezentat Curţii o declaraţie unilaterală, prin care a informat Curtea că, la30 septembrie 2009, Ministerul Justiţiei a organizat o conferinţă de presă, la care a invitat reclamanţii ce s-auplâns de evenimentele din 7 aprilie 2009 şi reprezentanţii mass -media. Ministerul Justiţiei a făcut o declaraţiepublică, prin care a exprimat regretele privind evenimentele care au urmat după 7 aprilie 2009, în specia l înprivinţa tuturor persoanelor care au fost implicate în aceste evenimente, inclusiv şi reclamanţii. Guvernul arecunoscut violarea art. 5 § 1 (c) al Convenţiei şi a art. 5 § 3 al Convenţiei şi s -a obligat să achite primului

reclamant o sumă totală de EUR 6,000, iar celui de-al doilea – o sumă totală EUR 4,000, în termen de 3 lunide la radierea cererii. La 10 decembrie 2009, Guvernul a modificat suma propusă celui de-al doilea reclamantla EUR 6,000.

Reprezentantele reclamanţilor au cerut Curţii să respingă propunerea Guvernului pe motiv că urmărireapenală pe numele lor nu era încetată şi că Guvernul nu a recunoscut că persoane inocente, ca şi reclamanţii, aufost arestate şi persecutate fără nici un temei legal decât persecuţia în sine.

Curtea a notat că cererile reclamanţilor la Curte nu se refereau la stabilirea vinovăţiei acestora, dar mai degrabăconformarea autorităţilor cu prevederile art. 5 § 1 şi 5 § 3 al Convenţiei, la care Guvernul s -a referit expres îndeclaraţia sa. Având în vedere natura recunoaşterii Guvernului privind violarea al Convenţiei, precum şimărimea sumei propuse, care este comparabilă cu sumele acordate de Curte în cauze similare, Curtea aconsiderat că nu este justificată continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 (c) al Convenţiei) şi a radiatcererea de pe rol.

Având în vedere complexitatea cauzelor şi volumul de lucru prestat de către reprezentantele reclamanţilor,Curtea a acordat reclamanţilor câte EUR 1,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Cauze CtEDO

Documents

Transcript of Cauze CtEDO