Documentatie CATINA ALBA - Metode de cultivare a catinei albeAutor: Dragos SerbanPublicat la data de 11 Iul. 2009 in: Diverse

DOCUMENTATIE CATINA ALBA, cultivarea catinei albe, ecologie si plantatii de catina alba, afaceri cu catina alba, informatii certificate catina alba

Tags: tehnologii agricole, arbusti fructiferi, catina, catina, alba, documentatie, cultivarea, catinei, albe, agricultura, afaceri, plantatii, culturi

Catina alba - Hippophae rhamnoides - a fost introdusa recent in cultura, una din cele mai mari plantatii de catina din tara gasindu-se in apropierea Bacaului. Este un arbust fructifer cunoscut ca facand parte din flora spontana a Romaniei, care se utilizeaza deopotriva in industria alimentara, in silvicultura, in farmacie dar si ca planta ornamentala. Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat macesul si de 10 ori mai mult decat citricele. In fructele coapte continutul depaseste 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente in fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regasim celuloza, betacaroten (intr-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc. Preparate naturiste din catina alba

Metode de inmultire la catina albaEfectele benefice ale acestei plante sunt cunoscute inca din antichitate. In China de exemplu, medicina traditionala recomanda catina in tratamentul bolilor digestive. Pe continentul european, exista insemnari privind importanta catinei ramase de la Dioscorid si Teophast.

In prezent, de la catina se obtin urmatoarele produse: ceaiuri din fructe, muguri, frunze si chiar scoarta, siropuri de fructe, ulei de fructe. Acesta din urma este si cel mai valoros din punct de vedere medical. Uleiul de catina este utilizat in tratamentul unor afectiuni precum: ulcerul gastric si duodenal, alergiile, diarea, urticaria, reumatismul, afectiunile neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. Are o actiune reconfortanta, chiar cu efecte usor narcotice.

De asemenea se mai foloseste in alcoolism, anemii, astenie si stres. Se utilizeaza si in geriatrie cu rezultate spectaculoase. Cu catina se mai trateaza afectiunile oftalmologice, coronariene, hipertensiunea arteriala si gingivitele. Prin prelucrari in laboratoarele farmaceutice din catina se obtin tratamente extraordinare pentru tratarea: depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor si leucemiei. Mugurii de catina au efect afrodisiac. Catina este si un foarte bun antiinflamator si inhiba pofta de mancare in cazul unor tratamente ale obezitatii.

Prin prelucarea fructelor in industria alimentara se obtin produse foarte apreciate cum ar fi suc, nectar, sirop, gem, jeleu, dulceturi, peltea, lichioruri, diverse bauturi alcoolice.

CATINA ALBA - areal de raspandire in Romania

Datorita capacitatii mari de drajonare, catina alba se utilizeaza pentru consolidarea

terenurilor in panta, dar si sub forma de gard viu, avand in vedere numerosii spini puternici care impiedica patrunderea iepurilor si a altor animale in spatiile care necesita protectie (livezi, podgorii, diverse culturi).

La noi in tara, catina alba creste spontan in zona subcarpatica din Moldova si Muntenia, incepand din bazinul superior al Siretului pana la Olt.

In agricultura, ea se foloseste in unele zone pentru imbogatirea in azot a solurilor, datorita nodozitatilor similare celor intalnite la leguminoase (voi vorbi despre acestea mai pe larg), dar si pentru consolidarea terenurilor predispuse la eroziune datorita capacitatii mari de drajonare.

In subcarpatii Moldovei se intalneste pe vaile raurilor Bistrita, Trotus, Putna si Milcov. In zona subcarpatica a judetului Buzau catina alba are o frecventa mai mare decat in alte zone din Romania. De asemenea, se mai intalneste pe vaile raurilor Teleajen si Dambovita, precum si in Delta Dunarii. Prezenta catinei albe este insa semnalata de profesorul Ion Simionescu inca din secolul 19 pe vaile Prahovei si Siretului, in palcuri mixte de catina rosie – Tamarix gallica – si catina alba – Hippophae rhamnoides. La acea vreme profesorul Simionescu observa doar caracterul de planta decorativa a catinei. Dansul scria :

« Cand trenul te duce spre Sinaia, un decor frumos se prezinta ochiului, prin viroagele din apropierea Campinei. Malurile, numai rapi, colorate cand ca huma, vinete, cand galbene, galbenul nisipului, cand mai albie, gresia dezgolita ori chiar caramiziu, sunt impestritate de dese tufe argintii, pe crengile carora stau ciucur bobite portocalii »

Revenind in zilele noastre, preocuparile cercetatorilor in privinta acestei plante, si indeosebi rezultatele acestora, readuc tara noastra in prim-planul lumii stiintifice internationale.

In anul 1999, la al 12-lea Salon international de inventii, tehnici si produse noi, Geneva, domnul Moraru Ionut, de la Asociatia Stiinta si viata obtine medalia de bronz pentru mai multe preparate medicinale, printre care Vita-Gins - capsule conţinând rădăcină de ginseng roşu, de Hippophae rhamnoides şi de măceş cu o acţiune vitaminizantă, antioxidantă, stimulantă şi tonică SNC, creşterea capacităţii de efort fizic şi intelectual al organismului.

Doamna Nicole-Livia Atudosiei, sefa de lucrari la Catedra de microbiologie a Universitatii Bioterra din Bucuresti si secretarul stiintific al Facultatii de Ingineria Produselor Alimentare a creat un procedeu de obtinere si conservare naturala a unui suc pe baza de catina alba, imbogatit cu extracte de plante aromate si medicinale. Acest suc este un biostimulator, fiind bogat in vitaminele A, C, E, F, bioflavonoide, licopine (coloranti naturali), cu o actiune marcant antioxidanta, acizi organici, minerale, intre care salutara este prezenta seleniului din catina (unul dintre cei mai puternici antioxidanti). Pentru aceasta creatie, autoarea a primit Medalia de argint la Salonul international de inventii, produse si tehnologii noi – EUREKA - Bruxelles, 2000 si Medalia de argint la Salonul international de inventii, Geneva, 2002

Cresterea si fructificarea la catina alba

Catina se prezinta ca un arbust inalt de 1,5 – 3,5 m, cu numerosi tepi puternici. In functie de conditiile de clima si sol, ea creste diferit, si anume ca tufa joasa taratoare in zonele aride si pe soluri sarace, sau sub forma arborescenta de 8-10 m inaltime pe soluri fertile. Catina alba intra pe rod in anul 3 de la plantare si are o durata de productie de 18-20 de ani. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, raspandit mai mult la suprafata solului, la 20 cm adancime si are mare capacitate de drajonare. Pe radacinile catinei se formeaza nodozitati fixatoare de azot, ca la leguminoase.

Aceste nodozitati sunt formatiuni simbiotice produse de bacterii din genurile Rhizobium, Azotobacter, Clostridium, bacterii fixatoare de azot care traiesc libere in sol. Acestea patrund in planta prin perisorii absorbanti printr-un mecanism de atractie chimica (recent s-a descoperit ca bacteriile sunt atrase de flavone secretate de radacina) si se instaleaza in interiorul radacinii plantei unde formeaza formatiuni globuloase cu aspect de noduri. Formarea acestor formatiuni este avantajata de prezenta unor microelemente ca bor, molibden, calciu si sulf. In interiorul nodozitatilor bacteriile se dezvolta, se inmultesc si fixeaza azotul atmosferic, transformandu-l in azot asimilabil. Bacteria isi insuseste de la planta zaharuri si alte substante pe care nu si le poate sintetiza, iar planta utilizeaza azotul organic fixat de bacterii.

Tulpina catinei are o scoarta neteda, de culoare bruna-verzuie, care cu timpul se inchide la culoare. O particularitate a catinei este prezenta a numerosi spini puternici, lignificati, foarte ascutiti. Toate cresterile anuale de pe tulpina si ramuri se termina cu astfel de ghimpi.

Frunzele sunt mici, dispuse altern, scurt petiolate, cu limbul ingust si lung de 5-6 cm, cu

perisori solzosi de culoare cenusie-argintie pe ambele fete. De la aceasta caracteristica ii vine si denumirea populara de catina alba. Frunzele sunt ele insele bogate in vitamina C.

Catina alba este o specie unisexuat dioica, avand plante deopotriva femele si barbatesti. Plantele barbatesti sunt mai viguroase decat cele femele, au ramuri anuale mai lungi, mai groase si de culoare inchisa, precum si mugurii mai mari. Florile barbatesti sunt grupate in conuri scurte de culoare bruna, si se afla pe ramurile anuale. Florile femele sunt grupate cate 10-12 intr-un racem foarte scurt.

Fructele sunt drupe false, mici, de forma variabila, de la ovoida la globuloasa, chiar turtita. Culoarea lor predominanta este portocalie, cu treceri spre galben. Mai rar apar si fructe de culoare rosie. Fiind in numar foarte mare, foarte scurt pedunculate si asezate unul langa altul, fructele imbraca ramurile ca un manson. Pulpa fructelor este de culoare galbena sau portocalie, foarte suculenta si lasa pete unsuroase. Fructele de catina au un miros placut si aromat, dar nu se consuma cu placere in stare proaspata, fiind acre si astringente. La maturitate completa, ele pierd multa aciditate si au aroma particulara, mai puternica atunci cand recoltatul se face dupa inghet.

Catina alba infloreste in aprilie mai, cand temperatura medie diurna este de 12-15°C si se desfasoara pe o perioada de 15 zile. Plantele mascule infloresc mai devreme, in timp ce plantele femele infloresc o data cu infrunzirea. Polenizarea se face cu ajutorul vantului si al insectelor. La sfarsitul perioadei de inflorire, florile femele polenizate evolueaza spre fructe.

Maturarea fructelor incepe in luna august, in primele saptamani. Fructele se ingalbenesc, iar semintele sunt complet formate si sunt capabile sa germineze. Culoarea pielitei si a pulpei se intensifica, fructele crtesc in volum. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui octombrie fructele ajung la maturitate optima. Daca recoltarea se face cu intarziere, calitatea fructelor se depreciaza, acestea crapa si pierd din suc.

In plantatii, catina alba intra pe rod din anul al treilea. In perioada optima de productie se obtin cantitati ce pot depasi 25 tone/ha. Dupa 18-20 de ani, catina intra in declin, cresterile vegetative sunt mici, productie scade foarte mult, iar plantele incep sa se usuce total sau partial.

Cerintele catinei fata de factorii de mediu

Catina alba este deosebit de adaptabila diferitelor conditii climaterice, ea crescand in zonele submontane si montane dar si in zona de podis. Este intalnita indeosebi pe prundisuri, rape, sau la liziere.

In privinta temperaturii, catina este putin pretentioasa, suportand temperaturi joase de pana la –35 °C, raportandu-se cazuri de supravietuire chiar dupa geruri de –40 °C. Aceeasi rezistenta o manifesta si la temperaturi pozitive excesive, la temperaturi la nivelul solului de pana la + 45 °C.

Catina are insa nevoie de foarte multa lumina, productia optima se obtine in zonele in care planta este expusa direct la soare, pe toata perioada zilei.

Fata de umiditate, catina se adapteaza foarte usor, rezistand la cele mai cumplite secete din zona temperate, dar si la inundatiile temporare.

Catina este un arbust adaptabil pana la extrem pe orice tip de sol, pe terenuri uscate, prundisuri, dar si pe cernoziumuri si soluri brun-roscate. Uimitor, catina creste chiar si pe soluri saraturoase, pe care alte specii nu se pot dezvolta.

Profesorul David Davidescu aminteste de catina alba ca facand parte, alaturi de catina de rau (Tamarix pailassi), din grupul plantelor lemnoase din flora spontana care suporta o concentratie mai mare de saruri (0,15%).

Chiar daca aceasta planta manifesta o rezistenta sporita, la infiintarea plantatiilor in general se va evita un astfel de sol, iar daca totusi suntem nevoiti sa cultivam pe sol saraturat, se vor aplica amendamente chimice pentru corectarea reactiei alcaline a solului. Profesorul Davidescu sugereaza urmatoarele substante :

1. Gips – este amendamentul cel mai des folosit la imbunatatirea solurilor saraturoase. Este etalon in masurarea valorii de acidifiere (=100)2. Fosfogips – rezulta ca deseu in procesul de fabricare a acidului fosforic sau a fosfatului trisodic. Are o valoare de acidifiere de 80% fata de gips.3. Acifer – se obtine prin imbibarea cu acid sulfuric a unui amestec de sulfat de fier, sulfat de aluminiu si sulfat de calciu. Are valoarea de acidifiere de 260% fata de gips.4. Sulfat de aluminiu – produs incolor, solubil in apa, cu val oare de acidifiere 72%5. Sulfat de fier – sare cristalina verde, valoare de acidifiere 72%6. Sulf – valoarea de acidifiere 550%7. Clorura de calciu8. Praf de lignit9. Carbonat de calciu

Utilizarea acestor amendamente se face dupa norme bine stabilite, in functie de cantitatea de saruri din sol, dupa analize riguroase. Sunt o sumedenie de conditii ce trebuie avute in seama, orizontul de saraturare, repartizarea sarurilor pe profil, continutul in saruri a panzei freatice, etc. In caz contrar, reactia solului poate fi una contrara asteptarilor. Se recomanda asadar consultarea inginerului agronom inainte de aplicarea oricaror fertilizanti, amendamente sau agenti chimici de combatere a bolilor si daunatorilor.

Fertilizarea solului se impune numai in plantatiile situate pe terenuri sarace, subtiri, unde plantele se dezvolta foarte incet si cresterile sunt mici. In aceste cazuri, la plantarea puietilor se dubleaza cantitatea de ingrasaminte organice si chimice, iar o data la 3 ani se administreaza 20-30 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat, 200 kg/ha sare potasica. Pe astfel de terenuri se aplica lucrarea cu paraplaul, un plug in forma de sageata care ridica brazda dar nu o si intoarce. In cazul in care solul este mentinut in plantatie ca

ogor negru, gunoiul de grajd se ingroapa imediat dupa imprastiere la o adancime potrivita.

Pe solurile fertile sau potrivit de fertile ingrasamintele incorporate la infiintarea plantatiei sunt suficiente pana cand planta se aprovizioneaza singura cu azotul atmosferic.

Totodata este indicat adaosul de mranita in cazul infiintarii de plantatii prin drajoni. Mranita ofera mediul perfect pentru dezvoltarea sistemului radicular insuficient al drajonului.

Principalele soiuri de catina alba cultivate in Romania

Serpeni 11: are fructe foarte mari, in medie de 0,5 g, de forma ovala sau cilindrica, de culoare portocalie deschis, uniforma pe toata suprafata, cu peduncul lung de 3-4 mm, ceea ce usureaza recoltarea manuala. Planta este viguroasa, cu cresteri puternice, drepte, de culoare gri deschis, prevazute cu spini mari, lungi. Este un soi precoce si foarte productiv, se obtin in medie 8-10 kg de fructe/planta, in primul an de rod. Dupa jumatatea lunii octombrie recoltarea se poate face prin scuturare.

Delta 1: de asemenea cu fructe mari, usor alungite, de culoare portocalie, cu peduncul scurt de 2 mm. Tufa este foarte viguroasa si mult ramificata, cu spinii lungi si rigizi. Culoarea ramurilor este gri in primii 2 ani, cu nuante de maro pe partea umbrita. Intra pe rod destul de tarziu, si se pot recolta 6-7 kg/planta.

Murgesti 1: are un fruct frumos de marime mijlocie, aproape rotund, de culoare portocalie, lucios. Tufa este viguroasa, aerisita si rodeste aproape de baza. Cresterile de 1-2 ani au culoarea gri deschis, cu spini rari dar puternici. Productia este medie, de 4-6 kg/planta.

Maracineni 1: fructul de marime mijlocie, rotund, de culoare galben intens. Tufa este potrivit de viguroasa, nu depaseste 1,8 m in inaltime, si are fructele aglomerate, dispuse sub forma de manson, ceea ce ingreuneaza recoltarea. Rodeste abundent si constant 8-10 kg/planta. Un specific al soiului se datoreaza taliei mici, care permite plantarea la distante de 3/1,5 m, cu productie de pana la 22 t/ha.

Delta 3: un soi rar cu cresteri viguroase si tendinta de a forma trunchi. Nu prezinta spini. Are fructe rotunde portocalii, de marime mijlocie spre mica. Pe lemnul batran fructifica pe formatiuni scurte, cu mari aglomerari de fructe. In flora spontana, cresc plantele cu fructe portocalii, rotunde si mijlocii ca marime.

Cultivarea catinei a devenit un domeniu de interes abia in ultimii 5-10 ani, in diverse parti ale lumii si in Romania, avand in vedere exceptionalele virtuti terapeutice ale

fructului acestei plante, cunoscute inca din antichitate, in Imperiul Roman, in Grecia, Rusia, Mongolia etc. Medicina traditionala tibetana folosea peste 80 de preparate pe baza de catina. Astazi, foarte cautat este uleiul de catina, bogat in Vitamina E (100 mg de vitamina E/100g fruct de catina) si carotenoid (80mg/100g), ambele elemente rare. De asemenea, fructele de catina contin numerosi aminoacizi, acizi grasi esentiali, proteine, de cinci ori mai multa Vitamina C decat in fructul de kiwi si de 30 de ori mai multa decat in portocale, precum si Vitaminele A, F, P, B1, B2, K. Continutul de vitamina E este mai mare decat cel din grau sau din soia. Produsele medicinale pe baza de catina au proprietati tonice, astringente, anti-infectioase, anti-stres, sunt protectoare cardiovasculare, trateaza complicatiile cutanate, bolile digestive (ulcerul stomacului si al duodenului, de exemplu), gingivitele, hipertensiunea etc. Actiunea antioxidanta a catinei este de peste 90%. Se comercializeaza si sub forma de sucuri, ceai, tablete de vitamina C, geluri. In cosmetica, uleiul de catina are proprietati unice de incetinire a imbatranirii pielii, samponul cu extract de catina previne caderea parului. Sportivii folosesc catina ca tonifiant si revigorant (la Olimpiada de la Seul, din 1992, tonicul pe baza de catina folosit de sportivii chinezi, a fost aleas ca bautura oficiala a competitiei).

In toate zonele in care creste in mod natural, arbustul de catina se foloseste si pentru stabilizarea solurilor, dar si pentru ameliorarea calitatii acestora, pentru ca radacinile acestui arbust prezinta niste nodozitati, care gazduiesc bacterii specializate pentru fixarea azotului atmosferic. Nu este de ignorat nici valoarea estetica a arbustului, datorata foliajului argintiu si fructelor portocalii, stranse pe ramurile spinoase si care rezista in acest fel, o buna parte din iarna.

Ce este catina?

Catina (Hippophae rhamnoides) este un arbust spinos, care poate sa ajunga la 2-5 metri inaltime sau sa se dezvolte ca o tufa de mai mici dimensiuni, daca terenul pe care creste este arid. Are ramurile tinere acoperite cu niste perisori argintii, de aceea i se spune Catina alba. Frunzele sunt lunguiete, de 3-6 centimetri, au o culoare verde-gri, iar florile galbui cresc in mici ciorchini (apar dupa ce arbustul implineste doi ani). Fructele, care dau valoare acestui arbust, sunt globuloase, portocalii, cu un diametru de aproximativ un centimetru. Acestea incep sa se coaca pe la sfarsitul lunii august, proces care dureaza pana in octombrie-noiembrie. Catina este rezistenta la frig, putand indura si temperaturi de -40 de grade Celsius si este putin pretentioasa in privinta solului. Are, insa, nevoie de foarte multa lumina. In Romania, catina creste, in mod spontan, mai ales in Moldova si Muntenia, in regiunile subcarpatice.

Argumente pentru cultivarea catinei

In anii ’90, cultivarea catinei a constituit tema unui simpozion international (primul de acest fel), organizat de China, urmat de altul in Siberia, la Novossibirsk, ceea ce demostreaza atentia tot mai mare acordata acestei zone a horticulturii, care pare a fi si foarte profitabila, asa cum se intampla ori de cate ori cererea pietei este mai mare decat oferta producatorilor. Este adevarat ca initierea unei culturi de catina are costuri destul de ridicate si ca trebuie sa treaca aproximativ cinci ani, pana cand poate fi recoltata prima productie care sa aduca beneficiu, dar, avand in vedere ca este un domeniu (cel putin la noi) inca neexploatat suficient, merita sa fie luat in calcul pentru o viitoare afacere.

Potrivit estimarilor specialistilor, cultivarea catinei pe o suprafata de 1 hectar, dupa trei-patru ani (cand arbustul devine matur si poate fi cules) aduce aproximativ 1o-15 tone de fructe si in jur de 150 de kilograme de seminte. O livada de catina este rentabila 15-20 de ani, dupa care trebuie intinerita. In tarile din vest, 1 kilogram de fructe proaspete de catina costa in jur de 2 euro, iar uleiul de catina, in functie de calitate, intre 200 si 500 de euro (dintr-un hectar de plantatie se obtin in jur de 200 de litri de ulei de catina). Este adevarat, pe de alta parte, ca, pentru cultivarea catinei pe o suprafata de 1 hectar, costurile se situeaza in jurul a 2000 de euro (amenajarea terenului, cumpararea puietilor, plantarea, sistemul de irigare – chiar daca este foarte rezistenta la seceta si nu necesita decat cateva udari pe an, lucrarile de intretinere).

Cultivarea catinei – cerinte minimale

Cultivarea catinei, de preferinta, se face primavara, pe terenuri in panta (deoarece le si fixeaza), nisipoase, sarace in nutrienti, cu foarte multa expunere solara.

Puietii de catina trebuie tratati cu grija, la momentul plantarii si in primul an, pana isi dezvolta radacinile, curatindu-se cu grija, ori de cate ori este nevoie, terenul

din jur, ca sa nu napadeasca buruienile. In primul an, daca vara este secetoasa, se vor efectua trei-patru udari. Primavara se face toaletarea arbustului, taindu-se numai crengile uscate sau pe

cele care au crescut dezordonat, deoarece pe celelalte vor creste fructele. Dupa recoltare, pana la valorificarea pe piata, boabele de catina trebuie pastrate

intr-o instalatie speciala de congelare.

Prin urmare, cultivarea catinei este o oportunitate de afaceri, mai ales ca este un arbust bine adaptat la conditiile climatice din Romania. Mai mult, produsele romanesti din catina sunt foarte apreciate in Occident, ceea ce inseamna o piata de desfacere asigurata. La ora actuala, exista culturi de catina doar in cateva zone din tara, adica prea putine in comparatie cu cererea de pe piata interna si externa. Singura mare dificultate este recoltarea catinei, care nu se poate face decat manual, fiind destul de migaloasa. Dar si profitul poate fi pe masura.

Galerie imagini Cultivarea catinei:

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂCLUJ-NAPOCAȘcoala DoctoralăFacultatea de HorticulturăIng. VESCAN Liviu-AdrianREZUMATUL TEZEI DE DOCTORATSelecţia şi înmulţirea prin metode clasice şi micropropagare a unorgenotipuri valoroase de cătină albă (H. rhamnoides ssp. carpatica) dinflora spontană a RomânieiCONDUCĂTOR ȘTIINȚIFICProf. univ. dr. ing. PAMFIL DoruCluj-Napoca, 20112INTRODUCERE.................................................................................................................................. 5MOTIVAŢIA ŞI OPORTUNITATEA TEMEI ALESE...................................................................... 7PRINCIPALELE OBIECTIVE URMĂRITE...................................................................................... 81. DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE...................................................................... 91.1. Caracterizarea genului Hippophae L.................................................................................... 91.1.1. Clasificarea botanică .................................................................................................... 91.1.2. Caracteristici morfologice ............................................................................................ 91.1.3. Caracteristicile biologice şi genetice.......................................................................... 101.1.4. Condiţii pedo-climatice .............................................................................................. 10

1.2. Răspândirea speciei ............................................................................................................ 101.2.1. Aria de răspândire a formelor sălbatice...................................................................... 101.2.2. Zone cultivate cu cătină în lume ................................................................................ 101.2.3. Cultivarea cătinei în România .................................................................................... 101.3. Domeniul de importanţă..................................................................................................... 111.3.1. Importanţa alimentară ................................................................................................ 111.3.2. Importanţa terapeutică................................................................................................ 111.3.3. Importanţa economică ................................................................................................ 111.3.4. Importanţa ecologică .................................................................................................. 111.3.5. Importanţa ornamentală.............................................................................................. 111.4. Metode de înmulţire la cătina albă ..................................................................................... 111.4.1. Înmulţirea prin seminţe .............................................................................................. 111.4.2. Înmulţirea vegetativă prin metode convenţionale ...................................................... 121.4.2.1. Înmulţirea prin butaşi ............................................................................................. 121.4.2.1.1. Butăşirea în verde................................................................................................... 121.4.2.1.2. Butăşirea în uscat ................................................................................................... 121.4.3. Înmulţirea in vitro prin micropropagare..................................................................... 131.4.3.1. Micropropagarea utilizată ca metodă de înmulţire la plantele horticole................ 131.4.3.2. Rezultate din literatură cu privire la micropropagarea la cătină ............................ 132. MATERIALE ŞI METODE....................................................................................................... 152.1. Materialul biologic ............................................................................................................. 152.1.1. Localizarea şi descrierea generală a populaţiilor de cătină (H. rhamnoides ssp.carpatica) din care s-a efectuat selecţia ..................................................................................... 15

2.1.2. Vigoarea de creştere şi înălţimea plantelor ................................................................ 152.1.3. Capacitatea de drajonare ............................................................................................ 152.1.4. Gradul de spinozitate.................................................................................................. 152.1.5. Caracteristicile frunzelor ............................................................................................ 152.1.6. Culoarea fructelor....................................................................................................... 152.1.7. Forma fructelor........................................................................................................... 152.1.8. Productivitatea potenţială........................................................................................... 152.1.9. Masa a 100 fructe ....................................................................................................... 162.1.10. Numărul de fructe per mugure ................................................................................... 162.1.11. Dimensiunea fructelor ................................................................................................ 162.1.12. Lungimea pedunculului şi uşurinţa desprinderii fructelor ......................................... 162.1.13. Masa a 100 seminţe .................................................................................................... 162.1.14. Caracteristici legate de raportul dintre fructe şi seminţe............................................ 162.1.15. Selecţia genotipurilor elită pe baza notelor de bonitare acordate diferitelorcaracteristici ............................................................................................................................... 162.2. Caracteristicile biochimice ale principalelor genotipuri de cătină (H. rhamnoides ssp.carpatica) selecţionate pentru acest proiect ................................................................................... 1632.2.1. Potenţialul furajer al diferitelor componente ale cătinei ............................................ 162.2.2. Determinarea conţinutului de minerale din fructe şi seminţe .................................... 172.2.3. Determinarea refractometrică a substanţei uscate solubile ........................................ 172.2.4. Determinarea acidităţii totale şi a pH-ului din fructele de cătină............................... 172.2.5. Determinare conţinutului de vitamina C (acidului ascorbic) din fructe..................... 172.2.6. Determinarea conţinutului de carotenoide totale din fructe ....................................... 17

2.2.7. Determinarea unor componente lipofilice din fructe şi seminţe ................................ 172.3. Înmulţirea prin seminţe ...................................................................................................... 182.3.1. Determinarea ratei de germinaţie in vitro .................................................................. 182.3.2. Determinarea ratei de germinaţie ex vitro şi caracterizarea plantelor obţinute.......... 182.4. Înmulţirea prin butăşire în uscat......................................................................................... 182.4.1. Butăşirea la ghiveci în spaţiu protejat ........................................................................ 182.4.2. Butăşirea mixtă şi evaluarea plantelor rezultate......................................................... 182.5. Înmulţirea in vitro prin tehnici de micropropagare ............................................................ 182.5.1. Pregătirea mediilor de cultură. Tipurile de vase de cultură utilizate.......................... 182.5.2. Iniţierea culturilor....................................................................................................... 192.5.3. Pregătirea probelor. Presterilizarea şi sterilizarea ...................................................... 192.5.4. Inocularea................................................................................................................... 192.5.5. Multiplicarea .............................................................................................................. 192.5.6. Înrădăcinarea .............................................................................................................. 192.5.7. Aclimatizarea ............................................................................................................. 192.6. Interpretarea statistică a rezultatelor .................................................................................. 193. REZULTATE ŞI DISCUŢII ...................................................................................................... 213.1. Caracteristicile morfologice şi biometrice ......................................................................... 213.1.1. Vigoarea de creştere şi înălţimea plantelor ................................................................ 213.1.2. Capacitatea de drajonare ............................................................................................ 213.1.3. Gradul de spinozitate.................................................................................................. 213.1.4. Caracteristicile frunzelor ............................................................................................ 213.1.5. Culoarea fructelor....................................................................................................... 21

3.1.6. Forma fructelor........................................................................................................... 223.1.7. Productivitatea potențială........................................................................................... 223.1.8. Masa a 100 fructe ....................................................................................................... 223.1.9. Numărul de fructe per mugure ................................................................................... 223.1.10. Dimensiunea fructelor ................................................................................................ 223.1.11. Lungimea pedunculului şi uşurinţa desprinderii fructelor ......................................... 223.1.12. Masa a 100 seminţe .................................................................................................... 223.1.13. Caracteristici legate de raportul dintre fructe şi seminţe............................................ 233.1.14. Selecţia genotipurilor elită pe baza notelor de bonitare acordate diferitelorcaracteristici. .............................................................................................................................. 233.2. Caracteristicile biochimice ale principalelor genotipuri de cătină (H. rhamnoides ssp.carpatica) selecţionate pentru acest proiect ................................................................................... 233.2.1. Potenţialul furajer al diferitelor componente ale cătinei ............................................ 233.2.2. Determinarea conţinutului de minerale din fructe şi seminţe .................................... 233.2.3. Determinarea refractometrică a substanţei uscate solubile ........................................ 243.2.4. Determinarea acidităţii totale şi a pH-ului din fructele de cătină............................... 243.2.5. Determinare conţinutului de vitamina C (acidului ascorbic) din fructe..................... 253.2.6. Determinarea conţinutului de carotenoide totale din fructe ....................................... 263.2.7. Determinarea unor componente lipofilice din fructe şi seminţe ................................ 263.2.7.1. Conţinutul de ulei ................................................................................................... 2643.2.7.2. Compoziţiei acizilor graşi din uleiul de cătină....................................................... 273.2.7.3. Analiza cantitativă şi calitativă a tocoferolilor din uleiul de cătină ....................... 273.3. Înmulţirea prin seminţe ...................................................................................................... 28

3.3.1. Determinarea ratei de germinaţie in vitro .................................................................. 283.3.2. Determinarea ratei de germinaţie ex vitro şi caracterizarea plantelor obţinute.......... 283.4. Înmulţirea prin butăşire în uscat......................................................................................... 303.4.1. Butăşirea la ghiveci în spaţiu protejat ........................................................................ 303.4.2. Butăşirea mixtă şi evaluarea plantelor rezultate......................................................... 313.5. Înmulţirea in vitro prin tehnici de micropropagare ............................................................ 323.5.1. Iniţierea culturilor....................................................................................................... 323.5.1.1. Sterilizarea materialului în funcţie de tipul de inocul ............................................ 323.5.1.2. Iniţierea din meristeme........................................................................................... 333.5.1.2.1. Conţinutul cantitativ şi calitativ al sursei de carbon ....................................... 333.5.1.2.2. Influenţa agenţilor de gelifiere. Rata de vitrificare ......................................... 333.5.1.2.3. Influenţa mediilor bazale................................................................................. 333.5.1.2.4. Diferenţele între genotipuri la utilizarea mediului general ............................. 333.5.1.2.5. Morfologia şi vigoarea lăstarilor rezultaţi (inclusiv vitrificarea) .................... 343.5.1.3. Iniţierea din minibutaşi....................................................................................... 343.5.1.4. Iniţierea din muguri............................................................................................ 343.5.2. Etapa de multiplicare.................................................................................................. 343.5.2.1. Influenţa vaselor de cultură asupra multiplicării................................................ 343.5.2.2. Influenţa mediilor din subculturile precedente................................................... 343.5.2.3. Influenţa numărului de subculturi ...................................................................... 343.5.2.4. Influenţa agenţilor de gelifiere asupra multiplicării şi sensibilitatea la vitrificare343.5.2.5. Influenţa genotipurilor, mediilor de cultură şi a hormonilor.............................. 343.5.2.6. Multiplicarea genotipurilor din Delta Dunării Sf. Gheorghe (DF) .................... 353.5.2.7. Multiplicarea genotipurilor provenite din Delta Dunării, zona Sulina............... 353.5.3. Regenerarea din frunze............................................................................................... 353.5.4. Înrădăcinarea in vitro ................................................................................................. 373.5.5. Înrădăcinarea ex vitro şi aclimatizarea ....................................................................... 374. CONCLUZII .............................................................................................................................. 384.1. Concluzii privitoare la etapa de selecție............................................................................. 38

4.2. Concluzii referitoare la caracteristicile bio-chimice ale selecţiilor.................................... 384.3. Concluzii referitoare la înmulțirea prin metode convenționale și micropropagare............ 38BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ......................................................................................................... 395INTRODUCERECătina albă este un arbust fructiferspinescent dioic anemofil, cu frunzecăzătoare, cu o valoare economică ridicată.Genul Hippophae L. a fostînregistrat încă din anul 1753 în SpeciesPlantarum de către C. Linnaeus, primaspecie catalogată fiind H. rhamnoides (Lianet al., 2003).Din numărul mare de subspecii carecompun specia H. rhamnoides, în Româniase regăseşte ssp. carpatica (Fig. 1).Datorită spectrului larg de utilizări,de la domenii ca ecologic şi ornamentalpână la cel terapeutic, cătina se dovedeşte ospecie multivalentă, cu importanţă foarteridicată.Fig. 1. Cătina albă, subsp. carpatica, DeltaDunăriiRomanian seabuckthorn, ssp. carpatica, Danube DeltaÎn scop comercial doar în Canada se utilizează plante obţinute din seminţe, datorităstabilităţii în descendenţă a soiului utilizat şi a costurilor reduse (Li, 2008). Pentru păstrareanealterată a trăsăturilor soiurilor de cătină se utilizează exclusiv multiplicarea vegetativă. Dacă lascară mică se folosesc drajonii şi metode ca marcotajul şi altoirea, la scară mare se foloseşte curezultate foarte bune butăşirea, atât în verde cât şi în uscat. Pe plan ştiinţific s-a testat multiplicareain vitro pentru diferite specii şi subspecii de cătină însă, datorită rezultatelor nesatisfăcătoare, nici oplantaţie nu a fost momentan înfiinţată cu material provenit din această metodă. Majoritateacercetătorilor au întâmpinat probleme mari privind iniţierea culturilor şi în puţine cazuri planteleobţinute au fost aclimatizate ex vitro. Nu se prezintă cazuri de plantaţii de cătină înfiinţate cumaterial săditor obţinut in vitro, motiv pentru care nu există date referitoare la comportarea în

cultură a plantelor obţinute în acest fel.Ca o introducere în studiul de față, se vor face câteva mențiuni referitoare la abordarea temeianalizate. Dacă indivizii unor populaţii locale din Transilvania sunt relativ omogeni, în zona DelteiDunării s-a observat o variabilitate foarte ridicată chiar şi în cadrul aceloraşi populaţii, fapt care acondus la intensificarea muncii de selecţie în această zonă. Unii indivizi s-au diferenţiat foarte multfaţă de indivizii consideraţi ca tipici pentru această subspecie, prin vigoarea de creştere, înălţimeamaximă, forma şi mărimea fructelor şi seminţelor etc. Cu toate că s-au descoperit exemplare foarteinteresante din punct de vedere al variabilităţii morfologice, selecţia a fost direcţionată pe valoareaculturală şi ameliorativă, cu privire la potenţialul productiv, masa fructelor, vigoare, număr de spini,culoarea fructelor s.a.Toţi indivizii selecţionaţi au fost catalogaţi, etichetaţi şi poziţionaţi prin sistemul GPS. Unelemăsurători au fost efectuate în teren (ex. vigoare, număr spini) iar altele în laborator (ex. dimensiunifructe, masă fructe şi seminţe). Pentru toate exemplarele luate în studiu s-au prelevat mostre defructe şi seminţe pentru măsurători, analize biochimice, determinarea ratelor de germinaţie şiobţinerea unor descendenţi viabili. Pentru plantele foarte valoroase s-au luat butaşi pentru trecerealor în colecţie şi eventuala omologare ca soiuri după testare.Din punct de vedere al analizelor bio-chimice s-a insistat în special pe determinareaconţinutului de elemente cu impact nutritiv şi terapeutic ridicat din fructe şi seminţe: substanţauscată şi substanţa uscată solubilă, aciditatea totală titrabilă, vitaminele C şi E, carotenoidele totale,6minerale, ulei, acizi graşi, tocoferoli şi diferite alte componente care dau şi valoare furajeră ridicatăpentru alte componente ale plantei (frunze, lăstari). O parte din analizele efectuate au un caracter denoutate la nivelul subspeciei carpatica. Toate rezultatele obţinute, unde a existat posibilitatea, aufost comparate cu cele ale altor soiuri omologate atât pe plan naţional cât şi internaţional.Materialului bibliografic referitor la înmulţirea prin seminţe la cătina românească, şi înspecial cu menţionarea diferenţelor între provenienţe pe diferiţi genitori, este extrem de redus iar

rata de germinaţie menţionată este foarte scăzută (~ 50%, Raţi şi Raţi, 2003). Din această cauză, neampropus în acest studiu determinarea ratei de germinaţie a seminţelor recoltate separat de ladiferite selecţii şi s-a urmărit comportamentul plantelor obţinute pentru a se determina capacitatea deaclimatizare la noile condiţii de mediu din Transilvania. Pe lângă experienţele efectuate ex vitro, s-atestat şi rata de germinaţie in vitro, pentru a stabili potenţialul maxim al genotipului martor. Deasemenea s-a urmărit dacă există diferenţe semnificative între germinaţia seminţelor păstrate diferiteperioade de timp. Ca element de noutate, s-a determinat capacitatea de germinare a seminţelorextrase din fructe congelate. Acest aspect este foarte important datorită faptului că aproape întotalitate fructele de cătină se recoltează prin congelarea ramurilor de rod.Pentru multiplicarea clonală s-au utilizat atât metodele convenţionale cât şi cele demultiplicare in vitro. Cea mai utilizată metodă de multiplicare a cătinei la scară mare este butăşirea.Datorită numărului redus de butaşi disponibili (unicitatea fiecărei selecţii) s-au testat dar douămetode de butăşire în uscat: la ghiveci, în spaţiu protejat şi butăşirea mixtă, cu înrădăcinare însubstrat preparat şi trecerea ulterioară a butaşilor în sol. Pentru butăşirea la ghiveci s-au testatdiferite variante hormonale şi de substrat, care oferă un caracter de noutate cât priveşteîmbunătăţirea metodei. Plantele obţinute au fost ţinute sub observaţie doi ani iar clonele valoroaseau fost trecute în procesul de testare pentru omologare.Ţinând cont de faptul că multiplicarea unor selecţii (plante unicat) prin metode clasice necesităo perioadă lungă de timp pentru introducerea în cultură, se impune utilizarea metodelor demicropropagare pentru o rapidă multiplicare la scară industrială, cu păstrarea trăsăturilor valoroaseale plantelor donatoare de explante.În acest studiu s-a insistat mai mult pe iniţierea culturilor pornind de la meristemepreformate, datorită unor avantaje ca: sterilizarea relativ simplificată, garanţia stării fito-sanitare,rejuvenilizarea şi păstrarea intactă a trăsăturilor plantei mamă. Cu toate acestea s-au derulat şiexperimente legate de proliferarea adventivă şi regenerare din frunze care datorită utilizării unor noivariante hormonale dau un caracter de noutate acestei părţi din lucrare.S-a insistat doar asupra micropropagării celor mai valoroşi indivizi, mai ales acolo unde a

fost material de iniţiere suficient. Ţinând cont de faptul că s-a pornit de la câte un singur genitor, oparte din experimente nu au putut fi repetate iar pentru genotipurile cu vigoare foarte redusă, nu s-adispus de suficient material pentru iniţierea în masă a culturilor, rezultatele fiind mai puţinconsistente. Cu toate acestea, s-a obţinut material suficient prin butăşire clasică la trei din cloneleselectate (SF4-Golden Abundent, SF7-Carmen şi SF8-Colosal) care au fost introduse în circuitul detestare şi omologare al soiurilor. Acestea, împreună cu alte două genotipuri (SF6 şi CF2), oferă obază materială importantă şi suficientă pentru viitoare testări cât priveşte potenţialul de multiplicareprin metode biotehnologice.7MOTIVAŢIA ŞI OPORTUNITATEA TEMEI ALESEDatorită cererii ridicate pe diferite segmente ale pieţei internaţionale, tot mai mulţi fermieri dinAsia, Europa şi America de Nord se orientează înspre cultura la scară mare a cătinei. Odată cucreşterea suprafeţelor cultivate cu cătină a apărut o creştere constantă a cererii de material săditor decalitate.Cu toate că există mai multe soiuri de cătină omologate în România, puţine au trăsăturivaloroase, nefiind competitive pe plan internaţional. Datorită acestui motiv şi a variabilităţii ridicatea subspeciei carpatica apare necesitatea unui proces intens de selecţie în cadrul florei spontanedirecţionat pe componente conforme cererii actuale din piaţă.Cătina şi în special fructele acestei specii sunt recunoscute pe plan mondial ca avândproprietăţi nutriţionale şi terapeutice multiple. Rezultatele cu privire la analiza diferenţiată pe maimulte genotipuri de cătină albă, atât cât priveşte morfologia cât şi componente bio-chimice suntaproape inexistente. Astfel apare ca oportună compararea diferitelor componente ale cătinei dinRomânia cu alte subspecii sau specii întâlnite pe plan mondial.Pe baza selecţiei şi analizelor morfologice şi biochimice apare ca oportună introducerea încultură a elitelor obţinute efectuându-se în paralel procese de ameliorare pornind de la toateplantelor selecţionate.Datorită sistemului radicular puternic şi a capacităţii de asimilare a azotului atmosferic, cătina

poate fi introdusă pe scară mare pe terenurile degradate. Din acest motiv s-a considerat oportunătestarea capacităţii de germinaţie a seminţelor şi evoluţia plantelor timp de un an de la semănare. Deasemenea, datorită caracteristicilor cu potenţial ameliorativ, plantele rezultate pot fi uşor introduseîntr-un proces de ameliorare clasică, cu potenţial de producere a unor descendenţi superiori,competitivi pe plant internaţional.Datorită numărului redus de producători locali de material săditor prin butăşire şi a capacităţiilimitate de producţie, a apărut ca oportună testarea butăşirii în uscat utilizându-se diferite variantehormonale şi substraturi, urmând ca cea mai bună variantă să fie propusă pentru introducerea încultură pe scară largă de către pepinierele locale.În cazul în care se selecţionează indivizi valoroşi din flora spontană, materialul iniţial nu poateasigura volumul necesar pentru înmulţirea tradiţională şi nici o rată de multiplicare satisfăcătoarepentru introducerea rapidă în cultură. Acest neajuns poate fi înlăturat prin tehnici de multiplicare invitro. Pe plan internaţional există experienţă redusă şi rezultate modeste cu privire lamicropropagarea acestei specii. Cătina s-a dovedit în majoritatea cazurilor dificil de multiplicat invitro, cu rezultate în general modeste dar promiţătoare atât pe plan internaţional cât şi naţional, ceeace impune aprofundarea acestui subiect.Astfel a apărut necesitatea elaborarea unui protocol de micropropagare eficient. În cazul încare costurile de producţie a materialului săditor prin metode biotehnologice se vor dovedi foarteridicate, puţin competitive, apare totuşi posibilitatea înfiinţării de plantaţii mamă destinateproducerii de butaşi destinaţi multiplicării tradiţionale.Datorită impactului economic ridicat al acestei specii pe plan mondial, a numărului redus desoiuri româneşti competitive pe plan internaţional şi a volumului redus de studii cu caracter aplicativcât priveşte caracteristicile morfo-biochimice şi capacitatea de înmulţire la cătină albă din România,apare ca oportună efectuarea unui studiu amplu pe direcţiile menţionate anterior, în cadrul unei tezede doctorat.8PRINCIPALELE OBIECTIVE URMĂRITE

a. Selectarea unor genotipuri valoroase de cătină albă din flora spontană, atât pentruintroducerea directă în cultură cât şi pentru crearea unei baze genetice necesare pentru studiiulterioare de ameliorare.b. Analiza fenotipică, biometrică şi bio-chimică a selecţiilor.c. Pe baza diferitelor caracteristici (ex. mărime fruct, culoare fruct, număr de spini, vigoare,drajonare etc.) se vor selecta elitele cu potenţial de introducere direct în cultură ca soiuri nouomologate.d. Multiplicarea materialului selectat prin butăşire în uscat pentru asigurarea unui numărsuficient de mare de plante pentru testare. Testarea butăşirii la ghiveci utilizând diferite tratamentehormonale şi substraturi de cultură.e. Înmulţirea prin seminţe pentru determinarea ratei de germinare in vitro şi ex vitro. Se vadetermina de asemenea influenţa modalităţii de păstrare a seminţelor şi rata de aclimatizare la noilecondiţii climatice. Plantele rezultate vor constitui baza materială a unui proces de ameliorareulterior.f. Stabilirea unor protocoale generale de micropropagare a subspeciei carpatica şiindividualizarea mediilor pentru fiecare selecţie urmărindu-se în principal proliferarea axilară. Se vatesta de asemenea capacitatea de regenerare din frunzele obţinute in vitro.Toate obiectivele de mai sus se pot formula simplificat prin selecţia şi multiplicarea unorgenotipuri de cătină albă valoroase (H. rhamnoides L. subsp. carpatica) din flora spontană în scopulintroducerii în cultură şi a creării unei baze genetice pentru ameliorare.91. DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE1.1. Caracterizarea genului Hippophae L.1.1.1. Clasificarea botanicăCătina albă, numită şi cătină de râu, este reprezentată de genul Hippophae, înregistrat încă dinanul 1753 în Species Plantarum de către C. Linnaeus, prima specie catalogată fiind H. rhamnoides(Lian et al., 2003).Din numărul mare de subspecii care compun specia H. rhamnoides, pentru România cea maiimportantă este subspecia carpatica, identificată în 1960 de Emil Ţopa (Raţi şi Raţi, 2003). Aceastăsubspecie se regăseşte nativ în România, Ucraina, Serbia, Muntenegru, Ungaria, Austria şiGermania. În aceste zone o putem întâlni în văile Alpilor şi Carpaţilor, pe malurile Dunării şi în

Delta Dunării până pe ţărmul mării Negre. În anul 1971, clasificarea botanică a cătinei a devenitcomplexă, odată cu introducerea de noi specii şi subspecii de către cercetătorul Arne Roussi.Una dintre cele mai noi clasificări este după Lian et al. (2003), realizată pe baza însuşirilormorfologice ale seminţelor şi ale mugurilor floriferi (Fig. 2).Fig. 2. Clasificarea botanica a genului HippophaeBotanical classification1.1.2. Caracteristici morfologiceCătina albă este un arbust fructifer, cel mai adesea cu spini numeroşi şi puternici, cu floriunisexuat dioice, cu formula florală K4-2C0A4MG (Raţi şi Raţi, 2003).La plantele aflate pe rod, lăstarii tineri se recunosc uşor datorită mugurilor mici, comparativ cumugurii mult mai mari de la plantele mascule. Înaintea apariţia mugurilor florali este imposibil dediferenţiat cele două tipuri de sexe pe bază morfologică.Fructul de cătină este o drupă falsă ce ia naştere în urma creşterii receptaculului care devine întimp cărnos (Raţi şi Raţi, 2003). Fructele au formă de la sferice la ovoide şi chiar cilindrice, demărime diferită și culoare variată, de la galben deschis la portocaliu şi chiar roşiatică.Fructul adevărat al cătinei este sămânţa din interiorul drupei false care are o capacitate degerminaţie 2 ani, după care aceasta scade accelerat (Raţi şi Raţi, 2003).101.1.3. Caracteristicile biologice şi geneticeCătina este o specie dioică, diploida (2n=24), la care până în acest moment nu s-a dezvoltat otehnică sigură de determinare prematura a sexului, acesta determinându-se doar în faza de apariţie amugurilor florali, diferiţi morfologic la cele doua sexe.1.1.4. Condiţii pedo-climaticeCătina albă se remarcă printr-o capacitate de adaptare foarte ridicată, atât în ceea ce priveştefactorii climatici cât şi solul. Referitor la climă, cătina poate rezista la temperaturi extreme şi la unnivel de precipitaţii scăzut, unul din singurii factori limitativi fiind lumina. Faţă de sol, cătina sedovedeşte a fi o plantă pionier pentru solurile sărace şi foarte degradate, reuşind în scurt timp săîmbunătăţească atât structura solului cât şi compoziţia chimică a acestuia, prin fixarea azotuluiatmosferic (Raţi şi Raţi, 2003). .1.2. Răspândirea speciei1.2.1. Aria de răspândire a formelor sălbaticeSe regăseşte nativ în aproximativ 30 de ţări, fiind de asemenea introdusă cu succes şi pe

continentul american. În România, cea mai mare densitate de cătină se găsește în Delta Dunării șiBazinul Buzăului. Sporadic, cătina se mai găseşte şi în Transilvania, momentan fiind raportată înzonele colinare din judeţul Cluj şi Mureş.1.2.2. Zone cultivate cu cătină în lumePrincipala ţară cultivatoare de cătină din lume este China, urmată de Rusia (Fig. 3)Suprafaţa cultivată cu cătină (ha)Letonia, 80Germania, 268Suedia, 20România, 300Finlanda, 150NIS Countries, 55Lituania, 300Estonia , 700America de Nord, 500Other, 6473China, 2000000 Rusia, 4000Italia, 100Fig. 3. Repartizarea suprafeţelor cultivate cu cătină pe plan mondial (după Wähling, 2008)Distribution of cultivated seabuckthorn over the world (according to Wähling, 2008)1.2.3. Cultivarea cătinei în RomâniaNumărul de soiuri de cătină la ora actuală este de 15, din care unul este plantă masculă(***Catalogul Oficial al soiurilor de plante de cultură din România, Ediţia completă 2011).Ţinând cont de preţurile relativ ridicate ale materialului certificat din soiurile omologate la noi,majoritatea fermierilor care au înfiinţat ferme de dimensiuni mici şi medii au apelat la procurareamaterialului din flora spontană, rezultând plantaţii cu material neuniform, cu probleme la polenizare11şi fructificare. La ora actuală sunt peste 300 ha de plantaţii de cătină răspândite pe tot teritoriul ţării,dar majoritatea de dimensiuni reduse.1.3. Domeniul de importanţă1.3.1. Importanţa alimentarăFructele și frunzele de cătină au un conținut ridicat de minerale, vitamine, uleiuri,carotenoine, acizi grași nesaturați etc.1.3.2. Importanţa terapeuticăVitaminele C, E, carotenoidele etc. din fructele de cătină au acţiune puternic oxidativă,contribuind la încetinirea îmbătrânirii Uleiul de cătină se administrează alături de tratamentele

chimioterapeutice, contracarând efectul toxic al medicaţiei clasice. Administrarea de ulei de cătinăpe răni ale pielii, fie leziuni mecanice fie arsuri, au grăbit procesul de vindecare. Alte beneficii aleuleiului de cătină se referă la tratarea dermatitelor, ulcerului, diminuarea sclerozei arteriale, etc. Dinscoarţă se fac extractecu efect presupus anticancerigen, alături de care uleiul extras din seminţe adovedit efecte antimutagene şi de inhibare a multiplicării celulelor tumorale. Multe studii indicăfaptul că uleiul de cătină luptă împotriva bolilor cardiovasculare, însă momentan nu suntargumentate suficient, fiind necesare mai multe studii. Studiile nu au arătat nici un efect toxic alconsumului regulat de ulei (Yang and Kallio, 2005b).1.3.3. Importanţa economicăÎn momentul de față a crescut considerabil interesul în dezvoltarea unor noi produse pe bazăde cătină, atât în domeniul alimentar/nutriţional, cât şi în industria cosmetică şi farmaceutică, atâtprin produse de factură „bio” cât şi tradiţional industriale.Produse pe bază de cătină au apărut în diferite țări (Germania, Rusia etc.), în industriilealimentară (sucuri gemuri, jeleuri etc.), farmaceutică (uleiuri etc.) și cosmetică (diferite creme) (ex.Albrecht, 2003).1.3.4. Importanţa ecologicăDatorită rusticităţii sale, a sistemului radicular puternic cu capacitate ridicată de drajonare(Qinxiao and Hongyan, 2003; Raţi şi Raţi, 2003) şi a capacităţii de fixare a azotului atmosferic,cătina este utilizată ca plantă pionier în zonele cu terenuri foarte erodate sau în refacerea solurilorantropice din zone industriale şi miniere.1.3.5. Importanţa ornamentalăCătina alba este o specie care se pretează cu succes în scop ornamental, utilizându-se cuprecădere plantele femele, datorită fructelor frumos colorate şi a frunzişului argintiu.1.4. Metode de înmulţire la cătina albă1.4.1. Înmulţirea prin seminţeViabilitatea seminţelor este mai ridicată dacă fructele se culeg la supracoacere (după a douajumătate a lunii septembrie), începând din momentul în care seminţele devin maronii (Eliseev, citatde Singh and Gupta, 2003). Viabilitatea ridicată, de 85-100%, se păstrează pentru 2 ani, după careaceasta scade.Se recomandă utilizarea acestei metode de înmulţire exclusiv în ameliorare şi în scopornamental (garduri vii, pâlcuri etc.) sau ecologic (fixarea terenurilor degradate, sărăturate etc.). Cu

12toate acestea, obţinerea de astfel de plante poate fi o soluţie în cazul în care plantaţia se va înfiinţape terenuri dificile, cu precipitaţii reduse, caz în care sistemul radicular mai puternic al puieţilorpoate fi o alternativă recomandabilă plantelor obţinute prin butăşire. De asemenea, parteaameliorativă se poate combina cu cea comercială, prin înfiinţarea cu puieţi obţinuţi din genitorivaloroşi a unor câmpuri experimentale cu întindere mare.1.4.2. Înmulţirea vegetativă prin metode convenţionale1.4.2.1. Înmulţirea prin butaşi1.4.2.1.1. Butăşirea în verdeAceastă metodă prezintă mai multe avantaje şi dezavantaje care trebuie luate în considerare(Tabelul 1).Tab. 1Avantaje şi dezavantaje ale înmulţirii prin butăşirea în verde la cătina albăAdvantages and disadvantages of green cuttings propagation in seabuckthornAvantajeAdvantagesDezavantajeDisadvantageso număr ridicat de butaşi care sepot recoltao rată ridicată de înrădăcinareo randament ridicato păstrează nealterate trăsăturileplantei mamăo cost ridicat – necesită spaţii protejate şi sisteme performantede irigato costuri ridicate cu manoperao întârzierea cu un an la introducerea în câmpo înfiinţarea de plantaţii speciale destinate prelevării butaşiloro spaţii medii ocupate de material până în momentultransferării în câmpAceastă metodă se recomandă pentru înfiinţarea plantaţiilor comerciale în cazul în caredispunem de suficiente plante pentru prelevarea butaşilor. Se recomandă unităţilor producătoare dematerial săditor specializate1.4.2.1.2. Butăşirea în uscatRaţi şi Raţi, 2003, recomandă utilizarea butăşirii în uscat datorită uşurinţei lucrărilor,costurilor mai reduse, efectuare lucrări în lipsa instalaţiilor de ceaţă artificială cât şi datorităprocentului mai ridicat de prindere (a se ţine cont totuşi de faptul că autorii au folosit în cazulbutăşirii în verde sistemul clasic de irigare).

Această metodă prezintă mai multe avantaje şi dezavantaje (Tabelul 2). Această metodă serecomandă atât unităţilor producătoare de material săditor specializate cât şi fermierilor mai puţinexperimentaţi în momentul în care se dispune de un număr suficient de butași.Tab. 2Avantaje şi dezavantaje ale înmulţirii prin butăşirea în uscat la cătina albăAdvantages and disadvantages of hardwood cuttings propagation in seabuckthornAvantajeAdvantagesDezavantajeDisadvantages• intrarea rapidă pe rod• metodă de lucru simplă• rată medie-ridicată de înrădăcinare• costuri reduse cu forţa de muncă şiechipamente• păstrează nealterate trăsăturile plantei mamă• necesar un număr ridicat de plante şi plantaţiispeciale pentru prelevarea butaşilor• necesari butaşi de dimensiuni mari pentrureuşita înrădăcinării• spaţii mari ocupate de material până înmomentul transferării în câmp• transmit uşor în descendenţă diferite boli131.4.3. Înmulţirea in vitro prin micropropagare1.4.3.1. Micropropagarea utilizată ca metodă de înmulţire la plantelehorticolePrincipalele aplicaţii ale micropropagării sunt multiplicarea vegetativă clonală rapidă a unorforme de interes agronomic şi devirozarea şi menţinerea în stare fitosanitară optimă a acestora.Cu toate că micropropagarea poate fi pentru unele specii o alternativă viabilă multiplicăriiclonale clasice, datorită unor dificultăţi în aplicare şi a unor costuri în general crescute, este îngeneral mai puţin utilizată la scară mare. În Tabelul 3 sunt prezentate pe scurt unele avantaje şidezavantaje ale metodei. Această metodă se recomandă pentru înfiinţarea plantaţiilor mamădestinate recoltării de butaşi sau direct pentru obţinerea de material săditor pentru înfiinţareaplantaţiilor comerciale în cazul în care costurile de producţie se dovedesc concurenţiale sau în cazulîn care nu dispunem de material suficient pentru producerea puieţilor prin metode clasice. Se

realizează doar în institute supraspecializate.Tab. 3Avantaje şi dezavantaje ale micropropagării utilizată în scop comercialAdvantages and disadvantages of micropropagation used in commercial purposesAvantajeAdvantagesDezavantaje şi riscuriDisadvantages and riskso Se poate utiliza cu succes la o gamă foarte diversificată de specii,inclusiv la unele reticente la metode clasice de multiplicare vegetativăo Iniţierea si menţinerea culturilor se poare realiza pe tot parcursul anuluicalendaristic;o Asigură multiplicarea rapidă într-un timp scurt;o Necesară o cantitate redusă de material pentru iniţierea culturiloro Materialul obţinut in vitro, în special la speciile lemnoase, oferă vigoareridicată, fructificare abundentă şi fructe mai mari;o În funcţie de direcţia urmărită, se pot menţine în descendenţăcaracteristicile plantei mamă sau se poate induce uşor variabilitate genetică;o Se poate obţine rejuvenilizarea materialului săditor;o Obţinere material sănătos;o Uşurează schimburile de material între laboratoare;o Asigură un mediu de lucru igienic şi constant pe toată durata anuluio Necesare studii aprofundatespecializate în scopul optimizăriiprotocolului de micropropagare pentrufiecare specie şi chiar soi în parte;o Costuri destul de ridicate datorităspaţiilor, aparaturii, substanţelor,manipulării etc.o Prin subculturi repetate pot apăreamutaţii nedorite;o S-au semnalat cazuri în care planteleobţinute au intrat cu un an mai târziu perod faţă de plantele obţinute prin metodetradiţionale (Zimmerman and Steffens,1996)1.4.3.2. Rezultate din literatură cu privire la micropropagarea la cătinăO sinteză a tuturor rezultatelor notabile obţinute pe plan internaţional cât priveştemicropropagarea la cătină este prezentată în Tabelul 4.În România sunt puţine rezultate publicate cu privire la rezultate pozitive în legătură cuînmulţirea in vitro la cătina albă şi chiar mai puţine cu aplicabilitate practică.Cu toate că s-a observat o clară influenţă în cadrul procesului de micropropagare a fiecăruigenotip studiat, majoritatea autorilor testează protocoalele per ansamblu per subspecii sau chiar

specii, puţini focusându-se pe experimente repetabile, prin utilizarea în experimente a soiurilor

omologate sau a elitelor selecţionate.Indiferent de specia și subspecia de cătină s-au obținut rezultate modeste dar cu potențial deîmbunătățire a protocoalelor utilizate, în special în direcția variantelor hormonale utilizate.14Tab. 4Tabel centralizator al rezultatelor din literatură cu privire la micropropagarea la cătinăTable summarising the results of the literature on seabuckthorn micropropagationSursaReferenceExplant iniţialInitial explantSpecie/ ProvenienţăSpecies/ProvenienceRezultateResultsObservaţiiObservationsMontpetit andLalonde (1988)SeminţeH. rhamnoides, subspeciinecunoscute din Olanda,Canada, SUAMaxim 3-5 lăstari/explant. S-a reuşitînrădăcinarea şi aclimatizarea plăntuţelor şiinocularea cu succes cu Frankia.Experimentul s-a desfăşurat în scopul obţinerii deplante sănătoase în scopul inoculării; nu s-auurmărit păstrarea unor caracteristici valoroase.Burdasov andSviridenko(1988)Meristeme apicaleH. rhamnoides, subspeciinecunoscutePlantele iniţiate se înrădăcinau direct, fără fazăde multiplicare, rezultând costuri foarte ridicate.Foarte puţine informaţii legate de sterilizare, mediide cultură, provenienţă etc., ceea ce face dificilăreproducerea experimentuluiNilov and

Tretyakova(1993)Seminţe, muguridorminzi şi activişi meristemeapicaleH. rhamnoides, subspeciinecunoscute din Finlanda şiRusia (probabil rhamnoidesşi mongolica)Regenerare din calus, până la 30 de muguriadventivi/explant. S-a reuşit inducerearizogenezei.Nu se precizează rata proliferării, multiplicării. Nuse specifică rezultatele individualizat sau pe sexe.Componenţa mediului de cultură nu estemenţionată. Reproducerea experimentului dificilă.Yao (1994) Meristeme apicaleşi vârfuri decreştereH. rhamnoides, subsp.rhamnoides şi sinensis;China, Finlanda şiDanemarcaRată medie de multiplicare 2,5. Rezultatesuperioare la subsp. sinensisNu se specifică rezultatele individualizat sau pesexe. Reproducere experiment dificilăLummerding(2001)Muguri dorminzi H. rhamnoides, subsp.sinensis (elite) şi soiulIndian SummerRate ridicate de necrozări. Rată maximă deproliferare 5-6. Necesare cercetări privindînrădăcinarea şi aclimatizarea.Lucrare complexă, foarte detaliată. Posibilăreproducerea dar rezultate generale foartemodeste, necesitând îmbunătăţirea protocolului.Succes doar în cazul plantelor femele.Raţi şi Raţi(2003)Muguri dorminzi H. rhamnoides, subsp.carpatica, soiuri localeRată ridicată de infecţii. Variante puţine testate. Fără rezultate pozitiveVântu (2006,

2008)Seminţe şi muguridorminziH. rhamnoides, subsp.carpaticaRezultate pozitive doar în cazul multiplicăriiplăntuţelor provenite din seminţe.Rezultate modeste. Necesar îmbunătăţireaprotocolului de micropropagare.Liu et al.(2007)Frunze, seminţegerminate in vitroH. rhamnoides, subspeciinecunoscuteEmbriogeneză somatică. Lucrare pur teoretică; Reproducere experimentdificilă datorită variabilităţii ridicate din cadrulspeciei.Singh andGupta (2008)Muguri activi şidorminziH. rhamnoides, subsp.turkestanikaRată ridicată de proliferare, majoritatea lăstariadventivi.Protocol complex, detaliat. Nu se specificărezultatele individualizat sau pe sexe.Purohit et al.(2009)Cotiledoane H. rhamnoides, India Regenerare din calus Aplicabilitate doar în inducerea variabilităţiiSriskandarajahand Lundquist(2009)Frunze, rădăcini,cotiledoaneH. rhamnoides subsp.rhamnoides x mongolica,soiul JuliaRegenerare din frunze şi vârfuri de rădăcini.Inducerea embriogenezei somatice cu ratăridicată de proliferare. Succes la înrădăcinare şiaclimatizareLucrare detaliată. Posibilă reproducereaexperimentului cu modificările de rigoare pentru

soiurile şi selecţiile locale.152. MATERIALE ŞI METODE2.1. Materialul biologic2.1.1. Localizarea şi descrierea generală a populaţiilor de cătină (H.rhamnoides ssp. carpatica) din care s-a efectuat selecţiaDelta Dunării - Regiunea 1. Această regiune este situată pe litoralul Mării Negre înlocalitatea Sulina, populaţia aferentă fiind codificată cu M (plantele femele identificate ca MF iarplantele mascule ca MM). Din cadrul acestei populaţii au fost selecţionate 4 genotipuri femele(MF1-MF4) şi unul mascul MM 1.Delta Dunării - Regiunea 2. Această regiune este situată în apropierea localităţiiCardon, populaţia aferentă fiind codificată cu C (plantele femele identificate ca CF iar plantelemascule ca CM). Din cadrul acestei populaţii au fost selecţionate 5 genotipuri femele (CF1-CF5)şi o plantă masculă CM 1.Delta Dunării - Regiunea 3. Această regiune este situată în apropierea localităţiiSfiştofca, populaţia aferentă fiind codificată cu S (plantele femele identificate ca SF iar plantelemascule ca SM). Această populaţie a înregistrat cel mai ridicat nivel de variabilitate fenotipică,ceea ce a condus la selecţia a 13 genotipuri femele (SF1-SF13) şi a 3 plante mascule CM 1.Podişul transilvan - Regiunea Chinteni. Această regiune este situată în apropierealocalităţii Chinteni, populaţia aferentă fiind codificată cu CH (plantele femele identificate caCHF 1).2.1.2. Vigoarea de creştere şi înălţimea plantelorVigoarea de creştere a plantelor s-a evaluat pe o scară de la 1 la 5, în funcţie de grosimeatulpinii, numărul şi grosimea ramificaţiilor şi înălţimea medie.2.1.3. Capacitatea de drajonareCapacitatea de drajonare a plantelor s-a evaluat pe o scară de la 1 la 5, în funcţie denumărul de drajoni aflaţi în imediata proximitate.2.1.4. Gradul de spinozitatePentru evaluarea gradului de spinozitate s-au numărat spinii de pe ramuri anuale aflaţi pelungimea standard de 30 cm.2.1.5. Caracteristicile frunzelorPentru identificarea mai facilă a genotipurilor, s-au efectuat măsurători ale limbului foliarşi s-a făcut o descriere succintă a formei, culorii şi gradului de pilozitate.2.1.6. Culoarea fructelorToate fructele au fost ordonate în laborator, în acelaşi timp, în funcţie de intensitateaculorii şi au primit note de la 1 la 5 (1 punct s-a acordat fructelor galben-pal, 2 puncte – galbenintens, 3 - galben-portocaliu, 4 – portocaliu şi 5 – portocaliu-roşiatic).

2.1.7. Forma fructelorForma fructelor s-a apreciat de la sferică la cilindrică, în funcție de raportul dintreînălțimea și diametrul fructelor.2.1.8. Productivitatea potenţialăPlantele selectate au fost supravegheate pe parcursul a trei ani, astfel încât să se acopereşi indivizii cu alternanţă de rodire. Pentru acest criteriu s-au acordat note de la 1-5 atât la faţalocului cât şi la comparaţia finală dintre toţi indivizii, pe baza abundenţei numărului de fructe (116punct s-a oferit pentru potenţial productiv foarte scăzut, 2 scăzut, 3 mediu, 4 mare şi 5 punctepentru potenţial productiv foarte ridicat). Pentru SF4 și CF 5 s-au recoltat toate fructele şi s-aucântărit pentru analiza potenţialului productiv pe unitatea de suprafaţă la introducerea în cultură.2.1.9. Masa a 100 fructePentru fiecare probă s-au cântărit câte 100 fructe, s-au efectuat minim 3 cântăriri şi s-afăcut media. Pentru câteva genotipuri s-a evaluat influenţa anuală cu privire la aceastăcaracteristică.2.1.10. Numărul de fructe per mugureS-au numărat fructele pentru cel puţin zece muguri şi s-a făcut media.2.1.11. Dimensiunea fructelorDupă cântărirea fructelor, acestea au fost măsurate cu ajutorul unui micrometru mecanic.2.1.12. Lungimea pedunculului şi uşurinţa desprinderii fructelorMăsurarea s-a efectuat cu ajutorul micrometrului. Uşurinţa desprinderii fructelor a ţinutcont de mai multe aspecte: forţa mecanică necesară desprinderii, lungimea pedunculului şi deprioritatea desprinderii pedunculului de pe ramură faţă de detaşarea de pe fruct, care duce lapierderea unei părţi din suc şi deteriorarea rapidă a fructelor. S-au acordat note de bonitare de la1 pentru fructele care se desprind foarte greu, la 5 pentru fructele care se desprind foarte uşor încazul recoltării manuale.2.1.13. Masa a 100 seminţeFructele proaspete au fost secţionate şi seminţele extrase. Acestea s-au lăsat la zvântat şicântărite. S-au realizat trei repetiţii iar o parte din seminţe s-au păstrat pentru teste de germinareşi analize biochimice.2.1.14. Caracteristici legate de raportul dintre fructe şi seminţePe lângă măsurătorile efective, s-au calculat mai mulţi indicatori valoroşi în indicareavalorii culturale a diferitelor genotipuri sau în diferenţierea acestora. Astfel, s-au calculatnumărul de fructe, respectiv seminţe, per kg fructe proaspete, masa seminţelor dintr-un kg defructe proaspete, masa fructelor necesare pentru obţinerea unui kg de seminţe, numărul de

seminţe per kg seminţe şi raportul dintre masa seminţelor şi cea a fructelor.2.1.15. Selecţia genotipurilor elită pe baza notelor de bonitare acordatediferitelor caracteristiciPentru alegerea genotipurilor elită s-a creat o formulă pe baza mai multor caracteristici.Caracteristicile de care s-a ţinut cont au fost: productivitatea potenţială (I), masa a 100 de fructe(II), substanţa uscată a fructelor (III), culoarea fructelor (IV), vigoarea plantelor (V), gradul despinozitate (VI), uşurinţa desprinderii fructelor (VII), raportul masă seminţe per kg fruct (VIII) şicapacitatea de drajonare (IX). Formula utilizată pentru punctajul total al notelor de bonitare afost:Total punctaj bonitare = 8 I + 4 II + 2 III+ 2 IV+ 2 V+ 2 VI+ 2 VII + VIII + IX2.2. Caracteristicile biochimice ale principalelor genotipuri de cătină (H.rhamnoides ssp. carpatica) selecţionate pentru acest proiect2.2.1. Potenţialul furajer al diferitelor componente ale cătineiMaterialul biologicS-au utilizat patru tipuri de eşantioane: frunze, lăstari tineri, seminţe şi fructe.Determinarea cenuşii brute17Prin calcinare după metoda propusă de Sălăjan şi colab. (1999).Determinarea conţinutului de proteină brută (PB)Pentru determinarea conţinutului de PB s-a utilizat metoda semiautomatizată cuanalizorul Kjeltec auto 1030 – TECATOR (Criste şi colab., 2003).Determinarea conţinutului de grăsime brută (GB)Pentru determinarea grăsimii brute din probele de cătină s-a utilizat metodasemiautomatizată cu sistemul Soxtec HT 3 – TECATOR, propusă de Criste şi colab.(2003).Solventul utilizat a fost eterul de petrol iar limita de detecţie 0,2%.Determinarea mineralelor – metodologia va fi descrisă la subcapitolul minerale.2.2.2. Determinarea conţinutului de minerale din fructe şi seminţeDeterminarea K, Ca, Mg, Zn şi Fe s-a realizat în mod direct cu spectofotometrul cuabsorbţie atomică AA-6300. Fosforul a fost dozat colorimetric cu vanadat de amoniu, utilizândmetoda descrisă de Mărghitaş şi Băluţiu (1996). Pentru a se realiza un clasament al genotipurilorîn funcţie de conţinutul în minerale s-a pornit de la ideea egalităţii valorii elementelor. Pentrufiecare element/probă s-au creat cinci intervale egale, pornind de la conţinuturile minime şimaxime. În funcţie de apartenenţa la unul din intervale, s-au acordat note de la 1 la 5, după carepunctajul total per elemente s-a adunat.2.2.3. Determinarea refractometrică a substanţei uscate solubileS-a determinat substanţa uscată solubilă la fructele de cătină recoltate atât în octombrie

2009 cât şi octombrie 2010 din Delta Dunării și Transilvania, utilizând un refractometru manualstandard, gradat în °Brix, cu temperatura de lucru de 20 °C.2.2.4. Determinarea acidităţii totale şi a pH-ului din fructele de cătinăDeterminarea acidităţii totale s-a realizat prin titrare cu NaOH, după o metodă propusă deMarca (1990) iar valoarea pH-ului s-a determinat cu un pH-metru cu senzor de temperatură2.2.5. Determinare conţinutului de vitamina C (acidului ascorbic) din fructeS-au analizat fructe recoltate la începutul maturării (proaspete) și supramaturate(refrigerate sau congelate timp de 6 săptămâni). Pentru determinarea vitaminei C s-a utilizatmetoda titrării cu iodat de potasiu (Lazăr, 2010; Stănilă și colab., 2001).2.2.6. Determinarea conţinutului de carotenoide totale din fructeMetoda de lucru utilizată a cea recomandată de Parlog et al. (2009). Carotenoidele totaleau fost extrase utilizând o soluţie metanol:acetat de etil:eter de petrol (1:1:1, v/v/v). Cantitateatotală de carotenoide a fost calculată spectofotometric, utilizând un spectofotometru Jasco V 530.2.2.7. Determinarea unor componente lipofilice din fructe şi seminţeUleiul total a fost extras atât din pulpă cât și din semințe utilizând o metodă chimică,modificată după Folch et al. (1957), soventul utilizat fiindo soluţie cloroform/metanol (2:1, v/v).Determinarea compoziţiei acizilor graşi din uleiul de cătinăAcizii graşi (AG) din uleiurile extrase din pulpă și semințe au fost analizaţi prin gazcromatografie (GC) cu detector de ionizare în flacără (FID).Determinarea cantitativă şi calitativă a tocoferolilor din uleiul de cătinăTocoferolii din uleiurile extrase din pukpă și semințe au fost analizaţi utilizând un aparatShimadzu VP Series liquid chromatograph. Peak-urile tocoferolilor au fost identificate princompararea timpului de retenţie al probelor standard (Sigma). Conţinutul în tocoferoli a fostcalculat prin calcularea ariei peak-urilor utilizând datele generate de aceleaşi standardemenţionate anterior.182.3. Înmulţirea prin seminţeMaterialul biologicProvenienţa fructelor din care au fost extrase seminţele este atât podişul Transilvaniei câtşi Delta Dunării, zona Sulina. Semințele au fost extrase manual din resturile obținute dupăextragerea sucului din fructe. Seminţele au fost cântărite şi apoi puse la păstrat în pungi de hârtiela temperatura camerei până în momentul utilizării.2.3.1. Determinarea ratei de germinaţie in vitroSterilizarea seminţelor s-a realizat cu hipoclorit de sodiu 2%, cu cinci graduări câtpriveşte durata de sterilizare: 5, 10, 15, 20 şi 25 de minute. Mediul pentru iniţierea germinaţiei a

constat în: 3/4 WPM (săruri plus vitamine), plant agar 7 g/l, zahăr 20 g/l iar mediul a fost adus laun pH de 5,8 înainte de autoclavare Pentru germinaţie s-au asigurat în camera de creştereurmătoarele condiţii: temperatură de 24 ºC (±1) şi un regim de iluminare de 16 ore lumină /8 oreîntuneric.2.3.2. Determinarea ratei de germinaţie ex vitro şi caracterizarea plantelorobţinuteS-a comparat rata de germinaţie a seminţelor (CHF1) provenite din fructe păstrate lacongelator cu cele extrase din fructe proaspete. S-a comparat, de asemenea, pe lângă rata degerminaţie, procentul de seminţe goale şi gradul de mortalitate la stadiul de frunzuliţecotiledonare pentru proveniențe diferite. În primăvara anului 2010 s-a efectuat semănarea înmasă, cu un număr diferit de seminţe prelevate de la toate genotipurile selectate din DeltaDunării în anul 2009, în scopul verificării adaptabilităţii la condiţiile din Transilvania.2.4. Înmulţirea prin butăşire în uscat2.4.1. Butăşirea la ghiveci în spaţiu protejatS-au organizat două experienţe bifactoriale, în care variabilele au constat în: 1-genotipul(plante femele/mascule); 2-substratul; 3-tratamentul hormonal. Toţi butaşii au fost plantați înspațiu protejat în ghivece TEKU P9 (0,5 l) .Variantelor de substrat au fost:S1. 3:1 turba TS3 klassman+clay (argila) – TS3 fin pentru răsaduri;S2. 1:1:2 – cele 2 feluri de turbă plus pământ de grădină;Variantele hormonale utilizate au fost:V1. 250 ppm ANA (clătire a bazei); V2. 500 ppm ANA (clătire a bazei);V3. Radistim Nr. 2 (praf pe max. 5 cm);V4. varianta martor - clătire cu apă simplă.2.4.2. Butăşirea mixtă şi evaluarea plantelor rezultatePartea bazală a butaşilor a fost imersată în soluţie ANA 30 mg/l timp de 12 ore. Butaşiiau fost păstraţi în paturi de butăşire (perlit plus turbă neutră 2:1, la distanţa de 3x5 cm întreplante, acoperite cu folie de polietilenă) timp de o lună, după care au fost trecuţi în pepinieră.2.5. Înmulţirea in vitro prin tehnici de micropropagare2.5.1. Pregătirea mediilor de cultură. Tipurile de vase de cultură utilizateMediile de cultură au fost pregătite din soluții stoc sau medii semipreparate. Mediilebazale și alte substanțe utilizate se pot urmări din tabelul 5.Datorită riscului mai ridicat de infecţie în vasele mari şi a numărului limitat de explante sauutilizat în special ca vase de cultură eprubetele.192.5.2. Iniţierea culturilorPentru iniţiere s-au utilizat minibutaşi cu 1-2 muguri axilari dorminzi sau vârfuri decreştere, muguri întregi cărora li s-au îndepărtat primele două straturi de foliole şi meristeme

apicale.2.5.3. Pregătirea probelor. Presterilizarea şi sterilizareaS-au utilizat butași proaspeți sau statificați. Sterilizarea s-a realizat cu soluţie dehipoclorit de sodiu, obţinută cu ajutorul unui produs comercial (ACE – NaClO – 5%), cu sau fărăadaos de TWEEN 20. În funcţie de tipul de explant şi starea acestuia, s-au utilizat concentraţii de20-60% ACE pe o perioadă de 10-30 min.2.5.4. InoculareaIndiferent de tipul de explant utilizat, toate iniţierile s-au realizat în eprubete de sticlă, înhota cu flux laminar. S-a lucrat în apropierea becului de gaz pe tot parcursul inoculărilor. La 6săptămâni de la inoculare s-a evaluat procentul de infecţie, necrozare, vitrificare şi explante careau regenerat lăstari viabili pentru trecerea la etapa de multiplicare.2.5.5. MultiplicareaPentru etapa de multiplicare s-au testat două tipuri de explante: microbutaşi ai lăstarilorregeneraţi in vitro şi frunze secţionate de pe aceştia, utilizate în scopul regenerării adventive.Pentru multiplicarea prin microbutaşi s-au utilizat în general concentraţii mai scăzute de hormoni(0,15-2 mg/l BAP, Zeat, Kin, IBA, AIA), singure sau în diferite combinaţii. S-a analizat atât ratade multiplicare cât și cea de proliferare. S-a testat regenerare directă sau indirectă din frunzeleobţinute in vitro, ca modalitate de îmbunătăţire a ratei de multiplicare.2.5.6. ÎnrădăcinareaS-au utilizat atât variante de medii fără hormoni,cât şi cu auxinei.2.5.7. AclimatizareaPentru aclimatizare s-au utilizat atât plantele înrădăcinate in vitro cât cele trecute laînrădăcinat ex vitro, ca metodă combinată, fie în apă fie în substrat solid2.6. Interpretarea statistică a rezultatelorAnaliza statistică şi graficele s-au efectuat cu ajutorul soft-urilor GraphPad Prism,versiunea 5, pentru Windows şi Excel, Microsoft Office.20Tab. 5Substanţele utilizate pentru prepararea mediilor de culturăSubstances used for culture media preparationTip substanţăType of substancesDenumireNamePrescurtare utilizatăAbbreviationEtapa în care s-a utilizat/concentraţiaStage/concentration

1 2 3 7Mediu bazalBasal mediaAnderson’s Rhododendron Medium - cu vitamineincluseAR -iniţiere -100%-multiplicare-100%DKW/Juglans Medium (Driver and Kuniyuki Medium)cu vitamine incluseDKW -iniţiere-100%Lloyd and McCown Woody Plant Medium cu vitamineincluseWPM -iniţiere-75-100%-multiplicare -75-100%-înrădăcinare--75%/100%Murashige and Skoog Medium cu vitamine incluse MS şi MS1/2(macroelementele lajumătate)-iniţiere-50%/100%-multiplicare-100%-înrădăcinare-25-50%Quoirin and Lepoivre Medium cu vitamine incluse QL -iniţiere-100%-multiplicare-100%Schenk and Hildebrandt Medium cu vitamine incluse SH -multiplicare-100%Auxine/Auxins Acid indolilbutiric AIB -înrădăcinare-1 mg/lAcidul beta indolilacetic AIA -multiplicare-0,1-0,5 mg/lCitochinineCytokininsBenziladenina (benzilaminopurina) BAP -iniţiere-0,1-0,5 mg/l-multiplicare-0,15-1 mg/l-regenerare-0,5-1 mg/lZeatina Z -iniţiere-1 mg/l-multiplicare-2 mg/l-regenerare-2 mg/lKinetina Kin -multiplicare-0,3-20 mg/l-regenerare-20 mg/lTidiazuron TDZ -iniţiere-0,1-0,2 mg/l-regenerare-0,5 mg/lAgenţi de gelifiereGelling agentsPlant agar, Gelrite, Agargel 3-9 g/lSursă de carbonCarbon sourseSucroză, zahăr comercial 20-30 g/lToate substanţele (cu excepţia agargelului Sigma şi zahărului comercial) au fost procurate de la Duchefa, Olanda. Compoziţia mediilor a fost extrasă

din Catalogul Duchefa (***Biochemicals, Plant Cell and Tissue Culture, Phytopathology, Duchefa, Catalogue 2006-2008)213. REZULTATE ŞI DISCUŢII3.1. Caracteristicile morfologice şi biometrice3.1.1. Vigoarea de creştere şi înălţimea plantelorDacă plantele femele se caracterizează în general prin vigori medii, cu rare excepţii foartemici (ex. MF 1) sau mari (ex. SF 1), la plantele mascule avem în general vigoare cel puţin medie,uneori cu mult peste valorile înregistrate în literatură. Pentru unii indivizi masculi s-au înregistratvalori de peste 7 m înălţime, cu vigoare ridicată, specifică arborilor. Înălțimea plantelor femele sasituat între 1 și 4 m, cu o medie de 2,38.3.1.2. Capacitatea de drajonareIndivizii SF şi SM s-au caracterizat în general prin capacitate redusă de drajonare, CF şiCM medie iar cei MF şi MM prin capacitate ridicată.3.1.3. Gradul de spinozitateSelecțiile analizate au avut un număr mediu de 8,14 spini/30 cm, cu valori extreme între 2și 15. Cinci seleții au înregistrat o medie a numărului de spini semnificativ negativă față de agenotipului martor (Fig. 4). Numărul de spini a fost corelat negativ cu înălțimea plantelor.Fig. 4. Gradul de spinozitate al diferitelor selecţii de cătinăSpinescent degree of several seabuckthorn selections3.1.4. Caracteristicile frunzelorDimensiunea medie a frunzelor a fost de 6,08 cm lungime, 0,59 lăţime şi o suprafaţăfoliară aproximativă de 3,04 cm2. Faţă de aspectul clasic al frunzelor, au fost unele excepţiiconstând într-un aspect pielos pe partea superioară şi o culoare verde închisă (ex. CF3, SF 4) saucu evidente pete argintii pe partea superioară a limbului. Majoritatea frunzelor au avut peteruginii pe partea inferioară.3.1.5. Culoarea fructelorSubspecia carpatica, reprezentată prin indivizii analizaţi în acest studiu, se caracterizeazăprintr-o culoare portocaliu-deschisă a fructelor (medie 3,05), cu rare excepții (MF1). Nu s-audescoperit genotipuri cu fructe roșii.223.1.6. Forma fructelorFructele analizate au în general forma ovală, dar cu excepţii constând în forme ca sferică,uşor cilindrică sau conică (ex. SF6). Forma ovală s-a caracterizat prin uşoare variaţii, de genulalungită la ambele capete, doar la mucron, bombată etc.3.1.7. Productivitatea potențialăIndivizii populaţiei M s-au caracterizat prin capacitate productivă scăzută, cei ai

populației C prin una medie iar pentru S medie-ridicată. Masa fructelor recoltate de pe genotipulCF5 a fost de 6,5 kg/plantă (21,45 t/ha, 3300 plante/ha) iar la SF4 12 kg fructe/plantă (26,4 t/ha,2200 plante/ha).3.1.8. Masa a 100 fructeDacă în cadrul populaţiilor locale din Transilvania masa fructelor depăşeşte foarte rar 0,3g, majoritatea genotipurilor selectate din Delta Dunării au masa fructelor peste 0,4 g (Fig. 5,medie 45,8, limite – 23,1-73,1 g). Masa fructelor a fost corelată pozitiv cu masa semințelor.Fig. 5. Masa fructelor şi diferenţele statistice faţă de martorFruit weight and statistical differences from control3.1.9. Numărul de fructe per mugureAvem un număr mediu de 4,7 fructe per mugure, cu valori medii extreme de 3-7. Cutoate acestea au fost descoperiţi muguri şi cu peste 10 fructe. Numărul fructelor per mugure s-acorelat negativ cu masa fructelor şi cu lungimea pedunculului şi pozitiv cu potenţialul productiv.3.1.10. Dimensiunea fructelorDimensiunea fructelor selecţiilor analizate a fost pentru anul 2009 de 10,7/8,4 mm, cumaxime ale lungimii (înălţimii) de peste 13,2 mm şi ale diametrului de 9,3 mm.Fructele genotipului martor au dimensiune mai redusă faţă de majoritatea genotipurilor.3.1.11. Lungimea pedunculului şi uşurinţa desprinderii fructelorS-au înregistrat valori ale lungimii pedunculului între 2 și 5 mm, cu o medie de 3,05 mm.Lungimea pedunculului a fost corelată pozitiv cu ușurința desprinderii fructelor.3.1.12. Masa a 100 seminţeSeminţele populaţiei din Transilvania sunt cele mai mici, cu masa a 100 de seminţe de0,96 g, de 3 ori mai mici decât seminţele genotipului SF 8 (2,99 g). Media înregistrată pentruacest criteriu a fost de 2,24 g.233.1.13. Caracteristici legate de raportul dintre fructe şi seminţeDacă pentru cătina din zona Transilvaniei pentru fiecare kg de fructe avem în jur de 40 gseminţe, pentru selecţiile noastre avem o medie de 50 g, cu un maxim de aproape 70 g pentru SF4 Dacă la varianta martor (CHF 1) avem nevoie de aproximativ 26 kg fructe pentru a obţine unkg de seminţe, pentru SF 4 avem nevoie doar de 14 kg. Dacă în cazul probei martor avem peste100.000 de seminţe, în cazul SF8 avem doar 33.000 . Dacă avem un raport mediu dintre masaseminţelor şi a fructelor de aproximativ 5%, acesta variază mult, între 3,66 şi 6,97%.3.1.14. Selecţia genotipurilor elită pe baza notelor de bonitare acordatediferitelor caracteristici.Pentru genotipurile selectate s-a obţinut un total de maxim 90 puncte de bonitare (SF4) şi

un minim de 57 (MF1). Populaţia martor a obţinut un punctaj foarte redus, de doar 59 puncte.3.2. Caracteristicile biochimice ale principalelor genotipuri de cătină (H.rhamnoides ssp. carpatica) selecţionate pentru acest proiect3.2.1. Potenţialul furajer al diferitelor componente ale cătineiToate componentele analizate au un potețial furajer ridicat, cu excepția conținutului înfosfor, toate componentele fiind asemănătare sau mai mari decât față de alte furaje convenționale(Tab. 6).Tab. 6Componentele nutriţionale la cătină şi alte furaje convenţionaleNutritional components for seabuckthorn and other conventional fodder suppliesComponenteComponentsSpeciiSpeciesS.U.Dryweight(%)ProteinăcrudăCrudeprotein(% SU, DW)GrăsimeCrude fat(% SU,DW)Ca/P(% SU, DW)SurseReferencesFructe/Fruits H. r. ssp. carpatica 18-29,8 13,1-17 * 24-42 0,03/0,01Seminţe/Seeds H. r. ssp. carpatica 92-96 23,2 12,7-17,3 0,01/0,001Frunze/Leaves H. r. ssp. carpatica 25,1 23,8 3,5 0,39/0,03Lăstari tineriYoung shoots H. r. ssp. carpatica 26,3 19,87 3,13 0,42/0,04Vescan şi colab.(2010); * Raţi şiRaţi, (2003)Lucernă proaspătă 25,7 5,4 0,7 0,49/0,09Lucernă uscată 85,5 16,3 2,5 1,25/0,23Soia boabe 89 30-50 16-25 0,25/0,55Furaje tradiţionaleConventional

foddersPorumb boabe 87 7-13 3,5-4,5 0,02/0,21Davidescu şiDavidescu(1999); Hu andGuo (2006).3.2.2. Determinarea conţinutului de minerale din fructe şi seminţeAtât în fructe cât și în semințe s-au obținut valori foarte ridicate pentru potasiu (Tab. 7).Față de alte subspecii, cele mai apropiate rezultate au fost raportate de Kallio et al (1999) pentrudiferite proveniențe din Asia.Tab. 7Compoziţia minerală a fructelor de cătina provenite din Delta DunăriiMineral composition of seabuckthorn fruit originated from Danube DeltaProba/ElementeSample/Compounds (ppm) K Ca Mg P Zn FeLimite/Limits 2200-18100 169,54-509,58 238,05-311,82 13-350 16,33-126,87 4,47-57,75MediaAverage12920±5376,76293,88±77,85258,68±25,40112,73±127,1048,30±37,2825,01±14,78Doar pentru potasiu s-au obținut unele diferențe între mediile celor trei populații de cătinăstudiate.24Cât priveşte conţinutul de minerale din seminţe, apar discrepanţe mari atât cât priveşterezultatele din literatură cât şi rezultatele prezentului studiu comparativ cu acestea (Tabelul 8).Tab. 8Compoziţia minerală a seminţelor de cătina cu provenienţă diferităMineral composition of the seabuckthorn seeds of different originElementeElements (ppm) K Ca Mg P Zn Fe Referinţe /ReferencesCHF1 seminţe 10900 99,15 254,77 11 64,12 77,57 Acest studiu

ssp. turkestanica 6225-9350 480-1380 1080-1725 - 20,7-27,8 18,1-74,4Finlanda 6240-8520 210-320 1130-1430 - 24-48 34-53Gupta and Sigh,2005Comparatic cu majoritatea fructelor de consum curent, fructele de cătină au un conținutridicat de potasiu, un conținut mai scăzut de P și un conținut mediu pentru celelalte elemente(***http://www.nal.usda.gov/fnic/foodcomp/search, 2011).Genotipul cu cel mai scăzut aport de minerale s-a dovedit a fi SF6 (6 puncte bonitare) iarcel mai bun genotip SF10 (21 puncte)3.2.3. Determinarea refractometrică a substanţei uscate solubileAvem o concentraţie medie de 10,81 °Brix de substanţă uscată solubilă în fructele decătină colectate din cele patru populaţii distincte, cu limite între 7,97 și 12,77 (Fig. 6). Genotipulmartor (CHF1) din Transilvania are un conţinut ridicat al S.U. solubile din suc, cu diferențesemnificativ pozitive față de majoritatea celorlalte probe analizate.Între substanţa uscată şi substanţa uscată solubilă există o corelaţie pozitivă clară însămasa mare a fructelor nu este un factor limitativ în obţinerea unor soiuri cu fructe cu un conţinutridicat ăn S.U. solubilă.Fig. 6. Substanţa uscată solubilă per fiecare genotipSoluble dry weight per genotypePentru toate probele s.u. solubilă a scăzut în anul 2010, acest caracter fiind foarteinfluenţabil de condiţiile meteorologice (Fig 7).3.2.4. Determinarea acidităţii totale şi a pH-ului din fructele de cătinăS-au obținut valori ale pH-ului între 2,85 și 3,23, cu o medie 3,06. Din punct de vedere alacidității, s-au obținut valori extreme de 1,41-4,2 g acid citric/100 g fruct. Doar fructelegenotipului MF3 au avut o aciditate titrabilă (exprimată în acid malic g/100 g fruct) semnificativnegativă față de a genotipului martor. Interpopulaţional, nu s-au obținut diferenţe semnificativă25între cele trei populaţii (Fig. 8) însă anul recoltării fructelor a influențat în mod semnificativacest caracter (Fig. 8).Fig. 7. S:U. solubilă - stânga – influența anului recoltării; dreapta – influența proveniențeifructelorSoluble solids in fruits – left - picking year influence; right – influence of the fruit originFig. 8. Aciditate totală titrabilă – stânga – influența populațiilor; dreapta – influenţa anuluirecoltăriiTotal titratable acidity of the fruits – population influence; right – picking year influence3.2.5. Determinare conţinutului de vitamina C (acidului ascorbic) din fructeCât privește conținutul de vitamina C din fructele supramaturate, cel mai mare se regăseşte

în fructele de cătină păstrate la congelator, foarte semnificativ pozitiv faţă de cel regăsit înfructele refrigerate timp de 6 săptămâni (***, p<0,0001, Two-way ANOVA; corelaţie r=0,96).În cazul recoltării fructelor la începutul lunii septembrie, la debutul maturării fructelor, sauînregistrat valori mult mai mari ale conținutului în vitamina C comparativ cu rezultateleobținute la fructele supramaturate (Fig. 9).26Fig. 9. Conţinutul de vitamina C al fructelorVitamin C content of seabuckthorn fruits3.2.6. Determinarea conţinutului de carotenoide totale din fructeRaportat la masa fructului proaspăt, conţinutul de carotenoide a variat destul de mult,pornind de la valori de 4,13 mg% până la aproape 20 mg%, cu o medie de 10,93 mg%. Raportatela substanţa uscată, carotenoidele totale s-au încadrat în intervalul 20,79-92,27, cu o medie de 52mg%.Rezultate obţinute în acest studiu concordă cu cele obţinute de alţi cercetători pentrudiferite subspecii de cătină, în special pentru conţinutul total de carotenoide din fructeleproaspete (Tabelul 9).Tab. 9Conţinutul de carotenoide totale din fructele diferitelor subspecii de cătinăTotal carotenoids in seabuckthorn fruits from different subspeciesSubspecieSubspecies (H. rhamnoides)Carotenoide totale/ Total carotenoids (mg% fructproaspăt/fresh fruit)ReferinţeReferencescaucasica 0,32-16,7turkestanica 0,8-28,8carpatica (aceeaşi regiune) 0,32-3,87Novruzov (2005b)carpatica 10,93 (4,13-19,68) acest studiuTab. 10Coeficienţii de corelaţie dintre elemente morfologice şi carotenoidele totale din fructCorrelation coefficients between morphological features and total carotenoids in fruitCarotenoide totale/ Total carotenoids (mg%)Caracteristică morfologicăMorphological feature Coeficientul de corelaţieCorrelation coefficient (r)Valoarea p/p value (two-tailed,intervalul de confidenţă/ confidencerange 95%)Culoare fructe/Fruit color 0,81 <0,0001

Masa a 100 fructe/Weight of 100 fruits (g) -0,59 0,01pH 0,73 0,01Cea mai strânsă corelaţie, după cum se poate observa şi din Tabelul 10, este întreculoarea fructelor şi conţinutul în carotenoide totale.3.2.7. Determinarea unor componente lipofilice din fructe şi seminţe3.2.7.1. Conţinutul de uleiDiferenţe mari pot fi observate între probe atât pentru uleiul din seminţe cât şi cel dinpulpă (7,2-16,4% în seminţe cu o medie de 11,7% şi 3,6-8,5% în pulpa proaspătă, cu o medie de6,2%). Media conținutului de ulei din fructul proaspăt este 6,4% iar din fructul uscat 31,4%.273.2.7.2. Compoziţiei acizilor graşi din uleiul de cătinăÎn uleiul din seminţe AG dominanţi sunt acidul linoleic (40,1%), linolenic (26,3%) şioleic (17,9%). Uleiul din seminţe are un procentaj ridicat de acizi graşi polinesaturaţi (PUFA)(66,4%) şi mononesaturaţi (MUFA) (21,5%) comparativ cu cei saturaţi (SFA) (11,7%). Când secompară proba martor cu elitele, o diferenţă negativă clară este remarcată în cazul acizilorlinoleic şi linolenic (31,2%, respectiv 31,5%, în proba martor). În uleiul din pulpă, cei maiimportanţi AG sunt acidul palmitic (36,55%), oleic (30,9%) şi palmitoleic (20,45%). MUFA(58,2%) şi SFA (37,6%) sunt dominanţi în uleiul din pulpă, comparativ cu PUFA (4,1%).După cum se poate vedea din figura 10, avem diferenţe semnificative între uleiurile provenite dinpulpă şi cele din seminţe indiferent de clasa de AG analizată.Analiza uleiurilor de cătină pe componente sau pe baza diferitelor clase de acizi graşi sedovedeşte o metodă sigură de determinare a fraudelor cât priveşte mixurile de ulei.Fig. 10. Influenţa originii uleiului (seminţe, pulpă) asupra diferitelor clase de acizi graşiOil influence depending on origin (seed, pulp) on several fatty acids groupsRezultatele noastre sunt foarte apropiate de cele înregistrate pentru ssp. fluviatilis, dardiferenţe faţă de media generală pot fi remarcate pentru acizii palmitoleic, palmitic, oleic şilinolenic. Raportul dintre acizii graşi saturaţi şi cei nesaturaţi la cătina românească este foarteasemănător cu media generală a speciei.3.2.7.3. Analiza cantitativă şi calitativă a tocoferolilor din uleiul de cătinăA fost observat un raport foarte asemănător între α-tocoferol şi β+γ tocoferol în uleiul dinseminţe; în schimb, uleiul din pulpă s-a caracterizat prin cantităţi foarte ridicate de α-tocoferol(87,7% din totalul tocoferolilor analizaţi) comparativ cu β+γ tocopferol. După cum se poateobserva şi din Fig. 11, sunt diferenţe semnificative (***, Two-way ANOVA, Bonferroni

posttests) între cele două componente majore ale tocoferolilor doar la uleiul din pulpă. Metodadeterminării pe componente a tocoferolilor poate constitui o metodă sigură de determinare afraudelor cât priveşte mixurile de ulei de cătină.Valorile medii obţinute pentru tocoferolii totali, atât la uleiul din pulpă cât şi la cel dinseminţe, se încadrează în limite descrise în literatura de specialitate (Cenkowsky et al. , 2006;Yang and Kallio, 2005a), pe când SF8 a prezentat valori mai mari (360 mg% în uleiul dinseminţe) decât acestea.28Fig. 11. Influenţa originii uleiului (seminţe, pulpă) asupra componentelor tocoferolilorThe influence of oil origin (seed, pulp) on tocopherol compounds3.3. Înmulţirea prin seminţe3.3.1. Determinarea ratei de germinaţie in vitroIndiferent de timpul alocat sterilizării (5, 10, 15, 20 sau 25 min), nu s-a înregistrat nici oinfecţie și rata de germinare nu a fost influențată semnificativ, înregistrându-se medie de 90%.După şase săptămâni, majoritatea plăntuţelor au emis primele frunze adevărate.3.3.2. Determinarea ratei de germinaţie ex vitro şi caracterizarea plantelorobţinuteRata medie de germinare testată ex vitro nu s-a diferenţiat semnificativ între seminţeleextrase din fructele congelate şi cele din fructe proaspete, în primul caz înregistrându-se o mediede 76,9% pe când în cazul al doilea de 73,3%, însă germinarea a întârziat cu 2 săptămâni în cazulutilizării semințelor extrase din fructe congelate. Media ratei de germinare in vitro a fostsemnificativ pozitivă comparativ cu cea ex vitro (Fig. 15)Fig. 12. Testarea ratei de germinare in şi ex vitroIn vitro and ex vitro germination rates29Majoritatea plăntuţelor au avut o creştere viguroasă şi stare de sănătate bună, indiferentde seminţele din care au provenit (Fig. 13).Din punct de vedere statistic, nu s-au observat diferenţe semnificative între ratele degerminare ale seminţelor păstrate unul sau doi ani. Seminţele provenite de la genotipul martor auavut o rată medie de germinare semnificativ pozitivă doar faţă de cele provenite de la SF12 (Fig.13).Fig. 13. Stânga - rata de germinare în funcţie de durata depozitării seminţelor; dreapta – rata degerminare în funcţie de provenienţa seminţelorLeft – germination rate depending on storage period; right – germination rate depending on seedoriginUn procent mai ridicat cât priveşte mortalitatea a fost înregistrat peste iarnă însă unele

genotipuri au avut o rată de supravieţuire peste iarnă mai mare decât individul martor unele chiarcu 0% mortalitate (Fig. 14). Cât priveşte rata generală de supravieţuire, s-a înregistrat un intervalfoarte mare, cu valori între 29 şi 96%, la o medie de 73%.Fig. 14. Rata mortalităţii puieţilor în funcţie de provenienţa seminţelorSeedling mortality depending on seed origin30Fig. 15. Înălţimea puieţilor la sfârşitul perioadei de vegetaţieHeight of the seedlings at the end of the vegetation periodNu s-a putut stabili la sfârşitul primului an o corelaţie între înălţimea puieţilor (Fig. 15) şivigoarea plantelor genitoare (r=0,15-0,27). O corelaţie pozitivă s-a înregistrat între rata desupravieţuire a puieţilor şi media celor mai înalte plante (r=0,58, p=0,012. Nu s-au înregistratcorelaţii între masa seminţelor şi ceilalţi parametri analizaţi.3.4. Înmulţirea prin butăşire în uscat3.4.1. Butăşirea la ghiveci în spaţiu protejatDupă cum se poate vedea în Tabelul 11 şi Fig. 16, în cazul folosirii aceluiaşi substrat deînrădăcinare S1, avem o rată de înrădăcinare nesemnificativ diferită statistic, indiferent de sexulplantelor şi varianta hormonală utilizată (One-way ANOVA, Tukey’s multiple comparison test).Tab. 11Randamentul de înrădăcinare la butăşirea în uscat la ghiveciRooting efficiency for hardwood cutting propagation in potsn=45 (butaşi pentru Procentul de înrădăcinare/ Rooting efficiency *(%)fiecare variantă/ cuttings for each variant) CHF1 CHM1S1V1 51,1 a 44,4 aS1V2 37,8 a 48,9 aS1V3 51,1 a 62,2 aS1V4 35,6 a 42,2 aMedia/ Average(S1V) 43,9 49,43S2V1 80,0 abS2V2 82,2 aS2V3 71,1 abS2V4 57,8 bMedia/ Average (S2V) 72,8Media/ Average (SV) 58,3S1. 3:1 turbă TS3 klassman+clay (argilă) – TS3 fin pentru răsaduri;S2 1:1:2 turbă TS3 klassman+clay (argilă), TS3 fin pentru răsaduri plus pământ de grădină;V1. 250 ppm ANA (clătire a bazei); V2. 500 ppm ANA (clătire a bazei);V3. Radistim Nr. 2 (praf pe max. 5 cm); V4. varianta martor - clătire cu apă simplă.*mediile urmate de aceeaşi literă nu sunt diferite semnificativ (Tukey’s multiple comparison test)31

Cât priveşte diferenţele generate de substratul de înrădăcinare, substratul S2 (amestecturbă cu pământ de grădină) a generat o medie a butaşilor înrădăcinaţi semnificativ pozitivă faţăde cazul în care a fost utilizată doar turbă (Fig. 18). Cât priveşte diferenţele cauzate detratamentele hormonale, faţă de varianta martor, în care s-a utilizat apă, doar în cazul utilizăriisubstratului S2 s-a determinat o diferenţă semnificativă (*, Bonferroni posttests) a variantei cu500 ppm (Fig. 18).Fig. 16. Stânga – randamentul butăşirii în uscat la ghiveci în funcţie de sexul plantei şi variantahormonală; dreapta – influenţa substratului de cultură şi a variantelor hormonaleLeft – the efficiency of hardwood cutting in pot propagation method depending on sex and hormonaltreatment; right – influnce of culture substrate and hormonal treatment3.4.2. Butăşirea mixtă şi evaluarea plantelor rezultateDupă cum se poate observa din Fig. 17, patru genotipuri femele din Delta Dunării (SF4,6, 7 şi 8) au avut un randament de prindere de aproximativ 40%, în situaţia în care cea mai bunăvariantă la ghiveci a fost de 82%. Rezultate mai slabe au fost obţinute pentru plantele mascule,datorită deshidratării rapide a creşterilor anuale.Cât priveşte adaptabilitatea şi ritmul de creştere al plantelor noi obţinute, majoritatea auavut o creştere viguroasă şi au supravieţuit temperaturilor scăzute din timpul iernii (Fig. 17).Fig. 17. Stânga - randamentul şi rata supravieţuirii la butăşirea mixtă; dreapta - înălţimea plantelorobţinute din butaşi la sfârşitul primului an de vegetaţieLeft – efficiency and survival rate of combined hardwood cutting propagation method; right – heightof the plants at the end of the first year of vegetation323.5. Înmulţirea in vitro prin tehnici de micropropagare3.5.1. Iniţierea culturilorPentru majoritatea genotipurilor testate, cătina albă s-a dovedit o subspecie dificil deiniţiat in vitro, în special pornindu-se de la meristeme. Cele mai bune rezultate au fost obţinute încazul utilizării mugurilor proaspăt recoltaţi de pe plantele genitoare. În cazul păstrării ramurilorla frig, în pungi de polietilenă, s-a constatat o foarte rapidă deteriorare a mugurilor, în cele maimulte cazuri după patru săptămâni majoritatea fiind compromişi.Indiferent de perioada în care ramurile au fost recoltate (noiembrie-martie), probelemartor care au fost păstrate în apă au arătat că această specie nu necesită o perioadă de frigpentru a porni în vegetaţie.

3.5.1.1. Sterilizarea materialului în funcţie de tipul de inoculHipocloritul de sodiu s-a dovedit a fi un agent eficient în sterilizarea mugurilor de cătinăîn situaţia în care s-a dorit prelevarea meristemelor sau a mugurilor detaşaţi, cu îndepărtareaprimelor straturi de foliole, şi ineficient pentru sterilizarea minibutaşilor inoculaţi ca atare.Datorită ratelor ridicate de viabilitate a meristemelor şi a gradului scăzut de infecţie,majoritatea sterilizărilor s-au efectuat cu 2% hipoclorit de sodiu timp de 15 minute. După cum sepoate vedea din Fig. 18, pentru mai multe genotipuri acest tip de sterilizare a generat 0% grad deinfecţii în condiţiile unor rate de iniţiere foarte ridicate.Fig. 18. Sterilizarea materialului vegetal în vederea prelevării meristemelorSterilization of the material for meristem prelevationUtilizarea ca inoculi a minibutaşilor nu se recomandă decât în cazul modificării radicale aprotocoalelor existente de sterilizare şi în cazul utilizării unui material păstrat în condiţiicontrolate (ex. sere, cu control fito-sanitar constant).În funcţie de genotipul utilizat, în cazul meristemelor se poate obţine o rată de viabilitatede până la 100%, în culturi total lipsite de infecţii utilizând protocolul propriu, cu concentraţii deNaClO de 2% timp de 12-20 min.Ţinând cont de simplitatea metodei şi de procentul ridicat de regenerare a lăstarilor dinmeristeme pentru o mare parte din genotipuri, acest tip de inocul se recomandă la utilizarea unuimaterial provenit din flora spontană, cu un grad ridicat de infecții endogene.333.5.1.2. Iniţierea din meristemeCu toate că majoritatea explantelor au format un calus bazal abundent, doar în puţinecazuri s-au observat scurgeri fenolice consistente care au apărut în general la baza lăstarilorvitrificaţi, care erau oricum compromişi. Nu s-au înregistrat cazuri în acest studiu în carescurgerile fenolice să inhibe dezvoltarea lăstarilor.Indiferent de pH sau concentraţiile de BAP, nu s-au obţinut diferenţe semnificative întremediile ratelor de inițiere. Deoarece concentraţiile de 0,1-0,2 au produs un procent asemănătorde lăstari, în experimentele ulterioare s-a utilizat cu precădere concentraţia intermediară de 0,15mg/l. Concentrațiile de BAP mai mari de 0,2 cât și utilizarea TDZ au generat necrozare totală.Cu toate că valori mai ridicate ale pH-ului au generat un procent de lăstari mai ridicat,majoritatea au avut o vigoare mai redusă şi au avut un randament foarte scăzut de multiplicare.Pentru genotipurile recalcitrante la BAP se poate recomanda testarea cu zeatină, care adat rezultate foarte bune la genotipul SF6. Indiferent de mediile bazale utilizate pentru iniţiere, încazul utilizării mediilor fără hormoni s-a produs necrozare totală a inoculilor.

3.5.1.2.1. Conţinutul cantitativ şi calitativ al sursei de carbonNu s-au observat diferenţe între utilizarea zahărului comercial şi sucroza de laborator sauîntre concentraţiile de 20 sau 30 g/l.3.5.1.2.2. Influenţa agenţilor de gelifiere. Rata de vitrificareAtât în această etapă cât şi la multiplicare s-a testat influenţa mai multor agenţi degelifiere, utilizaţi individual sau în combinaţii, cele mai bune rezultate fiind obținute pe mediilegelifiate cu plant agar.3.5.1.2.3. Influenţa mediilor bazaleCel mai bun mediu utilizat la inițierea din meristeme la cătina albă a fost WPM. Înfuncție de necesitățile individuale apărute pe parcursul experimentelor, s-a propus un mediugeneral de inițiere care a generat rezultate pozitive pentru majoritatea genotipurilor studiate.MG=3/4 WPM (macro-, micro-elemente şi vitamine), 8 g/l plant agar, sucroză (zahăralimentar) 20 g/l, BAP 0,15, pH 5,4.3.5.1.2.4. Diferenţele între genotipuri la utilizarea mediului generalFaţă de media generală, după cum se poate vedea din Fig. 19, cât priveşte medianumărului de lăstari regeneraţi majoritatea genotipurilor au înregistrat diferenţe semnificative iarcât priveşte media vitrificărilor diferenţe nesemnificative.Fig. 19. Influenţa genotipurilor asupra iniţierii şi vitrificării (mediul MG)Genotype influence on culture establishment and hyperhidricit (MG media)343.5.1.2.5. Morfologia şi vigoarea lăstarilor rezultaţi (inclusiv vitrificarea)Majoritatea genotipurilor au prezentat o vigoare scăzută la 6 săptămâni de la iniţiereameristematică, cu o lungime a lăstarilor de aproximativ 10 mm (max. 20 mm) şi frunze foartescurte. Genotipurile care au produs lăstari cu aspect tipic încă din faza de iniţiere au fost SF8,CF2, CM1 şi SF11. O mare parte din lăstarii rezultaţi au avut un aspect uşor vitrificat, care însubculturile ulterioare s-a accentuat chiar dacă s-au utilizat cantităţi ridicate de agar.3.5.1.3. Iniţierea din minibutaşiIniţierea pornind de la minibutaşi cu vigoare redusă s-a dovedit mai puţin utilizabilă înacest caz, datorită ratei de infecţie foarte ridicată. Metoda de iniţiere cu minibutaşi lungi direct înapă sterilă nu a fost regăsită în literatură, având un caracter de noutate, caracterizându-se princosturi foarte reduse cu manopera şi prin lipsa mediilor de cultură.Prin această metodă s-au obţinut lăstari viguroşi, tipici, pretabili la multiplicare.3.5.1.4. Iniţierea din muguriPentru iniţierea din muguri s-a înregistrat o rată de infecţie mult mai mare decât în cazulmeristemelor şi o rată de regenerare mai redusă. Cu toate acestea, majoritatea lăstarilor rezultaţi

au avut o vigoare mai mare decât a celor proveniţi din meristeme şi au prezentat o tipicitate aspeciei mai ridicată. În acelaşi timp, mugurii au dovedit o elasticitate mult mai mare cât priveştemediul bazal utilizat.3.5.2. Etapa de multiplicare3.5.2.1. Influenţa vaselor de cultură asupra multiplicăriiRezultatele apropiate obţinute pentru eprubete comparativ cu alte vase (diferențenesemnificative statistic) plus riscul redus de infecţii la utilizarea acestui tip de recipient auîncurajat utilizarea exclusivă a acestuia în experimentele ulterioare. În situaţia micropropagării lascară mare a acestei specii, se recomandă utilizarea vaselor tip Magenta GA7.3.5.2.2. Influenţa mediilor din subculturile precedenteAtât pentru proliferare cât şi cât priveşte vigoarea de creştere a lăstarilor, nu au fostobţinute diferenţe semnificative la testarea pe mediul MG clone provenite de pe trei tipuri demedii cu concentrații hormonale diferite.3.5.2.3. Influenţa numărului de subculturiNu au fost diferenţe semnificative între subculturi decât cât priveşte lungimea medie alăstarilor.3.5.2.4. Influenţa agenţilor de gelifiere asupra multiplicării şisensibilitatea la vitrificareChiar şi în cazul utilizării unor concentraţii mai ridicate de plant agar (8-9 g/l), care audus uneori la crăparea mediilor, s-a generat un procent ridicat de vitrificări în anumite subculturipentru genotipurile mai sensibile. Nivelul vitrificării a fost în general mai redus în cazul utilizăriiunor cantităţi mai scăzute de săruri minerale. 3/4 WPM a generat cel mai scăzut nivel alvitrificării.3.5.2.5. Influenţa genotipurilor, mediilor de cultură şi a hormonilorAsemenea iniţierii, şi în cazul multiplicării s-au observat diferenţe foarte mari cât priveşterata de multiplicare, proliferare, necrozare şi vitrificare, atât datorită influenţei genotipurilor câtşi a mediilor de cultură.Indiferent de genotipul utilizat, cel mai bun mediu bazal s-a dovedit a fi WPM, utilizat îndiferite concentraţii ale sărurilor şi vitaminelor, pornind de la 1/2 până la integral. Mediile MS,AR, QL, SH şi DKW au dat rezultate slabe, indiferent de concentraţiile utilizate, rezultând înprocente ridicate de necrozare sau vitrificare.353.5.2.6. Multiplicarea genotipurilor din Delta Dunării Sf. Gheorghe (DF)Indiferent de genotipul utilizat şi de varianta de mediu de cultură, nu s-a obţinut o rată deproliferare medie mai mare de 3:1, cu maxime de 5 lăstari/explant iniţial.3.5.2.7. Multiplicarea genotipurilor provenite din Delta Dunării, zona

SulinaRezultatele semnificative pentru toate genotipurile sunt prezentate sintetizat în Tabelul 12și Fig. 20. Indiferent de varianta hormonală utilizată, pentru nici unul din genotipurile analizatenu s-a obţinut o diferenţă semnificativă între medii cât priveşte proliferarea axilară. Cu toateacestea, pentru unele variante s-au obţinut maxime ale proliferării cu valori ridicate (maximum 6lăstari/explant proliferare axilară, la SF6, şi 15 la proliferare adventivă, la SF8). La utilizareaunor concentraţii hormonale mai ridicate (ex. BAP 0,5-1 mg/l, zeatină 2 mg/l) lăstarii rezultaţi auavut vigoare foarte mică şi a fost necesară o subcultură suplimentară. Indiferent de genotipultestat, cea mai mare vigoare de creştere s-a înregistrat în cazul utilizării mediului general, utilizatşi la iniţierea culturilor.Fig. 20. Stânga - vigoarea de creştere a lăstarilor cu provenienţe diferite multiplicaţi pe mediulgeneral (MG); dreapta – influenţa mediului bazal asupra multiplicării SF8Left – growth vigor of the shoots depending on genotype, multipliend on general culture media (MG);right – the influence of the basal media on SF8 multiplication3.5.3. Regenerarea din frunzeMediile WPM, zahăr 30 g/l, pH 5,8, agar 8 g/l, alături de zeatină 2 mg/l plus AIA 0,1mg/l şi BAP:AIA 0,5, respectiv 0,1 mg/l, au generat un procent extrem de ridicat, de până la100% rată de regenerare. Dacă la SF11 a fost o regenerare mixtă la utilizarea zeatinei, atâtdirectă (majoritară) cât şi din calus organogen, la SF8 zeatina alături de AIA a produs doarregenerare din calus. Deşi zeatina a produs o rată ridicată de regenerare, regeneranţii au constatîn muguri sau lăstari de dimensiune foarte redusă. La trecerea lor pe mediul general s-a reuşitalungirea lăstarilor şi obţinerea unor plăntuţe cu aspect tipic. S-au obţinut în medie 2 lăstariviabili, tipici, per frunză la regenerarea directă pornind de la SF11 şi zeatină cu AIA (2:0,1 mg/l).Mediul BAP:AIA a generat în cazul genotipului SF11 regenerare directă cu lăstari bine definiţi(rată regenerare 100%), cu potenţial de trecere în etapa de alungire în mod individual.Această metodă necesită analize ulterioare cu privire la stabilitatea genetică şimorfologică a plantelor rezultate, mai ales în cazul utilizării ca material de iniţiere soiuri.36Tab. 12

Cele mai bune rezultate obţinute în etapa de multiplicare în funcţie de mediile de cultură şi genotipuri (selecţiile Sulina)Best results within multiplication stage depending on culture media and genotypes (Sulina selections)GenotipGenotypeMediu deculturăCulturemediaProliferareProliferation(nr.lăstari> 2mm:1)(shoots no.>2mm:1)Proliferare max.Max.proliferation(nr. lăstari >2mm:1)(shoots no.>2mm:1)MultiplicareMultiplication(nr. minibutaşi>2 mm:1)(microcuttingsno.>2 mm:1)L medie alăstarilorAveragelenght of theshoots(mm)Numărul delăstarianalizaţiNo. of shootstested(n)DeviaţiaStandardStandarddeviation(mm)Lungimea

maximăMaximumlenght(mm)ÎnrădăcinarespontanăRooting(%)VitrificareVitrification(%)SF4 MG1 1 1 1 11,6 15 5,9 22SF5 MG1 1,5 3 1,5 13,3 18 10,7 42 8 17SF6 MG1 1,5 4 1,8 19,8 15 8,5 29 10 10SF7 MG1 2,2 6 1,7 11,1 39 7,1 39 11 20SF8 MG1 1,2 3 1,3 26,1 26 18,4 68CM1 MG1 1,7 3 2 15,8 5 11,1 30CF2 MG1 1,1 3 1,6 23,9 54,0 10,5 44 14,0CF3 MG1 1 1 2 21,3 3 9 30 100MF3 MG1 1 1 1 13,8 13 8,2 30CHF1 MG1 1 1 1,2 14,8 17 11,5 52 10SF5 WP0,52 1,6 2 1,1 5,1 8 3,4 10 20SF6 WP0,52 2,8 7 1,4 6,4 17 7,7 30 10 0CF2 WP0,52 2,0 4 1,9 9,8 24,0 9,8 45 20,0 10,0SF6 WPKB3 2,7 6 2,7 16,3 16 9,6 35 17SF7 WPKB3 1,9 4 1,4 11,8 13 9,6 28CF2 WPKB3 1,4 2 2,0 16,7 7,0 20,2 57 20,0SF8 QL4 1,5 3 2,2 17,7 9 13,4 3613/4 WPM, 20 g/l zahăr, 8 g/l plant agar, BAP 0,15, pH 5,423/4 WPM, 20 g/l zahăr, 8 g/l plant agar, BAP 0,5 mg/l, pH 5,433/4 WPM, 20 g/l zahăr, 8 g/l plant agar, Kin:BAP 0,3:0,2 mg/l, pH 5,44QL, 20 g/l zahăr, 8 g/l plant agar, BAP 0,15, pH 5,4373.5.4. Înrădăcinarea in vitroCele mai viguroase rădăcini s-au obţinut în cazul înrădăcinărilor spontane pe parcursul etapeide multiplicare (Fig. 21). Acest tip de înrădăcinare a fost în generat asociat cu lăstarii cu vigoare celpuţin medie, ceea ce a generat plante potrivite pentru aclimatizare.Fig. 21. Stânga – Influenţa mediilor de cultură (vezi Tabelul 5) asupra înrădăcinării; centru - plantă devigoare redusă obţinută în etapa de înrădăcinare; dreapta – plante înrădăcinate spontan în etapa demultiplicareLeft – the culture media influence on rooting (see Table 5); middle – low vigor plantlet obtained within

rooting stage; right – spontaneous rooted plantlets within multiplication stageMajoritatea rădăcinilor obţinute în etapa dedicată special înrădăcinării au fost foarte puţinviguroase şi o mare parte s-au rupt odată cu spălarea plăntuţelor sau la punerea în substratul deaclimatizare. În acelaşi timp, plante obţinute au fost cu vigoare redusă, cu şanse mici de aclimatizare(Fig. 21).3.5.5. Înrădăcinarea ex vitro şi aclimatizareaDoar plăntuțele viguroase au putut fi aclimatizate în amestec de turbă și nisip, însă nu s-auînregistrat creșteri. Cele mai slabe rezultate s-au obținut pentru lăstarii semivitrificați și în cazulaclimatizării în apă. În cazul utilizării unor lăstari viguroşi, semilignificaţi, există posibilitateaînrădăcinării directe ex vitro, care, prin îmbinarea etapei de înrădăcinare cu cea de aclimatizare,poate fi o alternativă viabilă metodologiei clasice.384. CONCLUZII4.1. Concluzii privitoare la etapa de selecție• Variabilitate fenotipică intrasubspecifică foarte ridicată• O parte din rezultate infirmă rezultate anterioare pentru ssp. carpatica• Trei genotipuri (SF4, SF7 și SF8) au prezentat valoare ridicată fiind introduse în procesul detestare, omologare și brevetare ca soiuri noi (Golden Abundent, Carmen și Colosal).• Majoritatea selecțiilor - valoare mult mai ridicată decât genotipul martor și asemănătoare saumai mare comparativ cu cele mai bune soiuri omologate pe plan național• Doar selecția din flora spontană nu poate asigura caracteristici superioare unor soiuriinternaționale, recomandându-se pornirea unui proces amplu de ameliorare4.2. Concluzii referitoare la caracteristicile bio-chimice ale selecţiilor• Potențial furajer ridicat, în special ca aditiv; recomandare în ferme bio (necesar adaos de P)• Sursă bogată de minerale și în special de K• Raportul aciditate/S.U. solubilă foarte scăzut – nici o selecție recomandată pentru consum înstare proaspătă• Conținut mediu de vitamina C dar peste fructele consacrate; se recomandă păstrarea lacongelator imediat după recoltare• Conținut mediu de carotenoide• Conținut ridicat de ulei, în special în pulpă• Se recomandă uleiul de semințe pentru aport ridicat de acizi grași polinesaturați și uleiul depulpă pentru vitamine E• Metodele de determinare a AG și tocoferolilor pot fi utilizate în depistarea fraudelor4.3. Concluzii referitoare la înmulțirea prin metode convenționale și

micropropagare• Majoritatea plantelor obținute din semințe provenite din Delta Dunării s-au aclimatizat ușorla condițiile climatice din Transilvania• Randamentul înmulțirii prin butași la ghiveci este independent de sexul plantelor darsemnificativ influențat de substratul de cultură• Butășirea în uscat - randamente ridicate și vigori mari ale plantelor cu trecerea direct în câmpdupă un singur an• O mare parte din genotipuri s-au inițiat cu succes in vitro pornind de la meristeme.Recomandăm pentru inițiere mediul WPM (3/4 săruri și vitamine) alături de 0,15 mg/l BAP,0,8% Plant Agar, 2% sucroză și un nivel al pH-ului de 5,4.• Regenerarea din frunze este posibilă utilizând concentrații hormonale scăzute• Cătina albă este dificil de micropropagat, generând rate scăzute de multiplicare, înrădăcinareși aclimatizare, nerecomandându-se ca o metodă de multiplicare la scară industrialăPe baza rezultatelor obţinute şi a contextului agricol al României, se recomandă continuareamuncii de selecţie şi debutul procesului de ameliorare la cătina albă, în scopul obţinerii unor soiurivaloroase, competitive pe plan internaţional.39BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Brad, I., Ioana-Luminiţa Brad, Florica Radu, 2002, Cătina albă - o farmacie într-o plantă, Ed.Tehnică, Bucureşti.2. Cenkowski, S., R. Yakimishen, R. Przybylski, W.E. Muir, 2006, Quality of extracted seabuckthorn seed and pulp oil. Canadian Biosystems Engineering, Volume 48, 3, 9-16.3. Gupta, R.K. and V. Singh, 2003, Studies on Micro-propagation in Seabuckthorn (Hippophaerhamnoides L). Seabuckthorn (Hippophae L): A Multipurpose Wonder Plant, I, IndusPublishing Company, New Delhi, 338-344.4. Gupta, R.K. and V. Singh, 2005, Mineral Composition of Seabuckthorn (Hippophae L).Seabuckthorn (Hippophae rhamnoides L): A Multipurpose Wonder Plant, II, DayaPublishing House, New Delhi, 272-284.5. Lebeda, A.F., 2003, Correlationships of Biological Characteristics in Seabuckthorn(Hippophae rhamnoides L). Seabuckthorn (Hippophae L): A Multipurpose Wonder Plant, I,Indus Publishing Company, New Delhi, 84-96.6. Lebeda, A.F., 2008, Propagation of Seabuckthorn (Hippophae rhamnoides L) in Ukrain.Seabuckthorn (Hippophae L): A Multipurpose Wonder Plant, III, Daya Publishing House,

New Delhi, 22-26.7. Li, T.S.C. and C. McLoughlin, 1997, Sea Buckthorn Production Guide, CanadaSeabuckthorn Enterprises Limited.8. Lu, R., 1992, Seabuckthorn: A Multipurpose Plant Species for Fragile Mountains, ICIMOD,Kathmandu, Nepal.9. Lu, R., 2005, Biochemical characteristics of Seabuckthorn (Hippophae L). Seabuckthorn(Hippophae rhamnoides L): A Multipurpose Wonder Plant, II, Daya Publishing House, NewDelhi, 98-107.10. Lummerding, P., 2001, Micropropagation Protocol Development for Sea buckthorn(Hippophae rhamnoides) Selections for Commercial Orchard Production. Agri-FoodInnovation Fund Project #19980162, Final Report, Canada.11. Raţi, I.V. şi Luminiţa Raţi, 2003, Cătina albă în exploataţii agricole, Ed. Anca, Urziceni.12. Singh, V. and R.K.Gupta, 2008, Micropropagation of Seabuckthorn (Hippophae rhamnoidesL). Seabuckthorn (Hippophae L): A Multipurpose Wonder Plant, III, Daya PublishingHouse, New Delhi, 3-13.13. Singh, V., 2005c, Seabuckthorn (Hippophae L) in Traditional Medicines. Seabuckthorn(Hippophae rhamnoides L): A Multipurpose Wonder Plant, II, Daya Publishing House, NewDelhi, 505-521.14. Sriskandarajah, S. and P.O. Lundquist, 2009, High frequency shoot organogenesis andsomatic embryogenesis in juvenile and adult tissues of seabuckthorn (Hippophaerhamnoides L). Plant Cell, Tissue and Organ Culture, Springer Online.15. Yang, B. and H.P. Kallio, 2001, Fatty Acid Composition în Sea Buckthorn (Hippophaerhamnoides L) Berries of Different Origins. J. Agric. Food Chem., 49, 1939-1947.16. Yang, B., 2001, Lipophilic components of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides) seeds andberries and physiological effects of sea bucktorn oil, PhD thesis, University of Turku,Finland.17. Zadernowski, R., M. Naczk, R. Amarowicz, 2003, Tocopherols în Sea Buckthorn(Hippophae rhamnoides L) Berry Oil. JAOCS 80, 55-58.18. Zubarev, Y.A., 2008, Commercial Cultivation of Seabuckthorn în Western Siberia, Russia.Seabuckthorn (Hippophae L): A Multipurpose Wonder Plant, III, Daya Publishing House,New Delhi, 49-60.

STABILIREA UNOR METODE EFICIENTE DE ÎNMULŢIRE A UNOR SPECII DEARBUŞTI FRUCTIFERI RECENT INTRODUSE SAU EXTINSE ÎN CULTURĂREZUMAT

Cultura unor specii de arbuşti fructiferi recent introduse sau extinse în cultură încondiţiile din România (cătina albă, murul cu şi fără ghimpi, măceşul pentru fructe, aronia şilonicera albastră) prezintă o deosebită importanţă economică, pentru conservarea şi ameliorareacondiţiilor de mediu, ca specii ornamentale, dar în special pentru valoarea lor alimentară şiterapeutică.Ţinând seama de interesul crescând al unui mare număr de cultivatori pentru culturaacestor specii cât şi de necesitatea de testare unitară în aceleaşi condiţii experimentale a celor maipromiţătoare metode de înmulţire vegetativă a acestor specii, în perioada 2007-2009 s-au efectuatunele cercetări în cadrul programului pentru întocmirea lucrării de doctorat cu tema ”Stabilireaunor metode eficiente de înmulţire a unor specii de arbuşti fructiferi recent introduse sauextinse în cultură”.Dintre cele două metode de înmulţire a acestor specii (prin seminţe sau vegetativă), amales metoda de înmulţire vegetativă deoarece prin această metodă se pot transmite cu marefidelitate la descendenţi caracterele plantelor mamă. Din multitudinea variantelor de înmulţirevegetativă am ales metoda de înmulţire prin butaşi de tulpină lemnificaţi şi semilemnificaţidatorită multiplelor avantaje pe care le oferă.Cercetările sau efectuat în cadrul ICDP Piteşti – Mărăcineni care dispune de o bază bunăde cercetare pentru înmulţirea prin butaşi lemnificaţi si semilemnificaţi (solarii moderne acoperitecu folie de polieteilenă, instalaţii de producerea a ceţii artificiale, medii de înrădăcinarecorespunzătoare, plantaţii mamă pentru recoltarea butaşilor etc).Într-o primă parte a lucrării s-a căutat să se prezinte o sinteză a literaturii privitoare laimportanţa culturii unor specii de arbuşti fructiferi recent introduşi sau extinse în cultură încondiţiile din România, particularităţile biologice, ecologice şi tehnologice ale acestor specii şimetodele de înmulţire ale acestora.În a doua parte a lucrării s-a prezentat necesitatea şi obiectivele urmărite, metodologia delucru şi rezultatele de cercetare obţinute.Prin cercetările efectuate în cadrul temei de cercetare stabilite s-a căutat să se realizezeurmătoarele obiective:cunoaşterea, prin consultarea unei liste bibliografice cât mai ample, a principalelorcaracteristici agrobiologice, de cultură şi în special a celor legate de înmulţireavegetativă a celor 6 specii de arbuşti fructiferi luate în studiu.înregistrarea procentului de înrădăcinare şi a caracteristicilor de creştere a rădăcinilorşi a părţii aeriene a butaşilor înrădăcinaţi la cele 6 specii de arbuşti fructifericercetate.stabilirea influenţei unor biostimulatori de înrădăcinare asupra procentului deînrădăcinare şi a comportării butaşilor înrădăcinaţi.punerea în evidenţă a biostimulatorilor de înrădăcinare şi a fertilizării foliare asupraunor caracteristici morfologice, fiziologice şi biochimice ale butaşilor înrădăcinaţi.studierea influenţei factorilor experimentali asupra gradului de variabilitate avalorilor caracteristicilor de înrădăcinare şi creştere a butaşilor înrădăcinaţi la speciilede arbuşti fructiferi studiate.stabilirea influenţei speciei, stimulatorilor de înrădăcinare şi fertilizării foliare asupranaturii şi intensităţii corelaţiilor dintre indicatorii morfologici, fiziologici şibiochimici studiaţi atât în interiorul fiecăreia din cele trei grupe de indicatori cât şiîntre indicatorii aparţinând la grupe diferite.Pentru realizarea obiectivelor de mai sus în perioada 2007-2009 s-au organizaturmătoarele experienţe:1. Experienţa 1 Studiul înmulţirii prin butaşi lemnificaţi a 4 specii de arbuşti fructiferi(cătină, aronia, măceşul pentru fructe şi murul şi fără ghimpi). S-a realizat următoarea schemăexperimentală:Factorul A – Specia de arbuşti fructiferi, cu următoarele 4 graduări: a1 = cătina, soiul

„Moldova”; a2 = aronia, soiul „Nero”; a3 = murul fără ghimpi – soiul „Lock Ness”; a4 = măceşulpentru fructe, soiul „Can”;Factorul B – Biostimulatorii de înrădăcinare, cu graduările: b1 = netratat cubiostimulatori de înrădăcinare; b2 = Radistim (pudră); b3 = Radistim (soluţie cu o concentraţie de2000 ppm);Factorul C – Ferilizarea foliară, cu graduările: c1 = nefertilizat foliar; c2 = fertilizat cuFolimax 2‰; c3 = fertilizat cu Plantfert 2% (14-5-4)A rezultat astfel o experienţă trifactorială aşezată după metoda parcelelor subdivizate cudispunerea sistematică a graduărilor factorului A, de tipul 4 x 3 x 3 în 3 repetiţii (108 „parcelerepetiţii”. O „parcelă repetiţie” a constat în acest caz dintr-o ladă din material plastic cudimensiunile de 60 / 40 / 10 cm. În fiecare ladă s-au plantat 20 de butaşi.Monitorizarea procentului de înrădăcinare s-a realizat pe 10 iunie 2008. Un procent cevamai ridicat de înrădăcinarea s-a înregistrat numai la speciile cătină şi aronia, pe când la speciilemurul fără ghimpi şi măceşul pentru fructe procentul de înrădăcinare a fost foarte scăzut. Deaceea experienţa nu s-a mai umărit în continuare şi ca atare nu s-a mai aplicat nici fertilizareafoliară. Datele privind procentul de înrădăcinare înregistrat la speciile cătină şi aronia în anul2008 s-au prelucrat ca o experienţă bifactorială.Pentru a verifica totuşi capacitatea de înrădăcinare a butaşilor lemnificaţi la cele 4 speciide arbuşti fructiferi analizate am considerat necesar să repetăm acest gen de experimentare şi încondiţiile anului 2009, după o schemă experimentală mai simplă, organizându-se în primăvaraanului 2009, experienţa nr. 2.Experienţa 2Studiul înmulţirii prin butaşi lemnificaţi a 4 specii de arbuşti fructiferi (cătină, aronia,măceşul pentru fructe şi murul fără ghimpi) în anul 2009. S-a realizat următoarea schemăexperimentală:Factorul A – Specia de arbuşti fructiferi, cu graduările: a1 = cătina - soiul „Moldova”; a2

= aronia - soiul „Nero”; a3 = murul fără ghimpi - soiul „Lock Ness”; a4 = măceşul pentru fructe -soiul „Can”;Factorul B – Biostimulatorii de înrădăcinare, cu următoarele graduări: b1 = netratat cubiostimulatori; b2 = Radistim (pudră); b3 = Radistim soluţie cu o concentraţie de 2000 ppm; b4 =acidul indolil acetic (AIA), în concentraţie de 1500 ppm.A reieşit astfel o experienţă bifactorială de tipul 4 x 4 în 3 repetiţii (48 „parcele repetiţii”).Şi de această dată o „parcelă repetiţie” a constat din acelaşi tip de ladă din material plastic folosităşi în anul 2008Datele înregistrate în anul 2009 privind procentul de înrădăcinare au arătat de asemenea,rezultate ceva mai bune tot la speciile cătină şi aronia, dar procente foarte scăzute de înrădăcinarela celelalte 2 specii (măceşul şi murul fără ghimpi).Având în vedere comportarea slabă la înrădăcinare a butaşilor lemnificaţi, la cele 4 speciide arbuşti fructiferi studiate mi-am îndreptat aproape în totalitate atenţia pentru studiulînrădăcinării butaşilor semilemnificaţi, organizând în anul 2008 încă două experienţe: Experienţa 3Influenţa biostimulatorilor asupra înrădăcinării şi creşterii butaşilor semilemnificaţi laşase specii de arbuşti fructiferi. Experienţa s-a organizat după următoarea schemă:Factorul A – Specia de arbuşti fructiferi, cu graduările: a1 = aronia (soiul „Nero”); a2 =măceşul pentru fructe (soiul „Can”); a3 = murul cu ghimpi (soiul „Darrow”); a4 = lonicera (soiul„Loni”); a5 = murul fără ghimpi (soiul „Thornfree”); a6 = cătina (soiul „Moldova”);Factorul B – Biostimulatorii de înrădăcinare, cu următoarele graduări: b1 = netratat cubiostimulatori; b2 = tratat cu Radistim pudră b3 = tratat cu biostimulatorul acidul idolil acetic(AIA), 1500 ppm.A rezultat o experienţă bifactorială de tipul 6 x 3. Având în vedere volumul foarte marede muncă necesar înregistrării efectelor factorilor experimentali asupra caracteristicilor de

înrădăcinare şi creşterea butaşilor, determinările acestor efecte s-a realizat pe câte un numărdiferit de plante în funcţie de caracteristica studiată, fiecare planta a constituit o repetiţie.Experienţa 4Influenţa biostimulatorilor şi a fertilizării foliare asupra caracteristicilor de creştere abutaşilor semilemnificaţi la 4 specii de arbuşti fructiferi.La 4 din cele 6 specii de arbuşti fructiferi luate în studiu în experienţa nr. 3 pe lângăbiostimulatorii de înrădăcinare s-au aplicat şi îngrăşăminte foliare. În felul acesta datele decercetare înregistrate s-au putut prelucra după următoarea schemă experimentală:Factorul A – specia de arbuşti fructiferi cu graduările: a1 – aronia; a2 = măceşul pentrufructe; a3 = murul cu ghimpi; a4 = loniceraFactorul B – biostimulatorul de înrădăcinare cu graduările: b1= netratat cu biostimulatori(martor); b2 = radistim (pudră); b3 = acidul indolil acetic – AIA.Factorul C – fertilizarea foliară cu graduările: c1 = martor (netrata cu îngrăşămintefoliare); c2 = Folimax 2 ‰; c3 = Plantfert (14-5-4) 2%.Aplicarea soluţiilor din cele 2 îngrăşăminte foliare utilizate s-a realizat prin pulverizareafină a acestora pe partea aeriană a butaşilor.Aplicarea fertilizării foliare s-a realizat în trei etape: 16 aprilie 2009; 7 mai 2009; 29 mai2009. Prima aplicare s-a realizat când frunzele butaşilor semilemnificaţi au ajuns la dimensiuneanormală fiind astfel capabile să absoarbă îngrăşămintele foliare. Pentru punerea în evidenţă aefectelor fertilizării foliare asupra butaşilor înrădăcinaţi la 3 momente (2 ore, 24 ore şi 48 ore) dela aplicarea ultimului tratament cu îngrăşăminte foliare (29 mai, 2009) s-a determinat fluorescenţaclorofilei butaşilor cu aparatul OS – 30 punându-se în evidenţă următoarele caracteristici aleacesteia: F0 = fluorescenţa minimă; Fm = fluorescenţa maximă; Ft = fluorescenţa în momentuldeterminării; Fv/ Fm = raportul dintre amplitudinea fluorescenţei (Fm – F0) şi fluorescenţa maximă(indicatori fiziologici). Deasemenea pentru a pune în evidenţă efectele fertilizării foliare asupraunor componente chimice din frunzele butaşilor verzi s-a determinat conţinutul de azot, fosfor,potasiu, şi cenuşa din frunze (indicatori biochimici).Pentru majoritatea indicatorilor înregistraţi (morfologici, fiziologici, biochimici) s-acalculat influenţa graduărilor factorilor experimentali A, B, C asupra valorilor coeficienţilor devariaţie, pentru a scoate în evidenţă uniformitatea de distribuţie a valorilor acestor indicatori.Totodată în cadrul fiecărei categorii de indicatori determinaţi s-a căutat să se pună în evidenţăinfluenţa graduărilor experimentali A, B, C asupra naturii şi intensităţii corelaţiilor dintreindicatorii respectivi atât în cadrul fiecăreia din cele trei grupe de indicatori cât şi între indicatoriiaparţinând la grupe diferite. Pentru fiecare corelaţie calculată s-a încercat 5 tipuri de ecuaţii (lineară, logaritmică, tip „Putere” exponenţială şi polinomială de gr.2), pentru a stabili prin caredin aceste 5 tipuri de ecuaţii caracteristicile corelate se leagă cel mai strâns între ele, respectivprin care tip de ecuaţie se înregistrează cele mai mari valori ale coeficienţilor de corelaţie (r) sauale coeficienţilor de determinare (r2). În finalul lucrării s-a prezentat calculul eficienţei economiceal aplicării biostimulatorilor de înrădăcinare asupra procentului de butaşi înrădăcinaţi (lemnificaţişi semilemnificaţi ) la speciile studiate. Pentru o înţelegere mai uşoară a efectelor factorilor experimentali asupra caracteristicilorstudiate în cadrul celor 4 experienţe descrise mai sus, aspectele cele mai importante vor fiprezentate pe capitole iar în cadrul acestora pe subcapitole.Capitolul 5.1. Studiul înmulţirii prin butaşi lemnificaţi a 4 specii de arbuştifructiferi – anul 2008.În medie pe cele 3 variante de tratare cu biostimulatori de înrădăcinare, procentul debutaşi înrădăcinaţi a înregistrat la specia cătină, o valoare de 25,2%, iar la specia aronia de 15,9%.Capitolul 5.2. Studiul înmulţirii prin butaşi lemnificaţi a 4 specii de arbuştifructiferi – anul 2009.5.2.1. Influenţa biostimulatorilor asupra unor caracteristici de înrădăcinare.

În medie pe cele 4 variante de tratare cu biostimulatori de înrădăcinare:- la specia cătină, procentul de butaşi înrădăcinaţi a înregistrat valoarea de 45,9%, fiindfoarte semnificativ mai ridicată cu 119%, faţă de valoarea de 20,98%, înregistrată laspecia aronia;- la specia aronia, numărul de rădăcini principale, a înregistrat o valoare de 17,67, fiindsemnificativ mai ridicată cu 51%, faţă de valoarea de 11,67%, înregistrată la speciacătină;În medie pe cele 2 specii de arbuşti analizate şi cele 4 variante de aplicare abiostimulatorilor de înrădăcinare, numărul de rădăcini principale pornite din zonacalusată (9,25) a fost semnificativ mai mare cu 60%, faţă de numărul de rădăciniprincipale pornite din tulpina butaşului (5,75).În medie pe cele 2 specii (cătină şi aronia):- în varianta tratată cu biostimulatorul Radistim pudră, procentul de butaşi lemnificaţiînrădăcinaţi a înregistrat valoarea de 46,4%, fiind distinct semnificativ mai ridicată cu30%, faţă de valoarea procentului de înrădăcinare de 35,7%, înregistrată în cazulvariantei tratată cu biostimulatorul Radistim soluţie 2000 ppm, foarte semnificativmai ridicată cu 68%, faţă de valoarea procentului de înrădăcinare de 27,7%,înregistrat în varianta martor şi cu 93% faţă de valoarea procentului de înrădăcinarede 24,10%, înregistrată în varianta tratată cu biostimulatorul AIA.- valoarea numărului de rădăcini principale pe butaş, din varianta tratată cu Radistimpudră (19,0) ) a fost semnificativ mai ridicată cu 65%, faţă de valoarea numărului derădăcini din varianta netratată cu biostimulatori de înrădăcinare.5.2.2. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra unor caracteristici decreştere a butaşilor lemnificaţi la speciile cătină şi aronia.5.2.2.1. Creşterea rădăcinilorÎn medie pe cele 2 specii analizate (cătină şi aronia), valoarea lungimii totale a rădăcinilorpe butaş înregistrată în varianta tratată cu biostimulatorul Radistim pudră (152,7 cm), a fostdistinct semnificativ mai mare cu 121%, faţă de valoarea aceleaşi caracteristici înregistrată învarianta netratată cu biostimulatori de înrădăcinare (69,0 cm) şi semnificativ mai ridicată cu 67%faţă de valoarea înregistrată în varianta tratată cu biostimulatorul AIA.5.2.2.2. Creşterea lăstarilorÎn medie pe cele 4 variante de tratare cu biostimulatori de înrădăcinare:- numărul de lăstari pe butaş la specia cătină (5,58) a fost semnificativ mai mare cu131%, faţă de numărul de lăstari pe butaş înregistrat la specia aronia (2,417);- lungimea totală a lăstarilor pe butaş la specia cătină (76,46 cm) a fost distinctsemnificativ mai mare de 3,68 ori, faţă de valoarea lungimii totale a lăstarilor pebutaş înregistrată la specia aronia (20,21 cm).În medie pe cele 2 specii de arbuşti fructiferi analizate (cătină şi aronia): - numărul de lăstari pe butaş în cadrul variantei tratate cu biostimulatorul deînrădăcinare AIA (5,667) a fost semnificativ mai mare cu 79% faţă de numărul delăstari pe butaş înregistrat în cazul variantei netratată cu biostimulatori deînrădăcinare (3,167) şi distinct semnificativ mai mare cu 89% faţă de numărul delăstari pe butaş din varianta tratată cu biostimulatorul de înrădăcinare Radistim pudră(3,0):- valoarea diametrului mediu al unui lăstar înregistrat în varianta tratată cubiostimulatorul de înrădăcinare Radistim soluţie (6,348 mm) a fost semnificativ maimare cu 16%, faţă de valoarea aceleiaşi caracteristici înregistrată în varianta netratatăcu biostimulatori de înrădăcinare (5,495 m)5.2.3. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra coeficienţilor de variaţie avalorilor unor caracteristici privind înrădăcinarea şi creşterea butaşilor lemnificaţi laspeciile cătină şi aronia, 2009.

5.2.3.1. Influenţa biostimulatorilor asupra coeficienţilor de variaţie a valorilor unorcaracteristici de înrădăcinare.- În medie pe cele 2 specii şi cele 6 caracteristici de înrădăcinare, valoarea cea mairidicată a coeficientului de variaţie s-a înregistrat în varianta tratată cu biostimulatorulRadistim pudră, urmată de varianta martor. Pe locurile 3 şi 4, cu valori ale coeficienţilorde variaţie, practic asemănătoare, s-au situat variantele tratate cu biostimulatorii deînrădăcinare Radistim pudră şi AIA.5.2.3.2. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra coeficienţilor de variaţiea valorilor unor caracteristici de creştere a lăstarilor pe butaş.- În medie pe cele 4 variante de tratare cu biostimulatori de înrădăcinare şi pe cele 4caracteristici de creştere a lăstarilor, valoarea coeficientului de variaţie la specia aronia (21,1%), afost mai mare cu 21%, faţă de valoarea coeficientului de variaţie înregistrată la specia cătină.- În medie pe cele 2 specii şi cele 4 caracteristici de creştere a lăstarilor pe butaş, valoareacea mai ridicată a coeficientului de variaţie (28,9%) s-a înregistrat în cazul variantei de aplicare abiostimulatorului de înrădăcinare Radistim soluţie, urmată de valoarea înregistrată în cazulvariantei martor (19%), iar pe locurile 3 şi 4 s-au situat valorile coeficientului de variaţieînregistrate în cazul variantei tratate cu biostimulatorul Radistim pudră (16,7%) şi al varianteitratate cu biostimulatorul de înrădăcinare AIA (12,6%).Cap. 6.1.1. Influenţa biostimulatorilor asupra unor caracteristici de înrădăcinare abutaşilor semilemnificaţi la 6 specii de arbuşti fructiferiÎn medie pe cele 3 variante de aplicare a biostimulatorilor de înrădăcinare:- procentul cel mai mare de butaşi înrădăcinaţi s-a înregistrat la specia cătină (96,8%),urmată de specia murul fără ghimpi (91,7%), aronia (75,6%), măceş (68,9%), murul cu ghimpi(63,9%) şi cel mai redus procent la specia lonicera (27,8%).- valoarea cea mai mare a lungimii butaşului pe care au apărut rădăcini, s-a înregistrat laspecia cătină (9,4 cm), urmată de specia murul fără ghimpi (3,8 cm), specia lonicera (3,3 cm),murul cu ghimpi (2,4 cm), măceş (1 cm) şi pe ultimul loc s-a situat specia aronia (1 cm).- numărul cel mai mare de rădăcini principale pe butaş s-a înregistrat la specia lonicera(21,9), urmată de specia murul fără ghimpi (19,4), murul cu ghimpi (17,2), cătină (13,7), aronia(7,7), iar pe ultimul loc s-a situat specia măceş cu 4,8 rădăcini.În medie pe cele 6 specii analizate şi pe cele 3 variante de aplicare a biostimulatorilor deînrădăcinare numărul de rădăcini principale pornit din zona necalusată a butaşului a fostsemnificativ mai mare cu 116% fără de cel al rădăcinilor principale pornite din zona calusată.În medie pe cele 6 specii de arbuşti fructiferi analizate, faţă de varianta netratată cubiostimulatori: - aplicarea biostimulatorului Radistim (pudră) a determinat o creştere semnificativă aprocentului de butaşi înrădăcinaţi cu 13%, iar aplicarea biostimulatorului – acidul indolil acetic(AIA) cu 15%.- aplicarea biostimulatorului Radistim (pudră) a determinat o creştere semnificativă alungimii butaşului pe care au apărut rădăcini cu 30%, iar aplicarea biostimulatorului AIA cu19%.- aplicarea biostimulatorului de înrădăcinare – acidul AIA, a determinat o creştere anumărului de rădăcini principale cu 45%.6.1.2. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare asupra unor caracteristici decreştere a butaşilor semilemnificaţi la 6 specii de arbuşti fructiferi.În medie pe cele 3 variante tratate cu biostimulatori de înrădăcinare:- valoarea cea mai ridicată a lungimii rădăcinilor principale (media pe butaş – cm), s-aînregistrat la specia lonicera (277,2), urmată de specia murul fără ghimpi (217,3), murul cughimpi (169,8), cătina (117,2), aronia (71,3) şi cea mai redusă (25,8) la specia măceş.- numărul cel mai mare de rădăcini secundare (media pe butaş) s-a înregistrat la specialonicera (31,7), urmată de speciile murul cu ghimpi şi aronia (26), murul fără ghimpi (24,1),

cătină (9,3) şi pe ultimul loc s-a situat specia măceş cu o valoare de 3,8.- numărul cel mai ridicat de lăstari (media pe butaş) s-a înregistrat la specia cătină (9,6),urmată de specia lonicera (2,4), aronia (2,3), murul fără ghimpi (1,9) şi murul cu ghimpi (1,7).- lungimea medie a lăstarului a înregistrat cea mai ridicată valoare (28,7 cm), la speciamurul fără ghimpi, urmată de specia cătină (12,8), murul cu ghimpi (11,1), aronia (11) şi cea mairedusă valoare din cele 5 specii analizate s-a înregistrat la specia lonicera (5,8 cm).- suma creşterii lăstarilor (media pe butaş - cm) a înregistrat valoarea cea mai ridicată laspecia cătină (114,1 cm), urmată de specia murul fără ghimpi (53,5), aronia (21,9) şi murul cughimpi (17,9)şi cea mai redusă valoare din cele 5 specii la care s-a calculat această caracteristicăs-a înregistrat la specia lonicera (13,6).- ca un rezultat al diferenţierii numărului de frunze cat şi al suprafeţei medii a unei frunzepe lăstar, suprafaţa totală a frunzelor pe lăstar (cm 2) a înregistrat valoarea cea mai ridicată laspecia cătină (49,8), urmată la diferenţe mici de specia murul fără ghimpi (46,4), aronia (43,5),murul cu ghimpi (22,5) iar valoarea cea mai redusă (21,6), din cele 5 specii studiate s-a înregistratla specia lonicera (21,6).În medie pe cele 6 specii de arbuşti fructiferi situate, faţă de valoarea înregistrată învarianta unde nu s-au aplicat biostimulatori de înrădăcinare aplicarea Radistimului a determinato creştere semnificativ mai mare cu 48% a lungimii rădăcinilor principale.La nivelul valorilor înregistrate în cele 3 variante de tratare cu biostimulatori, în mediepentru cele 7 caracteristici de creştere analizate valoarea cea mai scăzută a coeficintului devariaţie (c.v) s-a înregistrat la specia aronia, urmată de specia murul cu ghimpi, cătină, murulfără ghimpi, iar pe ultimul loc s-a situat specia lonicera.Dintre cele 5 specii la care s-au corelat caracteristicile de creştere, numărul cel maimare de corelaţii semnificative (10) s-a înregistrat la specia cătină, urmată de speciile murul cughimpi şi lonicera (7), , murul fără ghimpi (6) iar pe ultimul loc s-a situat specia aronia.Cap. 6.2. Influenţa biostimulatorilor şi a fertilizării foliare asupra unorcaracteristici de creştere a butaşilor semilemnificaţi la 4 specii de arbuşti fructiferi.În medie pe cele 3 variante de tratare cu biostimulatori de înrădăcinare şi cele 3variante de fertilizare foliară la specia lonicera:- valoarea lungimii rădăcinilor principale (media pe butaş – cm) a fost semnificativ maimare de 6,7 ori, faţă de valoarea înregistrată la specia măceş, de 3,2 ori faţă de specia aronia şi de1,32 ori faţă de specia murul cu ghimpi;- valoarea numărului de rădăcini secundare a fost semnificativ mai mare de 6,5 ori, faţăde valoarea înregistrată la specia măceş; - valoarea numărului de lăstari pe butaş a fost semnificativ mai mare cu 46% faţă devaloarea înregistrată la specia murul cu ghimpi;- valoarea diametrului lăstarului (media pe butaş – mm) a fost semnificativ mai mare de2,75 ori faţă de valoarea înregistrată la specia aronia şi de 1,94 ori faţă de cea înregistrată laspecia murul cu ghimpi.- valoarea sumei creşterilor anuale pe butaş (cm) la specia aronia, a fost semnificativ mairidicată cu 17% faţă de valoarea înregistrată la specia murul cu ghimpi şi cu 34% faţă de valoareaînregistrată la specia lonicera.- valoarea lungimii medii (cm) a unui lăstar, înregistrată la specia murul cu ghimpi a fostsemnificativ mai mare cu 70% faţă de valoarea înregistrată la specia lonicera.În medie pe cele 3 specii de arbuşti fructiferi, valoarea lungimii medii pe butaş a unuilăstar (cm) înregistrată în varianta netratată cu biostimulatori de înrădăcinare a fost semnificativmai mare cu 3,4% faţă de valoarea înregistrată în cazul variantei tratate cu biostimulatorulRadistim şi cu 28% faţă de valoarea înregistrată în cazul variantei tratate cu biostimulatorul –acidul AIA.În medie pe valorile înregistrate la speciile de arbuşti fructiferi analizate şi pe cele 3variante de tratare cu biostimulatori de înrădăcinare, aplicarea fertilizării foliare, faţă de varianta

nefertilizată foliar, în general nu a determinat o diferenţiere semnificativă a caracteristicilor decreştere studiate. Aceasta probabil, datorită perioadei scurte de timp între momentele aplicăriifertilizării foliare şi momentul înregistrării valorilor caracteristicilor de creştere studiate.În medie pe cele 3 specii analizate, pe cele 3 variante de aplicare a fertilizării foliare şipe toate cele 7 caracteristici de creştere studiate, valoarea cea mai redusă a coeficientului devariaţie (deci uniformitatea cea mai ridicată a valorilor înregistrate) de 30,0% s-a înregistrat lavarianta unde s-a aplicat biostimulatorul Radistim, iar cea mai ridicată (35,6%), în varianta undes-a aplicat biostimulatorul de înrădăcinare AIA.În medie pe cele 3 specii analizate, pe cele 3 variante de tratare cu biostimulatori şi pecele 7 caracteristici de creştere studiate, valoarea cea mai redusă (31,8%) a coeficientului devariaţie, s-a înregistrat în varianta unde s-a aplicat fertilizarea foliară cu Folimax 2%, iar valoareacea mai ridicată în varianta unde s-a aplicat fertilizarea foliară cu Plantfert (34,1%).Dintre cele 3 specii de arbuşti fructiferi analizate procentul cel mai ridicat de corelaţiisemnificative între cele 5 caracteristici de creştere studiate (83%) s-a înregistrat la specia lonicera,urmată de specia aronia (40%), iar pe ultimul loc s-a situat specia murul cu ghimpi (30%).Cap. 6.3. Infuenţa biostimulatorilor de înrădăcinare şi a fertilizării foliare asupraunor caracteristici legate de fluorescenţa clorofilei butaşilor semilemnificaţi la 4 specii dearbuşti fructiferi determinate la 2 ore de la terminarea fertilizării foliare.Pentru toate graduările factorilor experimentali A, B, C numărul cel mi mare de cazuriîn care acestea s-au diferenţiat semnificativ între ele s-a înregistrat în cazul caracteristicei Ft (6cazuri). Urmează apoi caracteristicile FM şi Fv/Fm cu câte 5 cazuri, iar pe ultimul loc s-a situatcaracteristica Fo.Pentru toate cele 4 caracteristici legate de fluorescenţă cercetate (Fo, Fm, Ft şi Fv/Fm),dintre cele 4 specii luate în studiu, numărul cel mai mare de cazuri în care graduările factorilorexperimentali s-au diferenţiat semnificativ între ele, s-a înregistrat la specia aronia (7), urmată demurul cu ghimpi (5), lonicera (3), iar pe ultimul loc s-a situat specia măceş (0).Pentru toate cele 4 caracteristici legate de fluorescenţă cercetate, în cazulbiostimulatorului AIA, s-a înregistrat cel mai mare număr de cazuri de diferenţiere semnificativă(3), urmată de biostimulatorul Radistim (1), iar pe ultimul loc s-a situat varianta unde nu s-auaplicat biostimulatori de înrădăcinare (0).Pentru toate cele 4 caracteristici legate de fluorescenţă într-un singur caz, aplicareafertilizării foliare cu Folimax s-a diferenţiat semnificativ faţă de celelalte graduări ale factoruluiexperimental C.În medie pentru cele 4 caracteristici de fluorescenţă studiate, dintre cele 4 speciistudiate, valoarea cea mai redusă a coeficientului de variaţie s-a înregistrat la specia aronia (28,8),urmată de specia lonicera (44,2), murul cu ghimpi (44,6) şi pe ultimul loc s-a situat valoareaînregistrată în cazul speciei măceş (54,7).În medie pe cele 4 specii şi cele 4 caracteristici ale fluorescenţei:- dintre cele 3 variante de aplicare a biostimulatorilor de înrădăcinare , valoarea cea mairedusă a coeficientului de variaţie s-a înregistrat în cazul variantei tratate cu Radistim (36,1%),urmată de varianta tratată cu biostimulatorul AIA (41,3 %), iar pe ultimul loc s-a situat variantaunde nu s-au aplicat biostimulatori de înrădăcinare (46,9%);- dintre cele 3 variante de fertilizare foliară, valoarea cea mai redusă a coeficientului devariaţie s-a înregistrat în cazul variantei tratate cu Folimax (37,4%), urmată de varianta fertilizatăcu Plantfert (39,1%), iar pe ultimul loc s-a situat varianta nefertilizată foliar (44,4%).- dintre cele 4 specii de arbuşti fructiferi analizate, numărul cel mai ridicat de corelaţiisemnificative între cele 4 caracteristici ale fluorescenţei, s-a înregistrat în cazul speciei măceş(83% din numărul corelaţiilor calculate), urmată cu un procent egal pentru fiecare din celelalte 3specii (67%).Pentru toate cele 4 specii de arbuşti fructiferi analizate:

- dintre cele 3 variante de aplicare a biostimulatorilor de înrădăcinare, procentul cel mairidicat de corelaţii semnificative între cele 4 caracteristici privind fluorescenţa s-a înregistrat încazul variantei netratată cu biostimulatori de înrădăcinare (75% din totalul corelaţiilor calculate),urmată de varianta tratată cu biostimulatorul Radistim (58%), iar pe ultimul loc s-a situat variantatratată cu biostimulatorul –AIA (50%);- dintre cele 3 variante de fertilizare foliară, procentul cel mai ridicat de corelaţiisemnificative între cele 4 caracteristici privind fluorescenţa s-a înregistrat în cazul varianteinefertilizate foliar (62% din totalul corelaţiilor calculate), urmată de cele două variante fertilizatefoliar cu un procent egal de corelaţii semnificative (58%).Cap. 6.4. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare şi a fertilizării foliare asupraunor componente chimice din frunzele a 4 specii de arbuşti fructiferi.În medie pe cele 4 specii studiate şi cele 3 variante de fertilizare foliară, faţă de variantaunde nu s-au aplicat biostimulatori de înrădăcinare, aplicarea biostimulatorului –AIA – adeterminat o creştere cu 9% a conţinutului de azot, cu 16% acelui de fosfor şi o scădere cu 10% aconţinutului de potasiu şi cu 0,4% a celui de cenuşă;În medie pe cele 4 specii de arbuşti fructiferi studiate şi cele 3 variante de aplicare abiostimulatorilor de înrădăcinare – faţă de varianta nefertilizată foliar:- aplicarea fertilizării foliare cu Plantfert 2%, a determinat o creştere a conţinutului deazot din frunze cu 13%, a celui de fosfor cu 5%, a celui de cenuşă cu 8% şi o scădere a celui depotasiu cu 7%;- aplicarea fertilizării cu Folimax a determinat o creştere a conţinutului de azot din frunzecu 8%, a celui de fosfor cu 4%, a celui de cenuşă cu 8% şi o scădere a celui de potasiu cu 3,4%;Cap. 6.5. Influenţa biostimulatorilor de înrădăcinare şi a fertilizării foliare asupranaturii şi intensităţii corelaţiilor dintre caracteristicile de creştere a butaşilor, cele legatede fluorescenţa clorofilei butaşilor şi cele legate de unele componente chimice din frunzelespeciilor de arbuşti fructiferi analizate.6.5.1. Corelaţiile dintre valorile caracteristicilor de creştere a butaşilorsemilemnificaţi şi valorile componentelor fluorescenţei clorofilei acestora, la 3 specii dearbuşti fructiferi.Pentru cele 3 specii şi 6 caracteristici de creştere analizate, dintre cele 4 caracteristici alefluorescenţei numărul cel mai mare de corelaţii semnificative (66,6% din numărul total decorelaţii calculate) s-a înregistrat în cazul caracteristicei Fm, iar numărul cel mai redus (33,3%) încazul caracteristicei Fv/Fm.Pentru toate cele 3 specii, procentul de corelaţii semnificative între caracteristicile decreştere ale butaşilor verzi şi caracteristicile fluorescenţei a fost asemănător pentru variantanetratată cu biostimulatori de înrădăcinare şi varianta tratată cu biostimulatorul Radistim,reprezentând 25% din numărul total de corelaţii calculate. În cazul variantei tratate cubiostimulatorul – acidul AIA, procentul de corelaţii semnificative a reprezentat doar 4%.6.5.2. Corelaţiile dintre valorile caracteristicilor de creştere a butaşilorsemilemnificaţi şi valorile componentelor chimice din frunze.Dintre cele 3 variante de tratare cu biostimulatori de înrădăcinare, procentul cel mairidicat de corelaţii semnificative între caracteristicile de creştere ale butaşilor semilemnificaţi şiunele componente chimice din frunze, s-a înregistrat în cazul variantei tratate cu biostimulatorulRadistim (37,5% din numărul total al corelaţiilor calculate) urmat de valoarea procentuluiînregistrat în varianta tratată cu biostimulatorul – acidul AIA (25%), iar pe ultimul loc s-a situatvaloarea procentului din varianta netratată cu biostimulatori de înrădăcinare (18,75%).Pentru toate cele 3 specii studiate, procentul de corelaţii semnificative întrecaracteristicile de creştere ale butaşilor semilemnificaţi şi unele componente chimice din frunze, aînregistrat o valoare asemănătoare pentru varianta nefertilizată foliar şi pentru varianta fertilizatăcu Folimax, reprezentând 28% din numărul total de corelaţii calculate. În aceleaşi condiţii,valoarea procentului înregistrat în cazul variantei tratate cu biostimulatorul – acidul AIA, a fost

de numai 15,6%.6.5.3. Corelaţiile dintre valorile caracteristicilor de fluorescenţă şi valorile unorcomponente chimice din frunzele butaşilor semilemnificaţi la 4 specii de arbuşti fructiferi.Numărul corelaţiilor semnificative dintre unele componente chimice din frunze şicaracteristicile legate de fluorescenţa butaşilor verzi la 4 specii de arbuşti fructiferi, a fostasemănător pentru fiecare din cele 4 caracteristici legate de fluorescenţa şi a reprezentat 50% dinnumărul corelaţiilor calculate.Dintre cele 4 componente chimice din frunze corelate, procentul cel mai mare decorelaţii semnificative s-a înregistrat în cazul conţinutului de potasiu (100% din numărulcorelaţiilor calculate), urmat de conţinutul de cenuşă (75%), azot (25%), iar conţinutul de fosfornu s-a corelat semnificativ cu niciuna din cele 4 caracteristici ale fluorescenţei.Procentul corelaţiilor semnificative între componentele chimice din frunze şicaracteristicile fluorescenţei a fost egal pentru varianta netratată cu biostimulatori de înrădăcinareşi varianta tratată cu Radistim (25% din numărul corelaţiilor calculate) şi a înregistrat un procentde numai 4% în cazul variantei tratate cu biostimulatorul AIA.Capitolul 7. Analiza tehnico-economică privind procentul de butaşi lemnificaţi şisemilemnificaţi înrădăcinaţi la cele 6 specii de arbuşti fructiferi, recent introduse sauextinse în condiţiile din România, luate în studiu în lucrarea de faţă cât şi a influenţei maimultor variante de tratare cu biostimulatori de înrădăcinare, au dus la evidenţiereaurmătoarelor concluzii care pot constitui totodată şi recomandări pentru sectorul deproducţie.1. În primul rând, trebuie arătat că, utilizarea biostimulatorilor de înrădăcinare s-a dovedit afi o intervenţie cu efecte pozitive evidente asupra creşterii randamentului la înmulţire, cu efecteeconomice considerabile datorită costurilor reduse legate de valoarea biostimulatorilor (folosiţi încantităţi mici) cât şi a valorii reduse a manoperei necesitate de utilizarea lor legată deintroducerea bazei butaşilor în biostimulatorii folosiţi.2. Patru specii de arbuşti fructiferi din cele 6 luate în studiu în lucrarea de faţă, au fostînmulţite atât prin butaşi lemnificaţi cât şi prin butaşi semilemnificaţi. La 3 din aceste 4 specii dearbuşti fructiferi înmulţite ca mai sus, respectiv aronia, murul fără ghimpi şi măceşul pentrufructe, rezultatele cele mai bune din punct de vedere al procentului de înrădăcinare şi respectiv şia indicatorilor economici s-au înregistrat în cazul înmulţirii prin butaşi semilemnificaţi. 3. În schimb, la specialitatea tratată cu biostimulatorul de înrădăcinare Radistim pudră,deşi în cazul înmulţirii prin butaşi semilemnificaţi a înregistrat un procent de înrădăcinare mairidicat (100%) decât cel înregistrat în cazul înmulţirii prin butaşi lemnificaţi (78%), totuşi ratarentabilităţii a fost mai ridicată în cazul înmulţirii prin butaşi lemnificaţi (119,3%) faţă devaloarea ratei rentabilităţii înregistrate în cazul înmulţirii prin butaşi semilemnificaţi (64,7%).Aceasta deoarece nivelul cheltuielilor pe întreg fluxul de producţie, inclusiv procesul defortificare a fost mult mai redus în cazul înmulţirii prin butaşi lemnificaţi faţă de înmulţirea prinbutaşi semilemnificaţi. Ca urmare a valorilor ridicate a ratei rentabilităţii înregistrate de cătrespecia cătină, în cadrul ambelor metode de înmulţire prin butaşi, această specie poate fi înmulţită,atât prin butaşi lemnificaţi cât şi prin butaşi semilemnificaţi. Această dublă posibilitate deînmulţire economică a speciei cătină oferă unele avantaje ca:- folosirea mult mai completă a capacităţii de producţie a plantaţiilor mamă de cătină de aproduce butaşi în cursul unui an;- folosirea mult mai economică a instalaţiilor şi echipamentelor necesare la înrădăcinareabutaşilor (sere, solarii, instalaţiile de ceaţă artificială etc.);- folosirea mai uniformă a forţei de muncă calificate în cursul anului.

4. Prin folosirea celor 3 variante de tratare cu biostimulatori de înrădăcinare în cazul

înmulţirii prin butaşi semilemnificaţi la celelalte 5 specii de arbuşti fructiferi luate în studiu înlucrarea de faţă (aronia, măceşul pentru fructe, murul cu ghimpi, lonicera, murul fără ghimpi) areieşit că cele mai bune variante pe care le recomandăm cu prioritate pentru a fi promovate înproducţie, au fost următoarele:4.1. La specia aronia, prin aplicarea biostimulatorului de înrădăcinare – acidul indolilacetic, în concentraţie de 1500 ppm, s-a înregistrat cea mai ridicată rată a rentabilităţii de 46,8%.4.2. La specia măceşul pentru fructe, valoarea cea mai ridicată a ratei rentabilităţii (53,1%)s-a înregistrat în cazul tratării cu biostimulatorul Radistim pudră.4.3. Valoarea cea mai ridicată a ratei de rentabilitate de 42,7% la specia de arbuşti – murulcu ghimpi s-a înregistrat în cazul aplicării biostimulatorului acidul indolil acetic în concentraţiede 1500 ppm.4.4. Pentru specia murul fără ghimpi, valoarea cea mai ridicată a ratei de rentabilităţii(61,8%) s-a înregistrat, de asemenea, prin aplicarea biostimulatorului de înrădăcinare acidulindolil acetic în concentraţie de 1500 ppm.4.5. Dintre cele 6 specii de arbuşti fructiferi înmulţite prin butaşi semilemnificaţi (inclusivspecia cătină), la specia lonicera s-a înregistrat cele mai reduse valori ale ratei rentabilităţii.Dintre cele 3 variante de tratare cu biostimulatori de înrădăcinare, valoarea cea mai ridicată a rateirentabilităţii înregistrate la această specie (30%) a fost în cazul tratării cu biostimulatorul deînrădăcinare – acidul indolil acetic în concentraţie de 1500 ppm.

Catina cu miere:Se iau 400g de catina si se pun intr-un borcan de sticla de 800g, apoi se adauga miere cat sa acopere stratul de catina.Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita.- se pastreaza la frigider

Suc de catina cu miere:Se stoarce catina intr-un storcator melcat sau intr-un storcator de fructe, iar sucul obtinut se amesteca cu miere.Se ia o lingurita de 3 ori pe zi.- se pastreaza la frigider

Elixir de catina si ghimbirO reteta primita pe mail de la www.hranavie.eu

150g catina, 1,5 l apa, miere sau stevie. Optional o lamaie si 10g ghimbir.Se pune in blender catina, ghimbirul curatat si 200ml apa. Se porneste blenderul si se tot adauga apa treptat.Se filtreaza cu o sita deasa sau tifon obtinand astfel separarea lichidului de pulpa si seminte.Se readauga in blenderul clatit si se amesteca cu indulcitorul si zeama de la o lamaie.Se bea asa sau cu alte combinatii de fructe dupa gust.Se consuma in 3 zile si se pastreaza la frigider.Sursa retetei de mai sus e: www.hranavie.eu

Extras articol Catina - sursa aici: http://www.formula-as.ro/2003/596/medicina-naturista-25/supervedeta-sezonului-rece-4636

Bolile care se vindeca cu ajutorul catinei

•Gripa, guturaiul, sensibilitatea la raceli - siropul de catina face in aceasta categorie de afectiuni adevarate minuni, intarind in primul rand capacitatea naturala a organismului, apoi prevenind complicatiile gripei, prin efectele sale bactericide. Se iau preventiv 4-5 lingurite de sirop de catina pe zi, pe stomacul gol, in cure de trei saptamani minimum. Odata afectiunea declansata, se iau pana la 10-12 lingurite de sirop de catina pe zi, pentru a hrani organismul si a-l ajuta sa se apere eficient.

•Hepatita, ciroza hepatica - efecte miraculoase are sucul de catina administrat proaspat, o jumatate de pahar pe zi. In absenta sucului proaspat, un substitut foarte bun este si siropul, din care se ia o lingura de 3-4 ori pe zi, inainte de mesele principale. Tratamentul cu ambele tipuri de preparate de catina se asociaza cu un regim vegetarian strict.

•Anemia - se ia pulbere de catina, cate o lingurita rasa de 3-4 ori pe zi, in cure de cate o luna.

•Enterita, colita de putrefactie - se consuma suc proaspat in amestec cu morcov (combinate in proportiile indicate mai sus), 5-6 doze pe zi. Efecte foarte bune are si pulberea luata pe stomacul gol inainte de masa: 1 lingura rasa de trei ori pe zi, in cure de cate o saptamana.

•Ateroscleroza, fragilitate vasculara - pulberea de catina, 1 lingurita administrata de patru ori pe zi pe stomacul gol, ajuta la mentinerea sanatatii, a elasticitatii si a integritatii vaselor de sange. Cele mai spectaculoase efecte se obtin cu un preperat format dintr-o lingurita de pulbere de catina, una de polen si una de miere. Se iau 4 lingurite pe zi din aceasta combinatie. Persoane care aveau de pilda fragilitate capilara pronuntata au eliminat acest neajuns dupa doua luni de tratament cu acest preparat. De asemenea, pacientii care aveau sechele dupa accidente vasculare s-au recuperat foarte rapid cu ajutorul acestui remediu.

•Adjuvant in bolile grave (cancer, leucemie, scleroza in placi) - pulberea decatina, luata cate 1/2 - 1 lingurita inainte de masa, mareste apetitul, puterea de digestie, stimuleaza rezistenta si capacitatea de regenerare a organismului. Mai ales bolnavii care sufera de intoxicatie medicamentoasa, care tin regimuri alimentare restrictive ar trebui sa ia acest preparat.

•Alcoolism si tabagism - studii facute in Rusia, tara in care tabagismul si mai ales alcoolismul sunt un adevarat flagel, au pus in evidenta ca tratamentul cu catina face mai usoara dezobisnuirea de aceste droguri si ajuta la indepartarea sechelelor intoxicatiilor cu ele. De pilda, s-a constatat la alcoolicii care au facut tratament cucatina in timpul curei de dezintoxicare ca probleme cum ar fi tremuratul mainilor, nervozitatea, iesirile violente sunt mult estompate fata de cei care nu urmeaza acest tratament. Se tin cure de cate trei luni, timp in care se iau 3-4 lingurite de pulbere decatina pe zi.

•Adjuvant in bolile psihice - administrarea regulata a catinei mareste in timp nivelul de serotonina din creier, au concluzionat cercetatorii din Germania si Statele Unite. Serotonina este un neurotransmitator care induce o stare de curaj calm, foarte util celor care se confrunta cu depresii sau stari de teama. Cresterea nivelului serotoninei prin tratamentele cu catina micsoreaza simtitor numarul

recidivelor bolilor psihice, dar si al sinuciderilor, al actelor antisociale etc. Se fac cure indelungate (6 luni) cu pulbere decatina: 1 lingurita de patru ori pe zi.

Aplicatii externe ale catinei

•Eczeme infectioase - se zdrobesc fructele proaspete decatina si se aplica direct pe zona afectata, unde se lasa vreme de jumatate de ora. In final se clateste zona tratata si se lasa sa se zvante in aer liber. Pe eczemele uscate se aplica in final si un strat protector de ulei decatina.

•Revigorarea tenului obosit - se aplica direct pe piele siropul decatina (al carui mod de obtinere a fost prezentat mai sus) si se lasa vreme de 20 de minute. Se spala apoi pielea cu un tampon de vata inmuiat in infuzie de musetel. Tratamentul se face de 2-3 ori pe saptamana.

Uleiul de catina

Fructul de catina, mai ales coaja, contine 2 pana la 8% ulei gras cu proprietati terapeutice puternice, care insa nu poate fi obtinut casnic, ci numai cu ajutorul unor instalatii speciale. Acest ulei, pe care il gasim in mai toate magazinele si farmaciile naturiste, este foarte bogat in vitaminele A si E, care sunt foarte usor asimilabile in aceasta forma. El are efecte regenerante, intineritoare si este folosit in foarte multe boli, atat pentru prevenire, cat si pentru tratare. Se administreaza, de regula, la adulti - cate 20 de picaturi, de trei ori pe zi, iar la copiii peste un an - cate 5 picaturi, de trei ori pe zi. Iata in continuare cateva aplicatii ale sale:l Boli de ochi - datorita extraordinarei sale bogatii in vitamina A, uleiul de catina este un elixir pentru ochi. El mareste acuitatea vizuala, combate oboseala oculara, incetineste evolutia bolilor de ochi.

•Potenta, fertilitate la barbati si femei - uleiul de catina este cea mai bogata substanta naturala in vitamina E din lume. Vitamina E este supranumita si vitamina tineretii si a fertilitatii, tratamente de 2-3 luni cu ea ajutand la relansarea activitatii glandelor sexuale, la redobandirea vigorii si a dinamismului.

•Regenerarea tesuturilor dupa arsuri, raniri, interventii chirurgicale - cura interna de o luna cu ulei de catina ajuta la regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, dubland practic viteza de vindecare.

•Psoriazis, sclerodermie, dermatoze rezistente la tratament - tratamentul intern de minimum doua luni cu ulei de catina are un efect benefic deosebit asupra pielii. La persoanele sanatoase, cura cu ulei de catina face pielea mai stralucitoare, mai elastica si ii da un aspect tanar. In cazul persoanelor cu boli de piele cronicizate, cura cu ulei decatina grabeste, si in anumite cazuri, deblocheaza procesele de vindecare.

•Accelerarea proceselor de dezvoltare mentala si fizica la copii - cinci picaturi de ulei de catina, luate de trei ori pe zi, ajuta la reglarea proceselor de crestere si maturizare a copiilor si pubertinilor.Cateva utilizari externe ale uleiului de catina

•Arsuri - se aplica ulei de catina pe locul afectat, dezinfectat in prealabil.

•Protectia pielii la frig, vant si radiatiile solare - se unge pielea cu un strat subtire de ulei de catina inainte de a fi expusa la factorii agresivi de mediu. Aplicat pe piele, uleiul de catina are efecte de filtrare a razelor ultraviolete si a altor tipuri de radiatii cu efecte nocive asupra pielii.

•Degeraturi (prevenire si tratare) - se aplica ulei de catina atat cat poate absorbi pielea pe zonele afectate sau care urmeaza sa fie expuse la frig.