Capitolul 1. Istoric și dezvoltare

Procurarea adăpostului mâncării şi băuturii pentru călători a fost trăsătura societăţilor

civilizate cel puţin din timpul vechilor greci şi romani. Această trăsătură caracterizează istoria

cateringului din Bretania (Marea Britanie) până în zilele noastre pentru a scoate în evidenţă

natura afacerilor de catering şi unele dintre principiile care sunt caracteristice tuturor

operaţiunilor de catering.

În Evul Mediu pelerinii stăteau în mănăstiri sau în case private. Casele private au devenit

hanuri, care ofereau de obicei o masă simplă. Această masă era servită într-o sală care era

folosită mai târziu ca dormitor. Tavernele în această perioadă reprezentau un loc de întâlnire

pentru comunitatea locală oferind mâncare, băutură şi distracţii. În secolele XVI – XIX

facilităţile oferite de hanurile comerciale mari s-au dezvoltat ca urmare a îmbogăţirii clientelei

lor, îmbogăţire adusă de revoluţia industrială. În secolul al XVII-lea au apărut cafeaua şi

ciocolata în Europa. Acestea au fost servite în cafenele şi cofetării care au devenit locuri de

întâlnire pentru artişti, poeţi şi avocaţi. Aceste locuri erau foarte exclusive, ducând la instituţia

britanică exclusivă (numai pentru membri), clubul .

Odată cu apariţia autostrăzilor, secolul XIX, cererea pentru cazare departe de casă duce la

dezvoltarea marilor hoteluri şi restaurante de pe autostrăzi. La sfârşitul secolului XIX, cluburile,

marile hoteluri şi câteva restaurante independente ofereau facilităţi privind cina. Acestea erau de

înaltă clasă, sofisticate, scumpe, devenind foarte populare. Această extindere a obişnuinţei de a

ieşi pentru a mânca a fost o dezvoltare foarte importantă pentru industria catering. Escoffier care

şi-a câştigat reputaţia de bucătar de primă clasă în Franţa a fost responsabil de introducerea unui

model care are încă influenţă asupra bucătăriilor 100 de ani mai târziu. În această perioadă s-au

dezvoltat restaurante mai puţin scumpe pentru oamenii care nu-şi puteau permite să frecventeze

restaurantele mai selecte. Aceasta a condus la crearea cafenelelor şi ceainăriilor şi eventual a

restaurantelor comerciale mai ieftine şi mai puţin exclusive.

Primul şi al doilea război mondial au dus la creşterea numărului cantinelor industriale.

Dea lungul celui de al doilea război mondial hrănirea comunală a ajuns la o scară foarte largă aşa

încât folosinţa maximă putea fi formată din hrana limitată disponibilă. Hotelurile şi pensiunile au

fost rechiziţionate pentru trupe şi pentru diferitele departamente guvernamentale, industria

suferind o regresare temporară. Perioada interbelică a suferit o creştere importantă a turismului

în ţară şi peste hotare. Introducerea zilelor de sfârşit de săptămână plătite a crescut şi mai mult

nevoia de cazare departe de casă. Aceasta a atras o mare parte a populaţiei introducând „package

holidays”. În 1935 în Fleet Street a fost deschisă prima lăptărie „Milk Hars”. Până la sfârşitul 3

celui de-al doilea război mondial au avut loc multe modificări în dezvoltarea industriei cum ar fi

cateringul pentru un număr mare de persoane ( „mass catering” ) fast food şi alte operaţiuni.

Această ramură a industriei alimentare a fost creată cu scopul de a furniza servicii

alimentare la domiciliul sau locul de muncă al acestora deoarece acești clienți nu au timpul

necesar pentru a găti sau nu doresc să o facă. Serviciile unei firme de catering sunt întotdeauna

oferite cu toate garanțiile necesare exact pentru a combate scepticismul clienților în ceea ce

privește compoziția meniurilor și calitatea ingredientelor. Acest sector este în plină dezvoltare și

orice firmă care începe o afacere de acest gen are nevoie de o bună promovare indiferent de piața

care vor să o acapareze, o publicitate bună se face și pe internet dar și prin ziare sau televiziune,

în funcție de bugetul fiecăruia și tot ce contează ca să ai succes este să oferi servicii bune la

prețuri convenabile.

Serviciile de catering de bază se referă doar la prepararea și la livrarea mâncării, însă

multe dintre acestea își extind oferta, furnizând băuturi, veselă, decorațiuni și personalul necesar

servirii participanților la eveniment.

În ultimul timp, s-a extins producția centralizată și industrializată a preparatelor culinare

– cateringul – în care unitățile de alimentație publică sunt aprovizionate cu preparate culinare

care, în bucătăria acestora, sunt aduse imediat sau la nevoie, în stare de consum.

Sistemul are drept obiectiv nu numai producția unor preparate finite (gata de consum) -

cele mai solicitate de altfel – ci și a unor semipreparate (tip gospodina) sau, și mai simplu,

prelucrarea primară centralizată a legumelor și cărnii – soluție practicată în țara noastră.

Sistemul catering s-a extins în practica internațională datorită posibilităților sporite pe

care le oferă unităților de alimentație publică de a-și adapta oferta de preparate culinare la

cererea chiar și a celor mai exigenți clienți. De altfel, aplicarea în turism oferă o serie

de avantaje, respectiv:

reducerea necesarului de personal și a sezonalității utilizării lui;

lărgirea gamei de preparate culinare oferite și scăderea dependenței de sezonalitatea unor

materii prime;

satisfacerea la un înalt nivel a cerințelor clienților, în special în perioadele de aglomerație,

prin stocurile de produse culinare “gata de consum” acumulate prin catering;

4

preparatele culinare au o calitate constantă și superioară prin controlul mai eficient al

respectării rețetelor, a tehnologiei de fabricație;

se reduc pierderile, datorită păstrării preparatelor în stoc;

se asigură îmbunătățirea serviciului oferit de unitățile operative atât pe seama reducerii

timpului de servire cât și pe seama introducerii unor forme mai rapide de servire;

determină o utilizare mai judicioasă a spațiului construit al unităților de alimentație

publică datorită reducerii cu până la 40 - 60% a spațiilor pe care trebuie sa le ocupe

bucătăriile.

Pe lângă aceste avantaje, cateringul are și dezavantaje, între care:

uniformizarea ofertei, prin caracterul unei producții de serie, cu caracter repetitiv;

producție zilnică de porții care trebuie absorbită de piață, prin transformarea caracterului

de producție la comandă în cel de serie sau posibilități de stocare ce generează costuri;

realizarea unui sistem de depozitare – conservare a diferitelor preparate în diferite stadii

de pregătire, de la materie primă la produs finit;

costuri suplimentare asupra produselor finale datorită unor factori cum ar fi consumurile

de energie, frig sau ambalarea preparatelor pentru livrare. De asemenea se ridică și

cheltuielile de transport.

percepția nefavorabilă asupra unor clienți exigenți care nu consideră industrializarea

sectorului de AP o sursă de preparate superioare din punct de vedere calitativ. Este

similar cu cumpărarea unui produs de serie sau a unuia unicat, în condițiile în care

amândouă au segmentele lor de clienți.

ambalarea preparatelor este o problemă complexă și diversă pentru că livrările se pot face

diferențiat. Astfel, unii clienți pot solicita ambalaje individuale, alții în funcție de

comandă. Unele produse se pot ambala în diferite materiale, altele necesită condiții

speciale, inclusiv de menținere a temperaturii pentru un interval de timp.

5

Capitolul 2. Structura industriei de catering

Industria de catering cuprinde ansamblul structurilor sectoriale având caracter comercial

și social, autorizate în producerea și ofertarea, strict specializată și cu destinație bine definită, a

produsului total de catering.

Principalele ramuri ale industriei de catering sunt următoarele:

cateringul comercial;

cateringul social.

Cateringul comercial are două subramuri, în funcție de orientarea de servire a intereselor

pieței generale respectiv pieței restrictive.

Cateringul social se subdivide în catering instituțional și catering industrial (al

angajaților).

Există patru criterii principale care stau la baza diferențierii unităților de catering:

1. Tipul de orientare al afacerii

unități comerciale;

unități sociale.

2. Tipul de piață deservit

unități orientate spre piața generală (piața de larg consum);

unități orientate spre piața restrictivă (de grup sau colectivitate cu particularități de

consum).

3. Forma de proprietate

unități publice;

unități private.

4. Importanța serviciului de catering în raport cu profilul unității

unități în care cateringul este activitatea principală (restaurante, pizzerii, braserii, etc.);

unități în care cateringul este activitatea conexă sau secundară în raport cu profilul

unității (școli, unități medicale, hoteluri, etc.).

6

Capitolul 3. Caracteristicile unităților comerciale din industria de catering

3.1 Unităţile comerciale de catering destinate pieţei generale

A. Cateringul hotelier

Serviciul de catering, alături de serviciul de cazare şi serviciile de relaxare, divertisment

şi petrecere a timpului liber, reprezintă pilonii de bază ai activităţilor derulate în industria

ospitalităţii. Hotelurile funcţionează atât în spaţiul citadin cât şi în spaţiile de mare atracţie

turistică.

Principalele tipuri de operări catering care se regăsesc în spaţiul hotelier sunt următoarele:

restaurant de lux cu bucătărie haute cuisine (de înaltă clasă);

restaurante specializate, restaurante cu profil etnic;

bar zi/noapte, cafe-bar (cafenea), cofetărie;

terasă;

event-catering (catering de evenimente): recepţii, simpozioane, conferinţe, banchet;

catering conex serviciilor de divertisment sau relaxare(discotecă, piscină, coafor, saună, sală de fitness etc);

room-service.

B. Cateringul de restaurant

Restaurantele sunt unităţi catering care oferă servicii in-house (în spaţiul propriu de

servire) sau ex-house (home delivered), exclusiv pe bază de comandă directă sau prin telefon,

fax, e-mail (restaurante specializate, de exemplu). Tipul şi standardul de operare catering sunt

determinate de oportunitatea de afaceri (locaţie, trafic în zonă, reputaţie) şi segmentul de

clientelă-ţintă. Tipurile de operare catering din restaurante sunt următoarele:

restaurant haute cuisine (restaurant clasic, de lux sau à la carte);

restaurant specializat (rotiserie, restaurant vânătoresc, pescăresc, pizzerie,

vegetarian,vegan);

restaurant etnic (francez, japonez, italian, chinezesc, grecesc etc.) sau cu profil local,

naţional;

7

snack-bar;

cafenea (cafe-bar);

serviciu take-away;

serviciu de automat de vânzare;

serviciu de terasă etc.

C. Cateringul rapid

Cateringul rapid reprezintă serviciile comerciale care au rolul unor „pompe” de hrănire

rapidă  şi nesofisticată a unui segment de clientelă aflată în tranzit (intrări-ieşiri din oraş, zone

comerciale, pasaje, gări, aeroporturi, autogări etc.) sau lipsit de timp şi/sau disponibilitate de a

servi masa în unitatea de catering.

Unităţile de acest tip sunt plasate la periferia marilor oraşe (unităţi Mc Donald’s, de

exemplu) sau în zonele de trafic intens (zone comerciale – fast-food-uri, unităţi take-away,

snack-bar; zone de tranzit – fast-food-uri, pati-bar, automate de vânzare).

Principalele forme de catering rapid sunt următoarele:

serviciul fast-food;

serviciul snack-bar, pati-bar;

serviciul take-away (la pachet);

serviciul home delivered (livrare la domiciliu),

serviciul de automat de vânzare.

D. Cateringul de bar, cafe-bar (cafeneaua), pub (public houses), berărie, taverne, birt,

ceainărie

Cateringul de bar reprezintă un serviciu personalizat de catering care presupune

ofertarea de băuturi şi snack-uri la nivelul frontului de servire simplu (10-14 clienţi)/dublu(20-28

clienţi) sau lansarea comenzii la nivelul acestuia şi transferarea consumatorului la masă.

Barurile sunt de mai multe tipuri: barul de zi, barul de noapte, cafe-barul, pati-barul, snack-barul

sau disco-barul.

Barul de zi este o unitate care poate funcţiona atât în cadrul hotelurilor şi al restaurantelor cât şi

independent. În incinta barurilor de zi se pot consuma băuturi alcoolice şi nealcoolice simple sau

8

în amestec, precum şi gustări într-un sortiment restrâns: tartine, foietaje sau specialităţi de

cofetărie, îngheţată. Ţigările, muzica discretă, proiecţiile video sau jocurile mecanice, toate

întregesc atmosfera pe care o putem descoperi într-un bar de zi.

Servirea clienţilor se face direct la bar sau mese, de către personalul calificat -barmani sau

chelneri. Aceştia trebuie să respecte regulile şi tehnologiile specifice lucrului şi servirii în baruri.

În salonul de servire al unui bar de zi se află o tejghea-bar, cu scaune înalte şi un număr restrâns

de mese cu dimensiuni mici.

Barul de noapte este o unitate cu orar de noapte, cu o capacitate de 50-100 de locuri, care

prezintă un program variat de divertisment, music-hall şi ring de dans. Băuturile alcoolice au o

ponderea cea mai mare, în special sub forma de cocktail-uri. În barul de noapte se mai servesc

băuturi nealcoolice, specialităţi de cofetărie, îngheţată asortată, fripturile reci, fructele, salatele

din fructe, compoturile, cafele şi jardinierele cu delicatese.

Cafe-barul este unitatea specializată în ofertarea unui variat sortiment de cafea şi derivate ale

acesteia (ciocolată, cacao), ceaiurilor, băuturilor alcoolice fine, băuturilor răcoritoare, sandwich-

urilor, prăjiturilor, îngheţatei şi produselor din tutun. Dotarea este specifică, fiind alcătuită din

utilaje pentru pregătirea cafelei, serviciul fiind asigurat de barmani sau chelneri.

Snack-barul este caracterizat prin existenţa unei tejghele-bar, cu un front de desfacere care să

permită accesul unui număr mare de consumatori, aşezaţi pe scaune înalte. La acest tip de bar,

consumatorii sunt serviţi cu produse pregătite integral sau parţial în faţa lor. Se oferă zilnic 10-15

sortimente: pui fript, sandwich-uri, preparate cu specific, băuturi alcoolice şi  nonalcoolice.

Tejgheaua-bar este dotată cu spălătoare cu apă caldă/rece, spaţii frigorifice şi pentru congelare,

rezerva de inventar curent pentru servire, instalaţii pentru debitat berea, expressor pentru cafea.

În bucătării există doar câteva instalaţii necesare finisării unor minuturi preparate anticipat,

pentru menţinerea lor la cald sau la rece. Clienţii se servesc direct de la tejgheaua bar-bufet sau

prin intermediul chelnerilor.

3.2 Unităţile de catering comercial destinate pieţei restrictive

A. Cateringul sistemelor (mijloacelor) de transport are drept scop „hrănirea” unui număr de

călători care sosesc concomitent la o destinaţie dată, de pe o anumită rută de transport: cateringul

sistemului de transport rutier, cateringul sistemului de transport feroviar, cateringul sistemului de

transport aerian.

9

B. Cateringul cluburilor aparţinând unor clase socio-profesionale (armată, academice, oameni

de afaceri, politicieni, muncitori profesionişti cu o anumită specializare etc.) are drept scop

crearea unui serviciu specializat de ofertare a unui produs care să susţină şi să promoveze

atmosfera de relaxare şi divertisment creată în cluburile de petrecere a timpului liber.

Meniurile sunt frugale şi includ gustări, minuturi, fantezii, deserturi, băuturi iar serviciul este

personalizat, la bar sau la masă. Cluburile private funcţionează sub licenţă, independent sau într-

o reţea tip franciză sau cluburile profesionale sunt conduse de un consiliu al acţionarilor, care

sunt membri ai clubului şi proprietarii acestuia.

C. Cateringul contractat este o formă de catering comercial în care instituţiile publice (şcoli,

spitale, sanatorii, unităţi industriale etc.) cedează prin contract managementul departamentului de

catering unei firme specializate în acordarea de servicii sociale de catering. Organizarea pe baze

comerciale a serviciului social de catering aduce o standardizare şi amplificare a calităţii

produsului şi serviciilor de catering, organizate cu un management financiar riguros şi

transparent. Contractul se încheie pe perioade lungi de timp (3-5 ani) sau limitate (6 luni-1 an).

Contractantul privat se obligă să asigure dotările catering impuse de standardul contractat, să

utilizeze personal specializat şi să acopere complet operarea catering zilnică la volumul,

frecvenţa şi standardul cerut (2-3 mese pe zi pentru 500-700 de clienţi ai cantinei şcolare, de

exemplu).

D. Cateringul de evenimente reprezintă secţiunea de catering comercial care are drept obiectiv

derularea serviciului complet de catering, pe bază de contract sau comandă fermă, la un anumit

moment, într-o anumită locaţie, pentru un anumit număr de clienţi, cu un meniu la un preţ

negociabil şi extraservicii prestabilite (proiecţii video, ring de dans, dotări săli de conferinţă etc.).

10

Capitolul 4. Carcateristicile unităților de catering social

4.1 Cateringul social instituțional

A. Cateringul şcolar este secţiunea cateringului social care are drept scop acordarea serviciilor

complete de catering unei clientele semicaptive sau total captive reprezentate de elevi şi studenţi,

cu necesităţi speciale şi exigenţe diferite, în funcţie de vârstă, statutul financiar, formă de operare

(sistem public sau privat).

Standardele nutriţionale sunt extrem de importante în sectorul social în general, şi în cel şcolar,

în particular, cu atât mai mult cu cât clientela este una captivă, total dependentă de serviciile de

catering oferite de unitatea instituţională. Serviciul este suportat, integral sau în cea mai mare

parte (75-90%) din bugetul administraţiei locale în cazul instituţiilor de stat iar în unităţile

private este inclus în costul pachetului educaţional plătit anticipat. Autorităţile administraţiei

locale (primărie, inspectorat şcolar) sunt obligate să creeze spaţii de producţie şi servire a mesei

pentru elevi şi studenţi în incinta unităţilor şcolare, în care se oferă servicii de catering

competitive cu cele din spaţiul comercial. De asemenea, se creează spaţii separate de servire a

mesei pentru educatori, profesori, personal administrativ şi de secretariat.

B. Cateringul instituţiilor publice (armată, poliţie, pompieri, primărie, prefectură etc.) este

secţiunea de catering social care are drept scop oferirea serviciilor de catering angajaţilor

instituţiilor de stat de la nivel local şi naţional (operatori, personal administrativ, de secretariat,

întreţinere, staff managerial etc.).

Armata, de regulă, are un corp specializat în catering la fel ca şi serviciile civile (poştale, de

exemplu). Nivelul dotărilor şi al serviciilor diferă foarte mult, de la autoservire pentru întregul

personal la restaurant de înaltă clasă, pentru staff-ul managerial.

Cateringul din închisori are drept caracteristică principală bugetul restrâns alocat, aşa încât

planificarea meniurilor se face pe baza unui plan de aprovizionare săptămânal, având cantităţi

prestabilite de alimente, cu restricţii pentru carne şi ţinând cont de dietele impuse pentru unii

captivi (achiziţia de fructe proaspete acoperă, de regulă, aceste necesităţi vegan).

C. Cateringul social destinat angajaţilor (industrial) este secţiunea de catering social care are

drept scop oferirea, în sistem subvenţionat, a serviciilor de catering angajaţilor tuturor firmelor

industriale din economia naţională, inclusiv angajaţilor industriei de catering.

11

Capitolul 5. Sisteme clasice de producție de tip catering

5.1 Sistemul cook-serve

Sistemul clasic de producţie catering (sistem cook-serve) presupune derularea întregii

rutine de procesare catering în spaţiul propriu de producţie al unităţii catering, care realizează şi

ofertarea, crearea serviciului realizându-se imediat după lansarea comenzii, personalizat pentru

un anumit client, un cuplu, un grup sau un nucleu de consum. Sistemul clasic, procesare

catering-servire imediată, este costisitor, laborios, necesită personal înalt calificat, dotări de

standard adecvat volumului şi standardului de operare catering iar fluctuaţiile cererii de consum

dau fluctuaţii ale utilizării echipamentelor, utilităţilor, forţei de muncă. Sistemul prezintă

avantajul major al oferirii unor produse personalizate, de înalt standard de calitate, proaspete,

create imediat după lansarea comenzii. Sistemul cook-serve este utilizat în unităţile de catering

care concurează pe criteriile standardului de calitate şi nu pe criterii de cost, care deservesc o

clientelă sofisticată (restaurante haute-cuisine), exigentă (restaurante specializate, bistrouri etc.),

cu o disponibilitate mare pentru noi experienţe de consum (restaurante cu profil etnic).

Producţia catering este derulată integral în spaţiul propriu de bucătărie, organizat pe

secţiuni sau partiuri specializate în producerea principalelor grupe de preparate din meniu:

sosuri, supe, vegetale, carne, peşte, deserturi. Produsele sunt aduse la stadiul de pre-gătire

(ready-to-cook) şi sunt asamblate conform reţetei, procesate termic, montate, decorate şi finisate

după lansarea comenzii. Procesarea utilizează exclusiv materii de start proaspete, brute,

neprelucrate şi neconservate în varianta clasică sau un anumit procent din materiile de start au un

anumit nivel de confort alimentar (sistem cook-serve adaptat sau derivat).

5.2 Sistemul cook-chill

Termenul cook chill se referă la sistemul catering bazat pe gătirea completă a produsului

urmată de refrigerare rapidă şi păstrare în condiţii controlate, la temperaturi peste punctul de

congelare şi cuprinse între 0-3°C, regenerarea realizându-se imediat înainte de servire. Stocul de

produse va fi consumat după maximum 5 zile de păstrare în stare refrigerată.

Procesul include nouă etape:

1. achiziţia alimentelor de start în procesarea catering;

2. depozitarea alimentelor de start în procesarea catering;

3. pregătirea iniţială;12

4. gătirea;

5. porţionarea în itemi cu grosime sub 50 mm, în maxim 30' de la finalizarea gătirii, pentru

prezervarea aspectului, aromei, caracteristicilor nutriţionale şi de inocuitate;

6. refrigerarea rapidă, în 90' trebuie atinsă temperatura de 0-3°C;

7. depozitare în stare refrigerată la 0-3°C, menţinută constantă pe întreaga perioadă de

păstrare (5 zile);

8. distribuţia în containere de refrigerare pentru transportul pe distanţe mici şi în vehicule

dotate cu sisteme de refrigerare pe distanţe mari. Dacă înainte de regenerare temperatura

a crescut în timpul distribuţiei la 5-10°C produsul va fi consumat în maxim 12 ore sau

distrus. Dacă temperatura depăşeşte valoarea de 10°C înainte de regenerare produsul

trebuie distrus.

9. regenerarea termică în maxim 30" de la scoaterea din refrigerator. Temperatura de 70°C

trebuie menţinută pe minim 2" înainte de servire.

13

Capitolul 6. Etica profesională în catering

6.1 Principii de etică profesională în catering

Succesul afacerilor în catering este dat de calitatea produsului şi a serviciilor de catering.

Personalul din sfera de producţie şi din sfera de servire trebuie să aibă abilităţi şi competenţe

profesionale corespunzătoare postului ocupat şi să respecte principiile etice specifice industriei

de catering.

Principiile de etică profesională ţin de următoarele aspecte:

1. aspect profesional şi igienic;

2. menţinerea şi promovarea unor relaţii de muncă corecte;

3. comunicare corectă, la standardul profesional impus de locul de muncă prin fişa postului;

4. lucrul în echipă pentru atingerea obiectivului unic: satisfacerea nevoilor şi exigenţelor

clientului.

Aspectul profesional şi igiena personalului din catering

Aspectele care ţin de păstrarea unui aspect profesional şi igienic al personalului sunt

următoarele:

îmbrăcămintea potrivită, corectă şi curată este nu numai o necesitate dar şi o obligaţie

impusă de lege în sistemele de catering ;

părul, mustaţa şi barba trebuie să aibă un aranjament şi aspect simplu şi foarte curat ;

bijuteriile, parfumul şi cosmeticele vor fi utilizate doar în condiţiile impuse de

regulamentele interne;

zonele vătămate, tăieturile vor fi protejate corect şi vor proteja contactul direct cu

alimentele, conform procedurilor legale ;

îmbolnăvirile şi infecţiile vor fi raportate şi tratate în acord cu procedurile legale.

Aspecte de comunicare

Comunicarea cu celelalte persoane este o adevărată artă. Comunicarea include

următoarele elemente:

vorbirea – comunicarea verbală cu voce tare, care îmbracă forma unor instrucţiuni sau

mesaje transmise între membrii colectivului de lucru;14

ascultarea – “comunicarea” auditivă, ascultarea instrucţiunilor, ordinelor, prelegerilor,

prezentărilor de situaţie etc.;

limbajul corpului – “comunicarea” nonverbală, vizuală, prin ochii persoanelor cu care vii

în contact direct.

15

Bibliografie

1. http://documentareonline.ro/pdf_samples/Sample_4lX6M06WoFF6D6OfOOpSqYf.pdf

2. http://documents.mx/documents/structura-industriei-de-catering.html

3. http://www.qreferat.com/referate/economie/Cateringul-Industrializarea-ac339.php

4. http://livrari-rapide.blogspot.ro/2012/09/ce-este-cateringul.html

5. http://www.wall-street.ro/articol/Start-Up/35103/Catering-ul-o-afacere-cu-gust.html

16

17