Cat
3
Actorul: Mesagerul, Mediatorul Hermes, Cel care asigură comerțul cu ideile nemuritoare! Actorul! Minunată, imprevizibilă, capricioasă, vie, sclerozată, moartă, reînviată veșnic din grămăjoare neînsemnate de cenușă ale atâtor incendii, stranie, inefabilă făptură! Actorul! Copil al naturii, inocent, crud, năbădăios care varsă pe scândura șubredă șiroaie de lacrimi adevărate din adâncurile sufletului său torturat de demonii orgoliului și ai umilinței. Actorul! Clovn trist, el râde spre cerul mincinos, orbitor, al reflectoarelor, râde privind în apele oglinzii biata lume de mucava și clei mirositor, singura mirifică, ideală. Actorul! Caliban, Ariel și Prospero! Monstru sacru! Centaur al mitologiei colective, cel care poate fi, o clipă, Zeul, setea noastră nestinsă de absolut sau Omul – neliniștită clepsidră a cunoașterii. Regizorul celebrează natura sacră a actorului, ca în misterele străvechi, declanșând, cu intuiția psihanalistului, forțele ascunse ale naturii sale neștiute, cizelând, polizând cu dragoste statuia vie a perfecțiunii imposibile. Regizorul curăță noroiul clișeelor sedimentate, destupă găurile izvoarelor ascunse, declanșează jerbe de adevăruri imprevizibile, misterioase din adâncurile naturii umane. Cu instrumente fine, de optician al sufletului, regizorul îndepărtează țesuturile apărătoare și sângele viu al neliniștitelor spaime se răspândește în sistemul de vase comunicante al scenei. Delicate incizii și îndrăznețe suturi ale nervilor provoacă reacții în lanț, descărcări electrice ale
description
cat
Transcript of Cat
Actorul: Mesagerul, Mediatorul Hermes, Cel care asigur comerul cu ideile nemuritoare! Actorul! Minunat, imprevizibil, capricioas, vie, sclerozat, moart, renviat venic din grmjoare nensemnate de cenu ale attor incendii, stranie, inefabil fptur!
Actorul! Copil al naturii, inocent, crud, nbdios care vars pe scndura ubred iroaie de lacrimi adevrate din adncurile sufletului su torturat de demonii orgoliului i ai umilinei.
Actorul! Clovn trist, el rde spre cerul mincinos, orbitor, al reflectoarelor, rde privind n apele oglinzii biata lume de mucava i clei mirositor, singura mirific, ideal.
Actorul! Caliban, Ariel i Prospero! Monstru sacru! Centaur al mitologiei colective, cel care poate fi, o clip, Zeul, setea noastr nestins de absolut sau Omul nelinitit clepsidr a cunoaterii.
Regizorul celebreaz natura sacr a actorului, ca n misterele strvechi, declannd, cu intuiia psihanalistului, forele ascunse ale naturii sale netiute, cizelnd, poliznd cu dragoste statuia vie a perfeciunii imposibile.
Regizorul cur noroiul clieelor sedimentate, destup gurile izvoarelor ascunse, declaneaz jerbe de adevruri imprevizibile, misterioase din adncurile naturii umane. Cu instrumente fine, de optician al sufletului, regizorul ndeprteaz esuturile aprtoare i sngele viu al nelinititelor spaime se rspndete n sistemul de vase comunicante al scenei. Delicate incizii i ndrznee suturi ale nervilor provoac reacii n lan, descrcri electrice ale unor senzaii uitate. n periculoasa operaie pe cord deschis, regizorul i actorul par, ca ntr-un crud, sngeros ritual solar aztec, sacerdotul i victima emisar, iar inima smuls cu ascuitul cuit de obsidian zbtndu-se vie sub cuitul de foc al zeului vieii , jerfa nencetat a milioanelor de eroi anonimi ai teatrului lumii.
n lunga, nesfrita noapte lunar a spectacolului milenar, sub soarele artificial al torelor, lumnrilor, reflectoarelor, regizorul se dezagreg i devine materie fecund absorbit n acelai sistem de vase comunicante al scenei.
Ca djinul din ulciorul fermecat, regizorul iese i se destram uria n aerul scenei atta timp ct este nevoie de el pentru ca fptura vulnerabil care i invoc s prind putere, contur. Apoi dispare sau rmne n spaiul spectacolului ca un abur, ca o prere
Regizorul! Pygmalion suflnd venic peste fptura de carne i vis care poate cataliza energiile colective prin impulsul suprauman al transfigurrii sale.
Actorul i Regizorul! Inseparabila fptur perfect i strlucitoare a echilibrului universal, fptur de snge, lacrimi i revolt, ultragiat i hipersensibil, umilit i strivit n carnea i simirea omeneasc, pentru a drui oamenilor o pictur de frumos, de iluzie, de ideal, de cunoatere a insondabilei naturi ale crei pri suntem.
Nu cunosc alt adevr fundamental al profesiei noastre dect cel al comuniunii depline dintre Actor i Regizor, al luptei pe via i pe moarte ntre Actor i Regizor, al izbndii amndurora prin miraculosul deplin, triumftor al spectacolului.(Fragment din Mnemosina, bunica lui Orfeu de Ctlina Buzoianu, Fundaia Cultural Camil Petrescu, Revista Teatrul azi, 2005, Bucureti)
