1

Cât de lungi erau zilele din Facerea 1?

Ce a intenționat Dumnezeu ca noi să înțelegem prin cuvintele pe care

le-a folosit?1

de Russell Grigg

Zilele Facerii au durat 24 de ore sau erau perioade lungi de timp? Acest articol va

discuta despre cuvintele din ebraică ce desemnează "timp", pe care autorul a avut la dispoziția

sa și ceea ce înțeles a avut în vedere autorul prin alegerea lui de cuvinte specifice folosite.2

Sensul lui yôm3

Când Moise, sub inspirația lui Dumnezeu, a redactat referatul creației din Facerea I, a

folosit cuvântul ebraic yôm pentru "zi". El a combinat yôm cu numere ("prima zi", "a doua zi",

"a treia zi", etc.), și cu cuvintele "seară și dimineață", și prima dată când îl folosește a definit

cu grijă sensul lui yôm (utilizat în acest fel), ca fiind ciclul de o noapte/o zi (Facere 1, 5).

După aceea, în întreaga Biblie, yôm folosit în acest mod se referă întotdeauna la o zi normală

1 Traducere de pr. Dan Bădulescu din http://creation.com/how-long-were-the-days-of-genesis-1

2 Autorul este îndatorat lui James Stambaugh, "Zilele facerii: O abordare semantică", Journal of

Creation, 5 (1):70-78, 1991, pentru o mare parte a materialului din acest articol, și lingvistului Dr.

Charles Taylor din Gosford, NSW, Australia pentru sfaturi și ajutor în ceea ce privește ebraica. 3 ~Ay

2

de 24 de ore.4,5

Există deci un caz la prima facie6 că, atunci când Dumnezeu a folosit cuvântul

yôm în acest fel, El a intenționat să transmită că zilele de creație au fost lungi de 24 ore.

Să ne gândim acum ce alte cuvinte ar fi putut fi folosi Dumnezeu, dacă El a vrut să

transmită o perioadă de timp mult mai lungă decât 24 de ore.

Cuvinte ebraice ce înseamnă "timp"

Există mai multe cuvinte ebraice care se referă la o perioadă lungă de timp7.4 Acestea

includ qedem care este principalul termen singular pentru "vechi" și este uneori tradus "din

vechime"; olam înseamnă "eternitate" sau "veșnicie" și este tradus "perpetuu", "din vechime"

sau "pentru totdeauna"; dor înseamnă "o revoluție de timp" sau "o eră", și este uneori tradus

"generații/neamuri"; tamid înseamnă "continuu" sau "pentru totdeauna"; ad înseamnă "timp

nesfârșit" sau "pentru totdeauna"; orek atunci când este utilizat cu yôm este tradus "lungime

de zile"; shanah înseamnă "un an" sau "o revoluție de timp" (de la schimbarea anotimpurilor);

netsach înseamnă "pentru totdeauna". Cuvinte pentru un interval de timp mai scurt includ eth

(un termen general de timp); și moed, însemnând "anotimpuri" sau "sărbători". Să luăm în

considerare modul în care ar fi putut fi folosite unele dintre acestea.

1. Eveniment petrecut cu mult timp în urmă

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne spună că evenimentele facerii au avut loc într-o lungă

perioadă de timp în trecut, ar fi existat mai multe modalități. El ar fi putut spune:

yamim (plural de yôm), singur sau cu "seară și dimineață", ar fi însemnat "și au fost

zile de seară și dimineață". Acest lucru ar fi fost cel mai simplu mod, și ar fi însemnat mai

multe zile și astfel posibilitatea unei ere îndelungate.

qedem singur sau cu "zile" ar fi însemnat "și a fost din zilele din vechime".

olam cu "zile" ar fi însemnat, de asemenea, " și a fost din zilele din vechime".

Deci, dacă Dumnezeu a intenționat să ne comunice o creație veche, au existat cel puțin

trei construcții. El le-ar fi putut folosit pentru a ne spune acest lucru. Cu toate acestea,

Dumnezeu a ales să nu utilizeze niciuna dintre acestea.

2. Un eveniment ce continuă de mult timp

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne spună că creația a început în trecut, dar a continuat în

viitor, ceea ce înseamnă că creația a avut loc printr-un fel de evoluție teistă, au existat mai

multe modalități. El ar fi spus:

4 M. Saebo, în dicționarul său Teologic al Vechiul Testament 6, 22, spune că yôm este: "Cuvântul

fundamental pentru diviziunea de timp în funcție de alternarea naturală fixă a zilei și a nopții, pe care

se bazează toate celelalte unități de timp (ca și calendarul)." Citat din Ref. 1, p. 72. 5 Pentru o discuție mai mult de sensul de yôm, vezi Charles Taylor, primele 100 de cuvinte, The Good

Book Co, Gosford, NSW, Australia, 1996, p. 21. 6 prima vedere

7 Cuvintele ebraice și referințele biblice sunt citate din Young Concordanța analitică a Bibliei.

3

dor utilizat fie singur, fie cu "zile", "zile" și "nopți", sau "seară și dimineață", ar fi

însemnat "și au fost generații de zile și nopți". Acest lucru ar fi fost cel mai bun cuvânt pentru

a indica presupusele ere ale evoluției, în cazul în care s-ar fi intenționat acest lucru.

olam cu prepoziția le, plus "zile" sau "seara și dimineața" ar fi însemnat "perpetuu"; o

altă construcție le olam va-ed înseamnă "din vechime și mai departe" și este tradus "peste

veac" în Ieșire 15, 18.

tamid cu "zile", "zile și nopți", sau "seara" și "dimineața", ar fi însemnat "și a fost

continuare de zile".

ad utilizat fie singur, fie cu olam ar fi însemnat "și a fost pentru totdeauna".

shanah (an) ar fi putut fi folosit la figurat pentru "o lungă perioadă de timp", mai ales

la plural.

yôm rab înseamnă, literal, "o zi lungă" (cf. "zile multe" în Isus Navi 24, 7). Această

construcție ar fi putut foarte bine să fi fost folosită de Dumnezeu, dacă El ar fi vrut să

înțelegem că "zilele" au fost perioade lungi de timp.

Astfel, dacă Dumnezeu ar fi vrut să credem că El a folosit un proces creativ

îndelungat, au existat mai multe cuvinte pe care le-ar fi folosit pentru a ne spune acest lucru.

Cu toate acestea, Dumnezeu a ales să nu utilizeze niciunul dintre acestea.

3. Perioadă ambiguă

Dacă Dumnezeu ar fi vrut să spună că facerea a avut loc în trecut, nedând în același

timp nici o indicație reală a duratei procesului desfășurat, au existat modalități El ar fi putut-o

face astfel:

yôm combinat cu "lumină" și "întuneric", ar fi însemnat "și a fost o zi de lumină și

întuneric". Acest lucru ar putea fi ambiguu din cauza utilizării simbolice a "luminii" și

"întunericului" în altă parte în Vechiul Testament. Cu toate acestea, yôm cu "seară și

dimineață", mai ales cu un număr precedent, nu poate fi niciodată ambiguu.

eth ("timp"), combinate cu "zi" și "noapte", la fel ca în Ieremia 33, 208 și Zaharia 14,

79 ar fi putut fi ambiguu. De asemenea eth combinat cu "lumină" și "întuneric" (o construcție

teoretică). În cazul în care oricare dintre aceste forme ar fi fost utilizate, lungimea "zilelor"

facerii ar fi fost larg deschisă pentru dezbatere. Cu toate acestea, Dumnezeu a ales să nu

utilizeze niciunul dintre acestea.

8 "În zilele cele de apoi veţi cunoaşte aceasta".

9 "Fi-va într-o zi, şi ziua aceea se va cunoaşte Domnului, şi nu zi şi nu noapte, - şi de către seară va fi

lumină."

4

Intenția autorului

Următoarele considerații ne arată ceea ce Dumnezeu a intenționat ca noi să

înțelegem:

1. Înțelesul oricărei părți a Bibliei trebuie să fie decis în termenii intenției autorului. În

cazul Facerii, intenția autorului său a fost clar aceea de a scrie o relatare istorică. Acest lucru

este demonstrat de modul în care Domnul Iisus Hristos și Apostolul Pavel au privit Facerea,

care este, citarea sa ca fiind adevăr, nu mit simbolic sau parabolă.10,11

Intenția autorului de a

nu transmite poezie alegorică, fantezie sau mit. Și astfel ceea ce Dumnezeu, prin Moise, a

declarat cu privire la crearea din Facere nu ar trebui să fie interpretată în acești termeni.

Moise a folosit de fapt, o parte din cuvintele de mai sus cu sensul de "de mult timp"

(italice în exemplele de mai jos, cu rădăcinile cuvintele ebraice în paranteze drepte), deși nu

cu referire la zilele creației. De exemplu, în Facerea 1, 14, a scris "Facă-se luminători... în

semne [moed]12

"; în Facere 6, 3, "Să nu rămână Duhul Meu pururi [olam]13

întru oamenii

aceștia"; în Facerea 9, 12 "întru seminţiei veșnice [olam dor]14

"; în Levitic 24, 2, "să ardă

lumină pururea [tamid]15

"; în Numeri 24, 20 "și seminția lor va pieri (pentru totdeauna)

[ad]16

"; în Deuteronom 30, 20, "Acesta este viața ta și lungimea zilelor tale [yom orek]17

"; în

Deuteronom 32, 7, "pricepeţi dar anii [yom olam]18

"; și așa mai departe.

De ce Dumnezeu nu a folosit oricare din aceste cuvinte cu referire la zilele de creație,

văzând că El le-a folosit pentru a descrie alte lucruri? În mod evident intenția Lui a fost ca

zilele de creație trebuie să fie considerate ca fiind zile normale…, și nu a fost intenția Lui ca

să se presupună durate de timp mai mari.

Profesorul James Barr, profesor de ebraică la Universitatea din Oxford, este de acord

că, cuvintele folosite în Facere I se referă la "o serie de șase zile, care au fost la fel ca zilele de

10

Vezi de exemplu Marcu 10, 6: "Iar din începutul zidirii, bărbat şi femeie i-au făcut Dumnezeu pe

ei."; 13, 19: "Că vor fi zilele acelea necaz ca cel care n-a fost din începutul zidirii, care au zidit

Dumnezeu, până acum şi nici va mai fi." 11

Vezi Romani 5, 12: "Pentru aceea, în ce chip printr-un om păcatul în lume a intrat, şi prin păcat

moartea, şi aşa la toţi oamenii moartea a trecut, spre care toţi au greşit."; 1 Corinteni 15, 21-22:

"Pentru că, de vreme ce prin om e moartea, şi prin om învierea morţilor. Pentru că în ce chip întru Adam toţi mor, aşa şi întru Hristos toţi se vor învia."; 45: "Făcutu-s-a cel dintâi om, Adam, întru

suflet viu; cel de apoi Adam, întru duh făcător de viaţă"; 2 Corinteni 4, 6: "Căci Dumnezeu, Cela ce au

zis: „Dintru întuneric, lumină să lumineze"; 1 Timotei 2, 13-14: "Pentru că întâi Adam s-a zidit, după

aceea Eva. Și Adam nu s-a amăgit; iar femeia amăgindu-se, întru călcare de poruncă fu." 12

d[eAm 13

~l'A[ 14

rAD ~l'A[ 15

dymiT' 16

d[; 17

~Ay 18

~Ay

5

24 ore ce le avem acum", și el spune că nu cunoaște nici un profesor de ebraică din orice

universitate de vârf, care ar spune contrariul.19

2. Copiii nu au nici o problemă în a înțelege sensul Facerii. Singurul motiv pentru care

se introduc alte idei se datorează faptului că oamenii aplică concepte din afara Bibliei, în

principal din surse evoluționist/ateiste, pentru de a tâlcui Biblia.

3. Biblia este mesajul lui Dumnezeu pentru omenire și, ca atare, face declarații

normative cu privire la realitate. În cazul în care cineva o înlătură orice parte a Bibliei din

tărâmul realității, Dumnezeu poate să continue comunicarea adevărului către noi, dar cititorul

nu poate fi niciodată sigur că el înțelege ce a intenționat autorul. Mai mult decât atât, în cazul

în care comunicarea lui Dumnezeu către noi este în afara tărâmului nostru de realitate, atunci

nu putem ști dacă vreun pasaj din Biblie înseamnă ceea ce spun de fapt cuvintele sau dacă

înseamnă ceva cu totul diferit, dincolo de înțelegerea noastră. De exemplu, dacă am aplica

acest criteriu la relatările învierii lui Iisus, probabil cuvintele ar putea însemna că Iisus nu a

înviat din morți din punct de vedere fizic, ci într-un mod dincolo de înțelegerea noastră.

Atunci când aceste tipuri de jocuri de cuvinte sunt jucate cu Biblia, Biblia își pierde

autoritatea sa, iar noi ne pierdem perspectiva divină asupra realității și creștinismul își pierde

puterea sa de transfigurare a vieții.20

4. În cazul în care "zilele" într-adevăr nu au fost zile obișnuite, atunci Dumnezeu ar

putea fi expus acuzației de a fi indus în eroare în mod serios pe poporul Său timp de mii de

ani. Tâlcuitorii au înțeles universal Facerea într-un mod simplu, până când s-au făcut încercări

de a armoniza referatul cu ere îndelungate și apoi cu evoluția.

Concluzie

În Facerea I, Dumnezeu, prin "pana" a lui Moise, ne spune că "zilele" creației au fost

zile literale… Pentru a face acest lucru, El a folosit cuvântul ebraic yôm, combinat cu un

număr și cuvintele "seară și dimineață". Dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne spună că a fost o

creație veche, atunci au existat mai multe moduri potrivite pentru a face acest lucru. Dacă s-ar

fi intenționat evoluția teistă, atunci au existat mai multe construcții disponibile Lui. În cazul în

care factorul de timp a fost menit să fie ambiguu, atunci limba ebraică a avut moduri de a

spune acest lucru. Cu toate acestea, Dumnezeu a ales să nu folosească orice construcție care ar

fi comunicat altceva decât o zi solară literală.

Singura semnificație care este posibilă din cuvintele ebraice folosite este că "zilele"

creației au fost zile de 24 de ore. Dumnezeu nu ar fi comunicat acest sens mai clar decât a

făcut-o în Facerea I. Confirmarea divină a acestui lucru, în cazul în care ar mai fi necesară,

este Ieșirea 20, 9-11, unde același cuvânt "zile" este folosit peste tot:

19

Sursa: scrisoare de la Prof. James Barr la David C.C. Watson, datată 23 aprilie 1984. Rețineți că

Prof. Barr nu spune că el crede că Facerea este adevărată din punct de vedere istoric; el ne spune doar

ceea ce, în opinia unanimă a profesorilor de limba ebraică de vârf din lume (inclusiv el însuși), au fost destinate pentru a transmite cuvintele ebraice folosite. 20

Adaptat de la Ref. 1, p. 76.

6

"Şase zile să lucrezi şi vei face toate lucrurile tale, Iară a şaptea zi, sâmbăta Domnului

Dumnezeului tău, să nu faci într-însa tot lucrul, tu, şi feciorul tău, şi fata ta, sluga ta, şi

slujnica ta, boul tău, şi înjugătorul tău, şi tot dobitocul tău, şi cel străin ce locuieşte cu tine,

Pentru că în şase zile au făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi marea, şi toate câte sânt în ele,

şi odihni în ziua a şaptea. Pentru aceea blagoslovi Dumnezeu ziua a şaptea şi o sfinţi pe

dânsa."