Oare cine isi imagineaza cate virtuti terapeutice pot fi gasite in castanele cazute pe strazi si batute cu piciorul de "micii fotbalisti"? Preparatele din seminte de castan salbatic constituie remedii eficiente de prevenire si combatere a multor afectiuni: varice, flebite, tromboze, ulcere varicoase la picioare, crampe dureroase, insuficienta venoasa si limfatica si hemoroizi. De asemenea, cresc tonusul capilarelor fragile si contribuie la vindecarea hematoamelor, a vanatailor si a luxatiilor. Efectele escinei sunt amplificate in cazul asocierii cu vitamine din complexul B. 

Cunoscut in popor sub numele de castan porcesc, chistin si afghistin, castanul apartine speciei Aesculus hippocastanum, din familia botanicaHippocastanaceae. Provine din Anatolia, Balcani, Caucaz, Iran si nordul Indiei, de unde s-a extins, treptat, in toata Europa si America de Nord. Se gaseste in flora spontana, dar si cultivat, in scopuri ornamentale, in parcuri, gradini, marginea strazilor si soselelor. Prefera soluri profunde, bogate in elemente nutritive, bine drenate, pe terenuri insorite si putin umbrite, pana la altitudinea de 800 m. Este un arbore exotic, elegant, impunator prin inaltimea sa, care ajunge pana la 20-30 m. Are radacini foarte puternice si tulpini groase si ramificate. Frunzele sunt mari, palmate, compuse din 5-7 foliole, cu petiol lung. Florile sunt albe, cu macule galbene sau roz, grupate in raceme erecte, frumos mirositoare. Fructele sunt capsule sferice, de culoare verde, prezentand la exterior tepi mari, iar in interior 1-3 seminte mari (castane), sferice sau turtite, brune-lucioase. Sub coaja fructului se gaseste miezul de culoare alb-galbuie. Inflorirea castanului are loc in lunile mai-iunie, inainte de inflorirea salcamului. Inflorescentele sunt intens vizitate de albine, care gasesc cantitati mari de nectar si polen. Mierea de castan salbatic este lichida, subtire, transparenta, incolora si mai rar galbuie. Intrucat se cristalizeaza usor, mierea nu se pastreaza peste iarna. De la castan se utilizeaza scoarta, semintele, florile si frunzele. Scoarta se recolteaza primavara, in luna aprilie, de pe ramuri in varsta de 3-5 ani, prin decojire sub forma de fragmente rasucite in tuburi sau jgheaburi, cu grosimi de 1-2 mm. Uscarea se face la soare, obtinandu-se un produs cu gust astringent-amar si miros slab de mucegai. Semintele (castanele) se aduna toamna, in septembrie-octombrie, dupa coacere deplina; gustul lor este amar, neplacut si nu au miros. Florile se culeg pe timp frumos, cand 50% din inflorescenta prezinta flori deschise (luna mai). Frunzele se aduna in lunile mai-iunie, dupa care se usuca in incaperi bine aerisite.

Extractul de castane intensifica fluxul sangvin. Castanele decojite, uscate

si macinate ascund nebanuite calitati vindecatoare, prezentand proprietati antiinflamatoare, vasodilatatoare, flebotonice, antiedematoase, anticoagulante si fluidizante sangvin, decongestive, hemostatice si antiexudative venoase. Aceste proprietati sunt datorate, in principal, continutului in escina, cumarine si flavonoide. Actioneaza cu efecte directe in afectiuni venoase si la intarirea peretilor vaselor capilare fragile. Cercetatorii francezi au demonstrat ca escina pura actioneaza impotriva edemelor si a inflamatiilor, intensifica fluxul sangvin prin artere si vene, mareste rezistenta la presiune a vaselor de sange si scade permeabilitatea capilara. In plus, escina amelioreaza crizele reumatice si durerile sciatice, spondiloza si hernia de disc. Un efect aparte s-a constatat in protejarea organismului impotriva actiunii radicalilor liberi, implicati in bolile canceroase si cardiace. In afectiunile bucale, are efecte bune in afte si ulceratii la nivelul mucoaselor gurii. Scoarta de castan are proprietati febrifuge, cu efecte benefice in tratamentul malariei, avand capacitatea de a suplini chinina si piramidonul. De asemenea, se constata efecte favorabile in tratarea hemoroizilor, a tromboflebitei, a varicelor si a unor afectiuni dermatice. Intern actioneaza contra diareei, in congestionarea ficatului si in tulburarile de menopauza. Esculozida din scoarta ramurilor mareste rezistenta vasculara si scade permeabilitatea peretilor vaselor capilare. In plus, are proprietatea de a absorbi radiatiile ultraviolete de tip B care pot provoca aparitia eritemelor. Experimente recente au aratat ca esculozida are efecte bune in tratamentele pentru varice si hemoroizi, precum si in hipertrofia prostatei, usurand mictiunile. Florile si frunzele actioneaza in oprirea hemoragiilor interne si in colici intestinale. In uz extern, sunt eficiente in vindecarea diferitelor afectiuni dermatice (rani, bube, arsuri). Cataplasmele din faina de castane diminueaza durerile reumatice.

Tinctura de castan se prepara din 250 g castane cu coaja intr-un litru alcool 40%, care se lasa la macerat timp de 14 zile. Se strecoara intr-o sticla bruna, pentru a se lua intern cate 10-15 picaturi pe zi, in tratamentul trombozei si al varicelor. Extern, se aplica in afectiuni hemoroidale, varice si flebite sau sub forma de frectii contra artrozelor la nivelul incheieturilor de la maini si picioare. Tinctura poate fi preparata si astfel: Se pun intr-un borcan cu filet 20 g de castane macinate si se adauga 100 ml alcool etilic de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic, se lasa preparatul la macerat timp de 10 zile, se agita de 3-4 ori pe zi. Se filtreaza, se pune la decantat in frigider timp de 6 zile. Se filtreaza din nou. Se pastreaza in sticlute inchise la culoare.Utilizare: Se iau 20-30 de picaturi dizolvate in apa, de 2-3 ori pe zi, inainte de fiecare masa. Cura se tine timp de 2-3 saptamani, daca este cazul, se reia

dupa o pauza de 7 zile.Indicatii: vindecarea hemoroizilor interni si externi, retragerea varicelor, insuficienta venoasa cronica. Se mai poate folosi ca adjuvant in tratamentul de recuperare a bolnavilor care au suferit un accident cerebral sau o interventie chirurgicala pe creier.Tinctura din scoarta de castan este buna pentru varice. Mod de preparare: se folosesc 100 g de scoarta macinata si 300 ml de alcool de 40 de grade. Se lasa la macerat 15 zile, se strecoara si se iau cate 10-15 picaturi pe zi in tratamentul trombozei si al varicelor.Tinctura din flori de castan. 20 g de flori macerate timp de 3-4 zile in 100 ml de alcool. Se strecoara si se foloseste sub forma de frectii in reumatism, degeraturi si impetigo.Tinctura din coaja de castane se prepara astfel: 40 g coaja bruna desfacuta cu atentie de pe castane (pentru a nu se lua din miezul toxic) se maruntesc, se lasa sa se usuce si se macereaza timp de 20-30 de zile in 200 ml alcool de 70 de grade, agitand preparatul de mai multe ori pe zi. Se strecoara. Se pastreaza in sticlute brune bine astupate. Se iau 20-30 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, dizolvate in putina apa, inainte de masa, timp de 15-20 de zile pe luna. La nevoie, se repeta tratamentul dupa cateva luni.

Vin din scoarta de castan. 50 g scoarta macinata se pun intr-un litru de vin alb; se macereaza timp de 7 zile. Se strecoara. Se consuma cate un paharel inainte de mese, ca bautura tonica si febrifuga in diaree, dizenterie si malarie, avand efecte similare cu scoarta arborelui de chinina.Vin medicinal din coaja de castane. 100 g coaja maronie de castane se tin timp de 12 ore la macerat in alcool etilic de 70 de grade. Se amesteca apoi cu un litru de vin. Se lasa la macerat 10 zile, timp in care se amesteca de trei ori pe zi. Se strecoara. Se depoziteaza intr-un loc racoros.Utilizare: Se iau 2 linguri pe zi (dimineata si seara), timp de 6 saptamani. Trateaza (alternativ) flebita, durerile articulare, reumatismul.Decoct de castan. 40-50 g scoarta uscata si macinata de castan se pun intr-un litru de apa. Se fierbe 3 minute, apoi se infuzeaza 5 minute. Se beau 2-3 cesti pe zi. Decoctul are efecte interne contra obezitatii si scade temperatura corpului. Extern, se utilizeaza pentru bai locale contra hemoroizilor si a congestiilor pelviene (la femei), avand rol anestezic si astringent.Un alt decoct: in 250 ml apa se pun 2 linguri de castane uscate si maruntite. Preparatul se fierbe la foc domol timp de 15 minute; pe parcurs se completeaza apa care se evapora. Se poate pastra la frigider 3 zile. Utilizare: Se iau 15-20 de picaturi pe zi. Este indicat in nevroze, in calmarea durerilor menstruale. De asemenea, scade febra.

Cataplasmele se prepara din faina de castane amestecata cu faina de grau (in proportie de 1:1). Se adauga otet si se omogenizeaza. Se aplica in strat subtire. Diminueaza durerile reumatice, usureaza circulatia sangvina, atenueaza durerile gastrointestinale si grabeste vindecarea ranilor inflamate.Cataplasme cu extract fluid de castane. Extractul fluid se prepara prin fierberea pe baia de abur a 100 ml de tinctura, pana cand lichidul se evapora, ajungand la o treime din cantitatea initiala (25-30 ml). Extractul fluid se amesteca cu argila, pana se obtine o pasta subtire. Se intinde pasta pe o bucata de tifon si se aplica bandajul pe zona afectata. Nu se leaga strans, se tine cataplasma timp de 30 de minute.Calmeaza durerile provocate de ulcere varicoase, degeraturi, fracturi si entorse.

Alifie de castan salbatic – reteta proprieEste buna pentru varice, flebite, tromboza, ulcer varicos, hemoroizi, crampe dureroase, insuficienta venoasa (senzatie de picioare grele), hematoame, vanatai, luxatii, sciatica, edeme, spondiloza, hernie de disc. Unguentul se prepara astfel: Dintr-o cana cu frunze verzi de castane salbatice, 4 castane (coaja se curata, miezul se razuieste, apoi se pun la macerat), 2 linguri de scoarta de castan salbatic bine maruntita, 5 flori de galbenele proaspete (sunt bune si uscate), 1 lingura de radacina de tataneasa proaspata rasa (este buna si uscata), 1 lingura turita mare, partea aeriana (uscata sau proaspata). Toate acestea se macereaza in 100 ml alcool de 70 de grade timp de 24 de ore. Se adauga 200 g unt topit sau margarina si se incalzeste 2 ore la bain-marie. Dupa racire (timp de 24 ore), se reincalzeste si se strecoara in cutii din plastic sau din sticla. Se unge locul afectat de boala in strat subtire de doua-trei ori pe zi. Unii specialisti sustin ca nu este recomandat masajul cu unguent, deoarece se inflameaza varicele. Prin urmare, trebuie doar uns, fara masaj, spun ei.Eu am obtinut o varianta proprie a acestui unguent. Maceratul din plante l-am fiert o saptamana in crema de baza, pe care am preparat-o din 500 ml ulei de masline, 500 g unt (grasime 82%) si 60 g ceara de albine. Ceara de albine am adaugat-o ultima, la final. Dupa o saptamana de fiert plantele in amestecul de ulei si unt, l-am strecurat, am topit separat ceara de albine si am amestecat topiturile.Unguent preparat din castane macinate, alcool de 40 de grade si lanolina. Este eficient contra hemoroizilor si a afectiunilor venoase. Prin amestecare cu unt de cacao, se prepara supozitoare cu efect calmant.Unguente de casa si preparate galenice. O reteta traditionala romaneasca presupune fierberea castanelor pana cand pot fi pasate. Pasta de castane se

amesteca pana la omogenizare cu grasime, in proportii egale. Mixtura se pastreaza la rece si poate fi aplicata pe rani, arsuri, degeraturi sau crapaturi ale pielii. O alta formula de unguent trateaza hemoroizii externi, furunculele, ranile si arsurile. Se obtine incorporand, prin incalzire, extractul moale de castanet intr-o baza grasa (unt, untura de porc sau de pasare, ulei solid de palmier). Extractul fluid moale se prepara in baia de aburi, conform retetei de extract fluid. In acest caz, 100 ml de tinctura se fierbe la aburi pana se obtin 20 ml de extract fluid moale. Ingredientele se amesteca pe foc mic pana cand preparatul ajunge la punctul de fierbere, apoi se ia de pe foc. Inainte de solidificare, alifia se toarna in recipiente de sticla. Se pastreaza la frigider.Se poate prepara si un unguent care nu necesita fierbere la aburi. 100 ml tinctura de castane, 100 g lanolina anhidra si 20 g vaselina se amesteca intr-un vas, la foc mic, pana la omogenizare. Unguentul se pasteaza in frigider. Unguentul se aplica pe pielea afectata de boala o data sau de doua ori pe zi.  Efectele vindecatoare ale cojii de castan sunt amplificate daca li se alatura actiunea benefica a altor plante. Un unguent eficient impotriva hemoroizilor se prepara amestecand tinctura de castan cu tinctura de hamamelis (Hamamelis virginia). Este utila pentru tratarea tulburarilor venoase de toate tipurile: varice, picioare grele, hemoroizi, cuperoza (fragilitate capilara).O formula veche a unei alifii este ce vindeca varicele, preparat din tinctura de castan si struguri rosii, incorporate intr-o crema de baza. Tinctura de castan este un medicament foarte eficient in tratarea bolilor vasculare. Carceii sau crampele musculare care apar datorita proastei circulatii a sangelui, mai ales in timpul noptii, se raresc sau chiar dispar daca inainte de culcare se iau 20-40 de picaturi de tinctura de castan dizolvat in apa.

Castanul salbatic, bun in caz de artrita – uleiul de castan Proprietatile antiinflamatoare, astringente si antiedematoase ale castanului sunt foarte apreciate de fitoterapeuti. De aceea, antiinflamatoarele preparate prin macerarea plantei in ulei de masline sunt indicate ca remediu pentru calmarea durerilor in caz de artrita reumatoida. Iata cum se prepara: intr-o sticla de doi litri se pun 25 de castane salbatice, taiate in cuburi si stropite cu putin alcool. A doua zi se adauga 250 ml de ulei de masline si 100 g de untura de porc topita. Vasul se pune la fiert la baie de aburi (bain-marie), timp de doua ore. Dupa alte 48 de ore, compozitia se incalzeste (fara sa fiarba) si se strecoara. Se toarna in borcanele, care se inchid ermetic. Seara, se ung zonele dureroase, pentru a atenua durerile care se accentueaza pe timpul noptii, cand articulatiile sunt in repaus.Pulberea: se piseaza castane uscate intr-un mojar, pe urma se macina cu

ajutorul unei rasnite de cafea. Se pastreaza in vase de sticla. Se ia dimineata o lingura, pe stomacul gol, se tine sub limba 3 minute, pe urma se inghite cu apa. Dupa un tratament de o luna reduce retinerea fluidelor in organism si indeparteaza simptomele acesteia, adenomul de prostata (retentia urinara si cresterea in volum a prostatei), ascita (acumularea de lichid in cavitatea abdominala), dureri de cap, ameteli, indeparteaza senzatia de picioare grele, umflate.Siropul din castane intareste musculatura, este indicat copiilor anemici si celor cu dificultati de concentrare. Se prepara astfel: 500 ml decoct se amesteca cu 500 g zahar sau miere. Acest amestec se incalzeste pana la dizolvare completa, lichidul devenind omogen. Dupa racire, se toarna in sticlute mici sterilizate. Copiii pot lua o lingurita (5 ml) de trei ori pe zi. Adultii pot lua cate 2 lingurite.Baile terapeutice sunt indicate pentru bolnavii de reumatism, sciatica, hernie de disc si spondiloza. In apa din cada se toarna o infuzie concentrata, obtinuta prin fierberea a 200 g coaja maronie de castane in 2 litri de apa. Durata tratamentului trebuie sa fie de 2 saptamani, cu o pauza de o zi intre bai. Este recomandat de 4-5 ori pe an. In cazul bailor de sezut pentru hemoroizi, este indicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g castane maruntite la 1 litru de apa. 

Preparate cosmetice din castan. Compresele cu decoct din castane proaspete sunt indicate pentru tratarea tenului sensibil, predispus la cuperoza. Decoctul concentrat se prepara din 5-6 castane mari curatate de coaja verde. Castanele se fierb timp de 15 minute, dupa care solutia se lasa sa se raceasca. Compresele caldute se tin pe fata 15-20 de minute, dimineata si seara, timp de 2-3 saptamani. Masca pentru tenul gras se bazeaza pe proprietatile tonifiante si astrigente ale principiilor active din castane, care regleaza activitatea glandelor sebacee. Patru castane se curata de coaja, se razuiesc, apoi se amesteca cu 2 lingurite de miere de albine. Pasta se aplica pe tenul curat, se tine 10 minute, dupa care se spala cu ceai de musetel. (Ioan Marcus din Aiud, pasionat de fitoterapie)Pe domnul Ioan Marcus il puteti contacta la numarul de telefon 0745.558.868 sau la adresa de e-mailjanosm3@gmail.com .avtokum.com/www.utis.org.ua/

Medicamentul toamnei: CASTANUL

 - Reţetele domnului farmacist BOBARU - 

Dincolo de ghimpii ghioagelor verzi în care stau ascunse, castanele ascund o veritabilă farmacie naturală, folositoare mai ales în tratamentul afecţiunilor vasculare. Preparatele din castane sălbatice vindecă suferinţele provocate de boli grave, de la tumori şi accidente cerebrale, până la varice şi hemoroizi

Legenda castanului

Un basm românesc spune că numele de Castan era purtat de un ţăran sărac, dintr-un sat de prin părţile Dobrogei. De câte ori nu mai putea suporta lipsurile şi foamea, Castan mergea la marginea pădurii şi îşi alina amarul la umbra unui copac înalt, care nu înflorea şi nu dădea rod niciodată. Se gândea că pomul seamănă cu el, căci părea aşa, fără nici un rost pe pământ. Când bătrâna mamă a lui Castan s-a stins din viaţă, sărmanul om l-a rugat pe preotul din sat să îi facă slujba de îngropăciune. Abia spre seară, când s-a aşezat să se odihnească la umbra copacului cel înalt, şi-a dat seama că nu avusese bani nici cât să poată aprinde creştineşte o lumânare la mormântul mamei lui. Şi-a plâns durerea cu voce tare şi a adormit aşa, jelind. Dimineaţa, când s-a trezit, copacul cel sterp se transformase într-un altar verde, din care se ridicau sute de lumânări albe, împodobite cu flacăra galbenă a polenului. Câteva luni mai târziu, din florile pomului s-au ivit roade, numai bune de vindecat suferinţele celor bolnavi. Însă numai Castan ştia cum să se folosească de ele, şi astfel a devenit cel mai căutat om din sat. Curând, faima lui s-a răspândit în toată Ţara Românească, iar după ce Castan a murit, prietenul său, copacul cu ramurile transformate primăvara în candelabre, a rămas să îi poarte numele.În zilele noastre, rar se mai întâmplă ca arborele falnic, înalt de aproape 30 de metri, să crească de la sine prin păduri sau prin grădinile oamenilor. Este ocrotit prin lege şi cultivat pentru a mărgini aleile parcurilor sau străzile asfaltate ale oraşelor. Toamna, castanul îşi dăruieşte singur roadele maronii

şi lucioase care se desprind de pe crengi, rostogolindu-se pe străzi şi prin parcuri, spre a fi culese de orice trecător.

Virtuţi terapeutice

 Puterile vindecătoare ale castanului sălbatic sunt cunoscute şi folosite de secole în medicina populară românească. Deşi nu sunt comestibile, castanele au fost considerate dintotdeauna un adevărat talisman, aducător de forţă şi sănătate. Bătrânii de la sate îi sfătuiau pe cei trişti şi lipsiţi de vlagă să poarte 4-5 castane în buzunar, pentru a prelua din forţa lor benefică. Secretul era ca, o dată pe săptămână, castanele vechi să fie schimbate cu altele proaspăt culese, încărcate de energia naturii. Această credinţă a fost confirmată şi de specialiştii în silvoterapie, care au descoperit că apropierea castanului tonifică sistemul nervos, dezvoltă imaginaţia şi favorizează gândirea pozitivă. Prin urmare, nu întâmplător, castanul îşi oferă fructele toamna, ca îndemn să îi căutăm apropierea în anotimpul melancoliilor şi al tristeţii.Însă puterile tămăduitoare ale castanului nu se răsfrâng numai asupra sufletului. De veacuri, vindecătorii din popor îl consideră un remediu eficient pentru durerile de piept, un medicament pentru bolile picioarelor (în special pentru varice) şi un balsam pentru pielea vătămată de răni sau zgârieturi. Fiertura din frunze de castan era folosită atât pentru a calma tusea şi a reduce febra, cât şi pentru a obloji mâinile sau picioarele fracturate.Calităţile terapeutice ale castanelor au fost redescoperite şi confirmate de savanţii secolului nostru. Supus analizei de laborator, fructul castanului a dezvăluit o fascinantă complexitate de substanţe vindecătoare. Printre compuşii cu rol farmaceutic se numără saponinele, în special escina, taninurile, afrodescina şi numeroase principii amare. La începutul anilor '90, în Franţa, oamenii de ştiinţă au descoperit că escina conţinută de castane protejează colagenul şi elastina, principalele proteine din structura vaselor de sânge. Acest fapt explică efectul benefic pe care preparatele din castane îl au asupra sistemului circulator: tonifică şi repară venele şi capilarele lezate, fluidizează fluxul sanguin, îmbunătăţesc funcţionarea inimii şi a creierului.Un deceniu mai târziu, cercetătorii de la Universitatea Exter din Marea

Britanie au confirmat, experimental şi clinic, concluzia colegilor francezi. Ei au demonstrat că un tratament de 16 săptămâni cu extract fluid din castane contribuie esenţial la oxigenarea creierului şi buna funcţionare a sistemului nervos. Cura cu esenţă de castane a avut efecte pozitive asupra pacienţilor depresivi, rărind atacurile de panică şi stările de ameţeală.Rezultatele acestor investigaţii ştiinţifice au fost valorificate şi de industria cosmetică, unde castanele sunt folosite drept materie primă pentru cremele destinate sănătăţii tenului şi îndepărtării ridurilor. Astfel, castanele se dovedesc a fi adevărate miracole din farmacia naturii, aflate la îndemâna tuturor, uşor de cules şi prelucrat.

Reguli de recoltare şi uscare

Dacă florile, frunzele şi scoarţa se recoltează primăvara şi vara, toamna este anotimpul în care se culeg seminţele, binecunoscutele castane. Se ivesc strălucitoare din coaja verde, înarmată cu ghimpi, a fructelor coapte care se desprind singure de pe crengi. Le găsim prin parcuri sau pur şi simplu pe trotuar, însă trebuie să le alegem doar pe cele sănătoase, care nu sunt lovite sau moi. După ce au fost curăţate de coaja verde, castanele se întind la uscat, în strat gros de 10-15 cm, într-o încăpere bine aerisită. Deshidratarea poate dura aproximativ trei săptămâni, perioadă în care este necesar să întoarcem din când în când stratul de castane, pentru a evita apariţia mucegaiului. Se pot usca şi artificial, în cuptorul aragazului, unde se ţin timp de o oră, la tem-peratura de 40 de grade Celsius, după care focul se dă mai mare, la 60 de grade. Castanele sunt uscate atunci când devin sfărâmicioase. Din 2 kg de plantă proaspătă se obţine 1 kg de produs uscat.

Leacuri din castane sălbatice

D-l farmacist Bobaru în laboratorul său cu minuni

 Altădată nelipsite din farmacia casei, principalele remedii din castane pot fi folosite pentru uz intern sau extern, în funcţie de afecţiunea tratată. Reţetele pe care vi le prezentăm ne-au fost oferite de domnul farmacist Ion Bobaru din Brăila, cunoscut pentru prepararea remediilor naturiste vechi, alese din scriptele spiţerilor de altădată.

Pentru uz intern:

Tinctură

Este cel mai eficient medicament din castane sălbatice, proprietăţile lor curative fiind amplificate prin combinaţia cu elementele din structura alcoolului. Se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet 20 g de castane măcinate groscior şi se adaugă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Recipientul se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe închise la culoare.Pentru tratament sunt indicate 20-30 de picături dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia după o pauză de 7 zile. Poţiunea este recomandată în vindecarea hemoroizilor interni şi externi, retragerea varicelor şi are efecte remarcabile în cazul insuficienţei venoase cronice. Tinctura de castane este un bun adjuvant în tratamentul de recuperare al bolnavilor care au suferit un accident cerebral sau o intervenţie chirurgicală pe creier.

Pulberea

Procesul de obţinere a pulberii începe prin pisarea castanelor uscate într-un mojar şi se continuă în râşniţa de cafea, până se obţine un praf cât mai fin. Se păstrează în recipiente din sticlă, în locuri ferite de lumină. Doza zilnică este o lingură, dimineaţa, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă, cel puţin trei minute, după care se înghite cu apă.Un tratament de o lună reduce reţinerea de fluide în organism şi îndepărtează simptomele acesteia: adenomul de prostată (retenţia urinară şi creşterea în volum a prostatei) şi ascita (acumularea de lichid în cavitatea abdominală). Cura cu pulbere de castane sălbatice este un bun remediu pentru durerile de cap, ameţeli, şi îndepărtează senzaţia de picioare grele, umflate.

Decoctul

 La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de castane uscate şi mărunţite. Preparatul se fierbe, la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider cel mult trei zile. Un tratament de 15-20 picături de decoct pe zi este deosebit de eficient în tratarea nevrozei, reduce durerile menstruale şi îndepărtează febra.

Vinul medicinal

Remediul se obţine din coaja maronie a fructelor, fiind necesare 100 g plantă la un litru de vin. Pentru ca macerarea să fie mai eficientă, este recomandat ca, în prealabil, să ţineţi timp de 12 ore coaja de castane în alcool alimentar de 70 de grade şi apoi să o amestecaţi în vin. Poţiunea se lasă la macerat vreme de 10 zile, perioadă în care se agită de 3 ori pe zi. Apoi vinul se strecoară şi se depozitează în locuri umbroase. Sunt recomandate 2 linguri pe zi (dimineaţa şi seara), vreme de 6 săptămâni. Este un tratament eficient alternativ pentru flebită, dureri articulare şi reumatism.

Siropul din castane

Întăreşte musculatura şi este indicat mai ales copiilor anemici sau cu dificultăţi de concentrare. Se prepară amestecând 500 ml decoct cu 500 g zahăr sau miere. Mixtura se încălzeşte până când elementele se dizolvă şi lichidul devine omogen. După răcire, se toarnă în recipiente din sticlă sterilizate. Doza uzuală este de 5 ml (o linguriţă), de trei ori pe zi pentru copii şi dublu pentru adulţi.

Pentru uz extern:

Cataplasme cu extract fluid de castane

Pentru calmarea durerilor provocate de ulcere varicoase, degerături, fracturi şi entorse este necesar să preparăm mai întâi extractul fluid de castane şi pe urmă să îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid din castane presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură, până când lichidul se evaporă ajungând la o treime din cantitatea iniţială (25-30 ml). Esenţa astfel obţinută se amestecă cu argilă, până se obţine o pastă subţire. Întindem pasta pe o bucată de tifon şi aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns. Pen-tru un efect eficient, cataplasma se ţine 30 de minute.

Unguente de casă şi preparate galenice

Cad singure din copac doar să le folosim Pentru cei pasionaţi de farmacia naturii prezentăm trei dintre cele mai cunoscute modalităţi prin care se pot obţine alifiile din castane sălbatice.

O reţetă tradiţional românească presupune fierberea castanelor până când pot fi pasate. Pasta de castane se amestecă până la omogenizare cu grăsime, în proporţii egale. Mixtura se păstrează la rece şi poate fi aplicată pe răni, arsuri, degerături sau crăpături ale pielii.A doua formulă de unguent tratează hemoroizii externi, furunculele, rănile şi arsurile. Se obţine încorporând, prin încălzire, extractul fluid moale de castane într-o bază grasă (unt, grăsime de porc sau de pasăre, ulei solid de palmier). Extractul fluid moale se prepară pe baie de aburi, conform reţetei de extract descrisă mai sus, cu menţiunea că trebuie să lăsăm tinctura să fiarbă până scade la o cincime. De exemplu, din 100 ml de tinctură se obţin 20 ml de extract fluid moale. Dacă nu respectăm această condiţie, esenţa de castane nu se va dizolva în grăsime. Ingredientele se amestecă pe foc mic până când preparatul ajunge la punctul de fierbere, apoi se îndepărtează de pe flacără. Înainte de solidificare, alifia se toarnă în recipiente de sticlă. Du-pă răcirea completă, se păstrează în frigider.Pentru a obţine un unguent care nu necesită fierberea pe baie de aburi avem nevoie de următoarele ingrediente:100 ml tinctură de castane, 100 g lanolină anhidră (se găseşte în farmacii) şi 20 g vaselină. Ingredientele se pun într-un recipient şi se amestecă, pe foc mic, până la omogenizare. Preparatul se păs-

trează în frigider. Unguentul se aplică pe pielea afectată o dată sau de două ori pe zi.Efectele vindecătoare ascunse sub coaja maronie a castanelor sunt amplificate dacă li se alătură acţiunea benefică a altor plante. În laboratorul vechii sale farmacii din Brăila, domnul Ion Bobaru prepară un eficient unguent împotriva hemoroizilor, amestecând în proporţii precise tinctura de castan cu tinctura de hamamelis. "Hamamelis virginiana sau «Alunul vrăjit» este un arbust originar din America de Nord, ale cărui frunze sunt bogate în antioxidanţi ai pereţilor vasculari. Se utilizează pentru tratarea tulburărilor venoase de toate tipurile: varice, picioare grele, hemoroizi, cuperoză sau fragilitate capilară. Din aceste motive potenţează calităţile naturale ale castanului şi combinaţia lor dă rezultate foarte bune în tratarea hemo-roizilor”, ne explică meticulos farmacistul.Într-unul din manuscrisele vechilor spiţeri, domnul farmacist Bobaru a descoperit formula unei alifii ce vindecă varicele, reunind două dintre cele mai valoroase daruri ale toamnei: castanele şi strugurii. "Unguentul pentru varice are în compoziţie tinctură de castan şi tinctură de struguri roşii, încor-porate într-o bază specifică, preparatul respectând întocmai regulile de bună practică farmaceutică. Din experienţă pot spune că tinctura de castan este un medicament natural foarte eficient în tratarea bolilor vasculare. Cârceii sau crampele musculare care apar datorită proastei circulaţii a sângelui, mai ales în timpul nopţii, se răresc şi chiar dispar, dacă luăm înainte de culcare 20-40 de picături de tinctură de castan”, este sfatul domnului Bobaru.

Băi terapeutice

Îmbăierea este binefăcătoare pentru bolnavii de reumatism, sciatică, hernie de disc şi spondiloză. În apa din cadă se toarnă o infuzie concentrată, obţinută prin fierberea a 200 g coajă maronie de castane în doi litri de apă. Tratamentul durează două săptămâni, cu o pauză de o zi între băi, şi este recomandat de 4-5 ori pe an. În cazul băilor de şezut, pentru hemoroizi, este indicat un decoct preparat prin fierberea a 50 g castane mărunţite, la un litru de apă.

Preparate cosmetice

Frumuseţi din farmacia naturii Compresele cu decoct din castane proaspete sunt indicate pentru tratarea tenului sensibil, predispus la cuperoză. Decoctul concentrat se prepară din 5-6 castane mari, curăţate de coaja verde. Castanele se vor fierbe timp de 15 minute, după care soluţia se lasă la răcit. Compresele călduţe se ţin pe faţă 15-20 de minute, dimineaţa şi seara, vreme de 2-3 săptămâni.Masca pentru tenul gras se bazează pe proprietăţile tonifiante şi astringente ale principiilor active din castane, care reglează activitatea glandelor sebacee. Sunt necesare 4 castane, curăţate de coajă şi date prin răzătoarea mică, amestecate cu 2 linguriţe de miere de albine. Pasta se aplică pe tenul curat, se ţine 10 minute, după care se spală cu ceai de muşeţel.

Atenţionări şi contraindicaţii

Administrarea internă a preparatelor din castane sălbatice este interzisă gravidelor, mamelor care alăptează, bolnavilor de ficat şi de rinichi.Castanul sălbatic, Aesculus hippocastanum, nu trebuie confundat cu o altă specie de castan, Aesculus pavia sau "Castanul cu flori roşii”, ale cărui seminţe sunt otrăvitoare, deoarece conţin acid cianhidric. Diferenţa dintre cele două specii se face uşor, deoarece, după cum sugerează şi denumirea, florile castanului otrăvitor sunt de culoare roşie, iar fructele au coaja verde, lipsită de ghimpi

Leacurile padurii: Castanele si ghinda

 

In nemarginita ei bunatate pentru toate fapturile vii, mama natura are grija si de bietele vietuitoare ale padurii, pe care iarna le ameninta cu foamete si inghet. Exact acum, cand oamenii strang ultima recolta din gradini si livezi, pregatindu-se sa o depoziteze in hambare, arborii din paduri isi scutura roadele singuri, spre bucuria salbaticiunilor. Alunele, ghinda, castanele, jirul, scorusele - toate se gasesc din abundenta in luna octombrie, prin lizierele si luminisurile atinse de aripa toamnei. Si, cum in marea farmacie a naturii darurile de hrana sunt si daruri de sanatate, fructele padurii reprezinta, si ele, leacuri adesea miraculoase, pe care toamna ni le aduce in dar. 

Castanele Salbatice

Aparent, banalele castane, pe care le gasim la vremea aceasta prin mai toate parcurile oraselor, ascund sub coaja lor maronie substante vindecatoare foarte puternice. Ele reduc durerea si inflamatia, protejeaza vasele de sange, opresc hemoragiile, stimuleaza circulatia sanguina. Mai mult, in ultimii ani, ele au devenit o pretioasa materie prima pentru industria de cosmetice si unguente, deoarece, folosite extern, au efecte benefice asupra pielii si a circulatiei periferice.Recoltarea se face foarte usor, prin simpla lor culegere de pe jos. Se usuca in strat gros (10-15 cm), in locuri caldute si bine aerisite, vreme de trei saptamani, dupa care pot fi puse la pastrare in saculeti de panza ori de hartie sau pot fi preparate imediat.Faina de castane: castanele uscate se piseaza cu tot cu coaja in piua, pana se maruntesc suficient pentru a fi macinate in masina electrica de cafea, dupa care se cern cat mai fin. Praful alb-galbui care rezulta, adica faina de castane, va fi folosit apoi intern si extern pentru urmatoarele afectiuni:

Hemoroizi, hemoroizi sangeranzi - se iau zilnic, pe stomacul gol, 3-4 lingurite de faina de castane. Planta se tine sub limba vreme de 5-10 minute, dupa care se inghite cu apa. O cura dureaza 2-6 saptamani, in functie de gravitatea afectiunii, si are un efect extraodinar si asupra venelor, vindecand o serie intreaga de boli pentru care farmacia moderna inca nu a descoperit medicamente.

Varice, flebita, afectiuni ale venelor in general - se face tratamentul intern de la hemoroizi si, in plus, se aplica o cataplasma cu faina de castane preparata astfel: la patru linguri de faina de castane se adauga iaurt proaspat, amestecandu-se incontinuu, asa incat sa se formeze o pasta groasa. Aceasta pasta se aplica cu un tifon pe locul afectat, dupa care se acopera cu o folie de nylon si se leaga (dar fara a strange deloc). Se tine 1-2 ore. Tratamentul se repeta zilnic sau o data la doua zile, vreme de o luna.

 

Tromboflebita, tromboze - se pun intr-un borcan patruzeci de castane proaspat culese si bine zdrobite (cu tot cu coaja), peste care se adauga alcool alimentar de 80 de grade cat sa le acopere si sa ramana deasupra o pelicula de lichid de 2-3 degete. Se inchide borcanul si se lasa continutul sa se macereze vreme de 20 de zile, dupa care se filtreaza. Se administreaza o lingurita din aceasta tinctura de patru ori pe zi, vreme de o luna.

Prostatita, adenom de prostata - se administreaza tinctura obtinuta dupa metoda de mai sus, cate 4 lingurite pe zi, in cure de 2-3 luni. Coaja si miezul castanelor au principii active antiinflamatoare puternice, care actioneaza asupra prostatei.

Reumatism - se fac spalaturi cu zeama obtinuta dupa fierberea a 5 maini de castane in 5 litri de apa, pana lichidul scade la jumatate. Baile vor fi cat mai fierbinti posibil. Procedura se repeta o data la doua zile.O credinta populara spune ca cei care poarta in buzunare castane sunt feriti de dureri reumatice, de dureri de sale (lombosciatica) si de intepeneli (nevralgii, intinderi de muschi). Multi oameni care au incercat acest procedeu, mai degraba magic decat medical, au declarat ca au obtinut rezultate excelente.

Castanele Comestibile

 

Au fost aduse pe teritoriul tarii noastre odata cu primele legiuni romane care au ocupat Dacia, iar de atunci, castanul comestibil a fost aclimatizat si cultivat mai ales in zona de vest a tarii. Mai tarziu, prin secolul al Xiv-lea, castanii comestibili au fost intens plantati in jurul manastirilor din Oltenia si Moldova, iar cu ocazia aceasta, fructele lor au intrat in retetele vestitelor leacurile monahale, ocupand printre acestea un loc de cinste. Cu ele se tratau reumatismul si degeraturile, problemele digestive si intestinale, diferitele boli ale batranetii. Nu in ultimul rand, castanele au fost folosite ca hrana usoara si extrem de hranitoare pentru convalescenti, bogatia lor de minerale si de vitamine (greu degradabile in procesul prepararii) fiind un excelent sprijin pentru o vindecare rapida.Culegerea castanelor comestibile se face de la sfarsitul lui septembrie si pana la inceputul lui noiembrie. Pentru uz intern, se folosesc fructele proaspete. Pentru utilizari externe, sunt foarte eficiente si castanele uscate (uscarea se face la fel ca la castanele salbatice).Pireul de castane: este unul dintre putinele produse prelucrate termic care pastreaza, in mare parte, vitaminele fructului proaspat. Reteta: se spala bine castanele cu tot cu coaja, dupa care se pun in apa clocotita, unde se lasa sa fiarba la foc mediu, vreme de 45 de minute (nu mai mult, pentru a nu iesi taninurile din coaja, care dau un gust neplacut). Se scot castanele din apa clocotita si se cojesc cat sunt calde, dupa care se piseaza cu o furculita sau se zdrobesc cu un batator din

lemn. Iata in continuare cateva indicatii terapeutice pentru acest remediu:

Hemoroizi, varice, tromboflebita - se consuma cate o farfurie de piure de castane, indulcit cu miere si aromatizat cu coaja de lamaie rasa, inainte de micul dejun si de cina. Se face o cura de cateva saptamani. Acest preparat stimuleaza tranzitul intestinal, are efecte antiinflamatoare si tonice vasculare.

Boli cronice de rinichi - vitaminele din miezul castanelor, precum si anumite principii din coaja au efecte stimulente asupra activitatii renale si impiedica formarea calculilor. Se consuma cate o farfurie de pireu de castane inainte de fiecare masa, in cure de minimum doua sapta-mani.

Indigestie, diaree - trezeci de castane comestibile (proaspete sau uscate) se piseaza si se pun sa fiarba la foc mic in trei cani de apa, pana cand scad la o treime. Zeama foarte concentrata rezultata se bea intr-o doza unica.

Convalescenta, perioada de crestere la copii - se consuma o combinatie de pireu de castane si branza de vaci (in proportii egale), indulcite cu miere. Este o hrana usor digerabila si foarte energizanta.

Degeraturi, dureri reumatice care se agraveaza la frig - cinci mani de castane se fierb cu trei litri de apa pana cand scad la jumatate. Se filtreaza decoctul rezultat, cu care se fac spalaturi cat mai calde posibil pe locurile afectate. Aplicatia dureaza 10-15 minute si se repeta zilnic, pana la completa vindecare.

Ghinda

 

Acum, in octombrie, frumoasele fructe ale stejarilor, cu palariutele lor asezate pe crestet, formeaza un adevarat covor in padurile de deal si de campie sau in preajma arborilor solitari. In urma cu un secol, ghindele erau considerate o adevarata bogatie, culeasa cu grija, pentru a fi folosita ca medicament pentru oameni si ca aliment pentru animale, pe perioada iernii. Ele erau, totodata, si obiecte de veneratie magica. Astfel, se credea ca ghindele contin in ele o tainica esenta a vigorii stejarului, capabila sa redea puterile celor bolnavi sau obositi, sa prelungeasca tineretea si sa aduca noroc si prosperitate. Ghinda se administra uscata si pisata, sub forma de decoct, plamadita in vin sau sub forma unei "cafele" .

Preparate din ghinda

Pulberea de ghinda - se culeg ghindele si se lasa sa se usuce intr-un loc calduros si bine ventilat, in strat de 2-3 degete grosime, timp de 3-4 saptamani. Dupa ce s-au uscat, se macina cu rasnita electrica de cafea sau se piseaza in piua, iar din pulberea obtinuta se administreaza cate 3-4 lingurite pe zi.

Cafeaua de ghinda - pe o tava incinsa se prajesc, vreme de un sfert de ora, ghinde si seminte de naut (in proportia 2:1), amestecandu-le mereu, asa incat sa nu se rumeneasca prea tare. Se macina si se obtine o pulbere maronie - cafeaua de ghinda. Se pun la o jumatate de cana de apa (150 ml) 1-3 lingurite din aceasta pulbere, dupa care se mai lasa se fiarba 2-3 minute. Se consuma calda. Iata in continuare cateva indicatii terapeutice:

Diaree, dizenterie - se iau 3-4 lingurite de pulbere de ghinda pe zi, pe stomacul gol. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. In cazurile grave, doza se poate mari pana la 10 lingurite pe zi, acest leac vegetal avand o toxicitate foarte scazuta.

Adjuvant in hemoragii interne - se administreaza pe stomacul gol 2-3 lingurite de pulbere de ghinda, foarte fin macinata. Daca hemoragia este puternica, se fierb 6 lingurite de pulbere de ghinda intr-o cana de apa, vreme de doua minute, dupa care se filtreaza si se consuma pe stomacul gol, in doza unica.

Colita de fermentatie, enterita - se beau 2-3 cani de cafea de ghinda pe zi. Acest preparat nu se va indulci si va fi baut intotdeauna pe stomacul gol, inainte de masa.

Ulcer, gastrita - se administreaza cate 1 lingurita de pulbere de ghinda de 2-3 ori pe zi, intre mese sau atunci cand apar dureri (dar intotdeauna pe stomacul gol). Acest remediu are efecte antiacide, calmante gastrice si cicatrizante.

Debilitate, anemie - se face o cura de o luna, timp in care se administreaza in fiecare zi cate 3 lingurite rase de pulbere de ghinda. Pentru a nu aparea constipatia, se administreaza concomitent si tarate de grau, miere, fructe proaspete.Surmenaj, dureri de cap pe fond de oboseala - se bea o cafea de ghinda (obtinuta din 2-4 lingurite la o cana de apa) indulcita cu miere. Are un efect energizant oarecum asemanator cu cel al cafelei clasice, dar fara sa mai apara acea accentuare a oboselii, resimtita dupa trecerea efectului cofeinei.

In traditia populara: scoarta se folosea la tabacitul pieilor iar coaja la vopsitorie.Castanele se foloseau contra degeraturilor la maini si picioare. Se fierbeau si in zeama lor, cat era inca fierbinte, se tineau cateva minute membrele degerate.Compozitia chimica: ulei, protide, hidrati de carbon, vitaminele: B1, B2, C, saruri minerale.Frunzele: tanin, vitamina E, Lemnul taninuri cathehice, castalina, castalgina, vascalina, vescalgina, alcool triterpenic, acizi, saruri minerale.Actiune farmacologica: se folosesc fructele coapte fara coaja care sunt un antiseptic pentru tubul digestiv, antianemic, energetic, remineralizant, tonic nervos si muscular. Continutul in sulf este mic, insa datorita faptului ca are sulf ajuta la dezinfectie si la refacerea oaselor, mai ales ca are in componenta si fosfor care ajuta la osificare. Magneziul pe care-l contine ajuta si el foarte mult atat la sistemul osos cat si intregului organism. Potasiul ajuta inima si vasele de sange. Se cunoaste actiunea acestui fruct mai ales in cazul celor cu afectiuni venoase (varice, etc) Este de mare ajutor tuturor celor care doresc sa se supraalimenteze si chiar sportivilor si convalescentilor. Fierul pe care-l contine ajuta si la refacerea sangelui.Castanele se consuma coapte sau facute piure. Se pot consuma in orice cantitate.Sunt contraindicate la obezi si diabet.Se recomanda in: afectiuni coronariene, afectiuni venoase sau arteriale, astenie fizica si psihica, anemie, batranete, convalescenta, crestere, decalcifiere, depresie, flebite, hemoroizi, osteoporoza, stomatita,tromboflebita, variceCastan salbatic

Denumire stiintifica: Aesculus hippocastanum Fam. Hippocastanaceae

Denumiri populare: aghistin, castan de cai, castan de India, castanul-calului, castanul-porcului, ghistin

In traditia populara: scoarta se intrebuinta la tabacit si vopsit.

Castanele, pisate sau taiate marunt si plamadite in spirt denaturat ori fierte in apa pentru baie, se

intrebuintau contra reumatismului. In acest scop se folosea si floarea, pusa in petrol, cu care se faceau

frectii. 

In tinutul Bacaului, se introduceau 6 inflorescente intr-o sticla de un litru cu benzina. Sticla se ingropa in

pamant, unde se tinea trei saptamani, iar dupa aceia se ungeau partile dureroase. Fructele se foloseau

contra frigurilor si contra loviturilor, ca si ramurile tinere si scoarta. 

Ca sa nu se imbolnaveasca de erizipel unii purtau o castana invelita in panza, la gat.

Compozitie chimica: semintele contin amidon, saponozide triterpenice care imprima gustul neplacut si

amar al semintelor, grasimi, albumine, tanin, esecina, afrodescina, argirescina, criptoescina, flavonoide,

oxicumarine (esculozida si fraxinozida si agliconii lor esculetina si frasetina), vitamine din grupul B, C, K si

D-catecol, substante amare. Scoarta contine: esculina, cvercitrina, fraxina, oxicumarina, celuloza, rezine,

substante minerale.

Proprietati: datorita prezentei saponozidelor, in special a escinei si D-catecolului, extractele de castan au

actiune flebotonica moderata; escina are actiune antiinflamatoare diminuand fragilitatea capilarelor, are

proprietati antiedematoase, fotoprotectoare, hemostatice. Capilar protector, reducator al fragilitatii capilare,

vasoconstrictoare.

Mod de folosire: 

Tinctura: la 200 g de frunze maruntite se adauga 1 litru de alcool de 70° alimentar. Se inchide bine sticla si

se va tine timp de 15 zile la temperatura camerei agitand des. Se strecoara apoi si se pune in alte recipiente

mai mici. Se pot lua intern cate 10 picaturi diluate in 100 ml de trei ori pe zi.

Unguent: 

a) 25 ml de tinctura se amesteca cu 75 g de lanolina de la farmacie sau cu untura proaspata nesarata.

b) castane se curata de coaja se usuca bine apoi se maruntesc transformate in praf cu rasnita de cafea. Se

pot amesteca cu: miere, smantana, ulei, untura, etc in proportie de 1\1.

Se pun pe locul afectiunii in strat subtire sau dupa un masaj usor. Se leaga fasa elastica daca este vorba

despre varice.

c) Se fierb castanele dupa ce au fost curatate de coaja. Se transforma in pasta prin pasare si apoi se

amesteca cu orice grasime in proportii de 1\1.

Vin: 

Se va lua o mana de frunze de castan sau coaja ( 4 linguri) de pe ramuri tinere. Se maruntesc bine, apoi se

vor pune intr-un litru de vin de buna calitate. Se vor tine timp de 10 zile agitand des. Se pot si umezi inainte

frunzele sau coaja cu alcool alimentar de 70° pentru 12 ore, ca sa se elibereze mai multe substante active.

Se strecoara si se va lua cate o lingura dimineata pe stomacul gol. Se ia timp de 14 zile, dupa care se vor

lua 2 linguri, una dimineata si una seara, timp de alte 14 zile. Se iau apoi 3 linguri cate 14 zile una dimineata

una seara si una la amiaza. Se va scadea apoi la 2 linguri timp de 14 zile, apoi la 1 lingura 14 zile si se

termina aceasta cura.

Se pot folosi castanele la urmatoarele afectiuni: accident cerebral, contuzii, cuperoza, degeraturi, edeme

cerebrale, edeme postoperatorii, edeme traumatice, flebite, cangrena, hemoroizi, hernie de disc, inflamatie

venoasa, impetigo, luxatii, parkinson, plagi infectate, procese exudative intracraniene, sciatica, sechele dupa

fracturi, spondiloza, tulburari circulatorii, ulcer varicos, varice.

Perna cu castane

Acum doi ani, din cauza curentului, am facut o nevralgie dureroasa la tibia piciorului drept, care n-a vrut sa cedeze la absolut nimic din tot ce am incercat...

Am facut rost de o patura din par de camila pe care o infasuram in jurul piciorului, indiferent de anotimp, si cu care dormeam chiar si in toiul verii, pentru ca noaptea durerea devenea de-a dreptul insuportabila.Toamna, cand fructele castanilor din curtea casei au inceput sa se coaca si sa cada, a venit la mine o ruda apropiata care m-a rugat s-o las sa le culeaga. Mirata, am intrebat-o la ce-i folosesc? Mi-a raspuns ca le curata de coaja, le maruntea miezul intr-un mixer si umplea, apoi, cu el niste perne. I-am cerut si eu o perna cu castane si am pus-o, automat, pe locul nevralgiei care ma chinuia de-atata amar de vreme. Si miracolul s-a produs! Durerile au disparut intr-o clipa! Am mai tinut perna si in urmatoarele 2-3 nopti pe picior, dar nevralgia trecuse definitiv. Cateva zile mai tarziu, am relatat aceasta intamplare unor prieteni pe care i-am intalnit la o nunta. Prin luna iunie a anului urmator, unul dintre cei prezenti m-a sunat vrand sa-mi spuna ceva "de necrezut". Locuia intr-un bloc mare, in care chiriasii nu se cunosteau intre ei, dar remarcase o femeie tanara care de la o zi la alta mergea tot mai greu, tarandu-si dupa ea un picior. "Am oprit-o", povestea cunostinta mea, "si am aflat ca din cauza curentului facuse o nevralgie cumplita, care nu cedase cu toate injectiile pe care i le facea zilnic doctorul, ba dimpotriva, mersul ei era din ce in ce mai chinuitor". Amintindu-si de perna cu castane despre care povestisem la masa, amicul meu a procurat 3 kg de castane, le-a maruntit miezul, a umplut cu el o perna mare, i-a dus-o tinerei, spunand: "V-am adus sanatate!". Si, realmente, a doua zi, femeia se simtea deja mai bine, iar in zilele urmatoare, pozitia corpului a revenit la normal.Peste catva timp, s-a intamplat la fel si cu seful sotului meu, diriginte pe un santier de constructii. Suferea de doi ani de o nevralgie faciala, care ii cuprinsese si o parte a urechii, si care ii provoca dureri cumplite. Era, fireste, sub tratament medical, dar pentru ca medicamentele nu aveau nici un efect, doctorul i-a propus o operatie sub ureche, la mijlocul gatului, acolo unde se unesc fasciculele de nervi. Sotul meu i-a spus insa povestea cu castanele si i-a adus o perna pe care o aveam in camara. In patru zile, durerile au disparut fara urma.

Ameliorează reumatismul Întrucât reduc durerea şi inflamaţiile, castanele sunt un bun adjuvant în tratamentul antireumatic. Cum se prepară: Fierbe castanele (cât cuprinzi în cinci pumni) în cinci litri de apă, până când lichidul scade la jumătate. Cu amestecul obţinut poţi să faci băi fierbinţi, o dată la două zile. Reduc febra Decoctul din castane nu doar că va scădea temperatura corpului, dar va ajuta şi la revitalizarea organismului, mai ales în perioada de convalescenţă. Cum  se prepară: La o cană cu apă (250 ml) pune două linguri cu castane uscate şi mărunţite. Fierbe preparatul, la foc mic, timp de 15 minute, după care strecoară-l şi depozitează-l în sticluţe închise ermetic. Se administrează câte 15-20 de picături de decoct pe zi, remediul fiind eficient şi în caz de nevroză sau de dureri menstruale. Liniştesc durerile de cap În caz de ameţeli frecvente, pulberea de castane are efecte vizibile încă de la primele utilizări. Tot ce trebuie să faci este să iei câte o lingură cu pulbere (se ţine sub limbă 3 minute, după care se înghite cu apă), dimineaţa, pe stomacul gol. Cum se prepară: Pisează bine castanele uscate într-un mojar, după care macină-le cu ajutorul râşniţei de cafea, până când se obţine un praf cât mai fin.

Citeste mai mult: adev.ro/mvfclq