2.2.Cartea lui Ezechiel

Printre profeţii canonici pre-exilici si exilici, scriitorul cărţii lui Ezechiel iese în evidenţă prin întrebuinţarea perceptibilă a termenului דזח, în special acolo unde desemnează Spiritul Domnului. Dintre diversele sensuri în דזח care este folosit cuvântul, cea mai relevantă pentru cercetarea noastră este utilizarea în care viziunile eshatologice ale lui Ezechiel prevăd o vreme în care YHWH va da (וпנ Ezech. 36.26-27; 37.14) sau va revărsa ( שפף Ezech. .lui YHWH peste întregul poporדזח (39.29

2.2.1.Ezechiel 36.26-27 În Ezech. 36.26-27, tema promisiunii Duhului peste כ’ח’ דשּאל derivă din preocuparea lui YHWH pentru reputaţia sa. Conduita pângăritoare a israeliţilor a cauzat expulzarea acestora de pe pământul lor şi dispersarea printre naţiuni (vv.17-19). גו’ם interpretează soarta lui Israel ca dovadă a slăbiciunii lui YHWH, al cărui nume este astfel profanat (vv.20-21). Ca rezultat, YHWH a fost preocupat de declaraţia sa שם, „ Nu de dragul tău, o, casă a lui Israel, sunt pe punctul de a acţiona, ci de dragul numelui meu sfânt ” (v.22). YHWH promite că îi va aduna (γקכ) pe exilaţi înapoi în ţinutul lor (v.24); îi va stropi (ודק) cu apă curată pentru a-i spăla de impurităţi (v.25); va aşeza (נחן) o nouă inimă şi un nou spirit în ei (v.26) şi va pune (נחן) Duhul lui YHWH în ei, aceasta ducând (עשה) la respectarea legii (vv.26-27) care este necesară pentru rămânerea lor permanentă în ţinut.

2.2.1.1. Aşteptarea lui דזח

Două expresii care sunt importante în legătură cu promisiunea- „ un nou spirit ( דזח חדשה ) voi pune în voi ” (v.26) şi „ Voi aşeza spiritul meu (’דזח) în voi ” (v.27)- necesită elaborare în plus. Referirea la דזח cu un adjectiv חדשה în v.26 (cf. 11.19; 18.31) este unică în cartea lui Ezechiel. Un asemenea viitor a creat discuţii aprinse printre cercurile de savanţi pe tema naturii şi funcţiei lui דזח, dacă דזח are un înţeles teologic sau antropologic. Majoritatea savanţilor se contrazic pe tema unei interpretări antropologice. Deşi dezacorduri există privind distincţiile dintre funcţiile „ inimii ” şi ale „ spiritului ”, discuţii recente pe tema דזח חדשה indică un consens în a trata דזח ca sinonim cu לכ. Utilizarea verbului a da (נחן) iese în evidenţă în vv.26-27. נחן este adesea folosit în Heilsorakel pentru a face referire la promisiunea lui YHWH de

„ urmaşi ” şi „ pământ ”. Dar când se juxtapune cu părţi ale corpului, mai ales cu întotdeauna îl are pe YHWH ca subiect şi descrie ce YHWH ,לכ furnizează pentru interiorul unei fiinţe umane, dacă plănuieşte acest lucru (Neh.2.12; 7.5) şi dacă există înţelepciune şi abilitate (Exod.35.34; 36.2; 2 Chr.9.23). P.Joyce, pe când, în mod corect, notează că substantivul evreiesc este לכ angajat într-o vastă înşiruire de înţelesuri, îl defineşte în pasajul prezent ca „ locusul voinţei morale ”. Împreună cu o asemenea observaţie, este notabil că asimilarea din Vechiul Testament a lui cu דזח termeni antropologici, care derivă din juxtapunerea sa cu organele interne umane, mai ales este un fenomen ,לכ târziu, evident mai ales în literatura exilică şi postexilică. Când este דזח folosit cu înseamnă că centrul voinţei umane şi discuţiile subsecvente ,לכ constau în mod tipic în acţiuni deliberate. În Ezech. 36.26, apoi, דזח nu este folosit atât de mult ca o componentă, ci ca o nouă capacitate umană de a răspunde lui YHWH. Astfel, aşteptarea lui לכ חדש şi a lui דזח חדשה se referă în primul rând la darul lui YHWH a unei capacităţi reînnoite de a-i răspunde intens prin supunere în viitor. Opinia savanţilor este unanimă în a considera ’דזח din v.27 ca teologic- Spiritul lui YHWH. Dar există diferenţe considerabile în ceea ce priveşte experienţa exactă a Spiritului lui YHWH venind peste popor în viitor. Sugestiile privind relaţia apropiată cu Ps.51.12-14, I Sam.10.6 sau cu experienţa lui דזח din Ezech.36.26-27 se aliniază cu Ezech.1.5-14, 19-21,28 şi 37.1-14. Referirile la folosirea persoanei a-I-a singular- - דזח’ ca Duhul lui YHWH în mod predominant, se găsesc în literatura exilică şi postexilică, în special în pasajele refăcute (Isa.42.1; 44.3; 59.21; Ezech.36.27; 37.14; 39.29; Joel.3.1; Hag.2.5; Zech.4.6; 6.8). Utilizarea indică faptul că singurul locus al acestui concept este discursul propriu al lui YHWH, în special proclamaţiile şi descrierile profetice ale salvării. Scopul pentru care darul Spiritului este dat este definit în 36.26-27 (cf.11.19-20) ca „ Vă voi determina (עשה) să păşiţi (הלן) în statutele mele şi fiţi atenţi (שמד) să respectaţi (עשה) poruncile mele ”. Accentul pus aici este că Duhul lui YHWH va determina (עשה) ca Israelul cel reunit şi purificat să se supună statutelor luiYHWH. Nu există pasaje similare în restul Vechiului Testament care să exprime această aşteptare a Spiritului. Experienţa Spiritului în Ezechiel poate fi probabil cel mai mult asemănată cu cea din I Isaia. În Isa.11.2, puterea prin care Dumnezeu conduce figura mesianică ghidează poporul într-o supunere religioasă şi obedienţă morală (Isa. 11.2; cf. 42.1) şi puterea dată lui pentru a fi permanent eficace.

Dar în Ezechiel există deosebiri. Dacă în Isaia, înzestrarea Spiritului este peste figura mesianică, în Ezechiel, reîntregitul Israel este înzestrat cu Spiritul. Mai departe, imediat după promisiunea Duhului vine asigurarea că „ vei fi poporul meu şi Eu voi Dumnezeul tău ” (Ezech.36.28). În noul legământ, acela de infuzie a Spiritului lui YHWH, reunitul Israel va putea urma şi respecta ordinele lui YHWH şi, ca rezultat, legătura dintre Dumnezeu şi poporul său va fi refăcută. Unii pot spune deasemenea că, promisiunea Spiritului din Ezechiel are o natură exclusivă, adică darul este dat comunităţii lui Israel şi naţiunile sunt astfel excluse de la această promisiune. Darul Spiritului lui YHWH peste casa lui Israel trebuie înţeles în linie cu referirea constantă a profetului la ג’ם(naţiunile) ו batjocorind ’הזה עם־ (Ezech.36.23). Fiecare „ trecător ” ((v.34-5.14 כל־עוכד şi naţiune înconjurătoare va ajunge să ştie (’דע) că YHWH şi-a îndeplinit promisiunea. Nu există referiri făţişe care să indice faptul că naţiunile se vor alătura Israelului reunit; oricum, naţiunile sunt prezentate doar ca spectatoare ale activităţii mântuitoare a lui YHWH.

2.2.2. Ezechiel 37.1-14

Un al doilea pasaj în care profetul prevede o viitoare venire a Spiritului peste poporul lui YHWH este viziunea dramatică din 37.1-14. Central viziunii este promisiunea lui YHWH, unde כל־כ’ ח’שדאל vor primi Spiritul, care le va da posibilitatea de a se ridica din speranţa lor pierdută de a trăi o nouă viaţă în ţinutul lui Israel. Asigurarea lui YHWH este îndreptată către finalul că Israelul ar putea într-adevăr şti că „ Eu sunt YHWH ”.

2.2.2.1. Aşteptarea lui דזח

Fraza „ Voi pune spirit în voi ” (v.6) se găseşte în porunca lui Yahweh către profet de a profeţi דזח (suflarea vieţii) peste schelet. Această aşteptare a דזח din v.6 are afinitate cu gândul preoţesc din Geneză 2.7 şi acest lucru este, mai departe, evident din utilizarea lui דזח împreună cu termeni ca עעם şi ח’ה În Vechiul Testament, עעם este adesea folosit în paralel cu termenul ;pentru a indica viaţa comună împărţită de om cu alte fiinţe vii (Job 7.15 נפשPs.35.10; Prov.16.24). Ceea ce iese în evidenţă în relaţia cu דזח şi עעם este verbul כוא (x3 în vv.5). Contrar utilizării lui נחן ca dar dat de YHWH, verbul כוא indică ceva extern care „ este determinat să intre ” în sau chemat afară din עעם דזחוח (vânturi) în v.9. Yahweh îi va determina pe oamenii care cred că sunt morţi

să trăiască şi, prin cuvântul lui Ezechiel, aceasta se va întâmpla prin intermediul celor patru vânturi (Ezech.37.9). Metafora de aici este, în principal, de nouă creaţie sau viaţă pentru seminţia lui Israel. Oamenii primesc viaţă nouă şi stau pe picioarele lor ca niste gazde măreţe. Accentul din v.11 că oasele sunt כל־כ’ח’ שדאל indică o posibilă legătură cu vv.15-24, unde Yahweh promite prin imaginea a două bastoane că va עשה (face) Iudeea şi Israel o singură naţiune. Aşteptarea lui este, referindu-ne la vv.5,6,9, ca suflarea vieţii, viaţă care este comună דזחtuturor creaturilor care vor recrea כל־כ’ח’ שדאל o singură naţiune. Astfel, referirea la דזח intrând în עעם (oase) trebuie văzută ca o ridicare din moarte, în sensul normal. Folosirea verbului ח’ה (vv.5,6,10) sugerează că Yahweh va restabili viaţa în „ casa lui Israel ” reconstituindu-l într-o singură naţiune prin suflarea vieţii. A doua expresie „ Voi da/pune (נחן) duhul meu (’דזח) în voi şi veţi trăi ” (v.14) este cheia investigaţiei noastre. Versetul 14 se găseşte în a doua parte a viziunii unde imaginarul se mută din valea scheletelor în morminte. Heilswortul vine ca răspuns la tânguirea poporului, „ Oasele noastre sunt ’כש (uscate) şi speranţa noastră este ,(pierdută) אכדה suntem curat)” גזד tăiaţi v.11). YHWH dezvăluie din nou adevărul întoarcerii în ţinut şi darul Spiritului lui YHWH care este mai departe extins de promisiunea ultimei stabiliri a poporului acolo. Referirea la ’דזח din acest pasaj este, în mod remarcabil, similară cu cea din 36.27. În 37.14, vedem că promisiunea lui ’דזח este plasată alături de două fraze cheie, şi anume, „ veţi trăi ” ( וח’’חם ) şi „ Vă voi duce (’והנחח) în ţinutul vostru propriu ”. Ambele expresii comportă o asemănare cu utilizarea din Deuteronom. În vasta literatură deuteronomică ח’’ם (viaţa) este asociată cu YHWH (Deut.8.3; 32.47) şi, în special cu îndeplinirea ordinelor lui YHWH (Deut.4.1; 5.33; 8.1) şi cu binecuvântările lui (Deut.30.15-20). O asemănare mai apropiată cu pasajul prezent poate fi găsită în Deut.16.20, unde ח’ה şi דשח אח־האדץ ’( moşteniţi pământul) sunt asociate cu precondiţia עדּק (dreptăţii). Este important de notat că majoritatea exemplelor noţiunii apar în literatura exilică şi postexilică. Interesant, nu se găseşte în nici o lucrare a vreunui profet cu excepţia lui Ezechiel. Cu toate acestea, se găseşte în literatura plină de înţelepciune, unde ח’’ם este utilizat cu referire la instrucţia profesorului; aceasta nu are corespondent în cartea lui Ezechiel. Alte similitudini cu noţiunea deuteronomistică sunt găsite în Ezech.20.11,13,21; 33.15 (cf.20.25) unde profetul leagă ordinele lui YHWH de ח’ה . Dar, în teologia deuteronomică, darul pământului şi al binecuvântării este condiţionat de pocăinţa Israelului. Ceea ce este în mod semnificativ nou

în Ezechiel este noţiunea de şi legătura sa cu דזח דזח. ח’’ם lui YHWH va permite Israelului să se) נוח stabilească) pe pământul său propriu (v.29). Consecvent cu noţiunea anterioară (36.27) şi, în mod particular, relaţionând cu דזח ח’’ם , profetul continuă să pună accentul pe consecinţa promisiunii Spiritului, aceea de a permite reîntregitului כל־כ’ח’ שדאל să urmeze poruncile şi statutele lui YHWH şi, astfel, să determine popularea din nou a ţinutului. Aici, din nou ’ )37.11 (כל־כ’ח’ שדאל), 37.12,13 (עמ şi comunitatea (v.13) sunt beneficiarele ambelor: דזח (v.6) şi ’דזח (v.14). Profetul anticipează că, în viitor, dătătorul de viaţă Duh al lui YHWH va introduce viaţă în ’שדאל

כל־כ’ח (care include atât populaţiile risipite ale fostului regat de nord al Israelului şi Iudeii, cât şi pe acelea care au rămas în Ierusalim- 11.15; 32.21 f.) şi îi va reconstitui într-o singură naţiune. YHWH le va da, deasemenea, Duhul său, care îi va determina să trăiască ( ה’ח ) în ţinut, permanent.

2.2.3. Ezechiel 39.29

Aşteptarea unui sfârşit al revărsării Duhului se găseşte din nou în Ezech.39.29. Aici, YHWH promite că va „ reface averile lui Iacob ” (v.25); aceasta a apărut odată din preocuparea lui YHWH pentru propria sa reputaţie (v.25) şi scopul său final este „ vor şti ו’דעו .) că eu sunt YHWH ” (v.28).

2.2.3.1. Aşteptarea lui דזח

Spre deosebire de utilizarea anterioară (Ezech.36.27; 37.14), Ezech.39.29 angajează o expresie diferită, a) שפן revărsa) pentru aşteptările lui .דזח Interesant, combinaţia substantivului şi a verbului דזח apare o singură שפן dată în cartea lui Ezechiel. Un număr de savanţi au legat aşteptarea lui din 39.29 de cea din דזח 36.27, în timp ce alţii au găsit că 39.29 este mai apropiată de Joel 3.1 ff. şi de Isa. 44.1-5. Consideraţiile contextuale sunt semnificative pentru recunoaşterea naturii aşteptării דזח din 39.29. Două expresii sunt importante pentru cercetarea noastră, şi anume, „ Mă voi revărsa ” (’שפכת) şi „ Nu îmi voi mai ascunde ( ולא־אסת’ד ) faţa (’פנ) ”. În Vechiul Testament, verbul שפן este folosit cu diverse nuanţe. Totuşi, în scrierile profetice, verbul este în mod predominant folosit pentru a vorbi despre revărsarea de supărare şi mânie în judecată a lui YHWH. Deşi şi Ezechiel foloseşte verbul cu diverse nuanţe, cea mai notabilă utilizare este în legătură cu mânia lui YHWH. De exemplu, Ezech. 7.8; 9.8; 20.8, 13, 21 33 34; 30.15; 36.18; şi 21.31, 22.31 foloseşte fraza שפן חסה . În pasajul

prezent, Ezechiel schimbă ceea ce a fost pentru el o ameninţare stereotipică de judecată – „ Îmi voi revărsa (שפן) mânia ” (חסה) – într-o activitate de restaurare a lui YHWH – „ Îmi voi revărsa (שפן) spiritul ” (דזחי). O asemenea inversare este, mai departe, evidentă în folosirea frazei „ Nu îmi voi mai ascunde (ולא־אסתיד) faţa ”.(פני) Noţiunea de YHWH „ ascunzându-şi faţa ” este intâlnită în mod predominant în materialul biblic exilic şi postexilic. În cărţile profetice, aceste colocaţii sunt parte dintr-un context complet, care descrie ascunderea lui Dumnezeu ca pe un răspuns justificat la nesupunerea Israelului. Profeţii au vorbit despre YHWH „ ascunzându-şi faţa ” în ameninţările lor de judecată (Isa. 5.25; 9.11; 10.4; 30.28; Jer. 4.4,26; 6.11; 7.20; 21.12; 23.19; 25.37; Zeph. 1.14 ff.). Această ascundere a feţei divine, care există doar aici în cartea lui Ezechiel (39.23, 24, 29), implică o întrerupere în comunicare, acest context fiind opusul intimităţii (v.22,28). Înfrângerea şi exilul iudeilor sunt explicate în termenii YHWH ascunzându-şi faţa (vv.23-24, 29). Are legătură cu pedepsirea păcatului de către Dumnezeu şi, mai ales, cu judecata sa (cf. Isa .54.8; 64.5; Jer. 33.5; Mic. 3.4). Promisiunile exilice din Ezech. 39.29 sau Isa. 54.8, de exemplu, vorbesc de un lucru opus, şi anume, că YHWH nu mai intenţionează să-şi ascundă faţa. YHWH nu va mai fi deci un „ Dumnezeu ascuns ” (Isa. 45.15). Punând în legătură וזח cu expresiile „ Mă voi revărsa ” (שפן) şi „ Nu îmi voi mai ascunde (ולא־אסתיד) faţa (פני) ”, profetul subliniază restaurarea permanentă a lui YHWH. Aceasta este în mod fundamental bazată pe preocuparea lui YHWH pentru reputaţia sa, cu scopul ca Israel şi naţiunile existente să cunoască suveranitatea lui YHWH. Suveranitatea lui YHWH este văzută în reîntregirea sa, cu afirmaţia că „ Nu voi mai lăsa pe nici unul dintre ei să rămână (ולא־אותיד) printre naţiuni.” Revărsarea Duhului din acest pasaj serveşte ca o demonstraţie sau ca un semn al suveranităţii lui YHWH - un punct care este în mod consecvent prezent în Ezech. 36.27 şi 37.14. Pe scurt, pentru Ezechiel, casa reîntregită a lui Israel va primi în viitor pe care îl vor primi îi va transforma pe dinăuntru, le va דזתי .lui YHWH דזתpermite să respecte statutele lui YHWH şi îi va împuternici să se stabilească şi să trăiască în ţinut; şi va fi o posesie permanentă a poporului lui Israel ca semn al apropierii lui YHWH.

2.2.4. Destinatarii

Reiese clar din text că Heilsworte (Ezech. 36.10; 37.11; 39.25) se adresează lui כל־כ’ח’ שדאל (întregii case a lui Israel). Oricum, este important de recunoscut că Ezechiel, care prezintă o situaţie în comunitatea în) גלה

exil) când se referă la כל־כ’ת’ שדאל , o leagă în mod inextricabil de seminţia lui Israel, care constă în principal din descendenţi ai strămoşului Iacob/Israel (28.25; 37.25; 39.25, cf. 33.24). În cartea lui Ezechiel, denumirea preferată pentru destinatarul său este

כית’ שדאל („ casa lui Israel ”) şi, ocazional, כנ’ ’שדאל („ fiii lui Israel ”). Deşi naţiunea a fost divizată în două regate în sec. 10 şi 10 din 12 triburi au fost absorbite în Imperiul neo-asirian în sec. 8, Ezechiel utilizează denumirea „Israel” pentru toţi cei rămaşi din acea seminţie, actualmente reprezentaţi în principal de statul iudeic şi de comunitatea exilică din Babilon. Este evident acest lucru în Ezech. 37.15 şi 37.32 care aşteaptă cu nerăbdare constituirea unui singur Israel, sub „ un singur rege/păstor ”. Imaginea care apare apoi este că Ezechiel a aşteptat o întinerire spirituală a כל־כ’ח’ שדאל , în principal cu darul Duhului, când naţia va fi refăcută de YHWH şi va prospera în ţinutul Canaan. Ceea ce nu surprinde este faptul că, în lumina cercetărilor sale asupra istoriei Israelului (chs. 16,20), Ezechiel este capabil să privească dincolo de judecata prezentă, către o nouă zi pentru poporul lui YHWH. Oracolele de restaurare ale lui Ezechiel par să prezică evenimente literale; în mod neîndoielnic, înfăţişează o întoarcere reală a lui Israel la pământul său natal; venirea Duhului; întâlnirea unui Mesia davidic şi o perioadă prelungită de pace şi prosperitate pentru naţiune, deşi viziunea sa rămâne restrictiv naţionalistă. Ceea ce Ezechiel afirmă este garanţia lui YHWH – „ Eu sunt YHWH; Am vorbit; Voi face ”. Oricum, trebuie să fim conştienţi de faptul că Ezechiel nu furnizează o cronologie clară a întâmplărilor viitoare.