continuare în pagina 2

Frandeº CorinaLungu FilipBalogh RalfMihuþiu SilvanaMicle CornelJulean Marinelaªonca ElisabetaDãrãu NataliaMladin LidiaZlãtaru MariaPopescu IoanCicortaº VasileCondur SimionCostea Crina DanielaSas NicolaeStanca DorinDascaliuc Luiza

18.0919.0919.0919.0920.0920.0922.0922.0925.0925.0926.0927.0927.0928.0929.0929.0929.09

Din vãzduhOnisim Mladin

Anul V, nr. 19 - Septembrie 2012

„Lãudaþi-L în întinderea cerului, unde se aratã puterea Lui”!

Indiferent cât de des aº zbura cu avionul, experienþa aceasta este totdeauna inspirativã. Pentru cã nu sunt sigur cã toþi cei care citiþi aceste rânduri aþi avut o astfel de experienþã, m-am gândit sã vã fac pãrtaºi la ea, scriind câteva din gândurile care îmi vin în minte tocmai acum în timpul zborului.

Nu contenesc sã mã minunez de posibilitatea ca un colos în care

Psalmul 150:1

pot cãlãtori 330 de persoane ºi tone întregi de bagaje sã poatã zbura la 10000 de metri cu o vitezã de aprox1000 Km pe orã. Principiul care stã la baza acestui experi-ment este felul în care legea aerodinamicii poate sã învingã legea gravitaþiei. Ca oameni, suntem dependenþi de legea gravitaþiei pe care nu o putem învinge prin voinþa noastrã. Atunci însã, când zburãm cu avionul beneficiem de felul în care legea aerodinamicii învinge legea gravi-taþiei. Asta mã duce cu gândul la o

ªcoala Biblicã - HAGAI

Misiunea Bisericii

Duminicã 16 septembrie

16 Sep.- Slava Templului viitor (2:1-9)23 Sep.- Credincioºia atrage binecuvântarea Domnului (2:10-19)30 Sep.- Zorobabel - pecetea (2:20-23)

16 Septembrie - Sintea MareDaniel Cotrãu; Andrei Scepanschi

23 Septembrie - Sintea MareBlaj Ovidiu; Traian Marta

09.00-12.00 - invitat pastor Beni Costea18.00-20.00 -

16 Septembrie - CoroiLiviu Cotuna; Abrudan Teodor; Popa Simon

invitat pastor Teofil Ciortuz

09.00-12.00 - invitat pastor Doru Hnatiuc18.00-20.00 - invitat pastor Gabi Medrea

18.00 - searã de tineret

Duminicã 23 septembrie

Sâmbãtã 22, 29 septembrie

Am vãzut de asemenea în visul meu cã drumul, pe care trebuia sã meargã Creºtinul era mãrginit, de ambele pãrþi, de un zid care se numea Mântuire (Isaia 26.1). Pe drumul acesta Creºtinul fugea mereu cu sarcina lui grea ºi se tânguia de greutatea de pe umeri.

Dar merse repede înainte pânã ajunse la un loc puþin mai ridicat. Acolo se afla o cruce ºi ceva mai la vale era o groapã. Când ajunse Creºtinul lângã cruce, am vãzut în vis cã i-a cãzut sarcina de pe spate ºi s-a rostogolit aºa de mult la vale, pânã a cãzut în groapã, unde s-a afundat, fãrã s-o mai vãd vreodatã.

Creºtinul simþi atunci o adevãratã bucurie.

Cartea: Cãlãtoria CreºtinuluiAutor: John BunyanEditura: Stephanus, Bucureºti 1998Biblioteca Bisericii: da

Cãlãtoria Creºtinului

altã lege cãreia noi oamenii îi plãtim tribut ºi anume legea pãca-tului ºi a morþii care ne trage în jos ºi pe care singuri nu o putem învinge. Dacã însã am ajuns sã fim în Christos, o lege mai mare ne-a izbãvit aºa încât putem sã nu mai datorãm nimic firii pãmânteºti. Romani 8:2 - „În adevãr, legea Duhului de viaþã în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului ºi a morþii”. A fi în Christos nu este doar o simplã vorbã, ci o realitate care ne face în stare sã trãim altfel decât ceilalþi oameni din lume.

Cuvintele mele sunt prea slabe ca sã descrie panorama unui oraº vãzut de sus. Am zburat deasupra Londrei timp de câteva minute bune, suficient însã pentru ca sã pot deosebi câteva din clãdirile faimoase ale acestui oraº. Înãlþimea ºi supleþea cu care impresioneazã ochiul celui ce le vede de jos îºi pierd din importanþã atunci când sunt privite de sus. Cu cât te uiþi la ele de la o mai mare înãlþime, diferen-þele devin inobservabile. Cât de tentaþi sunt oamenii sã se creadã buni doar comparându-se cu alþii mai rãi decât ei fãrã sã se gân-

deascã mãcar pentru un moment oare cum îi percepe Dumnezeu. Nici un om nu poate avea o neprihãnire a lui cu care sã-L impresioneze pe Dumnezeu chiar dacã pe moment poate fi mai bun decât altul. Romani 3:10 - „dupã cum este scris: „Nu este nici un om neprihãnit, nici unul mãcar”.

În timpul decolãrii treci rapid de la o realitate la alta fãrã ca sã ai timp sã-þi dai seama. Dacã la sol totul era cenuºiu ºi înnourat, în câteva minute dupã decolare ochii tãi pot vedea o altã realitate pe care nu puteai sã o intuieºti. Sub nori totul e ceþos ºi neclar dar dincolo de nor e soare ºi mult mai multã limpezime. Aceste douã realitãþi coexistã chiar dacã ochiul nostru fizic nu le poate vedea concomitent. „Dedesupt sunt furtuni ºi tunet, sus curcubeu” este versul unei cântãri pe care o cântãm adesea ºi care ne invitã sã acceptãm aceastã realitate prin credinþã. Psalmul 30:7 - „Doamne, prin bunãvoinþa Ta mã aºezasei pe un munte tare... dar Þi-ai ascuns Faþa, ºi m-am tulburat”. Sunt momente când norii negrii ai unor încercãri ne împiedicã sã-L vedem

ºi sã-i simþim cãldura dragostei Sale dar asta nu ar trebui sã ne facã sã tragem concluzia pripitã cã El nu mai e tot acolo adicã pe tron. Fapte 1:9 - „Dupã ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înãlþat la cer, ºi un nor L-a ascuns din ochii lor”. Care este norul tãu care te împiedicã sã-I vezi faþa Domnnului?

Dacã zborul se prelungeºte târziu în noapte ai ocazia sã priveºti atât bolta înstelatã a cerului cât ºi puzderea de luminiþe care dau conturul unui oraº. Nu poþi sã nu te întrebi împreunã cu psalmistul: Psalmul 8:3-4 - „Când privesc cerurile-lucrarea mânilor Tale-luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, îmi zic: „Ce este omul, ca sã Te gân-deºti la el? ªi fiul omului, ca sã-l bagi în seamã”? Ochiul nostru cu greu mai distinge ceva din ceea ce este jos pe pãmânt. Dumnezeu însã deºi locuieºte în locurile înalte, ne are pe fiecare în atenþie. Isaia 57:15 - „Cãci aºa vorbeºte Cel Prea Înalt, a cãrui locuinþã este veºnicã ºi al cãrui Nume este Sfânt. „Eu locuiesc în locuri înalte ºi în sfinþenie; dar Sunt cu omul zdrobit ºi smerit, ca sã înviorez

duhurile smerite, ºi sã îmbãrbãtez inimile zdrobite”. Dacã vrei sã te aibã în atenþie trebuie doar sã te smereºti ºi sã-L recunoºti prin credinþã. Pentru El neamurile sunt ca ºi pulbera pe cumpãnã ºi totuºi ne priveºte pe fiecare în mod individual.

Nu pot încheia aceste rânduri fãrã sã mãrturisesc cã oridecâte ori zbor, mã încearcã un soi de teamã la gândul cã o datã ridicat de la sol s-ar putea ca totul sã se încheie brusc. Clipele de dinaintea zborului le folosesc întotdeauna pentru a mã aºeza din nou în mâna Domnului. Chiar dacã n-aº mai apuca sã mã întâlnesc cu ai mei pe pãmânt, vreu sã fiu convins cã mã voi întâlni o datã cu ei în vãzduh.

1 Tesaloniceni 4:17 - „Apoi, noi cei vii, care vom fi rãmas, vom fi rãpiþi toþi împreunã cu ei, în nori, ca sã întâmpinãm pe Domnul în vãzduh; ºi astfel vom fi totdeauna cu Domnul”.

Din vãzduh, al vostru Onisim Mladin