Mndru Elena

Tema istoria religiilorIn limba romn termenul religie provine de la substantivul latinesc religio, avand semnificaiile de cult, cinstire adus zeilor i practic religioas. De asemenea, substantivul religo se refer la legarea mainilor i picioarelor mortului pentru a nu se reintoarce printre cei vii. Totodat, verbele religoreligare inseamn a relega, a ataa, iar relegorelegere semnific a reciti, a recita sau a atinge.Edward Burnett Tylor definea religia prin expresia credina in Fiine Spirituale. James George Frazer arat c: Prin religie ineleg o impcare sau o conciliere a puterilor superioare omului despre care se crede c direcioneaz sau controleaz cursul naturii i al vieii omeneti. Rezult c religia consist din dou elemente: teoretic i practic, adic credina in puteri mai inalte ca omul i incercarea de a le face lor pe plac. Cu timpul religia a devenit submission to the divine (supunere la divin). Esena unei religii o constituie sacrul ( das Heilige ) in opinia avizat a lui Rudolf Otto. Religia este experiena sacrului, dup cum susine Joachim Wach. Il continu Mircea Eliade, precizand c religia reprezint relaia omului cu sacrul din preistorie i pan in zilele noastre.

Cartea,A doua moarte, abordeaza o tema destul de neobisnuita pentru literatura romna perioada inchizitiei i a istoriei religiilor. Cea mai succinta caracterizare a romanului a facut-o prorectorul Universitatii din Craiova, antropologul Nicolae Panea: Este o carte cu foarte multe niveluri de lectura, care isi trage seva, printre altele, din Numele trandafirului de Umberto Eco. Inrudirea cu marele semiotician si scriitor italian spune multe despre complexitatea acestui roman. Cartea este un palimpsest, care poate fi parcurs pe mai multe niveluri de lectura: roman de iubire, la primul nivel; teorie si conventie literara la al doilea nivel; istorie a religiilor, care abordeaza episodul inchizitiei si al vrajitoriei ca produs al acesteia (idee pe care o regasim la Mircea Eliade) la un alt nivel. Nu in ultimul rnd, romanul poate fi citit ca un produs de antropologie culturala, care ilustreaza teoria ritualului si a mentalitatile din acea perioada.

Desi aduce la viata o epoca tulbure in istoria Europei, in care intrigile, tortura si intimidarea sunt metodele uzuale prin care potentatii isi ating scopurile, volumul lui E.O. Chirovici se incheie intr-o nota plina de sensibilitate. Nefericirea omului, moartea sufletului sau, este pedeapsa pentru ca uita un adevar vechi de cind lumea, enuntat si de cartea de capatii a umanitatii: Iar daca dragoste nu am, nimic nu sint.

Cartea scoate la lumina un asa-numit Manuscris din Dummstein, menit sa evoce credintele care formau paradigma mentala a spatiului european medieval, cind, in numele Bisericii si sub influenta superstitiilor, se desfasura o adevarata vinatoare de vrajitoare.

Sunt dezvaluite, de asemenea, ritualurile de initiere ale inchizitorului, care, in exercitarea oficiului cu care a fost investit, nu apare asa cum il infatiseaza imaginarul colectiv sub masca tortionarului sadic, ci da la iveala o latura neasteptata a sufletului sau.

Desi este vorba de o fictiune, fiecare amanunt al cartii este riguros documentat din punct de vedere istoric si al mentalitatilor. Cred ca, dincolo de aceasta, fiecare carte trebuie sa contina o poveste frumoasa, pe care sa iti faca placere sa o citesti, a concluzionat Eugen Ovidiu Chirovici.