CARL VON CLAUSEWITZ(1780-1831)

Carl Philipp Gottlieb von Clausewitz s-a născut pe 1 Iulie (sau Iunie) 1780, în localitatea Burg (lângă Magdedurg), în Prusia, într-o familie săracă din clasa mijlocie. Bunicul sau, fiu al unui pastor luteran, era profesor de teologie, iar tatăl, ofiţer (locotenent) în armata prusacă, lucra în administraţie.

La doar 12 ani, s-a înrolat în armată, participând la Campaniile de pe Rin (1793-1794), iar mai apoi în războaiele napoleonice, din 1806 până în 1815. În anul 1801 s-a înscris la Colegiul de Război din Berlin (Kriegsakademie), unde a studiat, printre altele, lucrările lui Machiavelli şi cele ale filozofului Immanuel Kant. În aceasta perioadă a câştigat încrederea Generalului Gerhard von Scharnhorst, cel care va fi numit în 1809 şeful noii armate prusace. Clausewitz, împreună cu Hermann von Boyen şi Karl von Grolman au fost principalii aliaţi ai lui Scharnhorst în încercarea acestuia de a reforma armata prusacă, între 1808 şi 1814.

Carl von Clausewitz a fost unul din cei 25 000 de prizonieri luaţi la 14 octombrie 1806 în urma bătăliilor de la Jena şi Auerstedt împotriva lui Napoleon. A fost ţinut în Franta din 1807 până în 1808. Reîntors în Prusia, se căsătoreşte cu contesa Marie von Brühl şi se integrează în elita socială, literară şi intelectuală din Berlin. A făcut parte din armata rusă, legiunea ruso-germană, apoi din nou armata prusacă (1815), cu care participă la bătăliile de la Ligny şi Wavre din cadrul campaniei Waterloo.

În anul 1818 a fost avansat la gradul de general-maior, şi numit în funcţia de Director al Colegiului de Război din Berlin, funcţie administrativă pe care a deţinut-o până în anul 1830. În anul 1831, pe fondul izbucniri mai multor revoluţii în Europa, şi a unei crize în Polonia, este numit conducător al armatei mobilizate de Prusia, care a fost trimisă la graniţa cu Polonia. A murit în anul 1831, în urma unei epidemii de holeră.

Opera sa despre filozofia războiului a fost scrisă în aceasta perioadă, dar nu a fost finalizată. Soţia acestuia a pus în ordine manuscrisele şi în următorii cinci ani a publicat mai multe scrieri ale acestuia, trei dintre ele formând tratatul „Despre război” (Vom Kriege, publicat 1832, postum).

Lucrarea sa de artă militară „Despre război” este considerată de specialişti ca fiind cea mai studiată carte, fiind totodată şi prima de acest gen. Până la Clausewitz, nimeni nu mai făcuse o analiză de o asemenea amploare a războiului.

Prin lucrarea sa, Clausewitz a contribuit la înţelegerea acestui fenomen complex, la promovarea unui spirit realist şi responsabil necesar abordării războiului, ca fenomen social - aşa cum autorul l-a înţeles şi la predat la Academie.

Prima traducere a cărţii „Despre război” a fost realizată în Olanda, în anul 1846. În România lucrarea apare în anul 1891 tradusă însă parţial, iar în anul 1982 apare ediţia integrală cu traducere în limba română.

Lucrarea este amplă şi este structurată în opt secţiuni, numite părţi („cărţi"):1. Despre natura războiului2. Despre teoria războiului3. Despre strategie în general4. Lupta

1

5. Forţele armate6. Apărarea7. Atacul8. Planul de război

Fiecare parte (carte) cuprinde mai multe capitole, iar o parte dintre acestea conţin paragrafe cu subtitluri.

Clausewitz, participând la conceperea proiectelor de reorganizare a statului şi a armatei înţelege complexitatea şi interdependenţa problemelor de ordin social, politic şi militar. În „Despre război”, este fundamentat un sistem teoretic ale cărui principale teze şi idei sunt centrate pe:

- dialectica abordării analizei militare- metodele „analizei critice”- natura mecanismului balanţei puterii- relaţia asimetrică dintre atac şi apărare- raportul dintre război şi politică- conceptele de război absolut/ideal şi război real- „ceaţa” războiului- corelaţia dintre forţele materiale şi cele morale

Generalul Carl von Clausewitz, „teoreticianul războiului total”, figurează printre cei mai mari strategi din istoria umanităţii, alături de Sun Tsu, Hannibal, Napoleon şi Mao Zedung. Toţi teoreticienii moderni ai războiului psihologic, ai gherilei şi ai contra-gherilei se consideră discipoli ai lui Clausewitz. Deşi nu a cunoscut nici un succes în timpul vieţii, opera sa continuă să domine gândirea teoretică în domeniul războiului.

Mr. (just.mil.) Carmen Rotărescu Şeful Centrului de drept internaţional umanitar

Sursă: www.clausewitz.com

2