1

Cariera didactica intre supravietuire, competenta si excelenta profesionala

«  Meseria de profesor este o mare si frumoasa profesiune, care nu seamana cu nici o alta, o meserie care nu te paraseste seara odata cu hainele de lucru. O meserie aspra si placuta, umila si mandra, exigenta si libera, o meserie in care mediocritatea nu

este permisa, unde pregatirea exceptionala este abia satisfacatoare, o meserie care epuizeaza si invioreaza, care te

disperseaza si exalta, o meserie in care a stii nu inseamna nimic fara emotie, in care dragostea e sterila fara forta spirituala, o

meserie cand apasatoare, cand implacabila, ingrata si plina de farmec. »

m ales aceasta tema intrucat mi s-a parut un subiect important de discutat tinand cont de de ceea ce astazi inseamna a fi profesor. Avand in vedere faptul ca doresc sa devin cadru didactic m-a atins putin mai mult aceasta tema, oarecum incercand sa sar in ajutor prin ceea ce voi incerca,dupa puterile mele si dupa viziunea,inca cam frageda, despre » Universul didactic « si despre Eul dascalilor aflat undeva intre « supravietuire,competenta si excelenta

Facultatea de Litere,Universitatea Alexandru Ioan Cuza,Iasi Broscoi ElenaFranceza-EnglezaAn II

A

2

profesionala ».Ceea ce ma iritat , usor, la titlul mai sus mentionat a fost cuvantul « supravietuire ».Simtindu-ma pusa in postura de viitor profesor, m-a durut gandindu-ma la faptul ca poate, si zic poate sperand ca totusi lucrurile se vor mai schimba in Romania de Maine,am sa ajung si eu sa traiesc ceea ce se spune despre dascalii de azi si despre sistemul de invatamant pe care il avem. Nu este exclus ! Insa aici este « chichita ». Gandim prost de la inceput fara sa aspiram la Schimbare  si din cauza asta, cred eu, se ajunge la dezordine si deruta. Suntem descurajati , ce-i drept si de sistemul politic al zilelor noastre, de legi peste legi ce se schimba fara a imbunatati prea mult invatamntul , ba chiar ducandu-l si mai mult in deruta. Facem parte dintr-o societate aflata ‘in cadere’. De unde speranta ? De unde ajutor ? Din noi ! Acest « nous » care poate schimba ceva se afla in adancul sufletului nostru, ‘rasarind’ din dorinta de a atinge un « Ideal » si de al duce la bun sfarsit , din dorinta de a vedea oamenii « crescand » si « mergand ». Sa fii profesor inseamna inainte de toate sa fii om. Sa te dedici cu pasiune meseriei si sa ajuti ‘pe cei din urma’ sa ‘infloreasca’. Trebuie sa fim puternici si iscusiti. Sa nu lasam sa ne fie calcat in picioare IDEALUL. Sa luptam pentru a invinge si a cuceri  !Nu mai asa vom putea supravietui. Intr-o lucrare a lui Petre T. Frangopol despre “Mediocritate si excelenta” acesta vorbeste despre schimbarile politice in educatie:

“…Societatea Academică Română (SAR) a afirmat pe bună dreptate, căînvăţământul românesc este fabrica autohtonă de mediocritate, iar evaluările

internaţionale de tipul PISA situează învăţământul românesc pe locul 47 din 57 deţări. Fiecare schimbare de ministru şi de guvern, schimbă politicile educaţiei,cercetării, cadrul legislativ, situaţie care face imposibilă elaborarea oricărei

strategii pentru o reformă de structură serioasă, după criterii europene. Cu altecuvinte batem pasul pe loc….Există o egalizare a valorii cu non-valoarea, iarstimularea reîntoarcerii tinerilor valoroşi din diaspora este doar o acţiune cu

caracter declarativ, politic…”1

Asadar, aceasta este o problema care reiese din titlul lucrarii de fata si care totodata m-a motivat sa scriu acest eseu.“A fi profesor inseamnă un risc asumatˮ De ce ? Pentru ca niciodata pregatirea profesorilor pentru de a invata pe altii cum sa invete si ei la randul lor, este ceva ce nu se termina niciodata. Cunoasterea nu are capat. « Aceasta meserie presupune multe momente de incertitudine, de descurajare şi multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi măsurate nici cantitativ şi nici imediat. In clasă se invaţă mai mult decat o materie, se invaţă lecţii de viaţă.  Profesorul stimulează şi intreţine curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le modelează comportamentele sociale, le intăreşte increderea in forţele proprii şi ii ajută să işi găsească identitatea. »2 Datorita profesorilor ajungem sa fim ‘Cineva’. Ei sunt cei care ne indruma si ne invata ce sa alegem si ce nu. Pe langa obiectul pe care il predau,

Facultatea de Litere,Universitatea Alexandru Ioan Cuza,Iasi Broscoi ElenaFranceza-EnglezaAn II

3

de multe ori ne tin si lectii de viata, enorm de importante. Elevii ii iau drept modele, se ghideaza dupa ei si personalitatea lor. De accea, am vazut scris in diferite lucrari, cum ca personalitatea unui profesor este suportul actului educativ. In lucrarea lui Moise Ion despre « Cariera didactica intre motivatie si performanta » acesta afirma ca : « Marquerite Altet defineste in lucrarea sa « Les syles d’enseignement » stilul profesionistului in jurul a trei componente de baza  : « a fi » care se refera la stilul personal, « a intra in relatii » –stilul relational al individului si « a preda » –stilul didactic. » 3Stilul didactic se construieste deci deci prim imbinarea celor trei componente. Ceea ce predai este infulentat de ceea ce stii si felul in care transmiti un mesaj.Antoine de Saint-Exubery zicea : Diamantul are valoare atunci cand il extragi, cand il vinzi, cand il pierzi, cand il ....trebuie mai intai sa fie afundata in timpul care va deveni . In acest sens, « profesiunea didactica presupune o transformare contiunua a individului  »4, o cautare permanenta si descoperirea resurselor care genereaza safisfactia profesionala. Aceasta dorinta de evolutie profesionala este in stransa legatura cu aptitudinile si competentele individului.  Motivatia joaca un rol foarte important in vederea relizarii statului de profesor. Este vorba insa de mai multe tipuri de motivatie: pozitiva, negativa ,intrinseca, extrinseca ,cognitiva si afectiva. Cea din urma este cea mai importanta , reprezentand din punct de vedere sentimental reactiile, reusitele, motivatiile moral –spirituale ale unui profesor. Atasamenul sau fata de colegii de lucru si fata de elevi, modul in care acesta reuseste sa-i cucereasca prin voiciunea sa, prin inteligenta sa, prin comportamentul sau prin realizarile sale etc. Ca sa fii profesor trebuie sa fii inzestrat cu cu har de la Dumnezeu. Nu oricine poate fi dascal. Trebuie sa dispui de ceea ce se numeste : vocatie pedagogica : « arta de a te pune la dispozitia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le intelege universul . »5 Toate acestea duc catre competenta si profesinalism. Exista ceva inlauntrul lor ce ii motiveaza sa ne invete. Le plac oamenii in primul rand, le place sa comunice si sa imparta cu ceilalti din « universul lor ».Ca o paranteza, daca stam sa analizam putin situatia ne dam seama ca nu toti sunt la fel. Si acum o noua discutie ar trebuie inceputa. Sunt unii mai putin interesati altii mai mult de ceea ce predau si felul in care o fac. De unde lipsa aceasta de interes ? Cauza principala :salariile mici. Iar asta poate fi o cauza a inrautatirii sistemului de invatamant. Unii renunta, altii raman si nu-si fac lucrul cum trebuie. De aceea este nevoie de vocatia pedagogica.Revenind , voi cita un paragraf din cartea domnilor profesori Ion Ovidiu si Georgeta Pinisoara :

« În studiul UNESCO, intitulat Teacher Motivation, Compensation and WorkingConditions, International Institute for Educational Planning, Paris, 2006, următoarele

motive sunt satisfăcătoare pentru cadrul didactic, ca elemente de echilibrare şi desusţinere a dezvoltării în carieră: (1) dedicarea pentru profesie şi pentru activitatea cucopiii; (2) succesul obţinut în sala de clasă – recompensele profesionale pe care cadrul

Facultatea de Litere,Universitatea Alexandru Ioan Cuza,Iasi Broscoi ElenaFranceza-EnglezaAn II

4

didactic le primeşte prin aceea că observă realizările elevilor; (3) statusul obţinut încomunitate, prin aceea că exercită o profesie respectată; (4) Pregătirea obţinută prin

formarea iniţială şi continuă în domeniu; (5) condiţii de muncă favorabile exercitării înbune condiţii a profesiei (unde intră atât disponibilitatea materialelor didactice necesarecât şi sprijinul oferit din partea managementului şcolar, implicarea părinţilor etc.); şi (6)

posibilitatea de promovare şi avansare în carieră.”6 Prin urmare aceste reusitele duc catre excelenta si professionalism si in acelas timp la dezvoltarea unei cariere didactice satisfacatoare.Sa fim buni profesori trebuie sa incercam sa fim asemenea unui profesor ideal. Acesta cu siguranta “va supravietui “ oricarei piedici puse in cale.

Din cartea Dorinei Salavastru aflam ca :“Aptitudinea pedagogică este considerată unul dintre principalii factori de succes in procesul

instructiveducativ.Definiţiile date acesteia sunt destul de numeroase. Stroe Marcus (1987, p. 32) o consideră „oparticularitate individuală care surprinde şi transpune in practică modalitatea optimă, conform

particularităţilor elevilor, de transmitere a cunoştinţelor şi de formare a intereselor de cunoaştere, a intregii personalităţi a elevului". Pentru A. Chircev ea este „un ansamblu de insuşiri ale

personalităţii educatorului, care-i permit să obţină maximum de rezultate in orice imprejurare, in orice clasă". Competenta are si ea roulul ei foarte important: “Spre deosebire de aptitudine,

competenţa are o sferă de cuprindere mai mare, ea presupunand şi rezultatele activităţii, pe langă cunoaştere şi capacitatea de a efectua un lucru bine, corect. Cand se vorbeşte de competenţa

profesorului, se pune problema eficienţei predării şi a stabilirii unor criterii de eficienţă. Chiar dacă există multe discuţii cu privire la aceste criterii de eficienţă, in mod evident se observă o

deplasare a accentului de la construirea unor modele ale profesorului ideal, cu puţine şanse de a fi regăsit in realitate, la aspecte mai pragmatice, care vizează competenţa de a produce modificări

observabile ale elevilor.”7

Concluzionand, cariera didactica nu poate inflori decat prin straduinta, prin aspiratia catre un model ideal(profesorul ideal), prin personalitate, prin comunicare didactica, prin implicare, prin dedicare cu totul meseriei pe care o facem si totodata dispunand de vocatia pedagogica, pe care nu oricine o are. Sa incercam sa facem cel mai bine ceea ce ne place, sa nu ne lasam invinsi si sa luptam pentru un viitor mai bun, pentru vieti mai bune si pentru minti mai bune. Sa fim competenti, sa ne folosim aptitudinile si sa fim mereu OAMENI. Sa nu renuntam la visuri !“Profesionalismul înseamnă să ştii cum să faci, când să faci şi să faci. » spunea Frank Walter.

Bibliografie

Facultatea de Litere,Universitatea Alexandru Ioan Cuza,Iasi Broscoi ElenaFranceza-EnglezaAn II

1 M E D I O C R I T A T E ŞI E X C E L E N Ţ Ă, O RADIOGRAFIE A ŞTIINŢEI

ŞI A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI DIN ROMÂNIA, Petre T. Frangopol, ed.Casa Cărţii de ŞtiinţăCluj-Napoca, 2008

2 Dorina Salavastru,Psihologia educatiei, ed.POLIROM ,Iasi 20043 Ion Moise, Cariera didactica intre motivatie si performanta, pag.6, ed.Sfantul Ierarh nicolae,20104 Ibidem pag.65 Ibidem pag.86 Georgeta Pinisoara, Motivarea pentru cariera didactica, pag.6, Editura Universitatii din Bucuresti, 20107 Ibidem 2

Ora de dictare

Doi şi cu doi fac patrupatru şi cu patru opt

opt şi cu opt fac şaisprezece...Repetaţi! spune profesorul

Doi şi cu doi fac patrupatru şi cu patru opt

opt şi cu opt fac şaisprezece...Dar iată pe cer

pasărea-lirăcopilul o vedecopilul o aude

copilul o roagă:pasăre scapă-mă

pasăre dragăjoacă-te cu mine!

Atunci pasărea coboară şi se joacăcu copilul

Doi şi cu doi fac patruRepetaţi! spune profesorul

Şi copilul se joacăpasărea se joacă cu el...patru şi cu patru fac opt

opt şi cu opt fac şaisprezecedar şaisprezece şi cu şaisprezece ce-or fi făcând?

Şaisprezece şi cu şaisprezece nu fac nimicşi-n primul rând

n-au niciun chef să facă treizecişidoişi o şterg afară cât pot mai curând.

Şi copilul a ascuns pasăreaîn pupitru

şi toţi copiiio aud cântând

şi toţi copiiiaud muzica

şi opt cu opt se cară binişorpatru cu patru doi cu doi

O şterg frumos la rândul lorşi unu şi cu unu nu fac nici unu şi nici doi

ci fug şi nu se uită niciunul înapoiŞi pasărea liră cântă

şi copilul cântăşi profesorul strigă:

Termină secătură! Nu trăncăni în gol!Dar toţi ceilalţi copii

ascultă muzicape când pereţii claseise prăbuşesc domol

Şi geamurile redevin nisipcerneala redevine apă

şi creta stâncă lângă marepupitrele în arbori se prefacpeniţele în păsări călătoare.

 Jacques Prevert

Broscoi Elena

Franceza-Engleza

An II