8/16/2019 Carcaterizare Ela Si Stefan Gheorghidiu

1/3

Apãrut în 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi de Camil Petcu ilustreazã preocuparea scriitorului de a experimenta noi modele ºi structuri narative.

Romanul dezvoltã douã teme principale  iubirea ºi rãzboiul. Tema iubirii este susþinutoluþia cuplului ªtefan Gheorghidiu  Ela, prezentatã doar prin reflectarea ei subiectivdin perspectiva lui ªtefan Gheorghidiu, personajul  narator al romanului. Cunoscãtoral diferitelor teorii filosofice ºi ºtiinþifice care circulau în epocã, admirator decla al operei lui Marcel Proust, Camil Petrescu creeazã primul personaj  narator din literatura românã preocupat sã înþeleagã în ce constã diferenþa între realitate ºi autossolut ºi relativ.

Alcãtuit din douã pãrþi care n-au între ele decât o legãturã accidentalã ( în opinia luscu), acest volum inedit ca structurã narativã în peisajul epocii este  dupã opinia luerpessicius   romanul unui rãzboi pe douã fronturi: cel al iubirii conjugale ºi cel oiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuieºte eroului un neîntrerupt marº, tot mai adânc nºtiinþã. ( Perpessicius )

În prefaþa de la ediþia din 1955 a romanului, intitulatã Cuvânt înainte dupã un sfert d Camil Petrescu mãrturiseºte cã dacã partea întâia a acestui roman e o fabulaþie, e ad ºi deci eroul ªtefan Gheorghidiu cu soþia lui sunt purã ficþiune, în schimb se poate a cã partea a doua a cãrþii, aceea care începe cu întâia noapte de rãzboi, este construiorialul de companie al autorului, împrumutat cu amãnunte cu tot eroului. Perspectivanarativã subiectivã conferã autenticitate relatãrii, caracteristicã esenþialã a romanul

ectiv. Printr-un artificiu compoziþional, prima parte este alcãtuitã prin rememorare, î timp ca a doua parte este consemnatã sub forma unui jurnal de front. Acþiunea, complexã, se desfãºoarã pe douã coordonate temporale  una a rememorãrii relaþiei personajuor cu Ela ºi una în desfãºurare ( a experienþei de pe front a lui ªtefan Gheorghidiu )tru de interes al conflictului principal al romanului se deplaseazã de la exteriorul evenimentelor plasate în preajma ºi în timpul Primului Rãzboi Mondial la explorareainterioritãþii personajului principal, prins în mirajul propriilor iluzii despre dragoste, despre cãsãtorie ºi despre femeia idealã.

 Experienþa iubirii, care dã substanþã primei pãrþi a romanului, este actualizatã prin area relaþiei lui ªtefan Gheorghidiu cu Ela. A doua parte creeazã iluzia temporalitãþiiesfãºurare, prin consemnarea evenimentelor care se petrec pe front. Artificiul compoziþional din incipitul romanului  discuþia de la popota ofiþerilor referitoare la un f

pt divers din presa vremii ( un soþ care ºi-a ucis soþia infidelã a fost achitat )  pete aducerea în prim plan a unei dintre temele principale ale romanului  problematica iubirii. Astfel, discuþia de la popotã este pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul cãreia ªtefan rememoreazã etapele evoluþiei sentimentului care l-a unit cu Ela Toate faptele ºi evenimentele din roman sunt prezentate dintr-o perspectivã unicã, subiectivã: Eram însurat de doi ani ºi jumãtate cu o colegã de la Universitate ºi bãnuian cauza asta, nu puteam sã-mi dau examenele la vreme. Îmi petreceam timpul spionându-i prieteniile, urmãrind-o, fãcând probleme insolubile din interpretarea unui gest, dinnuanþa unei rochii, ºi din informarea lãturalnicã despre cine ºtie ce vizitã la vreuna uºile ei. Era o suferinþã de neînchipuit, care se hrãnea din propria ei substanþã. Nar spune ( ºi nu o va face nici mai târziu ) nimic altceva în afarã de bãnuielile lui. Toe aflã cititorul despre Ela ºi despre relaþiile dintre soþi provine din aceastã sursã, e departe de a putea fi consideratã infailibilã sau obiectivã. Situat exclusiv în inter

orul perspectivei lui Gheorghidiu, cititorul nu va ºti niciodatã cu certitudine dacã Ela ºi-a modificat cu adevãrat sentimentele faþã de soþul ei, înºelându-l cu G. sau dacãdecât despre imaginaþia unui bãrbat neîncrezãtor ºi orgolios. Ceea ce se modificã neîneste atitudinea naratorului ( ªtefan Gheorghidiu ) în raport cu eroina, chiar dacã, uneori, el urmãreºte sã-i creeze cititorului iluzia cã se aflã în posesia celor mai sigurte ºi interpretãri.

Iubirea lor ia naºtere sub semnul orgoliului. Chiar dacã la început Ela nu îi plãcea, ª se simte, treptat, mãgulit de interesul pe care i-l aratã una dintre cele mai frumoase studente de la Universitate. Personajul  narator mãrturiseºte cã orgoliul a jucat

8/16/2019 Carcaterizare Ela Si Stefan Gheorghidiu

2/3

rol important în constituirea relaþiei lor: Orgoliul a constituit baza viitoarei mele iubiri. Admiraþia celor din jur este un alt factor care determinã creºterea în intenste a iubirii lui ªtefan: Începusem totuºi sã fiu mulþumit faþã de admiraþia pe care o mea pentru mine, fiindcã eram atât de pãtimaº iubit de una dintre cele mai frumoase stuente. Pasiunea se adânceºte în timp, iar faptul cã Ela trãieºte o admiraþie necondiþioiitorul ei soþ contribuie la crearea iluziei cã relaþia lor are o bazã solidã. Pentru ª Gheorghidiu, iubirea nu poate fi decât unicã, absolutã. Sentimentul pe care îl trãieºtport cu Ela devine raþiunea sa de a fi, modul de a se împlini în plan spiritual: sã turi atât de mistuitor o femeie doritã de toþi, sã fii atât de necesar unei existenþe, erntimente care mã adevereau în jocul intim al fiinþei mele.

Cuplul trãieºte o perioadã liniºtit, cu iluzia comuniunii perfecte. ªtefan e mãgulit cãsul lor domestic este dominat de prezenþa sa spiritualã ºi cã Ela îl priveºte cu admiransiderându-l o autoritate absolutã ( edificatoare în acest sens este scena în care cei oi au o discuþie despre ce este filozofia, dupã ce ªtefan þine o prelegere sclipitoaniversitate, iar Ela e impresionatã de erudiþia lui ).

Moºtenirea de la unchiul Tache schimbã însã cercul relaþiilor celor doi. Lumea mondenã,e Ela se va integra perfect, este, pentru ªtefan, prilejul de a trãi suferinþe intense, provocate de gelozie. Dacã în prima parte a relaþiei lor iubirea stã sub semnul orgolului, treptat, sentimentul care dominã devine gelozia. Antologicã pentru modul în care ia naºtere gelozia, printr-un complicat joc al autosugestiei, este excursia la Odobe?ti, când Ela se comportã ca o cochetã, devenind din ce în ce mai superficialã: Tracu urechea, nervos, sã prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastã-mea le avea cu

domnul elegant de alãturi de ea..Relaþiile dintre cei doi soþi se modificã radical, iar tensiunile, despãrþirile ºi împãn un mod de existenþã cotidian pânã când ªtefan este concentrat, în preajma intrãrii Roi. Ela se mutã la Câmpulung, pentru a fi mai aproape de el, iar relaþia lor pare sã inte, din nou, pe un fãgaº al normalitãþii. Chemat cu insistenþã la Câmpulung, ªtefan obþipermisia, dar descoperã cã Ela e interesatã de asigurarea viitorului ei în cazul morþiii pe front. Când îl vede pe G. pe stradã, e convins cã Ela îl înºalã, deºi nu are nicioetã. Pentru Gheorghidiu, eºecul în iubire e un eºec în planul cunoaºterii. Analiza mecalui psihologic al erosului, semnificativã pentru toþi eroii lui Camil Petrescu, este dublatã de o radiografie a tuturor conflictelor interioare. Personajul recunoaºte cãe hipersensibil, cã nu poate fiinþa în limita canoanelor, dar nu acceptã ideea cã realiea propriei conºtiinþe nu e valabilã în plan exterior. Deºi ªtefan Gheorghidiu este un

st lucid al stãrilor sale interioare ºi al evenimentelor exterioare, el nu poate sã se detaºeze de subiectivitatea pe care gelozia ºi orgoliul rãnit i-o accentueazã.

Confruntat cu experienþa-limitã a rãzboiului care redimensioneazã orice relaþie umanã, Gheorghidiu îºi analizeazã retrospectiv ºi critic întreaga existenþã. Drama eroticã estatã din perspectiva experienþei rãzboiului. Întors în prima linie dupã cele câteva zileute la Câmpulung, ªtefan Gheorghidiu participã la luptele de pe frontul Carpaþilor cu sntimentul cã este martor la un cataclism cosmic, unde accentul cade nu pe eroismul combatanþilor, ci pe haosul ºi absurditatea situaþiei  ºi are  sub ameninþarea permaorþii  revelaþia propriei individualitãþi, ca ºi a relativitãþii absolute a valorilor putusem permite atâtea gesturi pânã acum pentru cã aveam un motiv ºi o scuzã: cãutam o icare a eului meu. Cu un eu limitat, în infinitul lumii nici un punct de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibilã ºi deci nici o putinþã de realizare su

leteascã Finalul romanului consemneazã despãrþirea definitivã de trecut a eroului, gecteristic pentru personajele masculine camilpetresciene, care distrug o pasiune,se sinucid, dar nu ucid. Ei ºtiu cã eroarea se aflã în propria conºtiinþã, ºi nu în obiinþei (Marian Popa ) Ultima noapte de dragoste pe care o petrece alãturi de Ela marczã înstrãinarea definitivã de trecutul propriu ºi recunoaºterea eºecului în planul cunom scris cã-i las absolut tot ce e în casã, de la obiecte de preþ la cãrþi de la lucrurnale, la amintiri. Adicã tot trecutul. Cititorul care sperã sã afle, în final, dacã Elost infidelã, este dezamãgit. Deºi citeºte un bilet anonim care îl informeazã despre trElei, personajul  narator nu verificã informaþia, ceea ce întreþine dincolo de paginilomanului enigma relaþiei complexe care se stabileºte între cei doi soþi. Sentimentul de

8/16/2019 Carcaterizare Ela Si Stefan Gheorghidiu

3/3

indiferenþã care îl dominã pe erou este evident în renunþarea la tot trecutul în favo care ºi-a pierdut aura de feminitate misterioasã ºi atrãgãtoare.

Relaþia dintre ªtefan ºi Ela se dovedeºte mai mult o suitã de conjecturi a celui îndrãgecât o situaþie realã; scena acþiunii nu este una obiectivã, ci una formatã din conºtului. De aceea, evoluþia relaþiilor dinte cele douã personaje este profund afectatã de elul în care este perceputã realitatea înconjurãtoare de conºtiinþa personajului  narapã Nicolae Manolescu, evidentã, în roman, devine naivitatea personajului-narator. El aratã la început entuziasmat de frumuseþea ºi inteligenþa Elei, fericit de admiraþia pe ea o stârneºte tuturor, pentru ca, dupã cãsãtorie, sã descopere cã soþia lui e o prosresatã mai mult de escapade automobilistice cu prieteni decât de filozofie în patul cojugal ( N. Manolescu ). De fapt, nu Ela se schimbã, ci felul în care o vede ªtefan.Cuplul Ela  ªtefan Gheorghidiu este reprezentativ pentru opera literarã a lui Camil Petrescu. Ca ºi alte personaje masculine camilpetresciene, ªtefan Gheorghidiu trãieºte î-o lume a ideilor pure, pe care nu o poate adapta datelor lumii reale. Pentru el, Ela nu este femeia din realitatea imediatã, ci este o imagine idealã a propriiloraspiraþii sufleteºti. Când perspectiva asupra ei se modificã, Ela devine ceea ce a fost de fapt, de la început: o femeie obiºnuitã, asupra cãreia ªtefan a proiectat o aurã id

Urmãrind problematica relaþiilor dintre douã personaje care trãiesc sentimente complexetr-un complicat mecanism de analizã înfãptuit de un personaj  narator cu o structurã seteascã unicã ºi originalã, romanul lui Camil Petrescu ilustreazã, într-o manierã origiea universalitãþii unor trãiri. Atribuite unor personaje fictive, sentimentele evidenþite de povestea atât de complicatã dobândesc o pronunþatã notã de autenticitate, prin te

 narativã folositã de autor, care îi permite cititorului accesul la cele mai profundetrãiri ale eroilor.