FOLOSIREA ACTIVITĂŢILOR DE TACTICĂ CRIMINALISTIUCĂ

ÎN DESCOPERIREA ŞI CERCETAREA INFRACŢIUNILOR ECONOMICE

Cms.şef de poliţie SORINEL CĂRĂUŞU – Academia de poliţie „A.I.Cuza”Std.anul II - O.S.P- VALENTIN-DAN Bogdan - Academia de poliţie „A.I.Cuza”

Rezumat: Articolul reliefeaza activitatile de tactică criminalistică specifice,

efectuate pentru descoperirea si probarea infracţiunilor de natură economică. In cuprinsul articolului se prezintă un studiu de caz, in care o societate comercială eludeaza plata taxelor şi impozitelor prin introducerea in ţară a unor mărfuri in mod nelegal. Din economia textului reiese dependenţa directă a efectuării cu minuţiozitate a cercetării la faţa locului de identificare a făptuitorilor şi intocmire a materialului probator.

Cuvinte cheie: infracţiune, probe, cercetare la faţa locului, folosire de acte falsificate, expertize.

Abstract:The paper highlights specific tasks used in forensic tactics for the

discovery and substantiation of economical crimes. A case study is presented in the paper, concerning a company that has comited tax evasion by illegaly introducing goods into the country. The study uncovers the direct dependency of a diligent crime scene investigation of perpetrator identification and drafting of evidentiary documents.

Keywords: felony, probes, crime scene investigation, usage of fake documents, expertise

Legile sunt condiţiile sub care oamenii independenţi şi izolaţi s-au unit pentru a forma o societate. Suma porţiunilor de libertate sacrificate de fiecare pentru binele său, constituie suveranitatea unei naţiuni, iar depozitarul şi administratorul legitim al acestora este suveranitatea1.

In faţa oricărei infracţiuni judecătorul trebuie să elaboreze un silogism perfect: premisa majoră este legea generală; premisa minoră este acţiunea conformă sau contrară legii; consecinţa este libertatea sau pedeapsa. In cazul în care judecătorul este constrâns sau doreşte să formuleze mai multe - fie şi numai două - silogisme, se deschide o poartă spre incertitudine.1 Cesare Beccaria-Despre infractiuni si pedepse, edit Humanita, Bucuresti,

Există o teoremă generală pentru a calcula certitudinea unei fapte, de exemplu forţa indiciilor unei infracţiuni. Atunci când probele unei fapte depind unele de celelalte, adică atunci când indiciile nu fac decât să se susţină reciproc, cu cât se aduc mai multe probe, cu atât este mai mică probabilitatea faptei, fiindcă acele situaţii care ar duce la anularea probelor antecedente duc implicit şi la anularea probelor ulterioare. Atunci când probele unei fapte depind toate de una singură, numărul probelor nu contribuie nici la creşterea, nici la diminuarea probabilităţii faptei, fiindcă întreaga lor valoare constă în valoarea acelei singure probe de care depind toate celelalte. Când probele sunt independente unele de altele, adică atunci când indiciile se susţin altfel decât prin ele însele, cu cât se aduc mai multe probe, cu atât creşte probabilitatea faptei, căci falsitatea unei probe nu are influenţă asupra celorlalte referindu-ne la probabilitate în cazul acelor infracţiuni care trebuie să fie certe pentru a fi pasibile de pedeapsă. Dar nu va mai părea un paradox pentru cel ce consideră că, riguros vorbind, certitudinea morală nu este altceva decât o probabilitate, dar de o asemenea importanţă încât este numită certitudine, căci orice om cu bun-simţ o acceptă în mod necesar dintr-o obişnuinţă născută din necesitatea de a acţiona, şi face acest lucru înainte de a începe orice fel de speculaţie. Pentru a constata vinovăţia unei persoane este aşadar nevoie de acelaşi fel de certitudine care călăuzeşte persona în cele mai importante acţiuni ale vieţii.

Unul din mijloacele necesare indeplinirii conditiilor si situatiilor premise, este o minutioasa si atenta cercetare la fata locului, care este o activitate de o importanta deosebita in realizarea scopului procesului penal. Conform art.129 din Codul de Procedura Penala cercetarea la fata locului este descrisa ca ca fiind activitatea desfăşurată de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea.

„Cercetarea la faţa locului presupune perceperea nemijlociă, de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, a locului unde s-a săvârşit fapta, a urmelor şi a altor mijloace de probă, spre a fi în măsură să desprindă o concluzie justă, cu privire la modul în care infracţiunea a fost comisă şi la identificarea făptuitorului 2.”

„Cercetarea la faţa locului reprezintă o activitate procedurală şi de tactică criminalistică, al cărei obiect îl constituie perceperea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit infracţiunea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă, precizarea poziţiei şi a stării acestora, având ca scop stabilirea naturii şi împrejurărilor comiterii faptei, precum şi a datelor necesare identificării făptuitorului 3.”

Practica judiciară cât si din formularea legiuitorului definesc activitatea de cercetarea la fata locului esteo activitate complexâ, prin aceea ca se raporteazâ atât la doctrina in materie, cu rol deosebit si inovator, cât si la posibilitatea aplicabilitâtii tehnice si tactice pentru fiecare speţă in parte.

Potrivit legii cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar:- să se faca constatari cu privire la situaţia locului savârsirii infracţiunii;- sâ se descopere si sa se fixeze urmele infracţiunii;- sâ se precizeze starea si poziţia urmelor si mijloacelor materiale de probă şi sâ se clarifice

imprejurările in care infracţiunea a fost savârşitâ.In situatia in care “câmpul faptei” - expresie consacrata in criminalistica clasica - conduce catre

materialitatea obiectuala a urmelor clasice apte sî permitî conturarea probaţiunii si identificarea 2 L. Comanşi M. Constantinescu în Tratat practic de criminalistică vol. 1 pag 25, Serviciul Editorial al M.I. 1986 cu trimitere la V. Dongoroz şi alţii, Explicaţii teoretice ale Codului de Procedură Penală Român vol. I Editura Academiei Bucureşti 1975 pag. 293 3 V. Bercheşan, C. Pletea, Ion-Eugen Sandu în Tratat de Tactică Criminalistică, Edit. Carpaţi, Craiova 1992, pag. 26

3

autorilor, noile concepte, intre care: ”scena crimei”, “scena del crimen” sau in alt sens, “profiler crime” provoacă in direcţia acceptării unei realităţi dinamice in derulare a secvenţelor comportamentale, forţînd componenta psihologică a omului legii (organ de urmarire penală, procuror, judecator, etc.) să interpreteze motivaţiile, inţentiile, habitudinile, raţionamentele, logica, sensul, organizarea conduitelor criminogene, in ideea conturării profilului psihologic, “amprenta comportamentală” aptă schiţării unei galerii de potenţiale portrete ale personalităţii pretabililor inclusi in cercurile de bănuiţi4.

In scopul demonstrîrii importanţei şi aplicabilităţii practice a cercetarii la faţa locului vom pune in discuţie o speţă care să releve aspectele teoretice prezentate mai sus:

Astfel infractiunea la care vom face referire este prevazuta de Codul vamal in art 272, respectiv 273 avand urmatorul continut constitutiv:

Art. 272 – folosirea, la autoritatea vamalã, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referã la alte mãrfuri sau bunuri ori la alte cantitãti de mãrfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamã constituie infractiunea de folosire de acte nereale si se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Art. 273 - folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cu titlu de exemplu alegem cazul unei infractiuni economice care, dată fiind complexitatea actelor si măsurilor ce trebuie efectuate in cauză, ridică mari probleme sub aspectul descoperirii faptelor si al constituirii probatoriului.

În ziua de 9 decembrie 2011, la sediul organelor financiar-vamale s-a prezentat un automărfar care venea din Polonia şi trecuse prin Vama Nadlac. Odata ajuns la destinatie, la beneficiarul-cumparator, respectiv in Bucuresti, acesta avea obligaţia de a anunţa organele financiare sau vamale pentru a verifica din punct de vedere calitativ si cantitativ, respectiv daca marfa înscrisî pe factură corespunde cu cea transportatî.

Cu ocazia intocmirii documentelor de cître organul fiscal in căuzî, inspectorul vamal din cadrul acelui serviciu a constatat că în cabina autovehiculului se aflau doi bărbaţi, ambii de cetăţenie bulgară şi având calitatea de şoferi, iar după prezentarea documentelor privind factura si avuzul de insoţire a marfii, transportul fiind efectuat de firma ,,S’ din Bulgaria.

Deoarece i s-a părut suspect transportul, intrucat valoarea de pe factura era una foarte mica, inspectorul vamal a informat cei doi conducători auto că doreşte să controleze compartimentul de marfă. În acest context, unul din cei doi conducători auto bulgari i-a spus inspectorului vamal că ‘’ei sunt doar soferi si că, dacă este necesar, să ia legatură cu societatea comercială transportatoare sau cu beneficiarul” , fapt ce l-a determinat pe inspector să insiste să vadă marfa.

După ce a deschis remorca automarfarului şi a desfăcut una din cutii a constatat că în interiorul acesteia se aflau articole de vestimentatie si incaltaminte ce pareau a fi din piele. Urmare a acestei constatări, inspectorul vamal a sesizat organele competente.

Astfel, a reiesit că: datele înscrise pe factură nu corespund cu faptele constatate la faţa locului, in sensul că marfa identificată era alta decît cea înscrisă pe factură.

Deoarece au realizat faptul că ceva este in neregulă, şoferii bulgari au luat legătură telefonic cu o persoană în Bulgaria pentru a trimite actele reale cu privire la mărfurile pe care le transportau.

In situaţia prezentată, necesitatea efectuarea constatării la faţa locului urmează să răspundă la viitoarele intrebări esenţiale pentru viitorul proces penal cum ar fi: ce faptă penală sa săvîrşit, identificarea personelor suspecte5, stabilirea locului savarsirii infractiunii, aspect foarte important intrucât locul savârşirii infracţiunii determină competenţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de

4  Tudorel Butoi, Ioana Teodora Butoi, „Tratat universitar de psihologie judiciară” - teorie şi practică, Editura Phobos, Bucureşti 2004 5 Notiunea de “suspect”, asa cum este ea prevazuta in viitorul Cod Penal

judecată, incadrarea juridică.Cercetarea la fata locului se efectueaza de organul de urmarire penală sau instaţta de judecată

pe a carei razî teritorialî s-a savârsit infracţiunea.Cercetarea la faţa locului este o activitatea obligatorie deoarece cu ajutorul acesteia se poate determina locul unde s-a savârşit infractiunea, stabilirea modului de savârşire a infracţiunii, a acţiunilor întreprinse la locul faptei în scopul elaborării versiunilor cu privire la faptuitor.

După sesizarea organelor competente şi deplasarea la faţa locului a echipei de cercetare, s-a procedat la efectuarea unor activitati, dupa cum urmeaza:

- cu ocazia desfaşurării cercetării la faţa locului s-a prezentat o echipă de cercetare compusă din experti criminalişti şi ofiţeri din cadrul serviciului de investigare a fraudelor financiare ai politiei Astfel activitatile s-au desfasurat pe doua planuri respectiv: primul, acela al identificarii persoanelor care pot oferi lamuriri suplimentare cu privire la provenienţa mărfii, al doilea pentru a se determina regimul fiscal aplicabil al mărfii.

- obşinerea de date cu privire la persoana fizica sau juridica, vânzatoare ori producatorul marfii in cauză

- ţara de provenienţă a marfii precum si ţara din care marfa a fost transportată - date cu privire la societatea comerciala transportatoare precum si persoana care a incheiat ori

negociat contractul de transport cu vanzatorul ori cumparatorul beneficiar precum si date privind beneficiarul final al marfii si destinatia ei.

In scopul lămuririi acestor aspecte şi luînd în considerare datele concrete ale speţei s-a procedat la audierea celor doi şoferi intrucât erau singurele persoane care puteau furniza informaţii necesare soluţionării cauzei.

Conform regulilor de tactică criminalistica, psihologie judiciara, cât şi cele prevazute in Codul de Procedura Penală român persoanele au fost audiate separat, punandu-li-se intrebări cu privire la aspectele sus-amintite. In urma audierii a reieşit că unul dintre şoferi declara că este angajat al S.C. “S” societate transportatoare cu sediul in Bulgaria, că marfa este de provenienţă din Polonia, aceasta fiind totodata şi ţara de unde se transporta iar beneficiarul marfii este societatea din Bucuresti SC “M” SRL.

Cu privire la informaţii privind incheierea contractului de transport dintre beneficiar si transportator sau vanzator si transportator, şoferul precizează că nu are cunoştinţă întrucât aceasta nu intra in atribuţiile lui de serviciu. Fiind intrebat cu privire la obiectul transportului acesta a declarat că dupî cunoştinţa sa, el transporta articole de pluş pentru copii. Dupa ce i s-a adus la cunoştinţă faptul că, in urma controlului fizic al automarfarului a reiesit că ăn interior marfa transportată reprezintă articole de vestimentatie si incalţăminte din piele ambalate in folie de plastic, cel in cauza a afirmat că nu poate oferi informaţii suplimentare intrucât atribuţiile lui de serviciu nu presupun acest lucru.

Cu ocazia audierii celui de-al doilea şofer, pe lânga datele şi informaţiile obţinute din prima audiere acestea se coroborează cu urmtoarele declaraţii ,(şi cu declaraţiile primului şofer audiat), cu o singură excepţie, faptul că, acesta din urmă nu are cunoştinţă despre continutul transportului, precizând că obligaţia lui era aceea de a transporta marfa fără a avea interes asupra conţinutului

Având in vedere ca la faţa locului, nu mai sunt alte persoane care pot furniza date şi informţii necesare soluţionarii cauzei, organele de cercetare penală au procedat în continuare la ridicarea în original a documentelor de transport, ale mărfii precum si a documentelor de provenienţă, punandu-li-se in vedere celor doi şoferi să ia legatura cu reprezentantul societăţii comerciale transportatoare in scopul furnizarii altor informatii organelor de control.

De precizat: cu ocazia ridicării documentelor s-a constatat că pe factura şi documentele de transport nu sunt trecute date cu privire la numărul de înmatriculare al automarfărului şi nici data transportului.

5

Un alt aspect al cercetării la faţa locului presupune prelevarea si ridicarea urmelor săvârşirii infractiunii. Expertii criminalisti au procedat la fotografierea a câte unui exemplar din fiecare model de articol, din încărcătura descoperută, aspecte ce ulterior se vor constitui intr-o plansa fotografică, cât şi fotografierea automarfarului cu surprinderea detaliilor privind: aşezarea mărfii în interior, ambalarea acesteia, surprinderea numerelor de inmatriculare.

Intrucat niciunul dintre cei doi şoferi nu au recunoscut că au cunoştinţă despre marfa descoperită in interiorul automărfărului, experţii criminalişti au procedat la prelevarea urmelor papilare de pe ambalajele articolelor de vestimentaţie şi incălţăminte, ambalajelor din folie de plastic. In acelaşi sens s-a procedat si la amprentarea şoferilor cu scopul confruntării urmelor papilare descoperite în interiorul automărfarului.

După ce urmele papilare au fost procesate si analizate s-a ajuns la concluzia că parte din urmele papilare identificate pe ambalajele din folie de plastic ale marfurilor corespund cu cele ale celor doi soferi.

Acest fapt duce la concluzia că cei doi şoferi nu numai că au ştiut conţinutul transportului, ba mai mult au ajutat la manipularea şi încărcarea mărfii, aspecte contrare celor declarate de aceştia cu ocazia audierii, cand au declarat ca nu au cunoştinţă de aceasta. Se observă aici intenţia şoferilor de a induce in eroare organele de cercetare penală în scopul sustragerii de la eventuala raspundere şi al canalizării cercetariilor in altă direcţie decat cea reală.

Ca urmare a datelor si informaţiilor deţinute de anchetatori s-a luat măsura sigilării automărfarului şi indisponibilizării acestuia in custodia Sectiei 3 Politie din cadrul D.G.P. Bucureşti.

In urma finalizării cercetarii la faţa locului cei doi şoferi au fost conduşi la sediul organelor de poliţie în vederea reaudierii aacestora pentru lămurirea noilor aspecte descoperite în cauză.

Organele de cercetare ale poliţiei au procedat la citarea reprezentantului societăţii comerciale beneficiare, a cumparatorul cât şi a reprezentantului societatii comerciale transportatoare, care după cum a reiesit din datele furnizate de la Oficiul Registrului Comertului este un cetăţean român cu domiciliul in Bucuresti. Au fost citaţi punandu-li-se in vedere să se prezinte cu documentele aferente tranzacţiei încheiate care sunt în legatură cu transportul marfii din data respectivă.

La o dată ulterioară s-au prezentat cei doi reprezentaţi ai societăţlor iar in urma cercetarilor a reiesit că societatea cumpăratoare făcuse o comandă in Polonia pentru articole de vestimentaţie şi incalţăminte din piele, aspect confirmat şi de fotocopii ale contractului încheiat între vînzătorul din Polonia si societatea în cauză, precum şi de datele pe factura aferentă, documente ce au fost trimise prin fax cumparatorului de catre vanzator, anterior efectuării transportului.

Cu ocazia audierii reprezentanţilor societăţii comerciale transportatoare, coroborate cu studierea documentelor aflate la dosarul cauzei, a reieşit că societatea transportatoare a primit o comanda din partea vanzatorului: să efectueze un transport de 15000 de articole de vestimentaţie din piele si 5000 articole de încalţăminte din Polonia către Bucureşti, aspect confirmat şi de nota de comandă anexată la dosar.

In urma cercetărilor s-a descoperit că societatea transportatoare a folosit ca şi documente de provenienţă ale mărfii documentele unui transport efectuat in aceeasi zi, insă din studierea documentelor şi din audierea transportatorului a reieşit că a primit intr-adevar o comandă de transport dinspre Polonia inspre Bucureşti, iar cu privire la documentele false prezentate organelor financiare, reprezentantul societatii transportatoare recunoaste că acestea nu aparţin transportului prezent, ci aparţin unui transport efectuat in aceeaşi zi de către un alt automarfăr al societăţii, iar din pricina unei erori actele au fost schimbate.

Din verificarea contabilităţii societăţii comerciale transportatoare, a reiesit că nu există nici o notă de comandă sau contract de transport incheiat intre societatea vânzatoare şi societatea transportatoare în cauză, fapt ce denotă lipsa de credibilitate a reprezentantului transportatorului şi învinuirea sa sub aspectul săvaâşirii infracţiunilor de folosire la autoritatea vamală, a documentelor

vamale de transport sau comerciale falsificate prevazută in art 273 Cod vamal şi a infracţiunii de de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 al. 1 lit. a,b din legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

Se constată astfel că: în cauză a fost efectuată o cercetare la faţa locului minuţioasă care a ajutat intr-o foarte mare măsură la întocmirea probatoriului, dovedirea vinovatiei celor în cauză şi trimiterea făptuitorilor în judecată. Un aspect deosebit a fost acela al prelevării urmelor papilare de pe ambalajele mărfii aaflate în interiorul automărfarului in vederea dovedirii faptului că şoferii au cunoştinţă de conţinutul mărfii transportate fapt ce a condus cercetările intr-o noua direţie în scopul aflării autorului faptei.

De asemenea, cu ocazia cercetarii la faţa locului s-au efectuat fotografii judiciare automarfarului şi plăcuţelor de înmatriculare ale acestuia a condus la imposibilitatea reprezentantului societatii comerciale de a nega faptul că marfa nu a fost transportata cu acel automărfar.

Un alt aspect esenţial în desfăşurarea anchetei a fost vigilenţa organelor de cercetare penală, care au surprins că pe factura şi documentele de transport ale mărfii nu apare numărul de inmatriculare al automărfarului si nici data efectuării transportului, aspecte care au indreptat ancheta şi extinderea cercetărilor înspre societatea comercială transportatoare care in cele din urma a fost trimisă in judecată.

Un aspect important al acestei anchete este faptul că cei doi şoferi au fost audiati separat. Este foarte important că aceştia să fie audiaţi separat intrucât dacă erau audiaţi impreună sau lăsaţi mult timp unul in prezenţa celuilalt neinsoţiţi cei doi s-ar fi inţeles şi ar fi pus de comun acord o versiune comună de natură a complica, induce in eroare organele penale şi a ingreunarii derulării anchetei şi aflării adevărului.

Organele de cercetare si-au indreptat atenţia către societatea beneficiară care a confirmat veridicitatea facturii reale emise de către vânzator însă nu a confirmat veridicitatea facturii false prezentate in cauză de către transportator.

Ulterior finalizarii cercetarii la faţa locului a fost dispusa inceperea urmaririi penale sub aspectul savârşirii infracţiunii de folosire la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate si de evaziune fiscală în concurs, prevazută şi pedepsită de art. 9 al. 1 lit. a,b din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, respective art 273 Cod vamal.

Ulteriror acestei activităţi a fost dispusă o expertiză contabilă care să evidenţieze dacă documentele prezentate de reprezentantii societatii transportatoare precum si reprezentanţii societăţii beneficiare au suport veridic, daca au fost inregistrate in evidenţa contabilă respectiv dacă evidenţa contabilă in ceea ce priveşte această operaţiune este conformă cu actele normative in vigoare.

Rezultatul expertizei contabile concretizat intr-un raport de expertiză contabilă a fost acela că: n societatea transportatoare şi societatea beneficiară nu aveau inregistrate in evidenţele contabile documentele aferente tranzacţiei, creând in acest fel prejudiciul bugetului general consolidat al statului prin neplata impozitului pe profit si a TVA-ului aferent bunurilor achiziţionate în spaţiu intracomunitar, raportat la valoarea actuală de piaţă a bunurilor.

Facem precizarea ca expertiza contabilă nu a avut in vedere pentru stabilirea prejudiciului suma inscrisa pe factura fictiva prezentată organelor fiscale, ci a avut in vedere preţul mediu existent pe piaţă a unor produse identice sau similare cu cele achiziţionate în spaţiu intracomunitar.

Totodata au fost dispuse efectuarea de expertize criminalistice care să identifice persoana sau persoanele care au semnat, scris si stampilat documentele de provenienţă ale marfii prezentate organului fiscal si ulterior organelor de cercetare penală.

Conform raportului de expertiză a reieşit că ştampila de pe factură şi avizul de insoţire a mărfii aparţineau societăţii transportatoare, scrisul si semnăturile erau intocmite de reprezentatntul societăţii beneficiare. Ca atare a fost dispusă extinderea cercetării penale sub aspectul savârşirii aceloraşi infracţiuni şi pentru reprezentantul societăţii beneficiare, reţinandu-se in cauză că a adus un prejudiciu bugetului general consolidat al statului compus din impozitul pe profit si TVA-ul aferent tranzacţiei

pentru care va raspunde in solidar cu reprezentantul societatii transportatoare.De asemenea, ca urmare a verificarii in sistemul VIES s-a constatat că societatea vanzatoare din

Polonia avea inregistrată in evidenţa contabilă vanzarea efectuată catre societatea comerciala beneficiară din Romania.

Reliefăm minutiozitatea si rapiditatea cu care a fost desfăşurată cercetarea la faţa locului prin aceea ca au fost ridicate atât documentele financiar contabile cât şi probe de scris şi semnâtură ale celor doi şoferi precum si ale reprezentanţilor celor doua societâţi comerciale, la o data ulterioară. Evidentiem aici faptul că, in ipoteza in care cercetarea la fata locului nu s-ar fi efectuat ori nu s-ar fi efectuat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare si a normelor de tehnică-tactică si metodologie criminalistică, dat fiind caracterul specific al infracţiunii de evaziune fiscală şi de folosire la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate exista o mare posibilitate ca infracţiunea, fie să nu fi fost descoperită, fie să fi fost descoperită mai târziu fără insă a avea mijloacele necesare identificarii autorilor si intocmirii probatoriului in acest sens.

Datorita faptului că cercetarea a respectat toate normele de tehnică, tactica si metodologie criminalistică, cursul anchetei penale a fost unul ascendent, intocmindu-se probatoriul cu maxima celeritate, fapt care a scurtat mult intervalul de timp in care s-au efectuat cercetările si după care ulterior a fost dispusă trimiterea in judecată a inculpaţilor la doar 40 de zile de la inceperea cercetărilor. Singurele impedimente care au determinat trimiterea in judecata a celor vinovati la o data ulterioara descoperirii mărfii au fost aşteptarea rezultatelor expertizei grafoscopice pentru a determina cine a intocmit documentele de transport si insotire a marfii si rezultatul expertizei contabile pentru a determina prejudiciul cauzat.

Atat reprezentantul societăţii comerciale transportatoare cât ţi cel al societăţii comerciale beneficiare au fost condamnaţi la 3 ani de inchisoare cu executare pentru savârşirea infracţiunii de folosire la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate.