ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂMEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Factori ai ambianţei de muncă

Factori fizici

microclimatul: temperatura, umiditatea, curenţii de aer, radiaţiile calorice;

hiper/hipobarismul - presiunea atmosferică; zgomotul; iluminatul; culorile funcţionale; muzica funcţională; vibraţiile; infrasunetele; ultrasunetele;

radiaţiile infraroşii, luminoase, ultraviolete.

Factori fizico-chimici pulberi organice, anorganice, sintetice;

Factori chimici substanţe toxice în stare gazoasă, lichidă sau solidă;

Factori biologici microorganisme;

Factori psiho-sociali

relaţii interpersonale; particularităţi temperamentale; aspiraţii;

stil de conducere.

Factori de ambianţă fizică:

microclimatul iluminatul puritatea aerului zgomotul vibraţiile coloritul

Microclimatul (Roşca, 1997):

temperatura ambientală - radiaţiile suprafeţelor înconjurătoare, determinate mai ales de natura proceselor tehnologice şi temperatura aerului;

umiditatea - prin vapori de apă, aburi, aerisirea; mişcarea aerului - datorată circulaţiei diferitelor volume de aer, cauzată de

încălzirea inegală. radiaţii calorice - unde electromagnetice de propagare a unor particule

(cuante);

Temperatura

Starea de căldură a unui mediu industrial sau a unui corp.o Factorii de influenţă ai temperaturii obiective: temperatura aerului temperatura suprafeţelor mişcarea aerului umiditatea aerului

Căldura din organism este produsă de transformările chimice ce au loc în interiorul ficatului şi prin transformarea energiei mecanice a muşchilor (Tat, 1999).

Repartizarea acestei călduri (proprii) nu este uniformă, dar ea rămâne constantă (circa 370C) în interiorul creierului, în inimă şi în organele din abdomen, constanţa temperaturii la nivelul acestor organe fiind o condiţie a desfăşurării proceselor vitale.

Graficul confortului termic

Senzaţia de confort: senzaţia plăcută, conferită de echilibrul termic (lipsa oricărui exces):

Bilantul termic al corpului omenesc

senzaţia de frig sau cald, care se declanşează datorită dezechilibrului dintre condiţiile termice ale mediului şi cele ale corpului nostru (McCormick, Ilgen, 1995).

În funcţie de temperatura ambientală omul, prin intermediul analizatorului cutanat, dezvoltă senzaţia de :

cald (provocată de acţiunea obiectelor cu o temperatură mai ridicată decât temperatura pielii),

rece (cauzată de acţiunea asupra receptorilor din piele a obiectelor cu o temperatură mai scăzută decât temperatura pielii).

Reglarea fiziologică a echilibrului termic

De echilibrul între termogeneză (producerea de căldură) şi termoliză (pierderea de căldură) depinde menţinerea temperaturii constante a organismului.

dacă temperatura scade, organismul reacţionează atât prin vasoconstricţie periferică cu reducerea pierderii de căldură, cât şi prin intensificarea termogenezei.

metabolismul creşte de câteva ori peste valoarea normală; mărirea tonusului muscular - “tremurat de frig”;

dacă temperatura creşte peste limita superioară a zonei de neutralitate termică (320C), reacţie adaptativă constă în:

creşterea debitului sudoral până la 1,3 kg/h. Dacă lichidul respectiv nu este înlocuit, se poate ajunge la o stare de deficit hidric (în timpul orelor de program până la 6% din masa corporală). Odată cu transpiraţia, se pierd şi alţi constituenţi (sodiu, vitamine etc.);

activarea circulaţiei cu creşterea debitului circulator; mărirea frecvenţei respiratorii.

Temperatura mediului de lucru influenţează sănătatea şi performanţele angajaţilor prin:

combinaţia temperaturii cu umiditatea;

durata de expunere la condiţii termice din afara zonei de confort, caz în care este necesară aclimatizarea;

temperatura obiectelor şi uneltelor cu care se lucrează. Diferenţe între temperatura corpului şi cea a sculelor mari (temperatura obiectului de peste 43oC sau sub 0 oC) pot produce senzaţia de durere sau pot chiar distruge ţesuturi.

Reguli referitoare la temperatura încăperilor de lucru

o temperatura optimă a aerului la nivelul capului este de 20-23 oC,

o asigurarea condiţiei de confort fiziologic este dată de o diferenţă de 2-3oC între temperatura aerului şi cea a pereţilor din încăperi,

o mişcarea aerului trebuie să fie mai mică de 0,2m/s (resimţită neplăcut pentru cei ce muncesc în poziţie statică ); la 0,1m/s mişcarea aerului este resimţită neplăcut la munca de mare precizie,

o menţinerea constantă a temperaturii reduce randamentul; optim este un interval de variaţie de 3-4oC,

o temperatura aerului din încăperi 22-23oC.

Temperaturile pentru diferite munciTipul muncii Temperatura aerului

Muncă intelectuală în poziţie şezând 21-23Muncă uşoară în poziţie şezând 19Muncă uşoară în poziţie ortostatică 18Muncă grea în poziţie ortostatică 17Muncă foarte grea 15-16

Munca la temperaturi scăzute

Munca la temperaturi joase

Efecte fiziologice dictate de adaptarea organismului:o nevoia de mişcare şi creşterea activităţii musculare (tropăit, frecarea

mâinilor, mersul pe loc limitat),o vasoconstricţie periferică (îngustarea vaselor de sânge din piele), care

determină răcirea extremităţilor mâinilor şi picioarelor,o somnolenţă,

o scăderea puterii de concentrare,

o degerături,

o răceală guturai, rinite.

Combaterea acţiunii temperaturilor joase

Măsuri tehnice:o mecanizarea procesului de fabricaţie (reducerea numărului de muncitori

ce lucrează în condiţii improprii),o izolarea încăperilor (uşi şi geamuri izolante),o perdea de aer la uşi,o Amplasarea unor încăperi cu temperaturi de 14-16oC pentru încălzirea

periodică a muncitorilor.

Măsuri tehnico-sanitare: regimul de lucru, duşuri de aer, perdele de apă, regimul băuturilor calde, îmbrăcămintea: şorţuri şi mănuşi.

Măsuri organizatorice: o translarea pauzelor,o pauze de încălzire,o distribuţia şi durata pauzelor

Măsuri medicale: neîncadrarea unor persoane cu probleme cardiace, hipertensivi, tuberculoză, diabet, astm bronşic

Asociere nedorită: vânt

Munca la temperaturi înalte

Munca la temperaturi înalte

Efecte fiziologice dictate de adaptarea organismului:

o creşterea tendinţei spre oboseală moleşeală, somnolenţă,

o trahicardie, hipertensiune, scăderea activităţii digestive,

o uşoara creştere a temperaturii interne şi creşterea temperaturii cutanate,

o creştere irigaţiei sanguine a pielii şi creşterea transpiraţiei,

o şocul termic sau caloric, dacă echilibrul termic nu este menţinut:

senzaţia de rău, ameţeală, vomă, crampe, pierderea cunoştinţei.

Limita până la care omul poate suporta creşterea temperaturii fără a se expune vreunui pericol = domeniul toleranţei termice.

Domeniile limită ale toleranţei termice pentru diferite munci

Consum energetic

totalKcal/ora

Exemple Limita superioară a temperaturii aerului

Temperatura efectivăoC

Temperatura pentru o umiditate de 50%

400 Muncă grea (marş cu sarcină de 30Kg)

26-28 30,5-35

250 Muncă medie (marş cu viteza de 4Km/h)

29-31 34-37

100 Muncă uşoară în poziţie aşezat

33-35 40-44

Combaterea acţiunii temperaturilor ridicate

Măsuri tehnice:o Mecanizarea procesului de fabricaţie (reducerea numărului de

muncitori ce lucrează în condiţii improprii)

o Izolarea utilajului (perdele care absorb radiaţiile sau împiedică trecerea lor:

un strat de apă de câţiva mm absoarbe radiaţiile în proporţie de 80-90%,

perdea de apă în faţa suprafeţei radiante, pânză metalică pe care curge apă.

o Amplasarea utilajului evitarea trecerii muncitorilor pe lângă sursele de

căldură, poziţionare la distanţe care previn şocul caloric.

o Măsuri tehnico-sanitare

stropirea cu apă rece a pardoselii sau pardoseli perforate cu curenţi reci,

regimul de lucru, duşuri de aer, perdele de apă sau ecrane umede,

regimul apei de băut, îmbrăcămintea: şorţuri, mănuşi din ţesături aluminizate.

Măsuri medicale: neîncadrarea unor persoane cu probleme cardiace, hipertensivi, tuberculoză, diabet, astm bronşic

Umiditatea ambientală

Cantitatea de vapori de apă din atmosferă (picături de apă sau cristale de gheaţă), exprimată, procentual, prin raportul între cantitatea de vapori în aer la un moment dat şi maximum posibil (când aerul este complet saturat).

Realizarea unei ambianţe termice, corespunzătoare unei bunăstări fiziologice a organismului (temperatura subiectivă), se bazează pe un echilibru stabil între temperatura şi umiditatea mediului.

Zona de confort, în funcţie de temperatură şi umiditate. (Bailey, 1982 şi Smither, 1988).

Confortul organic în intervalul de umiditatea relativă 25 - 75%.

sub 25%, apar repercusiuni negative asupra structurilor şi funcţiilor mucoasei respiratorii, care asigură eliminarea impurităţilor (inclusiv a germenilor) din aerul inspirat.

peste 75%, în condiţiile prestării unei munci grele, acţionează negativ asupra procesului de termoliză (până la şoc caloric).

Perechi de valori care dau aceeaşi impresie subiectivă, din punct de vedere al confortului termic

Umiditatea relativă (%) Temperatura aerului (oC)

70 21,3

50 22,5

30 23,9

Efecte fiziologice: uscăciunea mucoaselor, iritaţii dureroase, vorbire îngreunată, glutiţie greoaie

Efecte psihice: absenteism

Sunt relativ puţine locuri de muncă în care temperatura şi umiditatea să afecteze bunul mers al activităţii, deoarece majoritatea clădirilor moderne au instalaţii de încălzire, aer condiţionat, ventilaţie.

Excepţie fac locurile de muncă care se desfăşoară în exterior (construcţii, întreţinerea drumurilor). Angajatorul este obligat să asigure echipamentul corespunzător, lichide suficiente, pauze de lucru.

Presiunea atmosferică

problematică în lucrările sub apă, construcţia de tuneluri, poduri, lucrări la înălţime.

pentru lucrările sub apă se utilizează:

chesonul (o cameră în care se realizează o presiune crescută a aerului), camere de ecluzare în care se realizează comprimarea şi decomprimarea aerului (Tat,

1999).

Un aspect important îl constituie “beţia de adâncuri” (stare euforică gravă determinată de debitul cerebral redus de oxigen), datorată dizolvării unei cantităţi mai mari de azot în sânge.

s-au stabilit tabele cu durata şi viteza de dezecluzare, respectiv emersie, în raport cu posibilităţile eliminării cantităţilor crescute de gaze din sângele şi ţesuturile organismului.

Zgomotul

Sunetele sunt mişcări oscilatorii sau vibraţii ale particulelor unui mediu elastic, care produc o senzatie auditivă.

Zgomotele sunt sunete de intensităţi şi înălţimi diferite, care produc senzaţie de disconfort.

Numeroase situaţii de ameliorare a indicatorilor cantitativi şi calitativi privitori la producţia realizată după reducerea intensităţii nivelului de zgomot la locul de muncă.

o într-un atelier mecanic, după reducerea zgomotului cu 25 dB, s-a constatat o scădere cu 50% a pieselor rebutate.

o într-un atelier de montaj, scăderea intensităţii zgomotului cu 20 dB a condus la o creştere a producţiei cu 30%.

o studii de peste ocean au arătat că un generator de zgomot la 45 dB, instalat într-o casă, nu este băgat în seamă de către vecini. Dacă însă se creşte volumul sonor la 50 - 60 dB, vecinii încep să se sesizeze, sau, la 70 dB , să cheme poliţia.

În funcţie de perceperea lor de către organismul uman, prin organul auditiv, oscilaţiile acustice se clasifică în:

- infrasunete, cu frecvenţa sub 16 Hz; - sunete, cu frecvenţa cuprinsă intre 16 şi 16.000 Hz; - ultrasunete, cu frecvenţa peste 16.000 Hz.

Urechea nu percepe nici ultrasunetele şi nici infrasunete, ci doar sunetele din domeniul audibil (16 – 16.000 Hz.).

Nivelul relativ al sunetului

Sunet Nivel de intensitate sonoră(dB)

Intensitatea (tăria sunetului)(W/m2)

prag inferior al auzului 0 10-12 foşnetul frunzelor 10 10-11

şoaptă 12 10-10 conversaţie discretă 20-50 10-5

conversaţie cu voce tare 50-65 3,2·10-6

trafic pe o stradă circulată 65-70 10-5

tren 65-90 fabrică 75-80 trafic intens 90 Tunet, ciocan de nituit 90-100 10-5

avion cu reacţie la decolare 110-140 10-1

pragul senzaţiei dureroase 130 1decolarea unei rachete spaţiale 140-190

Dimensiunile fizice ale sunetului (Moldovan-Scholz, 2000):

frecvenţa (numărul de cicluri de vibraţii produse într-o secundă). În general, la om plaja auditivă (suprafaţa de audibilitatea) se înscrie între 16 şi 16000 Hz (cicluri/s). În cazul unui analizor sensibil, limita superioară ajunge la 20000 Hz;

durata - timpul cât durează sunetul, care se măsoară în secunde- s ;

Tăria sunetului (intensitatea auditivă); depinde de sursă prin mărimea numită

intensitate:

în care P este puterea, care traversează o suprafaţă, de arie S.

intensitatea (Nivelul de intensitate sonoră, L), măsurată în Bell. Intensitatea maxim tolerabilă este în jur de 100 dB, dar ea variază în funcţie de frecvenţă;

lo este intensitatea sunetului la pragul de audibilitate (auzului) şi a fost fixată ca l0 = 1012W/m2.

În practică este folosit decibell, (dB), citit pe o scară logaritmică între zero şi 130 dB (prag de senzaţie dureroasă). A fost aleasă o scală logaritmică si nu una liniară deoarece şi caracteristica urechii umane este una logaritmică, lucru demonstrabil prin perceptia intervalelor muzicale. De exemplu, intervalul dintre 100 si 200 Hz este perceput ca o octavă, la fel ca şi intervalul între 1000 si 2000 Hz.

timbrul este calitatea care deosebeşte între ele sunetele egale ca frecvenţă şi intensitate. Timbrul diferit al sunetelor este dat de armonicile semnalului sonor.

Limitele inferioare (pragul de audibilitate) şi superioare (pragul senzaţiei dureroase) ale sunetelor variază odată cu frecvenţa sunetului.

Intensitatea minimă necesară urechii umane pentru perceperea unui sunet este (0dB) şi se numeşte prag de audibilitate.

Intensitatea sunetului la care se simte senzaţia de durere se numeşte prag de durere.

Sensibilitatea maximă a urechii este între 1 si 5kHz, scăzând destul de rapid pentru frecvenţe prea mici sau prea mariUn sunet de 60 dB la 100 Hz nu este perceput la fel de puternic ca un sunet de 60 dB la 2.000 Hz.

Curbele de nivel acustic funcţie de frecvenţă

Dacă există mai multe surse sonore trebuie să se ia în considerare că:

Două generatoare de sunet, care produc sunete egale, cresc nivelul sunetului cu 3 dB.

Dacă două generatoare de sunet produc sunete care diferă cu 6 dB, nivelul total de sunet este doar 1 dB deasupra sursei de sunet mai mari.

Dacă diferenţa este 20 dB, sursa de sunet mai acută nu are nici un efect asupra nivelului total de sunet.

Dacă puterea sunetului este mărită de patru ori, creşterea este doar de 6 dB, iar pentru o mărire de o sută de ori creşterea este de 20 dB.

Efecte asupra omului, în ordinea apariţiei (Jurcău, 2003).

la nivel psihic (distragerea atenţiei, reducerea performanţelor în sarcini care utilizează memoria de scurtă durată),

vegetative (creşterea activităţii cardiace),

suferinţă auditivă,

dificultăţi în coordonare mişcărilor, oboseală, nervozitate,

scăderea cantitativă şi/sau calitativă a nivelului muncii prestate.

Reacţii vegetative, ca mecanisme de protecţie ale organismului:

hipertensiune,

tahicardie,

constricţia vaselor cutanate,

mărirea metabolismului,

creşterea tensiunii musculare.

Factori luaţi în calcul la proiectarea locului de muncă (Bogathy, 2002):

zgomotul neaşteptat şi/sau intermitent deranjează mai mult decât cel continuu;

zgomotele cu un spectru mai bogat în frecvenţe înalte deranjează mai mult decât cele cu frecvenţe joase;

activităţile în care atenţia este foarte importantă sunt perturbate în mai mare măsură decât celelalte;

sensibilitatea la zgomot este mai mare în activităţile de instruire decât în lucrările de rutină.

Sursele producătoare de zgomot iau naştere prin:

Acţiune mecanică: ciocnirea sau frecarea corpurilor;

Actiune aerodinamică: trecerea aerului prin orificii cu secţiuni mici (evacuarea gazelor arse);

Acţiune electromagnetică: maşini rotative sau alternative, datorită forţelor cu caracter periodic care apar in rotor şi în stator;

Acţiune termică: turbionii din focare în procesele de ardere, când tirajul este necorespunzător;

Turbulenţa lichidelor: lovituri de berbec la instalaţii de apă

Maşini pneumatice, care produc sunete cu bandă largă de frecvenţa;

Motoare cu explozie, turbine, ventilatoare;

Ciocanele de forjă, care produc şocuri aplicate unor piese metalice.

Măsuri pentru prevenirea şi limitarea depăşirii anumitor niveluri de zgomot

sociale (norme şi legi de interzicere sau limitare a nivelului sonor),

Curbe de zgomot: limita admisă a nivelului de presiune acustică în dB, în funcţie de frecvenţă, în Hz (pentru 5 ore în zgomot).

dBelli

90

85

70

60

5540

Ascultarea prelungită a semnalelor sonore la valori de peste 90 dB poate duce la surzire.

Durata de expunerea maximă la zgomot

Curba de nivel critic. Efecte patologice după expunere prelungită

Limita maxim admisă pentru o concentrare medie a atenţiei (secţii)

Limita maxim admisă pentru o concentrare mare a atenţiei (dactilografiere)

Limita maxim admisă pentru birouri cu lucrări repetitive

Limita maxim admisă pentru activităţi intelectuale (birouri, laboratoare)

(normele de sănătate ocupaţională)

Intensitatea sunetului (dB) Număr maxim de ore/zi 115 < ¼ 110 ½ 105 1 100 2 97 3 95 4 92 6 90 8

tehnice :-Înlocuirea proceselor tehnologice sau a utilajelor zgomotoase cu altele silenţioase (de exemplu, nituirea pneumatică cu sudarea);

- Înlocuirea mecanismelor cu mişcări rectilinii, cu mecanisme cu mişcare de rotaţie;

- Înlocuirea acţionării mecanice prin acţionare hidraulică, acolo unde este posibil;

- Înlocuirea roţilor dinţate cu dinţi drepţi cu roţi dinţate cu dinţi elicoidali;

- Echilibrarea corectă a organelor maşinilor;

- Evitarea presiunilor ridicate în instalaţii;

- Utilizarea ecranelor de protecţie pentru atenuarea propagării zgomotului de la sursă;

- Menţinerea in bună stare a utilajelor;

- Izolarea acustică a utilajelor prin: capsulare antifonică, carcase fonoizolante, ecranare etc.

(soluţii silenţioase, pereţi fonoizolanţi),

Absorbţia zgomotelor produse în incinta în care se lucrează (atelier, hală). Se poate realiza prin: - tehnici fonoabsorbante; - tratamente fonoabsorbante ale pereţilor despărţitori, adică prin acoperirea acestora cu materiale fonoabsorbante:

o materiale poroase (spume poliuretanice cu pori deschişi, minerale expandate rigide, cum este spuma de argilă) ;

o materiale fibroase (vata de sticlă) ; o materiale cu celule închise (polistiren expandat).

La o izolare superioară:

utilajul se poate monta într-o carcasă dublă, atât utilajul, cât şi carcasa interioară fiind montate pe elementele vibroizolante. Prin

aceste măsuri, nivelul de zgomot, la componentele de frecvenţă de peste 600 Hz, scade sub 40 dB, iar atenuarea minimă realizată este de 22 dB (la frecvenţe de 150 Hz).

organizatorice Aplicarea metodelor de evaluare

a riscului auditiv:

Măsurarea nivelului de zgomot;

dacă nivelul de zgomot este mai mare de 80 dBA, este indicată: Efectuarea unei audiograme la angajare (audiograma de referinţă), în cazul în care

la măsurarea nivelului de zgomot se înregistrează o valoare mai mare de 80 dBA; Efectuarea, anual, a unei audiograme; dacă această audiogramă îndeplineşte

criteriul "deplasarea de 15dB," atunci este necesară efectuarea unei audiograme de confirmare în condiţii standard;

Examenul medical al lucrătorilor la angajare şi periodic şi neadmiterea la lucru a celor cu afecţiuni ale organelor auditive

Schimbarea după anumite intervale de timp a lucrătorilor de la utilajele care produc zgomot (căşti de protecţie, dispunerea surselor de zgomot la o distanţă mare faţă de angajaţi);

Instruirea personalului

Vibraţii

Vibraţiile reprezintă o mişcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu efectuată în jurul unei poziţii de echilibru cu frecvenţă relativ înaltă.

Situaţii în care zgomotul este însoţit de vibraţii mecanice: omul se află în încăperi în care sunt în funcţiune diferite maşini şi

instalaţii şi unde acţionează simultan zgomote şi vibraţii de diferite frecvenţe şi spectre, având intensităţi ridicate (maşini de prelucrare a metalelor sau a lemnului, maşini textile, motoare de avioane etc.). Astfel, aparatul vestibular este sensibil la acceleraţiile corpului şi la modificările de poziţii în câmpul gravitaţional, răspunzând la frecvenţele foarte joase;

întregul organism este supus vibraţiilor produse de către maşini şi aparate, care se mişcă împreună cu omul (autovehicule, tractoare, poduri rulante etc.);

numai anumite părţi ale corpului omenesc sunt supuse la acţiunea directă a vibraţiilor produse de diferite maşini, instalaţii sau unelte (unelte pneumatice, ciocane, maşini de găurit etc.). Corpul este supus la vibraţii prin contact direct cu corpurile solide în vibraţie. Frecvenţele acestor vibraţii se află în limita inferioară a frecvenţelor audibile sau în domeniul infrasunetelor.

Efecte fiziologice ale uneltelor vibatorii

Expunerea îndelungată produce diferite boli funcţie de frecvenţa sunetului:

vibraţii de joasă frecvenţă (trepidaţii de 2-20Hz): atrofieri ale oaselor şi alteraţii osteoartrozice la membrele superioare şi la coloană

vibraţii între 39 -100 Hz: tulburării circulatorii, care afectează extremităţile membrelor

vibraţii între 100–150 Hz: tulburări neurologice şi tulburării circulatorii, care afectează extremităţile membrelor, datorate microtraumatismelor produse de vibraţii

Protecţia faţă de zgomot şi vibraţii

1. Evitarea apariţiei vibraţiilor alegerea principiilor de muncă silenţioasă

alegerea materialelor pentru sursa de zgomot

amortizarea sau izolarea oscilaţiilor

2. Evitarea extinderii zgomotului şi vibraţiilor Izolare fonică cu ajutorul unor materiale fonoabsorbante:

o draparea pereţilor cu materiale textile, montate în 2-3 straturi distanţate

o căptuşirea uşilor şi tavanului cu pâslă, vată, lână minerală

o căptuşirea pereţilor cu plăci fonoabsorbante

o interpunerea unui strat elastic între organism şi sursa de vibraţii: fundaţii

vibroizolante, (fibre de lemn, pâslă minerală, plăci fibrolemnoase, plută)

Amplasarea în camere separate

Acoperirea surselor de zgomot cu carcase căptuşite cu materiale fonoabsorbante

3. Mijloace personale de protecţie Antifoane: tampoane de vată obişnuită sau din vată, dopuri, capsule, căşti.

Mijloace de protecţie individuală: mănuşi şi palmare vibro-izolante, centuri abdominale

antivibrante, costume.

Noxe

Noxe = prafuri, aerosoli, fum, ceaţă, aburi, gazeNoxa reprezintă un agent sau un factor cu acţiune dăunătoare asupra organismului, care se răspândeşte în atmosferă în timpul diferitelor procesele tehnologice.

Protecţia faţă de noxe

1. Evitarea producerii de noxe alegerea principiilor de muncă ecologică, utilizarea de substanţe ecologice, care, în procesul de prelucrare, nu

produc poluarea mediului.2. Evitarea răspândirii noxelor automatizarea proceselor nocive pentru om,

izolarea locurilor de muncă unde se lucrează cu substanţe nocive, abosorbţia substanţelor nocive, instalaţii de ventilare cu posibilitatea de filtrare a reziduurilor.3. Evitarea acţiunii substanţelor nocive asupra oamenilor

măsuri de protecţie individuală a muncitorului: costume, cizme, şorţuri, mănuşi, echipamente de protecţie, măşti contra noxelor (gaze, substanţe chimice). ochelari de protecţie: -Efecte conexe: tulburarea acuităţii vizuale datorită unor vizoare cu

transparenţă redusă, -micşorarea câmpului vizual, -necorelarea dimensiunilor ochelarilor cu ale

purtătorului: efect, oboseala oculară.4. Informarea executanţilor asupra potenţialelor pericole, asupra simbolurilor care indică riscul, cunoaşterea măsurilor de siguranţă.

Efecte fiziologice ale noxelor Efect iritativ pentru piele, arsuri, eczeme Otrăvire, cancer Influenţe necontrolabile asupra fătului.

Iluminatul industrial

Lumina reprezintă o densitatea de flux luminos uniform distribuit pe unitate de suprafaţă.

Senzaţiile vizuale şi analizatorul vizual joacă un rol preponderent şi în activitatea profesională, fiind implicate în 90% dintre modalităţile de recepţie a informaţiilor.

Caracteristica ambianţei luminoase o constituie intensitatea luminoasă, a cărei unitate de măsură este luxul, definit ca volumul fluxului luminos ce cade pe o anumită suprafaţă (Saal, Knight, 1988).

Avantajele şi dezavantajele tipurilor de iluminat (Moldovan-Scholz, 2000).

Felul iluminatului Mod realizare Avantaje Dezavantaje

Natural ferestre

luminatoare

difuzare mare a luminii igienic

nu oboseşte ochii

repartiţie limitată a fluxului luminos

variaţii în timpul zilei Artificial

lămpi cu incandescenţă

becuri simple

Utilizare iluminat artificial sporadic spaţiul de muncă este limitat

este nevoie de un fascicul concentrat

emisie luminoasă situată în roşu şi galben

lumină obositoare pt. ochi denaturează culoarea reperelor

nu sunt economice dau o strălucire mare a

obiectelor 70% din energia radiată este

sub formă de radiaţie termică (carcasele ajung la 60oC)

condiţii de muncă neplăcute

corpuri de iluminat

dirijarea fluxului luminos

ocrotesc ochii contra strălucirii nu sunt economice

lămpi cu descărcări în gaze (fluorescente)

emisie luminoasă bazată pe transformarea

lumină apropiată de cea naturală

repartizare uniformă a fluxului luminos

Posibilitatea nealterării culorilor

 pâlpâirea vizibilă sau invizibilă (cefalee, lăcrimare şi oboseala)

lumina rece creează senzaţia de frig

energiei electrice în radiaţie luminoasă la trecerea curentului printr-un gaz (argonul) sau prin vapori (mercur sau sodiu).

elimină contrastele şi umbrele economice (Randament luminos

ridicat şi durată de utilizare mare)

Iluminatul natural

Clădiri fără ferestre iluminat până la 1500 lucşi.Reguli pentru clădirile cu ferestre:

o Distanţa între fereastră şi locul de muncă nu trebuie să depăşească dublul înălţimii ferestrei

o La suprafeţe egale, sunt mai eficiente ferestrele înalte decât cele largi

o Ferestrele cu pervaz coborât provoacă răciri mai intense şi posibile orbiri. Protejarea împotriva radiaţiilor solare prin soluri exterioare, reglabile.

o Raportul între suprafaţa ferestrelor şi a pardoselii este de 1:5

o Sticla trebuie să fie transparentă: geam obişnuit (transparenţă 95%), geam mat (transparenţă 75%).

Pătrunderea luminii naturale prin acoperiş:

Acoperişuri din sticlă sub formă de cupolă, de coamă sau tip Mansard

Iluminatul exterior natural este de 4000 lucşi.

Clasificarea locurilor de muncă în raport cu un iluminat exterior minim de 4000 lucşi.

Iluminatul natural relativ la locul de muncă (%)

Iluminat la locul de muncă (lx)

Categoria de iluminat necesar

3,4-4% 140-160 slab7,5% 300 moderat

12,5% 500 mediu25% 1000 puternic

Valorile minime ale nivelurilor de iluminare (I) şi ale coeficienţilor zilei (i) în cazul iluminatului natural

Lucrări de precizie deosebită Iluminat naturalDe sus lateral

i(%) I (lx) i(%) I (lx)

Lucrări de precizie deosebită 10 400 3,5 140Lucrări de precizie mare 7 280 2,0 80Lucrări de precizie 5 200 1,5 60Lucrări de precizie medie 3 120 1,0 40Lucrări de precizie mică 2 80 0,5 20Lucrări care necesită supraveghere generală asupra desfăşurării procesului

1 40 0,25 10

Iluminatul artificial

Condiţii pentru un iluminat artificial corespunzător:o Să lumineze eficient planul de lucru o Să creeze un mediu vizual sigur şi să asigure confortul vizual

Factorii care influenţează iluminatul corespunzător:

o Nivelul de iluminareGrad de precizie

Contrastul între repere şi fond

Valoarea iluminării (lucşi)Lămpi

fluorescenteLămpi

incandescenteIluminat

combinatIluminat general

Iluminat combinat

Iluminat general

Lucrări de precizie deosebită

a) micb) mic/mediuc) mediu/mared) mare

300020001500750

750750500300

15001000750400

300300300150

Lucrări de precizie mare

a) micb) mic/mediuc) mediu/mared) mare

20001000750500

750400200200

1000500400300

30015010075

Lucrări de precizie mică

a) micb) mic/mediuc) mediu/mared) mare

---

150150150150

150150100100

50505050

Lucrări care cer supraveghere generală a derulării

Indiferent de coeficientul de reflexie al fondului şi de contrastul dintre

- 75 - 20

procesului obiect şi fond

o Uniformitatea iluminării planului de lucru în timp influenţe psihice în cazul iluminatului local, suprafaţa iluminată nu trebuie să aibă

contururi clar delimitate stabilizatoare de tensiune

o Distribuţia luminii în încăpere Iluminarea prin fante a pereţilor şi plafoanelor reflectante nu foarte înalte

(aprox.10% -30% din fluxul luminos) Iluminatul cu grad mare de difuzie la locuri de muncă unde obiectul muncii

este reflectorizat (de ex., sala de operaţii)o Distribuţia corectă a strălucirii în încăpere şi pe planul de lucru Strălucirea directă a sursei de lumină se evită prin ecranare Strălucirea prin contrast sau indirectă se evită prin vopsirea suprafeţelor în

culori convenabile (suprafeţele mari să nu fie vopsite în culori reflectorizante sau foarte închise)

Raportul de strălucire maxim admis în încăperi industriale: 5:1 între obiectul privit şi suprafeţele înconjurătoare apropiate 20:1 între obiectul privit şi suprafeţele mai îndepărtate înconjurătoare 40:1 între corpul de iluminat şi fondul pe care se văd la corpuri de iluminat de putere mare, creşte strălucirea şi înălţimea de

montare. o Efectul fenomenului de orbire directă şi reflectată

Oboseală vizuală şi incapacitate vizuală temporară Măsuri: ecranarea surselor luminoase, amplasarea surselor luminoase

al anumite înălţimi

Sistemele de iluminat artificial

categorii:

local general: difuzarea fluxului luminos pe toată suprafaţa încăperii, fără

o orientare precisă combinat

Iluminatul local

-în încăperile în care se efectuează lucrări ce necesită valori diferite ale intensităţii luminii în raport cu particularităţile sarcinilor.

-dispunerea şi orientarea surselor de lumină trebuie astfel adaptate încât direcţia cea mai frecventă a privirii să nu coincidă cu direcţia luminii reflectate.

Iluminat general - difuzarea fluxului luminos pe toată suprafaţa încăperii de lucru, fără o orientare precisă asupra unui anumit loc de muncă.

1. direct: lumină dirijată direct pe suprafaţa de lucru; utilizate unde se desfăşoară lucrări simple (expoziţii, vitrine) şi unde

plafonul este înalt şi nereflectant, praf şi fum dezavantaj: procente ridicate ale luminanţei, a umbrelor şi a orbirii

2. indirect :

lumina este dirijată în proporţie de 90-100% spre plafon şi partea superioară a pereţilor, care o reflectă uniform.

Avantaj: că elimină umbrele din încăpere şi nu provoacă orbirea prin strălucire;

Eficienţa este determinată de vopsirea plafonului în culori deschise Utilizarea este foarte redusă, de exemplu, la controlul obiectelor foarte

lucioase

3. semidirect :

60-90% din fluxul luminos este dirijat spre suprafaţa de lucru, restul de 40-10% fiind dirijate spre plafon;

utilizate pentru iluminatul încăperilor în care culoarea materialelor este foarte puţin diferită

Distribuţia strălucirii este uniformă iar contrastul dintre plafon şi strălucirea corpului de iluminat este minimă.

4. semiindirect:

60-90% din fluxul luminos este dirijat spre plafon şi pereţi, restul spre planul care trebuie iluminat;

5. difuz : este superior celor prezentate, asigurând o iluminare difuzată uniform în

toate direcţiile datorită surselor luminoase mascate.6.cu radiaţie liberă (globuri de iluminat):

nu sunt recomandate datorită orbirii temporare

Corpuri de iluminatReguli de amplasare:

să nu fie plasate în câmpul vizual al persoanei care lucrează, unghiul format de direcţia orizontală a privirii şi dreapta care

uneşte ochiul cu sursa luminoasă să fie mai mare de 30o.

orice corp de iluminat să fie prevăzut cu un ecran sau cu abajur în încăperile mari trebuie să se prevadă corpuri de iluminat laterale

pentru a evita orbirile directe, sursa luminoasă trebuie adaptată locului de muncă

Criterii de alegere a sistemelor de iluminat funcţie de dimensiunile încăperilor

Hale cu înălţime mică şi suprafaţă mare: iluminat general direct sau indirect corpuri de iluminat cu distribuţie largă a luminii

eficienţa luminării creşte când pardoseala şi utilajul au coeficienţi de reflexie ridicaţi iar plafonul şi pereţii sunt deschişi la culoare

Hale înalte şi înguste: Iluminat direct, cu distribuţia concentrată a luminii

Hale înalte cu suprafaţă mare: Iluminat direct cu distribuţie concentrată a luminii (se utilizează

atunci cînd este praf sau fum şi suprafeţele verticale nu trebuie bine iluminate)

Iluminat direct cu distribuţia difuză a luminii (se utilizează când este necesar să se vadă suprafeţele verticale şi să se reducă umbrele)

Iluminat indirect cu corpuri montate în şir continuu sau în formă de grătar (utilizarea lămpilor fluorescente)

Coloritul

Culoare = totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe, pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei ochiului o impresie specifică.

Coloritul în mediul industrial

Culorile sunt caracterizate prin:

o Tentă: caracteristica prin care se deosebesc două culori una de alta.

o Saturaţie: indică gradul de intensitate al tentei

o Valoare sau claritate: indică gradul de luminozitate la unei culori în raport cu o scară de la alb la negru

Influenţa fiziologică a culorilorCuloarea Influenţa fiziologică a culorii

roşu Ridică tonusul muscular, ridică presiune sângelui, activează respiraţiaportocaliu Creşte frecvenţa pulsului, nu are influenţă asupra presiunii sângelui,

favorizează digestia este un stimulent emotivgalben Stimulează vederea, calmează stările nervoaseverde Scade presiunea sângelui, dilată vaselealbastru Scade presiunea sângelui şi tonusul muscular, calmează respiraţia,

predispune la depresiivioletul Creşte rezistenţa inimii, a plămânilor şi a vaselor sanguine

Influenţa psihologică a culorilorCuloarea Impresia de distanţă Impresia de

temperaturăEfect psihic

roşu apropiere cald Neliniştitor şi excitantportocaliu apropiere Foarte cald stimulatorgalben apropiere puternică Foarte cald stimulatorverde depărtare Foarte rece Foarte calmantalbastru Depărtare rece calmantvioletul Apropiere foarte

puternicărece Stimulator, nelinişitor şi

descurajantmaro Apropiere foarte

puternicăneutru stimulator

Funcţiile coloritului

Funcţia de realizare a confortului psihic şi fiziologic Culorile cu rol de activare se utilizează pentru a asigura un imbold al muncii,

în condiţiile menţinerii ritmului. Insuşirea de a părea calde sau reci conduce la utilizarea diferenţiată în

funcţie de senzaţia de căldură de la locul de muncă Privirea culorilor naturale ale plantelor are efect revigorator. Utilizarea unor culori vii şi variate în cazul unor secţii obositor de uniformă Utilizarea unor culori pastelate reduce efectul unei producţii extrem de

colorate Alternarea unor culori spectrale stimulează percepţia Iluminatul cromatic alternativ, dinamic, creşte productivitatea cu 10-15%.

Funcţia de micşorare a oboselii neutralizarea senzaţiilor neplăcute prin efecte psihice şi fiziologice contrarii;

Funcţia de semnalizare Utilizarea culorilor codificate, pentru precizarea conţinutului rezervoarelor,

pericolului de electrocutare, a naturii şi categoriei de fluide Utilizare la panourile de comandă, pentru conducerea proceselor automate

Funcţia de securitate Se deosebeşte de cea de semnalizare prin prescripţiile precise referitoare la

utilizare Alegerea culorilor de securitate se bazează pe forţa lor de excitare:

o Culoarea roşie, indicată pentru sesizarea pericolului

o Culoarea galbenă, pentru atenţionare asupra posibilităţii accidentului

o Culoarea verde, lipsa pericolului

Criterii de alegere a culorii pentru o ambinaţă industrială optimă

I: Indicele de reflexie al culorii (albul difuzează prin reflexie fără absorbţie toate radiaţiile luminoase, negrul absoarbe toate radiaţiile)

Culoarea Indicele de reflexie (%) Culoarea Indicele de reflexie (%)

Alb 85 Culori închise:Culori deschise: Gri 30

Crem 75 Portocaliu 25Gri 75 Roşu 13

Galben 75 Brun 10Verde 65 Albastru 8

Albastru 55 Verde 7Roz 51 Negru 3

Culori mijlociiGalben 65

Gri 55Verde 52

Albastru 35

Coeficienţii de reflectanţă într-un birou.

II. Destinaţia încăperii Pentru muncă monotonă, porţiuni mici colorate cu culori stimulatoareÎn încăperi de trecere (holuri, coridoare), culori mai puternice pentru a le face mai “prietenoase”

Efecte compensatoare ale cromaticii industriale

Caracterul muncii şi condiţiile de ambianţă Caracterul culorilor recomandate Culoare

Muncă manuală cu eforturi fizice dinamice

Procese de supraveghere

Culori odihnitoare (nuanţe pastel)

Bleu, roz, vernil

Muncă monotonă Culori

stimulative (nuanţe vii)

Roşu, portocaliu

Muncă la temperaturi ridicate

Muncă în încăperi iluminate natural Culori reci Verde, bleu

Muncă la temperaturi scăzute

Muncă în încăperi iluminate artificial şi puţin aerisite

Culori calde Crem, roz, portocaliu

Munca în locuri zgomotoase Culori liniştitoare Verde, albastru, vernil

III. Caracteristica munciiConcepţia colorării uniforme nu este ergonomică, muncitorul trebuind să vadă culori în concordanţă cu cerinţele muncii sale.

Utilizarea culorilor

I.Coloritul exterior al clădirilor funcţie de coeficientul de reflexie Zone cu climă caldă: culori reci Zone cu climă rece: culori calde

II. Coloritul interior al clădirilor orientat spre folosirea maximă a luminii naturale părtunsă prin ferestrePentru fiecare culoare este indicat să se utilizeze familii de culori

Plafon Parte superioara a

pereţilor

Parte inferioara a

pereţilor

Pardoseală Tapiţerie Mobilier

alb Verde pal Verde mijlociu Verde mijlociu Verde mijlociu Gri spre verde

Galben pal

Galben pal Havan Brun mijlociu Brun mijlociu Brun mijlociu

alb Roz pal Roz mijlociu Havan mijlociu

Havan mijlociu Havan mijlociu

alb Albasru pal Gri bleu gri Albastru mijlociu

Gri spre albastru

III. Coloritul elementelor componente ale echipamentelor industriale

maşinile să fie laminate, astfel încât părţile mai importante să pară mai luminoase;

maşinile să fie colorate diferenţiat: părţile mobile, tăioase, periculoase în roşu, galben, portocaliu iar corpul maşinii în gri, bleu, albastru luminos;

dispozitivele de comandă să fie codificate cromatic, ceea ce facilitează identificarea lor;

maşinile şi tabloul de comandă pot fi vopsite în verde-bleu, o culoare saturată, cu un coeficient de reflectanţă de 50-60;

Pentru suprafeţe mari ale echipamentelor: culori odihnitoare (gri deschis, bej, vernil)

Pentru suprafeţe de lucru: culori pastel, contrastante faţă de culoarea sculelor, materialelor faţă de culoarea maşinii

III. a. Coloritul elementelor componente ale echipamentelor industriale în scopuri de securitate

Coloanele înalte, racordurile de conducte şi echipamentele de protecţie contra incendiilor: roşu

Gurile de apă potabilă: galben cu partea superioară roşie Mijloacele de transport autopropulsate: galben viu Comenzile electrice şi exterioarele cutiilor de conexiune: albastru viu

III. b. Coloritul elementelor componente ale echipamentelor industriale în scopuri de semnalizarePentru organele de comandă:

Să se aleagă culoarea care contrastează cel mai bine cu culoarea de fond Să se aleagă luminozitatea care se detaşează cel mai mult de fond Să se utilizeze culori fluorescente pe un fond întunecat Să se aleagă tentele pure satur

Culoarea şi iluminatul

Culoarea Tuburi fluorescente Lămpi cu incandescenţă

Lumina zilei

Alb rece standard

Alb cald standard

Roşu închis diminuat diminuat diminuat bunRoşu acceptabil diminuat acceptabil bunroz acceptabil acceptabil acceptabil bun

ruginiu diminuat acceptabil acceptabil bunportocaliu diminuat diminuat acceptabil bun

brun diminuat acceptabil bun bunhavan diminuat acceptabil bun bun

Galben auriu diminuat acceptabil bun bungalben diminuat acceptabil bun acceptabil

Verde închis bun bun acceptabil diminuatVerde

deschisbun acceptabil acceptabil diminuat

Albastru intens

bun bun diminuat diminuat

Albastru deschis

bun bun diminuat diminuat

Violet bun acceptabil diminuat diminuatgri bun bun dulce diminuat

FOLOSIREA CULORILOR Condiţiile de muncă Suprafaţa Senzaţie caldă Senzaţie de căldură mijlocie Senzaţie

răcoroasăVarianta 1 Varianta 2Lucrări curate efectuate în localuri mici şi localuri mijlocii

PereţiBazaBorduraUşi şi pervazuriMobilier şi maşini

Bej deschisBej închisGri deschisHavanVerde sau gri normal

CremBej închisGri deschisBej închisVerde, albastru sau gri normal

Gri deschisAlbastru deschisBej deschisAlbastru normalGri normal

Verde deschisGri deschisCremVerde normalGri normal

Lucrări curate efectuate în localuri mari

PereţiBazaBorduraUşi şi pervazuriMaşini şi mobilier (1)Maşini şi mobilier (2)

Bej deschisBej închisGri deschisHavan

Gri normal

Havan

CremBej închisGri deschisBej închis

Verde sau gri normalHavan

Gri deschisAlbastru deschisBejAlbastru normal

Gri sau albastru normalHavan

Verde deschisGri deschisCremVerde normalGri normal

Lucrări care provoacă murdărieefectuate în localuri mici şi localuri mijlocii

PereţiBazaBorduraUşi şi pervazuriMaşini şi mobilier

BejHavanVerde deschisBejVerde sau gri normal

Gri deschisHavanVerde normalHavanVerde sau gri normal

Albastru deschisAlbastru normalBej închisAlbastru normalGri normal

Verde deschisVerde normalBej închisVerde normalGri normal

Lucrări care provoacă murdărieefectuate în localuri mari

PereţiBazaBorduraUşi şi pervazuriMaşini şi mobilier (1)Maşini şi mobilier (2)

BejHavanVerde deschisHavanGri normalHavan

Gri deschisHavanVerde normalGri normalGri sau verde normalHavan

Albastru deschisAlbastruBej închisAlbastru normalGri sau albastru normalHavan

Verde deschisVerdeBej închisVerde normalVerde normalGri normal

Figura 1. Modelul relaţiei om-mediu în procesul muncii

Solicitări în desfăşurarea muncii

Disponibilitate

AptitudiniIndividuale

Rezultatul muncii; Încărcare

Stimuli

Cerinţele postului

Condiţii Tehnice de muncă, în relaţie cu

obiectivele muncii

Condiţii de muncă legate

de mediul înconjurător şi

social

Condiţii - cadru în interiorul

întreprinderii

Organizarea muncii

Relaţii sociale

Condiţii – cadru juridice şi economice

Relaţii socialeCondiţii – cadru juridice şi economice

Condiţii de muncă

Cum concepem, amenajăm şi evaluăm un sistem de fabricaţie (loc de munca)?

 Direcţiile de perfecţionare a organizării locurilor de muncă:

1. Dotarea tehnică şi organizatorică a locurilor de muncă. Prin dotare tehnică înţelegem asigurarea locului de muncă cu utilaj de performanţă. Dotarea organizatorică presupune asigurarea cu mobilier de producţie, cu mijloace de schimb informaţional, semnalizare şi control etc.

2. Întreţinerea şi asistenţa tehnică a echipamentului. Mentenanţa preventivă a echipamentului de efectuează în corespundere cu planul de reparaţii stabilit. Despre gradul şi nivelul de întreţinere al echipamentului se poate face concluzie prin estimarea ponderii timpului de funcţionare utilă.

3. Aprovizionarea locurilor de muncă se va face ritmic, iar modul de aprovizionare, centralizat sau descentralizat, va depinde de procesul de producţie, tipul producţiei, locul de muncă

4. Planificarea locurilor de muncă constă în amplasarea raţională a echipamentului în aşa fel ca deplasările în cadrul locului de muncă să fie de o durată şi distanţă cât mai mică. Astfel, se va respecta principiul economiei mişcărilor.

5. Optimizarea condiţiilor de muncă şi de mediu 6. Modul de organizare al echipelor, individual sau colectiv. Specializarea şi

cooperarea activităţilor în echipă. 7. Regimul de muncă şi odihnă. Se estimează normativul de timp pentru odihnă

prin repartizarea acestuia sub formă de micropauze pe parcursul schimbului, Astfel se poate menţine, la un nivel suficient, productivitatea şi disponibilitatea de lucru a executantului.

Pentru concepţia unor posturi de muncă este necesar :

a situa postul de muncă în proces,

de a repera punctele fixe şi care nu pot fi ocolite (structura clădirii),

de a asigura condiţii bune de muncă,

de a evalua presiunea timpului de execuţie.

Cele şapte puncte considerate la conceperea posturilor de muncă:

1. acces şi circulaţie;2. comunicare;3. presiunea timpilor;4. influenţele mediului (noxe fizice şi chimice);5. informare;6. solicitări şi încărcari (mânuiri şi efort);7. dimensiuni şi postură.

Pentru evaluarea unui post , sunt necesare etapele:

găsirea punctelor forte şi slabe ale sistemului existent (deoarece postul creat este mai diferit de postul care funcţionează deja în întreprindere sau în altă parte) prin cele şapte direcţii.

evaluarea diferitelor proiecte şi, prin aproximari succesive, obţinerea unui proiect final optim prin compararea între rezultatele obţinute şi modul de rezolvare a celor şapte puncte.

Principii1. Acces si circulaţie

Obiectivul acestui principiu: de a permite operatorului accesul şi circulaţia, în condiţii de deplină securitate, la locul său de muncă, minimizând oboseala necesară pentru a face acest lucru.

Suprafaţa de muncă trebuie să fie de minim 1,5 m2

Se ţine cont de 2 aspecte:o accesul la postul de lucru,o spaţiul minim necesar pentru mişcare necesar pentru derularea sarcinii

de lucru.

Accesul la postul de lucru permite:o accesul sau părăsirea postului fără obstacole, în poziţie normală a corpului,o transportul materialelor necesare,

De obicei, spaţiul de mişcare suficient este problema. Spaţiul de mişcare este dependent de:

tipul sarcinii, de dimensiunile antropometrice ale muncitorului.

Sunt 2 cazuri:o Când se lucrează cu sarcini mai mari de 150N (spaţii mai mari),o Utilizarea normală şi întreţinerea utilajului (ţine strict de conformaţie).

Principii de aplicare în practică :

calea de circulaţie va fi dimensionată în funcţie de spaţiul existent, astfel:

1. 0.8 m, atunci când circulă o singură persoană,

2. 1.2 m, atunci când persoanele trebuie să se deplaseze foarte repede,

3. 1.5 m, atunci când persoanele trebuie să execute întoarceri,

4. aceste valori se vor majora pentru persoanele cu handicap major,

5. Zonele de acces ale persoanelor se recomandă a fi de 2 m sau mai mult, în special când se transportă obiectul muncii.

Podeaua va fi antiderapantă şi curăţată de elementele care ar putea produce alunecări (pentru podelele industriale, coeficientul de frecare trebuie să fie mai mare de 0.30) dar să fie facilitată şi o spălare uşoară.

Trebuie luate în considerare, în cazul configurării locului de muncă, obstacolele constituite din:

elemente fixe: batiurile maşinii, stocurile intermediare, stative, elementele mobile: cărucioare cu roţi, stendere, braţe rabatabile ale

unor maşini şi prese.

La posturile de muncă, locul ocupat de operatorul însuşi va fi majorat cu:

cu deplasările relative ale corpurilor sau cele necesare pentru aducerea şi depozitarea, aplecări, întoarceri (aproximativ 0.8 m în jurul operatorului).

amplitudinea mişcărilor necesare execuţiei sarcinilor (braţ + picior)

Pentru operaţiile de întreţinere a maşinii, locurile de acces vor fi mai largi şi înalte, astfel încât omul să nu-şi defăşoare sarcina în poziţiii stresante. Dacă accesul la înăltimi nu poate fi evitat, sunt necesare echipamentele ajutătoare, pentru ca operatorul să poată ajunge la înălţimi (cazul depozitelor, utilizând scări sau platforme bine dimensionate).

Deplasările relative ale corpurilor sau cele necesare pentru aducerea şi depozitarea, aplecări, întoarceri (aproximativ 0.8 m în jurul operatorului). Spaţii de mişcare în diferite situaţii de muncă (cm)

Spaţii libere, destinate: spaţii libere pentru utilaje, sau pentru căi de protecţie.

Spaţiile de mişcare corespunzătoare sunt prevăzute pentru anumite mişcări, cum sunt: inspecţie, întreţinere şi reparaţii ale instalaţiilor tehnice.

Posturile în genunchi, culcat pe burtă sau pe spate trebuie să fie incuse proiectarea spaţiilor de mişcare.

Se ţine cont de necesitatea unor spaţii suplimentare pentru amplasarea utilajelor, a mijloacelor de lucru, utilaje, sau pentru căi de protecţie.

Mobilele trebuie să fie dispuse astfel încât muncitorul să se poată ridica fără a se lovi.

Masa ghişeu trebuie să confere suficient spaţiu pentru gambe (în poziţie aşezată) şi pentru picioare (în poziţie în picioare). O masă de 2 m şi un ecran sunt necesare.

Exemple 1. Accesul de la locul de muncăa-drum degajatb-acces pentru o persoana (= 80cm)c-spaţiu pentru stocurid-zona de miscare (<2 m în jurul operatorului)

2. Cabluri de alimentare înglobate în masă, pentru locuri de munca şi computer

3. Accesul la înalţime platforma la mai multe niveluria-platforma mobilăb-scărităc- scară pentru accesul la platforma superioară

Erori de evitat Cablurile şi conductele de alimentare pe sol;

Suporturi sau obstacole în spaţiul de lucru la înălţimi mai mici de 2m;

Sisteme de transport poziţionate în locuri înguste care limitează mişcările operatorului.

2. Comunicarea

Obiectivul acestui principiu: de a asigura o bună informare asupra muncii pentru realizarea unor sarcini precise de lucru. Obiectivul secundar este acela de a atenua efectele negative ale monotoniei sarcinii, permiţând operatorilor de a discuta.

Principii de aplicare în practică:

Listarea comunicaţiilor este necesar de realizat între postul considerat şi alte posturi:

o comunicarea între diferiţi operatori, care contribuie la realizarea aceluiaşi tip de sarcini,

o comunicarea între operatorii unei echipe, care contribuie la sarcini diferite, dar desfăşurate în acelaşi loc (activităţi multiple, de exemplu, de mentenanţă a utilajului);

o posturi de muncă interdependente pe linia de fabricaţie: de exemplu pe lungimea liniei de producţie;

o transmiterea de informaţii între operatorii care ocupă posturi de muncă succesive (de exemplu, munca în echipe succesive)

o comunicarea în sisteme de insecuritate: munca izolată.

implementarea în practică a unor mijloace care să permită comunicarea la distanţă, găsirea unor suporţi informatici posibil de consultat, care păstrează înregistrarea activităţii existente (suport material sau logistic),

Pentru comunicarea dintre operatorii de la două locuri de muncă se estimează că, pentru întelegerea unor mesaje simple prin comunicarea orală şi la o distanţă de 1 m, nivelul de zgomot ambiental nu trebuie să depăşească 70 dB.

Pentru comunicarea directă cu persoanele ar fi necesar, de preferinţă, să se constituie mici grupuri, de câte doi interlocuitori, pentru a se păstra confidenţialitatea discuţiei (maistru-muncitor).

Pentru comunicarea la distanţă trebuie implementate mijloace moderne (telefoane mobile, faxuri, internet) însoţite de proceduri riguroase.

Suportul (material sau logistic) poate înlocui anumite secvenţe din operaţiile executate de muncitori la locul de muncă: documente cu înregistrarea producţiei sau a defectelor, permiţând constituirea unei arhive a documentelor. Aceasta va putea fi aplicată, nu numai la echipe efective de muncă, dar şi la echipe de mentenanţă sau la controlul de calitate.

Exemple 1. Organizare în formă de U care facilitează comunicarea

2. Mijloc portabil de transmitere a datelor

3. Cabină izolată fonic care permite contactul vizual între angajaţi

Erori de evitat1. Izolarea operatorului, la activităţi la care necesită o foarte bună comunicare;

2. Lăsarea unui muncitor izolat, fără mijloace de comunicare eficientă la distanţă;

3. Grupe succesive de muncă fără suport de comunicare scris sau oral;

4. Sarcini de muncă determinate de comunicări prea numeroase.

3. Presiunea timpilor

Obiectivul acestui principiu: prevenirea riscului accidentelor, stresului şi tulburărilor musculo-scheletale.

Principii aplicare în practică:

evitarea repetitivităţii aceluiaşi tip de mişcări

repetitivitatea operaţiilor (şi/sau mai rău a mişcărilor) poate creşte riscul tuburărilor musculo-scheletale. Se recomandă să nu fie repetată de mai mult de zece ori pe minut aceeaşi operaţie. Este recomandată organizarea muncii astfel încât să fie diminuată această repetitivitate: lărgirea marginilor, îmbogăţirea sarcinilor pe linia de montaj, policalificarea operatorului, preluarea a o parte din sarcina de lucru de către maşină (aprovizionare şi evacuare automată a produselor).

asigurarea autonomiei gestionării timpilor

a se evita dependenţa în raport cu sistemul. Stocurile tampon între posturi succesive, verificarea rezultatelor muncii, înregistrarea bucăţilor lucrate vor permite pauze mici, de preferinţă atunci când operatorul simte nevoia, pauze de recuperare (la nivel motric) mai mici de 2 minute şi pauze de odihnă mentală, de ordinul a 10 min, când operatorul părăseşte locul de muncă.

stabilirea timpilor şi a sarcinilor de muncă în mod raţional.

Timpii alocaţi pentru realizarea sarcinilor ar trebui să ţină cont de incidenţa repetitivităţii sarcinii. Este cazul în special a posturilor de lucru care se găsesc la capătul unei linii, în care se calculează rezultatul muncii din amonte. Acestea vor fi atent calculate, pentru a putea evita: supraaglomerarea muncitorului în timpul perioadei de vârf.

Exemple

1. micşorarea repetitivităţii activităţii prin alimentarea din dispozitiv de alimentarea- fără dispozitiv de alimentare,b-cu dispozitiv .

a

b.a.Intervenţia operatorului in fiecare moment pentru a depozita,b. Interventia operatorului din când în când, depozitarea făcându-se automat.

2. Reducerea timpilor de aşteptare prin numerele de ordine

3. Post de muncă autonom în raport cu linia de fabricaţie

Erori de evitat1. ciclu de timp foarte scurt pentru operator;

2. dependenţa puternică între posturi aflate în amonte şi în aval;

3. timpi mari de aşteptare;

4. calculul timpilor, fără a ţine cont de întreruperi.

4. Influenţele mediului (Noxe fizice şi chimice)

Obiectivul acestui principiu: de a diminua noxele la postul de muncă pentru a asigura sănătatea operatorului, permiţându-i să-şi realizeze sarcina de muncă fără încărcări mari (presiuni).

Principii de aplicare în practică:

realizarea unei înregistrări a noxelor de la propriu loc de muncă, dar şi a celor care vin de la alte posturi sau din mediul înconjurator: caracterul acelor noxe (mărime si natură) şi încadrarea în raport cu valorile limitelor accesibile reglementate prin normative;

transpunerea în practică a unor mijloace care să permită reducerea noxelor, înlăturând produse, materiale şi procedee nepotrivite; de exemplu, utilizarea acţionării electrice silenţioase şi nepoluante, în locul celor mecanice (angrenajele, tăierea cu apă şi laser, imprimări cu laser, vopsele cu apă în locul celora pe bază de solvenţi).

alegerea acestor mijloace de îmbunătăţire a echipamentelor să se coreleze cu sarcina de lucru, astfel încât productivitatea să crescă şi operaţiile de întreţinere să fie reduse şi să fie ameliorat confortul în munca efetuată (în special), diminuarea încărcărilor fizice şi mentale.

Exemple 1. Mască de protecţie

2. Birou izolat de sectorul unde se degajă noxe

3. Dispozitiv de aspirare integrat echipamentului

Erori de evitat

1. posturi poluate si zgomotoase (finisare, sudura) foarte aproape de posturi de muncă critice pentru sarcina de lucru (montaj/control/ambalare);

2. pozitia sistemelor de pătrundere a aerului curat foarte aproape de sursa de poluare (curăţirea cu solvenţi);

3. posturi de muncă amplasate între sursa de poluare şi cea de protecţie.

5. Informare

Scopul acestui obiectiv: de a preciza clar informaţiile vizuale şi sonore necesare pentru realizarea muncii în condiţii de eficienţă şi securitate a muncii.

Principii de aplicare în practică:

Identificarea informaţiilor utile pentru realizarea muncii, la un post de muncă dat; listarea informaţiilor, ţinând cont de: funcţia diverşilor operatori implicaţi (operatori ai postului, tehnicieni de

întreţinere), nivelul înţelegerii sau de statutul fiecăruia (angajaţi noi sau vechi), clasificarea în ordinea importanţei, în funcţie de securitatea muncii şi

rezultatele producţiei.

Dispunerea informaţiilor utile în câmpul vizual, ţinând cont de vizualizarea naturală proprie tipului de sarcină de muncă.

În plan vertical:o dispunerea informaţiei sub un unghi de 30o sub linia orizontală, care pleacă

de la nivelul ochilor. În plan orizontal:

o informaţiile frecvente sau importante în interiorul unghiului de 30o în faţa operatorului,

o dispunerea informaţiilor aditionale în interiorul unghiului de 140o.

Dispunerea informaţiilor utile într-un spaţiu care să permită evitarea solicitarilor corporale, limitarea deplasării operatorului şi o acţionare rapidă la semnalele dispozitivelor de comandă.

Uşurarea percepţiei informaţiei utile printr-o luminozitate adaptată (300-1000lx), în funcţie de sarcină, insistându-se asupra dimensiunii caracterelor şi asigurării unui contrast bun între obiectul ce necesita percepţie şi fondul.

Asigurarea unei delimitări clare a zonei de funcţionare normale şi a zonei de alertă pentru dispozitivele de semnalizare. În cazul unor semnalizari de extremă urgenţă se recomandă semnalizarea dublă : vizuală şi sonoră prin mesaj scris şi sonor. De notat, utilitatea unui feed-back rapid al utilajului la acţionarea operatorului.

Exemple

1. Plasarea dispozitivelor de informare în câmpul vizual

Zona recomandată: informaţii utilizate frecvent: unghi de 30o

Zona acceptată: informaţii aditionale: lateral, de o parte şi de alta, 30o

2. Zona de alertă a unui cadran

3. Pupitru pe un braţ orientabil

Erori de evitat

1. lipsa comenzilor, de exemplu: comenzi neidentificate;

2. suprabombardamentul informaţional;

3. indicatori mai puţin lizibili sau poziţionaţi necorespunzător în spatiu;

4. interpretarea dificilă a semnalelor sonore sau vizuale.

6. Solicitări şi încărcari (mânuiri şi efort)

Scopul acestui obiectiv: de a limita eforturile, în vederea evitării accidentelor şi a tulburărilor musculo-sheletale.

Principii de aplicare în practică:

cunoaşterea obiectelor şi a produselor manipulate şi a eforturilor necesare: pentru obiecte şi mijloace trebuie să se precizeze volumul lor, dimensiunea, greutatea şi natura lor;

prelevarea timpilor necesari şi a frecvenţei manipulărilor,

descrierea eforturilor care se exercită pentru deservirea maşinilor şi utilajelor sau pentru deplasarea produselor;

facilitarea transferului produselor cu ajutorul: cărucioarelor, benzii transportoare, sistemelor de transport;

evitarea schimbului de nivel între două planuri de muncă succesive, între două maşini succesive, care ar necesita o repoziţionare manuală;

utilizarea unor echipamente mobile pentru deplasarea produselor şi a obiectelor;

achiziţionarea unor mijloace de deplasare a sarcinilor grele: manipularea sacilor, lăzilor, cutiilor etc.

limitarea efortului pe care trebuie să-l exercite pentru utilizarea comenzilor, de exemplu, utilizând: relee electrice, pneumatice sau hidraulice în locul celor mecanice (forta 3-20dN),

reducerea eforturilor prin folosirea unor mijloace adaptate, de exemplu, un sistem de transport suspendat, mai mult decât o cutie de transport bine umplută.

alegerea metodelor care să evite un unghi de deplasare excesiv al capului, în special al regiunii cervicale, în scopul protejării vieţii.

Exemple

1. Plasarea dispozitivelor de informare în câmpul vizual

Masa/kg1. zona acceptabilă pentru femei 2. zona acceptabilă pentru bărbaţi

1

Tonaj/zi

2. Utilaj cu ajutorul căruia se diminuează efortul

Erori de evitat1. menţinerea unei posturi încordate, a braţelor întinse şi a unui corp

torsionat;

2. sarcina unitară a transportului manual foarte grea;

3. transportarea unei sarcini pe distanţe mari.

7. Dimensiuni şi postură

Obiectivul principal: a permite munca în posturi adaptate cerinţelor de sănătate şi confort.

Principii de aplicare în practică:

descrierea datelor de bază, descrierea elementelor postului de muncă, care sunt determinante pentru postură (amplasarea, mărimea şi forma mijloacelor de acţionare, obiecte care trebuie mânuite, maşini şi dispozitive adiţionale);

notarea dimensiunilor planului de muncă şi a zonelor de muncă;

evidenţierea punctelor fixe prezente în spaţiul de muncă: braţul maşinii, canalizarea, sistemul electric, sisteme de aerisire, pupitre, suporţi;

alegerea posturii în picioare şi aşezat, în funcţie de elementele următoare: volumul muncii, exigenţei de forţă şi spaţiu pentru picioare;

o Din `58, poziţia şezând a fost recomandată ca fiind cea mai corectă si mai sănătoasă, deoarece: - picioarele nu trebuie să suporte greutatea corpului, - poziţiile nocive apar mai rar, - consum de energie este redus.

o Pozitia de lucru corectă, conform ISO Standard 1126 Ergonomie - Evaluarea posturii statice operatorii:

poziţie simetrică, toate axele orizontale paralele, picioarele uşor îndepărtate (30-45o), gambele perpendiculare pe podea, partea superioară a corpului perpendiculară pe scaun, unghiul coapsa-gamba 115 o, tălpile aşezate pe podea, capul înclinat la 20-25 o, antebraţele aproape orizontale (ridicate maxim 25 o),

sistem circulator mai puţin solicitat .

Exemple

1. Dimensionarea postului de muncă (valori europene)

2. zonă de confort şi de atenţie pentru un post de lucru de asamblarea. zonă de confortb. zonă de atenţie

Erori de evitat:

1. posturi de control: braţe întinse, ridicate, ţinerea de obiecte grele în mână, spate curbat, torsiuni şi flexiuni ale trunchiului, braţe deasupra inimii;

2. posturi imobilizante, pe termen lung, pentru o parte a corpului;

3. zone de muncă “bătute in cuie’’ (fixe, rigide), în care nu se permite mişcarea fără a fi generată o deplasare a unor elemente fixe sau mobile a locurilor de muncă.

Organizarea ideală a locului de muncă la calculator

1) Cum trebuie să fie aşezat operatorul conform regulilor ergonomice

1.1. Reglarea înălţimii spătarului scaunului

- Aşezarea chiar la spătarul scaunului, astfel încât coloana să fie bine susţinută.

-Spatele trebuie să fie susţinut pe toată lungimea sa şi spatele scaunului trebuie să fie înclinat cu 10° până la 20° spre înapoi.

- Genunchii nu trebuie niciodată să fie mai sus decât şoldurile.

Reglarea poziţiei tastaturii

Figura. (a): solicitările musculare statice şi dinamice sunt minime. Braţele, umerii, gâtul şi spatele pot fi relaxaţi, în special în timpul pauzelor. Datorită înclinării încheieturii mâinii, circulaţia sanguină este facilitată.

Figura (b): încheietura mâinii nu are o poziţie neutră, datorită poziţiei tastaturii. După 3-4 ore de lucru se ajunge într-o stare accentuată de oboseală; în plus circulaţia sanguină este îngreunată.

Figura. (c): încheietura mâinii nu are o poziţie neutră, datorită înclinării tastaturii.

Poziţia optimă (a) şi cea nerecomandată (b şi c) în lucrul cu calculatorul.

Pentru o poziţie confortabilă, mâna trebuie să fie îndoită la aproximativ 120°.

Poziţia palmei:

a

ba) Poziţionare corectă a palmei în timpul lucruluib) Poziţie incorectă a palmei.

Reglarea poziţiei faţă de masa de lucru Apropierea de masă şi aşezarea antebraţului pe acesta.

Amplasarea tastaturii mai jos cu 10 -20 cm decât masa.

Suportul pentru picioare este un accesoriu util pentru persoanele scunde.

Schimbarea poziţiei corpului-Este vital să fie întreruptă munca statică la fiecare 30 minute şi să fie realizaţi câtiva paşi şi câteva exerciţii de echilibru.

-Alternarea poziţiei drepte cu cea înclinată spre spate (scaun reglabil),

-Organizarea muncii în maniera in care să fie făcută o alternanţă a diferitelor munci (sarcini îmbogăţite, poziţii în picioare, aşezat, deplasare).

2) Cum se dispune ecranul

-Distanţa de la ochi la ecran trebuie să fie 50 - 80 cm.

-Partea superioară a ecranului trebuie să se situeze la linia orizontală a privirii sau puţin sub aceasta.

-Repartizaţi instrumentele de lucru raţional.

1. Caz în care operatorul scrie2. Caz în care monitorizează

-Distanţa şi înclinarea suportului pentru documente trebuie să fie identică cu cea a ecranului pentru a limita eforturile de acomodare vizuală.Dacă se utilizează un suport orizontal acesta se plasează între monitor şi tastaturăpentru o mai uşoarafixare a obiectelor

- Ecranul trebuie orientat astfel încât textul să fie lizibil, -Pentru evitarea reflexiilor pe ecran sau pe documente este necesar înclinarea sau pivotarea ecranului.

3) Unde se instalează postul de lucru ?

-A se evita contrastele prea mari de intensitate luminoasă.-Privirea trebuie să fie paralelă cu linia ferestrei, adică aceasta nu trebuie situată nici în faţa nici în spatele ecranului. -Nici o fereastră nu trebuie să se găsească în câmpul vizual, pentru a se evita o intensitate luminoasă prea contrastantă.

Exemple : Influenţa luminii

a.Asezare greşită: Fereastra se găseste în câmpul vizual (nici o suprafaţă reflectorizantă şi nici o fereastră nu trebuie să se afle în zona de reflexie a ecranului)b. Aşezare greşită : Fereastra provoacă reflexie pe ecranc. Aşezare corectă: Nu sunt suprafeţe reflectorizante în zona de reflexie a ecranului

4) Iluminarea

Parasolarele sunt foarte indicate.

Puterea iluminării trebuie să fie între 200 şi 400 lucşi iar pentru persoane cu ochelari sau vârsnici se ajunge la 1000 lucşi.

Amenajare necorespunzătoare 5) RadiaţiileDupă cunoştinţele actuale, se poate afirma faptul că radiaţiile UV şi infraroşii, la fel ca şi radiaţiile X şi cele electromagnetice nu comportă riscuri asupra fiinţei umane..6) Zgomotul Este de indicat eliminarea surselor de zgomot..

Concluzie de aranjare a unui loc de muncă la calculator

Amenajarea ergonomică a locului de muncă computerizat

Munca în picioare

pentru o postură în picioare se prevede un spaţiu de mişcare a picioarelor mai mare şi o suprafaţă de lucru rigidă;

permiterea schimbărilor posturii şi evitarea posturilor statice pe termen lung, de exemplu: alternarea poziţiei aşezat cu cea în picioare.

Un scaun, un susţinător de picioare şi o suprafaţă de muncă ajustabilă sunt indispensabile pentru munca în picioare

.

Munca trebuie făcută ţinând antebraţele susţinute şi braţele pe lângă corp.