Ion Luca Caragiale Dascãl prost

Vizitatorul din schita “Dascãl prost” are o atitudine cinicã, dezaprobatoare, criticã fatã de profesori. Nu aceeasi pare a fi atitudinea autorului însusi, care prin felul în care construieste subiectul schitei si în care îsi prezintã personajele, pare a fi mai degrabã de partea profesorului. Vizitatorul nu întelege sau se face cã nu întelege sensul cuvintelor profesorului, care îi spune de la început cã s-a sãturat de interventii. Toate scrisorile pe care le citeste ar trebui sã-l facã sã-si dea seama cã, indiferent de tonul folosit, toate cereau favoruri pe care profesorul nu este dispus sã le accepte. In schimb, din lipsã de idei sau impresionat de formulãrile din scrisorile citite, el repetã chiar frazele respective, fiind convins cã stilul îl va impresiona pe profesor, desi acesta îi arãtase lehamitea pe care o are fatã de asemenea interventii.

Viziunea comicã despre lume a lui Caragiale, prezentã si în aceastã schitã, implicã un stil debordant, un limbaj nuantat, cu rol important în caracterizarea personajelor. Toate scrisorile sunt redactate în stiluri diferite: elaborat, oficial sau familiar si chiar intim si relevã lipsa de caracter a personajelor.

Schita e construitã pe trei momente:-întâlnirea dintre cei doi,-lectura vizitatorului fãcutã scrisorilor primite de profesor,-discutia finalã dintre acestia.Partea cea mai importantã a schitei e alcãtuitã din cele trei scrisori, care ar trebui sã contureze (eventual sã întãreascã) în mintea vizitatorului o imagine asupra profilului moral al profesorului, care nu e dispus compromisurilor.

Comicul de situatie se bazeazã pe faptul cã vizitatorul nu întelege cã profesorul îi dã sã citeascã scrisorile primite cu scopu de a se amuza pe seama celor care-i scriu si cã acesta, dimpotrivã, întelege sã-i recite apoi pasaje din acestea pentru a-l convinge pe profesor sã-i satisfacã propriile interventii.

Comicul de caracter provine din afirmatiile contradictorii ale semnatarilor scrisorilor. Senatorul Nicu Postolache afirmã la început niste principii corecte, pentru a le contrazice imediat prin cererea pe care i-o adreseazã profesorului de a fi mai putin exigent cu nepotul sãu si de a acepta sã-l mediteze.

Comicul de limbaj este prezent în special în ultima scrisoare, cea primitã de profesor de la Puiculita, dar si în discutia finalã dintre profesor si amicul sãu.