PENTRU CARACTERISTICILE LIMBAJULUI POETIC (EXPRESIVITATE, AMBIGUITATE, SUGESTIE) PREZENTE ÎN TEXTUL CITAT.

AMBIGUITATE - O caracteristică a limbajului poetic prezentă în poezia ……, este ambiguitatea, caracteristică ce defineşte capacitatea limbajului poetic modern de a genera obscuritatea sensurilor sau pluralitatea lor. Mesajul poeziei se descoperă după aflarea zonelor de mister ale cuvintelor. Poezia citată mizează pe ambiguitatea limbajului, care se reflectă în aproximarea gradată a imaginii…….. Metafora …….susţine acest proces de ambiguizare a mesajului poetic. Limbajul poetic al lui ….are o mare densitate de sugestii. Poezia sa îşi trage forţa tocmai din capacitatea inepuizabilă de a produce mister. Ambiguitatea este susţinută astfel de structuri ca „ ……., La (numele poetului) există dincolo de nivelul de suprafaţă, concret, un nivel de adâncime, abstract, filosofic.

O altă caracteristică a limbajului poetic este expresivitatea, realizată prin următoarele mijloace şi procedee: imagini plastice……; asociaţii insolite …… care ambiguizează imaginea……, conturată prin întrepătrunderea realului cu percepţia subiectivităţii….EXPRESIVITATE- REFLEXIVITATE se procedează ca la expresivitate adăugându-se definiţia din Tudor Vianu

- Una din caracteristicile limbajului poetic, care activează la nivel performant funcţia poetică, este expresivitatea./reflexivitatea Aceasta se conturează cu ajutorul tuturor figurilor de stil prezente în poezie, astfel că un rol important în opera lui ….îl au la nivelul metasememelor, adică al tropilor, metaforele, care nu numai că înfrumuseţează limbajul poetic, dar îi şi conferă profunzime. Una din metaforele explicite/implicite/plasticizante/revelatoriii se regăseşte încă din titlul poeziei: …….ce sugerează senzaţia ……senzaţie susţinută la nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie, de enumeraţia / repetiţia etc…… care ilustrează …….Expresivitatea este realizată şi cu ajutorul epitetelor, inversiunilor:……., la nivelul metasememelor fiind prezentă şi personificarea: …..Pe baza figurilor se stil se conturează imaginile vizuale: …….întărite şi de muzicalitatea deosebită a versurilor realizată la nivelul metagrafelor şi metaplasmelor, adică al figurilor de sunet şi de grafie, cu ajutorul sincopei: etc……dar şi al ingambamentului: …….şi versificaţiei, astfel încât rima este împerecheată etc şi măsura de x silabe. Expresivitatea se evidenţiază şi prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă, permanentizarea stărilor eului liric: …….îmbinat cu timpul trecut ……care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării…….Sau MAI SIMPLUUna din caracteristicile limbajului poetic, care activează la nivel performant funcţia poetică, este expresivitatea. Aceasta se conturează cu ajutorul tuturor figurilor de

stil prezente în poezie. Astfel, la nivelul metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopei / sinerezei / …….,la nivelul metaplasmelor, adică al figurilor fonice se remarcă prezenţa aliteraţiei / asonanţei……La nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică sunt uşor identificabile ingambamentul raportat la versurile 123 / inversiunile…,anafora….repetiţie….., simetriei…,paralelismului sintactic între versurile…..,,ambele paliere având ca scop potenţarea în plan estetic muzical a ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, al tropilor se observă transferuri semantice ale epitetelor…… comparaţiilor… metaforelor… personificărilor….. , metonimie…, sinecdocă…, oximoron…. iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de gândire se validează prezenţa simbolului….. ,alegoriei…,hiperbolei…., antitezei…., climaxului…, anticlimaxului…..

SUGESTIA - Una din caracteristicile limbajului poetic, care activează la nivel performant funcţia poetică, este sugestia. La poeţii simbolişti între micro şi macrocosm, ambele spirituale în esenţa lor, există un intermediar: limbajul comun. Acesta permite revelarea sugestivă a sensurilor devenind un „limbaj analogic în sens absolut” după cum opinează Marcel Raymond. Simbolismul invită astfel la folosirea liberă a cuvintelor şi imaginilor, asocierea lor potrivit rezonanţei psihologice şi legilor misterioase, a analogiilor universale decât uzanţelor logicii pure. Din “joc al hazardului” poezia devine “vrăjitorie evocatoare” având o funcţie sacră prin uzitarea unui limbaj cu multe resurse sugestive. Poet simbolist, G.Bacovia, St. Petică, D. Anghel uzitează astfel această modalitate definitorie a curentului emblematic european de la sfârşitul sec.XIX, începutul sec.XX la toate palierele de receptare lirică.Aceasta se conturează ideatic prin folosirea simbolurilor, nu însă a celor cunoscute, tradiţionale, ci a simboluri noi, inventate de fantezia poetului, exemplificatoare fiind ……..La nivel stilistic, un rol important în această poezie îl au la nivelul metasememelor, adică al tropilor, metaforele, care nu numai că înfrumuseţează limbajul poetic, dar îi şi conferă profunzime. Una din metaforele explicite/implicite/plasticizante/revelatoriii se regăseşte încă din titlul poeziei: …….ce sugerează senzaţia ……senzaţie susţinută la nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie, de enumeraţia / repetiţia etc…… care ilustrează …….Capacitatea sugestivă este realizată şi cu ajutorul epitetelor, inversiunilor:……., la nivelul metasememelor fiind prezentă şi personificarea: …..Pe baza figurilor se stil se conturează imaginile vizuale: …….întărite şi de muzicalitatea deosebită a versurilor, poezia simbolistă fiind astfel “muzică înainte de toate” .– P. Verlaine, Arta poetică., muzicalitatea sau sonoritatea cuvintelor fiind strâns legate de tonul emoţional şi realizată prin cadenţă, ritm lăuntric, repetiţie, refrene, armonii…..Muzicalitatea ca o condiţie sine qua non a sugestiei este realizată şi la nivelul metagrafelor şi metaplasmelor, adică al figurilor de sunet şi de grafie, cu

ajutorul sincopei: etc……dar şi al ingambamentului: …….şi versificaţiei, astfel încât rima este împerecheată etc şi măsura de x silabe. Sugestia se evidenţiază şi prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă, permanentizarea stărilor eului liric: …….îmbinat cu timpul trecut ……care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării…….

MODERNITATEA PROZODICĂ A TEXTULUI. Modernitatea prozodică a textului reiese atât din abrogarea elementelor de prozodie clasicǎ, cât şi din predilecţia pentru reflexia ….ce sugereazǎ imaginea …..Versul este liber, fără rimă, ritm, măsură, potrivit ideii că lungimea versului şi rima lui interioară trebuie să fie în legătură cu ideea exprimată, apropiindu-se astfel de proză. Strofele sunt inegale, nu au o structură prestabilită, fiind condiţionate de gândurile şi sentimentele exprimate. Dincolo de prozodie, modernitatea mai este susţinută şi de predilecţia pentru reflexia filozofică, pentru expresivitate şi ambiguitate la nivelul semantic al cuvintelor……, de imaginile insolite…… şi de intelectualizarea lirismului….FIGURĂ DE STIL În strofa a ….figura de stil care sublimează la modul performant funcţia poetică este …..(se numeste figura, atentie se alege de preferinta o comparatie, metafora, personificare) , figură ce presupune…(se dă o succintă definitie a ei) , ea activându-se la nivelul metasememelor, adică al tropilor sau figurilor de sens, figură integrată aici structurii….(se dă citatul care integrează figura respectivă) Acest transfer semantic este realizat pe baza(se explică partile de vorbire care o compun).Trimiţând cuvântul într-o realitate extralingvistică această …(se numeste figura)sugerează…….

PUNCTELE DE SUSPENSIE, UNEORI LINIA DE PAUZĂ

Poetul/ naratorul/ regizorul textual operează în cadrul acestui discurs liric/ narativ/ dramatic la nivelul metagrafelor, adică al figurilor de grafie, punctele de suspensie întrerupând discursul pentru:

a impune un moment de „otium”, de răgaz contemplativ lectorului a sugera o punctare obsedantă a unei senzaţii a marca un moment de contemplaţie în care s-a scufundat emiţătorul datorită

frumuseţii aspectelor prezentate a suplini nişte cuvinte pe care emiţătorul nu mai este nevoie să le enunţe,

deoarece mintea receptorului le poate recupera singură a fi o prelungire a cuvintelor în cadrul sistemului de gesteme sau de

mimeme, ele suplinind gestul familiar vorbirii a pregăti introducerea unui element surpriză a sugera febrilitatea/lentoarea cu care se desfăşoară fenomenele supuse

interpretării /contemplă..../trăieşte un sentiment.... a puncta implicarea afectivă a eului liric/ personajului, sentimentul

de.....fiind clar sugerat a puncta echivocul a puncta ritmul sacadat al .... a puncta şocul resimţit de personaj a puncta o opoziţie între...şi ....

ele ajutând astfel la fluidizarea discursului

VERBELE Verbele la INDICATIV arată o acţiune realăVerbele la prezentul etern „.......” situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu......... Ele demonstrează prezenţa unei priviri lucide care înregistrează cu acuitate fenomenele supuse interpretării.... / trăieşte afectiv sentimentele de ......, simultaneizând astfel momentul perceperii acestora.... cu momentul livrării impresiilor generate de ele....., cititorului fiindu-i conferit astfel statutul de martor ocular. Verbele la perfectul compus „.......”situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu......... Ele demonstrează prezenţa unei priviri lucide care înregistrează cu acuitate fenomenele supuse interpretării.... / trăieşte afectiv sentimentele de...... Ele marchează o acţiune revolută, adică petrecută în trecut, cu mult înaintea momentului vorbirii, o acţiune asupra căreia nu se mai poate interveni, punctând în acelaşi timp un gol temporal între momentul producerii

acestor fenomene/ sentimente ..........şi momentul livrării impresiilor generate de ele ....

Verbele la perfectul simplu„.......”situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu......... Ele demonstrează prezenţa unei priviri lucide care înregistrează cu acuitate fenomenele supuse interpretării.... / trăieşte afectiv sentimentele de...... Ele marchează o acţiune petrecută/ un sentiment conştientizat cu puţin timp înaintea momentului vorbirii, sugerând în acelaşi timp rapiditatea, febrilitatea cu care se desfăşoară ele/ cu care sunt trăite ele...

Verbele la imperfect „.......”situează eul liric/ naratorul/ personajul în cadrul acestui spaţiu......... Ele demonstrează prezenţa unei priviri lucide care înregistrează cu acuitate fenomenele supuse interpretării.... / trăieşte afectiv sentimentele de...... Ele marchează un timp al rememorării, reactualizând fenomene/sentimente petrecute/conştientizate în trecut şi readuse acum în prezentul vorbirii..... Verbele la viitor traduc dorinţa de permanentizare a....în starea descrisă...de prelungire într-un plan ideal al acesteia , de trăire la modul absolut a sentimentului de ...de proiecţie în parareal a stării de .... Verbele la CONJUNCTIV desemnează o acţiune potenţială, posibilă, plasează totul într-un plan al ipoteticului.....o dorinţă exilată în adâncime, dorinţa de proiectare în plan real a unor aspiraţii. Conjunctivul prescurat şi uneori inversat este un pseudoimperativ. Verbele la CONDIŢIONAL OPTATIV desemnează o acţiune condiţionată, dorită, putând sugera dorinţa..... urarea..... blestemul Verbele la PREZUMTIV arată o bănuială, o prezmţie, o supoziţie Verbele la gerunziu arată o acţiune în continuă desfăşurare, continuitatea, permanenţa