Caracteristicile basmului

Basmul este o naraţiune de mare întindere în versuri sau în proză., în care personaje supranaturale, reprezentând binele, luptă cu forţe potrivnice pe care le biruie.

Fiind o creaţie populară, are caracteristicele folclorului: este o producţie colectivă, orală şi anonimă.

Având o structură schematică, pot fi delimitate formule introductive, mediane şi de încheiere.

Formula introductivă are rolul de a transpune cititorul din lumea reală în cea ireală. Timpul şi spaţiul sunt mitice: „ A fost odată ca niciodată”.

Formulele mediane sporesc atenţia cititorului.Formula de încheiere este realizată în proză ritmată şi sporeşte

atmosfera de veselie făcând trecerea din planul ireal în cel real: “ Şi încălecai pe-o şa/ Şi v-o spusei dumneavoastră aşa”

Personajul principal al basmului este întotdeauna un tânăr cu însuşiri deosebite pe care nu le dezvăluie de la început. El pleacă într-o călătorie iniţiatică, pe parcursul căreia întâlneşte nişte obstacole pe care le depăşeşte rând pe rând.

Acţiunea basmului se petrece întotdeauna pe două tărâmuri: în lumea noastră şi pe tărâmul celălalt unde totul este posibil.

Forţele binelui se înfruntă întotdeauna cu forţele răului, aparent mai puternice şi mai numeroase, pe care le învinge, demonstrându-se astfel încrederea omului din popor în victoria binelui.

Personajul de basm ate niste ajutoare: unele aparţin lumii reale, altele aparţin lumii fantastice.

Trăsătura definitorie a basmului constă în prezenţa elementelor fantastice. Apar astfel întâmplări fantastice, personaje fantastice, personaje umane cu însuşiri supranaturale, obiecte fantastice şi numere magice.

Adevărul iese întotdeauna la iveală, vinovaţii sunt pedepsiţi şi totul se termină cu o nuntă.