CARACTERE ANTROPOLOGICE

5/8/2018 CARACTERE ANTROPOLOGICE - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/caractere-antropologice 1/10

CARACTERE ANTROPOLOGICE

Ne referim aici la caracterele care pot caracteriza individul sau/şi populaţia din

punct de vedere biologic:- antropometrice

- morfofizionomice

- pigmentare

- dermatoglife

- fiziologice etc.

Majoritatea caracterelor antropologice (cum vom vedea mai departe) sunt caractere cu

determinism multifactorial şi fenotipurile lor variază în populaţie sub forma unor curbe

unimodale. Variabilitatea lor ilustrează diversitatea individuală şi populaţională.

I. Caractere antropometrice

Caracterele antropometrice se exprimă prin fenotipuri metrice, respectiv

fenotipuri dimensionale (dimensiuni absolute) şi conformative (dimensiuni relative –

indici) ale scheletului sau ale omului viu.

Fenotipurile dimensionale se prelevează cu instrumente de măsurare specifice:

- antropometrul Martin: pentru măsurătorile corporale longitudinale: statura şisegmente din statură;

- compasul mic (cranio – sau cefalometru)pentru diametre cefalo-faciale în plan

orizontal (ex. lungimea şi lăţimea capului, lăţimea feţei etc.);

- compasul mare pentru diametrele corporale în plan orizontal (ex. lăţimea

umerilor, lăţimea bazinului etc.);

- şublerul (rigla) pentru diametre longitudinale şi transversale, cefalo-faciale (ex.

înălţimea feţei, lăţimea şi înălţimea nasului, lăţimea şi lungimea urechii) saucorporale (lăţimea şi lungimea mâinii etc.);

- jugul (paralelometrul Schultz) pentru măsurarea înălţimii calotei cefalice;

- banda (panglica) metrică (fie metalică, fie centimetru de croitorie) pentru

măsurarea circumferinţelor (ex. circumferinţa cefalică, circumferinţa toracică,

circumferinţa braţului, a coapsei etc.);



- cântarul (de preferinţă cel medical) pentru măsurarea greutăţii corporale

(pondere);

- caliperul pentru măsurarea grosimii ţesutului adipos în diferite zone ale corpului

(plica abdominală, plica tricipitală etc.).

Pentru prelevarea corectă a măsurătorilor practica antropometrică presupune

câteva condiţii:

- subiectul, stând aşezat sau în picioare, sumar îmbrăcat;

- poziţia capului orientată pe orizontala Frankfurt (ohr-augen), linie ipotetică ce

uneşte marginea superioară a orificiului auditiv extern cu marginea inferioară a

orbitei) – separând neurocraniul de viscerocraniu;

- măsurătorile să fie practicate, de preferat, de aceeaşi persoană;- lungimile, lăţimile, perimetrele se iau în milimetri etc.

Dimensiunile absolute (măsurătorile)

Pentru prelevarea acestora este necesar să cunoaştem reperele antropometrice =

punctele osoase sau tegumentare între care se realizează măsurătorile. De aceea, în

antropometrie, denumirea dimensiunilor este strâns legată de acestea: exemple:

•

statura = V-sol se măsoară cu antropometrul Martin între punctul cel mai înalt alcalotei, vertex (V) şi sol.

• lungimea capului (diametrul orizontal antero-posterior cefalic = g-op se măsoară cu

compasul mic în plan orizontal, între punctele glabella (punctul cel mai anterior al

frunţii pe linie mediană) şi opistocranian sau opistocefalian (punctul cel mai posterior

al craniului, pe occipital)

1. Dimensiuni cefalo-faciale

lungimea capului = g-op

lăţimea capului = eu-eu

înălţimea calotei cefalice = t-v

lăţimea minimă a frunţii = ft-ft

lăţimea feţei = zy-zy



lăţimea mandibulei = go-go

înălţimea morfologică a feţei = n-gn

înălţimea nasului = n-sn

lăţimea nasului = al-al

lungimea urechii = sa-sba

lăţimea urechii = pa-pra

perimetrul cefalic (circumferinţa capului)

2. Dimensiuni corporale

statura = V-sol

şezânda = V-şezînălţimea convenţională a trunchiului = sst-şez

înălţimea convenţională a abdomenului = xz-şez

lungimea membrului inferior = (V-sol) – (V-şez), variante: iss-sol; sy-sol

lungimea membrului superior = a-da; (a-da) = (a-sol) – (da-sol)

lungime braţ, lungime antebraţ

lungime coapsă, lungime gambă

lungime mână = sty-dalăţime umeri = a-a

lăţime bazin = ic-ic

lăţime şolduri = tro-tro

lăţime torace = DTTo

adâncime torace = DapTo

perimetre: gât, torace, abdomen, coapsă, braţ, încheietură, gambă, gleznă etc.

plici: abdominală, subscapulară, tricipitală etc.

greutate corporală

Dimensiuni relative (indici antropometrici)

Dimensiunile relative servesc la aprecierea proporţiilor şi a conformaţiei

corporale. Acestea se deduc din formule matematice în care intră diverse dimensiuni

absolute. Când indicele antropometric este de forma A/B x 100, vorbim despre proporţii



cefalo-faciale sau corporale. De exemplu, lăţimea relativă a umerilor sau indicele

acromio-statural = a-a (lăţimea umerilor)/V-sol (statura) x 100 reprezintă proporţia

diametrului biacromial (a-a) în statură. Când indicele este calculat după un simplu raport

A/B sau A/B2, A/B3, sau după o formulă mai complicată cu sume, diferenţe, produse

sau/şi împărţire, vorbim, despre indici constituţionali. De exemplu, indicele Rohrer sau

de împlinire corporală = G/(V-sol)3 (în formula căruia statura se ridică la cub, pe de o

parte şi avem un raport între două dimensiuni apreciate în diferite unităţi de măsură, pe de

altă parte) ilustrează troficitatea organismului, starea de nutriţie şi dă o perspectivă

tridimensională a corpului.

1. Indici cefalo-faciali (A/B x 100)

indicele cefalic = eu-eu/g-op

indicele vertico-longitudinal cefalic = t-v/g-opindicele vertico-transversal cefalic = t-v/eu-eu

indicele fronto-parietal = ft-ft/eu-eu

indicele fronto-zigomatic = ft-ft/zy-zy

indicele gonio-zigomatic = go-go/zy-zy

indicele facial = n-gn/zx-zx

indicele nazal = al-al/n-sn

indicele otolic = pa-pra/sa-sba2. Indici corporali (A/B x 100)

indicele cormic = V-sez/V-sol

indicele skelic = (V-sol) – (V-sez)/V-sez

indicele toracic Martin = DTTo/DapTo

indicele de lăţime a umerilor = a-a/V-sol

indicele de lăţime a bazinului = ic-ic/V-sol

indicele de formă a trunchiului (dimorfism sexual) = ic-ic/a-a

Indicele Rohrer, de troficitate = greutate/statură3, de forma A/B3

Aprecierea fenotipurilor metrice (individuale sau populaţionale)

Datele fiecărui individ se înscriu în fişe antropometrice. Aceste fenotipuri metrice variază

într-o populaţie de la un minim la un maxim, cele mai multe grupându-se în jurul unei



valori medii. Pe baza depărtărilor σ de valoarea medie s-au constituit scări de variaţie a

fenotipurilor metrice (clase de variaţie între minimum şi maximum). Iată, de exemplu,

scările de variaţie pentru adulţi de ambele sexe ale diametrelor orizontale cefalice (g-op

şi eu-eu) şi pentru indicele cefalic (eu-eu/g-op):

Lungimea capului (g-op sau diametrul anteroposterior cefalic); scara Lebzelter – Saller

(în mm.)

categorii sauclase de variaţie

♂ ♀

foarte scurt x - 169 x - 161scurt 170 – 177 162 – 169mijlociu 178 – 185 170 – 176lung 186 – 193 177 – 184foarte lung 194 - x 185 - x

Lăţimea capului (eu-eu sau diametrul transvers cefalic); scara Lebzelter – Saller.

foarte îngust x – 139 x – 134îngust 140 – 147 135 – 141mijlociu 148 – 155 142 – 149lat 156 – 163 150 – 157foarte lat 164 - x 158 - x

Indicele cefalic (eu-eu x 100/g-op); scara Martin – Saller.

categorii sau

clase de variaţie

♂ ♀

hiperdolicocefalie x – 70,9 x – 71,9dolicocefalie 71,0 – 75,9 72,0 – 76,9mezocefalie 76,0 – 80,9 77 – 81,9 brahicefalie 81,0 – 85,4 82 – 86,4hiperbrahicefalie 85,5 – 90,9 86,5 – 91,9ultrabrahicefalie 91 - x 92 - x

Morfograma taxonomică

A fost imaginată de Suzana Grinţescu-Pop şi Th. Enăchescu în 1965 pentru o

reprezentare grafică a diferenţierii populaţiilor din punct de vedere dimensional şi

conformativ cefalo-facial, în funcţie de scări de variaţie “universal-valabile”. Înscrierea

valorilor individuale sau medii (ale populaţiilor)în morfograme (pentru dimensiuni,

pentru indici cefalo-faciali pe sexe) permite de ex. compararea rapidă a valorilor unui



individ cu valorile medii ale populaţiei din care face parte, compararea simultană a mai

multor populaţii etc.

Prelucrarea datelor antropometrice

Fiind caractere cantitative (matematic şi genetic), caracterele antropometrice, mai

exact fenotipurile lor, se pretează la prelucrări statistice.

Se pot calcula valorile medii (X) ale fenotipurilor metrice (dimensiuni şi indici),

deviaţia standard (σ), eroarea mediei, coeficientul de variabilitate, amplitudinea de

variaţie (Max-min) etc. parametri statistici care vor caracteriza, în medie, o populaţie

dată (de fapt, eşantionul reprezentativ) din punct de vedere dimensiomal şi conformativ.

Calculând frecvenţele (absolute şi relative) ale valorilor individuale pe clase

(categorii de variaţie) putem aprecia variabilitatea fenotipurilor într-o populaţie dată.În prelucrarea şi interpretarea datelor putem, desigur, să aplicăm metode

biomedicale şi mai complexe: coeficienţi de corelaţie, ecuaţii de regresie, distanţe

genetice, analiza multivariată.

Pentru a aprecia dacă din punct de vedere statistic rezultatele sunt semnificative,

se aplică teste de semnificaţie: χ 2 (chi pătrat), variabila normată “z”, testul Student (t),

testul tG , testul de semnificaţie al corelaţiei etc.

II. Caractere morfofizionomice

Caracterele morfofizionomice sunt caractere descriptive, ectoscopice, de

observaţie care descriu înfăţişarea (aici, faţa umană). De aceea, mai sunt numite caractere

calitative (a nu se confunda cu caracterele calitative din punct de vedere genetic!).

Înfăţişarea umană (fizionomia) este rezultatul unei construcţii dinamice şi

complexe din forme, structuri, volume şi reliefuri realizată printr-un magnific joc al

eredităţii şi al mediului. Caracterele morfofizionomice sunt, ca şi cele antropometrice,

determinate genetic de mai multe gene (poligenice) şi modelate mai mult sau mai puţin

de acţiunea mediului. Sunt caractere polifactoriale care se exprimă în înfăţişarea



individului prin fenotipuri de mărime, formă, direcţie, poziţie, proporţie, relief, adâncime,

asimetrie etc.

Prelevarea acestor fenotipuri se face prin observaţie, prin pipăit, prin comparaţie

cu etaloane etc. Individul cercetat, subiectul trebuie să stea în „poziţia ohr-augen”,

orizontala Frankfurt (ureche – orbită) să fie paralel cu solul, cu planul aşezat ... iar

anchetatorul să preleveze datele din această perspectivă pentru cele mai multe dintre

caractere. Datele morfofizionomice sunt mai dificil de prelevat decât cele antropometrice

pentru că aprecierile suferă de o doză mare de subiectivism. Fenotipurile de mărime, de

poziţie, de proporţie etc. se prelevează apreciindu-le în conformaţia pe care o alcătuiesc

(ex. mărimea urechii în profilul total al capului, lăţimea nasului în lăţimea feţei, înălţimea

bărbiei în înălţimea morfologică a feţei etc.).

Cele două norme, planuri principale din care se prelevează fenotipurilemorfofizionomice sunt:

- norma frontală – din faţă

- norma laterală – din profil

Cand nu se urmăresc aspecte de asimetrie stânga/dreapta atunci se prelevează

fenotipurile de pe partea stângă (ex. urechea). Pentru aprecierea mai corectă a unor

trăsaturi se poate privi subiectul şi din semiprofil (ex. inserţia aripilor nazale, relieful

malarelor etc.).Unele fenotipuri se observă de sus în jos (ex. forma calotei – „din avion”) sau de

jos în sus (ex. caracteristicile planşeului nazal).

În continuare enumerăm câteva caractere morfofizionomice care prin fenotipurile

respective pot să caracterizeze tipul antropologic al individului, respectiv al populaţiei

cercetate. (Pentru că altfel, am vorbi despre sute de caractere).

Norma laterală (pe stânga) (profil)

Formă occipital

Înălţime cap

Direcţie frunte

Formă frunte

Poziţie rădăcină nas



Profil nas

Direcţie vârf nazal

Formă vârf nazal

Direcţie sept nazal

Vizibilitate sept nazal

Inserţie inferioară aripi nazale

Formă buza dermică superioară

Înălţime buza dermică superioară

Poziţie menton

Contur menton

Direcţie ramura inferioară a mandibulei

Ureche (mărime / cap, formă, rulare helix, mărime şi concrescenţă lob)

Norma frontală (din faţă)

Conturul feţei

Deschidere fantă palpebrală

Orientare fantă palpebrală

Reliefare pomeţiOrientare pomeţi

Lăţime rădăcină nas

Dezvoltare aripi nazale

Formă planşeu

Formă nări de jos în sus

Direcţie nări

Relief filtru buza dermică superioară

Desen buza mucoasă superioară

Grosime buze mucoase

Mărime fantă orală

Orientare colţuri gură

Traseu brazda nazo-labială



Şanţ mento-labial

Înălţime menton

Divizare menton

Alte caracteristici pentru completarea fizionomiei

Formă păr

Fineţe păr

Pigmentaţie iris (scara Martin-Schultz) - deschis, intermediar, inchis.

Pigmentaţie păr (scara Fischer-Saller) – rosu, blond-roscat, blond, brun, brun-negru.

Pigmentaţie piele (scara Martin)

Fotografia antropologică

Se utilizează ca auxiliar în aprecierea morfofizionomiei. Fotografiile se realizează în:- norma frontală

- norma laterală

- semi profil

Prelucrarea caracterelor morfofizionomice

Fiind caractere descriptive, de obicei se calculează frecvenţele absolute şi relative(%) pentru fiecare clasă de variaţie. Se poate aplica şi o cuantificare care înlesneşte

utilizarea unor metode statistice mai complexe.

CARACTERE ANTROPOLOGICE

Documents

Transcript of CARACTERE ANTROPOLOGICE