Capitolul VI

Să încercăm să ne autovindecăm

După ce am trecut prin diverse terapii alternative, după ce ne-am ocupat şi de suflet şi de trup, putem să ne gândim la ce putem încerca ţinând cont de toate informaţiile conţinute în această carte şi de alte informaţii din acelaşi domeniu.

Înainte de orice să începem cu purificarea locului unde ne desfăşurăm activitatea de zi cu zi. Există mai multe metode de purificare a unui spaţiu: după ce am făcut curat, după ce am aprins beţişoare parfumate sau dupa ce am aprins tămâie şi am rostit rugaciuni sau mantre de purificare, sau după ce ne-am zugrăvit casa viaţa ne poate continua de la un nou punct şi poate fi mult mai fericită şi sănătoasă.

O data ce am încheiat cu această purificare, putem trece la a scrie pe o agendă sau orice caiet ceea ce ne dorim să facem şi să fim, ceea ce ne dorim de la viaţa pe care o începem de azi şi unde ne dorim să ajungem. Scopul vieţii nu este întotdeauna uşor de gasit, există oameni care până în ultima clipă a vieţii lor sunt în căutare. Este mult mai uşor să ştii pentru ce trăieşti dacă raportezi tot ceea ce vrei să fii la ceea ce poţi să fii, la calităţile şi defectele pe care le ai şi la dorinţa ta de a evolua.

Esenţialul în viaţa aceasta a noastră este să fim fericiţi şi să nu uităm niciodată că aici, pe pământ este doar o perioadă, doar o părticică din ceea ce vrea să ne fie evoluţia noastră ca şi suflete. La fel de important este să fim noi înşine în fiecare clipă a vieţii şi să trăim din plin tot ceea ce ne este dat pentru a vedea viaţa în toata limpezimea ei şi cu toată trăirea .

O altă etapă către vindecare este iertarea. Să ne iertăm pe noi şi pe ceilalţi, să ne acceptăm aşa cum suntem şi să îi acceptăm pe toţi din jurul nostru după cum sunt, nu după cum ne-ar plăcea nouă să fie. Astfel le respectăm şi lor dorinţa de a fi ei înşişi precum ne dorim şi noi să fim.

Noi toţi avem viaţa după cum ne-o facem. Noi suntem cei care o putem duce la extreme, o putem schimba, o putem influenţa foarte mult şi tot noi suntem cei care ne aducem fericirea şi mulţumirea în fiecare clipă ce o trăim. Doar noi putem să ne scriem propria istorie prin ceea ce suntem în fiecare clipă de viaţă.

Vorbeam cu un maestru spiritual cu câteva săptămâni în urmă şi îmi spunea cu atâta convingere şi încredere că sufletul este nemuritor şi cred la rândul meu cu convingere că dacă ştim să trăim pentru mulţumirea sufletului, nemulţumirea de orice natură încetează să existe.

Vindecarea, fie că este sufletescă sau trupească vine în primul rând din noi. Medicii, terapeuţii nu pot decât să ne uşureze drumul spre vindecare, dar vindecarea în sine nu lor le aparţine ci nouă şi credinţei noastre că putem să ne vindecăm.

Se spune că omul are nevoie de o perioadă de câteva săptămâni pentru ca atunci când vrea o schimbare radicală în viaţa lui, mintea şi trupul să se poată adapta cu uşurinţă la noile cerinţe. De exemplu, dacă vrem să începem să facem sport, adică vrem ca sportul să fie parte din viaţa noastră precum spălatul sau mâncatul, orice persoană are nevoie de o perioadă pentru a reuşi să facă din sport stil de viaţă. Această perioadă depinde de voinţa fiecăruia în primul rând şi de cât de aprigă este dorinţa de a face ca această schimbare să fie permanentă.

Este bine să ne acordăm timp atât cât avem nevoie, poate doar zile pentru unii dintre noi, poate săptămâni sau luni pentru alţii, esenţial este să nu renunţăm sub nicio formă până nu suntem ferm convinşi că am ajuns la ceea ce ne-am propus.

Dragostea faţă de viaţă să nu înceteze niciodată, ca însăşi viaţa să-şi urmeze cursul în deplină armonie cu tot ceea ce suntem noi ca fiinţe.

Alimentaţia poate reprezenta 50% din ceea ce trupul nostru este, dar poate la fel de bine să reprezinte 10% şi 90% din ceea ce gândim. Aceste procente pot varia în funcţie de cum se vede fiecare dintre noi, de ceea ce face pentru a fi el însuşi şi pentru a fi fericit.

Cromoterapia şi aromaterapia nu sunt poveşti colorate şi aromate, sunt ceea ce s-a dovedit deja de către specialişti a ne influenţa puternic sănătatea şi mentalul, de aceea este bine nu doar să ţinem cont de sfaturile specialiştilor în aceste domenii ci să şi analizăm, să urmărim ceea ce ni se întâmplă nouă dacă folosim aceste terpaii alternative. Cum nu există reţete valabile pentru toţi oamenii, noi suntem cei care putem decide ce ne face să ne simţim bine şi ce nu.

Oamenii sunt suspicioşi prin natura lor, şi este bine să fie atunci când sunt foarte bine documentaţi şi deja au avut ocazia să vorbească şi cu specialişti. Alegerile pe care le facem, este important să fie făcute după ceea ce ne indică primul instinct. Veţi vedea că primul instinct nu ne înşală niciodată. Este nevoie doar ca noi să învăţăm să ne ascultăm primul instinct. O dată ce am reuşit să facem acest lucru, reuşim şi să avem mai mult succes în tot ceea ce întreprindem.

Un alt maestru spiritual mi-a spus: „ să nu crezi tot ce spun eu, dar învaţă să mă asculţi şi astfel vei reuşi să îţi iei doar ce ai nevoie”. Simplitatea lucrurilor face minunile din viaţa noastră. Goana după aur nu reuşeşte decât să ne răpească din minunile pe care nu mai apucăm să le simţim şi să le trăim dacă ne lasăm absorbiţi de acea goană.

Invidia să nu facă parte din ceea ce sunteţi căci nu vă aduce nimic bun nici sufletului, nici trupului. Biblia însăşi ne spune în Ecclesiastru 3.13, „ Drept aceea dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acest este un dar de la Dumnezeu”. Munca este cea care ne aduce satisfacţia materială, care are şi ea ceva de spus în viaţa noastră, doar să nu ajungem robul banului, căci sufletul va fi nefericit.

Ne întrebăm uneori:” de ce mi se întâmplă mie?” Aceasta este o întrebare care a ajuns pe buzele noastre, ale tuturor, cel puţin o dată în viaţă. Aceasta este întrebarea la care dacă ajungem să ştim să ne răspundem, înseamnă că am înţeles şi de ce avem viaţa aşa cum o avem şi care ar fi schimbările pe care ar fi bine să le facem pentru a evolua spre o fericire deplină.

Am văzut de curând un film despre fericire. Mi s-a părut extraordinar să văd cât de simplu este să fii fericit. Dacă te face fericit privitul cerului şi al stelelor, bucură-te ori de câte ori poţi de statul în iarbă sau la mare pe nisip şi de privitul cerului. Dacă te face fericit urcuşul pe munte, străbate des munţii. Dacă eşti fericit când îţi vezi copilul cum creşte şi cum este fericit când vede verdeaţa din parc, înseamnă că ai înţeles că dragostea este cea care ne face să continuăm drumul vieţii. Dragostea poate fi faţă de orice.

Verdele este culoarea vindecării. Vindecarea fizică este mult mai rapidă dacă avem lenjerie verde sau ne petrecem mult timp în natură. De aceea, după fiecare ieşire în natură va invit să refelctaţi măcar câteva minute la ceea ce aţi simţit în mijlocul naturii, la ceea ce aţi gândit cât aţi stat întins pe iarbă şi la schimbările care au survenit în mintea, sufletul şi trupul vostru. Omul a uitat să se asculte, să se simtă pe sine.

Ca să ieşim din întuneric, e nevoie de lumină. Fotografia ca şi artă a devenit artă pentru că din folosirea luminii s-a putut ajunge la minuni imprimate pe hârtie. Lumina de care avem nevoie să facă minuni în sufletele noastre este în noi, ceea ce noi trebuie să facem, este să învăţăm să o vedem.

Sunt fericiţi aceia care văd lumina din ei înşişi, care au încredere că orice li s-ar întâmpla, nu este nimic rău. Răul a fost creat de om, nu de altcineva. Atunci când vrei să trăieşti după cum doreşti şi când realizezi că viaţa ta este a ta şi că ai drept deplin asupra ei, doar atunci poţi fi fericit, fără a te lăsa influenţat de răul inventat de oameni.

Vei spune poate că ce vină are un copil de câteva luni sau ani care are o boală incurabilă. Atunci când ajungi să crezi în eternitatea sufletului, este mult mai uşor să accepţi o astfel de situaţie, astfel, acel copil este doar în trecere ca şi noi şi evoluţia lui este dincolo de materialitatea acestei lumi în care trăim zi de zi. Când poţi înţelege că noi suntem aici o vreme şi că vom mai veni într-o altă viaţă, în alte vremuri, îţi rămîne să te bucuri şi încetezi să mai judeci pe unii sau pe alţii, luându-i aşa cum sunt.

Pentru fiecare dintre noi există alt nivel de înţelegere, de înţelepciune, de adaptare şi de evoluţie; fiecare se află la un alt stadiu în acest moment de exemplu. De accea e bine să învăţăm să ascultăm, pentru că nu toţi suntem pregatiţi la fel pentru următorul pas din viaţa noastră.

Mi-a spus cineva odată că ceea ce ar fi indicat să nu uit nicioadată este să fac bine ori de câte ori pot, nu doar pentru că ceea ce facem ni se va face cândva, ci pentru că binele făcut rămâne în noi şi ne va aduce bucurie, fie că ne dăm seama de acest lucru sau nu.

Noi suntem învăţaţi să cerem, copiii cer de la părinţi, parinţii cer de la copii, profesorii cer de la elevi, elevii au pretenţii de la profesori, este un tot în care ne aflăm toţi şi dacă reusim să percepem acest întreg în toată deplinătatea lui, ne putem bucura de mai multă înţelegere a tot ceea ce ni se întâmplă în fiecare zi a vieţii noastre.

Teamă să nu vă fie niciodată, iar Divinitatea să nu uităm că ne vrea doar binele; ne doreşte doar fericirea şi-atunci putem să considerăm prieten liniştiţi acel Dumnezeu după a cărui imagine am fost creaţi. Divinitatea este în noi şi bine ne-ar fi să păstrăm acel divin din noi într-o stare cît mai pură, mai curată. Cu fiecare sentiment de ură, de invidie, de egoism, de răutate; cu fiecare bârfă, critică ne pătăm sufletele şi este mult mai greu să le purificăm după ce le-am murdărit.

Să nu uităm că noi suntem cu puterea de decizie în noi şi că în fiecare clipă luăm decizii. Acum, citind aeste rânduri aţi luat o decizie. Important este să devenim conştienţi de aceste decizii şi să ne asumăm responsabilităţi pe care suntem siguri că le putem duce.

Voi încerca să propun câteva exerciţii de autovindecare şi dacă nu vă place termenul de exerciţii le puteţi numi pur şi simplu încercări pentru a aduce mai mult bine în sufletul, în mintea şi în trupul vostru.

Vom începe cu mintea. Eliberarea minţii de orice gând este esenţială, doar astfel reuşim să simţim şi să vedem limpede realitatea aşa cum este ea, nu cum o deformăm sub influenţa a diverşi factori.

Pentru a ne elibera mintea putem începe cu acele exerciţii de meditaţie care ni se par cele mai potrivite nouă, care ne sunt cele mai confortabile. Pentru liniştea minţii este nevoie să facem lucruri care ne fac să ne simţim bine şi care nu ne pun în situaţii dificile.

Orice exerciţiu de eliberare a minţii am alege, poate fi însoţit de muzică de meditaţie, de aprinderea unor beţişoare parfumate sau de aprinderea unor lumânări parfumate. Parfumul este indicat să fie ales după plăcerea noastră, nu neapărat după indicaţiile altor persoane, fie ele chiar şi specialişti.

O dată ce am dobândit liniştea minţii, putem trece la reflectarea asupra a ceea ce vrem să schimbăm, să dobândim în viaţa noastră. Pentru noi toţi este esenţial să facem ceea ce simţim, să nu facem lucruri împotriva voinţei noastre interioare. Standardele, regulile şi limitele e bine să fie eliminate pentru a atinge un echilibru cât mai aproape de perfecţiune.

Culorile pe care le putem folosi pentru autovindecare, fie că reprezintă vizualizarea lor (imaginarea lor), sub formă de flacără, apă colorată sau sub orice altă formă, să fie în concordanţă cu ceea ce avem nevoie. De exemplu, să alegem culoarea verde pentru o sănătate mai bună, albastrul pentru reechilibrarea psihică şi aşa mai departe.

Este indicat să apelăm la specialişti ori de câte ori avem îndoieli asupra unor decizii ce ţin de sanătatea noastră, de psihicul nostru sau de fizicul nostru în ansamblu. Trăirea în

echilibru, fără excese de orice natură este esenţială pentru a avea o viaţă cumpătată, liniştită şi fericită.

Este necesar să ne acordăm zilnic nouă cel puţin o jumătate de oră pentru a medita la ceea ce facem, cum facem şi la ceea ce suntem. Această jumătate de oră cu noi înşine fie stând pur şi simplu şi negândindu-ne la nimic, fie meditând, este foarte importantă înţelegerea rostului nostru în acest Univers; în pătrunderea, eventual cu ajutorul rugăciunii sau a unor mantre, către un nivel spiritual mai înalt.

Evoluţia spirituală a fiecăruia depinde de fiecare dintre noi, de cât aprofundăm latura spirituală, de cât timp acordăm echilibrării sufletului şi o dată cu dobândirea acelui echilibru, putem să vedem singuri drumul, fără a mai fi nevoie de vreun maestru spiritual. Maeştri spirituali ştiu când să dea drumul discipolilor lor, văd când soseşte momentul tăierii cordonului ombilical, de aceea iniţierea către spiritualitate o face un maestru sau un înţelept, dar vine un moment când putem vedea limpede şi singuri.

Spiritul ne cere doar echilibru, niciodată mai mult de atât. Echilibrul şi dezechilibrul, de orice natură ar fi ( fizic, psihic, moral, spiritual) sunt cele care ne anunţă când să continuăm o activitate pe care o întreprindem şi când nu. Simţim când ne face bine sau nu un aliment, corpul are inteligenţă proprie şi reacţionează imediat la stimuli pozitivi sau negativi. De asemenea corpul ne anunţă când muncim prea mult şi-l facem să depună un efort peste puterile sale. Rămâne doar să fim atenţi la ce ne are de transmis şi să-i oferim ceea ce are nevoie.

Dragostea ajută la vindecare. Fie că este vorba despre dragostea manifestată de către membri familiei, sau de către soţ sau soţie, dragostea faţă de natură, faţă de prieteni, prin vibraţia acestui sentiment necondiţionat ne putem atinge vindecarea în mod miraculos.

Tot ceea ce ne face bine, ne poate fi sprijin pentru vindecare. Orice suferinţă are vindecare dacă ne dorim şi credem într-adevar în această posibilitate pe care o avem în fiecare zi. Deciziile noastre aduc cu ele viaţa pe care o avem, cu fiecare nouă decizie, avem posibilitatea să ne îndreptăm spre lucruri mai bune, o sănătate mai puternică şi spre o evoluţie a noastră ca Tot.

În fiecare seară şi/ sau dimineaţă avem nevoie de câteva zeci de minute pentru a fi cu noi şi a vedea ceea ce nu vedem în mod normal în interiorul nostru, fiind prea ocupaţi de ceea ce ritmul vieţii cotidiene aduce cu sine în fiecare zi. De azi e bine să începi să te cunoşti şi să te accepţi aşa cum eşti, mâinele e prea departe pentru a fi considerat cel mai important.

Poate ar fi bine să reflectăm mai des la înţelepciunea proverbului „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi”. Sigur nu este vorba despre a nu fi leneş ci despre a fi fericit şi a te bucura de fiecare clipă pentru că ai şansa să o trăieşti sau să înveţi ceva din ea. Ai învăţat, ai evoluat, ai evoluat eşti fericit. Eşti fericit, ai înţeles rostul lucrurilor, nu eşti fericit, caută şi află ce te face fericit pe tine.

Tu eşti important pentru că dincolo de aparenţe, doar cu tine rămâi şi dacă îţi place ceea ce vezi la tine, îţi place şi să trăieşti şi să fii alături de alţii, căci dacă tu eşti în echilibru, doar aşa îi poţi sprijini şi pe cei dragi.

Spuneam într-un capitol anterior că vindecarea începe cu tine. Dacă am aştepta mereu de la alţii, ar însemna ca în multe situaţii să se ajungă prea târziu la noi. E înţelept să ne fim sprijin nouă, înainte de a deveni sprijin altora.

Rutina poate afecta sănătatea şi psihicul multora dintre oameni. Nu toţi agreem rutina, motiv pentru care este nevoie să ieşim din ea atunci când simţim că ne apasă.

Sunt oameni care se simt fericiţi doar dacă au serviciu, o masă caldă şi un soţ/ o soţie şi copil. Alţii se simt nefericiţi dacă nu fac mult mai mult, dacă nu se implică în diverse proiecte, dacă nu creează sau inventează ceva, dacă nu studiază sau cercetează mereu. Ambele categorii au dreptul să fie aşa cum simt şi cum le place să fie, de aceea sănătatea noastră depinde de cum ne simţim şi de ceea ce facem zi de zi cu şi în viaţa noastră.

Este indicat să ne găsim acel echilibru în tot ceea ce suntem şi facem, pentru a nu depinde de nimeni, pentru a fi liberi atât în interior cât şi în exterior.

Dacă vrei să pleci un an să vezi cum este lumea, fă-o. Grijă să ai doar să nu răneşti, să nu faci ceea ce nu vrei să ţi se facă nici ţie. Trăieşte aşa cum simţi, iubeşte, râzi, dansează, iar iubeşte, cântă, plângi, dar mai presus de orice fii fericit prin ceea ce faci şi vei fi liber.

Limpezimea minţii este şi limpezimea sufletului şi cu cât ne sunt toate mai clare în minte şi în suflet, cu atât ne simţim mai liberi, mai fericiţi, mai sănătoşi.

Îmi place foarte mult când văd oamenii zâmbind, pentru că zâmbetul este semn de bucurie şi bucuria este mare dar de la Divinitate. Când ştim să ne bucurăm de lucrurile mărunte, înseamnă că a sosit momentul fericirii şi astfel ea va fi etern cu noi. O dată ce am înţeles câtă bucurie ne aduce viaţa prin însăşi existenţa ei, am reuşit să trecem de mărunţişuri care doar ne împiedică să evoluăm, să fim sănătoşi şi să fim noi înşine.

Sănătatea este cel mai de preţ lucru al nostru şi tare des o ignorăm, fiind mult prea ocupaţi cu stresul cotidian în care ne băgăm singuri şi din fericire ne putem scoate tot singuri. Dacă ne rupem de cotidian şi trăim în prezent, în momentul acesta, acum, aici, ne bucurăm de tot, de absolut tot ceea ce înseamnă viaţă.

Lucrurile mărunte sunt precum buturuga mică ce răstoarnă carul mare, bucuriile mici şi dese fac mult mai mult decât o singură bucurie mare. Învăţând să ne trăim aceste bucurii, putem fi mult mai des noi înşine şi în tim putem chiar să devenim Noi.

Să nu uităm că astăzi medicii prescriu medicamente în exces, adesea fără teste alergologice, iar noi le consumăm în exces. Acest exces daunează grav sănătăţii şi poate a

sosit momentul să ne gandim de mai multe ori înainte de a urma un tratament care conţine medicamente care au mai multe contraindicaţii în prospect decât indicaţii.

Oricine poate să se vindece singur sau cel puţin să-şi îmbunătăţeascăSănătatea şi starea psihică. Rămâne ca fiecare dintre noi să îşi facă viaţa aşa cum îi place, dependenţa de orice natură, nu este bine venită în casa, în sufletul şi în familia nimănui.

O dată ce a fost eliminată această dependenţă se face loc independenţei, libertăţii de a decide şi de a trăi după bunul plac. Astfel, vor fi evitate situaţii de genul celor în care se caută un ţap ispăşitor, se aruncă vina pe cineva pentru a avea falsa impresie că ne-am eliberat din acele situaţii. Noi, doar noi, avem drept de decizie asupra a tot ceea ce întreprindem aici şi acum, restul este doar poveste, invenţie, iluzie, aberaţie.

Pentru cei care vor etape exacte în vindecare, nu le pot da nicio reţetă general valabilă. Nu există. Există doar alegerile noastre în privinţa vieţii pe care o trăim acum şi aici.

Există îndrumători, prieteni, maeştri, terapeuţi, psihologi, dar nimic din ceea ce aceştia vă pot spune sau sugera nu vă garantează nimic sigur. Siguranţa vine din noi, căci tot noi suntem cei care ne controlom viaţa dacă vrem să ne-o controlom, dacă nu, lăsăm pe alţii care fac cum vor, cum simt, şi cum nu tot ceea ce simţim, vedem auzim noi, aud şi ceilalţi, s-ar putea să existe mari şanse ca lăsând pe alţii să ne controleze viaţa, să ajungem să nu mai ştim ce suntem şi cum suntem.

Noi alegem fericirea şi de aceea noi o şi trăim. Întâlnirile temporare cu persoane care ne perturbă devin momente trecătoare atunci când în noi există echilibru şi curaj. Este nevoie de mult curaj în societatea de astăzi pentru a putea să rupi lanţurile şi să te eliberezi de tot ceea ce este murdar în acest cotidian şi să-ţi creezi propriul univers curat, fericit, liniştit.

Mulţi oameni confundă dragostea cu dependenţa şi obişnuinţa. Psihicul acestora are de suferit şi o dată cu el şi sănătatea lor. Trăiesc din iluzii deşarte, din propria imaginaţie şi nu e o problemă să ai o imaginaţie bogată, dar este foarte grav când nu ştii unde se opreşte imaginaţia ta şi unde începe realitatea vieţii fericite.

Orice lucru care nu ne convine, nu ne place, nu ne face bine, ne afectează şi mintea şi trupul şi sufletul. Pentru a putea şti ce ne face bine şi ce nu, e nevoie să ne analizăm şi să facem schimbările necesare aducerii binelui şi fericirii în viaţa noastră.

Încurajez schimbarea pe cât încurajez optimismul şi speranţa, toate acestea mi-au deschis uşi pe care nu aş fi crezut în adolescenţă că se vor deschide vreodată. Cu cât am crezut mai mult în ceea ce putem face noi oamenii, în puterea de a fi aşa cum ne dorim, cu atât mai repede lucrurile frumoase şi bune au venit în întâmpinarea dorinţelor mele.

Să nu uităm că nu exită realitate fără vise şi nici vise fară realitate. Tot ceea ce ne dorim trece prin mintea noastră şi un gând o data creat, va fi şi materializat dacă îi vom da

crezare. E bine să avem grijă la ceea ce gândim, gândurile noastre fiind materializarea realităţii înconjurătoare.

Tot ceea ce suntem noi ne reflectă aşa cum suntem în adâncul nostru: ţinuta vestimentară, gesturile, tonul vocii, privirea, corpul nostru, hrana, spaţiul unde locuim sau unde lucrăm. Prin fiecare părticică din noi emanăm fericire, nefericire, oboseală, indifernţă, egoism, altruism, linişte, dragoste, încredere.

Doresc fiecărei persoane ce locuieşte pe acest pământ să facă doar ceea ce îi spune primul instinct, să fie ea însăşi şi acasă, şi pe stradă şi la serviciu şi în orice altă situaţie, să se bucure şi să ocrotească natura căci fără ea nimic nu suntem; să iubească cu tot sufletul şi să spună doar vorbe de bine şi de încurajare pentru cei de langă ea.

Restul e linişte.