Capitolul Ix Contractele Comerciale Subcapitolul Contractul de Schimb

5
b) Contractul de schimb Schimbul este considerat o înlocuire a ceva cu altceva. Contractul de schimbul este acel contract sinalagmatic prin care părţile se obligă, fiecare, să transmită celeilalte dreptul de proprietate asupra unui bun, altul decât bani. În contractul de schimb, părţile se numesc copermutanţi sau coschimbaşi. Contractul de schimb, ca şi contractual de vânzare, este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ şi consensual. De asemenea, schimbul este un contract translativ de proprietate, dar - asemănător vânzării - poate mijloci şi transmiterea altor drepturi, reale sau de creanţă. Dacă însă echivalentul este o obligaţie de a face sau de a nu face, contractul nu mai este de schimb, ci unul nenumit. Echivalentul nu poate fi nici o sumă de bani sau creanţă bănească, caz în care contractul este de vânzare-cumpărare. Dar dacă

Transcript of Capitolul Ix Contractele Comerciale Subcapitolul Contractul de Schimb

Page 1: Capitolul Ix Contractele Comerciale Subcapitolul Contractul de Schimb

b) Contractul de schimb

Schimbul este considerat o înlocuire a ceva cu altceva.

Contractul de schimbul este acel contract sinalagmatic prin care

părţile se obligă, fiecare, să transmită celeilalte dreptul de proprietate asupra

unui bun, altul decât bani. În contractul de schimb, părţile se numesc

copermutanţi sau coschimbaşi.

Contractul de schimb, ca şi contractual de vânzare, este un contract

sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ şi consensual. De

asemenea, schimbul este un contract translativ de proprietate, dar -

asemănător vânzării - poate mijloci şi transmiterea altor drepturi, reale sau

de creanţă. Dacă însă echivalentul este o obligaţie de a face sau de a nu face,

contractul nu mai este de schimb, ci unul nenumit. Echivalentul nu poate fi

nici o sumă de bani sau creanţă bănească, caz în care contractul este de

vânzare-cumpărare. Dar dacă ambele prestaţii au ca obiect o sumă de bani

(inclusiv valută), nu mai avem vânzare (un lucru în schimbul preţului ), ci un

contract de schimb (100 monezi de 50 bani, contra bancnotei de 5 lei).

Pricipala deosebire intre cele doua contracte este că, la vânzare,

transmisiunea proprietăţii bunului vândut se face prin plata unei sume de

bani, iar la schimb, preţul este înlocuit printr-un bun în natură, de valoare

echivalentă.

Contractul de schimb este definit în art. 1763 Cod civil astfel:

“Schimbul este contractul prin care fiecare dintre părţi, denumite

copermutanţi, transmite sau, după caz, se obligă să transmită un bun pentru a

dobândi un altul.”.

Page 2: Capitolul Ix Contractele Comerciale Subcapitolul Contractul de Schimb

Contractul de schimb este un contract consensual. În cadrul

contractului de schimb, fiecare dintre părţi este considerată vânzător, cu

privire la bunul pe care îl înstrăinează, dar şi cumpărător, faţă de bunul pe

care îl dobândeşte. De aceea, dispoziţiile de la vânzare se aplică şi

schimbului. Conform art. 1764 din Codul civil: “(1) Dispoziţiile privitoare la

vânzare se aplică, în mod corespunzător, şi schimbului. (2) Fiecare dintre

părţi este considerată vânzător, în ceea ce priveşte bunul pe care îl

înstrăinează, şi cumpărător, în ceea ce priveşte bunul pe care îl dobândeşte.”.

Prin contractul de schimb se poate transmite întreg dreptul de

proprietate, cote părți din dreptul de proprietate, precum și orice alt drept

real sau de creanţă.

Prin contractul de schimb se poate transmite, pe lângă dreptul de

proprietate, şi orice alt drept real sau de creanţă, corporală sau incorporală,

inclusiv drepturi de autor (ca cesiunea drepturilor de difuzare a unei opere

între canale de televiziune). De asemenea, poate face obiect al contractului şi

o cotă-parte indiviză asupra bunurilor supuse schimbului. În cazul în care

părţile şi-ar transmite reciproc doar folosinţa unor lucruri, am fi în prezenţa

unui contract nenumit (respectiv a unui contract de locaţiune, dacă sunt

îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa acestui contract), la fel

şi în cazul în care în schimbul unui lucru se promite îndeplinirea unei

acţiuni.

În lipsa unor precizări contractuale, părţile contractului de schimb

suportă în mod egal cheltuielile. Conform art. 1765 Cod civil: “Cheltuielile

schimbului. În lipsă de stipulaţie contrară, părţile suportă în mod egal

cheltuielile pentru încheierea contractului de schimb”.

Dacă valoarea lucrurilor schimbate nu este egală, se va plăti diferenţa,

respectiv o sumă de bani, numită sultă (solvere, solutum = plată).

Page 3: Capitolul Ix Contractele Comerciale Subcapitolul Contractul de Schimb

Sulta nu poate depăşi valoarea bunului schimbat deoarece, în acest

caz, operaţia nu ar mai reprezenta un schimb, ci o vânzare.

În cazul schimbului cu sultă, se va întabula dreptul de ipotecă legală

în favoarea coschimbaşului căruia i se datorează sulta, pentru plata sumei de

bani datorate. Astfel, art. 2386 din Codul civil prevede: “Creanţele care

beneficiază de ipotecă legală. În afara altor cazuri prevăzute de lege,

beneficiază de ipotecă legală: 1. vânzătorul, asupra bunului imobil vândut,

pentru preţul datorat; această dispoziţie se aplică şi în cazul schimbului cu

sultă sau al dării în plată cu sultă în folosul celui care înstrăinează, pentru

plata sultei datorate;”