1

APROBAT

prin ordinul şefului OCP

nr. 168 din 30.12.2013

INSTRUCŢIUNEA

cu privire la organizarea activităţilor de probaţiune sentinţială şi postpenitenciară

în privinţa condamnaţilor adulţi şi minori

CAPITOLUL I. DISPOZIŢII GENERALE

1.1. Prezenta Instrucţiune reglementează activitatea de probaţiune exercitată în privinţa

persoanelor liberate de pedeapsa penală sau eliberate din detenţie (în continuare – condamnaţi

sau, după caz, beneficiari).

1.2. Prevederile Instrucţiunii se realizează în conformitate cu: Legea nr. 8 din 14.02.2008 cu

privire la probaţiune, Codul penal al RM, Codul de procedură penală al RM, Codul de executare

al RM, Legea nr. 133 din 08.07.2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, Hotărîrea nr.

827 din 10.09.2010 privind organizarea şi funcţionarea organelor de probaţiune, Ordinul

ministrului justiţiei nr. 560 din 31.12.2008, publicat la 23.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 10-11

art: 27, Convenţia Europeană cu privire la supravegherea condamnaţilor condiţionat sau infractorii

liberaţi condiţionat adoptată la 30 noiembrie 1964 intrată în vigoare la 22 august 1975,

Recomandările Comitetului de Miniştri către statele membre ale Consiliului Europei - nr. Rec

(92)16 adoptată de Comitetul de Miniştri la 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune

a Delegaţiilor de Miniştri); Rec(97)12; Rec(2000)22; Rec(2003)20; Rec(2003)22, alte acte

normative şi legislative care reglementează activitatea de probaţiune.

1.3. Conlucrarea cu organele de drept, autorităţile publice locale şi alte instituţii guvernamentale

şi nonguvernamentale, este orientată spre planificarea şi exercitarea măsurilor comune şi a

schimbului de informaţii în vederea reintegrării condamnaţilor în societate.

1.4. În sensul prezentei Instrucţiuni, următoarele noţiuni semnifică:

Evaluarea iniţială - reprezintă o analiză în procesul de schimbare comportamentală şi

reintegrare socială şi trebuie să fie efectuată printr-o intervenţie individualizată plecînd de la

nevoile condamnatului, în acord cu valorile şi metodologia asistenţei sociale.

Asistenţa - constituie o activitate specializată de acordare a ajutorului de către o persoană

specializată unei alte persoane aflate în imposibilitatea momentană sau permanentă de a-şi rezolva

problemele, prin facilitarea accesului la resursele comunităţii.

Consilierea - o metodă care facilitează cunoaşterea, dezvoltarea, acceptarea emoţională,

maturizarea şi mobilizarea optimă a resurselor personale în vederea formulării şi rezolvării unor

probleme specifice şi luării unor decizii.

Evaluarea finală - determină dacă planul de intervenţie stabilit a fost eficace şi eficient, dacă

problema subiectului de probaţiune a fost ameliorată sau rezolvată şi dacă acesta poate să

funcţioneze eficient în continuare şi fără asistenţa unor profesionişti.

Diagnoza socială - un proces de analiză şi sinteză a informţiilor pe care consilierul de

probaţiune le obţine prin metodele şi tehnicile folosite în activitatea de probaţiune pentru a facilita

planificarea intervenţiei.

2

Condamnat – persoana care execută pedeapsa penală aplicată de instanţa de judecată sau liberată

de pedeapsă a cărei supraveghere este exercitată de către serviciul de probaţiune în conformitate cu

prezenta Instrucţiune.

Beneficiar - persoana eliberată din instituţiile penitenciare pentru executarea integrală a pedepsei

cu care se încheie contract de acordare a asistenţei psihosociale în conformitate cu ordinul ministrului

justiţiei nr. 560 din 31.12.2008.

CAPITOLUL II. ACTIVITATEA DE PROBAŢIUNE

Secţiunea 1-a. Evidenţa

2.1.1. Temei pentru desfăşurarea activităţilor de probaţiune constituie:

a) sentinţa instanţei de judecată cu dispoziţia de executare în baza căreia o persoană a fost

condamnată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, art. 90 CP RM;

b) încheierea instanţei de judecată cu dispoziţia de executare prin care o persoană a fost

liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen, art. 91 CP RM;

c) sentinţa instanţei de judecată cu dispoziţia de executare în baza căreia a fost amînată

executarea pedepsei aplicate unei femei gravide sau unei femei care are copii în vîrstă

de pînă la 8 ani, art. 96 CP RM;

d) încheierea instanţei de judecată cu dispoziţia de executare emisă în baza Legii cu privire

la amnistie;

e) actul de graţiere (Decretul Preşedintelui RM cu privire la graţierea individuală) aplicat

faţă de persoanele condamnate care îşi ispăşesc pedeapsa privativă de libertate şi liberate

cu aplicarea unui termen de probă.

f) sentinţa instanţei de judecată sau ordonanţa procuraturii privind liberarea condiţionată

de răspundere penală (art. 54; 59 CP).

2.1.2. Documentele, ce servesc temei de a lua la evidenţă condamnatul (în continuare – hotărîrea)

şi de a iniţia activitatea de probaţiune trebuie să conţină ştampila în original, să fie semnate de

persoanele responsabile şi să nu conţină corectări şi neclarităţi. În cazul depistării unor neclarităţi,

organul de probaţiune se adresează în instanţa de judecată care a adoptat hotărîrea cu demers cu

privire la explicarea suspiciunilor şi neclarităţilor în baza art. 469, alin. (1), pct. 17 al Codului de

procedură penală. În cazul solicitării asistenţei psihosociale potrivit ordinului ministrului justiţiei

nr. 560 din 31.12.2008 temei de luare la evidenţă va servi cererea beneficiarului şi contractul

încheiat.

2.1.3. Termenul de probă stabilit în baza hotărîrii instanţei de judecată cu privire la condamnarea

cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art.90 CP RM), liberarea condiţionată înainte

de termen (art.91 CP RM) sau amînarea executării pedepsei (art.96 CP RM) stabilit condamnaţilor,

se calculează din momentul rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti, iar în cazul graţierii, din

momentul publicării în Monitorul Oficial a Decretului Preşedintelui Republicii Moldova despre

graţiere.

2.1.4. În cazul în care, persoana condamnată cu aplicarea art.90 CP RM i-a fost stabilită în calitate

de pedeapsă complementară privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita

anumite activităţi (art.65 CP RM), termenul executării acestei pedepse se calculează din ziua

rămînerii definitive a hotărîrii, iar în cazul liberării înainte de termen în baza art. 91 CP RM - din

momentul eliberării din penitenciar.

3

2.1.5. Evidenţa condamnaţilor se efectuează conform registrelor de evidenţă:

a) Registrul nr.1 – se înregistrează condamnaţii cu suspendarea condiţionată a executării

pedepsei (art.90 CP RM);

b) Registrul nr.2 – se înregistrează condamnaţii liberaţi condiţionat de pedeapsă înainte

de termen (art.91 CP RM);

c) Registrul nr.3 – se înregistrează condamnaţii cu amînarea executării pedepsei (art.96

CP RM);

d) Registrul nr.4 – se înregistrează condamnaţii minori.

e) Registrul nr.5 – se înregistrează persoanele liberate de răspundere penală (art.54, 59

CP RM).

f) Registrul nr. 6 – se înregistrează beneficiarii care solicită asistenţă psihosocială potrivit

ordinului ministrului justiţiei nr. 560 din 31.12.2008.

2.1.6. La parvenirea hotărîrii instanţei de judecată, ordonanţei, a actului de graţiere sau contractului

de acordare a asistenţei psihosociale, aceasta urmează să fie înregistrată în Registrul de evidenţă a

corespondenţei de intrare. În cazul în care, persoana supusă probaţiunii cu aplicarea art.90 sau 67

CP RM i-a fost stabilită în calitate de pedeapsă complementară privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate (art.65 CP RM), hotărîrea urmează să fie

înregistrată în registrul pedepsei principale.

2.1.7. La atingerea vîrstei de majorat (18 ani), condamnatul la evidenţă urmează a fi exclus din

categoria de minor şi trecut în categoria de adult, fapt despre care se indică în darea de seamă

lunară.

2.1.8. Organul de probaţiune, în termen de 5 zile, informează în scris despre luarea în evidenţă a

condamnatului:

a) Instanţa de judecată;

b) Preşedinţia Republicii Moldova, în cazul persoanelor graţiate;

c) Procuratura, în cazul parvenirii ordonanţei;

d) Instituţia penitenciară, în cazul liberării condiţionate înainte de termen.

Secţiunea a 2-a. Dosarul personal

2.2.1. După înregistrarea hotărîrii în timp de 3 zile lucrătoare, se întocmeşte dosarul personal

(regula 60 al Recomandării R(92)16 a Comitetului de Miniştri către Statele Membre referitoare

la Regulile Europene asupra sancţiunilor aplicate în comunitate).

2.2.2. În dosarul personal se acumulează documente care servesc temei pentru luarea la evidenţă

a condamnatului, planul de probaţiune, materialele privind realizarea măsurilor planificate,

materialele referitoare la comportamentul lui, respectarea obligaţiunilor stabilite, procesele-

verbale, încheierile şi hotărîrile organelor abilitate privind atragerea la răspunderea

contravenţională precum şi comiterea altor infracţiuni.

2.2.3. Dosarul personal conţine trei părţi:

a) prima parte constă din materiale parvenite din instanţa de judecată şi informaţiile cu

privire la comunicarea organelor abilitate despre primirea documentului, care a servit

drept temei pentru desfăşurarea activităţilor de probaţiune (dispoziţia de executare,

angajamentul condamnatului, sentinţa/hotărîrea instanței de judecată, înştiinţarea).

b) partea a doua constă din: prima citaţie (anexa nr. 1), copiile actelor de identitate,

angajamentul, referatul de evaluare, fişa de evaluare psihosocială (anexa nr. 2 sau 3),

4

evaluarea riscului de recidivă (anexa nr. 4), raport privind efectuarea primei întrevederi,

planul de probaţiune (anexa nr. 5), drepturile și obligaţiile semnate de condamnat.

c) partea a treia constă din materiale relevante la caz cum ar fi: caracteristici, rapoarte

privind: efectuarea întrevederilor, vizitelor la domiciliu, comportamentul, educarea şi

îngrijirea copiilor, îndeplinirea obligaţiunilor stabilite de instanța de judecată, materiale

privind acordarea asistenţei şi consilierii, informaţii cu privire la comiterea de către

condamnați a contravenţiilor şi infracţiunilor, informaţii de la Direcţia informaţie şi

evidenţă operativă a Inspectoratului General de Poliţie (F- 246 care se perfecteză după

necesitate, însă nu mai rar decît o dată la trei luni), sesizări, solicitări, demersuri,

preîntîmpinări, declaraţii, citaţii, cereri, etc.

2.2.4. Dosarul personal se numerotează conform numărului de ordine din Registrul de evidenţă a

sentinţelor, iar în termen de cel mult 3 zile se introduce şi în Registrul Electronic.

2.2.5. În aceeaşi ordine, se înregistrează dosarele parvenite spre executare conform competenţei

teritoriale din alte subdiviziuni.

2.2.6. Documentele ce se conţin în dosar urmează a fi numerotate şi înscrise în borderoul dosarului

în ordine cronologică, ulterior ele sunt cusute în dosar. Borderoul documentelor se întocmeşte pe

o filă care se coase la începutul dosarului.

2.2.7. În privinţa condamnaţilor cărora le-a fost aplicată pedeapsa complementară privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate sau obligaţiunea de a

executa ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii materialele se includ în acelaşi dosar cu

pedeapsa principală. În cazul executării pedepsei complementare se informează instanţa de

judecată despre executarea doar a pedepsei complementare, iar dosarul continuă cu executarea

pedepsei principale pînă la executarea integrală.

2.2.8. În cazul în care, la cererea condamnatului de a-şi schimba domiciliul într-o localitate situată

în raza teritorială a altui Birou de probaţiune, consilierul de probaţiune expediază în biroul

nominalizat, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare, o solicitare prin care solicită confirmarea că

condamnatul locuieşte pe adresa indicată. Informaţia solicitată urmează să fie verificată în termen

de cel mult 5 zile lucrătoare. După primirea confirmării în termen de 3 zile lucrătoare, dosarul

personal se expediază după competenţă pentru continuarea activităţilor de probaţiune. Despre

primirea dosarului, în termen de 3 zile se informează Biroul de probaţiune care l-a expediat.

2.2.9. Condamnatul poate părăsi, pe un termen mai mare de 5 zile, sau schimba domiciliul

încunoştiinţînd în prealabil consilierul de probaţiune, iar în cazul cînd acesta are obligaţii stabilite

prin hotărîrea instanţei de judecată va depune în scris o cerere pe numele şefului Biroului de

probaţiune. Cererea sau, după caz, înştiinţarea condamnatului urmează să fie înregistrate în

Registrul de evidenţă a corespondenţei de intrare şi vizată de şeful Biroului de probaţiune.

2.2.10. Dosarul personal întocmit după încheierea contractului de asistenţă psihosocială trebuie să

conţină următoarele documente:

a) cererea de asistenţă şi consiliere;

b) contractul de asistenţă psihosocială (anexa nr. 6);

c) copia adeverinţei de eliberare din penitenciar, dacă există;

d) ancheta psihosocială a beneficiarului;

e) planul de intervenţie (anexa nr. 7);

f) rapoarte, explicaţii, note informative, îndreptări, declaraţii, etc.

2.2.11. Dacă beneficiarul după întocmirea contractului de asistenţă îşi schimbă domiciliul în altă

localitate, expedierea dosarului personal se efectuează conform prevederilor pct.2.2.8 din prezenta

5

Instrucţiune, pentru continuarea executării contractului. În cazul în care Beneficiarul a solicitat în

contractul de asistenţă psihosocială acordarea spaţiului locativ, asistenţa şi consilierea o oferă

Biroul de probaţiune din raza teritorială a locului temporar de trai.

Secţiunea a 3-a. Întrevederile

2.3.1. În cel mult 10 zile lucrătoare de la data parvenirii hotărîrii, consilierul organizează prima

întrevedere cu condamnatul. Consilierul expediază citaţie pentru a se prezenta la Biroul de

probaţiune în vederea realizării primei întrevederi (anexa nr.1).

2.3.2. Dacă persoana supusă probaţiunii nu se prezintă în termenul indicat în pct. 2.3.1, consilierul

va întreprinde măsuri iniţiale de căutare (solicitări, vizite la domiciliu, întrevederi cu rude, vecini,

apeluri telefonice, contactarea altor surse care ar putea oferi informaţii despre locul aflării

condamnatului). În caz că acestea nu s-au soldat cu succes, după expirarea a 15 zile, va expedia în

instanţa de judecată demersul cu privire dispunerea dării în căutare, însoţit de dovezi care atestă

situaţia de fapt constatată (art.art. 263, 269 CE RM).

2.3.3. Pînă la realizarea primei întrevederi, consilierul de probaţiune verifică dacă s-a întocmit sau

nu un referat de evaluare psiho-socială pînă la condamnare, iar în cazul în care se constată că un

astfel de referat s-a întocmit, acesta se va lua în consideraţie la întocmirea planului de

probaţiune. În caz dacă se constată că referatul de evaluare a fost întocmit de către un alt Birou de

probaţiune, se solicită de îndată transmiterea unei copii a referatului.

2.3.4. La prima întrevedere, consilierul de probaţiune:

a) va asigura, în cazul minorului, prezenţa reprezentantului legal;

b) va aduce la cunoştinţă condamnatului motivul citării, astfel are loc prezentarea

proprie, menţionîndu-se în acest sens numele şi prenumele, funcţia pe care o deţine

consilierul de probaţiune responsabil de caz;

c) va aduce la cunoştinţa condamnatului obligaţiile impuse de instanţa de judecată

precum şi a consecinţelor nerespectării acestora, drepturile şi obligaţiile lui,

totodată şi activităţile de probaţiune care pot fi efectuate de consilier (regula 33 al

Recomandării R(92)16 a Comitetului de Miniştri către Statele Membre referitoare

la Regulile Europene asupra sancţiunilor aplicate în comunitate);

d) va explica condamnatului necesitatea respectării regulilor de conduită în societate

şi neadmiterea încălcării ordinii publice precum şi necomiterii unor noi infracţiuni.

e) va explica despre necesitatea înştiinţării în scris a consilierului de probaţiune, în

cazul schimbării domiciliului;

f) va pune la dispoziţia condamnatului datele de contact;

g) va consemna aspectele aduse la cunoştinţă într-un raport al primei întrevederi, cum

ar fi: explicarea motivului citării, informarea despre scopul probaţiunii și a rolului

consilierului de probaţiune, explicarea modului de executare a pedepsei non

privative de libertate, aducerea la cunoștinţă sub semnătură a drepturilor și

obligaţiilor, explicarea obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată şi a

consecinţelor ce pot interveni în caz de nerespectare, semnarea Angajamentului,

colectarea datelor de anchetă pentru întocmirea fişei de evaluare psihosocială a

condamnatului adult/minor, informarea despre vizita la domiciliu.

2.3.5. Întrevederile pot fi desfăşurate în Biroul de probaţiune, la domiciliu, la locul de studii, de

muncă etc. Periodicitatea întrevederilor se stabileşte la discreţia consilierului de probaţiune

luînd în calcul problemele sociale şi riscul de recidivă pe care îl prezintă persoana

6

condamnată. Consilierul de probaţiune manifestă o atitudine individuală faţă de fiecare

subiect al probaţiunii, fiind luată în consideraţie personalitatea, comportamentul social,

relaţiile în colectiv şi familie etc. (regula 71 al Recomandării R(92)16 a Comitetului de

Miniştri către Statele Membre referitoare la Regulile Europene asupra sancţiunilor

aplicate în comunitate).

2.3.6. La întrevederi pot fi invitate şi rudele condamnatului sau alte persoane care pot influenţa

pozitiv asupra comportamentului acestuia. După fiecare întrevedere se întocmeşte un

raport, semnat de consilierul de probațiune şi persoana condamnată, care se anexează la

dosarul personal.

Secţiunea a 4-a. Evaluarea psihosocială

2.4.1. La începutul perioadei de probaţiune, după realizarea primei întrevederi, în cel mult 10

zile lucrătoare se va:

I. analiza situaţia personală şi socială a persoanei supuse probaţiunii prin:

1) evaluarea iniţială;

2) evaluarea realizată prin colectarea de informaţii de la condamnat/ beneficiar:

a) istorie personală – nume/prenume, vârstă, starea sănătăţii, eşecuri semnificative,

pierderi (părinţi, bunici), dificultăţi de învăţare, impulsivitate, valori, etc.

b) familie - relaţii din familie, tip de disciplinare, ataşament, izolare socială, etc.

c) condiţii de locuit, venituri, vecinătate, etc.

d) dependenţă - alcool, drog, jocuri de noroc.

e) şcoala - succes sau eşec, abandon.

f) prieteni - modele de comportament.

g) stil de viaţă - îşi asumă riscuri, contact cu persoane deviante, petrecerea timpului liber.

h) locul de muncă - stabilitatea la locul de muncă, satisfacţie, calificări profesionale, etc.

3) evaluarea realizată prin colectarea de informaţii de la alte surse:

a) părinţi – modele de educaţie, ataşament, interes/dezinteres;

b) persoana sau instituţia în supravegherea căreia se află condamnatul – instituţii de

învăţămînt tip internat, centre de plasament;

c) cadre didactice şi documente şcolare – contactarea administraţiei instituţiei de

învăţămînt, analiza jurnalului (reuşită, frecvenţă, purtare etc.);

d) loc de muncă – atitudinea condamnatului faţă de serviciu, relaţiile dintre subiectul de

probaţiune şi colegii de serviciu;

e) medici, psihologi, asistenţi sociali şi alţi specialişti – contactarea specialiştilor în

evidenţa cărora se afla clientul;

f) vecini, grup de prieteni şi alte surse relevante la caz – atitudinea comunităţii faţă de

condamnat.

II. stabili diagnoza socială, faza în care se sistematizează şi se analizează

informaţiile obţinute în urma investigaţiei sociale în care consilierul de

probaţiune îşi formează o concluzie despre modul de abordare a cazului şi

stabilirea priorităţilor atît sub aspect al problemelor cît şi al necesităţilor.

III. clarifica necesitatea actuală şi de viitor pentru asistenţă şi consiliere.

Secţiunea a 5-a. Evaluarea riscului

7

2.5.1. Pentru evaluarea riscului în conformitate cu anexa nr.4 este nevoie de:

a) colectarea informaţiilor complete despre condamnat;

b) conştientizarea nivelului riscului prezentat de condamnat, pentru cine şi în ce circumstanţe;

c) conştientizarea factorilor situaţionali de risc;

d) comunicarea cu toate părţile implicate/interesate;

e) stabilirea planului pentru combaterea riscului identificat şi a pericolelor potenţiale;

f) clarificarea rolurilor şi responsabilităţilor individuale.

2.5.2. Evaluarea riscului se referă la două componente distincte care trebuie investigate:

a) riscul de recidivă;

b) ridicarea gradului de siguranţă în comunitate.

2.5.3. Probabilitatea de a comite infracţiuni ţine de factorii criminogeni, ce pot fi clasificaţi în

factori statici, dinamici şi personali, după cum urmează:

1) Statici:

a) Cariera infracţională (numărul condamnărilor, paternul infracţional).

b) Presupusa infracţiune comisă (infracţiunea propriu-zisă, timp, loc, circumstanţe,

recunoaştere şi negare, rolul în presupusa infracţiune).

2) Dinamici:

a) Locul de trai - statutul regiunii /regiunea geografică, domiciliul, condiţiile de trai);

b) Mediul social - relaţii în familie, valori familiale/ norme de educaţie, relaţia cu familia

lărgită, implicarea familiei în soluţionarea problemelor, poziţia familiei în societate /atitudinea

vecinilor faţă de condamnat.

c) Prietenii şi apartenenţa la grupul potenţial infracţional - are prieteni cu potenţial infracţional,

poziţia în cercul de prieteni/grup infracţional, infracţiune comisă în grup, cauza apartenenţei,

interesele, beneficiile, relaţiile pînă şi după infracţiune.

d) Situaţia legată de lucru şi de nivelul de educaţie/instruire (serviciul după capacitate, studii,

specialitate, abandon şcolar).

e) Situaţia financiară (surse materiale, financiare, situaţia financiară are tangenţă cu

infracţiunea comisă, datorii).

f) Consum de alcool (condamnatul consumă alcool, cantitatea întrebuinţată, există legătură

între consumul de alcool şi infracţiunea comisă, estimarea riscului, motivaţia pentru

schimbare, tratamente de dezalcoolizare anterioare.

g) Consum de droguri (consumă droguri, tipul de drog, frecvenţa utilizării, vîrsta la prima

întrebuinţare, sursa obţinerii, cu cine consumă, există legătură între consumul de alcool şi

infracţiunea comisă, estimarea riscului, motivaţie pentru schimbare, tratamente anterioare,

este la evidenţă la Dispensarul Narcologic.

h) Dependenţă de jocuri de noroc (legătura cu infracţiunea comisă, sursele obţinerii banilor,

estimarea riscului, motivaţia pentru schimbare).

3) Personali:

a) Bunăstarea emoţională (starea psihologică în general, starea psihologică în timpul

interviului, diagnoza psihică).

8

b) Atitudini (atitudinea faţă de victimă pînă/după infracţiune, atitudinea faţă de crimă pînă/după

infracţiune, recunoaşte, conştientizează, regretă).

c) Model de gîndire (impulsiv, acţiuni neplanificate spontane sau planificate, abilităţi sociale,

dominant (impune părerea), manipulator, influenţabil, pro-social/antisocial).

2.5.4. Analiza factorilor criminogeni permite estimarea riscului de recidivă necesar la descrierea

perspectivelor de reintegrare la categorizarea persoanelor supuse probaţiunii.

2.5.5. Categorizarea se referă la evaluarea riscului pe care fiecare condamnat îl prezintă şi

totodată la includerea lor în categorii de risc proporţional cu dimensiunea acestuia. Se

realizează în funcţie de anumite criterii, cum ar fi: faptă, condamnări anterioare,

comportament pe durata aflării în probaţiune, legătura cu familia etc.

2.5.6. Categoriile pentru condamnaţi:

1) Categoria I - include acei condamnaţi care constituie un real pericol pentru public

sau pentru securitatea instituţiilor statului, risc sporit de recidivă, motivaţie redusă pentru

schimbare (lipsa unui loc de muncă, lipsa spaţiului locativ, datorii, pagubă materială, etc.)

Întrevederi necesare: una sau două lunar.

2) Categoria II - include condamnaţii cu risc mediu, angajaţi ne/oficial, fără antecedente

penale. Întrevederi necesare: una lunar.

3) Categoria III include:

a) condamnaţi antrenaţi în cîmpul muncii;

b) condamnaţi neviolenţi, motivaţie sporită pentru schimbare;

c) condamnaţi în care se poate avea încredere.

Întrevederi necesare: una în două luni, după caz.

Secţiunea a 6-a. Planul de probaţiune

2.6.1. După finisarea procesului de evaluare psihosocială, dar numai tîrziu de 30 zile lucrătore de

la prima întrevedere, se elaborează planul de probaţiune prin care se determină activităţile de

probaţiune ce urmează a fi întreprinse faţă de condamnat, care sunt necesare în procesul de

supraveghere. Planul se întocmeşte în scopul determinării şi realizării obiectivelor principale de

lucru cu condamnatul (anexa nr. 4).

2.6.2. Planul de probaţiune este discutat cu condamnatul. La solicitarea condamnatului, planul

poate fi modificat.

2.6.3. Planul conţine informaţii referitoare la:

1) Introducere

a) numele, prenumele, data şi locul naşterii persoanei condamnate sau minorului;

b) infracţiunea săvârşită şi numărul hotărârii instanţei;

c) sancţiunea aplicată şi măsurile şi/sau obligaţiile impuse de instanţa de judecată;

d) perioada de supraveghere, menţionându-se data începerii şi încetării acesteia.

2) Nevoile sau problemele identificate. Determinarea precisă a nevoilor sau problemelor cu care se

confruntă condamnatul pentru estimarea riscului de a comite noi infracţiuni, precum şi la stabilirea

direcţiei de intervenţie.

3) Riscul săvârşirii unor noi infracţiuni/riscul de a pune în pericol siguranţa publică. Riscul de a

comite noi infracţiuni reprezintă probabilitatea ca un condamnat să comită noi fapte penale.

9

4) Următorul capitol a planului va fi prezentat pe scurt, într-o formă narativă, evitîndu-se pe cât e

posibil folosirea unor termeni sau exprimări care ar face dificilă înţelegerea conţinutului acestuia.

El va conţine:

a) natura şi frecvenţa întrevederilor dintre consilier şi condamnat (se stabileşte în funcţie

de necesităţile identificate, nivelul riscului de recidivă, comportamentul condamnatului pe

perioada supravegherii, modul în care respectă obligaţiile impuse de instanţă);

b) implicarea condamnatului în diverse programe dezvoltate de structuri guvernamentale

şi nonguvernamentale.

2.6.4. Activităţile de probaţiune se determină în funcţie de necesităţi, gradul de risc identificat,

precum şi de numărul sau natura măsurilor şi/sau obligaţiilor stabilite de către instanţa de judecată,

necesităţile sau problemele identificate ale condamnaţilor şi durata termenului de probă.

2.6.5. Activităţile de probaţiune se pot referi la conlucrarea cu familia, voluntarii comunitari şi

reprezentanţii societăţii civile, precum şi cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale în

vederea iniţierii şi derulării unor programe de resocializare, vizite la domiciliu, legătura

permanenta cu persoanele şi instituţiile care ar putea furniza date utile în vederea identificării, după

caz, a locurilor de muncă disponibile, a cursurilor şcolare, precum şi a celor de calificare sau

recalificare profesională.

2.6.6. Planul de probaţiune conţine măsuri de supraveghere şi, după caz, măsuri de asistenţă şi

consiliere. Planul de probaţiune se stabileşte pentru o perioadă de 3-6 luni, apoi întocmeşte un alt

plan de probaţiune. Întrevederile consilierului de probaţiune trebuie să fie corelate cu acţiunile

stipulate fie că sunt de supraveghere, fie că sunt de asistenţă şi consiliere.

CAPITOLUL III. PROCESUL DE ASISTENŢĂ ŞI CONSILIERE

3.1. Asistenţa şi consilierea se efectuează de către consilierul de probaţiune la solicitarea

subiectului în toate fazele probaţiunii consemnîndu-se acţiunile în planul de probaţiune, sau după

caz, în planul de intervenţie.

3.2. În faza de probaţiune postpenitenciară cînd se solicită asistenţă psihosocială de către

persoanele care au ispăşit pedeapsa în totalitate, consilierul de probaţiune încheie cu beneficiarul

un contract a cărei condiţii şi formă sunt stabilite prin ordinul ministrului justiţiei nr. 560 din

31.12.2008, publicat la 23.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 10-11 art: 27.

3.3. Asistenţa şi consilierea se bazează pe procesul de evaluare psihosocială şi anume pe

investigaţiile realizate pentru stabilirea diagnozei sociale din care pot să derive următoarele:

a) măsurarea efectelor produse de punerea în aplicare a planului de intervenţie;

b) două situaţii: fie continuarea intervenţiei pe baza unui plan renegociat şi mai bine adaptat

situaţiei, fie renunţarea definitivă la intervenţie, în virtutea reuşitei sau a eşecului total.

c) determinarea dacă planul de intervenţie stabilit a fost eficient, dacă problema beneficiarului a

fost ameliorată sau soluţionată;

d) obiectivele propuse au fost atinse sau că dimpotrivă acţiunea de asistenţă a eşuat, fără şanse de

reuşită în viitor.

3.4. De cîte ori este necesar, se solicită autorităţilor competente desemnarea unor specialişti în

vederea intervenţiei pentru soluţionarea anumitor probleme. Aceşti specialişti pot fi psihologi,

asistenţi sociali, cadre didactice, medici sau oricare alţi specialişti a căror suport este considerat

drept necesar.

10

3.5. La elaborarea planurilor este important ca măsurile să fie concrete şi cu termeni fixaţi. Periodic

sunt apreciate progresele realizate şi se aduc la cunoştinţa beneficiarului şi familiei acestuia.

3.6. Consilierul de probaţiune include în planul de intervenţie un şir de acţiuni în vederea întăririi

reţelei sociale în jurul beneficiarului şi a familiei sale, cum ar fi:

a) stabilirea legăturilor cu familia şi mediul social al beneficiarului: serviciul, vecinii,

prietenii, profesioniştii din serviciile sociale;

b) determinarea poziţiei beneficiarului în reţeaua socială: activă, pasivă, neutră;

c) identificarea lipsurilor din reţeaua de sprijin şi nevoile de sprijin;

d) identificarea resurselor prin care familia îşi poate atinge obiectivele;

e) sensibilizarea membrilor reţelei asupra situaţiei beneficiarului;

f) mobilizarea reţelei în jurul beneficiarului prin găsirea unei persoane de încredere.

3.7. Organele de probaţiune, în materie de asistenţă şi consiliere, desfăşoară următoarea activitate:

a) dezvoltă capacitatea beneficiarului de a se integra în societate;

b) asigură legătura dintre beneficiar şi organizaţii, care sunt implicate în probleme legate de

integrarea în societate a lui;

c) acordă posibilitatea beneficiarului să se folosească de ofertele propuse.

3.8. Acordarea de asistenţă se organizează de către organul de probaţiune pe al cărui teritoriu este

domiciliul beneficiarului. Asistenţa şi consilierea postpenitenciară poate fi acordată de către

organele de probaţiune şi alte organizaţii şi instituţii din reţeaua socială, în dependenţă de nevoile

beneficiarului (Centre de reabilitare socială, de plasament temporar, instituţii medicale, programe

de corecţie a comportamentului, etc.).

3.9. Activitatea în cauză se manifestă prin menţinerea şi potenţarea relaţiei personale; exercitarea

rolului de mediator între persoana eliberată din detenţie şi autorităţile din comunitate; susţinere

pentru obţinerea unei calificări/recalificări profesionale; corecţia comportamentului social prin

aplicarea programelor speciale şi generale, altă asistenţă.

3.10. Asistenţa socială acordată poate fi de următoarele tipuri:

a) Plasarea în cîmpul muncii;

b) Asigurarea cu spaţiu locativ temporar;

c) Asistenţă medicală;

d) Restabilirea relaţiilor cu rudele;

e) Perfectarea actelor de identitate;

f) Instruirea profesională;

g) Acordarea asistenţei psihologice, sociale, juridice;

h) Ajutor social şi material;

i) Altă asistenţă solicitată.

3.11. Persoanele invalide de gradul I sau II (cu dizabilitate severă sau accentuată), precum şi cele

în etate cu ajutorul consilierului de probaţiune pot fi plasate temporar în aziluri pentru invalizi sau

bătrîni.

3.12. Pentru acordarea asistenţei enumerate mai sus, organul de probaţiune trebuie să identifice

parteneri la nivel local pentru a avea posibilitatea de a acorda suportul necesar şi de a îndrepta

beneficiarii către instituţiile de profil.

3.13. În activitatea sa, consilierul de probaţiune urmăreşte utilizarea optimă a resurselor

autorităţilor publice şi societăţii civile pentru a facilita realizarea scopului activităţilor de

probaţiune. În acest scop, consilierul de probaţiune colaborează cu angajaţii organelor afacerilor

interne, procuraturii, administraţiei publice locale, protecţiei sociale, cu instituţiile de învăţământ,

11

sanitare, penitenciare, cu comunităţile religioase, agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de

muncă, asociaţiile obşteşti, etc.

3.14. Birourile de probaţiune semnează, în mod obligatoriu, acorduri de colaborare cu toţi

partenerii locali pentru acordarea tuturor tipurilor de asistenţă stipulată în prezenta Instrucţiune.

Secţiunea 1-a. Conlucrarea dintre consilier şi beneficiar

3.1.1. Dacă beneficiarul este de acord să întrebuinţeze serviciile de asistenţă socială acordate de

către instituţii şi organizaţii sau de un specialist în domeniu, consilierul de probaţiune îl

direcţionează la instituţia sau persoana în cauză. Îndreptarea către instituţia care oferă servicii de

asistenţă psihosocială este întocmită în două exemplare, care se semnează de către şeful Biroului

de probaţiune. O copie se înmînează beneficiarului, iar cea de a doua este anexată în dosarul lui

personal cu confirmarea despre primire a documentului prin semnătura beneficiarului.

3.1.2. Consilierul de probaţiune responsabil de caz contactează instituţia/persoana responsabilă

pentru a confirma prezentarea sau neprezentarea beneficiarului.

3.1.3. În cazul în care beneficiarul nu se prezintă din motive întemeiate şi nu refuză de a beneficia

de servicii de asistenţă psihosocială, consilierul întreprinde următoarele măsuri:

a) coordonează cu instituţia/specialistul o nouă dată de primire a beneficiarului;

b) face modificările de rigoare în planul de intervenţie;

3.1.4. În cazul în care beneficiarul nu s-a prezentat la instituţie/specialist şi nu doreşte să

beneficieze de serviciile oferite, consilierul de probaţiune include modificările corespunzătoare în

planul de intervenţie. Beneficiarul poate refuza serviciile acordate, în scris, informînd consilierul

de probaţiune şi instituţia/specialistul.

3.1.5. Dacă beneficiarul nu este satisfăcut de calitatea serviciilor sau dacă instituţia/specialistul a

refuzat de a oferi aceste servicii, beneficiarul poate depune o declaraţie pe numele consilierului de

probaţiune. Consilierul de probaţiune întreprinde toate măsurile pentru soluţionarea acestui caz,

inclusiv repartizarea beneficiarului, după posibilitate, la o altă organizaţie sau specialist. În cazul

în care beneficiarul refuză serviciile de reabilitare sau este respins de instituţia de reabilitare socială

/specialist, consilierul întocmeşte raportul corespunzător cu introducerea în plan a modificărilor

de rigoare.

3.1.6. Consilierul de probaţiune coordonează şi supraveghează procesul de acordare a asistenţei,

conform competenţelor altor structuri. În funcţie de obiectivele stabilite în materie de asistenţă,

oferă beneficiarului servicii de reabilitare sau alt tip de asistenţă.

3.1.7. Toate materialele sunt cusute în dosarul personal al beneficiarului. Periodic, consilierul de

probaţiune monitorizează procesul de reintegrare a beneficiarului şi evaluează ofertele

instituţiei/specialistului pentru a atinge obiectivele stabilite în planul de intervenţie. Dacă s-a

constatat că prestarea serviciilor nu duce la atingerea obiectivelor stabilite în planul de intervenţie,

consilierul de probaţiune, de comun acord cu beneficiarul, încetează prestarea acestor servicii,

modificînd planul.

3.1.8. După finalizarea procesului de asistenţă, la solicitarea consilierului de probaţiune,

instituţia/specialistul prezintă informaţia în scris referitor la progresele înregistrate în cadrul

procesului de reintegrare socială.

3.1.9. În organizarea asistenţei consilierul de probaţiune:

a) în comun cu beneficiarul întocmeşte planul de intervenţie (de asistenţă);

b) întocmeşte dosarul personal al beneficiarului;

12

c) după necesitate modifică planul de intervenţie;

d) informează beneficiarul referitor la drepturile şi obligaţiile acestuia, cît şi drepturile şi

obligaţiile serviciului de probaţiune;

e) asigură beneficiarului volumul de informaţii în scris cu privire la sarcinile prevăzute în

plan;

f) de comun acord cu beneficiarul stabileşte locul şi timpul următoarei întrevederi;

g) coordonează şi supraveghează procesul de acordare a asistenţei, în conformitate cu

competenţa altor structuri;

h) în funcţie de obiectivele stabilite oferă beneficiarului servicii de reabilitare sau alt tip de

asistenţă.

3.1.10. Beneficiarul trebuie:

a) să se prezinte la Biroul de probaţiune în termen de 5 zile lucrătoare de la eliberarea sa din

detenţie dacă contractul de asistenţă a fost încheiat în detenţie;

b) să se implice şi să coopereze în rezolvarea problemelor în conformitate cu planul de

intervenţie;

c) să furnizeze consilierului informaţii exacte, care pot influenţa pozitiv asupra integrării în

societate;

d) să se prezinte la întrevederi, sau, în caz de imposibilitate să informeze consilierul din timp;

e) să se implice activ în programele psiho-sociale şi de corecţie a comportamentului şi să

respecte toate cerinţele acestor programe.

CAPITOLUL IV. CONTROLUL CONDAMNAŢILOR

4.1. Activităţile de control vor fi exercitate doar în limitele în care ele sunt necesare pentru o strictă

executare a obligaţiunilor aplicate şi bazate pe principiul intervenţiei minime. Ele vor fi

proporţionate în funcţie de această obligaţiune şi limitate la scopurile care îi sunt atribuite (regula

74 al Recomandării R(92)16 a Comitetului de Miniştri către Statele Membre referitoare la

Regulile Europene asupra sancţiunilor aplicate în comunitate).

4.2. Pe durata termenului de suspendare condiţionată a executării pedepsei, liberării condiţionate

de pedeapsă înainte de termen și amînarii executării pedepsei condamnatul trebuie să

îndeplinească următoarele obligaţiuni:

a) să se prezinte la citaţiile consilierului de probatiune;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau loc de trai;

c) să comunice schimbarea locului de muncă.

4.3. Periodic, dar nu mai rar decît o dată în lună, se verifică la Inspectoratul de poliţie şi instanţa

de judecată informaţia cu privire la comiterea de către condamnaţi a contravenţiilor şi infracţiunilor.

Dacă condamnatul a părăsit domiciliul şi nu se cunoaşte locul aflării lui mai mult de o lună de zile

sau este informaţie, că a frecventat de două sau mai multe ori, pe un termen de pînă la 5 zile rude,

prieteni, în alte raioane ale ţării se verifică dacă nu a comis acolo infracţiuni, dacă este în stare de

arest, expediind cererea F-246 în Direcţia informaţie şi evidenţă operativă a Inspectoratului

General de Poliţie. Totodată, cu o lună de zile înaintea expirării termenului de probă se efectuează

verificarea în baza cererii F-246.

4.4. În cazul în care, condamnatul intenţionează să părăsească domiciliul pe un termen mai mare

de 5 zile, acesta la plecare obligatoriu informează în scris consilierul de probaţiune indicând

motivul şi locul plecării. În cazul schimbării domiciliului permanent (în alt raion, oraş), dosarul se

expediază în Biroul de probaţiune de la locul nou de trai (conf. cap.II, secţ. a II-a, pct. 2.2.8).

13

4.5. În caz dacă condamnatul a adus la cunoştinţă despre părăsirea temporară a domiciliului,

consilierul de probaţiune, cu consimţămîntul condamnatului, poate revedea frecvenţa

întrevederilor. Informaţia poate fi solicitată şi de la locul aflării temporare a condamnatului.

4.6. În cazul părăsirii temporare de către condamnat a domiciliului, planul de probaţiune se

modifică cu indicarea perioadei de efectuare a activităţilor de probaţiune (perioada întrevederilor,

etc.). În perioada lipsei condamnatului se verifică dacă acesta a încălcat ordinea publică sau a

săvîrşit o altă infracţiune pe teritoriul unde s-a deplasat (Inspectoratului de poliţie şi/sau instanţei

de judecată).

4.7. În cazul în care instanţa de judecată i-a stabilit condamnatului obligaţiuni, consilierul de

probaţiune întreprinde măsuri de control asupra respectării acestor obligaţiuni. Astfel de

obligaţiuni pot fi prevederile art. 90 alin. (6) Cod penal al RM.

Secţiunea 1-a. Obligaţiunea de a nu schimba domiciliul fără consimţămîntul

consilierului de probaţiune

4.1.1. În cazul stabilirii acestei obligaţiuni, consilierul de probaţiune informează inspectoratul de

poliţie şi efectuează periodic, dar nu mai rar decît o dată în lună, control la domiciliul

condamnatului;

4.1.2. Consilierul de probaţiune solicită de la organele de poliţie şi autorităţile publice locale din

localitatea unde domiciliază condamnatul, informaţia despre orice modificare intervenită în

privinţa schimbării domiciliului de către condamnat. Dacă condamnatul manifestă necesitatea să-

şi schimbe domiciliul, atunci el înconştientizează printr-o cerere consilierul de probaţiune indicînd

motivul, locul, scopul şi perioada plecării.

4.1.3. În caz dacă condamnatul şi-a schimbat domiciliul fără consimţămîntul consilierului de

probaţiune, se solicită informaţii de la rude, vecini, certificat de la primărie şi se întocmeşte un

raport privind încălcarea obligaţiunii. După stabilirea locului de trai al condamnatului, de la acesta

se solicită explicaţia respectivă şi se preîntîmpină în scris privind necesitatea respectării

obligaţiunii. În cazul în care condamnatul a părăsit domiciliu şi locul aflării lui nu este cunoscut,

consilierul de probaţiune întreprinde măsuri de căutare şi dacă acestea nu s-au soldat cu succes,

după expirarea a 15 zile expediază în instanţa de judecată un demers solicitînd dispunerea dării în

căutare.

4.1.4. În caz dacă condamnatul încalcă sistematic obligaţiunea, adică de trei şi mai multe ori,

consilierul de probaţiune înaintează în instanţa de judecată un demers cu materialele

corespunzătoare, solicitînd anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării

pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.

Secţiuinea a 2-a. Obligaţiunea de a nu frecventa anumite locuri

4.2.1. În cazul stabilirii acestei obligaţiuni, consilierul de probaţiune informează inspectoratul de

poliţie şi periodic solicită de la condamnat, dar nu mai rar decît o dată în lună, explicaţii privind

respectarea obligaţiunii stabilită prin sentinţa de condamnare. Verifică, nu mai rar de o dată în lună

respectarea de către condamnat a obligaţiunii deplasîndu-se în teritoriu, în colaborare cu

reprezentanţii autorităţii publice locale şi colaboratorii de poliţie.

14

4.2.2. La necesitate, se solicită informaţii privind respectarea obligaţiunii, de la reprezentanţii

autorităţii publice locale, organele de poliţie, membrii familiei acestuia, precum şi de la orice altă

persoană fizică sau juridică.

4.2.3. Dacă se aplică obligaţiunea să nu frecventeze anumite locuri după ore stabilite care nu se

includ în durata graficului de muncă, atunci consilierul de probaţiune alege o zi în coroborare cu

şeful Biroului, cînd se deplasează după orele de muncă pentru verificarea frecventării locului

interzis cu compensarea timpului liber din contul unei zile lucrătoare. De asemenea, se solicită

lunar informaţie de la inspectorul de sector sau Inspectoratul de patrulare privind depistarea

condamnatului în locurile interzise.

4.2.4. În cazul obţinerii informaţiei despre încălcarea de către condamnat a obligaţiunii, se verifică

veridicitatea acestora, concomitent fiind solicitată explicaţia de la el, fiind preîntîmpinat în scris

privind necesitatea respectării obligaţiunii. Despre constatarea nerespectării obligaţiunii

consilierul de probaţiune întocmeşte un raport. La încălcarea sistematică a obligaţiunii, de trei şi

mai multe ori, consilierul de probaţiune înaintează în instanţa de judecată un demers cu materialele

corespunzătoare solicitînd anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei

sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen cu trimiterea executării pedepsei

cu închisoarea.

Secţiunea a 3-a. Obligaţiunea de a acorda o susţinere materială familiei victimei sau

de a repara daunele cauzate în termenul stabilit de instanţă

4.3.1. În cazul stabilirii acestei obligaţiuni, consilierul de probaţiune informează Inspectoratul de

poliţie şi solicită periodic, dar nu mai rar decît o dată în lună, informaţia în scris de la condamnat

despre măsurile întreprinse privind îndeplinirea obligaţiunii. Totodată se solicită prezentarea

documentelor confirmative.

4.3.2. Cu familia victimei, persoana fizică sau juridică căreia i-a fost cauzată dauna se menţine

legătura şi se solicită informaţia privind îndeplinirea obligaţiunii.

4.3.3. Dacă condamnatul nu îndeplineşte obligaţiunea corespunzătoare pînă la expirarea

termenului stabilit în sentinţă sau a termenului de probă şi nu a executat cu rea-voinţă obligaţia de

a repara dauna cauzată se consideră eschivare de la îndeplinirea obligaţiunii. În cazul dat se solicită

de la condamnat explicaţia privind motivul neîndeplinirii obligaţiunii. La încălcarea sistematică a

obligaţiunii, de trei şi mai multe ori, consilierul de probaţiune înaintează în instanţa de judecată un

demers cu materialele corespunzătoare solicitînd anularea condamnării cu suspendarea

condiţionată a executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen

cu trimiterea executării pedepsei cu închisoarea.

Secţiunea a 4-a. Obligaţiunea de a urma un tratament în caz de alcoolism,

narcomanie, toxicomanie sau boală venerică

4.4.1. În cazul stabilirii acestei obligaţiuni, consilierul de probaţiune înştiinţează instituţia

medicală anexînd copia sentinţei de condamnare, informează Inspectoratul de poliţie şi solicită

periodic, dar nu mai rar decît o dată în lună, informaţia în scris de la condamnat despre măsurile

întreprinse privind îndeplinirea obligaţiunii. Totodată se solicită prezentarea documentelor

15

confirmative despre executarea obligaţiunii. Informaţia poate fi solicitată atît de la condamnat cît

şi de la membrii familiei sale.

4.4.2. După finisarea tratamentului, se solicită de la instituţia medicală confirmarea în scris a

însănătoşirii condamnatului.

4.4.3. Dacă condamnatul în termen de 5 zile după rămînerea definitivă a hotărîrii instanţei de

judecată nu se va prezenta la instituţia medicală cu regim special, de la acesta se solicită explicaţie

în scris privind motivul neprezentării şi se preîntîmpină în scris în vederea respectării obligaţiunii.

Dacă condamnatul nu îndeplineşte obligaţiunea stabilită în termenul fixat în sentinţă, se consideră

eschivare de la îndeplinirea obligaţiunii. În cazul dat se solicită de la condamnat explicaţia privind

motivul nerespectării obligaţiunii. La încălcarea sistematică a obligaţiunii, de trei şi mai multe ori,

consilierul de probaţiune înaintează în instanţa de judecată un demers cu materialele

corespunzătoare solicitînd anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei

sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.

Secţiunea a 5-a. Obligaţiunea de a participa la un program special de tratament sau de

consiliere în vederea reducerii comportamentului violent

4.5.1. La aplicarea acestei obligaţiuni, consilierul de probaţiune urmează să stabilească data

începerii programului special de tratament psihologic sau de consiliere, fie individual sau în grup,

pe perioada termenului de probă, în vederea schimbării atitudinilor, convingerilor şi

comportamentului persoanelor asistate sau circumstanţelor sociale ale acestora. Durata

tratamentului sau consilierii este pe perioada programului probaţional aplicat.

4.5.2. După finisarea unui program special, consilierul de probaţiune întocmeşte o evaluare a

condamnatului pentru stabilirea sporirii sau diminuării comportamentului violent.

4.5.3. În cazul în care în perioada termenului de probă este necesar schimbarea programului de

consiliere sau repetarea celui precedent, consilierul de probaţiune implică condamnatul în

programul special împreună cu alţi beneficiari participanţi.

4.5.4. Prezenţa condamnatului în derularea programelor speciale este obligatorie. Dacă

condamnatul se eschivează de la frecventarea programului special de tratament sau de consiliere,

după prima absenţă nemotivată consilierul de probaţiune întocmeşte un raport de constatare, iar la

prezentarea condamnatului solicită o explicaţie şi îi aplică o preîntîmpinare. La eschivarea

sistematică, de trei sau mai multe ori de la orele de program, consilierul de probaţiune înaintează

în instanţa de judecată un demers cu materialele corespunzătoare solicitînd anularea condamnării

cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă

înainte de termen.

Secţiunea a 6-a. Obligaţiunea de a executa ore de muncă neremunerată în folosul

comunităţii

4.6.1. În cazul stabilirii obligaţiunii de a executa ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii

(MNFC), consilierul de probaţiune întreprinde măsurile corespunzătoare în conformitate cu

prevederile art. 67 CP, art. art. 189-194 CE şi Regulamentul cu privire la modul de executare a

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii aprobat prin Hotărîrea

16

Guvernului nr. 1643 din 31.12.2003 şi Instrucţiunii nr. 142 din 19.11.2012 cu privire la punerea

în aplicare a pedepsei penale şi sancţiunii contravenţionale sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunităţii.

CAPITOLUL V. EXCLUDEREA DE LA EVIDENŢĂ ŞI ÎNCETAREA

ACTIVITĂŢILOR DE PROBAŢIUNE

5.1. Încetarea activităţilor de probaţiune presupune şi excluderea condamnatului de la evidenţă.

5.2. Excluderea de la evidenţă, are loc în cazul:

a) respectării de către condamnat a comportamentului stabilit prin hotărîrea judecătorească şi

expirării termenului de probă;

b) instanţa de judecată a emis hotărîrea privind anularea condamnării cu suspendarea

condiţionata a executării pedepsei, anularea liberării condiţionate de pedeapsa înainte de

termen sau anularea amînării executării pedepsei;

c) în privinţa condamnatului a fost pronunţata o nouă hotărîre de condamnare rămasă

definitivă;

d) a fost emisă o hotărîre judecătorească despre aplicarea legii cu privire la amnistie;

e) a fost emis Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind acordarea graţierii

individuale (conform decretului publicat în Monitorul Oficial al RM);

f) a fost remis dosarul personal în altă subdiviziune teritorială în legătura cu schimbarea

domiciliului condamnatului;

g) a fost emisă o hotărîre privind achitarea condamnatului;

h) a decedat condamnatul;

i) intervenirii unei legi penale noi care exclude caracterul penal al faptei în cursul executării

pedepsei sau trimiterii spre executare a hotărîrii judecătoreşti.

5.3. În cazul în care condamnatul este anunţat în căutare în baza unei încheieri judecătoreşti, pînă

la expirarea termenul de probă (art. 90 CP RM) sau termenului liberării condiţionate de pedeapsă

(art.91 CP RM) se înaintează demers în instanţa de judecată privind anularea condamnării şi

trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa privaţiunii de libertate.

5.4. În cazul în care a expirat termenul de probă (art. 90 CP RM) sau termenul liberării condiţionate

de pedeapsă (art.91 CP RM), iar demersul privind anularea condamnării pentru executarea

pedepsei privative de libertate se află în examinare, condamnatul se va exclude din evidenţă după

pronunţarea instanţei de judecată.

5.5. Dacă în perioada termenului de probă, condamnatul a comis o nouă infracţiune, dar nu există

o hotărîre judiciară definitivă, organul de probaţiune înştiinţează în scris organul care examinează

cauza penală (procuratura sau instanţa de judecată) despre necesitatea aplicării art. 85 CP RM, iar

la expirarea termenului de probă se exclude din evidenţă.

5.6. Condamnaţii liberaţi de pedeapsa penală în baza art.art. 90, 91 CP RM, sunt excluşi de la

evidenţă cu întocmirea unui raport al consilierului de probaţiune, care se păstrează în dosarul

personal al condamnatului. Data excluderii condamnatului de la evidenţă, trebuie să coincidă cu

ziua finisării termenului de probă sau termenului de pedeapsă rămas neexecutat.

5.7. Condamnatele cărora le-a fost amînată executarea pedepsei în baza art. 96 CP RM, pot fi

excluse de la evidenţă doar în baza deciziei instanţei de judecată emisă la demersul consilierului

de probaţiune.

17

5.8. Despre excluderea de la evidenţă în termen de 5 zile lucrătoare, consilierul de probaţiune

informează în scris printr-o înştiinţare:

a) Instanţa de judecata care a dispus executarea hotărîrii;

b) Preşedinţia Republicii Moldova, în cazul persoanelor graţiate;

c) Pocuratura care a trimis spre executare ordonanţa.

5.9. După finalizarea intervenţiei acordate în baza contractului de asistenţă încheiat în conformitate

cu ordinul ministrului nr. 560 din 31.12.2008, consilierul de probaţiune va întocmi un raport

privind realizarea asistenţei solicitate cu anexarea la dosar. Astfel, dosarele personale ale

beneficiarilor se exclud din evidenţă şi se transmit în arhivă.

CAPITOLUL VI. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

6.1. Şefii Birourilor de probaţiune prezintă Oficiului central de probaţiune date statistice

reflectate în darea de seamă lunară, trimestrială şi anuală. Suplimentar la darea de seamă cu

datele statistice trimestrial se prezintă o notă informativă cu raportarea executării planului de

activitate, sau altă informaţie relevantă.

6.2. Dările de seamă pentru luna precedentă, se prezintă nu mai tîrziu de data de 5 a fiecărei luni

calendaristice.

6.3. Dosarele personale şi registrele de evidenţă a condamnaţilor conţin date confidenţiale şi

păstrarea lor, precum şi furnizarea informaţiei referitoare la acestea, se înfăptuieşte în ordinea şi

temeiurile prevăzute de legislaţie.

6.4. Dosarele personale ale condamnaților excluşi din evidenţă se transmit în arhivă, unde se

păstrează în decurs de 5 ani de la data excluderii din evidenţă, după care se nimicesc prin ardere,

iar registrele de evidenţă se păstrează 15 ani.

6.5. Nimicirea materialelor de arhivă se înfăptuieşte doar în prezenţa unei comisii special

convocate în acest sens, prin întocmirea unui act, care se semnează de preşedintele şi membrii

comisiei.