CAPITOLUL I Dispoziţii generale ART. 114 (1) Prezentul titlu reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionareaînvăţământului superior din România. (2) Învăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii,institute, şcoli de studii superioare şi altele asemenea, numite în continuareinstituţii de învăţământ superior sau universităţi. (3) Instituţiile de învăţământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale.Aceste instituţii au personalitate juridică, au caracter nonprofit, sunt de interespublic şi sunt apolitice. ART. 115 (1) Învăţământul superior se poate organiza doar în instituţii de învăţământsuperior care au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea,potrivit legii. (2) Actele de finalizare a studiilor emise în România sunt recunoscute de cătrestat numai în cazul în care sunt eliberate în conformitate cu prevederile legale învigoare, de către instituţii de învăţământ superior acreditate. ART. 116 (1) Sistemul naţional de învăţământ superior include toate instituţiile deînvăţământ superior acreditate. O instituţie de învăţământ superior autorizată săfuncţioneze provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine parte asistemului naţional de învăţământ superior numai după acreditare. (2) Instituţiile de învăţământ superior din străinătate, recunoscute legal, ca atare,în statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul României, singure sau înparteneriat cu instituţii de învăţământ superior acreditate din România, numai curespectarea legislaţiei în vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea şi asigurareacalităţii programelor de studii. (3) Instituţiile de învăţământ superior româneşti pot organiza, în România sau înalte state, programe de studii comune cu instituţii de învăţământ superior dinstrăinătate, recunoscute ca atare de statul de origine. În cazul în care acesteprograme se organizează în străinătate, trebuie să respecte reglementările legale învigoare atât în România, cât şi în statele respective. ART. 117 Misiunea învăţământului superior este de a genera şi de a transfera cunoaşterecătre societate prin: a) formare iniţială şi continuă la nivel universitar, în scopul dezvoltăriipersonale, al inserţiei profesionale a individului şi a satisfacerii nevoii decompetenţă a mediului socioeconomic; b) cercetare ştiinţifică, dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic, prin creaţieindividuală şi colectivă, în domeniul ştiinţelor, al ştiinţelor inginereşti, al artelor, alliterelor, prin asigurarea performanţelor şi dezvoltării fizice şi sportive, precum şivalorificarea şi diseminarea rezultatelor acestora. ART. 118 (1) Sistemul naţional de învăţământ superior se bazează pe următoareleprincipii: a) principiul autonomiei universitare; b) principiul libertăţii academice; c) principiul răspunderii publice; d) principiul asigurării calităţii; e) principiul echităţii; f) principiul eficienţei manageriale şi financiare;

g) principiul transparenţei; h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale personaluluiacademic; i) principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine politice; j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională a studenţilor, acadrelor didactice şi a cercetătorilor; k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor; l) principiul centrării educaţiei pe student. (2) În învăţământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă,etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală saualte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege. (3) Studenţii cu dizabilităţi fizice au dreptul să aibă căi de acces adaptateacestora în totalitatea spaţiilor universitare, precum şi condiţii pentru desfăşurareanormală a activităţilor academice, sociale şi culturale în cadrul instituţiilor deînvăţământ superior. (4) În învăţământul superior există şi pot fi organizate facultăţi de teologie, înconformitate cu prevederile art. 15, şi institute de cercetare teologică în consens cuperspectivele ecumenice şi irenice internaţionale şi în conformitate cu prevederilelegale. ART. 119 (1) În instituţiile de învăţământ superior de stat, învăţământul este gratuit pentrucifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern şi cu taxă. Cuantumul taxei estestabilit de către senatul universitar, conform legii. (2) În instituţiile de învăţământ superior particular, învăţământul este cu taxă.Cuantumul taxei este stabilit de către consiliul de administraţie, conform legii. (3) Instituţiile de învăţământ superior au autonomie în stabilirea cuantumuluitaxelor şi au obligaţia să le comunice tuturor celor interesaţi, inclusiv pe site-uluniversităţii. ART. 120*) (1) Calificările dobândite de absolvenţii programelor de studii din învăţământulsuperior sunt atestate prin diplome, prin certificate şi prin alte acte de studiieliberate numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate. (2) Diplomele corespunzătoare programelor de studii universitare sunt înscrisurioficiale şi nu pot fi emise decât de instituţiile acreditate, pentru programele şiformele de studii acreditate sau autorizate provizoriu. În acest din urmă caz, încadrul instituţiei care emite diploma trebuie să existe o altă specializare acreditatăîntr-un domeniu înrudit cu specializarea autorizată. Nerespectarea acestorprevederi se pedepseşte conform legii penale.#CIN *) Conform art. 224 pct. 3 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012 (#M5), începândcu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privindCodul penal), la articolul 120, alineatul (2) se modifică şi va avea următorulcuprins:#M5 "(2) Diplomele corespunzătoare programelor de studii universitare suntînscrisuri oficiale şi nu pot fi emise decât de instituţiile acreditate, pentruprogramele şi formele de studii acreditate sau autorizate provizoriu. În acest dinurmă caz, în cadrul instituţiei care emite diploma trebuie să existe o altăspecializare acreditată într-un domeniu înrudit cu specializarea autorizată."#B ART. 121 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este autoritate publică şi

este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilorlegale în domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul, sancţiuni.De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului controleazămodul în care universităţile îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiuneagenerală şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică. ART. 122 (1) Instituţiile de învăţământ superior au patrimoniu propriu, pe care îlgestionează conform legii. (2) Instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare se înfiinţează prinlege, cu respectarea dispoziţiilor legale privind acreditarea, stabilite conformOrdonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţiieducaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificărileulterioare. (3) Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior de stat aparţineGuvernului. Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior particular şiconfesional aparţine unei fundaţii, unei asociaţii sau unui cult religios ori altuifurnizor de educaţie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi,denumit fondator. ART. 123 (1) Autonomia universitară este garantată prin Constituţie. Libertatea academicăeste garantată prin lege. Instituţiile de învăţământ superior se organizează şifuncţionează independent de orice ingerinţe ideologice, politice sau religioase. (2) Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabileascămisiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şifuncţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectareastrictă a legislaţiei în vigoare. (3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Cartauniversitară, aprobată de senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia învigoare. (4) Autonomia universitară se exercită numai cu condiţia asumării răspunderiipublice. (5) În instituţiile de învăţământ superior este asigurată libertatea cercetării înceea ce priveşte stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarearezultatelor, conform legii. (6) În instituţiile de învăţământ superior este interzisă periclitarea sub oriceformă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor ştiinţifice şi artistice. (7) Studenţilor le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor şispecializărilor, în conformitate cu normele legale în vigoare şi cu planurile deînvăţământ. (8) Structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor particulare şiconfesionale, atribuţiile, modul de constituire, precum şi alte considerente legate destatutul acestora sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cuavizul consultativ al fondatorilor şi cu aprobarea senatului universitar. ART. 124 (1) Răspunderea publică obligă orice instituţie de învăţământ superior, de statsau particulară: a) să respecte legislaţia în vigoare, carta proprie şi politicile naţionale şieuropene în domeniul învăţământului superior; b) să aplice şi să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea şievaluarea calităţii în învăţământul superior; c) să respecte politicile de echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul deetică şi deontologie profesională aprobat de senatul universitar;

d) să asigure eficienţa managerială şi eficienţa utilizării resurselor, în cazuluniversităţilor de stat, şi a cheltuirii fondurilor din surse publice, conformcontractului instituţional; e) să asigure transparenţa tuturor deciziilor şi activităţilor sale, conformlegislaţiei în vigoare; f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar şi decercetare, precum şi drepturile şi libertăţile studenţilor. (2) În cazul universităţilor confesionale, răspunderea publică se extinde larespectarea statutului şi a prevederilor dogmatice şi canonice specifice cultuluirespectiv. ART. 125 (1) În cazul în care se constată nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 124,Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sesizează senatuluniversitar în termen de 30 de zile de la data constatării. Dacă în termen de 3 lunide la data sesizării, universitatea continuă să nu respecte obligaţiile prevăzute laart. 124, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului aplică, în termende maximum 6 luni de la data sesizării iniţiale a senatului universitar, una sau maimulte dintre următoarele măsuri: a) revocarea din funcţie a rectorului, în baza propunerii Consiliului de etică şimanagement universitar, cu consultarea senatului universitar. În termen demaximum 5 zile lucrătoare de la data revocării din funcţie a rectorului, senatuluniversitar are obligaţia să desemneze un prorector care reprezintă universitatea şicare devine ordonator de credite până la confirmarea unui nou rector de cătreministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. În termen de 3 luni de la revocarea din funcţie a rectorului, senatul universitar finalizează procedurile dedesemnare a unui nou rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, şitrimite spre confirmare ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportuluinumele noului rector; b) reduce sau elimină temporar sau definitiv accesul la finanţările din sursepublice, la propunerea Consiliului de etică şi management universitar; c) propune Guvernului iniţierea unui proiect de lege de reorganizare saudesfiinţare a instituţiei de învăţământ superior în cauză. (2) Constatarea încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 124 se face de cătreConsiliul de etică şi management universitar, format din 11 membri, după cumurmează: 3 reprezentanţi numiţi de către Consiliul Naţional al Rectorilor, 3reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, numiţide ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, câte un reprezentant numitde către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior,denumită în continuare ARACIS, Consiliul Naţional pentru FinanţareaÎnvăţământului Superior, denumit în continuare CNFIS, Consiliul Naţional alCercetării Ştiinţifice, denumit în continuare CNCS, Consiliul Naţional de Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, denumit în continuareCNATDCU, şi un reprezentant al federaţiilor naţionale ale studenţilor. (3) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul de etică şimanagement universitar în legătură cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art.124. În urma primirii unei astfel de sesizări, Consiliul de etică şi managementuniversitar are obligaţia de a investiga aspectele sesizate şi de a răspunde sesizăriiîn termenul de 3 luni. Răspunsurile la aceste sesizări constituie documente publiceşi se publică pe site-ul web al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului. (4) Respectarea de către instituţiile de învăţământ superior a obligaţiilorprevăzute la art. 124 şi a altor obligaţii legale aferente răspunderii publice, precum

şi respectarea de către Consiliul de etică şi management universitar a obligaţiilorprevăzute la alin. (3) constituie un interes legitim public pentru orice persoanăfizică sau juridică română. Nerespectarea acestor obligaţii poate fi atacată încontencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică română, potrivitlegii. ART. 126 (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor,staţiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilorbotanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor şi cliniciloruniversitare, precum şi dotările aferente, folosite de instituţia de învăţământsuperior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente careaparţin Ministerului Sănătăţii, ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie,în care se desfăşoară învăţământul medical superior, spaţiile care aparţin cultelor încare se desfăşoară învăţământul confesional, precum şi spaţiile care aparţinMinisterului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şiServiciului Român de Informaţii, în care se desfăşoară învăţământ de specialitate. (3) Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permisnumai în condiţiile stabilite prin lege şi prin Carta universitară. ART. 127 (1) Comunitatea universitară este constituită din studenţi, personal didactic şi decercetare şi personal didactic şi de cercetare auxiliar. (2) Din comunitatea universitară fac parte şi persoane cărora li s-a conferitcalitatea de membru al comunităţii universitare, prin hotărâre a senatuluiuniversitar. (3) Membrii comunităţii universitare au drepturile şi îndatoririle stabilite prinreglementările legale în vigoare şi prin Carta universitară. ART. 128 (1) Carta universitară prezintă opţiunile majore ale comunităţii universitare şi seaplică în tot spaţiul universitar. (2) Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puţin la: a) modalităţile de desemnare şi revocare din funcţie a persoanelor care ocupăfuncţii de conducere sau care fac parte din structurile şi organismele de conducereale universităţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare; b) Codul de etică şi deontologie profesională universitară; c) modul în care se realizează gestiunea şi protecţia resurselor universităţii; d) condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea destinaţieiacestora şi a condiţiilor în care sunt utilizate; e) condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile publice şi cu alţioperatori economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală şiaplicativă sau a creşterii nivelului de calificare a specialiştilor cu studiiuniversitare; f) condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte instituţii de învăţământsuperior sau cu alte organizaţii pentru îndeplinirea misiunii sale; g) modalităţile în care se pot construi, deţine şi folosi elementele aferente bazeimateriale a universităţii, necesare educaţiei şi cercetării ştiinţifice; h) modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare internaţională aleinstituţiei de învăţământ superior, încheierea de contracte şi participarea laorganizaţiile europene şi internaţionale; i) modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere ale universităţilor şisindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ şiorganizaţiile studenţeşti legal constituite;

j) orice alte aspecte considerate relevante de către senatul universitar şi carecorespund legislaţiei în vigoare. (3) Carta universitară se elaborează şi se adoptă de către senatul universitar,numai după dezbaterea cu comunitatea universitară. (4) Carta universitară nu poate conţine prevederi contrare legislaţiei în vigoare.Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept aactului respectiv. (5) Carta universitară se adoptă numai după rezoluţia pozitivă a MinisteruluiEducaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind avizul de legalitate asupraCartei universitare. Rezoluţia privind avizul de legalitate se emite de cătreMinisterul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în termen de maximum 30de zile de la data solicitării instituţiei de învăţământ superior. (6) În cazul în care termenul prevăzut la alin. (5) nu este respectat, Cartauniversitară se consideră avizată potrivit procedurii aprobării tacite. ART. 129 (1) Instituţiile de învăţământ superior pot înfiinţa, singure sau prin asociere,societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii, cu aprobarea senatului universitar.Condiţia ca acestea să se înfiinţeze este aceea ca ele să contribuie la creştereaperformanţelor instituţiei şi să nu influenţeze negativ în niciun fel activităţile deînvăţământ, cercetare şi consultanţă. (2) Instituţiile de învăţământ superior pot constitui consorţii, inclusiv cu unităţilede cercetare-dezvoltare, în baza unui contract de parteneriat, conform legislaţiei învigoare. (3) La constituirea societăţilor comerciale, a fundaţiilor sau a asociaţiilor,instituţia de învăţământ superior de stat poate contribui exclusiv cu bani, brevete deinvenţie şi alte drepturi de proprietate industrială. Universitatea poate acorda princontract dreptul de administrare şi folosinţă asupra bunurilor patrimonialesocietăţilor comerciale sau asociaţiilor în care are calitatea de asociat sau acţionarori fundaţiilor în care are calitatea de fondator, cu aprobarea senatului universitar.Dreptul de folosinţă şi administrare asupra bunurilor proprietate publică nu poateconstitui aport al universităţii la capitalul social al unei societăţi comerciale,fundaţii sau asociaţii. ART. 130 (1) Instituţiile de învăţământ superior adoptă un cod de etică şi deontologieprofesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară şi includeobligatoriu: a) stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi; b) prevederea că persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până lagradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau unasă se afle faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control, autoritatesau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numiţiîn comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror deciziiafectează soţii, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv; c) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru garantareaoriginalităţii lucrărilor de licenţă, master, doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altorasemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente. (2) Rectorul universităţii are obligaţia să prezinte anual, cel târziu până în primazi lucrătoare a lunii aprilie a fiecărui an, un raport privind starea universităţii.Raportul este făcut public pe site-ul universităţii şi este transmis tuturor părţilorinteresate. Acest raport include cel puţin: a) situaţia financiară a universităţii, pe surse de finanţare şi tipuri de cheltuieli; b) situaţia fiecărui program de studii;

c) situaţia personalului instituţiei; d) rezultatele activităţilor de cercetare; e) situaţia asigurării calităţii activităţilor din cadrul universităţii; f) situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare; g) situaţia posturilor vacante; h) situaţia inserţiei profesionale a absolvenţilor din promoţiile precedente. (3) Raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii publice şiconstituie o condiţie fundamentală pentru accesul la finanţările din bugetul public. CAPITOLUL II Structura organizatorică a instituţiilor de învăţământ superior ART. 131 (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, oriceinstituţie de învăţământ superior poate cuprinde următoarele componenteorganizatorice: facultăţi, departamente, institute, centre sau laboratoare, unităţi deproiectare, centre de consultanţă, clinici universitare, studiouri şi ateliere artistice,teatre, muzee, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unităţi demicroproducţie şi prestări servicii, staţiuni experimentale sau alte entităţi pentruactivităţi de producţie şi transfer de cunoaştere şi tehnologie. În structurainstituţiilor de învăţământ superior funcţionează servicii tehnico-administrative. (2) Instituţia de învăţământ superior poate înfiinţa, pe perioadă determinată şi peproiecte, unităţi de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri şicheltuieli, care au autonomie şi statute proprii, aprobate de senatul universitar. (3) Componentele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt organizate de fiecare instituţiede învăţământ superior, astfel încât instituţia să îşi realizeze misiunea, să asigurecriteriile şi standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activităţile deînvăţământ, cercetare, producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic şi să asiguresprijinul administrativ adecvat membrilor comunităţii universitare. ART. 132 (1) Facultatea este unitatea funcţională care elaborează şi gestioneazăprogramele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii aleştiinţelor, artelor sau sportului. (2) Orice facultate se înfiinţează, se organizează sau se desfiinţează lapropunerea şi cu aprobarea senatului universitar, prin hotărâre a Guvernuluiprivind structura instituţiilor de învăţământ superior, iniţiată anual de MinisterulEducaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (3) Într-o instituţie de învăţământ superior de stat, Guvernul, cu consultareasenatului universitar, poate să înfiinţeze şi să finanţeze un program de studii sau ofacultate cu acele programe de studii care răspund unor cerinţe stringente deinstruire şi formare profesională în domenii de interes naţional. Programele destudii astfel propuse se supun reglementărilor legale în vigoare referitoare laasigurarea calităţii în învăţământul superior. (4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, şcoli doctorale,şcoli postuniversitare şi extensii universitare care sunt responsabile de organizareaprogramelor de studii pe tipuri şi cicluri de studii universitare. (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţii temeinic justificate,Guvernul, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului, poate înfiinţa facultăţi, în cadrul universităţilor de stat, cu consultareasenatului universitar. ART. 133 (1) Departamentul este unitatea academică funcţională care asigură producerea,transmiterea şi valorificarea cunoaşterii în unul sau mai multe domenii despecialitate.

(2) Un departament poate avea în componenţă centre sau laboratoare decercetare, ateliere artistice, şcoli postuniversitare şi extensii universitare. (3) Departamentul se înfiinţează, se organizează, se divizează, se comasează sause desfiinţează prin hotărâre a senatului universitar, la propunerea consiliuluifacultăţii/facultăţilor în care funcţionează. (4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare carefuncţionează ca unităţi de venituri şi cheltuieli în cadrul universităţii. ART. 134 Înfiinţarea institutelor, staţiunilor experimentale, centrelor sau laboratoarelor decercetare-dezvoltare este aprobată de către senatul universitar, cu respectarealegislaţiei în vigoare. ART. 135 (1) Învăţământul superior pentru minorităţile naţionale se realizează: a) în instituţii de învăţământ superior în cadrul cărora funcţioneazăfacultăţi/linii/programe de studii cu predare în limba maternă; b) în instituţii de învăţământ superior multiculturale şi multilingve; în acest caz,se constituie secţii/linii cu predare în limbile minorităţilor naţionale; c) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior pot fi organizate grupe, secţii saulinii de predare în limbile minorităţilor naţionale, în condiţiile legii. (2) Linia de studiu din cadrul universităţii multilingve şi multiculturale seorganizează în departamente. Cadrele universitare aparţinând liniei de studiuadoptă şi elaborează un regulament de funcţionare propriu, care stabileşteprocedurile de alegere şi alte aspecte specifice structurilor organizatorice ale linieide studiu respective în concordanţă cu Carta universitară, în termen de 6 luni de ladata intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Secţia de studiu este o formă de organizare a învăţământului universitar întrolimbă a minorităţilor naţionale, care poate fi instituţionalizată, atât la niveluluniversităţii, cât şi în cadrul unei facultăţi, prin departamentul secţiei, care are încomponenţă programele de studiu şi structurile organizatorice aferente. Secţiilebeneficiază de autonomie universitară în organizarea activităţilor didactice. (4) În învăţământul universitar pentru minorităţile naţionale, se asigurăpregătirea în ciclul I de studii universitare - licenţă, în ciclul II de studiiuniversitare - master şi în ciclul III de studii universitare - doctorat, precum şi înînvăţământul postuniversitar, în limba maternă. (5) Finanţarea de bază se calculează după un coeficient mărit pentru studenţiicare urmează cursurile în limba unei minorităţi naţionale. CAPITOLUL III Organizarea studiilor universitare SECŢIUNEA 1 Structura anului universitar ART. 136 (1) Anul universitar începe, de regulă, în prima zi lucrătoare a lunii octombrie şiinclude două semestre. Un semestru are, de regulă, o durată de 14 săptămâni deactivităţi didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de examene.Structura anului universitar se aprobă de către senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un semestru se are în vedere o perioadă deminimum 17 săptămâni. (2) Senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior aprobă anual,cu cel puţin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privindactivitatea profesională a studenţilor, precum şi calendarul activităţiloreducaţionale specifice semestrelor academice de studiu. SECŢIUNEA a 2-a

Programe de studii universitare ART. 137 (1) Programul de studii universitare reprezintă un grup de unităţi curriculare depredare, învăţare, cercetare, aplicaţii practice şi evaluare, planificate astfel încât săducă la o calificare universitară certificată printr-o diplomă şi printr-un suplimentde diplomă. (2) Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilulcalificării definit în Cadrul naţional al calificărilor. Curriculumul unui program destudii universitare se stabileşte astfel încât să maximizeze şansele obţineriicalificării dorite şi se aprobă de către senatul universitar. (3) Concordanţa dintre curriculum şi calificarea oferită de programul de studiiuniversitare este un criteriu obligatoriu de evaluare a asigurării calităţii. (4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii şiorganizate pe 3 cicluri de studiu: licenţă, master, doctorat. (5) Programele de studii universitare dau acces la ocupaţii şi funcţii specificefiecărui ciclu de studii universitare absolvit. ART. 138 (1) Organizarea programelor de studii este de competenţa instituţiilor deînvăţământ superior, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Pentru fiecare cicluuniversitar organizat, senatul universitar aprobă un regulament propriu deorganizare şi funcţionare, în acord cu standardele naţionale şi internaţionalegenerale şi specifice de calitate. (2) Un program de studii universitare funcţionează legal dacă este autorizatprovizoriu sau acreditat şi funcţionează în condiţiile stabilite prin actul deautorizare, respectiv acreditare. Organizarea şi desfăşurarea de programe de studiiuniversitare care nu funcţionează legal se sancţionează cu nerecunoaşterea studiilorpentru beneficiari, precum şi cu amendă pentru organizatori, potrivit legii penale,şi cu retragerea imediată, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului, a autorizaţiei de funcţionare provizorie, respectiv a acreditării pentruinstituţia în cauză. (3) Autorizarea provizorie şi acreditarea programelor de studii universitare serealizează distinct pentru fiecare formă de învăţământ, fiecare limbă de predare şipentru fiecare locaţie geografică în care se desfăşoară. (4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene, reglementareanaţională nu poate contraveni celei europene. (5) Nomenclatorul domeniilor şi al programelor de studii universitare, domeniileşi programele de studii universitare acreditate sau autorizate să funcţionezeprovizoriu, locaţiile geografice de desfăşurare, numărul de credite de studiitransferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învăţământ saulimbă de predare, precum şi numărul maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi,propus de către agenţiile de evaluare a calităţii care au evaluat fiecare program, sestabilesc anual prin hotărâre a Guvernului, promovată de către MinisterulEducaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, înaintea datei de 31 martie a anuluirespectiv. SECŢIUNEA a 3-a Forme de organizare ART. 139 Formele de organizare a programelor de studii sunt: a) cu frecvenţă, caracterizată prin activităţi de învăţământ şi/sau de cercetareprogramate pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare,aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului şipresupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele

didactice şi de cercetare; b) cu frecvenţă redusă, caracterizată prin activităţi dedicate mai ales unor cursuride sinteză şi pregătirii aplicative, programate în mod compact şi periodic,presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadreledidactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire specificeînvăţământului la distanţă; c) la distanţă, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice şide comunicaţii specifice, activităţi de autoînvăţare şi autoevaluare completate deactivităţi specifice de tutorat. ART. 140 (1) Programele de studii universitare de licenţă se pot organiza la următoareleforme de învăţământ: cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă. (2) Programele de studii universitare de master se pot organiza la următoareleforme de învăţământ: cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă. (3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) programele de studii de licenţăşi master din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se potorganiza doar la forma de învăţământ cu frecvenţă. (4) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza numai la formade învăţământ cu frecvenţă. Pentru programele de studii universitare de doctorat,obligaţiile referitoare la frecvenţă sunt stabilite de către conducerea şcolii doctoraleorganizatoare a programelor respective, conform unei metodologii elaborate deMinisterul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Obligaţiile referitoare lafrecvenţă constituie un criteriu de evaluare a calităţii şcolii doctorale, inclusiv învederea finanţării. (5) Diplomele şi certificatele de studii universitare eliberate de instituţiile deînvăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceleaşi programe de studii,indiferent de forma de învăţământ absolvită, sunt echivalente. Metodologia deorganizare a examenelor, competenţele şi cunoştinţele verificate, corespondenţadintre rezultatele învăţării şi notele, diplomele sau certificatele de studii acordatetrebuie să fie identice pentru orice formă de învăţământ corespunzătoare unuianumit program de studii din cadrul unei instituţii de învăţământ superior. (6) Pot organiza programe de studii universitare la formele de învăţământ cufrecvenţă redusă şi la distanţă numai instituţiile de învăţământ superior care auacreditat programul de învăţământ respectiv la forma de învăţământ cu frecvenţă. SECŢIUNEA a 4-a Contracte de studii ART. 141 Instituţia de învăţământ superior semnează cu fiecare student/studentdoctorand/cursant/cercetătorpost-doctoral înmatriculat la un program de studii uncontract de studii universitare în concordanţă cu prevederile regulamentelor deorganizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei învigoare. Contractele de studii nu se modifică în timpul anului universitar. SECŢIUNEA a 5-a Admiterea în programe de studii ART. 142 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează anual ometodologie-cadru privind organizarea admiterii în instituţiile de învăţământsuperior de stat şi particulare din România. (2) Fiecare instituţie de învăţământ superior elaborează şi aplică propriulregulament de organizare a admiterii în programele de studii oferite. Acestregulament se elaborează conform metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1). (3) Condiţiile de admitere, inclusiv cifrele de şcolarizare trebuie făcute publice

în fiecare an, de către universitate, cu cel puţin 6 luni înainte de susţinereaconcursului de admitere. (4) La admiterea în învăţământul superior de stat şi particular, pentru fiecareciclu şi program de studii universitare, cetăţenii statelor membre ale UniuniiEuropene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai ConfederaţieiElveţiene pot candida în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru cetăţeniiromâni, inclusiv în ceea ce priveşte taxele de şcolarizare. (5) Instituţiile de învăţământ superior pot percepe de la candidaţi, înconformitate cu prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizareaşi desfăşurarea admiterii, în cuantumurile aprobate de senatele universitare.Senatele universitare pot să prevadă, prin metodologiile proprii de admitere,scutirea la plata acestor taxe sau reducerea lor. (6) O persoană poate beneficia de finanţare de la buget pentru un singur programde licenţă, pentru un singur program de master şi pentru un singur program dedoctorat. (7) Persoana admisă la un program de studii universitare de licenţă, master saudoctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadăa prezenţei sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare şi până lasusţinerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puţin peperioadele de întrerupere a studiilor. (8) Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să restituie, în cel mult douăzile lucrătoare de la depunerea cererii şi necondiţionat, fără perceperea unor taxe,dosarele candidaţilor declaraţi respinşi sau ale celor care renunţă la locul obţinutprin admitere, după afişarea rezultatelor finale. SECŢIUNEA a 6-a Examene de finalizare a studiilor ART. 143 (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt: a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examende diplomă pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti; b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master; c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat; d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tipspecializare; e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în cazulstudenţilor/absolvenţilor care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sauprograme de studii care au intrat în lichidare. (2) Examenele prevăzute la alin. (1) se organizează şi se desfăşoară numai decătre instituţiile de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriuaprobat de senatul universitar şi care respectă metodologia-cadru, aprobată prinordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 6 lunide la data intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superiorautorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituţiilorde învăţământ superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate,desemnate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. (4) Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctoratrăspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutuluiacestora. (5) Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilităriifalsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, dediplomă, de disertaţie sau de doctorat.

SECŢIUNEA a 7-a Examenele de evaluare pe parcurs a studenţilor ART. 144 (1) Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii estedeterminat prin evaluări sumative de tip examen şi prin evaluarea continuă. (2) Instituţiile de învăţământ superior dispun de metodologii de examinareaprobate de senatul universitar, care au în vedere asigurarea calităţii şi respectareaprevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. (3) Rezultatele în învăţare sunt apreciate la examene: a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea competenţelorminimale aferente unei discipline şi promovarea unui examen; b) cu calificative, după caz. (4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanulfacultăţii în temeiul prevederilor din Carta universitară, atunci când se dovedeştecă acestea au fost obţinute în mod fraudulos sau prin încălcarea prevederilorCodului de etică şi deontologie universitară. Decanul poate dispune reorganizareaexamenului. ART. 145 Analiza contestaţiilor depuse de candidaţii la admitere, de studenţii examinaţi,de absolvenţi în cursul examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform propriilor regulamenteinstituţionale şi prevederilor Cartei universitare. SECŢIUNEA a 8-a Diplome ART. 146 Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau odiplomă de studii atunci când se dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloasesau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. ART. 147 (1) Recunoaşterea şi echivalarea studiilor sau a perioadelor de studii efectuate înţară sau în străinătate se realizează pe baza unei metodologii-cadru stabilite prinordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi a unormetodologii specifice aprobate de senatul universitar al fiecărei instituţii deînvăţământ superior, pe baza normelor europene, ale sistemului european deacumulare şi transfer al creditelor de studii, cu respectarea metodologiei-cadru. (2) Studiile efectuate în cadrul programului de studii întrerupt ca urmare aexmatriculării datorate încălcării prevederilor Codului de etică şi deontologieuniversitară nu pot fi recunoscute în cazul unei noi înmatriculări. (3) În cazul unor programe de studii organizate în comun de două sau mai multeuniversităţi, actele de studii se eliberează în concordanţă cu reglementărilenaţionale şi cu prevederile acordurilor interinstituţionale. SECŢIUNEA a 9-a Credite de studii ART. 148 (1) Programele de studii universitare planifică şi organizează volumul de muncăspecific activităţilor de predare, învăţare, aplicare practică şi examinare înconcordanţă cu ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studiitransferabile. Un credit de studiu transferabil constă în cantitatea de muncăintelectuală dirijată şi independentă necesară pentru finalizarea individuală de cătrestudent a unei unităţi componente a unui curs din cadrul unui program de studiiuniversitare, completată cu validarea rezultatelor învăţării. (2) Munca intelectuală individuală a unui student nu poate fi mai mică decât cea

corespunzătoare unui număr anual de 60 de credite de studiu transferabile. (3) Numărul minim de credite necesar promovării anului universitar se stabileştede către senatul universitar. (4) Durata programelor de studii universitare de licenţă şi master, pe domenii despecializare, se stabileşte la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (5) Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare de licenţă şi de mastercorespunde obţinerii a cel puţin 300 de credite de studii transferabile. (6) Numărul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studiiuniversitare de doctorat se stabileşte de fiecare universitate în funcţie de domeniulştiinţific sau artistic. ART. 149 (1) Numărul creditelor de studii transferabile constituie elementul de referinţă pecare universităţile îl pot utiliza în recunoaşterea unor studii sau perioade de studiiuniversitare legale efectuate anterior în acelaşi domeniu fundamental în scopulechivalării şi transferării creditelor de studiu transferabile şi a eventualei continuăria studiilor dintr-un program de studii. (2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor şi recunoaşterea înstrăinătate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de creditetransferabile, pe baza informaţiilor existente în registrul matricol propriu,instituţiile de învăţământ superior acreditate pot elibera, la cerere, documente încadrul cărora să fie atribuit un număr de credite de studiu transferabile disciplinelorde curs urmate de absolvent. Pentru această operaţiune, instituţiile de învăţământsuperior pot percepe taxe în cuantumul aprobat de senatul universitar. (3) Pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, MinisterulEducaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate echivala printr-o metodologiespecifică, pe baza ECTS/SECT, învăţământul universitar de scurtă durată, realizatprin colegiul cu durata de 3 ani sau institutul pedagogic cu durată de 3 ani, cuciclul I de studii universitare de licenţă, potrivit legii. SECŢIUNEA a 10-a Ciclul I - Studii universitare de licenţă A. Organizarea ART. 150 (1) Acreditarea unui program de studii universitare de licenţă şi stabilireanumărului maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi în cadrul programului şi cărorali se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a Guvernului,în urma evaluării externe realizată de către ARACIS sau de către o altă agenţie deasigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, înregistrată în Registrul Europeanpentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (EQAR). Studiile universitarede licenţă corespund unui număr cuprins între minimum 180 şi maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT, şi se finalizează prin nivelul 6din EQF/CEC. (2) La învăţământul cu frecvenţă, durata specifică a studiilor universitare delicenţă este, după caz, de 3 - 4 ani şi corespunde unui număr de minimum 60 decredite de studii transferabile pentru un an de studii. Durata studiilor de licenţăpentru învăţământul universitar din domeniile ştiinţe inginereşti, ştiinţe juridice şiteologie pastorală este de 4 ani. (3) Un procent de maximum 5% din numărul studenţilor cu frecvenţă dintr-unprogram de studii universitare de licenţă pot parcurge, cu aprobarea consiliuluifacultăţii, 2 ani de studii într-un singur an, cu excepţia instituţiilor de învăţământsuperior medical şi al ultimului an de studii, în condiţiile prevăzute deregulamentele de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu

respectarea legislaţiei în vigoare. (4) În cadrul studiilor universitare de licenţă este obligatorie efectuarea unorstagii de practică. Universităţile au obligaţia de a asigura un minim de 30% dinlocurile de practică necesare, dintre care cel puţin 50% în afara universităţilor. (5) Studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ cu frecvenţă se potorganiza în regim de finanţare de la bugetul de stat sau în regim cu taxă. MinisterulEducaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă pentru studiile universitare delicenţă la forma de învăţământ cu frecvenţă un număr de granturi de studii finanţatede la buget, pentru universităţile de stat. (6) Senatul universitar poate înfiinţa duble specializări. Procedura de autorizareşi acreditare a acestor specializări este cea prevăzută de lege. B. Admiterea ART. 151 (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolvenţii de liceucu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă. (2) În cadrul metodologiei proprii, instituţiile de învăţământ superior pot stabilifacilităţi sau condiţii speciale referitoare la admiterea candidaţilor la programe destudii universitare de licenţă, care au obţinut în perioada studiilor liceale distincţiila olimpiadele şcolare şi/sau la alte concursuri naţionale sau internaţionale. C. Diploma ART. 152 (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare delicenţă se numeşte diplomă de licenţă, diplomă de inginer sau, după caz, diplomăde urbanist. (2) Pe diploma de licenţă, pe diploma de inginer sau, după caz, pe diploma deurbanist se menţionează toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de învăţământ urmată şi titlul obţinut. Diploma delicenţă, diploma de inginer, respectiv diploma de urbanist sunt însoţite desuplimentul la diplomă şi se eliberează, gratuit, în limba română şi într-o limbă decirculaţie internaţională. SECŢIUNEA a 11-a Ciclul II - Studii universitare de master A. Organizarea ART. 153 (1) Programele de studii universitare de master reprezintă al II-lea ciclu de studiiuniversitare şi se finalizează prin nivelul 7 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional alCalificărilor. Acestea au o durată normală de 1 - 2 ani şi corespund unui numărminim de credite de studii transferabile, cuprins între 60 şi 120. Pentru profesiireglementate prin norme, recomandări sau bune practici europene, ciclul I şi ciclulII de studii universitare pot fi oferite comasat, într-un program unitar de studiiuniversitare cu o durată cuprinsă între 5 şi 6 ani, la învăţământul cu frecvenţă, încondiţiile prezentei legi, diplomele obţinute fiind echivalente diplomei de master. (2) Diploma de absolvire sau de licenţă a absolvenţilor învăţământului superiorde lungă durată din perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna esteechivalentă cu diploma de studii universitare de master în specialitate. ART. 154 (1) Programele de studii universitare de master pot fi: a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competenţelorprofesionale; b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competenţelor decercetare ştiinţifică. Învăţarea realizată în cadrul masterului de cercetare poate fiechivalată cu primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de

doctorat. Masterul de cercetare este exclusiv la forma de învăţământ cu frecvenţă şipoate fi organizat în cadrul şcolilor doctorale; c) master didactic, organizat exclusiv la forma de învăţământ cu frecvenţă. (2) Pot organiza programe de studii universitare de master într-un domeniu aceleinstituţii de învăţământ superior care sunt acreditate sau autorizate provizoriu înacest scop. ART. 155 (1) Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii universitare demaster, împreună cu stabilirea numărului maxim al studenţilor care pot fişcolarizaţi şi cărora li se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prinhotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizate de către ARACIS sau decătre o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior, denumitîn continuare EQAR. (2) În cadrul domeniului acreditat sau autorizat provizoriu pentru studiiuniversitare de master, programele de studii promovate sunt stabilite anual de cătresenatul universitar şi comunicate Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului până la data de 1 februarie a fiecărui an, pentru a fi publicate centralizat. (3) Instituţiile de învăţământ superior pot stabili parteneriate cu operatorieconomici, asociaţii profesionale şi/sau instituţii publice pentru dezvoltarea unorprograme de studii universitare de master care să răspundă cerinţelor pieţei muncii. (4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă pentru studiileuniversitare de master la forma de învăţământ cu frecvenţă un număr de granturi destudii finanţate de la buget, pentru universităţile de stat. B. Admiterea ART. 156 Pot candida la programe de studii universitare de master absolvenţii cu diplomăde licenţă sau echivalentă. C. Diploma ART. 157 Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare demaster şi susţinerea cu succes a lucrării de disertaţie se numeşte diplomă de masterşi cuprinde toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studiiabsolvit, inclusiv forma de învăţământ. Aceasta este însoţită de suplimentul ladiplomă care se eliberează gratuit, în limba română şi o limbă de circulaţieinternaţională. SECŢIUNEA a 12-a Ciclul III - Studii universitare de doctorat A. Organizarea ART. 158 (1) Studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studiiuniversitare şi permit dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi dinCadrul Naţional al Calificărilor. Acestea se desfăşoară pe baza unui cod al studiiloruniversitare de doctorat, aprobat prin hotărâre a Guvernului. (2) Programele de studii universitare de doctorat se organizează în şcolidoctorale acreditate sau autorizate provizoriu. Şcolile doctorale se pot organiza decătre o universitate sau un consorţiu universitar ori de către consorţii sauparteneriate care se stabilesc legal între o universitate sau un consorţiu universitar şi unităţi de cercetare-dezvoltare. Universităţile, respectiv parteneriatele sauconsorţiile organizatoare de una sau mai multe şcoli doctorale acreditate sauautorizate provizoriu constituie o instituţie organizatoare de studii universitare dedoctorat, denumită în continuare IOSUD, recunoscută ca atare de Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza autorizării provizorii, aacreditării, respectiv a evaluării periodice. (3) Academia Română poate înfiinţa Şcoala de Studii Doctorale a AcademieiRomâne, cu respectarea prevederilor prezentei legi în privinţa autorizării,acreditării şi funcţionării ca instituţie de învăţământ superior. Şcoala de StudiiDoctorale a Academiei Române poate fi IOSUD şi poate organiza programeuniversitare de doctorat. (4) Fiecare şcoală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu înparte, în vederea acreditării. Evaluarea şcolii doctorale se face pe bazaperformanţei şcolii doctorale şi a capacităţii instituţionale a IOSUD din care faceparte şcoala doctorală. Evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS saude către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, pe bazarapoartelor CNCS referitoare la calitatea cercetării şi a rapoartelor CNATDCUreferitoare la calitatea resurselor umane. Sistemul de criterii şi metodologia deevaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şisportului, pe baza propunerilor comune ale ARACIS, CNCS şi CNATDCU.Fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani.#M4 (4^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), până la finalul anului universitar2012 - 2013, evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS sau de către oaltă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate. Sistemul decriterii şi metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei,cercetării, tineretului şi sportului, pe baza propunerilor ARACIS. Fiecare şcoalădoctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani.#B (5) Pe baza rezultatelor evaluării şcolii doctorale, ARACIS sau agenţiaprevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului acordarea sau, după caz, retragerea acreditării în vederea organizării destudii universitare de doctorat. Acreditarea în vederea organizării de studiiuniversitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,tineretului şi sportului. (6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de două tipuri: a) doctorat ştiinţific, care are ca finalitate producerea de cunoaştere ştiinţificăoriginală, relevantă internaţional, pe baza unor metode ştiinţifice, organizat numaila forma de învăţământ cu frecvenţă. Doctoratul ştiinţific este o condiţie pentrucariera profesională în învăţământul superior şi cercetare; b) doctorat profesional, în domeniile artelor sau sportului, care are ca finalitateproducerea de cunoaştere originală pe baza aplicării metodei ştiinţifice şi areflecţiei sistematice, asupra unor creaţii artistice sau asupra unor performanţesportive de înalt nivel naţional şi internaţional şi care poate constitui o bază pentrucariera profesională în învăţământul superior şi în cercetare în domeniile artelor şisportului. (7) Şcolile doctorale din cadrul IOSUD se organizează pe discipline sau tematicidisciplinare şi interdisciplinare. (8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul instituţional al IOSUD, desisteme proprii şi specifice de conducere şi administrare a programelor de studii şicercetare, inclusiv la nivelul şcolilor doctorale. La nivelul IOSUD funcţioneazăconsiliul pentru studiile universitare de doctorat. La nivelul fiecărei şcoli doctoralefuncţionează consiliul şcolii doctorale. Aceste structuri funcţionează conformprevederilor prezentei legi şi ale codului studiilor universitare de doctorat prevăzutla alin. (1). ART. 159

(1) Programul de studii universitare de doctorat se desfăşoară în cadrul uneişcoli doctorale sub coordonarea unui conducător de doctorat şi cuprinde: a) un program de pregătire bazat pe studii universitare avansate, în cadrul şcoliidoctorale; b) un program individual de cercetare ştiinţifică sau creaţie artistică. (2) În domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiiloruniversitare de doctorat respectă reglementările în cauză. (3) Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3ani. În situaţii speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poatefi prelungită cu 1 - 2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunereaconducătorului de doctorat şi în limita fondurilor disponibile. (4) O şcoală doctorală poate recunoaşte, conform regulamentului propriu deorganizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat şi în condiţiileprezentei legi, parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat şi/sau a unor stagii decercetare ştiinţifică, desfăşurate în ţară sau în străinătate, în universităţi sau încentre de cercetare de prestigiu, precum şi recunoaşterea unor cursuri parcurse încadrul programelor de studii universitare de master de cercetare. (5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, încondiţiile stabilite prin regulamentul instituţional propriu de organizare şidesfăşurare a studiilor universitare de doctorat. Durata acestor studii seprelungeşte, în consecinţă, cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate. (6) Curriculumul de pregătire şi programul de cercetare sunt stabilite deconducătorul de doctorat şi de şcoala doctorală. ART. 160 (1) Studiile universitare de doctorat se organizează cu finanţare de la bugetul destat, în regim cu taxă sau din alte surse legal constituite. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă anual, prinhotărâre a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat ştiinţific şi pentrudoctoratul profesional din domeniul artelor şi al sportului, un număr de granturidoctorale multianuale, pe o durată de minimum 3 ani. Grantul doctoral includecuantumul bursei individuale şi costurile pentru programul de studii avansate şipentru programul de cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienţicorespunzători pe domenii disciplinare şi profesionale ale doctoratului. (3) Granturile doctorale se acordă pe bază de competiţie naţională de proiecteştiinţifice între şcolile doctorale sau competiţie naţională de proiecte ştiinţificeîntre conducătorii de doctorat, membri ai unei şcoli doctorale. Competiţiile suntorganizate în coordonarea CNCS. (4) Numărul anual de granturi doctorale alocate celor două tipuri de competiţiiprevăzute la alin. (3), precum şi metodologia de desfăşurare a competiţiilor sestabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.#M4 (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) şi (4), pentru anul universitar 2012 -2013, numărul granturilor doctorale se stabileşte prin hotărâre a Guvernului şi serepartizează IOSUD prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şisportului. IOSUD repartizează şcolilor doctorale granturile doctorale princompetiţie între acestea, pe baza unei metodologii aprobate de senatuluniversităţii.#B ART. 161 Doctoratul se poate desfăşura în limba română, în limba minorităţilor naţionalesau într-o limbă de circulaţie internaţională, conform contractului de studiidoctorale încheiat între IOSUD, conducătorul de doctorat şi studentul-doctorand.

ART. 162 (1) Studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelă, caz în carestudentul-doctorand îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unuiconducător de doctorat din România şi a unui conducător de doctorat dintr-o altăţară sau sub îndrumarea concomitentă a doi conducători de doctorat din instituţiidiferite din România, pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoareimplicate. Doctoratul în cotutelă poate fi organizat şi în cazul în care conducătoriide doctorat sunt din aceeaşi IOSUD, dar au specializări/domenii diferite de studiusau unul dintre conducătorii de doctorat a atins vârsta pensionării, conformprevederilor din Carta universitară.#M4 (1^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în anul universitar 2012 - 2013,studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelă, caz în carestudentul doctorand îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unuiconducător de doctorat din România şi a unui conducător de doctorat dintr-o altăţară sau sub îndrumarea concomitentă a 2 conducători de doctorat din instituţiidiferite din România, pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoareimplicate. Doctoratul în cotutelă poate fi organizat şi în cazul în care conducătoriide doctorat sunt din aceeaşi IOSUD, dar au specializări/domenii diferite de studii,conform prevederilor din Carta universitară.#B (2) În contextul politicilor de asigurare a mobilităţii universitare, IOSUD poateangaja, pe bază de contract, specialişti din străinătate care deţin dreptul legal de aconduce doctorat, conform art. 166 alin. (4). B. Admiterea ART. 163 Au dreptul să participe la concursul de admitere la studii universitare de doctoratnumai absolvenţii cu diplomă de master sau echivalentă acesteia. C. Studentul-doctorand ART. 164 (1) Pe parcursul desfăşurării studiilor universitare de doctorat, persoana înscrisăîn programul de studii are calitatea de student-doctorand. Studenţii-doctoranzi suntîncadraţi de către IOSUD sau oricare dintre membrii IOSUD ca asistenţi decercetare sau asistenţi universitari, pe perioadă determinată. (2) Pe toată durata activităţii, studentul-doctorand beneficiază de recunoaştereavechimii în muncă şi specialitate şi de asistenţă medicală gratuită, fără platacontribuţiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurărilesociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale. (3) Studentul-doctorand poate desfăşura activităţi didactice, potrivit contractuluide studii de doctorat, în limita a 4 - 6 ore convenţionale didactice pe săptămână.Activităţile didactice care depăşesc acest nivel vor fi remunerate în conformitate culegislaţia în vigoare, intrând sub incidenţa Codului muncii, cu respectareadrepturilor şi obligaţiilor ce revin salariatului şi cu plata contribuţiilor datorate,potrivit legii, la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurărilesociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale. ART. 165 (1) Perioada desfăşurării studiilor universitare de doctorat este asimilată,conform legislaţiei în domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu excepţia cazului în care studentul-doctorand realizează venituri pentru careplăteşte, în această perioadă, contribuţii la asigurările sociale. (2) După susţinerea tezei de doctorat, IOSUD eliberează o adeverinţă care atestăperioada în care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat.

D. Conducătorul de doctorat ART. 166 (1) Pot fi conducători de doctorat persoanele care au obţinut dreptul deconducere de doctorat înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, precum şipersoanele care au obţinut atestatul de abilitare, având cel puţin funcţia delector/şef de lucrări, respectiv de cercetător ştiinţific gradul III. (2) Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin ordin al ministruluieducaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea CNATDCU de acordarea atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele şi procedurile elaborate deMinisterul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Aceste standarde sestabilesc pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel internaţional, propusede CNATDCU şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretuluişi sportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosaruluipentru obţinerea atestatului de abilitare nu depind de funcţia didactică sau degradul profesional şi sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesoruniversitar. (3) Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice şi de cercetare care au dobânditacest drept trebuie să aibă un contract de muncă cu un IOSUD sau o instituţiemembră a unui IOSUD şi să fie membre ale unei şcoli doctorale. Cadrele didacticeşi de cercetare abilitate şi cercetătorii ştiinţifici abilitaţi devin conducători dedoctorat în urma abilitării. (4) Specialiştii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în instituţiide învăţământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate dobândesccalitatea de conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România, după cumurmează: a) specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din ţărileUniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţianădobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza uneimetodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şisportului; b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte o listă ainstituţiilor de învăţământ superior, din afara ţărilor menţionate la lit. a), aflateprintre cele mai prestigioase universităţi ale lumii. Specialiştii care au calitatea deconducător de doctorat în una din instituţiile aflate pe această listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, în urma unei metodologiiaprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului; c) specialiştii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor instituţii dinstrăinătate, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau b), pot obţine calitatea deconducător de doctorat în România, fie printr-o convenţie internaţională derecunoaştere reciprocă, fie conform prevederilor alin. (2). (5) Un conducător de doctorat poate îndruma studenţi-doctoranzi numai îndomeniul pentru care a obţinut acest drept. ART. 167 (1) Un conducător de doctorat nu poate îndruma simultan studenţi-doctoranzidecât într-un singur IOSUD, excepţie făcând doctoratele conduse în cotutelă.#M7 (2) Numărul studenţilor-doctoranzi care pot fi îndrumaţi simultan de către unconducător de doctorat se stabileşte de către senatul universitar.#B (3) Pentru activitatea pe care o desfăşoară în această calitate, conducătorii dedoctorat sunt remuneraţi în conformitate cu legislaţia în vigoare. ART. 168

(1) Teza de doctorat se elaborează conform cerinţelor stabilite de IOSUD prinregulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de studii universitare dedoctorat şi în concordanţă cu reglementările prevăzute în codul studiiloruniversitare de doctorat. (2) Comisia de susţinere publică a tezei de doctorat, denumită în continuarecomisie de doctorat, este propusă de conducătorul de doctorat şi aprobată deconducerea IOSUD. Comisia de doctorat este alcătuită din cel puţin 5 membri:preşedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducătorul de doctorat şi cel puţin 3referenţi oficiali din ţară sau din străinătate, specialişti în domeniul în care a fostelaborată teza de doctorat şi din care cel puţin doi îşi desfăşoară activitatea în afaraIOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor şi au cel puţinfuncţia didactică de conferenţiar universitar sau de cercetător ştiinţific gradul II oriau calitatea de conducător de doctorat, în ţară sau în străinătate. (3) Teza de doctorat se susţine în şedinţă publică în faţa comisiei de doctorat,după evaluarea de către toţi referenţii. Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc înprezenţa a cel puţin 4 dintre membrii comisiei de doctorat, cu participareaobligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducătorului de doctorat. Susţinereapublică include obligatoriu o sesiune de întrebări din partea membrilor comisiei dedoctorat şi a publicului. (4) Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat şi a rapoartelor referenţiloroficiali, comisia de doctorat evaluează şi deliberează asupra calificativului pe careurmează să îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele care pot fi atribuite sunt: "Excelent", "Foarte bine", "Bine", "Satisfăcător" şi "Nesatisfăcător". De regulă,calificativul "Excelent" se acordă pentru maximum 15% dintre candidaţii careobţin titlul de doctor într-un anumit IOSUD, în decursul unui an universitar. (5) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programulde cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuireacalificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător" comisia dedoctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înainteazăCNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propuneministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului acordarea sau neacordareatitlului de doctor. (6) În cazul atribuirii calificativului "Nesatisfăcător", comisia de doctorat vapreciza elementele de conţinut care urmează să fie refăcute sau completate în tezade doctorat şi va solicita o nouă susţinere publică a tezei. A doua susţinere publicăa tezei are loc în faţa aceleiaşi comisii de doctorat, ca şi în cazul primei susţineri.În cazul în care şi la a doua susţinere publică se obţine calificativul"Nesatisfăcător", titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fiexmatriculat. (7) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,tineretului şi sportului, după validarea tezei de doctorat de către CNATDCU. (8) În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza de doctorat, IOSUDprimeşte din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului omotivaţie scrisă de invalidare, redactată în baza observaţiilor CNATDCU. Lucrareade doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primeiinvalidări. Dacă lucrarea de doctorat se invalidează şi a doua oară, titlul de doctornu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat. (9) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redactează şi în formatdigital. În domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însoţită de înregistrarea pesuport digital a creaţiei artistice originale. Teza de doctorat şi anexele sale sepublică pe un site administrat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului, cu respectarea legislaţiei în vigoare în domeniul drepturilor de autor.

ART. 169 (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare dedoctorat se numeşte diplomă de doctor. În diploma care certifică obţinerea şideţinerea titlului de doctor se menţionează, în mod expres, domeniul disciplinarsau interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul ştiinţific; în cea care certificăobţinerea şi deţinerea titlului de doctor într-un domeniu profesional semenţionează, în mod expres, domeniul profesional al doctoratului. (2) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat ştiinţific, se conferă decătre IOSUD diploma şi titlul de doctor în ştiinţe, corespunzându-i acronimul Dr. (3) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat profesional, se conferăde către IOSUD diploma şi titlul de doctor într-un domeniu profesional,corespunzându-i acronimul Dr. P. ART. 170 (1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională,Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarteexterne de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliulde etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a CercetăriiŞtiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri,alternativ sau simultan: a) retragerea calităţii de conducător de doctorat; b) retragerea titlului de doctor; c) retragerea acreditării şcolii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptuluişcolii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noistudenţi-doctoranzi. (2) Reacreditarea şcolii doctorale se poate obţine după cel puţin 5 ani de lapierderea acestei calităţi, numai în urma reluării procesului de acreditare, conformart. 158. (3) Redobândirea calităţii de conducător de doctorat se poate obţine după celpuţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, la propunerea IOSUD, pe baza unuiraport de evaluare internă, ale cărui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externăefectuată de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri sunt condiţiinecesare pentru aprobare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretuluişi Sportului. (4) Conducătorii de doctorat sunt evaluaţi o dată la 5 ani. Procedurile deevaluare sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,la propunerea CNATDCU

CAPITOLUL X Promovarea universităţii centrate pe student SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 199 (1) Studenţii sunt consideraţi parteneri ai instituţiilor de învăţământ superior şimembri egali ai comunităţii academice. În învăţământul confesional studenţii suntmembri ai comunităţii academice în calitate de discipoli. (2) O persoană dobândeşte statutul de student şi de membru al unei comunităţiuniversitare numai în urma admiterii şi a înmatriculării sale într-o instituţie deînvăţământ superior acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu. (3) O persoană poate fi admisă şi înmatriculată ca student concomitent la celmult două programe de studii, indiferent de instituţiile de învăţământ care le oferă.Orice subvenţie financiară sau bursă din fonduri publice se acordă, conform normelor legale în vigoare, numai într-o singură instituţie de învăţământ superior,pentru un singur program de studii. În cazul studenţilor care se transferă întreuniversităţi sau programe de studii, subvenţiile urmează studentul. (4) În vederea testării cunoştinţelor şi a capacităţilor cognitive, respectiv artisticesau sportive, şi a admiterii într-un program de studii pentru licenţă, master oridoctorat, instituţiile de învăţământ superior organizează examene de admiterepentru fiecare program şi ciclu de studiu. SECŢIUNEA a 2-a Înmatricularea studenţilor. Registrul matricol unic al universităţilor din România ART. 200 (1) O instituţie de învăţământ superior poate admite şi înmatricula într-unprogram de studii numai acel număr de studenţi pentru care sunt asigurate condiţiioptime de calitate academică, de viaţă şi de servicii sociale în spaţiul universitar. (2) Oferta anuală de şcolarizare este făcută publică de către rectorul instituţiei deînvăţământ superior prin declaraţie pe propria răspundere, cu respectareacapacităţii de şcolarizare stabilite conform art. 138 alin. (5). (3) În urma admiterii într-un program de studii, între student şi universitate seîncheie un contract în care se specifică drepturile şi obligaţiile părţilor. (4) Universităţile care admit în programele lor de studii mai mulţi studenţi decâtcapacitatea de şcolarizare, aprobată conform prezentei legi, încalcă răspunderea lorpublică şi sunt sancţionate în conformitate cu prevederile prezentei legi. ART. 201*) (1) Se constituie Registrul matricol unic al universităţilor din România, denumitîn continuare RMUR. RMUR este o bază de date electronică în care suntînregistraţi toţi studenţii din România din universităţile de stat sau particulareacreditate ori autorizate să funcţioneze provizoriu. Registrele matricole aleuniversităţilor devin parte a RMUR, asigurându-se un control riguros aldiplomelor. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunereaCNFIS, elaborează un regulament de alocare a codului matricol individual, precumşi conţinutul informaţiilor care vor fi scrise în RMUR. (3) RMUR este un înscris oficial protejat legal. Falsificarea înscrisurilor dinregistrul matricol se sancţionează potrivit legii. (4) RMUR, registrele matricole ale universităţilor şi sistemele informaticeaferente se elaborează în termen de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare aprezentei legi. (5) Baza de date electronică aferentă RMUR înregistrează şi păstrează evidenţadiplomelor universitare emise în România, pe baza registrelor existente în

universităţile acreditate.#CIN *) Conform art. 224 pct. 4 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012 (#M5), începândcu data de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privindCodul penal), la articolul 201, alineatul (3) se abrogă.#B ART. 202 (1) Principiile care reglementează activitatea studenţilor în cadrul comunităţiiuniversitare sunt: a) principiul nediscriminării - în baza căruia toţi studenţii beneficiază deegalitate de tratament din partea instituţiei de învăţământ superior; oricediscriminare directă sau indirectă faţă de student este interzisă; b) principiul dreptului la asistenţă şi la servicii complementare gratuite înînvăţământul superior de stat - exprimat prin: consilierea şi informarea studentuluide către cadrele didactice, în afara orelor de curs, seminar sau laboratoare;consilierea în scopul orientării profesionale; consilierea psihologică; acces laprincipalele cărţi de specialitate şi publicaţii ştiinţifice; acces la datele referitoare lasituaţia şcolară personală; c) principiul participării la decizie - în baza căruia deciziile în cadrul instituţiilorde învăţământ superior sunt luate cu participarea reprezentanţilor studenţilor; d) principiul libertăţii de exprimare - în baza căruia studenţii au dreptul să îşiexprime liber opiniile academice, în cadrul instituţiei de învăţământ în carestudiază; e) principiul transparenţei şi al accesului la informaţii - în baza căruia studenţiiau dreptul de acces liber şi gratuit la informaţii care privesc propriul parcurseducaţional şi viaţa comunităţii academice din care fac parte, în conformitate cuprevederile legii. (2) În universităţile confesionale, drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilorsunt stabilite şi în funcţie de specificul dogmatic şi canonic al fiecărui cult. (3) Drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilor sunt cuprinse în Coduldrepturilor şi obligaţiilor studentului, propus de asociaţiile studenţeşti în termen de6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi adoptat de Ministerul Educaţiei,Cercetării, Tineretului şi Sportului prin ordin al ministrului acestuia. (4) În universităţile confesionale, studenţii se organizează cu respectareastatutului şi a normelor dogmatice şi canonice ale cultului respectiv. (5) Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare şi monitorizare arespectării prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului. Asociaţiilestudenţilor prezintă un raport anual privind respectarea codului, care este public. ART. 203 (1) Studenţii au dreptul să înfiinţeze, în instituţiile de învăţământ superior, destat sau particulare, ateliere, cluburi, cercuri, cenacluri, formaţii artistice şisportive, organizaţii, precum şi publicaţii, conform legii. (2) Studenţii sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal, direct şi secret, lanivelul diverselor formaţii, programe sau cicluri de studiu, atât în cadrulfacultăţilor, cât şi al universităţii. Ei sunt, de drept, reprezentanţi legitimi aiintereselor studenţilor, la nivelul fiecărei comunităţi academice. Conducereainstituţiei de învăţământ superior nu se implică în organizarea procesului dealegere a reprezentanţilor studenţilor. (3) În universităţile confesionale, reprezentarea studenţilor la nivelul comunităţiiuniversitare se va face cu respectarea statutului şi specificului dogmatic şi canonical cultului respectiv. (4) Statutul de student reprezentant nu poate fi condiţionat de către conducerea

universităţii. (5) Studenţii pot fi reprezentaţi în toate structurile decizionale şi consultative dinuniversitate. (6) Federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, sunt organismele careexprimă interesele studenţilor din universităţi, în raport cu instituţiile statului. (7) Organizaţiile studenţeşti care reprezintă interesele studenţilor la nivelulfiecărei comunităţi universitare pot avea reprezentanţi de drept în structuriledecizionale şi executive ale universităţii. (8) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează, îndezvoltarea învăţământului superior, cu federaţiile naţionale studenţeşti, legalconstituite, şi se va consulta cu acestea ori de câte ori este nevoie. (9) Studenţii pot participa la acţiuni de voluntariat, pentru care pot primi unnumăr de credite de studii transferabile, în condiţiile stabilite de Carta universitară. ART. 204 (1) Studenţii care provin din familii cu venituri reduse beneficiază de un sistemde împrumuturi bancare pentru efectuarea studiilor, garantate de stat, în condiţiilelegislaţiei în vigoare, prin Agenţia de credite şi burse de studii. Împrumuturile potacoperi taxele de studii şi costul vieţii pe perioada studiilor. (2) Absolvenţii care vor practica profesia minimum 5 ani în mediul rural vor fiscutiţi de plata a 75% din împrumut, această parte fiind preluată de către stat, încuantum de maximum 5.000 lei. (3) Agenţia de credite şi burse de studii propune reglementări corespunzătoare învederea acordării creditelor. ART. 205*) (1) Studenţii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în cabinetemedicale şi psihologice universitare ori în policlinici şi unităţi spitaliceşti de stat,conform legii. (2) În timpul anului şcolar, studenţii beneficiază de tarif redus cu minimum 50%pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, feroviar şi naval.Studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentrucategoriile de transport stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării,tineretului şi sportului. (3) Studenţii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee,concerte, spectacole de teatru, operă, film, la alte manifestări culturale şi sportiveorganizate de instituţii publice, în limita bugetelor aprobate. (4) Studenţii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român,beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (3), care sedesfăşoară pe teritoriul României. (5) Instituţiile de învăţământ superior pot acorda, în afara cifrei de şcolarizareaprobate, cel puţin un loc pentru studii gratuite absolvenţilor cu diplomă debacalaureat proveniţi din centrele de plasament, în condiţiile stabilite de senatuluniversitar. (6) Candidaţii proveniţi din medii cu risc socioeconomic ridicat saumarginalizate din punct de vedere social - romi, absolvenţi ai liceelor din mediulrural sau din oraşe cu mai puţin de 10.000 de locuitori - pot beneficia de un numărde locuri bugetate garantate, în condiţiile legii. (7) Activităţile extracurriculare - ştiinţifice, tehnice, cultural-artistice şi sportive,precum şi cele pentru studenţii capabili de performanţe sunt finanţate de la bugetulstatului, conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretuluişi Sportului. În acest scop se pot folosi şi alte surse de finanţare. (8) Prevederile alin. (6) se aplică şi în cazul taberelor de creaţie, sportive şi deodihnă ale studenţilor.

(9) Statutul de student cu taxă se modifică în condiţiile stabilite de senatuluniversitar. (10) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate acorda anualburse pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în străinătate dinfonduri constituite în acest scop. Aceste burse se obţin prin concurs organizat lanivel naţional. (11) La concursurile pentru obţinerea burselor prevăzute la alin. (10) potparticipa studenţii şi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior de stat şi cei aiinstituţiilor de învăţământ superior particular acreditate. (12) Cheltuielile de întreţinere a internatelor, a căminelor şi a cantineloruniversităţilor se acoperă din veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământrespective şi din subvenţii de la buget cu această destinaţie. (13) Tarifele practicate de universităţi pentru studenţi la cămine şi cantine suntcel mult egale cu diferenţa dintre costurile de funcţionare, cuprinzând cheltuielilede personal, cheltuielile cu utilităţile, cheltuielile cu materiile prime şi consumabileşi cheltuielile de întreţinere curentă şi, respectiv, subvenţiile de la bugetul de stat. (14) În vederea asigurării transparenţei, universitatea de stat publică periodicbalanţa de venituri şi cheltuieli pentru fiecare cămin studenţesc. (15) Pot fi acordate subvenţii pentru cazare şi studenţilor care aleg altă formă decazare decât căminele instituţiilor de învăţământ superior. (16) Instituţiile de învăţământ superior de stat asigură, în limita resurselorfinanciare alocate pentru efectuarea practicii comasate a studenţilor, pe perioadaprevăzută în planurile de învăţământ, cheltuielile de masă, cazare şi transport, însituaţiile în care practica se desfăşoară în afara centrului universitar respectiv. (17) Toate actele de studii eliberate de universitate, precum şi cele care atestăstatutul de student (adeverinţe, carnete, legitimaţii) se eliberează în mod gratuit.#CIN *) Reproducem mai jos prevederile art. 23 al art. II din Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011 (#M2),cu modificările ulterioare.#M2 "ART. 23 Cheltuielile prevăzute la [...] art. 205 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cumodificările şi completările ulterioare, se finanţează prin bugetul MinisteruluiTransporturilor şi Infrastructurii."#B ART. 206 (1) Statul român acordă anual, prin hotărâre a Guvernului, un număr de bursepentru şcolarizarea studenţilor străini. Aceste burse sunt atribuite doar aceloruniversităţi şi programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde decalitate, indiferent dacă sunt de stat sau particulare. (2) Universităţile, în baza autonomiei universitare, pot dispune integral deveniturile obţinute din şcolarizarea studenţilor străini. CAPITOLUL XI Conducerea universităţilor SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 207 (1) Structurile de conducere în instituţiile de învăţământ superior de stat sauparticulare sunt: a) senatul universitar şi consiliul de administraţie, la nivelul universităţii; b) consiliul facultăţii;

c) consiliul departamentului. (2) Funcţiile de conducere sunt următoarele: a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universităţii; b) decanul, prodecanii, la nivelul facultăţii; c) directorul de departament, la nivelul departamentului. (3) IOSUD este condusă de Consiliul pentru studiile universitare de doctorat,respectiv de directorul acestui consiliu. Funcţia de director al Consiliului pentrustudiile universitare de doctorat este asimilată funcţiei de prorector. Procedura denumire a directorului Consiliului pentru studiile universitare de doctorat estestabilită de Codul studiilor universitare de doctorat. (4) La nivelul departamentului, directorul de departament şi membrii consiliuluidepartamentului sunt aleşi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelordidactice şi de cercetare titulare. (5) La nivelul facultăţii, stabilirea structurilor şi a funcţiilor de conducere se facedupă următoarea procedură: a) componenţa membrilor consiliului facultăţii este de maximum 75% cadredidactice şi de cercetare, respectiv minimum 25% studenţi. Reprezentanţii cadrelordidactice şi de cercetare în consiliul facultăţii sunt aleşi prin votul universal, directşi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din facultate, iarreprezentanţii studenţilor sunt aleşi prin vot universal, direct şi secret de cătrestudenţii facultăţii; b) decanii sunt selectaţi prin concurs public, organizat de către rectoruluniversităţii la nivelul facultăţii. La concurs pot participa persoane din cadruluniversităţii sau din orice facultate de profil din ţară ori din străinătate care, pebaza audierii în plenul consiliului facultăţii, au primit avizul acestuia de participarela concurs. Consiliul facultăţii are obligaţia de a aviza minimum 2 candidaţi; c) decanul îşi desemnează prodecanii după numirea de către rector; d) în universităţile multilingve şi multiculturale, cel puţin unul dintre prodecanise numeşte la propunerea cadrelor didactice aparţinând minorităţii naţionale dindepartamentul secţiei sau liniei de predare într-o limbă a minorităţilor naţionale,potrivit regulamentului liniei de studiu conform art. 135 alin. (2), cu excepţiacazului în care decanul provine de la secţia sau linia de studiu cu predare în limba minorităţii naţionale respective. Cadrele didactice aparţinând secţiei sau liniei depredare trebuie să propună cel puţin 3 candidaţi. (6) Consiliul şcolii doctorale se stabileşte prin votul universal, direct şi secret alconducătorilor de doctorat din şcoala doctorală respectivă. (7) Procesul de stabilire şi de alegere a structurilor şi funcţiilor de conducere lanivelul universităţii, al facultăţilor şi departamentelor trebuie să respecte principiulreprezentativităţii pe facultăţi, departamente, secţii/linii de predare, programe destudii, după caz, şi se stabileşte prin Carta universitară. (8) În cazul universităţilor confesionale, alegerea persoanelor în funcţiile deconducere se face cu avizul cultului fondator. ART. 208 (1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic şi de cercetare şidin 25% reprezentanţi ai studenţilor. Toţi membrii senatului universitar, fărăexcepţie, vor fi stabiliţi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelordidactice şi cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studenţilor. Fiecare facultateva avea reprezentanţi în senatul universitar, pe cote-părţi de reprezentare stipulateîn Carta universitară. În cazul universităţilor confesionale, organizarea senatuluiuniversitar se va face cu respectarea statutului şi specificului dogmatic şi canonical cultului fondator. (2) Senatul universitar îşi alege, prin vot secret, un preşedinte care conduce

şedinţele senatului universitar şi reprezintă senatul universitar în raporturile curectorul. (3) Senatul universitar stabileşte comisii de specialitate prin care controleazăactivitatea conducerii executive a instituţiei de învăţământ superior şi a consiliuluide administraţie. Rapoartele de monitorizare şi de control sunt prezentate periodicşi discutate în senatul universitar, stând la baza rezoluţiilor senatului universitar. ART. 209 (1) Rectorul universităţilor de stat şi particulare se desemnează prin una dintreurmătoarele modalităţi: a) pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii aprobate de senatuluniversitar nou-ales, conformă cu prezenta lege; sau b) prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi decercetare titulare din cadrul universităţii şi al reprezentanţilor studenţilor dinsenatul universitar şi din consiliile facultăţilor. (2) Modalitatea de desemnare a rectorului, dintre cele prevăzute la alin. (1), sestabileşte cu minimum 6 luni înainte de fiecare desemnare a rectorului, prin votuluniversal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare dincadrul universităţii şi al reprezentanţilor studenţilor din senatul universitar şi dinconsiliile facultăţilor. ART. 210 (1) În cazul în care modalitatea aleasă pentru desemnarea rectorului este cea pebaza unui concurs public, procedura de desemnare este cea prevăzută de prezentularticol. (2) Senatul universitar nou-ales stabileşte o comisie de selecţie şi de recrutare arectorului formată, în proporţie de 50%, din membri ai universităţii şi, în proporţiede 50%, din personalităţi ştiinţifice şi academice din afara universităţii, din ţară şidin străinătate. Această comisie conţine minimum 12 membri, dintre care cel puţinun reprezentant al studenţilor sau un absolvent al universităţii desemnat de cătrestudenţii din senatul universitar, conform Cartei universitare. De asemenea, senatuluniversitar nou-ales elaborează şi aprobă metodologia de avizare, de selecţie şi derecrutare a rectorului, conform legii. (3) Concursul public pentru desemnarea rectorului se desfăşoară în bazametodologiei prevăzute la alin. (2). Comisia de concurs este comisia de selecţie şirecrutare prevăzută la alin. (2). (4) La concursul de ocupare a funcţiei de rector pot participa personalităţiştiinţifice sau academice din ţară şi din străinătate care, pe baza audierii în plenulsenatului universitar nou-ales, au obţinut avizul de participare la concurs din parteaacestuia. Avizul se acordă numai pe baza votului majorităţii simple a membrilorsenatului universitar nou-ales. Senatul universitar nou-ales are obligaţia de a avizaminimum 2 candidaţi. Candidaţii avizaţi de senatul universitar nou-ales participăapoi la concursul organizat conform alin. (3). ART. 211 (1) Rectorul, desemnat conform art. 209, este confirmat prin ordin al ministruluieducaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 30 de zile de la dataselecţiei. După emiterea ordinului de confirmare, rectorul poate semna acteoficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile, diplome şi certificate. (2) Rectorul confirmat de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,pe baza consultării senatului universitar, îşi numeşte prorectorii. În universităţilemultilingve şi multiculturale cel puţin unul dintre prorectori este numit de cătrerector la propunerea cadrelor didactice aparţinând minorităţilor naţionale dindepartamentul secţiei sau liniei de predare într-o limbă a minorităţilor naţionale, cuexcepţia cazului în care rectorul provine de la secţia sau linia de studiu cu predare

în limba minorităţii naţionale respective. Cadrele didactice aparţinând secţiei sauliniei de predare trebuie să propună cel puţin 3 candidaţi. (3) Rectorul confirmat de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportuluiîncheie cu senatul universitar un contract de management, cuprinzând criteriile şiindicatorii de performanţă managerială, drepturile şi obligaţiile părţilorcontractuale.#M7 (3^1) În cazul exercitării unei funcţii de membru al Guvernului sau de secretarde stat, rectorul are obligaţia de a se suspenda din funcţie pe perioada exercităriirespectivei demnităţi.#B (4) Decanii sunt selectaţi prin concurs public organizat de noul rector şi validatde senatul universitar. La concurs pot participa candidaţii avizaţi de consiliulfacultăţii cu votul majorităţii simple a membrilor acestuia şi pe baza uneimetodologii specifice elaborate de senatul universitar. Consiliul facultăţii valideazăcel puţin 2 candidaţi. (5) Menţinerea în funcţie a directorului general administrativ se face pe bazaacordului scris al acestuia de susţinere executivă a planului managerial al nouluirector. (6) Consiliul de administraţie al universităţilor de stat este format din rector,prorectorii, decanii, directorul general administrativ şi un reprezentant alstudenţilor. (7) Consiliul de administraţie al universităţilor particulare este numit de cătrefondatori. ART. 212 (1) Rectorul confirmat al universităţii de stat încheie un contract instituţional cuministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. (2) Rectorul poate fi demis de către senatul universitar, în condiţiile specificateprin contractul de management şi Carta universitară. (3) Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului poate revoca dinfuncţie rectorul în condiţiile art. 125. SECŢIUNEA a 2-a Atribuţiile senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului de administraţie,ale decanului şi ale şefului de departament ART. 213 (1) Senatul universitar reprezintă comunitatea universitară şi este cel mai înaltfor de decizie şi deliberare la nivelul universităţii. (2) Atribuţiile senatului universitar sunt următoarele: a) garantează libertatea academică şi autonomia universitară; b) elaborează şi adoptă, în urma dezbaterii cu comunitatea universitară, Cartauniversitară; c) aprobă planul strategic de dezvoltare instituţională şi planurile operaţionale, lapropunerea rectorului; d) aprobă, la propunerea rectorului şi cu respectarea legislaţiei în vigoare,structura, organizarea şi funcţionarea universităţii; e) aprobă proiectul de buget şi execuţia bugetară; f) elaborează şi aprobă Codul de asigurare a calităţii şi Codul de etică şideontologie profesională universitară; g) adoptă Codul universitar al drepturilor şi obligaţiilor studentului, curespectarea prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului; h) aprobă metodologiile şi regulamentele privind organizarea şi funcţionareauniversităţii;

i) încheie contractul de management cu rectorul; j) controlează activitatea rectorului şi a consiliului de administraţie prin comisiispecializate; k) validează concursurile publice pentru funcţiile din consiliul de administraţie; l) aprobă metodologia de concurs şi rezultatele concursurilor pentru angajareapersonalului didactic şi de cercetare şi evaluează periodic resursa umană; m) aprobă, la propunerea rectorului, sancţionarea personalului cu performanţeprofesionale slabe, în baza unei metodologii proprii şi a legislaţiei în vigoare; n) îndeplineşte alte atribuţii, conform Cartei universitare. (3) Componenţa şi mărimea senatului universitar sunt stabilite prin Cartauniversitară, astfel încât să se asigure eficienţa decizională şi reprezentativitateacomunităţii academice. (4) Mandatul senatului universitar este de 4 ani. Durata mandatului unuimembru al senatului universitar este de 4 ani, cu posibilitatea înnoirii succesive demaximum două ori. Pentru studenţi, durata mandatului se reglementează prin Cartauniversitară. (5) Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la cererea a cel puţin otreime dintre membrii senatului universitar. (6) Rectorul reprezintă legal universitatea în relaţiile cu terţii şi realizeazăconducerea executivă a universităţii. Rectorul este ordonatorul de credite aluniversităţii. Rectorul are următoarele atribuţii: a) realizează managementul şi conducerea operativă a universităţii, pe bazacontractului de management; b) negociază şi semnează contractul instituţional cu Ministerul Educaţiei,Cercetării, Tineretului şi Sportului; c) încheie contractul de management cu senatul universitar; d) propune spre aprobare senatului universitar structura şi reglementările defuncţionare ale universităţii; e) propune spre aprobare senatului universitar proiectul de buget şi raportulprivind execuţia bugetară; f) prezintă senatului universitar, în luna aprilie a fiecărui an, raportul prevăzut laart. 130 alin. (2). Senatul universitar validează raportul menţionat, în baza referatelor realizate de comisiile sale de specialitate. Aceste documente suntpublice; g) conduce consiliul de administraţie; h) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de senatul universitar, în conformitate cucontractul de management, Carta universitară şi legislaţia în vigoare. (7) Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul poate fi înnoit cel mult odată, în urma unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare. Opersoană nu poate fi rector al aceleiaşi instituţii de învăţământ superior pentru maimult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele şi deîntreruperile acestora. (8) Atribuţiile prorectorilor, numărul şi durata mandatelor acestora se stabilescprin Carta universitară. (9) Decanul reprezintă facultatea şi răspunde de managementul şi conducereafacultăţii. Decanul prezintă anual un raport consiliului facultăţii privind stareafacultăţii. Decanul conduce şedinţele consiliului facultăţii şi aplică hotărârilerectorului, consiliului de administraţie şi senatului universitar. Atribuţiile decanuluisunt stabilite în conformitate cu prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia învigoare. (10) Consiliul facultăţii reprezintă organismul decizional şi deliberativ alfacultăţii. Consiliul facultăţii are următoarele atribuţii:

a) aprobă, la propunerea decanului, structura, organizarea şi funcţionareafacultăţii; b) aprobă programele de studii gestionate de facultate; c) controlează activitatea decanului şi aprobă rapoartele anuale ale acestuiaprivind starea generală a facultăţii, asigurarea calităţii şi respectarea eticiiuniversitare la nivelul facultăţii; d) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Carta universitară sau aprobate desenatul universitar şi în conformitate cu legislaţia în vigoare. (11) Directorul de departament realizează managementul şi conducereaoperativă a departamentului. În exercitarea acestei funcţii, el este ajutat de consiliuldepartamentului, conform Cartei universitare. Directorul de departament răspundede planurile de învăţământ, de statele de funcţii, de managementul cercetării şi alcalităţii şi de managementul financiar al departamentului. (12) Selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarearelaţiilor contractuale de muncă ale personalului sunt de răspunderea directoruluide departament, a conducătorului şcolii doctorale sau a decanului, conformprevederilor Cartei universitare. (13) Consiliul de administraţie al universităţii asigură, sub conducerea rectoruluisau a unei alte persoane desemnate prin Carta universitară, în cazul universităţilorparticulare şi confesionale particulare, conducerea operativă a universităţii şi aplică deciziile strategice ale senatului universitar. De asemenea, consiliul deadministraţie: a) stabileşte în termeni operaţionali bugetul instituţional; b) aprobă execuţia bugetară şi bilanţul anual; c) aprobă propunerile de scoatere la concurs a posturilor didactice şi decercetare; d) avizează propunerile de programe noi de studii şi formulează propuneri cătresenatul universitar de terminare a acelor programe de studii care nu se maiîncadrează în misiunea universităţii sau care sunt ineficiente academic şi financiar; e) aprobă operaţiunile financiare care depăşesc plafoanele stabilite de senatuluniversitar, în universităţile de stat, respectiv de fondatori, în universităţileparticulare; f) propune senatului universitar strategii ale universităţii pe termen lung şi mediuşi politici pe domenii de interes ale universităţii. (14) Studenţii au cel puţin un reprezentant în comisiile de etică, de cazări, deasigurare a calităţii, precum şi în alte comisii cu caracter social. ART. 214 (1) Funcţiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, dedirector de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare,microproducţie nu se cumulează. (2) În cazul vacantării unui loc în funcţiile de conducere, se procedează laalegeri parţiale, în cazul directorului de departament, sau se organizează concurspublic, potrivit Cartei universitare, în termen de maximum 3 luni de la datavacantării. (3) Numărul de prorectori şi de prodecani din instituţiile de învăţământ superiorse stabileşte prin Carta universitară. (4) Atribuţiile şi competenţele structurilor şi ale funcţiilor de conducere dinînvăţământul superior sunt stabilite prin Carta universitară a instituţiei, potrivitlegii. Hotărârile senatelor universitare, ale consiliilor facultăţilor şi aledepartamentelor se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi, dacă numărul celorprezenţi reprezintă cel puţin două treimi din numărul total al membrilor. Membriiacestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.

(5) Structura administrativă a universităţii este condusă de către un directoradministrativ şi este organizată pe direcţii. Postul de director general administrativse ocupă prin concurs organizat de consiliul de administraţie al instituţiei deînvăţământ superior. Preşedintele comisiei de concurs este rectorul instituţiei. Dincomisie face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului Educaţiei,Cercetării, Tineretului şi Sportului. Validarea concursului se face de către senatuluniversitar, iar numirea pe post, de către rector. (6) Unităţile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unităţilorrespective, potrivit Cartei universitare. (7) Prin Carta universitară, universitatea îşi poate dezvolta structuri consultativeformate din reprezentanţi ai mediului economic şi personalităţi din mediulacademic, cultural şi profesional extern.#M7 ART. 215 *** Abrogat#B SECŢIUNEA a 3-a Rolul statului în învăţământul superior ART. 216 (1) Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţământului superior prinintermediul Parlamentului, Guvernului şi Ministerului Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului. (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are următoareleatribuţii principale: a) propune politicile şi strategiile naţionale pentru învăţământul superior, caparte a Ariei europene a învăţământului superior; b) elaborează reglementările de organizare şi funcţionare a sistemului deînvăţământ superior; c) monitorizează şi verifică direct sau prin organismele abilitate în acest sensrespectarea reglementărilor privind organizarea şi funcţionarea învăţământuluisuperior, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară şiasigurarea calităţii în învăţământul superior; d) gestionează procesul de evaluare periodică, de clasificare a universităţilor şide ierarhizare a programelor de studii ale acestora; e) controlează gestionarea RMUR; f) organizează recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi certificatelor conformnormelor interne şi în conformitate cu normele europene; elaborează metodologiaprin care se pot recunoaşte automat diplomele şi certificatele obţinute înuniversităţi din statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului EconomicEuropean şi în Confederaţia Elveţiană, precum şi în universităţi de prestigiu dinalte state, pe baza unei liste aprobate şi reactualizate de Ministerul Educaţiei,Cercetării, Tineretului şi Sportului; organizează recunoaşterea automată a funcţiilordidactice universitare şi a calităţii de conducător de doctorat, conform uneimetodologii proprii; încasează sume, în lei sau în valută, pentru recunoaşterea şiechivalarea diplomelor şi certificatelor şi pentru vizarea actelor de studii; g) elaborează şi propune proiectul de buget pentru învăţământul superior, caparte a bugetului educaţiei şi bugetului cercetării; h) verifică şi gestionează sistemul de indicatori statistici de referinţă pentruînvăţământul superior şi bazele de date corespunzătoare pentru monitorizarea şiprognozarea evoluţiei învăţământului superior în raport cu piaţa muncii; i) susţine realizarea de studii şi de cercetări în învăţământul superior; j) publică anual un raport privind starea învăţământului superior. ART. 217

(1) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului constituie registre de experţi şi se sprijină pe organismeconsultative, la nivel naţional, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral:Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior (CNSPIS),Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi CertificatelorUniversitare (CNATDCU), Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNCS),Colegiul consultativ pentru cercetare-dezvoltare şi inovare (CCCDI), ConsiliulNaţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior (CNFIS), Consiliul Naţional alBibliotecilor Universitare (CNBU), Consiliul de etică şi management universitar(CEMU) şi Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, DezvoltăriiTehnologice şi Inovării (CNECSDTI). Din aceste organisme pot face parte cadredidactice şi cercetători, având cel puţin titlul de conferenţiar sau de cercetătorştiinţific II ori titluri echivalente obţinute în străinătate, membri ai AcademieiRomâne şi ai unor instituţii de cultură, precum şi un membru student în CEMU şiCNCU şi un student cu statut de observator în CNFIS, sau reprezentanţi aimediului de afaceri în CCCDI sau, ca observatori, în CNFIS. (2) Consiliile prevăzute la alin. (1) beneficiază de un secretariat tehnic care seconstituie şi funcţionează prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretuluişi sportului. (3) Înfiinţarea, regulamentele de organizare şi funcţionare, structura şicomponenţa organismelor specializate prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordinal ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, conform legii. Bugeteleacestor organisme sunt gestionate prin Unitatea executivă pentru finanţareaînvăţământului superior, a cercetării, dezvoltării şi inovării (UEFISCDI) şi seconstituie pe bază contractuală între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului şi UEFISCDI sau din alte surse legal constituite, gestionate deUEFISCDI. (4) CNCS se constituie prin reorganizarea, prin ordin al ministrului educaţiei,cercetării, tineretului şi sportului, a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice dinÎnvăţământul Superior. ART. 218 (1) Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior are caatribuţii principale elaborarea şi actualizarea permanentă a indicatorilor demonitorizare a învăţământului superior şi prognoza evoluţiei acestuia în raport cudinamica pieţei muncii. Acest consiliu publică anual datele corespunzătoareacestor indicatori. (2) Consiliul de Etică şi Management Universitar se pronunţă asupra litigiilor deetică universitară şi are ca principale atribuţii: a) monitorizarea punerii în aplicare a politicilor de etică universitară la nivelulsistemului de învăţământ superior; b) auditarea comisiilor de etică din universităţi şi prezentarea unui raport anualprivind etica universitară. Acest raport se face public; c) constatarea încălcării de către o instituţie de învăţământ superior a obligaţiilorprevăzute de prezenta lege; d) elaborarea şi publicarea Codului de referinţă al eticii şi deontologieiuniversitare, care este un document public. În arbitrarea litigiilor, Consiliul deEtică şi Management Universitar se bazează pe principiile şi procedurile elaborateîn acest document. (3) Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologiceşi Inovării este organismul prevăzut de Legea nr. 206/2004 privind buna conduităîn cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şicompletările ulterioare.

ART. 219 (1) CNATDCU are următoarele atribuţii: a) propune un set de standarde minimale necesare şi obligatorii pentru conferireatitlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetaredezvoltare,a calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare. Acestestandarde se adoptă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şisportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosaruluipentru obţinerea atestatului de abilitare nu depind de funcţia didactică sau gradulprofesional al candidatului şi sunt identice cu standardele de acordare a titlului deprofesor universitar; b) propune metodologia-cadru prevăzută la art. 295 alin. (1); c) verifică anual, la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului sau din proprie iniţiativă, modul de desfăşurare a concursurilor pentruocuparea posturilor didactice şi de cercetare din universităţi. Raportul de verificareinstituţională este prezentat ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului,specificând concluzii bazate pe date şi documente; d) prezintă un raport anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului privind resursa umană pentru activităţile didactice şi de cercetare dinînvăţământul superior, în baza unor indicatori specifici. Acest raport este public; e) alte atribuţii stabilite prin lege sau prin regulamentul de organizare şifuncţionare. (2) CNFIS are următoarele atribuţii principale: a) propune metodologia de finanţare a universităţilor şi stabileşte costul mediuper student echivalent pe cicluri şi domenii de studii; b) verifică periodic, la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretuluişi Sportului sau din proprie iniţiativă, realizarea proiectelor de dezvoltareinstituţională şi eficienţa gestionării fondurilor publice de către universităţi şi facepropuneri pentru finanţarea complementară a universităţilor pe bază de proiecteinstituţionale; c) prezintă anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului unraport privind starea finanţării învăţământului superior şi măsurile de optimizare cese impun. Acest raport este public. (3) CNCS are următoarele atribuţii principale: a) stabileşte standardele, criteriile şi indicatorii de calitate pentru cercetareaştiinţifică, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şisportului; b) auditează periodic, la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului sau din proprie iniţiativă, cercetarea ştiinţifică universitarăori din unităţile de cercetare-dezvoltare; c) gestionează programe de cercetare şi procese de evaluare a proiectelor decercetare care sunt propuse pentru finanţare competitivă; d) prezintă anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului unraport privind starea cercetării ştiinţifice în învăţământul superior şi performanţeleuniversităţilor. Raportul este public şi va fi afişat pe site-ul CNCS. (4) Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare (CNBU) are în atribuţiielaborarea strategiei de dezvoltare, evaluare periodică şi coordonarea sistemului debiblioteci din învăţământul superior. ART. 220 (1) Pentru monitorizarea eficienţei manageriale, a echităţii şi a relevanţeiînvăţământului superior pentru piaţa muncii, se stabileşte, în termen de maximum12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, un sistem de indicatori statistici dereferinţă pentru învăţământul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici

de referinţă la nivel european din domeniu. (2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului, prin consultarea Consiliului Naţional de Statistică şiPrognoză a Învăţământului Superior (CNSPIS), a ARACIS, a CNCS, a CNFIS, aCNATDCU şi a Autorităţii Naţionale pentru Calificări, şi se aprobă prin hotărâre aGuvernului. Raportul anual privind starea învăţământului superior se bazează peindicatorii prevăzuţi la alin. (1). ART. 221 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului îşi realizeazăatribuţiile în domeniul cercetării prin Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică,conform legii. (2) În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului colaborează cu Consiliul Naţional al Rectorilor şi, după caz, cu autorităţişi asociaţii profesionale şi ştiinţifice naţionale şi internaţionale reprezentative,federaţii sindicale la nivel de ramură şi federaţii studenţeşti legal constituite lanivel naţional. Reprezentanţii învăţământului particular sunt parteneri de dialogsocial.

LEGE nr. 22 din 18 noiembrie 1969 (*actualizată*)privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii şi raspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice**)(aplicabilă începînd cu data de 1 februarie 2014*)EMITENT MAREA ADUNARE NAŢIONALA

-------------*) Forma actualizată a acestui act normativ pînă la data de 1 februarie 2014 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994; LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012.Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.**) Titlul legii a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.

Capitolul 1 Dispozitii generale

Articolul 1

Gestionar, în înţelesul prezentei legi, este acel angajat al unei persoane juridice prevăzute la art. 176 din Codul penal care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a acesteia.---------Alin. (1) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. 24 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc functiile prin a caror ocupare angajatul dobîndeşte, potrivit alineatului 1, calitatea de gestionar. Aceste functii sînt denumite, în cuprinsul prezentei legi,

functii de gestionari.

Articolul 2

Sînt considerate bunuri, în sensul prezentei legi, bunurile materiale, mijloacele banesti sau orice alte valori.

Capitolul 2 Condiţii privind angajarea gestionarilor

Articolul 3

Poate fi gestionar cel care a implinit vîrsta de 21 ani, a absolvit şcoala generală sau o şcoala echivalenta şi are cunoştinţele necesare pentru a îndeplini aceasta functie.În functie de complexitatea gestiunilor, de natura şi valoarea bunurilor şi de cunoştinţele ce le implica gestionarea lor, ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc:a) categoriile de gestiuni pentru care gestionarul trebuie să fi absolvit liceul ori o şcoala profesionala în specialitatea corespunzătoare gestiunii sau o şcoala echivalenta şi să aibă un anumit stagiu în munca de gestionar;b) categoriile de gestiuni pentru care functia de gestionar poate fi indeplinita şi de cel care a implinit vîrsta de 18 ani.

Articolul 4

Nu poate fi gestionar cel condamnat pentru săvîrşirea vreuneia dintre următoarele infracţiuni:a) infracţiuni intenţionate contra patrimoniului;b) infracţiuni de corupţie şi de serviciu;c) infracţiuni de fals;d) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;e) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, republicată;f) infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare;g) infracţiunile prevăzute de prezenta lege.Nu poate fi angajat sau trecut în funcţia de gestionar cel împotriva căruia a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvîrşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. 1.Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alin. 1 atrage suspendarea calităţii de gestionar.---------Art. 4 a fost modificat de pct. 2 al art. 24 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Articolul 5

Agentii economici, autorităţile sau instituţiile publice sînt obligate sa ceara organelor militiei relatii cu privire la antecedentele penale ale celor ce urmeaza să fie angajaţi sau trecuti în functii de gestionari.----------Alin. (1) al art. 5 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.Organele militiei sînt obligate sa comunice aceste relatii în termen de cel mult 30 zile de la primirea

cererii.

Articolul 6

Cel ce urmeaza a fi angajat sau trecut în functia de gestionar va prezenta o dovadă eliberata de agentul economic, autoritatea sau institutia publică în care a fost anterior incadrat, din care să rezulte dacă a produs pagube avutului obstesc, natura acestora şi dacă ele au fost acoperite. Aceasta dovada poate fi ceruta de la ultimul loc de muncă şi de agentul economic, autoritatea sau institutia publică care ar urma sa faca angajarea sau trecerea în functia de gestionar.Agentii economici, autorităţile sau instituţiile publice sînt obligate sa elibereze sau, după caz, sa comunice dovada prevăzută în alineatul 1, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii.În raport cu cele aratate în dovada, conducatorul agentului economic, autorităţii sau institutiei publice va hotari asupra angajarii sau trecerii în functia de gestionar.-----------Art. 6 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.

Articolul 7

În cazul în care gestiunea este incredintata mai multe persoane, angajarea sau trecerea în functia de gestionar se face cu avizul scris al celorlalţi gestionari.Angajarea sau trecerea unei persoane intr-o functie din subordinea gestionarului se face cu avizul scris al acestuia.

Articolul 8

Angajatii sezonieri sau temporari pot fi gestionari, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege.

Articolul 9

Conducătorii agentilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, angajatii cu atribuţii de control financiar, precum şi contabilii, cu excepţia acelora care sînt incadrati în unităţi mici determinate de ministere şi celelalte organe centrale, nu pot face operaţii de primire, pastrare şi eliberare de bunuri.----------Art. 9 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.

Capitolul 3 Garantii

Articolul 10

Gestionarul are obligaţia de a constitui o garantie în numerar.Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc, în functie de natura şi valoarea bunurilor gestionate, plafoanele valorice şi condiţiile în care este obligatorie şi constituirea unor garantii suplimentare, constind din:a) afectarea unor bunuri imobile sau bunuri mobile de folosinţă indelungata, proprietate a gestionarului sau a unor terti, pentru garantarea faţă de agentul economic, autoritatea sau institutia publică, a acoperirii pagubelor ce s-ar cauza de gestionar;----------

Litera a) a alin. (2) al art. 10 a fost modificata de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.b) obligaţii asumate de terti faţă de agentul economic, autoritatea sau institutia publică de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar, fie integral, fie pentru o sumă determinata.-----------Litera b) a alin. (2) al art. 10 a fost modificata de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.Garantia suplimentara prevăzută la alineatul precedent poate fi constituita şi în numerar.Ministerele şi celelalte organe centrale pot extinde, în functie de natura şi valoarea bunurilor, obligaţia de a constitui garantii în condiţiile prezentului capitol şi asupra altor categorii de angajaţi care minuiesc bunuri, cu excepţia celor ce primesc bunuri spre a le folosi în indeplinirea atribuţiilor de serviciu.Nu este obligat sa constituie garantie cel care inlocuieste temporar un gestionar sau cel caruia i se incredinteaza o gestiune pe o perioadă de cel mult 60 zile pînă la numirea unui gestionar.

Articolul 11

Constituirea garantiei se face prin contract incheiat în scris.Garantiile reciproce între gestionari nu sînt admise. Aceeasi persoana nu poate constitui garantii pentru mai mulţi gestionari. Cel care constituie garantia va declara, în scris, dacă a mai constituit alte garantii.Garantiile suplimentare se constituie înainte de încredinţarea gestiunii.

Articolul 12

Garantia în numerar va fi de minimum un salariu şi de maximum trei salarii tarifare lunare ale gestionarului; ea nu va putea depăşi valoarea bunurilor încredinţate.Pentru gestionarii retribuiti pe bază de cota procentuala, cuantumul minim al garantiei în numerar va fi echivalent cu cîştigul mediu pe o luna, iar cel maxim cu cîştigul mediu pe 3 luni.

Articolul 13

Garantia în numerar se retine în rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar sau din cîştigul mediu pe o luna, după caz. Dacă, din cauza altor retineri, ratele din contul garantiei în numerar nu pot fi reţinute, gestionarul este obligat să le depuna.Pentru angajatii temporari, altii decit cei prevăzuţi la art. 10 alineatul ultim, precum şi pentru angajatii sezonieri, se vor putea stabili rate mai mari sau chiar obligativitatea depunerii, la încredinţarea gestiunii, a garantiei integrale în numerar.

Articolul 14

Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc, în functie de complexitatea gestiunilor şi de natura şi valoarea bunurilor, cuantumul garantiilor în numerar între limitele prevăzute în articolul 12, precum şi ratele la care se referă articolul 13 alineatul 2.Ministerele şi celelalte organe centrale pot stabili, în cazuri justificate, garantii în numerar sub minimul prevăzut în articolul 12 sau scutirea de garantie.

Articolul 15

Garantia în numerar va fi depusa de către agentii economici, autorităţile şi instituţiile publice la Casa de Economii şi Consemnatiuni sau la bănci, într-un cont special al agentului economic, al autorităţii ori al institutiei publice respective. Garantiile în numerar depuse la Casa de Economii şi

Consemnatiuni sau la bănci se inscriu într-un carnet de consemnare pe numele gestionarului. Carnetul de consemnare va fi pastrat în casieria agentului economic, autorităţii sau institutiei publice în favoarea careia s-a constituit garantia.Pentru garantia depusa în condiţiile alin. 1, se acordă o dobinda anuală, stabilita de depozitarul garantiei, care nu poate fi mai mica decit dobinda acordată pentru depozitele la termen pe un an.-----------Art. 15 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.

Articolul 16

Garantia în numerar şi dobinda aferenta pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului sau de muncă sau la trecerea intr-o functie pentru care nu se cere garantie, în situaţia în care nu a cauzat o paguba sau cînd paguba a fost acoperita în intregime. Agentul economic, autoritatea sau institutia publică sînt obligate, în aceste cazuri, sa elibereze gestionarului, în termen de cel mult 10 zile, carnetul de consemnare împreună cu o comunicare către Casa de Economii şi Consemnatiuni în care să se arate ca titularul are dreptul sa ridice garantia.În cazul transferarii gestionarului intr-o alta functie pentru care de asemenea se cere garantie, carnetul de consemnare în care au fost inscrise sumele depuse drept garantie va fi trecut la noul loc de muncă, procedindu-se, atunci cînd este cazul, potrivit articolului 20.Cînd gestionarul a cauzat o paguba în gestiune la locul sau de muncă şi aceasta nu se acopera integral în termen de o luna de la obtinerea titlului executoriu definitiv, agentul economic, autoritatea sau institutia publică se va despagubi din garantia în numerar constituita în favoarea sa.În situaţia în care sumele depuse drept garantie au fost ridicate, în intregime sau în parte, de agentul economic, autoritatea sau institutia publică pentru a se despagubi, gestionarul este obligat sa reintregeasca garantia în numerar în rate lunare de 1/3 din salariul tarifar sau din cîştigul mediu lunar, dispozitiile articolului 13 aplicindu-se în mod corespunzător.-----------Art. 16 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.

Articolul 17

Casa de Economii şi Consemnatiuni are obligaţia sa elibereze sumele depuse drept garantie, după caz:a) titularului carnetului de consemnare, pe baza comunicarii facute de agentul economic, autoritatea sau institutia publică şi a prezentarii carnetului;b) agentului economic, autorităţii sau institutiei publice, pe baza cererii acesteia şi a unei copii certificate de pe titlul executoriu definitiv obţinut împotriva gestionarului.------------Art. 17 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.

Articolul 18

În vederea constituirii garantiei suplimentare, imobilele se evalueaza în conformitate cu dispozitiile legale privind modul de stabilire a despăgubirilor pentru terenurile şi constructiile care trec în proprietatea statului prin expropriere.Bunurile mobile se evalueaza la 50% din preţul de vinzare cu amanuntul. În cazul în care bunurile mobile nu au pret de vinzare cu amanuntul, evaluarea se face de agentul economic, autoritatea sau institutia publică în favoarea careia este constituita garantia, care va consulta, în caz de necesitate, organe de specialitate.

-----------Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.

Articolul 19

Pentru bunurile imobile constituite garantie, agentul economic, autoritatea sau institutia publică va cere inscripţia ipotecii, care se va dispune pe baza cererii şi a contractului de garantie.-----------Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.Bunurile mobile constituite garantie rămîn în folosinţă gestionarului sau a tertului garant, după caz, şi nu vor putea fi instrainate fără instiintarea prealabila a agentului economic, autorităţii sau institutiei publice.----------Alin. (2) al art. 19 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.În cazul în care bunurile constituite garantie sînt urmarite silit de alti creditori, gestionarul sau tertul garant, după caz, este obligat sa instiinteze de îndată agentul economic, autoritatea sau institutia publică.-----------Alin. (3) al art. 19 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.În situaţia în care tertul garant n-a facut aceasta instiintare, el ramine obligat sa acopere pagubele ce s-ar cauza de gestionar în limita valorii bunurilor constituite garantie.Orice micsorare a garantiei atrage obligaţia reintregirii de îndată a acesteia.

Articolul 20

Garantiile vor fi recalculate periodic în functie de schimbările intervenite în salariul tarifar al gestionarului, precum şi în specificul şi valoarea bunurilor gestionate, procedindu-se la modificarea corespunzătoare a contractului de garantie.În cazul în care, în urma recalcularii, este necesară completarea garantiei în numerar, se va proceda conform articolului 13. Dacă garantia în numerar depusa este mai mare decit garantia recalculata, diferenţa se va elibera, în termen de cel mult 10 zile, gestionarului.În cazul în care, în urma recalcularii, este necesară constituirea sau completarea garantiilor suplimentare, aceasta se face în termen de 60 zile de la data recalcularii.

Articolul 21

Dacă gestionarul nu constituie, nu completeaza sau nu aduce, după caz, garantiile corespunzătoare potrivit articolului 19 alineatul ultim şi articolului 20 alineatul ultim sau dacă, din cauza altor retineri, ratele în contul garantiei în numerar nu pot fi reţinute şi nici nu sînt depuse în condiţiile articolului 13, se procedeaza la trecerea sa în alta functie ori, dacă aceasta nu este posibil, la desfacerea contractului sau de muncă. În acest din urmă caz, privitor la drepturile angajatului se vor aplica dispozitiile din legislatia muncii referitoare la desfacerea contractului de muncă, pentru motive ce nu sînt imputabile angajatului.

Articolul 22

Garantiile suplimentare se urmaresc silit pe baza contractului de garantie şi a titlului executoriu definitiv obţinut împotriva gestionarului.

În cazul în care urmarirea silita a fost pornita de mai mulţi creditori, agentul economic, autoritatea sau institutia publică în favoarea careia s-a constituit garantia suplimentara are drept de preferinta asupra sumelor realizate prin valorificarea bunurilor constituite garantie, în condiţiile privind creantele garantate prin ipoteca sau gaj prevăzute de dispozitiile legale referitoare la executarea silita a creanţelor banesti ale agentilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice împotriva persoanelor fizice.-----------Alin. (2) al art. 22 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.

Capitolul 4 Raspunderi

Articolul 23

Incalcarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage raspunderea materiala, disciplinara, administrativa, penala sau civila, după caz.

Articolul 24

Angajatii raspund material, potrivit codului muncii şi prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiuni.

Articolul 25

Gestionarul raspunde integral faţă de agentul economic, autoritatea sau institutia publică pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.-----------Alin. (1) al art. 25 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.Primirea bunurilor în cantitati inferioare celor inscrise în actele insotitoare sau cu vicii aparente, fără a se fi întocmit acte legale de constatare, precum şi nesolicitarea asistentei tehnice de specialitate la primirea bunurilor, desi aceasta era necesară, atrag raspunderea gestionarului în condiţiile alineatului 1.

Articolul 26

Gestionarul raspunde integral şi în cazul în care atribuţiile sale fiind exercitate, potrivit dispoziţiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constata o paguba fără a se putea stabili ca aceasta s-a produs în absenta gestionarului.

Articolul 27

Cînd paguba în gestiune a fost cauzata de gestionar împreună cu alt angajat al agentului economic, autorităţii sau institutiei publice, ei raspund integral, fiecare în măsura în care a contribuit la producerea pagubei.-----------Alin. (1) al art. 27 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.Dacă nu se poate determina măsura în care fiecare a contribuit la producerea pagubei, despăgubirea se repartizeaza între cei în cauza proportional cu cîştigul mediu al fiecaruia pe ultimele 3 luni; în cazul pagubei constatate intr-o gestiune în care manipularea bunurilor se face în colectiv de mai mulţi

angajaţi sau în schimburi succesive, fără predare de gestiune între schimburi, despăgubirea se repartizeaza şi proportional cu timpul lucrat de fiecare, de la ultima inventariere, în gestiunea în care s-a produs paguba.

Articolul 28

Angajatul cu functie de conducere, precum şi orice alt angajat vinovat de angajarea, trecerea sau menţinerea unei persoane în functia de gestionar fără respectarea condiţiilor de vîrsta, studii şi stadiu prevăzute în articolele 3 şi 38, precum şi a dipozitiilor articolului 4 referitoare la antecedentele penale, raspund integral pentru pagubele cauzate de gestionar, în solidar cu acesta.Aceeasi raspundere o are şi cel vinovat de nerespectarea dispoziţiilor prevăzute în capitolului III, în limita garantiei neconstituite.

Articolul 29

Raspunde integral angajatul care, nesocotind indatoririle sale de serviciu, a adus pagube agentului economic, autorităţii sau institutiei publice prin aceea ca:----------Partea introductiva a art. 29 a fost modificata de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.a) nu a asigurat gestionarului, în cazurile prevăzute de lege, asistenţa tehnica de specialitate pentru verificarea calitativa a bunurilor ori a prestat o asistenţa tehnica necorespunzatoare;b) nu a luat masurile necesare pentru pastrarea bunurilor în condiţii corespunzătoare;c) a dat gestionarului dispozitii gresite sau contrare legii.

Articolul 30

Raspunde, în limita valorii pagubei rămase neacoperite de autorul direct al ei, din momentul constatarii insolvabilitatii acestuia, cel vinovat de:a) angajarea sau trecerea unei persoane intr-o functie de gestionar sau din subordinea gestionarului fără avizul prevăzut în articolul 7;b) neluarea sau luarea cu întîrziere a masurilor necesare pentru inlocuirea gestionarului sau a angajatilor aflati în subordinea sa, desi a fost avertizat în scris şi motivat că nu-şi indeplinesc atribuţiile în mod corespunzător;c) neluarea masurilor necesare pentru stabilirea şi acoperirea pagubelor în gestiune;d) neefectuarea inventarierilor la termenele şi în condiţiile legii, în situaţia în care prin aceasta a contribuit la cauzarea pagubei;e) nerespectarea oricarei alte indatoriri de serviciu, dacă fără incalcarea acesteia paguba s-ar fi putut evita.

Articolul 31

Angajatul care primeste, păstrează şi elibereaza bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înţelesul articolului 1 raspunde integral, aplicindu-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol.

Articolul 32

La constatarea unei pagube în gestiune, persoana răspunzătoare poate să-şi ia un angajament scris pentru acoperirea acesteia; angajamentul scris constituie titlu executoriu.Dacă, ulterior, aceasta persoana constata că nu datorează sau ca datorează numai în parte suma pentru care şi-a luat angajamentul, ea va putea face cerere de desfiinţare a angajamentului la organul de jurisdictie competent, în termen de 30 zile de la data cînd a cunoscut aceasta imprejurare.

De asemenea, validitatea angajamentului va inceta în intregime sau în parte atunci cînd agentul economic, autoritatea sau institutia publică sau organul de jurisdictie competent constata, cu prilejul verificării sau, după caz, al solutionarii unei cauze care are legătură cu angajamentul, ca acesta a fost luat pentru o sumă nedatorata.----------Alin. (3) al art. 32 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.Organul de jurisdictie competent poate suspenda executarea angajamentului.

Articolul 33

În vederea despăgubirii agentului economic, autorităţii sau institutiei publice pentru pagubele cauzate în gestiune, care nu se pot acoperi din garantia în numerar, se vor lua măsuri de asigurare şi urmărire asupra oricăror bunuri apartinind gestionarului şi persoanelor care raspund în condiţiile prezentului capitol, potrivit dispoziţiilor legale cu privire la executarea silita a creanţelor banesti ale agentilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice împotriva persoanelor fizice.-----------Alin. (1) al art. 33 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.Masurile de asigurare se incuviinteaza de organul de jurisdictie competent sa solutioneze litigiul.

Articolul 34

Orice persoană privitor la care, prin hotărîre judecătorească, s-a constatat ca a dobîndit de la un gestionar bunuri sustrase de acesta din avutul obstesc şi ca le-a obţinut în afara obligaţiilor de serviciu ale gestionarului, cunoscînd ca acesta gestioneaza astfel de bunuri, raspunde solidar cu gestionarul de acoperirea pagubei, în limita valorii bunurilor dobindite.

Articolul 35

Crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.---------Art. 35 a fost modificat de pct. 3 al art. 24 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Articolul 36

Nedeclararea în scris, în termenul prevăzut de dispozitiile legale, de către gestionar, a plusurilor din gestiunea sa despre a caror cantitate sau valoare are cunoştinţa, provenite în orice alt mod decit acela aratat în articolul 35, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an.Dacă fapta prevăzută în alineatul precedent a avut consecinte grave, pedeapsa este inchisoare de la 6 luni la 3 ani.Nu se pedepseste acela care, mai înainte de începerea oricărui control, declara plusurile despre a caror cantitate sau valoare are cunoştinţa.

Articolul 37

Înstrăinarea bunurilor mobile constituite garanţie potrivit art. 10, fără acordul prealabil al persoanei juridice prevăzute la art. 176 din Codul penal, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

---------Art. 37 a fost modificat de pct. 4 al art. 24 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

Capitolul 5 Dispozitii tranzitorii şi finale

Articolul 38

Ministerele şi celelalte organe centrale stabilesc categoriile de gestiuni mai puţin complexe sau de valori mai mici din mediul rural, pentru care functia de gestionar poate fi indeplinita şi în alte condiţii de studii decit cele prevăzute la articolul 3 alineatul 1.

Articolul 39

Gestionarii care la data intrarii în vigoare a prezentei legi nu indeplinesc condiţiile de studii prevăzute la articolul 3 pot fi mentinuti dacă au indeplinit, la angajarea lor, condiţiile de pregatire profesionala prevăzute în indicatoarele de stagiu şi studii ale functiilor respective şi sînt corespunzatori.Gestionarii în functie la data intrarii în vigoare a prezentei legi sînt obligati, după caz:a) sa completeze în termen de 3 ani garantia în numerar, în condiţiile stabilite de acord cu conducătorii agentilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice;-----------Litera a) a alin. (2) al art. 39 a fost modificata de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.b) sa constituie sau sa aduca în termen de un an garantii suplimentare potrivit prevederilor capitolului III.În cazul neindeplinirii obligaţiilor prevăzute în alineatul precedent se aplică în mod corespunzător dispozitiile articolului 21.Gestionarii în functie la data intrarii în vigoare a prezentei legi pot fi scutiti de către conducătorii agentilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice de obligaţia constituirii de garantii suplimentare.-----------Alin. (4) al art. 39 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.

Articolul 40

Angajatii-mandatari au obligaţia de a constitui garantii, în cuantumul şi condiţiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Ministri.

Articolul 41

Modul de gestionare a bunurilor materiale ale agentilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice se stabileste prin hotărîre a Consiliului de Ministri.-----------Alin. (1) al art. 41 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.Ministrii şi conducătorii celorlalte organe centrale vor emite, în termen de 60 zile de la data publicarii prezentei legi, instrucţiuni prin care vor stabili: functiile de gestionari; categoriile de gestiune la care se referă articolul 3 alineatul 2 şi articolul 38; plafoanele valorice şi condiţiile în care este obligatorie constituirea de garantii suplimentare; extinderea obligaţiei de a constitui garantii şi asupra altor categorii de angajaţi, potrivit articolului 10 alineatul 4; cuantumul garantiilor şi al ratelor, precum şi

alte măsuri de executare a prezentei legi.În acelasi termen, ministerele şi celelalte organe centrale vor adapta indicatoarele de pregatire şi stagiu pentru functiile de gestionari, în conformitate cu prevederile prezentei legi.Pentru agentii economici, autorităţile sau instituţiile publice de interes local care nu sînt coordonate de un organ local de specialitate al administraţiei de stat, dipozitiile alineatului 2 se vor aduce la indeplinire, în termen de 60 zile de la data publicarii prezentei legi, de comitetele executive ale consiliilor populare judetene şi al municipiului Bucureşti, cu sprijinul Comitetului de Stat pentru Economia şi Administratia Locala.-----------Alin. (4) al art. 41 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 15 iulie 1994.

Articolul 42

Dispozitiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi personalului Ministerului Fortelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Securitatii Statului.Numirea militarilor în functii de gestionari se face în condiţiile stabilite prin instrucţiuni ale organelor centrale prevăzute în alineatul precedent, fiecare în cadrul atribuţiilor sale, cu respectarea prevederilor articolelor 3-6 din prezenta lege.Militarii în termen numiti gestionari nu sînt obligati sa constituie garantii.Raspunderea materiala a personalului Ministerului Fortelor Armate, Ministerului Afacerilor Interne şi Consiliului Securitatii Statului se reglementeaza prin dispozitii speciale.

Articolul 43

Se recomanda organelor centrale ale organizaţiilor cooperatiste ca, privitor la membrii cooperatori, sa reglementeze, în sectoarele lor de activitate, condiţiile de încredinţare a gestiunilor, constituirea de garantii şi raspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor, avindu-se în vedere prevederile prezentei legi.

Articolul 44

Prezenta lege intră în vigoare la 90 zile de la data publicarii.Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 145/1960 privind raspunderea materiala a gestionarilor din organizaţiile socialiste, precum şi orice alte dispozitii contrare.-----------Anexa a fost abrogată de pct. 5 al art. 24 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.--------------

DECRET nr. 209 din 5 iulie 1976pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casa ale unităţilor socialisteEMITENT: CONSILIUL DE STATPUBLICAT ÎN: BULETINUL OFICIAL nr. 64 din 6 iulie 1976Data intrarii in vigoare : 6 iulie 1976Forma actualizata valabila la data de : 15 septembrie 2014Prezenta forma actualizata este valabila de la 6 iulie 1976 pana la 15 septembrie 2014 ART. 1

Se aproba "Regulamentul operaţiilor de casa ale unităţilor socialiste" alăturat, care face parteintegrantă din prezentul decret. ART. 2 În baza prevederilor Regulamentului operaţiilor de casa ale unităţilor socialiste, ţinînd seama despecificul operaţiilor în valuta, de specificul operaţiilor de casa, din unele sectoare de activitate,în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a decretului de fata se vor emite: a) normele privind operaţiile de casa cu mijloace de plata străine efectuate de unităţile socialisteautorizate - de către Banca Nationala a Republicii Socialiste România şi Banca Romana deComerţ Exterior, cu avizul Ministerului Finanţelor; b) normele privind operaţiile de casa efectuate de unităţile Băncii Naţionale a RepubliciiSocialiste România, ale băncilor specializate şi ale celorlalte instituţii de credit - de cătrecentralele acestora, cu avizul Ministerului Finanţelor. Pentru băncile specializate şi celelalteinstituţii de credit, aceste norme se elaborează şi cu avizul Băncii Naţionale a RepubliciiSocialiste România, iar pentru cooperativele de credit normele se vor aviza şi de Banca pentruAgricultura şi Industrie Alimentara; c) normele privind operaţiile de casa efectuate de unităţile subordonate Ministerului ApărăriiNaţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Transporturilor şi Telecomunicatiilor şiMinisterului Turismului - de către ministerele respective, cu avizul Ministerului Finanţelor şi alBăncii Naţionale a Republicii Socialiste România; d) normele privind operaţiile de casa efectuate de unităţile economice proprii din străinătate,societăţi cu capital romanesc 100%, grupuri de santiere, santiere, filiale, agenţii şi alte unităţisimilare - de către Banca Romana de Comerţ Exterior, cu avizul Băncii Naţionale a RepubliciiSocialiste România şi Ministerului Finanţelor. ART. 3 Regulamentul operaţiilor de casa intra în vigoare la data de 1 august 1976. Pe aceeaşi data se abroga: Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 858, Hotărîrea Consiliului deMiniştri nr. 463/1958 pentru aplicarea "Regulamentului operaţiilor de casa", punctul II din anexanr. 7 la Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 891, privind aprobarea planului de credite pe termenscurt şi a planului de casa pe trimestrul III/1959; Dispoziţia Consiliului de Miniştri nr. 16,privind completarea dispoziţiilor din "Regulamentul operaţiilor de casa ", Dispoziţia Consiliuluide Miniştri nr. 157, pentru modificarea articolului 24 din "Regulamentul operaţiilor de casa ". ANEXA 1 REGULAMENTUL OPERAŢIUNILOR DE CASA ALE UNITĂŢILOR SOCIALISTE CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Unităţile socialiste efectuează operaţiile de încasări şi plati în numerar prin casierie, care seorganizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentului regulament şi normelor deorganizare şi funcţionare a unităţilor. În unităţile socialiste care au un volum mare de operaţii de încasări şi plati, în funcţie despecificul şi complexitatea activităţii, se pot organiza mai multe casierii, ghisee sau puncte deîncasări şi plati, a căror activitate este coordonata de către un casier central. ART. 2 Operaţiile de încasări şi plati în numerar se efectuează de casieri. La unităţile socialiste care nuau funcţia de casier prevăzută în statul de funcţii, atribuţiile acestuia se îndeplinesc de o altapersoana imputernicita de conducătorul unităţii. În prezentul regulament denumirea de casier se referă şi la persoana imputernicita sa efectuezeoperaţii de încasări şi plati în numerar. Împuternicirea de casier poate fi data oricărei persoane încadrate în unitate sau în subunitatileacesteia, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi gestionar. Personalul cuatribuţii de control financiar şi contabilii pot îndeplini atributia de casier numai cu aprobareaexpresă data de ministere, celelalte organe centrale ori de comitetele executive ale consiliilor

populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, după caz, în condiţiile legii. ART. 3 Casierii sînt gestionari de mijloace băneşti şi alte valori, potrivit legii. ART. 4 Casierul nu are dreptul sa încredinţeze exercitarea atribuţiilor sale altor persoane. În cazul cînd casierul lipseşte din orice cauza, iar operaţiile de casa nu pot fi întrerupte, acestease vor face de persoana desemnată de casier, cu acordul conducatorului unităţii. Cînd casierul nu desemnează o persoana ori aceasta nu se prezintă sau cînd conducerea unităţiinu este de acord cu persoana desemnată de casier, operaţiile de casa vor fi făcute de o persoanadelegată de conducătorul unităţii. La operaţiile făcute de persoana delegată are dreptul sa asiste şi persoana desemnată de casier. Suplinirea casierului în condiţiile alin. 2 şi 3 se face pe termenul stabilit de conducătorulunităţii, fără a putea depăşi 60 de zile. La expirarea termenului stabilit se procedează la predareaprimireagestiunii. ART. 5 Conducătorii unităţilor socialiste răspund de buna organizare şi desfăşurare a activităţii decasierie, în vederea asigurării gospodăririi rationale a mijloacelor băneşti şi apărării integrităţiiavutului obştesc. ART. 6 Casieria trebuie sa funcţioneze într-un spaţiu adecvat, în condiţiile unei depline securitati. Înacest scop, conducătorii unităţilor socialiste sînt obligaţi sa ia măsuri pentru a asigura inzestrareacasieriei cu mijloace tehnice de paza şi de alarma, în funcţie de importanta valorilor păstrate şi saasigure condiţiile de păstrare a numerarului în cadrul unităţilor şi de transport la şi de la băncisau celelalte instituţii de credit, conform dispoziţiilor legale. În cazul în care este necesară,transmiterea sumelor în alta localitate pentru plati se va face prin cele mai apropiate unităţibancare, de credit sau poştale. ART. 7 Conducătorii unităţilor socialiste stabilesc programul de funcţionare a casieriilor, ţinînd seamaatît de orele la care subunitatile trebuie sa depună sau sa ridice numerarul, cît şi de orele fixatepentru efectuarea vărsămintelor sau ridicarea numerarului de la bănci sau celelalte instituţii decredit. Programul de funcţionare a casieriilor organizaţiilor comerciale sau ale unor unităţi trebuiesa asigure primirea în aceeaşi zi a sumelor încasate de la toate subunitatile sau magazinele dinlocalitate. Pentru unităţile cu program prelungit sau cu volum redus de încasări, termenele dedepunere a încasărilor se aproba de bănci, la propunerea conducerii acestor unităţi. ART. 8 Numerarul şi alte valori, precum şi documentele de casa ale unităţilor socialiste, se păstrează întezaure, case de fier sau dulapuri metalice, care se incuie ori de cîte ori casierul părăseşteîncăperea, iar la sfîrşitul zilei de lucru se incuie şi se sigileaza. ART. 9 Unităţile socialiste sînt obligate sa depună sumele încasate în numerar la bănci sau la celelalteinstituţii de credit la care au deschise conturi şi sa ridice de la acestea numerarul necesar pentruefectuarea plăţilor, în condiţiile prezentului regulament şi cu respectarea celorlalte norme legaleprivind încasările şi plăţile în numerar. ART. 10 Normele pe baza cărora unităţile socialiste pot efectua plati direct din încasări şi pot retinenumerarul în casierii, de la o zi la alta, termenele şi condiţiile de depunere a numerarului la băncişi la celelalte instituţii de credit, eliberarea şi utilizarea numerarului, precum şi efectuareacontrolului bancar asupra acestor operaţii, se stabilesc de către Banca Nationala a RepubliciiSocialiste România, împreună cu băncile specializate. ART. 11 În exercitarea atribuţiilor ce le revin în legatura cu operaţiile de casa, băncile şi celelalte

instituţii de credit pot cere de la unităţile socialiste, cu excepţia celor din sectorul special, datelecare sînt necesare, iar acestea au obligaţia sa le furnizeze. CAP. 2 Efectuarea încasărilor şi plăţilor în numerar ART. 12 Încasările în numerar ale unităţilor socialiste, altele decît ridicările de numerar de la bănci saude la celelalte instituţii de credit, se fac pe baza de chitanţa sau de alte documente cu funcţiesimilară aprobate de organele competente. Ridicarea sumelor în numerar de la bănci sau de la celelalte instituţii de credit se face pe bazade cecuri de numerar emise de compartimentul financiar-contabil. ART. 13 Emiterea cecurilor de numerar şi ridicarea numerarului sînt permise numai pentru alimentareacasieriei cu fonduri băneşti. Cecurile de numerar se mai pot emite de către unităţile socialiste careau deschis conturi curente la Casa de Economii şi Consemnaţiuni şi pentru alte operaţii decîtalimentarea casieriei cu fonduri băneşti, dar numai în cazurile aprobate de Casa de Economii şiConsemnaţiuni. ART. 14 Încasările în numerar de la persoane fizice sau juridice, reprezentind contravaloarea produselorlivrate, a serviciilor prestate, a lucrărilor executate şi a altor drepturi ale unităţii socialiste, seefectuează pe baza documentelor de încasare vizate pentru controlul financiar preventiv, cuexcepţia unor încasări de la populaţie, pentru care ministerele şi celelalte organe centrale austabilit, potrivit legii, ca acestea sa fie supuse controlului ulterior. ART. 15 Modul de organizare a încasărilor în numerar de către unităţile comerciale, de transporturi, deprestări de servicii, de gospodărie comunală şi de spectacole, se stabileşte - pentru mărfurilevîndute şi serviciile prestate populaţiei - de ministere, celelalte organe centrale sau de comiteteleexecutive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti, după caz. ART. 16 Unităţile socialiste, cu excepţia instituţiilor de stat, pot efectua plati direct din încasările proprii,în scopurile prevăzute de dispoziţiile legale şi în condiţiile stabilite prin normele menţionate laart. 10 din prezentul regulament. Instituţiile de stat depun integral, în termenele şi condiţiile stabilite prin instrucţiuni aleMinisterului Finanţelor, la bănci sau la celelalte instituţii de credit la care au deschis conturile,direct sau prin posta, sumele încasate ca venituri bugetare sau pentru autofinantarea unor unităţisau activităţi, cu excepţia plăţilor aprobate expres prin dispoziţiile legale şi a sumelor necesarepentru restituirea veniturilor greşit încasate sau fără cauza. Este interzisă folosirea numerarului din încasările unei unităţi pentru nevoile altei unităţisocialiste, cu excepţia cazurilor prevăzute prin dispoziţii legale. ART. 17 Unităţile socialiste care nu efectuează încasări în numerar sau realizează încasări mici pot ridicade la bănci sau de la celelalte instituţii de credit şi pot păstra în casierii, de la o zi la alta, pentruefectuarea unor cheltuieli marunte şi urgente, sume în numerar, în limita soldului de casa stabilitacestora de către băncile sau instituţiile de credit la care au deschise conturile. În caz denecesitate, băncile sau celelalte instituţii de credit pot revizui limita soldului de casa. Instituţiile de stat pot păstra în cadrul limitei soldului de casa numai numerarul provenit dinrestituiri de avansuri nefolosite, din ridicari din contul de disponibil, precum şi alte sumeaprobate prin acte normative, cu excepţia birourilor executive ale consiliilor populare comunale şiorăşeneşti care nu au unitate bancară în localitate şi care, în scopul evitării deplasarilor frecventela banca ale delegaţilor acestora pentru ridicarea numerarului necesar efectuării unor cheltuieligospodăreşti marunte şi urgente, pot retine în cadrul limitei soldului de casa şi sumele încasate cavenituri bugetare sau pentru autofinantarea unor unităţi sau activităţi. Sumele încasate de către instituţiile de stat ca venituri bugetare sau pentru autofinanţare,

prevăzute la art. 16 alin. 2, nu fac parte din limita soldului de casa. ART. 18 Unităţile socialiste cărora li se stabileşte limita soldului de casa pot păstra în casierii, pesteaceasta limita, timp de 3 zile lucrătoare de la ridicarea numerarului, exclusiv ziua ridicării,inclusiv ziua plăţii sau restituirii: a) sumele necesare pentru plata retributiilor, burselor, ajutoarelor din fondurile de asigurărisociale, pensiilor, premiilor, alocaţiilor de stat pentru copii şi a altor drepturi asimilate acestora; b) sumele ridicate de la bănci sau de la celelalte instituţii de credit pentru plata drepturilorcuvenite donatorilor de singe şi donatorilor de lapte de mama, a cărăuşilor care efectueazătransporturi cu mijloace hipo, precum şi a cheltuielilor de cazare a personalului unităţilor deconstrucţii sau despăgubirilor de orice natura; c) sumele reţinute din retributie sau alte drepturi băneşti cu titlu de garanţii, de pensii deîntreţinere sau cu alt titlu, potrivit dispoziţiilor legale. În cazul în care unele plati din cele menţionate la lit. a), b) şi c) se fac la subunitati situate înafară localităţii de sediu a unităţii, iar decontarea sumelor nu se poate face în temeiul stabilit,băncile sau celelalte instituţii de credit pot acorda, în cazuri temeinic justificate, termene depăstrare a numerarului mai mari de 3 zile, fără a depăşi 7 zile lucrătoare. Sumele neachitate în termenele arătate la alin. 1 şi 2 se restituie băncii sau instituţiei de creditde la care au fost ridicate, urmînd a fi eliberate ulterior, la cererea unităţii în cauza, cu excepţiagaranţiilor reţinute, care se depun la C.E.C. De asemenea, unităţile pot păstra peste limita soldului de casa: a) sumele încasate după terminarea programului de funcţionare a băncilor, a celorlalte instituţiide credit la care îşi au deschise conturile sau unităţilor de posta şi telecomunicaţii, cu condiţia safie depuse sau utilizate în ziua următoare; b) sumele destinate părţilor pentru preluări de produse agricole, la unităţi cu astfel de sarcini,potrivit normelor stabilite de către bănci sau celelalte instituţii de credit pentru asemenea operaţii; c) numerarul reprezentind venituri bugetare sau pentru autofinantarea unor unităţi sau activităţiale instituţiilor de stat, care urmează a se depune în condiţiile şi termenele prevăzute deinstrucţiunile elaborate de Ministerul Finanţelor potrivit art. 16 alin. 2. ART. 19 Plăţile în numerar se fac pe baza de documente vizate pentru controlul financiar preventiv şiaprobate de persoanele competente. ART. 20 Documentele de plata, vizate şi aprobate, se predau casierului de către compartimentulfinanciar-contabil. ART. 21 La primirea documentelor de plata, casierul trebuie sa verifice: a) existenta, valabilitatea şi autenticitatea semnaturilor prin care se dispune plata, princonfruntarea acestora cu specimenele de semnături, comunicate în prealabil casierului; b) existenta anexelor la documentul de plata. În cazul nerespectării uneia dintre aceste condiţii, casierul înapoiază documentele pentrucompletare şi numai după ce acestea sînt completate efectuează plata. ART. 22 Plăţile în numerar se fac persoanelor indicate în documente sau celor împuternicite de acesteape baza de procura autentificată, specială sau generală. Plata retributiilor, burselor, ajutoarelor din fondurile de asigurări sociale, premiilor şi altordrepturi asimilate acestora către alte persoane decît cele indicate în documente se poate face pebaza de împuternicire, vizate de şeful ierarhic al titularului drepturilor băneşti, în cazul în careplata se face unui membru din familia titularului sau altei persoane încadrate în munca în aceeaşiunitate. Procura sau înscrisul de împuternicire rămîne la casier şi se anexează la documentul de plata. În cazul eliberării sumelor în numerar pe baza de procura generală, originalul se restituie,

reţinîndu-se o copie certificată de casier şi primitor, care se anexează la documentul de plata. ART. 23 Pentru plăţile făcute unor persoane din afară unităţii, casierul trebuie sa solicite acestora actelede identitate, inscriind pe documentele de plata seria şi numărul actului de identitate şi unitateacare l-a eliberat. Prezentarea actelor de identitate se poate solicita şi persoanelor din cadrulunităţii, cînd se considera necesar. La efectuarea plăţilor pentru achiziţiile de ambalaje de sticla, deşeuri şi alte resurse secundarede materii prime şi materiale, nu este obligatorie prezentarea actelor de identitate, indiferent devaloarea achiziţiilor. De asemenea, nu este obligatorie prezentarea actelor de identitate în cazul plăţilor făcuteproducătorilor pentru produsele valorificate prin cooperative de consum, în limita unei sume de100 lei. Ministerele şi celelalte organe centrale vor putea stabili împreună cu Ministerul Finanţelor şibăncile finanţatoare şi alte cazuri de achizitionare a unor produse pentru care nu este obligatorieprezentarea actelor de identitate. ART. 24 Persoanele care primesc numerarul semnează pe documentul de plata numai cu cerneala, cucreion chimic sau cu pasta, indicind data primirii sumei. Dacă plata se face către mai multe persoane, pe baza de state de retribuţii sau alte documente,primitorii semnează în rubrica corespunzătoare din aceste documente. În cazul în care plata se face de către o persoana care nu are posibilitatea sa semneze personal,primirea sumei se confirma de o alta persoana din unitate, care înscrie pe documentul de platanumele beneficiarului sumei şi semnează. În aceasta situaţie, pe documentul de plata semenţionează seria şi numărul actului de identitate al primitorului, care nu are posibilitatea sasemneze personal, şi al celui care a semnat pentru el, precum şi unitatea care l-a eliberat. După efectuarea plăţii, casierul aplica pe document ştampila cu textul "ACHITAT", în cazul încare formularul nu are aceasta menţiune, indicind data operatiei, după care semnează pentruconfirmarea plăţii. ART. 25 Plata retributiilor şi a altor drepturi se face de casier pe baza de state de retribuţii şi liste deplata. În unităţile care au un număr mai mare de secţii sau subunitati, plata retributiilor şi a altordrepturi se poate efectua şi de către alte persoane desemnate în mod expres de conducătorulunităţii. Eliberarea sumelor pentru efectuarea acestor plati se face pe baza de proces-verbal de plati. Sumele primite de aceste persoane pentru plata retributiilor şi a altor drepturi se justifica întermenele stabilite, astfel încît sa se asigure respectarea termenelor prevăzute la art. 18. Plata acestor drepturi nu poate fi facuta de persoane care participa la stabilirea sumelor de plata,la întocmirea documentelor de plata şi la verificarea lor, cu excepţia cazurilor aprobate expres deorganele arătate la art. 2. ART. 26 La expirarea termenelor prevăzute la art. 18, pentru plata retributiilor şi a altor drepturi casierulare obligaţia: a) sa aplice pe statul de retribuţii sau celelalte documente de plata ştampila cu textul"ACHITAT" sau sa scrie menţiunea "DEPUS", precum şi numărul şi data documentului dedepunere, în dreptul numelui persoanei căreia nu i s-a achitat sumele respective; b) sa întocmească lista nominală a persoanelor care nu au încasat retributia sau alte drepturi; c) sa menţioneze pe centralizatorul statului de retribuţii sau al listelor de plata sumele efectivplătite şi cele neachitate şi sa confrunte aceste sume cu totalul documentelor respective, după caresemnează; d) sa depună, în termenele prevăzute, la banca sau la instituţia de credit la care are deschiscontul, sumele neplătite.

Plata retributiilor şi a altor drepturi neridicate la termen se face pe baza de liste de plata carecuprind: numele şi prenumele persoanei care urmează sa i se achite drepturile respective, funcţiaacesteia, marca sau numărul matricol, luna în care a figurat în stat, suma de plata şi semnaturabeneficiarului. ART. 27 Unităţile economice care efectuează operaţii de achiziţii, contractari de produse, colectari dedeşeuri, precum şi cooperativele de credit, pot face plati în numerar către predatori pe baza deborderouri de achiziţii sau alte documente specifice aprobate de organele competente. ART. 28 Orice plata către populaţie se va putea face numai în măsura în care se încadrează în prevederilelegii, iar fondurile corespunzătoare sînt cuprinse în plan. CAP. 3 Acordarea de avansuri în numerar şi decontarea lor ART. 29 Unităţile pot acorda, prin casierie, avansuri în numerar persoanelor încadrate în unitate, pentru: a) cheltuieli de aprovizionare cu mărfuri de la fondul pieţei şi pentru alte plati care se fac înlocalitatea unde unitatea îşi are sediul, pînă la cuantumul nevoilor pe 3 zile, cu obligaţia de ajustifica avansul în termen de cel mult 4 zile lucrătoare de la primirea lui, exclusiv ziua primirii; b) cheltuieli de aprovizionare cu mărfuri de la fondul pieţei şi pentru alte plati care se fac înafară localităţii sediului unităţii, pînă la cuantumul nevoilor pe 10 zile, cu obligaţia de a sejustifica avansul în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data aprobată pentru sosirea dindeplasare, exclusiv ziua sosirii, sau în termen de 3 zile lucrătoare de la sosirea din delegaţie,exclusiv ziua sosirii, în cazul în care acesta are loc anterior datei aprobate; c) cheltuieli pentru achiziţii de produse şi colectari de deşeuri, precum şi pentru cheltuielileexpeditiilor, grupelor de cercetări geologice, în limitele şi termenele de justificare a avansuluistabilite de comun acord cu băncile sau cu celelalte instituţii de credit care eliberează numerarul; d) cheltuieli de protocol sau pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi alte asemeneaacţiuni, în limitele aprobate de conducătorii unităţilor şi potrivit baremurilor stabilite de normeleîn vigoare, cu obligaţia de a se justifica avansul în termen de cel mult 4 zile lucrătoare de laplecarea delegaţiei sau încheierea acţiunii, exclusiv ziua plecării delegaţiei sau încheierii acţiunii; e) cheltuieli de deplasare în interes de serviciu, în limita sumelor cuvenite pentru platatransportului, diurnei, indemnizaţiei şi a cazarii pe timpul deplasarii, cu obligaţia de a se justificaavansul în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la sosirea din deplasare, exclusiv ziua sosirii. Avansurile prevăzute la alin. 1 lit. b), c), d) şi e) pot fi acordate cu cel mult 2 zile lucrătoareînainte de plecare sau începerea acţiunilor, cu excepţia sumelor solicitate pentru procurareabiletelor de călătorie cu mijloace de transport cu locuri rezervate, care se pot elibera cu cel mult10 zile înainte de data plecării. ART. 30 Este interzisă acordarea unui nou avans persoanelor care nu au justificat integral avansul primitanterior, cu următoarele excepţii: cînd diurna delegaţiei prevăzute iniţial a fost prelungită;avansurile au fost acordate pentru cheltuieli prevăzute la art. 29 lit. d), în cazul în care în aceeaşiperioada au loc mai multe acţiuni; avansurile au fost acordate pentru procurarea biletelor decălătorie cu mijloace de transport cu locuri rezervate, sau a cazurilor prevăzute prin normeleelaborate de organele centrale competente. De asemenea, sînt interzise transmiterea avansului de la titular la o alta persoana, precum şiacordarea de avansuri în contul retributiei, cu excepţia cazurilor aprobate expres prin dispoziţiilegale. ART. 31 Sumele necheltuite din avansurile acordate se depun la casierie cel mai tirziu în cursul zileilucrătoare înapoierii din delegaţie, în cazul avansurilor prevăzute la art. 29 lit. b) şi e) sau înlimita termenelor stabilite la art. 29 lit. a), c) şi d), în cazul celorlalte avansuri. ART. 32

Pentru acordarea avansurilor şi justificarea acestora se foloseşte formularul "Ordin dedeplasare" sau alte documente legale. ART. 33 Evidenta avansurilor acordate şi urmărirea justificarii lor la termenele stabilite se efectuează încadrul compartimentului financiar-contabil al unităţilor. ART. 34 Titularul de avans este obligat ca, în termenele stabilite pentru justificarea avansului, saîntocmească şi sa depună, la compartimentul financiar-contabil al unităţii care i-a acordatavansul, decontul de cheltuieli în care înscrie toate documentele justificative şi le anexează laacesta. Compartimentul financiar-contabil are obligaţia sa menţioneze pe decont data primirii,care se considera data justificarii avansului. ART. 35 La primirea decontului de cheltuieli, compartimentul financiar-contabil verifica legalitateadocumentelor justificative anexate la decont, concordanta lor cu natura şi destinaţia cheltuielilorpentru care s-a acordat avansul şi respectarea termenului de justificare. ART. 36 În cazul în care titularii de avansuri întocmesc şi prezintă deconturi incomplete sau anexează laacestea documente nevalabile, avansurile se considera justificate numai cu valoarea documentelorvalabile. ART. 37 În cazul în care valoarea documentului de cheltuieli depăşeşte avansul primit, decontul verificatde compartimentul financiar-contabil se preda la casierie pentru a efectua plata diferenţei, dupăcare titularul de avans semnează de primirea sumei. ART. 38 Titularii de avans care nu depun în termen decontările pentru justificarea avansurilor, împreunăcu documentele justificative, sau nu restituie în termen sumele rămase necheltuite, vor plati openalizare de 0,50% asupra avansului primit sau asupra sumelor nerestituite în termen, după caz,pentru fiecare zi de intirziere. În cazul în care decontarea cu intirziere a avansului se datorează unor cauze cum sînt:suspendarea circulaţiei mijlocului de transport, îmbolnăvirea titularului de avans sau alteasemenea cazuri, conducătorul unităţii, pe baza propunerii făcute de conducătorulcompartimentului cu atribuţii financiar-contabile, va stabili ca nu este cazul sa se aplicepenalizări de intirziere. Penalizarea de 0,50% pe zi de intirziere se calculează şi asupra sumelor primite drept avans,conform art. 29, în cazul în care acestea nu au fost restituite cel mai tirziu a doua zi de la datacînd titularul de avans a fost înştiinţat ca deplasarea a fost revocată sau amînată. În cazul în care, în urma verificării ulterioare a decontului de către organele de drept din unitatesau din afară, se constata diferenţe de recuperat, penalizarea de 0,50% pe zi de intirziere secalculează asupra acestor diferenţe din ziua aducerii la cunostinta celui în cauza şi pînă în ziuaachitării sumei, în afară de situaţia în care titularul de avans este de rea-credinţa, caz în carepenalizarea se calculează din ziua în care a expirat termenul de depunere a decontului. Suma percepută ca penalizare de intirziere nu va putea depăşi debitul datorat. Dacă titularul de avans nu a justificat avansul primit sau nu a depus sumele rămase necheltuitela termenele stabilite ori pînă la data întocmirii statului de retribuţii, acestea, inclusiv penalizareaaferentă, se reţin din retributia titularului de avans, în condiţiile stabilite de lege, pe bazadispoziţiei conducatorului compartimentului cu atribuţii financiar-contabile. ART. 39 Personalul din compartimentul financiar-contabil care nu aplica măsurile prevăzute deprezentul regulament privitor la justificarea avansurilor şi restituirea sumelor necheltuite întermenele stabilite şi nu verifica deconturile de cheltuieli ale titularilor de avans în termen de celmult 7 zile de la primirea lor, răspunde disciplinar, administrativ sau penal, după caz, şi materialsau civil cînd s-au produs pagube.

CAP. 4 Evidenta şi păstrarea numerarului ART. 40 Evidenta încasărilor şi plăţilor în numerar se tine cu ajutorul registrului de casa, care seîntocmeşte de către casier pe baza documentelor justificative. Zilnic, casierul totalizeazăoperaţiile din fiecare zi şi stabileşte soldul casei, care se reportează pe fila următoare. Exemplarulal doilea se detaseaza şi se preda compartimentului financiar-contabil, în aceeaşi zi, sau cel maitirziu a doua zi, împreună cu documentele justificative, sub semnatura în registrul de casa. ART. 41 Compartimentul financiar-contabil verifica, în mod obligatoriu, în aceeaşi zi sau cel tirziu adoua zi, documentele de încasări şi plati predate de casier, precum şi dacă soldul înscris înregistrul de casa este stabilit corect. În cazul operaţiunilor de încasări se verifica dacă sumele înscrise în registrul de casa corespundcu cele din duplicatele chitantelor emise, din carnetele de cecuri sau alte documente specificeaprobate de organele competente. De asemenea, compartimentul financiar-contabil verifica dacă sumele care au în casierie şipentru care s-au emis chitanţe au fost depuse la banca sau la celelalte instituţii de credit, latermenele şi în condiţiile stabilite. Verificarea se face pe baza înregistrărilor din registrul de casa şi a foilor de varsamint cuchitanţa. În cazul operaţiunilor de plati se verifica dacă sumele înscrise în registrul de casa corespund cucele din documentele prezentate, ca: state de retribuţii, liste de plata şi alte asemenea, urmărindusecu aceasta ocazie dacă sumele depuse la banca sau la celelalte instituţii de credit, reprezentinddrepturi băneşti neachitate, au fost stabilite corect şi dacă restituirea lor a avut loc în termen. ART. 42 Plăţile în numerar care au la baza documente nejustificative legale, deşi sînt prevăzute cusemnatura primitorului, nu se iau în consideraţie pentru justificarea soldului în numerar existentîn casa, iar sumele corespunzătoare se considera lipsa de casa. În aceasta situaţie se iau măsurilede recuperare prevăzute de lege, iar dacă fapta constituie infracţiune, se sesizează organele deurmărire penală. Numerarul existent în casierie, nejustificat cu cecuri, chitanţe sau alte documente legale, seconsidera plus în casa şi se vărsa la bugetul republican, la subcapitolul "Încasări din diversesurse", în condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor. ART. 43 La unităţile unde funcţionează ghisee sau alte puncte de încasări şi plati, înainte de începereazilei de lucru casierul central eliberează, sub semnatura, persoanelor care fac aceste operaţii,sumele în numerar necesare efectuării plăţilor. Acestea sînt obligate sa deconteze zilnic casieruluicentral sumele ridicate, precum şi cele încasate în cursul zilei, şi sa predea acestuia soldul înnumerar şi documentele aferente operaţiilor efectuate. ART. 44 Este interzis casierului sa ţină în casierie pachete de bancnote nenumarate şi necontrolate,precum şi numerar şi alte valori care nu aparţin unităţii respective, cu excepţia sumelor sau altor valori necesare efectuării operaţiilor de mandat, în limitele prevăzute în convenţia încheiată cuCasa de Economii şi Consemnaţiuni. ART. 45 Înainte de începerea activităţii zilnice, casierul este obligat sa verifice integritatea sigiliilor şiincuietorilor de la tezaur, de la casele de fier sau de la dulapurile metalice. În cazul în care se constata deteriorarea incuietorilor sau a sigiliului, casierul este obligat sacomunice de îndată acest lucru conducatorului unităţii şi conducatorului compartimentului cuatribuţii financiar-contabile, care vor anunta organele de militie. În acest caz, înainte de începereaoperaţiunilor de casa, conducătorul compartimentului cu atribuţii financiar-contabile şi casierul,în prezenta organelor de militie, vor verifica existenta numerarului şi a celorlalte valori.

Rezultatele verificării se consemnează într-un proces-verbal, întocmit în doua exemplare, carese semnează de toţi cei care au participat la verificare. Un exemplar din procesul-verbal seprezintă conducatorului unităţii, iar al doilea se preia de organul de militie, în vedereacercetărilor. CAP. 5 Controlul respectării disciplinei de casa ART. 46 În fiecare unitate socialistă se efectuează controlul inopinat al casieriei cel puţin o data pe luna,prin numărarea şi verificarea tuturor valorilor existente în casa. Controlul inopinat al casieriei se face de conducătorul compartimentului cu atribuţii financiarcontabilesau de inlocuitorul acestuia ori de o alta persoana imputernicita de conducătorulunităţii, care va semna în registrul de casa pe fila cu înregistrările din ziua controlului. La unităţile socialiste care au organizate casierii la subunitati fără organe financiar-contabileproprii şi sînt situate în alte localităţi, controlul inopinat al casieriei se poate face trimestrial. În cazul în care, cu prilejul controlului, se constata neconcordanta între soldul scriptic şi celfaptic, verificarea se extinde asupra documentelor de casa, pentru a se identifica eventualele eroride înregistrare sau alte cauze care au influentat soldul de numerar în casa, intocmindu-se unproces-verbal. Dacă se constata lipsuri efective de numerar sau de alte valori, se iau măsuri de recuperare prinimputarea pagubelor în sarcina celor vinovaţi sau prin sesizarea organelor de urmărire penală,după caz. ART. 47 Organele de control financiar intern din cadrul ministerelor, celorlalte organe centrale şicomitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, cu prilejulcontrolului privind activitatea financiar-gestionara a unităţilor subordonate, vor efectua şicontrolul casieriei, urmărind dacă a fost respectata disciplina de casa. ART. 48 Organele de inspecţie ale Ministerului Finanţelor au dreptul sa verifice, potrivit dispoziţiilorlegale, modul în care este respectata disciplina de casa la toate unităţile socialiste. De asemenea, organele de inspecţie şi control din cadrul administraţiilor, circumscriptiilor şiserviciilor financiare care verifica încasarea şi vărsarea sumelor reprezentind impozite, taxe, altevenituri cuvenite bugetului, precum şi a primelor de asigurare prin efectul legii, urmăresc şirespectarea prevederilor din prezentul regulament. ART. 49 Băncile şi celelalte instituţii de credit au dreptul sa verifice, potrivit normelor proprii, disciplinade casa la unităţile socialiste cu privire la respectarea termenelor şi condiţiilor de depunere a numerarului la bănci şi celelalte instituţii de credit, a limitei soldului de casa şi a normelor deefectuare a plăţilor în numerar. ART. 50 Pentru nerespectarea termenelor de depunere a numerarului la banca şi la celelalte instituţii decredit, a limitei soldului de casa şi a normelor de efectuare a plăţilor în numerar din încasări sepot aplica următoarele sancţiuni: a) o penalizare de 0,05% pe zi de intirziere în următoarele situaţii: nedepunerea la termen aîncasărilor; depăşirea limitei soldului de casa; restituirea cu intirziere a numerarului ridicatpentru plata retributiilor sau a altor drepturi neachitate; b) o penalizare de 0,05% pentru încălcarea regulilor cu privire la plăţile în numerar din încasări,calculată asupra sumei plătite; c) interzicerea cheltuirii de numerar din încasări pe termen de pînă la 3 luni, în cazurile deîncălcare a regulilor cu privire la efectuarea de plati în numerar din încasări, cu obligaţia ca înacest interval de timp orice fel de cheltuieli sa se facă numai din numerarul ridicat de la bănci saude la instituţiile de credit la care au deschise conturile, justificindu-se fiecare plata în parte.

Penalizarea de 0,05% pe zi de intirziere, prevăzută la lit. a), se aplica şi organelor careîncasează amenzi, precum şi altor persoane care nu au calitatea de casier, pentru sumele încasateşi nedepuse la termenele şi în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale. Perioada pentru care se calculează penalizarea prevăzută la lit. a) curge din ziua următoareaceleia în care suma trebuia sa fie depusa pînă în ziua ce o precede pe aceea în care suma sedepune efectiv. Penalizările aplicate unităţilor socialiste se recuperează de la persoanele vinovate, în condiţiilelegii. ART. 51 Sumele încasate cu titlu de penalizare, potrivit art. 38 şi 50, de la persoanele vinovate deîncălcarea disciplinei de casa se vărsa la bugetul republican, la subcapitolul "Încasări din diversealte surse". ART. 52 Pentru nerespectarea regulamentului de fata răspund disciplinar, administrativ sau penal, dupăcaz, şi material sau civil cînd s-au produs pagube, conducătorul unităţii, conducătorulcompartimentului cu atribuţii financiar-contabile, casierul, precum şi înlocuitorii acestora, fiecarepotrivit vinovatiei sale. De asemenea, sînt răspunzătoare disciplinar, administrativ sau penal, după caz, şi material saucivil cînd s-au produs pagube, persoanele care efectuează plata retributiilor la secţii sausubunitati, precum şi persoanele care nu au calitatea de casier, pentru sumele încasate şi nedepuseîn termenele şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale. CAP. 6 Dispoziţii finale ART. 53 Prevederile din prezentul regulament referitoare la instituţiile de stat se aplica în modcorespunzător şi ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat, precum şicomitetelor şi birourilor executive ale consiliilor populare. ART. 54 Societăţile mixte constituite prin cooperare cu parteneri străini pe teritoriul RepubliciiSocialiste România efectuează operaţiile de încasări şi plati în numerar potrivit normelor proprii,elaborate în condiţiile prevăzute în actul de constituire. În cazul în care actul de constituire nu cuprinde clauze referitoare la efectuarea operaţiilor de încasări şi plati în numerar, normeleprivind aceste operaţii se elaborează avînd în vedere prevederile din prezentul regulament. -----------------