Capitolul 8. Eficienţa managementului operaţional al producţiei

Cuprins

8. Eficienţa managementului operaţional al producţiei....................................................358

8.1. Particularităţile eficienţei managementului operativ al producţiei.......................358

8.2. Metode de măsurare a eficienţei managementului operativ al producţiei............358

8.3. Sistemul coeficienţilor organizatorici.......................................................................359

356

Obiective:

Parcurgerea acestui capitol contribuie la: înţelegerea conceptului de eficienţă în procesul de management operaţional; alegerea unei metode operaţionale de măsurare a eficienţei managementului

producţiei; racordarea managementului operaţional la cerinţele sistemului productiv

actual

357

8. Eficienţa managementului operaţional al producţiei

8.1. Particularităţile eficienţei managementului operativ al producţiei

Teoria şi practica economică demonstrează corelaţii directe între “nivelul”

managementului şi eficienţa economică a oricărei unităţi. Eficienţa acţiunilor manageriale

este de două tipuri: cuantificabilă şi necuantificabilă.

Ambele tipuri de eficienţă au o dimensiune prezentă şi una de perspectivă, dacă se are în

vedere că o parte apreciabilă din efectele raţionalizării subsistemelor de conducere se

înregistrează în timp şi nu imediat.

În ceea ce priveşte eficienţa subsistemului metodologic, respectiv a metodelor,

tehnicilor şi instrumentelor de management operativ folosite la nivelul microeconomic, cele

mai importante aspecte sunt următoarele:

a. forma eficienţei necuantificabile are aspecte benefice multiple pentru

unitate, un caracter propagat şi de perspectivă. Aceste trăsături specifice ale eficienţei

conducerii îi asigură diferenţierea de eficienţa altor domenii de activitate şi îi generează o

serie de blocaje în operaţionalizarea unui instrumentar evaluat.

Astfel, se preferă adesea soluţiile tehnice unor soluţii organizatorice, informaţionale,

etc., chiar dacă abordarea lor în perspectivă asigură o eficienţă redusă. Se urmăreşte în multe

cazuri eficienţa imediată, uitându-se viitorul întreprinderii.

b. abordarea eficienţei trebuie nuanţată în funcţie de sistemul, metodele şi

tehnicile utilizate în procesul de conducere.

8.2. Metode de măsurare a eficienţei managementului operativ al producţiei

Metodele existente pentru determinarea nivelului şi gradului de organizare a

managementului operativ al producţiei se pot grupa în metode neparametrice (nenumerice)

şi metode parametrice (numerice).

Prima grupă de metode se bazează pe anchete, chestionare, interviuri, etc.

Cea de-a doua grupă se poate structura astfel:

358

metode bazate pe teoria informaţiei (metoda entropiei, metoda cantităţii de informaţii şi

metoda energiei informaţionale);

metode matematice (metoda “Management Games” sau “Simulation Games” şi metoda

“indicelui funcţional de progres”);

În teoria economică una din cele mai recomandate metode este metoda entropiei.

Sistemul de management operativ, ca orice sistem de producţie industrial, este

caracterizat prin două tendinţe opuse:

prima tendinţă este de creştere a gradului şi nivelului de organizare prin concordanţa

dintre obiectivele operaţionale şi a acţiunilor organizaţionale din unitatea industrială;

o a doua tendinţă este de dezorganizare a sistemului şi de întrerupere a manifestării

normale a proceselor, ca urmare a acţiunii factorilor perturbatori.

Dacă nu ar exista cea de-a doua tendinţă, toate obiectivele operaţionale ale

managementului operativ al producţiei s-ar finaliza fără nici un fel de abateri de la sarcinile

programate. Acestea sunt sistemele perfect organizate sau ideale. În practică, aceste sisteme

nu există datorită factorilor perturbatori care provoacă starea entropică.

8.3. Sistemul coeficienţilor organizatorici

În condiţiile nivelului actual de management operativ al activităţii de producţie, se poate

considera că metoda cu cea mai largă audienţă este metoda sistemului de coeficienţi

organizatorici.

La baza metodei stă concepţia conform căreia calitatea organizării sistemului se poate

caracteriza prin estimarea cantitativă a variabilelor organizaţionale exprimate sub forma

unor mărimi relative.

Cu ajutorul mărimii variabilelor organizaţionale care redau aspecte parţiale se pot

constitui indicatori sintetici.

Pentru sistemul conducerii operative a producţiei se propun următorii indicatori:

coeficientul îndeplinirii programului producţiei fizice;

indicii îndeplinirii programului producţiei marfă şi cifrei de afaceri;

coeficientul îndeplinirii programului de producţie pe sortimente;

coeficientul mediu al ritmicităţii producţiei;

359

indicatorul folosirii fondului de timp disponibil programat al maşinilor, utilajelor şi

instalaţiilor;

indicatorul folosirii capacităţii de producţie;

indicatorul utilizării fondului de timp disponibil al forţei de muncă;

coeficientul vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante;

ponderea cheltuielilor neeconomicoase în totalul costului de producţie;

costul acţiunilor de implementare a metodologiilor de conducere operativă a

producţiei.

1) Coeficientul îndeplinirii programului producţiei fizice.

Procesul de producţie având ca obiect produse, părţi fizice ale acestora, este necesar, ca

şi evaluarea îndeplinirii sarcinilor de producţie, să se facă în primul rând sub aspect fizic,

deşi indicatorul propus are o aplicare restrânsă numai la obiectele de acelaşi fel. Prin

execuţia fiecărei părţi fizice a produselor potrivit programului, la nivelul tuturor verigilor de

producţie se creează premisele obţinerii produselor finite la termenele, cantitatea şi structura

impusă de cerinţele pieţei.

Respectarea producţiei fizice prevăzute constituie baza de îndeplinire a indicatorilor

sintetici ai activităţii economice.

2) Coeficientul îndeplinirii programului producţiei marfă şi coeficientul cifrei de

afaceri prezintă gradul în care producţia finalizată într-o perioadă sau volumul veniturilor

obţinute într-un interval corespund nivelurilor programate.

3) Coeficientul îndeplinirii programului de producţie pe sortimente arată dacă

activitatea unităţii este subordonată în totalitate cerinţelor pieţei prevăzute în programele de

marketing şi apoi structurate în nivelurile de producţie programate.

4) Coeficientul mediu al ritmicităţii producţiei verifică în primul rând, cerinţele

unei producţii ritmice şi măsoară nivelul acesteia.

Cerinţele producţiei ritmice sunt:

a) producţia programată (Pp) trebuie să asigure utilizarea superioară a mărimii capacităţii de producţie (Cp), ceea ce se poate exprima astfel: tinde

Pp Cp b) producţia obţinută (R) să fie cel puţin egală cu cea programată:

R > Ppc) menţinerea aceleiaşi variaţii a indicelui de îndeplinire a programului:

dR = C

dt

360

unde:t = reprezintă variabila timp, iarC = 0sau

C = ax + bîn care mărimea ax + b defineşte dreapta de variaţie a îndeplinirii programului de

producţie, ceea ce se poate reda astfel (Fig. 8.1; 8.2):

-- -- -- P(t) P(t) R(t) -- -- R(t) R(t)

-- --R(t) P(t)--P(t) ---- P(t) P(t)

0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5

Fig. 8.1. Fig. 8.2.

Aceste cerinţe definesc o producţie ritmică în condiţiile îndeplinirii întocmai a planului

(programului) dar şi în situaţia depăşirii acestuia.

Rezultă că noţiunea de ritmicitate nu poate fi redusă la continuitatea sau uniformitatea

desfăşurării procesului de producţie.

Pentru cuantificarea nivelului de ritmicitate se poate propune coeficientul de ritmicitate

care se determină astfel:

1 Kr = (xj - xi)2

1-2xîn care:xj = reprezintă valorile producţiei efective;

xi = valorile producţiei programate.

5) Indicatorul folosirii fondului de timp disponibil programat al maşinilor,

utilajelor şi instalaţiilor verifică la nivelul unităţilor structurale de fabricaţie, pe intervale de

timp, raportul dintre timpul efectiv şi cel disponibil programat, potrivit cerinţelor de

proporţionalitate dintre necesar şi disponibil.

361

6) Indicatorul folosirii capacităţii de producţie constituie măsura gradului de

folosire a potenţialului productiv de care dispune o întreprindere sau o subunitate de

producţie.

7) Indicatorul folosirii fondului de timp disponobil al forţei de muncă arată gradul

în care forţa de muncă a fost utilizată în scopuri productive.

8) Coeficientul vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante indică mărimea valorică a

producţiei vândute, care revine la 1 leu mijloace circulante mobilizate în procesul de

producţie.

9) Ponderea cheltuielilor neeconomicoase în totalul costului de producţie prezintă

greutatea specifică a unor cheltuieli cum ar fi salariile aferente orelor suplimentare, cheltuieli

de înlocuire a materiilor prime prevăzute iniţial, penalizări datorate nerespectării clauzelor

contractuale, cheltuieli pentru reparaţii neprevăzute, cheltuieli cu rebuturi şi remanieri,

cheltuieli pentru plata dobânzilor neachitate în termen, în totalul costului de producţie.

10) Costul acţiunilor de implementare a metodologiilor de conducere operativă

este dat de efortul utilizării metodelor, tehnicilor şi instrumentelor de previziune, organizare,

coordonare, antrenare şi control, într-o unitate economică.

Acest cost este direct proporţional cu gradul de detaliere a funcţiilor conducerii

operative a producţiei.

C Costul producţieios Costul fabricaţiei Costult metodologiiloru managerialeri

Fig. 8.3. Gradul de detaliere a funcţiilor managementului

Pe măsura sporirii acestuia, costul strict al fabricaţiei se reduce şi apoi creşterea

accentuată a gradului de detaliere conduce la costul total al producţiei la nivel ridicat, care

nu poate fi “suportat” de întreprinderea industrială.

362

Rezultă că metodele, tehnicile şi instrumentele de management operativ, inclusiv

mijloacele electronice de calcul folosite în gestiunea economică, trebuie să înregistreze un

cost favorabil care să se reflecte în gradul eficient de detaliere.

Cei zece coeficienţi organizatorici prezentaţi au un nivel cuprins în intervalul (0,1).

Limita inferioară semnifică o dezorganizare totală, iar limita superioară o organizare ideală.

În vederea aprecierii sintetice a calităţii sistemului de management operativ, coeficienţii

enumeraţi se agregă într-un coeficient general, sintetic, fie prin calcularea mediei aritmetice

simple sau ponderate, fie prin calcularea mediei geometrice a coeficienţilor parţiali.

Indicatorii generali se pot completa cu cei specifici performanţelor în domeniul

managementului operaţional al producţiei. Lista acestora, cu un caracter ilustrativ şi nu

exhaustiv, se prezintă astfel:

Calitate:

% defecte datorate centrelor de producţie

% valoarea rebuturilor

% produse returnate şi pretenţii de garanţie

% produse care trec testul final din prima încercare

% produse care sunt sub controlul statistic

% clienţi care sunt înalt satisfăcuţi

Cost:

Randamentul inventarului

Costul de producţie unitar

Valoarea materiilor prime regăsită în produsele finite

Livrare:

Durata devansării calendaristice

Durata ciclului de producţie

Flexibilitate:

Număr mediu de îndemânări pe muncitor

Număr mediu de pregătiri-încheieri pe zi (sau mărime medie a lotului)

% părţi livrate în ziua x

% echipament multifuncţional

% părţi comune pe produs

% rute procesuale comune

% număr de zile cerute pentru a executa un program schimbat

Inovaţie:

363

Investiţii anuale în procese de producţie (% din vânzări)

% produse noi vândute în ultimii 5 ani

Timpul de introducere al unui produs nou

Eficientizarea întregului sistem de producţie necesită în prezent reformularea

obiectivelor şi strategiilor în domeniul producţiei, în majoritatea unităţilor industriale.

Obiectivele managementului operaţional se formulează având ca element central

calitatea care este actualmente compatibilă cu costurile scăzute. Convergent cu cele două

elemente acţionează timpul de livrare şi flexibilitatea proceselor. Calitatea, costul, livrarea şi

flexibilitatea sunt conectate în formularea obiectivelor în domeniul analizat.

În procesul de reformulare a strategiilor un prim loc îl ocupă mijloacele de realizarea a

acestora care se referă, în cele mai multe cazuri, la procese superioare de automatizare cu

reacţie la schimbări şi implicaţii în domeniul forţei de muncă.

Într-un sistem inovator, strategia presupune automatizări flexibile capabile de execuţia

unor game de produse, cu reacţie rapidă la schimbări impuse de situaţii “ocazionale”.

Concepte cheie

Măsurarea eficienţei, entropie, management game, coeficient organizatoric, calitate,

cost, livrare, flexibilitate.

Întrebări pentru autoevaluare

1. Ce trăsături specifice are eficienţa M.O.P. comparativ cu cea a managementului

general?

2. Ce cheltuieli ineficiente sunt influenţate, sub aspectul mărimii, în mod direct de

M.O.P.?

3. Ritmicitatea producţiei este identică cu uniformitatea acesteia? Dar cu continuitatea

producţiei?

4. De ce gradul de flexibilitate a fabricaţiei este considerat un indicator al eficienţei

M.O.P.?

5, Folosirea metodologiilor riguroase ale M.O.P. sunt în multe cazuri costisitoare.

Cum puteţi determina un cost “acceptabil” al M.O.P. într-o unitate industrială?

364