CAPITOLUL 2

OFERTA TURISTICĂ A ROMÂNIEI

Schimbările numeroase şi extrem de rapide ce au loc la nivel mondial fac din ce în ce mai

dificilă evidenţierea unor tendinţe şi a unor particularităţi în turism. Domeniu extrem de dinamic,

caracterizat deseori de creşteri spectaculoase, el este foarte sensibil la o serie de elemente de ordin

politic sau natural-ecologic. De aceea, orice încercare de a trage concluzii stă sub semnul unei

actualităţi relative. Desigur, în condiţiile în care nu au loc perturbări majore ale inputului sistemului

de referinţă, concluziile sunt pasibile de a rămâne multă vreme valabile.

Pe de altă parte, ascensiunea turismului văzut ca un corolar al timpurilor moderne nu poate fi

oprită. Societatea actuală, domintă incotestabil de stres, reclamă cu necesitate nevoia de turism, ca

activitate de recreere şi refacere a capacităţii de muncă. Dar turismul nu mai înseamnă de mult loisir

în sensul său tradiţional. Turismul vizează de câteva decenii şi componenta afaceri, care generează

fluxuri considerabile de persoane, dar şi monetare.1

2.1. Forme şi tipuri de turism practicate în România

Turismul românesc poate fi gândit prin prisma celor trei componente naturale de bază-

Carpaţii, Dunărea şi Marea Neagră, la care se adaugă şi componenta culturală - axată îndeosebi pe

latura religioasă, etnografică şi muzeală, dar şi varietatea potenţialul balnear.2 În acest sens, au

apărut şi s-au dezvoltat, atât în timp cât şi în spaţiu, formele de turism consacrate, clasice,

reprezentate prin turismul montan, de litoral, balnear, cultural-itinerant, rural, de afaceri etc. cu o

evoluţie ulterioară a unor subtipuri.

2.1.1. Potenţialul turistic al României

Potenţialul turistic este definit „ prin ansamblul de elemente naturale, economice şi cultural

istorice de interes turistic, care conferă unui teritoriu dat o anumită funcţionalitate turistocă şi care

constituie premise pentru dezvoltare activităţii de turism. Poate fi deci considerat o ofertă turistică

potenţială”3

1 Ţigu, Gabriela (coord.) – Resurse şi destinaţii turistice pe plan mondial , Editura Uranus, Bucuresti, 2003 , pag 92 Cândea,M.,Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară, Bucureşti, 2003, pag 3063 Gabriela Stănciulescu, Nicolae Lupu, Gabriela Ţigu,- Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism, Editura All Educaţional, Bucureşti, 1998

1

Turismul montan. Cererea pentru turismul montan a cunoscut, pe plan mondial, cât şi

naţional, o evoluţie ascendentă, dar şi importante schimbări în ceea ce priveşte motivaţia deplasării,

sub influenţa a numeroşi factori - de ordin economic, socio-demografic, psihologic, politic etc.4

Potenţialul turistic montan este reprezentat de „ lanţul Carpaţilor Româneşti care formează osatura

spaţiului românesc”5. Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisajistice şi

o mare complexitate de potenţial turistic, date de particularităţile diferitelor tipuri de relief (glaciar,

fluviatil, structuralo-litologic etc.), alternarea unităţilor montane, submontane şi depresionare, a

culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului vegetal şi reţelei de ape şi lacuri, o mare

bogăţie de ape minerale şi termominerale, fondul cinegetic şi piscicol deosebit de reprezentative

etc6. Mulţimea drumurilor europene transcarpatice, folosite de foarte mulţi turişti europeni în cadrul

tranzitului turistic, mulţimea staţiunilor balneare şi montane, potenţialul natural deosebit justifică

rolul Carpaţilor în dezvoltarea fenomenului turistic, a turismului montan cu o mare diversitate de

forme care beneficiază de un climat moderat, caracterizat prin confort termic, viscole puţine,

frecvenţă foarte redusă a avalanşelor, o persistenţă a stratului de zăpadă de până la 180-200 zile/an,

elemente favorizante pentru practicarea alpinismului, drumeţiei, sporturilor de iarnă, speoturismului,

balneo şi climatoterapiei.

Relieful specific, diferenţiat uşor în cele trei ramuri, conferă atractivitate prin prezenţa

peisajelor alpine, situate la înălţimi de peste 2000 m, cu pajişti întinse pe platourile munţilor

Godeanu, Ţarcu, Şureanu, Parâng, Bucegi, Rodnei, sau a peisajelor cu relief glaciar, impunător prin

grandoarea formelor sale – circuri şi văi glaciare, piscuri golaşe, creste zimţate etc.-, specifice

masivelor Făgăraş, Retezat, Parâng, Rodna, Ţarcu, Godeanu, Bucegi, Iezer; în acest peisaj se înscriu

lacurile glaciare , foarte numeroase (circa 180), adăpostite pe fundul circurilor glaciare, în aceleaşi

masive. Peisajul carstic, mai puţin răspândit, se remarcă prin spectaculozitate, cu o gamă largă de

forme şi fenomene carstice de suprafaţă şi de adâncime. Printre acestea se numără: platourile cu

doline şi lacuri carstice temporare, cheile (Bicazului, Nerei, Turzii, Caraşului, Cernei, Olteţului,

etc.), defileele (Dunării, Jiului, Oltului, Mureşului), abrupturile, izbucurile, precum şi râurile

subterane cu cascade (în munţii Bihorului, Pădurea Craiului, Aninei, Rodnei).7 Un loc important în

peisajul naţional îl ocupă peşterile, ţara noastră având un foarte bogat potenţial speologic (peste

4 Ţigu, Gabriela (coord.)- op.cit., pag 445 Cândea,M., Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- op.cit., pag 3066 Snak,O.,Baron,P.,Neacşu N., – Economia turismului,Editura Expert, Bucureşti , 2003, pag 1847 Ţigu, Gabriela, - Turismul montan, Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag 144

2

10900 peşteri, pe locul al treilea din Europa)8. Între acestea se deosebesc peşterile de mari

dimensiuni, adevărate complexe carstice subterane (Vântului – M. Pădurea Craiului, 34 km lungime;

Humpleului- M.Bihor, 24 km; Topolniţa – Pod. Mehedinţi, 21 km), peşterile cu râuri şî cascade

( Şura Mare, Cetăţile Ponorului, Micula etc.)9 .

Turismul pentru sporturi de iarnă se bazeaza pe existenţa unui domeniu schiabil. Practicarea

schiului de agrement şi sportiv a generat acest tip de turism, favorizat de altitudinile de peste 1000-

1500 m, durata mare a stratului de zăpadă, grosimea acestuia, orientarea spre nord a pârtiilor de schi

etc. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă depăşeşte 200 de zile la înălţimi de peste 1500 m.

Stratul de zăpadă are grosimi favorabile practicării schiului circa 4-5 luni pe an. Menţinerea acestuia

este favorizată şi de temperatura aerului şi mai ales de numărul „ zilelor de iarnă „ , când valorile

maxime nu depăsesc 0 grade Celsius. Fizionomia şi expunerea reliefului, alături de condiţiile

meteorologice sunt factori favorizanţi ai amenajării domeniului schiabil, în special pentru schi-fond,

schi-plimbare, schi-alpin (în zone mai restrânse) sau alte sporturi de iarnă 10. În ţara noastră

domeniul schiabil însumează o suprafaţă de 374,3 ha. Peste 50% din domeniul schiabil se află situat

în judetele Braşov, Prahova, Dâmboviţa, în masivele montane Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare,

Clăbucetele Predealului, Munţii Baiului, Parâng, Muntele Mic, Retezat, Rodnei, Vladeasa,

Făgăraş.11

Turismul montan climateric este evident susţinut de condiţiile bioclimatice cu caracter

stimulativ, de varietatea şi frumuseţea peisajelor caracteristice spaţiului montan, de prezenţa

spaţiilor lacustre naturale sau antropice. Este un turism de sejur pentru recreere, odihnă şi agrement,

care beneficiază de prezenţa unor zone importante, dezvoltate din punct de vedere al infrastructurii

generale : arealul Braşov - Poiana Braşov, Valea Prahovei, zona Rucăr – Bran, Cheile Bicazului –

Valea Bistriţei- Masivul Ceahlău, Munţii Cîndrel, Masivele Ţarcu, Muntele Mic etc12.

Turismul de escaladă (alpinism) se leagă de zonele montane de o factură aparte, cu versanţi

abrupţi, în poziţie verticală, grefaţi de rocile calcaroase şi conglomeratice ale Bugecilor, Rarăului,

Piatra Craiului, Hăşmaşului. Atractivitatea peisajului carpatic este dată şi de prezenţa formelor

bizare de microrelief, de mare interes turistic, cele mai reprezentative fiind cele din Bucegi (Babele,

Sfinxul), Ceahlău (stâncile Panaghia, Toaca, Turnul lui Buda, Căciula Dorobanţului), Ciucaş

8 Glăvan, V., - Geografia turismului în România, Note de curs, Editura Fundaţiei „ România de Mâine”, Bucureşti, 1995, pag. 169 Ţigu, Gabriela, - op.cit., , pag 14510 Idem.11 Cândea,M., Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- op.cit., pag 30712 Idem.

3

(Ciupercile, Tigăile Mari, Turnu lui Goliat) 13. Locaţiile cele mai căutate sunt cele de la marginea

platourilor suspendate şi din sectoarele de chei puternic adâncite ( Cheile Bicazului, Cheile Turzii,

Cheile Nerei etc.). Pe plan naţional se impun abruptul estic si nord-estic al Bugecilor, cu circa 60 de

trasee de alpinism, în general cu grad ridicat de dificultate (Jepii Mici-5 trasee, Caraiman-15 trasee,

Coştila-26 trasee, Moraru-10 trasee etc.).

Turismul de litoral se sprijină pe prezenţa ţărmului marin, pe o lungime de 245 km; între

Sulina şi Capul Midia cu relief jos, iar între Capul Midia-Vama Veche cu un relief înalt, de tip

faleză. Funcţia turistică a litoralului este dată de cele 15 staţiuni turistice cu factori de cură marină

care răspund unui evantai larg de motivaţii turistice: odihnă şi recreere, cură balneară complexă

(profilactică, terapeutică, recuperatorie), agrement nautic şi sportiv etc.14 Plajele cu nisip fin sunt

orientate spre est, având insolaţia diună de peste 11 ore (luminozitatea este accentuată ca şi pe

coastele mediteraneene). Ele sunt de două tipuri: deschise (în golfurile mici unde curenţii litorali au

depus cantităţi de nisip-Mamaia) sau închise (încadrate de promontorii şi faleze).15 Aceastea coboară

în mare cu o pantă lină, ceea ce favorizează băile de mare şi mersul pe apă- proceduri de mare

valoare terapeutică. În general, plaja este naturală, are lăţimi de 400-500 m la Mamaia şi

Techirghiol, şi de 50-200 m în rest, iar nisipul- cuarţos şi calcaros- cu o puritate ridicată şi cu o

granulaţie fină spre medie, se prezintă aproape în permanenţă uscat. Nisipul plajei face parte din

complexul de cură balneară specific mării (talazoterapie), calităţile fizico-chimice ale acestuia fiind

folosite în psamoterapie. Nămolul terapeutic, ce constituie unul din cei mai importanţi factori

naturali de cură, se află în câteva lacuri de pe litoralul românesc. Între acestea, nămolul de la

Techirghiol deţine un rol important în ceea ce priveşte rezervele exploatabile şi valoarea terapeutică.

Pe de altă parte, lipsa mareelor permite folosirea optimă a plajelor, iar salinitatea redusă a apei

favorizează praticarea sporturilor nautice, mai ales a celor subacvatice.16

Turismul balnear are cea mai bună reprezentare în teritoriu, ca urmare a bogăţiei de resurse

balneare. Prin staţiuni sunt valorificate toate tipurile de ape minerale, mofetele, nămolurile organice

şi anorganice, climatul salinelor şi calităţile terapeutice ale litoralului şi bioclimatelor de munte şi

marin, cu rol deosebit în profilaxia şi terapeutica diverselor maladii, ca şi pentru întreţinere (SPA &

wellness).17

13 Ţigu, Gabriela, - op.cit., pag 14514 Cândea,M., Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- op.cit., pag 30915 Ţigu, Gabriela (coord.)- op.cit., pag 3016 Snak,O.,Baron,P.,Neacşu N., – op.cit.,pag 19017 Cândea,M., Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- op.cit., pag 308

4

Apele minerale şi termale repezintă componenta lichidă ce a fost pentru prima dată

valorificată în scopuri balneoturistice şi a determinat încă din cele mai vechi timpuri amenajari

turistice. Acestea sunt folosite atât pentru cura externă cât şi pentru cea internă. Acestea se constituie

într-o rezervă inepuizabilă, complexă ca structură fizico-chimică şi termică, în România existând

toate categoriile de ape cunoscute pe plan mondial18. Calitatea rezervelor omologate pentru resursele

hidrominerale situează România între primele ţări din Europa, pe teritoriul românesc concentrându-

se circa 1/3 din resursele balneare europene.

Namolurile terapeutice ( peloiadele- de la grecescul pelos = mal) sunt substanţe care se

formează în condiţii naturale, sub influenţa proceselor geologice şi biologice fiind folosite în scopuri

terapeutice ca atare sau după o prealabila pregătire prin măcinare, amestec cu ape minerale sau

încălzire, deoarece substanţele minerale şi organice au o acţiune benefică asupra organismului. Au

efecte deosebite în afecţiunile reumatice, circulatorii periferice, ginecologice etc., principiile active

fiind de natura chimică, fizică, mecanică determinate de componentele chimice, microbiologice şi

enzimatologice. Nămolurile sunt de mai multe tipuri: sapropelice (prezente în lagune şi lacuri

sărate), minerale (prezente în jurul izvoarelor minerale) şi de turbă (regăsite în mlaştini, locuri cu

umiditate avansată). Terapeutic, sunt utilizate în aceleaşi afecţiuni ca şi apele lacurilor sărate,

administrându-se sub forma de împachetări cu nămol, infuzii cu turbă uscată, băi, cataplasme,

oncţiuni (aplicare la rece, tehnică folosită pe litoral)19 .

Gazele terapeutice naturale ( de origine mofetica) sunt emanaţii de CO2 şi sulfaţariene

(Covasna are cea mai mare emanaţie din Europa şi cea mai pură 98 % CO2). Mofeta naturală

prezintă numai emanaţia de CO2, este un gaz uscat, un fenomen unic în lume iar aplicarea

tratamentului se realizeaza colectiv în încaperi amenajate. Termenul s-a extins şi pentru gazele CO2

extrase din ape carbogazoase. Pe de alta parte sunt întalnite şi solfatarele care pe lângă gazul

carbonic includ şi hidrogen sulfurat.

Salinele terapeutice constituie un important factor de cură in terapia afecţiunilor respiratorii

cronice 20 având urmatoarele caracteristici: microclimatul de salină are un caracter sedativ de

cruţare, cu valori foarte reduse ale indicilor de stres, este un climat echilibrat sub aspectul umezelii

şi umidităţii relative (60- 80 %), uşor răcoros (12-13O C), curenţii de aer au viteze reduse, practic

insesizabile, presiunea este constantă, aşadar se remarcă o constantă a parametrilor fizici, chimici şi

microbiologici fără variaţii, exceptând curenţii externi.

18 Glavan, V.,- Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag. 90-92.19 Snak,O.,Baron,P.,Neacşu N., – op.cit.,pag 18920 Idem.

5

Lacurile terapeutice, prin calităţile chimice ale apelor, prezintă un deosebit interes

terapeutic. În general, apele sunt clorurato-sodice, uneori iodurate sau sulfurate (cele din Câmpia

Română), cu o mineralizare medie (30-50 g/l)21. Unele dintre ele si-au câştigat un adevărat renume

iar cura foloseşte pe lângă apa lacului şi nămolul terapeutic (sapropelic) depus pe fundul acestor

lacuri. Putem întâlni lacuri de liman, lacuri de câmpie şi lacuri sărate. Mineralizarea neomogenă a

apelor lacurilor sărate şi gradul diferenţiat de încălzire explică fenomenul de heliotermie care are

caracter terapeutic.

Turismul cultural-itinerant are mai multe subtipuri, în funcţie de categoriile principale de

obiective: culturale, istorice, etnografice, arheologice etc. şi se axează, mai ales pe un număr foarte

mare de elemente de patrimoniu cultural, dar care nu au fost valorificate la acelaşi nivel.22România

dispune de monumente care, prin specificul lor pot fi(şi sunt) considerate unicate mondiale.Cităm,

de exemplu: cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, cetăţile ţărăneşti şi bisericile „fortificate” din

Transilvania(Cisnădie, Axente Sever, Copşa Mică,Prejmer, Densuş, Mediaş), bisericile de lemn din

Maramureş, mănăstirile din Bucovina, Moldova şi nordul Olteniei(Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ,

Humor şi Arbore sunt un mănunchi de bijuterii unic în Europa, ele fiind înscrise de UNESCO în

tezaurul artei universale23; Bogdana, Dragomirna, Putna, Tismana-socotită de mulţi drept inima

Olteniei24, Cozia, Arnota, Bistriţa, Hurezi, Polovragi), monumentele stilului brâncovenesc din

Muntenia şi Oltenia (cetăţile medievale de la Curtea de Argeş, Târgovişte etc.), cetăţile şi castelele

medievale de la Suceava, Iaşi, Bran, Hunedoara, Deva, Sibiu, Sighişoara, Braşov-care adăposteşte

cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei, datând din secolele XIV-XV –

Biserica Neagră. La toate acestea putem adăuga bogăţia de obiceiuri şi datini, foclorul, portul

popular, limba, ospitalitatea poporului român etc25.

Turismul de afaceri şi conferinţe este una dintre componentele cele mai dinamice ale

activităţii turistice, iar intensificarea relaţiilor internaţionale şi, îndeosebi, a celor economice se

reflectă în creşterea cererilor pentru calatoriile de afaceri. În prezent, odată cu racordarea României

la diversitatea problemelor internaţionale (aderarea la principalele entităţi politice, sociale şi

economice, OCEMN, NATO,UE etc.), creşterea interesului oamenilor de afaceri străini pentru

România, ca şi expansiunea acestei forme de turism pe piaţa turistică externă, se constată o

21 Ibidem.

22 Cândea,M., Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- op.cit., pag 30923 http://www.infotravelromania.ro/manastiri.html#bucovina124 http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania25 Snak,O.,Baron,P.,Neacşu N., – op.cit.,pag 192

6

dezvoltare evidentă a turismului de afaceri şi congrese, prin diversificarea preocupărilor politice,

economice, ştiinţifice ale ţării noastre. Aceste întruniri se axează pe servicii turistice de lux (hoteluri

de 4-5 stele), introducerea unor trenuri de mare viteză, modernizarea aeroporturilor, realizarea

electronică a rezervărilor, conectarea la marile sisteme de transport.26 Înregistrând o pondere majoră

în mediul urban (de 50,86 % în anul 2008), turismul de business işi are ca reper Bucureştiul, aici

regăsindu-se toate formele turismului de afaceri ( cel general, prin prezenţa subsidiarelor marilor

corporaţii internaţionale care îşi detaşează delegaţii, costurile şederii lor contribuind în mod constant

la volumul încasarilor în domeniul hotelier, cel de reuniuni, de tipul întâlnirilor, conferinţelor,

colocviilor, simpozioanelor, congreselor, precum şi târgurile şi expoziţiile, România reprezentând o

piaţă de desfacere importantă). Deasemenea în marile centre urbane, precum Timişoara, Cluj-

Napoca, Iaşi, Braşov sau Constanţa, evoluţia infrastructurii necesare domeniului MICE (Meetings,

Incentives, Conventions and Exhibitions) a fost posibilă datorită existenţei unor aeroporturi

internaţionale şi dezvoltării de noi unităţi de cazare, la un nivel de cotare ridicat 27.

Turismul rural în România se practică „din totdeauna”, dar se practică „spontan,

întamplator şi neorganizat” şi se materializează prin cazarea vizitatorilor ocazionali ai unei asezări

rurale la cetăţeni ( fenomenul se înregistrează din anii 1920-1930). În comparaţie cu agroturismul,

turismul rural are o sferă de cuprindere mult mai largă, are caracter permanent şi se bazează pe

valorificarea turistică a spaţiilor rustice (cele mai relevante zone sunt : Rucăr-Bran-Moeciu, Sibiel-

Cisnădie-Cisnădioara, Valea Vişeului, Săpânţa, Bucovina, Suceava etc.), a resurselor naturale, a

patrimoniului cultural prin tradiţiilor săteşti ( festivaluri, sărbători, târguri ), prin produselor agricole

şi preparatele specifice renumite la nivel internaţional. Primele începuturi de a trece la turism rural

organizat s-au făcut în 1972 când, la cererea Ministerului Turismului, Centrul de cercetare pentru

promovarea turistică internaţională identifică şi selectează 118 sate reprezentative pentru România,

care ar putea fi introduse în circuitul turistic intern şi internaţional. Un an mai târziu au fost declarate

experimental 14 sate turistice: Lereşti şi Rucăr în Argeş, Fundata şi Şimea în Braşov, Sibiel în Sibiu,

Tismana-Gorj, Vatra Moldoviţei-Suceava etc. Interesul pentru turismul rural renaşte dupa 1989 şi se

manifestă prin înfiinţarea numeroaselor asociaţii care au în vedere sprijinirea populaţiei din ariile

muntoase, inclusiv prin agroturism. Încă din 1994 ia fiinţă ANTREC, care a reuşit o serie de

rezultate palpabile şi viabile. 28

26 Cândea,M., Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- op.cit., pag 31027 http://www.financiarul.com/articol_2306828 Cândea,M., Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- op.cit., pag 311

7

Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivaţie a turistului este observarea

şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură şi care trebuie să indeplinească

următoarele condiţii: conservarea şi protejarea naturii; folosirea resurselor umane locale; caracter

educativ, respect pentru natura conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale; impactul negativ

minim asupra mediului natural şi socio-cultural conform definiţiei consacrate a OMT-ului.

Ecoturismul se practică în mod deosebit în zonele naturale protejate: parcuri naţionale, rezervaţii

ştiinţifice, peisajistice, rezervaţii ale biosferei, monumente ale naturii. Ariile naturale protejate, prin

valenţele lor estetice, recreative, educaţionale, ştiinţifice, se constituie ca destinaţii turistice deosebit

de atractive, unele cu caracter de unicat pe plan internaţional. 29 Posibilităţile de practicare în

România sunt destul de limitate, din cauza lipsei unei amenajări adecvate şi a unei organizări

conform cerinţelor internaţionale.30 Printre cele care prezintă un interes turistic deosebit se numără

Parcul Naţional din Munţii Retezat, Pietrosu, Rodnei, Cetăţile Ponorului, Complexul carstic

Scărişoara, Muntele Domogled, Codrii Slătioarei (Rarău), turbăriile de la Poiana Stampei (Vatra

Dornei), Deseşti - Culmea Pietrei - turbăria Iezerul Mare, Lacul Sf.Ana, Cheile Bicazului-Lacu

Roşu, Ceahlău, Piatra Craiului, Peştera Tololniţa etc31. Unul din spaţiile cele mai interesante

destinate practicării ecoturismului îl reprezintă rezervaţia biosferei Delta Dunării- un sit natural al

Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO. Originalitatea cadrului natural din Delta Dunării, în care

se îmbină în mod diferit, dar spectaculos, suprafeţe acvatice cu terenurile mlăştinoase şi grindurile

marine şi fluviatile, plaja mării şi dunele de nisip cu peisaje aride şi exotice etc. se impune ca

atracţie turistică importantă. Fauna ornitologică, autohtonă şi de pasaj, se impune cu peste 280 de

specii, variate ca origine geografică şi interesante sub aspectul ştiinţific şi estetic.32

2.1.2. Baza tehnico-materială a turismului în România

Baza tehnico-materială a turismului este reprezentată, potrivit accepţiunii generale a

conceptului, de ansamblul mijloacelor tehnice de producţie utilizate, în acest domeniu, în scopul

obţinerii de bunuri şi servicii specifice, destinate consumului turistic. În cadrul bazei tehnico-

materiale a turismului, spaţiile de cazare, alimentaţia pentru turism, agrementul etc., prin numărul,

29 Nistoreanu, P.(coord.)- Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 2006, pag.15030 Cândea,M., Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- op.cit., pag 31131 Ţigu, Gabriela, - op.cit., pag 14832 Glavan, V.,- op.cit., pag 84

8

capacitatea şi structura lor, reflectă în cea mai mare masură, gradul de dotare şi dezvoltare turistică

în ansamblu sau la nivel teritorial.33

33 Minciu, R., - op.cit., pag.1779

În România, la nivelul anului 2008 , capacitatea de cazare a fost reprezentată de 5201 de

unităţi de cazare, din care 1082 hoteluri, şi de 285.590 locuri de cazare, din care 168.859 locuri în

hotel, înregistrând o uşoară creştere cu 0,66% faţă de nivelul anului 2007 (vezi anexa 1). Cele mai

multe unităţi de cazare sunt clasificate la 2 şi 3 stele, reprezentând segmentul de clienţi economy, iar

cel mai mare ritm de creştere l-au înregistrat unităţile de cazare de 4 stele cu 36% în creştere faţă de

anul 2007, hotelurile de 4 stele din categoria luxury având cea mai mare pondere – 85 %, cu o

creştere de 42%. Acest avânt s-a datorat, în principal, construirii de noi hoteluri clasificate la 4 stele,

precum şi rebranding-ului unor unităţi de cazare inferioare prin afilierea la marile lanţuri hoteliere

internaţionale în sistem franchiză sau contract de management (vezi anexa 1, tabelul 3). În ceea ce

priveşte capacitatea de cazare pe principalele destinaţii turistice, cea mai mare pondere o ocupă

reşedinţele de judeţ, inclusiv municipiul Bucureşti (35%), numărul camerelor din hotelurile

bucureştene în anul 2008, fiind de peste 10.000 în creştere cu 25 % faţă de anul 2007 (în 2008, erau

1.900 camere în hotelurile de 5 stele, 4.700 în cele de 4 stele şi peste 2.300 în cele de 3 stele.) 34.

Deasemenea, cea mai mare creştere a capacităţii de cazare în funcţiune revine tot reşedinţelor de

judeţ, alături de Bucureşti cu 10% mai mult faţă de 2007, urmată de alte localităţi şi trasee turistice

(5%) , precum şi de staţiunile montane (1.3%). (vezi anexa 1, tabel 4). Datorită accelerării crizei

economice actuale, piaţa hotelieră din Capitală a fost cea mai afectată deoarece majoritatea turiştilor

din oraş erau oameni de afaceri, gradul de ocupare pe segmentul business scăzând cu 20-30 de

puncte procentuale, pana la un nivel de ocupare de 45-50% în primul trimestru al anului 200935 .

34 http://www.dailybusiness.ro/stiri-turism35 http://www.dailybusiness.ro/stiri-turism/bucuresti-capitala-din-regiune-cu-cea-mai-accelerata-golire-a-hotelurilor

10

Pe de altă parte, indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune arată că la

nivelul anului 2008 hotelurile şi motelurile au înregistrat un număr de înnoptări în raport cu numărul

de locuri-zile de 42,2%, în scadere cu 0,2 puncte procentuale faţă de nivelul lui 2007, cea mai mare

creştere fiind înregistrată de satele de vacanţă (3,3%) datorită specificului acestui tip de unitate care

oferă servicii de cazare la tarife foarte mici, având un grad de ocupare constant (aproape de 100%)

în sezonul turistic (vezi anexa 1, tabel 5).

O altă componentă importantă a bazei tehnico-materiale a turismului o reprezintă unităţile

de alimentaţie publică. Astfel la începutul lunii ianuarie a anului 2009 pe piaţa locală, estimată la

2,5 miliarde de euro, în creştere cu 12% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, au fost înregistrate

21.333 de baruri si 12.900 de restaurante la nivel naţional, potrivit Oficiului Naţional al

Registrului Comertului (ONRC). În municipiul Bucureşti sunt amplasate cele mai multe

restaurante ( peste 1.000 de baruri şi aproape 2.450 de restaurante), deţinând o pondere de 17 % din

numărul total de restaurante. Topul judeţelor cu cele mai multe unităţi de profil este completat de

Constanţa, Timiş, Cluj şi Iaşi, care, împreună cu Bucureştiul, deţin 30% din numarul total de

restaurante şi baruri. La începutul anului 2009 în judeţul Constanţa erau aproape 2.000 de unităţi

specifice servirii mesei, în creştere cu 14% faţă de perioada similară din 2008. Zona litoralului este

urmată de judeţul Timiş ( peste 1.500 de baruri şi restaurante) şi de judeţul Cluj (peste 800 de baruri

şi 500 de restaurante).36 Pe locul cinci, se situează judeţul Iaşi cu aproape 1.300 de baruri şi

restaurante. Deasemenea, pe lângă barurile şi restaurantele din unităţile de cazare, un loc important

îl ocupă şi segmentul de fast-food-uri, lanţurile cu specific românesc, apariţia şi dezvoltarea

restaurantelor cu specific naţional chinezesc, italian, libanez, mexican, etc.37 cafenelele, multe dintre

ele fiind brand-uri internaţionale implementate în sistem franchiză ( McDonald’s, KFC, Everest,

Gregory’s, Hard Rock Café etc.).

Infrastructura generală reprezintă una din cele mai importante componente destinate

desfaşurării activităţii de turism. În ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare al reţelei de transport,

domeniul rutier din România dispune de un total de 198.760 km de drumuri publice, dintre care 261

km reprezintă autostrăzi şi 16.062 km drumuri naţionale şi europene, restul fiind de interes local38.

În cazul reţelei feroviare, lungimea totală este de 10785 km39 .Conform declaraţiei vicepreşedintelui

36 http://www.zf.ro/companii/capitala-constanta-timisoara-clujul-si-iasiul-detin-aproape-30-din-piata-restaurantelor-si-barurilor-3823609/37 Stanciulescu, Gabriela - Tehnica operatiunilor de turism, curs Operaţiuni specifice restaurantelor38 http://www.cnadnr.ro/pagina.php?idg=2039 http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/lung%20_cailor_%20trasp08r.pdf

11

Comisiei Europene şi comisar pentru transporturi, Jacques Barrot, România are a patra reţea

feroviară din Europa. În privinţa gradului de dotare al transporturilor aeriene, în ţara noastră

funcţionează 17 aeroporturi destinate traficului internaţional. Pe de altă parte, printre echipamentele

turistice se numără şi mijloacele de transport destinate exclusiv turiştilor şi/sau care se află în

proprietatea/administrarea unor societăţi comerciale aparţinând sferei turismului. În acest sens, în

ultimii ani a avut loc o creştere a numărului companiilor de transport turistic, iar punctul culminant

l-a constituit activitatea de rent a car evidenţiată prin agenţiile internaţionale de rent a car : AVIS (în

parteneriat cu TAROM şi British Airways), HERTZ (parteneriat cu Austrian Airlines),

EUROPCAR, BUDGET, EURODOLAR, la care se adauga alte agenţii naţionale de închirieri

maşini.

Concomitent cu spaţiile de cazare, baza de tratament a cunoscut o dezvoltare în ultimii ani,

datorită investiţiilor în centrele SPA & wellness din principalele staţiuni balneare. Dintr-un total de

160 staţiuni balneare şi de circa 400 de localităţi şi puncte balneare doar un număr de 29 sunt de

interes naţional, celelalte având un rol mai redus pe piaţa turistică internă şi internaţională. Cele mai

cunoscute sunt: Olăneşti, Buziaş, Balvanyos, Borsec, Sinaia, 1 Mai, Sovata, Mangalia, Lacu Sărat,

Târgu Ocna, Praid, Ocna Şugatag, Ocna Sibiului, Geoagiu-Băi etc. Un număr de 9 staţiuni balneare

sunt cunoscute şi pe piaţă turistică internaţională: Băile Herculane, Băile Felix, Călimaneşti-

Căciulata, Covasna, Băile Tuşnad, Slănic Moldova, Vatra Dornei, Eforie Nord, Neptun.40 Acestea

dispun de baze de tratament moderne, aici putându-se efectua zilnic aproape 100.000 de proceduri.

Multe dintre staţiunile balneare trec astăzi printr-un proces de reconstruire, modernizare, de adaptare

a ofertei de produse şi servicii la tendinţele pieţe turistice.41

Mijloacele de agrement şi animaţie reprezintă o altă componentă bine definită a bazei

tehnico-materiale proprii turismului; aceste echipamente turistice au ca obiectiv crearea condiţiilor

pentru distracţie, relaxare şi recreere, precum şi pentru petrecerea plăcută şi utilă a timpului liber. În

România, oferta de echipamente destinate agrementului este slab dezvoltată, puţin diversificată,

fiind concentrată în zona de litoral având o pondere de 50%. Alături de oraşele istorice Tomis

(Constanţa) şi Callatis (Mangalia) - renumită pentru tratamentele balneare - au fost construite în

principal după 1955 o serie de staţiuni: Năvodari (în special pentru tabere de copii), Mamaia (Perla

Mării Negre), Eforie Nord, Techirghiol (pentru cură balneară), Eforie Sud, Costineşti (pentru

tineret), Neptun-Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn. La sud de Mangalia se află localităţile

40 Cândea,M., Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- op.cit., pag 30841 Ţigu, Gabriela (coord.)- op.cit., pag 100

12

turistice 2 Mai şi Vama Veche, agreate de turiştii care vor să îşi petreacă vacanţa într-un mediu

natural, rustic.42 Oferta de agrement este reprezentată prin parcul de distracţii acvatic Aqua Magic

situat în staţiunea Mamaia cu o capacitate de peste 2500 de locuri, telegondola destinată turiştilor

care doresc să admire panorama staţiunii Mamaia, având o capacitate de transport este de 1500 de

persoane/oră, precum şi de autobuzele supraetajate care deservesc atât tururilor de oraş cât şi celor

de litoral43. Din punct de vedere climateric, staţiunile montane, Poiana Braşov, Pârâul Rece, Sinaia,

Predeal, Buşteni, Durău, Păltiniş, Muntele Mic, Timişul de Sus etc. au o importanţă pe plan naţional,

alături de ele existând şi staţiuni montane de interes regional sau local (Azuga, Izvoarele, Cheia,

Poiana Mărului, Văliug, Trei Ape, Beliş, Fântânele, Voineasa etc.).

Agrementul pentru sporturile de iarnă se sprijină doar pe un procent de 25% pârtii uşoare şi

foarte uşoare, predominând cele de dificultate, de care pot beneficia doar schiorii cu experienţă. Cele

71 de pârtii de schi alpin cu o lungime de 91,0 km sunt concentrate în 16 judeţe şi 20 de masive

montane (unde se găsesc şi staţiunile Poiana Braşov, Sinaia, Predeal, Azuga, Buşteni, cele mai

cunoscute şi solicitate de turiştii amatori de sporturi de iarnă). Alături de renumitele staţiuni

climaterice de pe Valea Prahovei şi alte staţiuni montane, mai mari sau mai mici, au pe teritoriul lor

administrativ (care se prelungeşte în zona montană înaltă) domenii schiabile sumar amenajate, dar

care polarizează turiştii iubitori ai sporturilor albe: Semenic, Băişoara, Stâna de Vale (în Munţii

Banat şi respectiv Munţii Apuseni); Muntele Mic; Straja- în Munţii Vâlcan; Rânca şi Păltiniş în

Parâng, Bâlea Lac în Făgăraş; Vatra Dornei, Mogoşa, Borşa, Durău în Carpaţii Orientali44. Valea

Prahovei şi Poiana Braşov sunt puternic dezvoltate din punctul de vedere al instalaţiilor de transport

pe cablu care concentrează peste 50%45 din cele 72 de mijloace de transport pe cablu existente în

România. În ceeea ce priveşte structura tipologică, distribuţia spaţială şi caracteristicile ( lungime,

capacitate orară), acestea sunt însă departe de nevoile turiştilor şi cerinţele unei exploatări adecvate a

cadrului natural.

Animaţia hotelieră din România se rezumă la animaţia pentru oameni de afaceri şi

evenimente (conferinţe, simpozioane, workshop-uri, team building-uri, etc.), animaţia pentru copii şi

animaţia de cazinou. Închirierea de săli de conferinţe, activităţile aferente centrelor de afaceri,

precum şi jocurile de cazinou contribuie cu 30-40% din cifra de afaceri hotelurilor din centrele

urbane46. La nivelul Bucureştiului există 600 de săli de jocuri de noroc şi aproximativ 15.000 de

42 Ţigu, Gabriela (coord.)- op.cit., pag 3043 http://www.asociatia-litoral.ro/atractii.html44 Cândea,M., Erdeli,G.,Simon,T.,Peptenatu,D.- op.cit., pag 30745 http://www.teleferic.ro/index.html; http://www.anateleferic.ro/telegondola-telecabina-teleschi-poiana-brasov.aspx46 Stanciulescu, Gabriela – Animaţia şi animatorul în turism, Editura Uranus, Bucureşti, 2006, pag. 250

13

aparate. La nivel naţional, numărul sălilor de jocuri depăşeşte cu puţin cifra de 3.000 şi un număr de

aproape 60.000 de aparate.

2.2. Strategia de dezvoltare a turismului românesc – linii directoare

România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală, promovând, cu

precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele culturale şi mănăstirile din

nordul Moldovei şi Bucovina. Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului

devenind necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de

pe piaţa internaţională. Pentru a putea concura pe piaţa turistică internaţională este necesară

modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului românesc prin crearea unor produse turistice

atractive şi capabile să aibe un aport considerabil la creşterea Produsului Intern Brut al României .

În acest sens, datele referitoare la evoluţia sectorului turism şi călătorii pe teritoriul României

demonstrează posibilitatea dezvoltării unei pieţe emergente în condiţiile unor fluxuri de investiţii

străine directe şi indirecte continue, a implicării autorităţilor guvernamentale în procesul

reactualizării cadrului legislativ şi a instruirii adecvate a personalului din structurile de cazare cu

funcţie turistică. Potrivit studiului “ Travel & Tourism Economic Impact România 2009 “ al WTTC

(World Travel & Tourism Council) în parteneriat cu Oxford Economics publicat la 1 martie

2009, industria turistică este estimată, în 2009, la 10,8 miliarde RON (3.695,2 milioane USD)

contribuind cu 2,1% la PIB-ul României, în scădere cu 4% faţă de valoarea înregistrată în 2008.

Această scădere este pusă pe seama crizei economice actuale care a declanşat un efect de domino,

turismul fiind unul din domeniile cele mai grav afectate. Pe de altă parte, încasările provenite de pe

urma turismului de afaceri au crescut cu 22% mai mult în 2008 faţă de 2007, deşi veniturile aduse de

segmentul leisure depăşesc foarte mult contribuţia celui dintâi: circa 14,3 miliarde RON faţă de 2,3

miliarde RON (vezi tabelul, anexa 1). Deasemenea, în 2009, cererea turistică va genera un volum al

încasărilor de 39,5 miliarde RON (13.568,4 milioane USD) din activitatea economică totală,

menţinându-se astfel trendul ascendent al ultimilor ani.

14

Un alt aspect relevant al TSA ( Travel & Tourism Satellite Account) îl constituie exportul

produselor turistice către principalele pieţe externe, valoarea incoming-ului fiind estimată să atingă

2.430.840,0 USD. Cu toate acestea investiţiile de capital sunt estimate la 8,8 miliarde RON

(3.040,2 USD), datorită acordării unui procent considerabil din bugetul alocat pe anul 2009

proiectelor de dezvoltate în domeniul turismului.47

Pornind de la aceste cifre, strategia de dezvoltare a turismului vizează relansarea

principalelor destinaţii turistice şi adaptarea ofertei turistice la cerinţele pieţei actuale.

Astfel, pe partea de turism montan sporturile de iarnă aduc cea mai mare contribuţie, dar

lipsa unor sisteme adecvate de reglementare, precum şi lipsa investiţiilor în alte zone decât Valea

Prahovei şi Poiana Braşov au condus la o suprasaturare a pieţei şi pierderea unui potenţial economic

corespunzător. De aceea, o direcţie de dezvoltare a acestui tip de turism o reprezintă creearea unor

programe turistice, cu sprijinul autorităţilor locale, în staţiunile montane din zone precum Parâng,

Apuseni, Vatra Dornei etc. care să asigure atât desfăşurarea într-un cadru natural adecvat a

vacanţelor, precum şi impulsionarea cadrului economc şi social al zonelor în cauză. Pe de altă parte,

propunerea efectuată de Master Planul pentru dezvoltarea turismului naţional recomandă “ca

Ministerul Educaţiei să eşaloneze vacanţa scolară prin stabilirea primei săptămâni pentru jumătate

din ţară şi a celei de a doua săptămâni pentru cealată jumătate. Acest sistem funcţionează în

beneficiul staţiunilor şi al clienţilor în multe alte ţări europene.” 48Acest aspect devine relevant,

deoarece asigură o sezonalitate continuă prin egalarea cererii şi îmbunătăţirea utilizării facilităţilor

existente .

De-a lungul anilor, turismul de litoral s-a confruntat cu dificultăţi legate de slaba calitate a

structurilor de primire turistică, eroziunea plajelor, agrement aproape inexistent, interese conflictuale

ale concesionarilor plajelor şi furnizorilor de locuri de cazare, infrastructură slab întreţinută şi trafic

aglomerat. Obiectivele relansării turismului de litoral ar trebui să vizeze implicarea autorităţilor 47 http://www.wttc.org/bin/pdf/original_pdf_file/romania.pdf48 http://www.turism.gov.ro/ro/proiecte-minister/2/master-plan/

15

locale prin crearea unor planuri de turism integrate menite să promoveze pachetele specifice long-

stay cu charter low-cost cuprinzând, de asemenea şi sistemului ”beach plus” prin excursii

suplimentare, activităţi de agrement pe ţărm, vizitarea punctelor de atracţie turistică, cumpărături

etc.49

Revitalizarea turismului balnear presupune modernizarea structurilor de cazare şi a bazei

de tratament existente prin accesul agentilor economici privaţi la fondurile economice publice,

crearea unor campanii de marketing pentru a identifica segmentele de piaţă-ţintă, precum şi

împuternicirea autorităţilor locale pentru concesionarea distribuirii izvoarelor de apă, rezervelor de

nămol, gaze şi alte resurse terapeutice naturale, pentru a asigura accesul echitabil în folosul

comunităţii 50. Prin această acţiune statul ar deţine controlul asupra resurselor puse la dispoziţie

având o consecinţă pozitivă in plan economic prin creşterea încasărilor la bugetul de stat.

Piaţa turismului de afaceri reprezintă cea mai dinamică perspectivă a potenţialului turistic,

oferta MICE putând fi adaptată cerinţelor consumatorilor prin dezvoltarea centrelor de conferinţe

(bussines centres) în marile oraşe promovând astfel România ca o destinaţie favorabilă întâlnirilor

internaţionale. Deasemenea, odată cu dezvoltarea acestui tip de turism pachetele de city break în

Bucureşti ar căpăta valoarea turistică cunoscută de multe oraşe europene. Clienţii de tip leisure ar

putea opta pentru sejururi scurte mai ales în extrasezon (weekend, perioada de vară, durata

Crăciunului şi a Anului Nou) fiind atraşi prin tururi ale oraşului cu autobuze turistice, evenimentele

importante (concerte în aer liber, reprezentaţii stradale cu implicarea publicului, festivaluri

internaţionale etc.) reprezentând atât o sursă considerabilă de venit cât şi o modalitate de

recunoaştere şi continuă promovare a spaţiului românesc.

Promovarea turismului cultural ar necesita în primul rând întreţinerea şi restaurarea

monumentele arhitecturale, vestigiilor culturale pentru primirea vizitatorilor. Circuitele/regiunile

turistice îi vor atrage pe cei care au un interes general în ceea ce priveşte natura, istoria, patrimoniul

şi cultura oamenilor ; de asemenea, în majoritatea cazurilor, poate exista o zonă specifică/un

domeniu de interes propriu. În esenţă, fiecare turist va încerca să îşi creeze un itinerar care să îi ofere

o imagine asupra zonei şi care să includă elementele definitorii, precum şi trăsături specifice care

prezintă interes pentru turistul respectiv.

O altă direcţie de promovare a potenţialului turistic o reprezintă crearea unor programe

specifice turismului rural prin cele două componente ecoturismul şi agroturismul care deţin o

capacitate de atracţie turistică mai ales pentru turiştii străini prin unicitatea locurilor şi a traditiilor 49 *** Master Planul pentru dezvoltarea turismului naţional 2007-202650 idem

16

româneşti. În acest sens, “ este necesară o mai largă publicitate a evenimentelor rurale şi a

obiceiurilor specifice pentru a facilita planificarea vizitatorilor şi accesul acestora la toate

informaţiile.”51 Pe de altă parte, reintroducerea rezervaţiile naturale în circuitul turistic prin

amenajarea unor spaţii de vizitare a parcurilor naturale, precum şi dezvoltarea mijloacelor necesare

(transport, ghidaj, etc) accesului vizitatorilor ar contribui atât la refacerea acestor zone din punct de

vedere economic cât şi recunoaşterea internaţională a patrimoniului naţional.

Prin aspectele analizate, respectiv exemplificarea potenţialului turistic (natural şi antropic) şi

a bazei materiale (prin prezentarea evoluţiei unor indicatori ai capacităţii de cazare), alături de

metodele de promovare ale principalelor forme de turism de pe teritoriul României, s-a urmărit

evidenţierea câtorva din cele mai reprezentative elemente ale ofertei care pot contribui la dobândirea

statutului de ţară receptoare, pe care România l-a deţinut o lungă perioadă de timp.

51 ibidem17