CAPITOLUL 1

, ANNO DOMINI I7O9

Scumpa mea mami,De cind am fost invilati sd inmoi pana gi si scriu

primele literr, mi imaginez scriindu-$. Concepeam asdel de

scrisori in mintea mea, iar cend le citeai, te liceau si pli-ngi.Cu vigoarea unei muzici incAntitoare, desivir$t executati,

ele te chemau inapoi, in acest loc, ca si mi iei cu tine.Arn fost vreodag in gdndurile tale a5a cum tu ai fost in

ale mele? Ochii mei i;i amintesc de ochii copilului ce eram

cind m-ai vizut ultima dati?Uneori, cind imi descopeream din intimplare fap

reflectati intr-o fereastri intunecati, eram uimiti si vid otiniri carc mi privea. Dar oare cdt de uimiti ai fi tu dacd aircdea schimbS.rile pe care le-a Lisat timpul pe chipul meu?

Aici, intre aceste ziduri rrci de piatri unde m-ai Hsat, arn

eescnt as€meai acelor plante culti te io intedor, cu r;d;cird6rave gi intorcindu-se mertu citre timidele urmele de soare

cart reupsc si pitrundi iniuntm.Copiii, aqa am tot auzig seamini cu pdrinlii lor. Mi-am

Fivit mejnile, cu degetele lungi, qi m-am intrebat daci

-amioi cu ale tale. Am, oare, profilul tiu? Ai p;rul atat& blond incit pare si nu se potriveasce ochilor tii negri?Eryrimi ei gi o anume dorinli?

Pfun azi-dimineap nu am nidijduit ci vreo scrisoare

de-a mea ar putca ajunge r,rcodati la tinc ata crln n-am

12 BARBARAQUICK

aurt nici o certitudine c.i ai mai fi in via1i, afari de indemnulimagina$ei mele.

Astizi toate astea s-au schimbat.Cine e9ti, unde egti amindoui intrebirile imi sunt la fel

de potrivnice ca gi pSni acum. Mi rog Sfintei Fecioare, chiardaci n-am dzut-o niciodad, ii cdnt Domnului la vioari,chiar daci nu ttiu de m-a ascultat lTeodati, dar 1ie de ce

nu-1i pot scrie? Sora Laura, din c6.te gtiu eu, nu m-a minlitniciodati, dar astdzi m-a pus si-ti scriu.

Trebuie, insi s5.-1i explic.In ziua aceasta din an , ferclot drn cor,ftglit di coto, ciici a$

sunt numite alet interpretele vocale, c6.t gi instrumentistele,li se permite sA viziteze orice rudi de singe din afaraatedma.ntului care e dispusi si le primeasci. Fetele atteapdziua asta cu ner;bdare, fac planuri, viseazi la ea, apoi igipetr€c rcstul anului pritocind fiecare detaliu pini la vizita dinanul urmitor, a{a cum face veverila cu grimada ei de nuci.

Anul trecut pe r,remea asta, in timp ce servitorii bi.teaucovoarele si scuturau dmperiile, eu stiteam sub arcadaferestrei mele preGrate, lingi odfile oorpate de citreprivilegiatele corului. Prin grilajul de fier, fereastra oferi oprivelitte s?lendidi asupra a tot ceea ce se pebece dedesubt,pe api. M-arn a{ezat pe bincuta de acolo, in norul argintiude praf care da.nsa in lumina soarelui, strengand vioara lapiept. Larn auzit qi apoi l-am vizut pe maestrul ltvaldiurcind scirile.

Mi-a fost profesor gi umrl dintre puginii birbai carem-au privit sau mi-au vorbit vreodati in aproape jumitatedin viata mea. Aveam doar opt ani cdnd, pmaspit hirotonisit,Antonio Viwaldi, originar din Venqia, a fost angajat de citreadministratorii de la Pieti si. fie profesorul noshu de vioari.

Irni amintesc ziua in care sora Laum m-a dus in fa,talui. Don Antonio stitea in sacristie, Eri. peruci, cu pirul luimsu precurn fierul incins folosit in tr.ecut ca si insemne copiiicar€ erau aduti aici - acelagi stigmat pe care il am ;i eu pepicior, pretioasi literi I care marcheazl orice copil gdsit 9icrescut la Pieti.

.,Ce-i asta?" a intrebat Don Anronio. fudic4ndu-y privi-rea din hirtii si dintre penele de scris cal€ sd.teau aruncate

FECIOARELE LUI VTVALDI

pe bimul lui, a protestat ci el a fost angajat ca si predea ele-

vilor avaasali, nu incepitorilor.Sora Iaura m-a impirs inainte, chiar daci eu imi doream

din toati inima si mi intorc 9i si fug Culoarea pirului luim-a ingrozit imi amintea de flicSrile iadului, iar neribdateadin vocc u'ida un om care nu iubea copiii.

Dar sora l-aura l-a indemnat si mi asculte cantand.CAnd am terminat, mi-a luat vioara qi mi-a cercerat cu

atenlie m6inile, pe o parte qi pe alta, risucindule in ale lui.M-a ridicat uSor fap ca si-mi poati piinde privirea ;i abiaalunci am putut vedea fericirea pe care i-a produs-o felul incart cantasem gi m-a intrebat cum mi chearn;.

,,Mi se spune Anna Maria Volonista", i-am rispuns.Sora l,aura i-a explicat lui Don \4laldi ci nici unuia

dintre copiii gisiti nu i se permite s5.-qi cunoasci numele)

daci are vreunul. Mulli dintre copiii aduti la Pieti sunt

rAspandii prin pre dupi. ce sunt irscri$, ca sn fie ingriji$ 9icr€scuti de citre o mami adoptivi inainte de a se intoarceaici, la v.arsta de zece ali, spre a-gi desivi5i educa$a. Dareu am fost unul diotre cei ingrijif de citre o doici angajatisi alipteze (inci mai aveam pe atunci doici care hrirreaula sin qi care locuiau in clidire). Instruir€a mea muzicali a

inceput de indati ce am fost destul de mare ca si pot jinevioara in mdni.

Nidijduiam ci-i va explica mai tirziu, atit spre binelemeu, cat ti al lui, dar ea nu 6cea decit si st€a acolo, langimine, ,tin6ndu-gi m6rla care-i tr€mum pe umerii mei. SoraLaura fusese profesoam m€a inainte ca maestrul Mv-a.ldi sn

vini la Pieti-

,,Anna Maria \4olonista". a zis pr€otul rotcal. ,,Vei fiuna dintre cele paisprezece incepitoare, vei fi ucenici la cor,

Si e.rersezi mtrlt!" Apoi s-a intors cine hirtiile sale, fic'iandu-ne

s€nrn cu mana c; putem pleca.

Simteam cum mi cuprinde bucuria, a;a cum apa umpleurciortl ci.nd il arunci in fint6.ni. Nu mai auzisem de cinevain vdrsti de opt ani care siinceapS. cn ittlinta. Asta irxemnaore de pregitirc ;i repetitii impreuni cu fetele gi femeile de lacor, sub indmmarea maestrului \ wldi.

14 BARBARAQUICK

inchipuie-;i acum, daci vrei, dragn marni, trecerea acinci ani. O fati neobiqnuit de mici de statur; este modelatif chinuiti precum coca de paine, inrr-o noui formi gimirime. La feispre"ece ani. cu ochii plini de lacrimi, inimaplini de amiriciune, isi coboari privirea din singuritateaferestei sale la imaginea striini a unui preot care urc;.scirile, de aldel interzise, citre etajul al reilea.

Mi intrebam daci era cinera pe moarte. Nici unuibirbat gi nici micar preotului nu i se ingiduie si urce laetajul a.l treile4 decat daci o fati cere ultima impini4anie -$ chiar gi arunci preonrl rrebuie si 6e inso;ir de cdue douiguvemante. Dar eu eram singuri. aici in ziua aceea. Toliceilalli din cor au trebuit si meargi iecare pe undeva gi s-aintimplat si nu mi strige nimeni afari.

Cind s-a apmpiat, am vizut cA era rtaestrul. Nu eraun lucru neobipuit pentru el si nu ia in seami regulilc, darpe asta n-o mai incilcase inainte. S-a apropiat de mine gi,c-iutind printr-un teanc de hartii pe care le avea indesatein robi a zis: -&co./ gi mi-a dat o pagin! cu partitud. Respiragreu din cauza scirilor gi avea broboane de sudoare deasupmspr6ncenelor,

Em partea solo a unei sonate noi. Cernea.la era intinsiin unele locuri pe care le atinsese inainte de a se usca. Era qi

o dedicaFe la inceputul paginii: ,,Pentru domnipara AnnaMaria".

inainte si-mi alit incantarca sau sur?ria, maestrulMr,aldi deja iii inronese spatele ti incepuse si coboare scirile.S-a oprit la primul nivel, a privit cim mine gi mi-a ldcutsemn cu m6na. Apoi s-a inchinat si a continuat si coboarc,mormiind cer,a ca pentru sine $ frcdonind aqa crrm faceuneori, incit pate la fel de nebun prrcum cei de la Incurabili.

M-am a$ezat ti am studiat partitura, auzind notele, iotimp ce le citeam, cum risuni pe vioara p€ car€ Dumez€ua crrat-o in mine.

Sigur c; m-am inbebat daci maestrul chiar a compussonata cu mine in gAnd sau daci, gi la asta m-am g6nditabia dupi aceea, la o vorbd goptiti de citrt sora I_aura saude cit e unul dintr€ ceila\i profesori probabil ci scrisese ingrabi numele meu in panea de sus a paginii.

FECIOAREI.E LUI VTVALDI

Am hotir,it ci asta nu conta prea mult. Am tot exersat

Frtitura pane dand arn invilat-o pe de rost. Uitindu-m,.rEri prin grilajul ferestrei la gondolele care tr€ceau, amcintat-o cu toate emoliile pe care le-am putut gisi in muzicauea - emolii pre care nu le mai cunoscusem inainte, cindll:Iearn acolo in linitte, privind oamenii liberi, din afaraalor ziduri, care alergau incoace gi incolo.

Anul acesta nu a mai fost o noui. sonati. care si-mi maizbati g6ndurile de la celelalte Gte gi de la toate incintirile<2rc le a;teptau - imbrili$rile verilor, felurile de m6lcare

drite special pentru ele de citre mituqi qi bunici, secretele

Fptite qi lacrimile imp;,rti'ite, persoana care ar fi obsenrat qi

't[raltat, ,,Cat ai crescut de cend nu te-am mai vizut!"M-am a{ezat la fercastrr, a{a cum liceam intotdeauna,

&r nu c.intam. Stiteam ti priveam lung citrc canal ti m-amsimlit nefericiti, inci o dati, singura fati din cor cai€ nu aveape cine si viziteze.

Celelalte fete nu areau de ce si tr€aci pe hngn bnncu;aDrca de sub fereasfi, dar eu le puteam privi din dormitororm se agitau $ cum coborau scirile in grupuri giligioase decite doui. sau trei, imbricate in rcb€le rctii pe care le purtamori de cete ori can&-rn sau c.dnd iegeam dincolo de aceste

ziduri, royrl simbolzand mila la care sperau gulemantelela apariia noasri, c6nd ceilal$ zireau muzicienele orfaaedc la Pieti

Doar Marietta sa deranjar sd rni caute ti sn-qi ia la rere-dere de Ia mine - Madetta carc se declarase prietena mea,incepind cu anul tr€cut, de Pa;te, spre marea mea sur-pindere. Pomiaa! ais ea cu o voce blandi, aplec6ndu-se simi s5.rute. ,,Imagincazi-ti ci nu ai famite delocl" Privireacompdtimitoare nu pulea ascundc satisfacfja pr car( o simleaprin faptuI ci. avea cel pugin mami, indifercnt dace s-a intorscu vAnidi pe tot braF dupi vizita de anul trecut. Uneledintre Gtele de aici au fie mami, fie tati., dar nici unul din einu arc mijloacele sau calitifle morale pentru a le cregte. Sau,daci au mijloacele, nu au qi curajul si-si compromiti. pozitiasociali recunosc6.nd ul copil nelegitim.

M-am pre6cut ci zimbesc pani ce Marietta a coboraretajul qi s-a intors si-mi faci semn cu mAna.

l5

l6 BARBARA qUICK

Cind m-am trezit din nou singuri, lacrimile au pus iarstipinire pe mine.

Apoi am auzit roba surorii Laura fo;nind. DeSi aparent

la fel ca ale celorla$ profesori, vegmintele ei scoteau un

sunet aparte atunci cand merg€a. sunt convinse cd purta

un jupon din mitase pe dedesubt. Am inc€rcat si-mi gterg

numaidecit lacrimile, chiar daci s,tiam ci e imposibil si nu

le fr remarcat.Sora Laura m-a privit drept in ochi, de parc.i voia si

misoare ceva ce vrzuse acolo, apoi mi-a zis sa o urmez.

Am urmat-o pe sora l,aura in susul gi injosul scirilor din

ziua in care eram atit de mici incat tiebuia si_mi folosesc

miinile ca si le pot urca. Arn urmat-o pe cirarca cenrali,unde scirile erau ugor lustruite, tocite de Patii tuturcr celor

care au locurt gi au murit iniuntrul acelor ziduri.

Mergearn in lumina palidi a unei dimine! incepute

deweme de-a lungul holului care didea spre marele canal,

citre furnicarul ascuns al camerelor in care profesorii se

odihneau noaptea, inchigi dincolo de ugile din lemn sculptat.

intr-una dintre aceste catneFe m_a atezat la un birou mic - o

frumoasd piesi de mobilier carc pirea comPlet neponivitiin mijlocul mobilei austere din odaia cu pah:I mic, cu

lenjerie alb5, cu un lighean simplu, din lemn, 9i cu pere;ii

ueimpodobi!, exceplie lic5nd cruciixul din lemn la un capitqi o icoand a Fecioarei carc pirea foarte veche, la celilalt.

Sora l,aura a deschis bimul qr a scos o cilimari cu

cemeali, o sticlu,ti cu nisip, o pani $ nigte hAnie. ,,Poftim", a

zis ea, netezind hirtia gi punindu-mi pana in mini. ,,Scrie-imamei tale, Annina. Spune-i despre viala ta de aici gi despre

tot ce ai pe suflet,"

La auzul cuvintelor ei, inima a pomit si-mi bati repede

asemenea celui mai dificil pasaj de-al maestrului. Aminurbat-o daca tda unde eqti sau cine eqti.

Sora Laura mi-a atins upr obrazul cu mAna ei aspri,

dar plini de ci.lduri, aspriti de at{ia ani de stat aici ti d€

centat la vioari. ,,Doar Domnul le gtie pe toat€", mi-a spus.

,,$i El ra avea griji ca scrisoarea ta si giseasci drumul spre

inima mamei tale,"

FECIOARELE LUI VTVAI,DI

E adevirat ci nu am crezut-o. Starcia citette fiecare

scrisoare care pleaci din locul acesta, doar daci nu iese de aiciin secret. Am auzit cd cele tase zile de petrecere cit dureaziCarnavalul reprezinti perioada cea mai buni de a primi unvizitato4 deghizat ffri probleme in anonimanrl lui, dornic de

a servi drept cr.rrier pentm o scrisoare necenzunti, strccumtidina-o mi::eci in alta, prin grilajul &n parlabria. Dzr cine

+ie c.ate dintre aceste scrisori ajung la persoa.nele cirora le

sr.mt adresate? Cele mai intime gdnduri ale fecioarelor izolate

aici se spune ci sunt vanate de citre monachini, birbaliicirora le face pldcere si curteze maicile, asdel incat aceste

scdsori sunt uneori cumpirate gi apoi vindute. Ei bine, noinu suntem ci.lugirile, dar suntem izolate de resflrl lumii exact

ir acelaSi mod..Fiecare scrisoare cercetati de citre stare{i are pasaje

fonegrite care ar putea si compromiti la Pieti. Multe dinscrisorile scrise de ,,arestat€l€" de aici suferi translormarea

& la cuvinte la fum in focul minios care arde in majoritatea

noplilor in biIoul stare;ei.

Nu, o asdel de scrisoare nu ar putea fi trimisi niciodati..4,m privit-o pe sora I-,aura cu al;i ochi, intrebaldu-mi dacinu am judecat-o gregit in to$ anii acegtia, considerAnd-o

ca gi pe celetalte membre a.le corului, iar cea mai flagrantiincilcare a regulilor de citre ele o reprezinti faptul ci poart!rm jupon din mitase.

Pur ;i simplu m-a privit cu oarecare teami in ochi, gi a

ryus: ,,Nu intreba!"

$i astrel if scriu acum, degi nu qtiu daci qi cum sau

cind aceasti scrisoare va ajunge la tine. CAnd incerc si mire imaginez citindu-mi cuvintele, vid doar intuneric in locul

fepi tale.

Ensta o anume fereastri ta e@ul al doilea, acolo undeootf;te scara cea mare, pe unde poli privi afari ;i vedca

K&Lta rn a drn peretele bisericii, unde oamenii i;i lasicopin. To! se ui6 injos c5nd trec pe acolo, ca si se asigure

ci ni;a e goali.Maestra Bianca, care c6nti acum in corul Domnului,

a fost cea care a privit in jos pe fereastri cu paisprezece aliin urmi, intr-o noapte de toamni, chiar dupi ce Ei-a rostit

t7

l8 BARBARA QUICK

rugiciunile, $i, de indati ce a pivit, a sunat doPotul, cel pe

care-l trag oamenii cind sunt copiii lisali acolo.

Ma€stra Bianca a coboret in grabi sc5rile imbricati inhainele de uoapte ti a spus portiresei sn deschidn grilajul

ca gi poati 'r.erge

la rc&tta. Ata an inhat eu in Eeti -inglrcsuiti lnffe perelii bisericii, asemenea unui cuib de

r.induele, apoi smulsi ti cirati sus de maesta Bianca' cubine cunoscunrl ei pir auriu strins la spate, 1ip6nd asfel incatvocea si-i fie auzid pe sub ficrare arcadi 9i la fiecare col1,

trezind to;i copiii de acolo: ,,Un copill Dumnezeu ne-a maitdmis un copil!"

Dar nu Dumnezeu era cel care mi adusese la Ospedale

della Pieti.Am incercat si-mi imagin€z sceua de o mie de ori, am

incercat si mi fo4ez si-mi amintcsc. Cdnd inchid ochii qi

stau ncmiqcati, pot sd simt alunecarea gondolei in timp, ce

gondolierul {i $ne bragrl iar tu pqetti pe uscat. De obicei

te vid imbricati in negm, asemenei unei adevirate nobile

r,cneliene gi po4i o masci (la fel ca qi gondolieml), cici e

una dintre lwile Carnalzlului. Alteod, cand nu putearn sidorm noaptea, erai o spilitoreasi, o curtezani sau o evreicidin ghemu care iqi dorea o caieri muzicali pentru copilulei. Alteori nu piciorul tiu este cel carc coboari in gondolici piciorul bolnav de gud al vreunui caldinal, inlaturatin mitas€ mgie, sau fiul neindem6natic al vreunui liran,lngrozit ci nu a fost la Vene$a decfu o da€ in viap lui qi e

sigur ci gondolierul plinuiepte siJ jefuiascn, si-i dea uaa incap cu vAsla gi SJ arunce in canal. Uneori vdd pot"o f-g Fcinci surori, cu tqii mai mici dec6.t sunt eu acum, carc h'ag

de fAnza pe carc o port pe cap. Mi sixuti, Pe rAnd, de laccl mai mic la cel mai mare, asdcl incdt, la final, faF imi e

acoperiti cu lacrimi, lacrimile familiei mele.

Cu paisprtzece ani in urmi mi lineai in brage gi mipriveai. lmi place si cred ci i1i coborai privirea citne mine

cu dragoste gi erai bucumasi ci m-am n;scut.Cand cent bine, cant p€ntm tine, Cea mai mare dorinli a

m€a est€ ca intr-o zi, la d\ih unui spectacol, si vid o ferneie

fmrnoasd ridicindu-se din public (mereu mi tc inaginezca 6ind cea mai fiumoasi femeie de acolo, dEi eu rru sunt

FECIOAREIT LuI VIVALDI 19

&umoasfl, Ai lacrimi care-gi strilucesc in ochi in timp ce

fotinzi mina citre mine. ,,Arma Maria Violonista", imi zici, cuo voce scizuti 9i bldnd.d. ,,E vremea si meqgi acasi."

Clopotele sui de r,ecemie, ili ..i o.i scrie dac5. soraLar.rra imi va mai ingndui. Pan . anrnci am si te port in inimi-

Fiica ta,Anna Maria Violonigta,

eleva maeatrului Viwaldi

CAPITOLUL 2

ANNO DOMINI 1737

Starela a arunlat astizi hotirarea guvernatorilor institu$ei:

mi s-a acordat tjtlul de mustra di coro - profesor de muzici. si

dirijor al orchestrei de la Pietir.

ig fi vmt si pot si-mi ajut propria tinere,te, si-mi pun

bralele in jurul acelei fete disperate gi si goptesc: ,$nna Maria,si coraggiosa - fi curajoasil"

Scrisorile ei - scrisorile mele - acum ingilbenite de vreme,

stau impriqtiate in lala mea pe masa de scris) care este o fru-moasi piesi de mobilier, cu intarsii din lemn de trurdafu tisidet comandat la un me;ter de ciae doge ;i oferit mie in dar.

Nu mi mai uitasem la ele de multi weme, la aceste misive

stropite cu speranrele mele copiliregti, cu temerile gi nevoile

mele. Dar astizi, dupi ce s-a ficut arunlul, la cini, le-am

scos din caseta argintie ciptugiti cu mitase albastri ;i le-am

deslicut lunda de un albastru-inchis pe care destinatarul ofolosea ca si le Iege cu atit de mult timp in urmi..

Nu am doar scrisorile, ci ,si culegerea de partituri care

conline toate piesele pentru vioari solo pe care Vivaldi le-a

scris vreodatd penfu mine, cele douizeci ;i opt, plus douipentru 0rg6. Toate au la inceputul paginii dedtcaga Pentru

domnis,oara Aww Maia, cu adnotirile llcute peste tot gi puline

FECIOARELE LUI VTVAI.DI 2I

an fost modificirile pe care le-am Iicut noi pe foi curate de

hArtie muzicali, adiugate cu griji la pasajele schimbate.

Uneori el ;i cu mine eram singurii care puteam canta

ccle taisprezec€ note ale registrului foarte rapid. El le insemna,

der pentru mine, cu notz$a Pii allzgro clu possitilz. Cdegerea,

\ati in piele moale, maro, qi gravati cu numele meu scris cu

lrcre de aur, e singura amintire pe care o arn de la el. Valo-

rEazi pentm mine mai mult decit toate bljuteriile gi aurul dincta mai nobila casi veneiani.

Acum mi trateazi ca pe o prieteni gi a avut incredere i-n

mine mai mult decit mi-ag fi dorit. Dar, in perioada copilirieimele, voiam mult mai mult de la el decit era dispus si ofere.

Tinjeam si mi pmarce, de;i, ca si fiu sinceri, o ficea ade-

rori. Dar imi doream si mi $ protejeze de cei care voiau

si-mi facd riu atunci, atAt Befana, cit gi Bernardina.C6.nd maestrul ci.litorea, eram adesea preluate de maestra

Meneghina, care avea o mustali mai deasd ca a lui Vivaldi gi

care ne lovea cind nu cAntam pe placul ei. Noi ii spuneam

Befana, la fel ca wijitoarei urite, cilare pe miturd, care di fiecadouri, fie bucili de cirbune copiilor Ia Botlote zL-

Eu mi miram de faptul indiscutabil ci Befana nu putea

si 6 venit in lumea asta ca o betrana invertunad ti ce' h unmoment dat, trebuie si fi fost o tiniri, nu prea diferiti de

colegele mele de la cor. Mi cutremuram cind mi gindeam,cici, daci gi ea a fost weodati tinird ca mine, atunci ;i eu a9

6 putut sfirgi bitrAni ;i ingrozitoare ca ea.

Copiii sunt incapabfi si creadi ci intr-adevir $ ei vorimbttrani. E trucul lor de a crede numai in prezent. E unviclegug pe care a; r.'rea siJ invil qi eu din nou, Dar bitrinii,cel putin din cete am putut sd vid la cei din jurul meu, care

sunt chiar mai in vAnti dec6t mine, bitranii tdiesc doarin trecut.

Cred ci imi tridez vArsta scriind aceste gAnduri. Trecutul!Fie riim in trecut, fie ne minlim spunandu-ne ci suntem incetineri, aga cum eram atunci. Bitranelea mi se pare ceva ce li se

intAmpli altora, ceva ce niciodati nu mi se va intimpla mie.